Din grădinile toamnei voi culege un buchet de crizanteme și mă voi gândi la Dumneavoastră!

De ce?
Crizantemele albe , flori ca și urma cretei de pe tabla cea neagră.

Crizantemele, această frumusețe severă și apropiată sufletului meu ca și caligrafia Dumneavoastră.

Unde să așez acest buchet?

La pragul școlii?

Acasă , pe masa de lucru?

Mă gândesc că, de obicei, ajungeți așa de târziu acasă și aveți atât de puțin timp liber!!!

Mî tem că s-ar putea să nu le vedeți!

Din cumpăna fântânii, de sub soarele sau ploile toamnei vi se închină adânc buchetul de crizanteme!

Cântec ,,CRIZANTEME, FLORI DE DOR..,, (Elevii înmânează câte o crizantemă profesorilor)