Evanghelia revelată

Textul biblic: Galateni 1:1-24

Versetul cheie: Galateni 1:11, 12
Ideea centrală a lecției: Cuvântul lui Dumnezeu este de natură divină, de aceea El are putere de transformare
chiar și în viața celor mai păcătoși oameni.
Scopul lecției: Să te încurajeze să fii un vestitor al Evangheliei tuturor celor care au nevoie de împăcare cu
Dumnezeu.

Există o mare diferență între un turist și un explorator. Turistul circulă repede, oprindu-se pentru a
vedea doar lucrurile cele mai interesante. Exploratorul însă se oprește pentru a căuta toate lucrurile care se pot
descoperi. Când studiem din acest unghi viața apostolului Pavel, putem spune că a fost un mare „explorator”
al frumuseților Cuvântului lui Dumnezeu, dornic totodată să împărtășească și cu alții de revelația primită.
Studiul care ne deschide analiza cărții Galateni ne îndreaptă atenția spre importanța Cuvântului revelat
și necesitatea rămânerii și apărării lui indiferent de vremurile și contextul în care ne găsim.

1. Originea divină a Evangheliei (Galateni 1:1-12)

Epistola către Galateni are un context foarte bine precizat și anume, combaterea învățăturii false a
iudaizatorilor, a celor care încercau să-i determine pe creștini să mai adauge ținerea Legii ca și o condiție a
mântuirii prin credința în Domnul Isus Cristos.
Apostolul Pavel este nevoit să scrie această epistolă datorită pătrunderii în bisericile din Galatia a
acestei învățături noi, străine de Evanghelia propovăduită de el. Unii dintre creștini începuseră să creadă
această minciună, care se profila ca fiind o cursă pentru înaintarea creștinismului biblic. Mai mult,
iudaizatorii nu numai că veniseră cu o altă Evanghelie, ci și semănaseră îndoială în mintea creștinilor cu
privire la autoritatea apostolului Pavel și a Evangheliei pe care el o vestea.
Înțelegând foarte bine pericolul și faptul că această învățătură nebiblică îi poate duce înapoi în robia
Legii pe cei care tocmai ce fuseseră eliberați din ea, Pavel insistă asupra necesității rămânerii lângă adevărul
revelat, așa cum a fost el transmis de Domnul Isus și de apostoli. În acest sens, apostolul Pavel face câteva
afirmații.
Prima dintre ele să-și re-afirme autoritatea apostoliei: Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un
om, ci prin Isus Cristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți (v. 1).
A doua afirmație făcută de apostol este o trecere în revistă a falsei evanghelii propovăduite de oameni.
O cunoaștere deplină a originalului poate fi făcută doar prin punerea lui în contrast și în lumină cu ceea ce
este o copie grosolană. Apostolul Pavel descrie falsa evanghelie propovăduită de iudaizatori prin intermediul
a trei expresii: o „altă Evanghelie” (vs. 6, 7), o Evanghelie „deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o
noi” (v. 8) și o Evanghelie „deosebită de aceea pe care ați primit-o” (v. 9).
A treia afirmație scoate în evidență autenticitatea și autoritatea Evangheliei propovăduite de el:
Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârșie omenească. (v. 11)
Apostolul Pavel subliniază originea divină a Evangheliei propovăduită de el prin descoperirea lui Isus
Cristos (v. 12). Sunt două aspecte subliniate aici: a) Evanghelia propovăduită este de natură divină; b)
lucrarea sa apostolică este urmarea chemării venite direct din partea Domnului Isus, Cel care i-a ieșit în cale
și l-a chemat la această lucrare de misiune.
Expresia prin care apostolul Pavel introduce afirmația legată de revelația Evangheliei (v. 11: vă
mărturisesc), are menirea să ne transmită importanța pe care autorul o acordă acestor cuvinte. Nu numai că
este mărturisirea unui mare adevăr, dar este și mărturia unei revelații speciale de care el a avut parte din
partea lui Dumnezeu. Făcându-i pe galateni părtași revelației primite apostolul Pavel sugerează încrederea și
dragostea față de ei.

Ești un martor curajos și credibil al Evangheliei Domnului Isus Cristos? Ești gata să mărturisești
această Evanghelie ori de câte ori ai prilejul celor care au nevoie de ea?

2. Puterea de transformare a Evangheliei (Galateni 1:13-24)

Înainte de convertirea lui la creștinism, apostolul Pavel, pe atunci cunoscut după numele lui evreiesc
Saul, a fost un tânăr cu abilități extraordinare, care promitea mult și de care, probabil, mulți reprezentanți ai
iudaismului din acea vreme își legaseră mari speranțe. Tocmai de aceea convertirea lui la creștinism pe
drumul Damascului a fost un adevărat șoc pentru iudei, după acest moment Pavel devenind una dintre
persoanele cele mai detestate și urâte de către iudei.
Schimbarea dramatică petrecută în viața sa ne este descrisă în acest pasaj, el fiind unul din puținele
texte auto-biografice din epistolele sale. În versetul 13, pentru a descrie orbirea sa spirituală în persecutarea
primilor creștini, apostolul Pavel folosește expresia peste măsură (gr. hyperbole). Prigoana declanșată de el
era mai mult decât exagerată, era peste măsură de cruntă.
Unii comentatori sunt de părere că „râvna” exagerată a lui Pavel de a-i prinde și a-i omorî pe creștini
înainte de convertire a fost datorată faptului că el era adeptul unui curent religios ultra-naționalist din
interiorul partidei fariseilor din acea perioadă. Schimbarea din viața lui s-a produs în urma întâlnirii cu
Domnul Isus. A fost decizia lui Dumnezeu să-i iasă înainte și să-l cheme la o altă lucrare. Dumnezeu a avut
inițiativa, iar Pavel a răspuns acestei chemări divine (vezi și alte chemări în Biblie: Exodul 3:1-4:17; 1
Samuel 3:1-21; Isaia 6:1-9; Ieremia 1:4; Ezechiel 1:4-3:11).
În contextul discuției despre alegere și lucrare apostolul Pavel face următoarea afirmație: Dumnezeu...
m-a pus de-o parte... și m-a chemat (v. 15). El a înțeles scopul pe care Dumnezeu l-a avut cu viața lui: acela
de a-L propovădui pe Fiul Său, Domnul Isus Cristos, celor nemântuiți.
Sunt două laturi ale scopului lui Dumnezeu cu copiii Lui. Există un scop general, din care putem
înțelege că El are un plan cu viața fiecăruia dintre noi. Noi suntem chemați cu toții să fim martori ai lucrării
harului în viața noastră. Aceasta o numim chemarea generală la mântuire, adresată tuturor oamenilor.
Pe de altă parte, Dumnezeu are și un scop special cu noi. În cazul apostolului Pavel, scopul a fost ca el
să devină apostolul neamurilor, iar pentru această lucrare Dumnezeu l-a ales înainte de naștere. Aceasta este
chemarea specială în lucrare adresată fiecărui creștin născut din nou. Lucrarea divină de mântuire și
răscumpărare are în vedere lucrarea spirituală ulterioară specifică, pregătită de Cel care cunoaște exact
darurile spirituale cu care ne-a înzestrat.
Pentru că a înțeles pe deplin acest lucru, faptul că Dumnezeu îl cheamă la o lucrare specială și
specifică, apostolul Pavel n-a încercat să-și câștige aprobarea de la alți oameni, nici măcar de la ceilalți
apostoli (vs. 16, 17: n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli
înaintea mea). Comportamentul său nu a fost un semn al mândriei spirituale (în cazul lui Pavel sub nicio
formă nu putem vorbi despre mândrie spirituală, dimpotrivă), ci gestul său este urmarea încredințării depline
a originii și autorității divine a lucrării la care fusese chemat de Însuși Dumnezeu.

Ai curaj la fel ca apostolul Pavel să împărtășești și altora schimbarea care s-a produs în viața ta în urma
întâlnirii cu Domnul Isus?