3.3 Evaluarea ulterioară.

Practica contabilă a demonstrat că aplicarea uneia sau alteia din metodele de evaluare a ieşirilor de
materiale duce la rezultate diferite, cu consecinte atât asupra situaţiei financiare, cât şi a rezultatului
calculat în scopuri fiscale. Astfel, pentru a asigura compatibilitatea în timp a informaţiilor contabile
şi a evita consecinţele nedorite, se impune respectarea şi in acest domeniu a principiului
permanenţei metodelor.
În baza prevederilor SNC „Stocuri", metoda de evaluare curentă a stocurilor trebuie aplicată cu
consecvenţă, pentru elementele similare de la o perioadă de gestiune la alta. Dacă, totuşi, în
circumstanţe excepţionale entitatea decide să modifice metoda de evaluare pentru un anumit element
de stocuri, în notele la situatiile financiare este necesar de indicat motivul acestei modificări, dar şi
impactul acestei decizii asupra rezultatului financiar. Modificarea metodelor de evaluare curentă a
stocurilor se efectuează în conformitate cu SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor
contabile, erori şi evenimente ulterioare„.
Evaluarea stocurilor are loc şi cu ocazia inventarierii patrimoniului. În conformitate cu
Regulamentul privind inventarierea stocurilor constatate ca plusuri la inventariere se evaluează la
valoarea justă, iar stocurile constatate lipsuri - la valoarea contabilă.
Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ţinând cont de metoda de evaluare
curentă aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. La data raportării stocurile se evaluează
la suma cea mai mică dintre costul de intrare şi valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă (V.R.N.) - reprezintă preţul de vânzare estimat al stocurilor diminuat cu
costurile estimate pentru finalizare (completare) şi costurile estimate de vânzare.
Stocurile îşi pot pierde din valoare ca urmare a diferitor evenimente econornico-sociale sau
schimbări ale conjuncturii pieţei. Astfel, stocurile se evaluează la valoarea realizabilă netă dacă
aceasta este mai mică decit valoarea contabilă a lor, în cazul :
a) deteriorării sau degradării parţiale a stocurilor;
b) învechiri morale parţiale sau totale a stocurilor ;
c)reducerii preţului de vânzare a stocurilor;
d) majorării eventualelor cheltuieli aferente finalizării şi vânzării stocurilor.