Sunteți pe pagina 1din 128

Actul juridic civil

2.2.1.Notiune, definitie si clasificare Expresia act juridic se intrebuinteaza atat in doctrina, practica si chiar in legislatie in doua sensuri cu valori diferite. intr-un prim sens se desemneaza manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile30, iar intr-un alt sens este desemnat chiar inscrisul constatator al acestei manifestari de vointa. Desi in literatura de specialitate se propun mai multe definitii ale actului juridic civil, ne oprim la definitia potrivit careia32 actul juridic civil este omanifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de anaste, modifica sau stinge un raport juridic concret. Conceptul de act juridic este un concept general, obtinut printr-un proces de abstractizare si generalizare a caracterelor comune diferitelor acte pe care le subsumeaza. Fata de marea varietate a actelor juridice pe care le cuprinde, este necesar si util ca acest concept sa fie privit si analizat si sub aspectul categoriilor de elemente care, in totalitatea lor ii dau continut. Criteriile in functie de care actele juridice pot fi clasificate sunt destul de numeroase. Principalele criterii de clasificare si categoriile de acte juridice corespunzatoare acestor criterii sunt urmatoarele: a) dupa numarul partilor, actele juridice se impart in unilaterale si bilaterale sau multilaterale; b) dupa scopul urmarit la incheierea lor, se disting actele cu titlu oneros, de cele cu titlu gratuit; La randul lor, cele cu titlu oneros se subdivid in acte comutative si acte aleatorii; Actele cu titlu gratuit se subdivid la randul lor in liberalitati si acte dezinteresate; c) dupa efectele produse, actele civile sunt: constitutive, translative si declarative; d) dupa importanta lor in raport cu un bun sau un patrimoniu, actele civile sunt: de conservare, de administrare si de dispozitie; e) dupa natura continutului lor, distingem intre acte patrimoniale si nepatrimoniale; f) dupa modul de incheiere, distingem intre acte consensuale, solemne si reale; g) dupa momentul cand isi produc efectele, se deosebesc actele intre vii (inter vivos) si actele pentru cauza de moarte (mortis causa); h) dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului actului, deosebim actele subiective si actele - conditie; i) dupa legatura cu modalitatile (termen, conditie, sarcina), deosebim actele pure si simple si actele afectate de modalitati;

j) dupa raportul lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte; k) dupa modul in care pot fi incheiate, distingem actele strict personale, de actele care pot fi incheiate si prin reprezentare; l) dupa reglementarea lor,deosebim intre actele numite (tipice) si actele nenumite (atipice); m) dupa modul lor de executare, distingem actele cu executare dintr-o data (uno ictu) si actele cu executare succesiva. 2.2.2. Conditiile de validate a actului juridic civil Pentru validatea unui act juridic civil este necesar sa fie intrunite cumulativ o serie de conditii si anume: A. Capacitatea de a incheia actul juridic civil; B. Consimtamantul valabil al partii care se obliga; C. Un obiect determinat al actului juridic civil; D. Existenta unei cauze licite. A. CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTE JURIDICE CIVILE este o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice si a persoanei juridice. Sediul materiei se regaseste in principal in art. 948 pct. 1 Cod civil, putand-o defini ca fiind o conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civilDe la acest principiu al capacitatii de a incheia acte juridice civile exista exceptii, asupra carora nu ne propunem sa insistam, aratand doar faptul ca acestea trebuie sa fie expres prevazute de lege, asa cum se arata, spre exemplu in art. 950 Cod civil si art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, dispozitii legale care sunt de stricta interpretare si aplicare35. B. CONSIMTAMANTUL Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond si generala, a actului juridic civil care conta in hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior. Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt urmatoarele: a) consimtamantul sa provina de la o persoana cu discernamant, conditie care decurge din caracterul constient al actului juridic civil. In ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect,deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Cat despre persoanele fizice, acestea au prezumat discernamantul atata timp cat au capacitate deplina de exercitiu. Lipsiti de aceasta capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare:

b) consimamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, adica manifestarea de vointa trebuie facuta de autorul ei cu intentia expresa de a se angaja juridiceste, in sensul producerii de efecte juridice. Tocmai din aceste considerente nu se apreciaza a fi indeplinita o asemenea conditie atunci cand autorul a exteriorizat o manifestare de vointa in gluma, din prietenie, sub o conditie pur protestativa din partea celui care se obliga (adica ma oblig daca vreau) potrivt art. 1010 Cod civil. c) consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat, exteriorizare care poate fi facuta printr-o forma expresa sau tacita. Pentru anumite categorii de acte este necesara si valabila numai manifestarea expresa a vointei (cum este cazul actelor solemne) pe cand in alte situatii este valabila manifestarea fie expresa fie tacita (de exemplu art. 689 Cod civil care se refera la acceptarea mostenirii expresa sau tacita). Ca modalitate de exteriorizare a consimtamantului, evidentiem forma scrisa, verbala si chiar faptele si gesturile concludente si neechivoce din care se poate deduce intentia asumarii unui angajament juridic. Tacerea, in principiu, nu are valoare de consimtamant exteriorizat38, daca legea nu prevede expres aceasta. d) consimtamantul sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant, conditie negativa impusa de caracterul constient, liber al actului juridic civil. Intrucat viciile de consimtamant presupun analiza mai multor aspecte, care necesita o prezentare distincta si detaliata, ne propunem doar sa amintim ca acestea sunt: eroarea39, dolul (viclenia), violenta41 si leziunea . UN OBIECT DETERMINAT AL ACTULUI JURIDIC CIVIL Aceasta conditie de validitate a actului juridic civil a provocat mai multe controverse sub aspectul definirii sale in literatura de specialitate. In opinia majoritara, la care ne raliem si noi, se retine ca obiectul actului juridic civil este insusi obiectul raportului juridic civil nascut din acele acte juridice, adica conduita partilor, respectiv actiunle si inactiunile la care aceste sunt indreptatite ori pe care trebuie sa le indeplineasca. Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca la randu-I urmatoarele conditii generale: - sa existe; - sa fie in circuitul civil; - sa fie determinat sau determinabil; - sa fie posibil; - sa fie licit si moral. in unele situatii trebuie indeplinite si unele conditii speciale, dar numai pentru anumite acte juridice civile dintre care enumeram:

- cel care se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv; - sa existe autorizatia administrativa ceruta de lege; - obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului. Toate aceste conditii de valabilitate sunt prevazute de dispozitiile Codului civil in art. 948 pct. 3, 963, 964, 965. D. EXISTENTA UNEI CAUZE LICITE impreuna cu consimtamantul, cauza formeaza vointa juridica. Ca notiune cauza actului juridic civil consta in scopul urmarit la incheierea unui asemenea act. Cauza este elementul care raspunde la intrebarea: Pentru ce s-a incheiat actul juridic civil.In dreptul nostru civil se admite ca exista doua elemente care compun cauza actului juridic: scopul imediat si scopul mediat. Scopul imediat - cauza proxima - numit si scopul obligatiei este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, dupa cum urmeaza: - in contractele sinalagmatice, cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea, adica prefigurarea mintala a contraprestatiei (o parte se oblige stiind ca si cealalta parte se obliga, la randul ei); - in actele cu titlu gratuit, scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi); - in actele reale scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului, bunului; - in contractele aleatorii, este cauza imediata riscul, adica prefigurarea unei imprejurari viitoare si incerte de care depinde sansa castigului, respectiv riscul pierderii. Dupa cum se poate observa, scopul imediat se caracterizeaza prin aceea ca este un element abstract si invariabil, in cadrul unei anumite categorii de acte juridice civile. Scopul mediat - causa remota - numit si scopul actului juridic, consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil; acest motiv se refera fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile persoanei. Scopul mediat se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile, si chiar in cadrul aceleiasi categorii de acte de drept civil. Din cuprinsul art. 5 si 996 Cod civil, rezulta ca, pentru a fi valabila, cauza trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele trei conditii: a) sa existe; b) sa fie reala; c) sa fie licita si morala.

Pe langa conditiile de valabilitate ale actului juridic civil analizate trebuie mentionat ca actul juridic trebuie sa imbrace o anumita forma. Prin forma actului juridic civil, se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facuta cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raportjuridic civil concret. Ar mai fi de precizat ca aceasta conditie se supune regulii de drept numita principiul consensualismului, care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia nastere in mod valabil din punctul de vedere al formei care imbraca manifestarea de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice. Acest principiu nu este consacrat expres de Codul civil, insa existenta sa este neindoielnica fiind dedusa pe de o parte din continutul dispozitiilor art. 1295 Cod civil (care consacra consensualismul pentru contractul de vanzare-cumparare), iar pe de alta parte, legea consacra expres exceptiile de la acest principiu. In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor conditiile de forma vizeaza: - forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil, numita si conditie ad validitatem ori ad solemnitatem a carei nerespectare atrage nulitatea actului juridic; - forma ceruta pentru dovada actului juridic civil, numita si conditie ad probationem a carei nerespectare nu atrage ineficacitatea actului in sine (negotium), ci imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba, deoarece idem est non esse et non probari. - forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti a carei nerespectare se sanctioneaza cu inopozabilitatea (ceea ce inseamna ca terta persoana este in drept sa ignore, sa faca abstractie de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunostinta altor persoane prin indeplinirea formalitatii impusa de lege in acest scop)43Dupa sursa ori izvorul care cere o anumita forma pentru actul juridic civil, mai putem distinge intre: - forma legala, adica cea impusa de legea civila si - forma voluntara ori conventionala. E. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL Codul civil in vigoare, necontinand o reglementare generala a actului juridic civil, nu cuprinde nici reglementarea, de principiu, a efectelor acestui act. Cu toate acestea Codul civil cuprinde doua categorii de norme, care dupa sfera lor de aplicare care privesc fie efectele conventiilor sau contractelor in general (969 985 Cod civil), fie efectele diferitelor contracte civile pe care le reglementeaza. Mai trebuie adaugat faptul ca reglementari privind efecte ale unor contracte civile se gasesc si in alte acte normative, din categoria izvoarelor dreptului civil. Efectul actului juridic civil consta in rezultatul acestuia. Dupa cum reiese din insasi definitia actului juridic civil, efectul acestuia consta, dupa caz in: nasterea, modificarea, transferarea sau stingerea unui raport juridic civil. Privit sub acest aspect, efectul actului juridic se concretizeaza fie in stabilirea unui raport juridic, fie in modificarea unui asemenea raport, fie in stingerea lui. Se poate observa prin urmare, ca efectele actului juridic civil, nu sunt intotdeauna aceleasi, ele diferind in functie de ceea ce s-a urmarit prin exprimarea vointei

partilor ori, partii. Deci, intr-o prima acceptiune, prin efectele actului juridic civil trebuie sa intelegem nasterea, modificarea ori stingerea de raporturi juridice civile concrete. Manifestarea de vointa, care este substanta actului juridic civil, nu este un scop in sine, ci mijlocul juridic pentru realizarea unui tel, determinant. Acest scop nu este altul decat nasterea, modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile, care formeaza continutul raportului juridic civil. Prin urmare, sub acest al doilea aspect, decurgand din primul prin efectele actului juridic civil intelegem nasterea, modificarea ori stingerea de drepturi si obligatii civile. Acceptand teoria potrivit careia actul juridic civil se caracterizeaza (prin prisma efectelor sale) prin obligativitate, irevocabilitate si relativitate, rezulta ca trei sunt principiile care carmuiesc efectele actului juridic civil si anume: - principiul fortei obligatorii, cunoscut si prin adagiul pacta sunt servanda; - principiul irevocabilitatii; - principiul relativitatii, ilustrat de adagiul res inter alios acta, aliis neque nocere, neque, prodesse potest. Principiul fortei obligatorii - pacta sunt servanda. Pornind de la prevederea art. 969 alin. 1 Cod civil - Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, putem defini principiul fortei obligatorii ca fiind acearegula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmai ca legea. in alti termeni: actul juridic civil este obligatoriu, iar nu facultativ. Pentru actele bilaterale - contractele - principiul fortei obligatorii se exprima si in formula larg raspandita in doctrina, potrivit careia contractul este legea partilor!. Fundamentul principiului fortei obligatorii a actului juridic il reprezinta doua cerinte si anume: 1) Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generale de actele juridice civile; 2) imperativul moral al respectarii cuvntului dat. De la principiul pacta sunt servanda exista unele exceptii si anume in cazurile in care efectele actelor nu se produc asa cum au dorit partile la incheierea lor, aceste efecte fiind ori mai restranse44 ori mai intinse45, independent de vointa uneia sau a ambelor parti. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil Pentru actele bilaterale (contracte, convetii), acest principiu este consacrat expres in art. 969 alin. 2 Cod civil, in sensul ca ele pot fi revocate prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege Per a contrario, conventiile nu se pot revoca prin consimamantul unilateral al uneia din parti. Putem deci defini principiul irevocabilitatii ca fiind acea regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea autorului sau.

Partile pot totusi, prin consimtamantul lor mutual, sa convina la revocarea conventiei lor. Un asemenea caz da expresie principiului libertatii actelor juridice civile, caci asa cum partile sunt libere sa incheie actul juridic - prin mutuus consensus - tot astfel ele sunt libere sa-i puna capat - prin mutuus dissensus; Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest. Consacrarea legala a acestui principiu este data de continutul art. 973 Cod civil potrivit caruia, Conventiile n-au efect decat intre partile contractante46. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil poate fi definit ca regula potrivit careia acesta produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze altor persoane. Constituie exceptii de la principiul relativitatii, cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile, prin vointa partilor actului. in literatura de specialitate aceste exceptii sunt impartite la randul lor in aparente si reale. Din categoria exceptiilor aparente care numai la prima vedere ar fi in prezenta unei abateri de la relativitate, in realitate efectele subordonandu-se exigentelor principiului, enumeram fara a intra in analiza lor: a)situatia avanzilor cauza (succesorii cu titlu particular, succesorii universali si cei cu titlu universal, creditorii chirografari), b) promisiunea faptei altuia, c) simulatia si d) reprezentarea. Exceptia veritabila (reala) de la relativitate o reprezinta stipulatia pentru altul, sau contractul in favoarea unei a treia persoane. Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte stipulantul convine cu cealalta parte - promitentul ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane tertul beneficiar care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare47. 2.2.3. Nulitatea actului juridic civil Nulitatea este sanctiunea de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate, pentru incheierea sa valabila. Deci, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu sunt respectate, la incheierea actului juridic civil, conditiile de validitate. Nulitatile actelor juridice civile pot fi clasificate dupa mai multe criterii: a) in functie de natura interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului juridic civil (un interes general ori unul individual), nulitatea este de doua feluri: absoluta si relativa; b) in functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este tot de doua feluri:

partiala si totala; c) dupa modul de consacrare legislativa, distingem intre: nulitatea expresa si nulitatea virtuala; acestor nulitati li se mai spune si textuale, respectiv implicite; d) dupa felul conditiei de validitate nerespectata, deosebim intre nulitatile de fond si nulitatile de forma. A. NULITATEA ABSOLUTA SI NULITATEA RELATIVA48 Este absoluta acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic, a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc. Este relativa acea nulitate care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic civil, a unei norme care ocroteste un interes particular, individual ori personal. B. NULITATEA PARTIALA SI NULITATEA TOTAL A49 Este partiala acea nulitate care desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale actului producandu-se deoarece nu contravin legii. Este totala acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime. Dintre aceste doua feluri de nulitati, nulitatea partiala este regula, iar nulitatea totala reprezinta exceptia. C. NULITATEA EXPRESA SI NULITATEA VIRTUALA Este expresa (explicita ori textuala) acea nulitate care este prevazuta ca atare, intr-o dispozitie legala. Majoritatea nulitatilor o constituie cazurile de nulitate expresa, prevazute fie in Codul civil, fie in alte izvoare ale dreptului civil. Este virtuala (sau implicita sau tacita) acea nulitate care nu este prevazuta expres de lege, dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de validitate a actului juridic civil. D. NULITATEA DE FOND SI NULITATEA DE FORMA De fond este acea nulitate care intervine in caz de lipsa ori nevaliditate a unei conditii de fond a actului juridic civil: consimtamant, capacitate, obiect, cauza. De forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei ceruta ad validitatem. Ca frecventa practica, mai numeroase sunt cazurile nulitatii de fond, decat acelea de forma. in general, se poate spune ca nulitatea actului juridic civil are in mod global urmatoarele cauze50: - incalcarea dispozitiilor legale privind capacitatea de a face actul; - lipsa ori nevalabilitatea consimtamantului;

- nevalabilitatea obiectului actului juridic; - nerespectarea formei ceruta ad validitatem; - nesocotirea limitelor libertatii actelor juridice (normele imperative ordinea publica si bunele moravuri); - lipsa ori nevalabilitatea autorizatiei administrative; - fraudarea legii. Referindu-ne la efectele nulitatii, esenta acestora este exprimata chiar in definitia nulitatii: lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor edictate pentru incheierea sa valabila. Efectele nulitatii sunt insa diferite, avand in vedere ca aceasta poate fi invocata sau sesizata la momente diferite in timp, dupa incheierea actului juridic. Astfel, o prima situatie este aceea in care actul incheiat nu a fost executat.in acest caz actul fiind desfiintat, nu se mai poate pretinde sa fie executat, partile aflandu-se in ipostaza in care nici nu ar fi incheiat actul. in situatia in care actul a fost executat in tot sau in parte pana la momentul in care intervine hotararea de anulare, se va dispune totodata desfiintarea retroactiva a actului (deci cu efecte ex. tunc) iar prestatiile efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite. in sfarsit o a treia ipoteza, se refera la situatia in care actul a fost executat, iar dobanditorul de drepturi la randu-i le-a transmis unor terti subdobanditori, pana la momentul intervenirii hotararii de anulare a actului. in acest caz, pe langa desfiintarea actului initial executat (constatat nul) si a restituirii prestatiilor effectuate se va dispune si desfiintarea actului subsecvent. Efectul unei astfel de imprejurari a fost exprimat plastic in adagiul: quod nullum est, nullum producit effectum. Pentru a opera, insa, aceasta regula, este necesar sa fie aplicate principiile efectelor nulitatii si anume: 1) retroactivitatea nulitatii; 2) restabilirea situatiei anterioare - restituio in integrum - care se realizeaza prin restituirea prestatiilor efectuate in temeiul actului anulat; 3) anularea nu numai a actului initial, primar, ci si a actului subsecvent resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. In ceea ce privesc regimul juridic al nulitatilor, deosebim dupa cum ne vom afla in situatia nulitatii absolute sau relative. Cu privire la prima categorie, aceasta este carmuita de urmatoarele reguli: a) nulitatea absoluta poate fi invocata la oricine are interes (ex.: partile actului juridic civil, avanzii - cauza ai partilor, procurorul, instanta din oficiu); b) actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila, adica ea poate fi invocata oricand fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie;

c) nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare, expresa sau tacita51. Regimul juridic al nulitatii relative se exprima la randul sau prin urmatoarele trei reguli: a) nulitatea relativa poate fi invocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la momentul incheierii actului juridic civil52; b) actiunea in anulabilitate este prescriptibila, ceea ce inseamna ca nulitatea relativa nu poate fi invocata oricand, ca in cazul invocarii nulitatii absolute, ci numai in termenul de prescriptie extincitva53; c) nulitatea realtiva poate fi confirmata expres sau tacit54. Sintetizand aspectele referitoare la regimul juridic al nulitatilor, putem retine ca intre aceste doua categorii nu exista diferente cu privire la efecte, ci numai cu privire la regimul juridic. Astfel aceste deosebiri constau in faptul ca: - nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes, chiar si din oficiu, nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului; - nulitatea absoluta este imprescriptibila, nulitatea relativa este prescriptibila; - nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmre, nulitatea relative poate fi confirmata, expres sau tacit. PRESCRIPIA EXTINCTIV Noiune, efectul i domeniul de aplicare a prescripiei extinctive. Scurgerea unei perioade de timp, a unui termen, produce efecte i n dreptul civil, afectnd raporturile juridice cu efecte diferite: unul creator sau dobnditor de drepturi i altul distinctiv de drepturi (efectul achizitiv i efectul extinctiv): - scurgerea unei perioade de timp, uneori, poate duce la dobndirea unui drept prin exercitarea unei posesii utile i neviciate (i alte condiii legale) de ctre o persoan asupra unui imobil, prin intermediul prescripiei achizitive (uzucapiunea); - alteori, titularul unui drept subiectiv prin pasivitatea sa, prin neexercitarea, nevalorificarea dreptului ntr-un anului termen prevzut de lege, se poate stinge dreptul material de aciune sau dreptul titularului de a cere executarea silit i n consecin acesta nu va beneficia de concursul organului de stat abilitat s-I protejeze dreptul nclcat. n aceast situaie acioneaz prescripia extinctiv. Prin ndeplinirea termenului de prescripie extinctiv stabilit de lege titularul dreptului subiectiv nu mai poate beneficia de concursul forei de constrngere a statului ce s-ar fi realizat prin intermediul instituiilor judectoreti i a organelor de executare silit. Putem definii prescripia extinctiv ca fiind stingerea, dup caz fie a celei componente a dreptului la aciune care este posibilitatea titularului dreptului de crean de a obine obligarea subiectului pasiv la executarea obligaiei corelative sau la recunoaterea dreptului subiectiv contestat, fie a nsui dreptului real principal (sau, n situaiile expres

prevzute de lege, a dreptului nepatrimonial), datorit nesesizrii organului de justiie n termenul prevzut de lege. O alt definiie mai sintetic definete prescripia extinctiv ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la aciune n sens material ca urmare a neexercitrii lui n termenul prevzut de lege. Efectul prescripiei extinctive se deduce din prevederile art. 1 din Decretul nr. 167 / 1958: Dreptul la aciune avnd un obiect patrimonial se stinge prin prescripie, dac nu a fost exercitat n termenul prevzut de lege. Efectul prescripiei extinctive este generat de dou principii: - odat cu stingerea dreptului la aciune privind un drept principal se stinge i dreptul la aciune privind dreptul accesoriu, conform principiului accesorium sequitur principale. Ca aplicaie a acestui principiu menionm dobnzile, garaniile reale i personale. - n cazul n care un debitor este obligat la prestaii succesive, dreptul la aciune cu privire la fiecare din aceste prestaii se stinge printr-o prescripie deosebit pentru fiecare prestaie (art. 12 din Decretul nr. 167 / 1958). Aplicaie principiului se face la plata chiriilor, a dobnzilor, arenzilor, respectiv prestaii periodice temporal. A determina domeniul de aplicare a prescripiei extinctive nseamn a stabilii: - drepturile subiective ale cror drepturi la aciune n sens material se sting prin neexecutarea lor nluntrul termenului de prescripie; - drepturile subiective ale cror drepturi la aciune n sens material nu se sting prin neexecutare, orict timp ar dura aceast neexecutare. Domeniul prescripiei extinctive va prescriptibile i care sunt imprescriptibile. determina care drepturi subiective sunt

n doctrin, domeniul prescripiei extinctive se determin dup dou criterii: a. natura drepturilor subiective civile distingnd domeniul prescripiei extinctive n categoria drepturilor patrimoniale i nepatrimoniale; b. actul normativ care reglementeaz prescripie extinctiv (Decretul nr. 167 / 1958, Codul civil i alte izvoare de drept civil Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 republicat, Legea nr. 64 / 1995 cu modificrile ulterioare). Prescripia extinctiv n domeniul drepturilor de crean Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958, Dreptul de aciune, avnd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripie dac n-a fost exercitat n termenul prevzut de lege. Att prevederile legale, chiar i altele dect Decretul nr. 167 / 1958 (art. 1, 7, 8 i 11) precum i art. 1903 i 1904 Cod civil, art. 12 din Legea nr. 11 / 1991 etc., precum i practica judiciar au susinut prescriptibilitatea extinctiv a drepturilor de crean, indiferent de izvorul lor, existnd i numeroase aplicaii ale principiului prescriptibilitii aciunilor personale ce nsoesc drepturile de crean. Totui sunt unele excepii n acest domeniu:

aciunea ce are ca obiect depunerile la C. E. C.;

aciunea are ca obiect partea cuvenit din rezerva de prime n asigurrile facultative de persoane. Prescripia extinctiv n domeniul drepturilor reale Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 se prevede c: Dispoziiile decretului de fa nu se aplic dreptului la aciune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaiune, servitute i superficie, ele fiind deci considerate de practica judiciar imprescriptibile extinctiv. Astfel sunt imprescriptibile extinctiv: - aciunea n revendicare imobiliar, indiferent de forma dreptului de proprietate, ea putnd fi paralizat prin invocarea dobndirii dreptului de proprietate pe calea prescripiei achizitive (uzucapiunii); - dreptul la aciunea n revendicare a bunurilor mobile proprietate public; - aciunea n partaj, respectiv dreptul coproprietarilor la aciunea de ieire din indiviziune; - dreptul la aciunea negatorie, prin care proprietarul unui bun pretinde ncetarea exercitrii nelegitime a unui drept de uz, uzufruct, abitaie, servitute, superficie, cu privire la un bun al su; - aciunea confesorie prin care se urmrete aprarea unui drept de superficie, justificarea imprescriptibilitii are la baz componenta dreptului de superficie, respectiv folosina terenului i proprietatea construciei, plantaiilor. Astfel este prescriptibil extinctiv aciunea n revendicare mobiliar a bunurilor proprietate privat, argumentare rezultat din coroborarea art. 21 din Decretul nr. 167 / 1958 cu dispoziiile art. 1890 din Codul civil: Toate aciunile reale ct i personale, pe cale legea nu le-a declarat imprescriptibile i pentru care nu s-a definit un termen de prescripie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fr ca, cel ce invoc aceast prescripie s fie obligat a produce vreun titlu, i fr s se poat opune reaua-credin. S-au distins n literatura juridic dou situaii: - dac proprietarul unui bun mobil proprietate privat s-a desesizat voluntar de la un bun i el se afl n posesia de bun-credin a unui ter, proprietarul innd seama de prevederile art. 1909 alin. 1 Cod civil nu-l poate revendica; - dreptul la aciunea n revendicare a bunurilor mobile proprietate privat pierdut (din cauz de for major sau cazuri fortuite), ori furate, fa de cel care le-a gsit sau furat se prescrie n termenul general de prescripie de 30 de ani prevzut de art. 1890 Cod civil, sau n termenul de 3 ani prevzut de art. 1909 alin. 2 Cod civil de la persoane de buncredin. Terul de 3 ani a fost considerat, de decdere i nu de prescripie, neexercitare aciunii n revendicare stingnd nsui dreptul de proprietate al celui neglijent. Prevederile art. 1909 se aplic i unor bunuri incorporale care pot fi obiect al posesiei (titlurile la purttor).

Ca aciuni reale prescriptibile mai sunt urmtoarele: - aciunea n revendicare imobiliar prevzut de art. 498 Cod civil care prevedea c: Dac un fluviu sau un ru navigabil sau nu, rupe deodat o parte mare, i care se poate recunoate, de pmnt, i o lipete la pmntul unui alt proprietar, aceea parte rmne a cui a fost pmntul de la care s-a rupt, ns, dac se va reclama n termen de un an; - orice cerere de eviciune total sau parial a bunului adjudecat, potrivit art. 561 alin. 1 Cod de procedur civil se va prescrie n termenul de 5 ani, din momentul executrii ordonanei de adjudecare; - aciunea confesorie prin care se revendic un drept real de uzufruct (art. 557 Cod civil), de uz sau abitaie (art. 565 Cod civil), de servitute (art. 639 Cod civil), fiind aplicabil prescripia de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod civil. Prescripia extinctiv n domeniul drepturilor personale nepatrimoniale Mergndu-se pe argumentul de interpretare logic per a contrario din interpretarea art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 potrivit cruia dreptul la aciune avnd un obiect patrimonial se stinge prin prescripie dac nu a fost exercitat n termenul prevzut de lege, rezult c drepturile personale nepatrimoniale nu sunt supuse prescripiei extinctive, ele fiind perpetue i imprescriptibile. De la acest principiu al imprescriptibilitii drepturilor personale nepatrimoniale, justificate prin ocrotirea juridic permanent, exist i excepii: - aciunea n anulabilitate, potrivit art. 9 din Decretul nr. 167 / 1958 termenul de prescripie pentru anularea unui act juridic civil lovit de nulitate relativ fiind de 3 ani; - aciunea n nulitate relativ a cstoriei, care potrivit art. 21 din Codul familiei este supus unui termen de prescripie de 6 luni de la ncetarea violenei ori descoperirea erorii sau a vicleniei ce au condus la ncheierea cstoriei; - aciunea n tgada paternitii, potrivit art. 55 din Codul familiei, ea fiind supus unui termen de prescripie de 6 luni de la data cnd tatl a cunoscut naterea copilului; - aciunea n stabilirea paternitii care potrivit art. 60 alin. 1 din Codul familiei prescrise n termen de 1 an de la naterea copilului. Prescripia instinctiv n anumite situaii juridice speciale Din literatura i practica juridic s-au ivit unele situaii speciale privind domeniul de aplicare al prescripiei extinctive, dintre acestea menionnd: 1. Aprarea dreptului subiectiv pe calea excepiei. Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958 prescripia are ca efect stingerea dreptului la aciune n sens material ns nu reglementeaz aprarea drepturilor subiective civile prin mijlocul procedural al excepiei. Ideea cultivat de doctrin este aceea c ceea ce este prescriptibil pe cale de aciune este prescriptibil extinctiv i pe calea excepiei respectiv: - dac dreptul subiectiv civil ce poate fi valorificat pe calea aciunii este prescriptibil extinctiv, i excepia are acelai regim juridic;

- dac aciunea este imprescriptibil i aprarea dreptului subiectiv civil pe calea excepiei este imprescriptibil. 2. Aciunea n constatare, admisibil n condiiile art. 111 Cod de procedur civil, este considerat imprescriptibil (Exemplificm constatarea nulitii absolute a unui act juridic civil). 3. Aciunile mixte ce au caracterul unor aciuni reale, personale ori n constatare, ele fiind supuse prescripiei extinctive n funcie de scopul urmrit la intentarea ei (plata unei creane, predarea unui imobil, constatarea existenei unui drept, fiind dat de exemplu de astfel de aciune petiia n ereditare). 4. Dualitatea de aciuni este situaia cnd titularul dreptului subiectiv are posibilitatea de a intenta dou aciuni pentru valorificarea dreptului su: o aciune izvort din contract, n cazul existenei unui contract de depozit, de mprumut etc. care este supus prescripiei extinctive conform Decretului nr. 167 / 1958 i o aciune real n revendicare bazat pe calitatea de proprietate creia i se aplic prescripia de 30 de ani potrivit art. 1890 Cod civil. 5. Aciunea n repararea daunelor morale este considerat prescriptibil asemenea drepturilor patrimoniale de crean, fiind supus prescripiei extinctive din Decretul nr. 167 / 1958 sau alte reglementri speciale. 6. Aciunea care a re ca obiect restituirea prestaiilor ca urmare a anulrii unui act juridic civil este prescriptibil, ncadrndu-se n aciunile bazate pe mbogirea fr just temei. 7. Aciunea pentru valorificarea unor drepturi secundare, ce sunt imprescriptibile. Doctrina a definit aceste aciuni ca fiind acele prerogative constnd n puterea de a da natere prin act de formaie unilateral unui efect juridic ce afecteaz i interesele altei persoane, precum dreptul de alegere, n cazul unei obligaii alternative, dreptul de denunare unilateral a unui contract. Literatura juridic a fcut referire i la aciunea n protecia unor drepturi reale principale corespunztoare dreptului de proprietate (transformarea dreptului de administrare operativ direct n drept de folosin al unui organ sau instituii de stat), aciunile privind cartea funciar (aciunea de rectificare a nscrisurilor de carte funciar ct i aciunile n prestaie i justificare tabular, precum i cererea de nscriere a dreptului real imobiliar n cartea funciar) i unde aciunile n materie succesoral (dreptul de opiune succesoral, aciunea pentru constatarea masei succesorale, petiia de ereditare etc.).

7.2. Termenul de prescripie extinctiv Ct privete clasificarea termenelor de prescripie extinctiv distingem termene generale i termene speciale precum i n funcie de izvorul normativ, termene stabilite de Decretul nr. 167 / 1958, termene stabilite prin alte acte normative (Codul civil, Codul familiei, Legea nr. 31 / 1990 republicat privind societile comerciale, etc.). Termenele generale de prescripie extinctiv Este general acel termen de prescripie care-i gsete aplicaie practic ori de cte ori nu-i gsete aplicaie un termen special el fiind prevzut deopotriv pentru persoanele fizice ct i pentru persoanele juridice.

Astfel, este termenul general de prescripie extinctiv de 3 ani prevzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 31 / 1958 se aplic tuturor aciunilor personale, care nsoesc drepturi subiective civile de crean, aceasta dac nu sunt stabilite termene speciale de prescripie. n principiu tot acest termen de prescripie, de 3 ani i gsete aplicabilitatea i la aciunile patrimoniale cu meniunea c aciunile reale sunt supuse n principiu reglementrii Codului civil. Astfel, practica juridic a aplicat termenul general de prescripie extinctiv la: cererea de raport succesoral, aciunea oblic, aciunea paulian (revocatorie), aciunea pentru plata contravalorii fructelor, aciunile n rezoluiunea contractului de vnzare cu clauz de ntreinere, etc. Un alt termen general de prescripie este cel de 30 de ani, aplicabil aciunilor reale care nsoesc drepturi reale principale prescriptibile extinctiv. Acest termen general este stabilit de art. 1890 Cod civil care prevede c: Toate aciunile att reale ct i personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile i pentru care n-a definit un termen de prescripie, se vor prescrie prin treizeci de ani, fr ca cel ce invoc aceast prescripie s fie obligat a produce vreun titlu i fr s i se poat opune reaua-credin. Acest termen general se aplic tuturor aciunilor reale afar de cele imprescriptibile. Ct privete executarea silit termenul general de prescripie este de 3 ani, art. 6 din Decretul nr. 164 / 1958 dispunnd c: Dreptul de a cere executarea silit oricrui titlu executor se prescrie prin mplinirea unui termen de 3 ani. Jurisprudena n aplicarea prevederilor art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 a precizat c: Dreptul de a cere executarea silit a titlurilor executorii privind drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitaiune, servitute i superficie se prescrie ]n termenul prevzut n art. 6 din Decretul nr. 167 / 1958 privitor la prescripia extinctiv, vechea hotrre neexecutat pierznd i puterea lucrului judecat. Termenele speciale de prescripie extinctiv Termenele speciale de prescripie sunt acele termene care se aplic ori de cte ori legea stabilete n mod expres un termen derogatoriu de la termenul general de prescripie extinctiv. Ele pot fi mai largi sau mai scurte dect termenul general de prescripie extinctiv i sunt prevzute n Decretul nr. 167 / 1958, Cod civil, Codul familiei precum i n alte legi speciale.

Termene speciale de prescripie cuprinse n Decretul nr. 167 / 1958 Aceste termene sunt: - termenul de 6 luni privind dreptul la aciunea privitoare la viciile ascunse fr viclenie (art. 5 din Decretul nr. 157 / 1958); - termenul de 2 ani aplicabil unor raporturi de asigurare.

Art. 3 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 dispune c: n raporturile ce izvorsc din asigurare termenul de prescripie este de doi ani n afara acelor raporturi ce izvorsc din asigurrile de persoane n care obligaiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare cu privire la primele de asigurare datorate n temeiul asigurrilor prin efectul legii, sunt aplicabile dispoziiile art. 22. - termenul de 3 ani privitor la prescripia dreptului de aciune referitor la sumele aflate n depozit la instituiile bancare, potrivit art. 23 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958. Art. 23 alin. 2 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede dou excepii: a. termenul de prescripie este de 1 an cnd eliberarea sumelor este condiionat de un act al organului judectoresc sau a altui organ de stat; b. termenele de prescripie pentru sumele constituite drept garanie, pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale, sunt cele stabilite n reglementri speciale prin constituirea de garanii. - termenul de 60 de zile prevzut de art. 24 din Decretul nr. 167 / 1958 privind dreptul la aciune n restituirea sumelor de bani ncasate pentru spectacolele anulate. Termene speciale de prescripie prevzute de Codul civil Codul civil prevede mai multe termene speciale de prescripie la raporturile juridice obligaionale: - termenul de 6 luni privind acceptarea succesiunii. Potrivit art. 700 alin. 1 Cod civil: Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la dobndirea succesiunii; - termenul de 6 luni privind prescrierea dreptului la aciune pentru unele servicii prestate, art. 1903 Cod civil; - termenul de un an privind dreptul la aciune al vnztorului pentru complinirea preului i a cumprtorului pentru scderea preului ori pentru anularea contractului, potrivit art. 1334 Cod civil; - termenul de un an privind dreptul la aciune pentru unele servicii prestate i mrfuri vndute, art. 1904 Cod civil. Termene speciale de prescripie extinctiv prevzute de alte legi speciale. Putem introduce aici termenele speciale de prescripie prevzute de Codul muncii, precum i de alte legi civile. Dintre aceste menionm cu titlu exemplificativ: - termenul de 3 ani privitor la aciunea n pretenii bneti prevzut de art. 176 alin. 2 din Codul muncii; - termenul de 10 ani, prevzut de art. 38 din Legea nr. 61 / 1974 pentru pagubele Cauzate de accident nuclear; - termenul de 30 de zile, prevzut de art. 5 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29 / 1990;

- termenul de 2 ani prevzut de art. 1 din Decretul nr. 443 / 1972 pentru plata de daune, cheltuieli sau retribuii datorate pentru asistena sau salvarea navei ori ncrcturii; - termenul de 3 ani prevzut de art. 37 alin. final, din Legea nr. 31 / 1990 pentru restituirea dividendelor pltite cu nclcarea prevederilor legale. Termene speciale de prescripie extinctiv aplicabile aciunilor personale nepatrimoniale Aceste termene de prescripie, fiind excepii de la regula imprescriptibilitii drepturilor personale nepatrimoniale, sunt cele prevzute n Codul familiei. - termenul de 6 luni prevzut de art. 21 alin. 2 din Codul familiei, privitor la anulabilitatea cstoriei; - termenul de 6 luni prevzut de art. 55 alin. 1 din Codul familiei privind aciunea n tgada paternitii; - termenul de 1 an prevzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei privind aciunea n stabilirea paternitii. 7.3. nceputul cursului prescripiei extinctive Regula general privind nceputul prescripiei extinctive Naterea dreptului la aciune se produce, de regul, n momentul n care titularul dreptului subiectiv nu primete satisfacie sau n momentul n care este nclcat acest drept. Reguli speciale privind nceputul prescripiei dreptului la aciune Aceste reguli, raportate la prevederile Decretului nr. 167 / 1958 i la celelalte izvoare de drept civil au fost grupate n funcie de urmtoarele situaii: . Suspendarea cursului prescripiei extinctive Prin suspendarea prescripiei extinctive se nelege aceea modificare a cursului acestei prescripii care const n oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescripie, pe timpul ct dureaz situaiile prevzute de lege, care l pun n imposibilitatea de a aciona pe titularul dreptului de aciune. Cauzele de suspendare a prescripiei sunt: cauze generale care acioneaz n raporturile dintre orice persoane;

cauzele speciale, care acioneaz doar n raporturile dintre anumite persoane. Cauzele generale sunt prevzute n art. 13 din Decretul nr. 167 / 1958, potrivit creia cursul prescripiei se suspend: a. ct timp cel mpotriva cruia curge termenul de prescripie este mpiedicat de un caz de for major s fac acte de ntrerupere; b. pe timpul ct creditorul sau debitorul face parte din faptele armate ale Romniei, iar acestea sunt puse pe picior de rzboi.

Cauzele speciale de suspendare a cursului prescripiei extinctive sunt prevzute de art. 13 i 14 din Decretul nr. 167 / 1958: - prescripia se suspend pn la rezolvarea reclamaiei administrative fcut de cel ndreptit cu privire la despgubiri sau restituiri n temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de pot i telecomunicaii, n cel mai trziu pn la expirarea termenului de 3 luni socotit de la nregistrarea cererii (art. 13 lit. c din Decretul nr. 167 / 1958); - prescripia se suspend ntre prini sau tutor i cel ce se afl sub ocrotirea lui; ntre curator i acei pe care i reprezint; precum i ntre orice alt persoan care n temeiul legii sau al hotrrii judectoreti, administreaz bunurile altora i cei ale cror bunuri sunt astfel administrate, prescripia nu curge ct timp socotelile nu au fost date i aprobate (art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 167 / 1958) i prescripia nu curge ntre soi n timpul cstoriei (art. 14 alin. 3 din Decretul nr. 167 / 1958). Prescripia nu se va mplinii totui nainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data ncetrii cauzei de suspendare, cu excepia prescripiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor mplinii dect dup expirarea unui termen de o lun de la suspendare. Efectul special al suspendrii prescripiei extinctive const n prelungirea momentului mplinirii termenului de prescripie cu perioada ct dureaz cauza de suspendare a prescripiei, iar n anumite cazuri prevzute de lege, chiar cu o perioad n plus (cnd pn la mplinirea termenului de prescripie a rmas mai puin de 1 lun, respectiv de 6 luni). . ntreruperea prescripiei extinctive ntreruperea prescripiei extinctive este definit ca modificarea cursului acesteia care const n nlturarea prescripiei scurs nainte de apariia unei cauze ntreruptive i nceperea unei alte prescripii extinctive. Art. 16 din Decretul nr. 167 / 1958 prevede cele trei cazuri n care se ntrerupe prescripia: Prescripia de ntrerupere: a) prin recunoaterea dreptului a crei aciune se prescrie fcut de cel n folosul creia curge prescripia ; b) prin introducerea unei cereri de chemare n judecat ori de arbitrare, chiar dac cererea a fost introdus la o instan necompetent; c) printr-un act nceptor de executare (este vorba de o cauz de ntrerupere a prescripiei dreptului de a cere executarea silit, s. n.). Prescripia nu este ntrerupt dac s-a pronunat ncetarea procesului, dac cererea de chemare n judecat sau executare a fost respins, anulat sau dac s-a perimat, ori dac cel care a fcut-o a renunat la ea. Cererea de chemare n judecat trebuie s fie efectiv, s fie admis respectiv s nu fie retras, anulat ca netimbrat ori perimat. Efectele ntreruperii extinciei extinctive Efectele ntreruperii prescripiei extinctive sunt stabilite de art. 17 din Decretul nr. 167 / 1958: ntreruperea terge prescripia nceput nainte de a se ivi mprejurarea care a ntrerupt-o. Dup ntrerupere ncepe s curg o nou prescripie. n cazul n care prescripia a fost ntrerupt printr-o cerere de chemare n judecat ori de arbitraj sau printr-un act de executare, noua prescripie nu ncepe s curg ct timp

hotrrea de admitere a cererii nu a rmas definitiv sau n cazul executrii, pn la mplinirea ultimului act de executare. . Repunerea n termenul de prescripie Conform art. 19 din Decretul nr. 167 / 1958: Instana de judecat poate, n cazul n care constat ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripie a fost depit, s dispun, chiar din oficiu, judecarea sau rezolvarea aciunii ori, dup caz, s ncuviineze executarea silit. n cazul acesta, instana l repune pe titularul dreptului n termenul de prescripie considernd c, titularul dreptului a acionat n termen. Cu toate c n realitate, termenul a fost depit, instana consider c depirea a fost determinat de motive apreciate ca fiind temeinic justificate. Legiuitorul nu precizeaz cauzele de repunere n termen, lsndu-le la aprecierea instanei, cu condiia ca acestea s fie temeinic justificate. Cererea de repunere n termen precum i cererea de chemare n judecat trebuiesc introduse de partea interesat n cel mult o lun de la data ncetrii cauzelor care justific depirea termenului de prescripie. Repunerea n termen are ca efect prelungirea termenului de prescripie cu perioada ct au durat cauzele temeinic justificate care au dus la depirea termenului de prescripie la care se adaug o perioad de cel mult o lun pentru introducerea cererii de repunere n termen i a cererii de chemare n judecat. Repunerea n termen trebuie s fie admis de instan prin hotrre motivat. . Calculul termenelor de prescripie extinctiv Decretul nr. 167 / 1958 reglementeaz numai durata i momentul de ncepere, nu i modul de calcul al termenelor de prescripie extinctiv. Potrivit art. 1987 Cod civil: Termenul prescripiei se calculeaz pe zile i nu pe ore. Prin urmare, ziua n cursul creia prescripia ncepe nu intr n calcul. Art. 1888 Cod civil prevede c ziua: ncepe de la miezul nopii i se finete (se sfrete, s. n.) la miezul nopii urmtoare, iar art. 1889 Cod civil menioneaz c: prescripia nu se socotete dect prin mplinirea celei din urm zile a termenului definit prin lege. Potrivit art. 101 alin. 3 Cod de procedur civil: Termenele statornicite pe ani, luni sau sptmni se sfresc n ziua anului, lunii sau sptmnii corespunztoare zilei de plecare, iar alin. 4 din acelai text menioneaz c: Termenul care, ncepnd cu 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfrete ntr-o lun care nu are asemenea zi, se va socoti mplinit n ziua cea din urm a lunii.

CIVIL ANUL II 2. DREPTUL DE PROPRIETATE - NOIUNI GENERALE Vom defini dreptul de proprietate, ca fiind acel drept real, care confer titularului atributele de posesie, folosin i dispoziie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita n plenitudinea lor, n putere proprie i n interesul propriu, cu respectarea normelor juridice n vigoare. Exercitarea dreptului de proprietate comport punerea n valoare de ctre proprietar a trei atribute : posesia, folosina i dispoziia - care constituie coninutul juridic al dreptului de proprietate. Posesia const n prerogativa conferit proprietarului de a stpni n fapt, direct i nemijlocit bunuri ce constituie obiect al dreptului de proprietate, prin putere proprie i n interes propriu (sau de a consimi ca stpnirea de fapt asupra bunului s se fac n numele i n interesul lui, de ctre o alt persoan).

Folosina const n prerogativa conferit proprietarului de a utiliza bunul n interesul su propriu i se a-i percepe fructele i veniturile pe care le poate obine de pe urma folosinei sale. Dispoziia const n prerogativa conferit proprietarului de a dispune cu privire la fiina juridic sau material a bunurilor ce constituie obiect al dreptului de proprietate; dispoziia are dou laturi : - una juridic, prin intermediul creia proprietarul poate nstrina bunul sau poate constitui asupra sa unele drepturi reale n favoarea altei persoane; - una material, prin intermediul creia proprietarul poate consuma sau distruge substana bunului ce-i aparine ca titular al dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate constituie o unitate a celor trei atribute, pe care titularul le exercit fie direct i nemijlocit, prin putere proprie i n interes propriu, fie indirect i mijlocit, prin intermediul persoanelor n favoarea crora el a constituit anumite drepturi reale, conferindu-le puterea de a se bucura de unele din prerogativele dreptului su. Prin urmare, dei, de regul, toate atributele dreptului de proprietate sunt exercitate direct de ctre proprietar nu este exclus posibilitatea exercitrii unora dintre ele, sau chiar n totalitatea lor de ctre o alt persoan dect proprietarul. Cu toate acestea, va considerat proprietar numai acela care exercit atributele dreptului de proprietate n puterea sa proprie i n interesul su propriu, iar orice alt persoan dect proprietarul, care exercit atributele dreptului de proprietate n virtutea puterilor conferite de proprietar, deci nu n putere proprie, nu va avea calitatea de proprietar (ex. locatarul, comodatarul, uzufructuarul). Aa dup cum am vzut cu ocazia prezentrii coninutului raportului juridic civil, drepturile patrimoniale se mpart n drepturi reale i drepturi de crean, iar drepturile reale, n funcie de corelaia ce exist ntre ele se subdivid n drepturile reale principale (din care face parte dreptul de proprietate i dezmembrmintele ei) i drepturi reale accesorii (din care fac parte dreptul de gaj, dreptul de ipotec, privilegiile i dreptul de retenie). n cuprinsul capitolului rezervat drepturilor reale vom prezenta numai drepturile reale principale, urmnd ca aceste accesorii s fie prezentate n capitolul rezervat obligaiilor civile, deoarece ele constituie n acelai timp i garanii reale ale obligaiilor. Caracterele dreptului de proprietate, prin care se deosebete de toate celelalte drepturi reale sunt urmtoarele: a)este absolut i inviolabil, fiind recunoscut titularului su n raporturile acestuia cu terii, care sunt obligai s nu fac nimic de natur a-l nclca. Conform art. 135 pct. 5 din Constituie "proprietatea privat este n condiiile legii inviolabil", deci dreptul de proprietate nu poate fi nclcat de nimeni, aceast interdicie impunndu-se cu aceeai for i statului. Ea cunoate, totui dou excepii :

- anumite bunuri imobile pot sa fie expropriate, n condiiile legii, pentru cauza de utilitate public. Prin expropriere se nelege trecerea n proprietatea public, prin hotrre judectoreasc, sau actul altei autoriti competente, a unor bunuri imobile aflate n proprietatea particular (a se vedea art. 41 al. 3 din Constituie i art. 481 C. civ.); - subsolul oricrei proprieti imobiliare poate fi folosit i exploatat pentru lucrri de interes general (art. 41 al. 4 din Constituie); b) este deplin i exclusiv conferind titularului su "plena potestas", adic toate cele trei atribute : posesia, folosina i dispoziia, care sunt, totodat nu numai depline, ci i independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului respectiv, n afar de cazurile cnd proprietatea este dezmembrat. c) este perpetuu i transmisibil, adic nelimitat n timp i dureaz atta vreme ct exist bunul care face obiectul su, nepierzndu-se prin neuz (neexercitare); poate fi transmis ntre vii, n condiiile legii i pentru cauz de moarte. Nu are caracter transmisibil dreptul de proprietate asupra bunurilor scoase din circuitul civil. Structura actual a dreptului de proprietate n Romnia poate fi evideniat sau stabilit n funcie de anumite criterii : a) dup subiectele dreptului de proprietate, distingem : dreptul de proprietate aparinnd persoanelor fizice i respectiv, dreptul de proprietate ai crui titulari sunt persoanele juridice; b) dup modurile de dobndire, putem distinge : - dreptul de proprietate dobndit prin acte juridice i dreptul de proprietate dobndit prin fapte juridice; - dreptul de proprietate dobndit n raporturile dintre vii i dreptul de proprietate dobndit pentru cauze de moarte; - dreptul de proprietate originar, dobndit prin moduri originare de dobndire a proprietii, i drept de proprietate derivat, dobndit prin moduri derivate de dobndire a proprietii; c) dup regimul su juridic, dreptul de proprietate se prezint sub dou forme : drept de proprietate public i drept de proprietate privat, ambele forme fiind consacrate n art. 135 pct. 2 din Constituia Romniei. d) n funcie de titularul su, proprietatea privat se mparte n : - proprietate particular aparinnd persoanelor fizice i persoanelor juridice; - proprietate privat a statului i unitilor administrativ-teritoriale.

3. DEZMEMBRMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATEA 3.1. Dreptul de uzufruct, uz i abitaie a) Dreptul de uzufruct este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care uzufructuarul exercit atributele de posesie i folosin asupra unor bunuri aparinnd noului proprietar, culegnd i fructele acestora, cu obligaia de a conserva substana bunurilor. El are un caracter temporar, deoarece atunci cnd este constituit n favoarea unei persoane fizice, poate fi cel mult viager, iar cnd este constituit n favoarea unei persoane juridice, nu poate depi 30 de ani; el este totodat i incesibil, n sensul c nu poate fi nstrinat de uzufructuar, care are doar dreptul s cedeze altei persoane beneficiul su (emolumentul uzufructului). n principiu el se poate constitui numai asupra bunurilor neconsumptibile, trebuind s li se confere substana, ns se poate constitui i asupra bunurilor consumptibile, cnd se vor restitui bunuri de aceeai cantitate i valoare. b) Dreptul de uz este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care uzuarul exercit atributele de posesie i de folosin asupra unor bunuri aparinnd altei persoane, culegnd i fructele acestora, pe care le poate folosi numai pentru satisfacerea nevoilor sale i ale familiei sale, cu obligaia de a conserva substana bunurilor. Titularul acestui drept poate fi numai o persoan fizic, iar acesta nu poate nstrina beneficiul (emolumentul) su. El se dobndete, se exercit i se stinge dup regulile uzufructului. c) Dreptul de abitaie este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care titularul su exercit atributele de posesie i folosin asupra unei locuine aparinnd altei persoane, pentru satisfacerea trebuinelor locuit ale lui i ale familiei sale. Se poate constitui prin contract sau testament, ns i prin lege- care recunoate un astfel de drept soului supravieuitor asupra casei care a aparinut soului precedat, timp de un an de la decesul acestuia (cu condiia ca n aceast perioad s nu se recstoreasc). 3.2. Dreptul de superficie Dreptul de superficie este acel dezmembrmnt al dreptului de proprietate, prin care superficiarul exercit atributul de folosin asupra unui teren aparinnd altei persoane, pe care are n proprietate o construcie sau o plantaie, ori o lucrare, pe durata existenei bunurilor pe care le are n proprietate. Dreptul de superficie prezint urmtoarele caractere juridice : - este un drept real imobiliar avnd ca obiect ntotdeauna un bun imobil, adic o suprafa de teren; - este un drept perpetuu, n sensul c exist atta timp ct dureaz construcia, plantaia, sau lucrarea ce se afl n proprietatea altei persoane, dect titularul terenului; el nu se poate stinge prin neexercitare; - este un drept imprescriptibil extinctiv; aciunea n revendicare poate fi introdus oricnd pn la stingerea nsui a dreptului de superficie.

Dreptul de superficie poate fi dobndit prin convenie, testament, act de concesiune, uzucapiune sau direct prin lege. 3.3.Dreptul de servitute Dreptul de servitute este un drept real principal, derivat, perpetuu i indivizibil, constituit asupra unui imobil proprietate privat, numit fond aservit sau dominat - pentru uzul i utilitatea altui imobil - numit fond dominant - aparinnd unui alt proprietar, fiind reglementat n articolele 576-643 C. civ. Ca urmare a exercitrii dreptului de servitute, rezult unele drepturi i obligaii, att pentru proprietarul fondului dominant (s fac toate lucrrile necesare pentru a se servi de servitute i a o pstra i s se foloseasc de servitute conform titlului su, fr a face schimbri mpovrtoare pentru fondul aservit), ct i pentru proprietarul fondului aservit ( s nu fac nimic spre a scdea sau ngreuna exercitarea servituii). Codul civil clasific servituile n funcie de mai multe criterii, i anume : a) dup modul de exercitare, servituile pot fi : - continue (cele pentru a cror exercitare i existen nu este nevoie de fapta actual a omului : servitutea de scurgerea apelor de ploaie; servitutea de vedere); - necontinue (cele pentru a cror exercitare i existen este absolut necesar fapta actual a omului; servitutea de a lua ap din fntn, de a pate animalele i altele asemenea); b) dup modul n care se manifest, servituile sunt : - aparente (cele care se cunosc datorit unor semne exterioare, precum o u, o fereastr, un canal, o crare, o plantaie); - neaparente (a cror existen nu poate fi cunoscut printr-un semn exterior sau lucrare exterioar vizibil - ex. servitutea de a nu cldi sau de a nu zidi dect pn la o anumit distan sau nlime, servitutea de a nu planta la o distan mai mic dect cea prevzut de lege); c) dup obiectul lor, servituile sunt : - pozitive, care ndreptesc pe proprietarul fondului dominant s fac n mod direct, acte de folosin asupra fondului aservit (servitutea de trecere, de a lua ap); - negative, care impun anumite restricii sau limitri n exercitarea dreptului de proprietate (servitutea de a nu cldi etc.). Servituile mai pot fi urbane sau rurale, dup cum sunt stabilite n folosul unei cldiri sau cel al unui teren. d) dup originea sau modul lor de constituire sunt recunoscute trei mari categorii de servitui :

- servitui naturale, care i au originea n situaia natural a fondurilor (servitutea de scurgere a apelor naturale, de grniuire i de ngrdire a proprietii); - servitui legale, care se stabilesc prin lege, n considerarea utilitii publice ori n interesul comun al proprietarilor unor imobile vecine (servitutea cu trecere n cazul locului nfundat, servitutea picturilor din strein, a distanei plantaiilor etc.); - servitui stabilite prin fapta omului care se constituie prin titlu (convenie sau testament), uzucapiune, sau prin destinaia proprietarului. 3.4. Dreptul real de folosin funciar Dreptul de folosin funciar este acel drept real temporar, intuitu personae, inalienabil, dezmembrmnt al dreptului de proprietate, care confer titularului posesia i folosina funciar, asupra unor terenuri agricole, aflate n proprietatea comunelor, oraelor i municipiilor, constituit prin acte administrative individuale. Titularii acestui drept sunt numai persoane fizice, care fac parte din categoria salariailor serviciilor publice comunale; ei nu beneficiaz de atributul de dispoziie asupra terenului agricol ce le-a fost atribuit. Dreptul de folosin poate nceta n cazul interveniei uneia din urmtoarele mprejurri : - titularul folosinei funciare nu mai are calitatea de salariat din categoria personalului de specialitate din serviciile publice comunale sau prsete definitiv localitatea respectiv; - decesul beneficiarului; - nerespectarea obligaiilor de a cultiva i proteja solul, care revin din dispoziiile Legii fondului funciar.

4. MODURILE GENERALE DE DOBNDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE I A CELORLALTE DREPTURI REALE 4.1. Noiuni generale Sintagma "moduri de dobndire a dreptului de proprietate", desemneaz totalitatea mijloacelor reglementate de lege - acte juridice i fapte juridice - prin care se poate dobndi dreptul de proprietate (indiferent de forma sub care se prezint) i celelalte drepturi reale, derivate din dreptul de proprietate (dezmembrmintele dreptului de proprietate). Modurile generale de dobndire a proprietii sunt urmtoarele : - contractul sau convenia translativ sau constitutiv de drepturi reale; - succesiunea legal i testamentar; - uzucapiunea sau prescripia achizitiv;

- posesia de bun credin a bunurilor mobile; - accesiunea; - tradiiunea; - ocupaiunea. 4.2. Convenia sau contractul Contractul este acordul de voin realizat ntre dou sau mai multe persoane, cu intenia de a produce efecte juridice. Ne intereseaz acele contracte prin care se transmite un drept de proprietate sau se constituie un anumit drept real : vnzarea-cumprarea, schimbul, donaia i renta viager (prezentrii acestor contracte i-am consacrat capitolul V din prezenta lucrare). Codul civil, prin art. 971 consacr principiul consensualismului, contractul considerndu-se valabil ncheiat prin simplul acord de voin al prilor, cu toate acestea pentru valabilitatea contractului de donaie, Codul civil prevede obligativitatea respectrii unei solemniti, care const n forma nscrisului autentic sau dup caz, n remiterea material a bunului donat. Tot astfel terenurile (conform Legii nr. 18/19991) pot fi nstrinate prin acte ntre vii ncheiate n form autentic. 4.3. Prescripia achizitiv sau uzucapiunea Uzucapiunea este un mod originar de dobndire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale asupra unui bun imobil, prin exercitarea unei posesii utile asupra sa, n condiiile i termenele prevzute de lege. Uzucapiunea opereaz n mod diferit, n funcie de regimul publicitii imobiliare: n teritoriile n care publicitatea imobiliar se realizeaz prin registre de transcripii i inscripii (Moldova, Oltenia, Dobrogea, Muntenia), uzucapiunea opereaz n condiiile stabilite de Codul civil; n teritoriile n care publicitatea imobiliar se realizeaz prin cri funciare (Transilvania, Banat i Bucovina), uzucapiunea opereaz n condiiile stabilite prin Legea nr.115/1938. Uzucapiunea n sistemul Codului civil opereaz dac sunt ndeplinite urmtoarele dou condiii : - dobnditorul s exercite o posesie util (neviciat) asupra unui bun imobil aparinnd unei alte persoane; - exercitarea posesiei s dureze o perioad prevzut de lege. Perioada prevzut de lege pentru exercitarea posesiei este diferit n funcie de buna sau de reaua credin a posesorului i de existena sau inexistena titlului de proprietate, astfel : - este de 10 pn la 20 de ani, n cazul n care posesia se ntemeiaz pe un just titlu sau just cauz, iar posesorul este de bun credin;

- este de 30 de ani, indiferent dac posesorul este de bun sau de rea credin (fr a fi un simplu detentor), ori dac posed sau nu un just titlu. Prin "just titlu" se nelege un titlu translativ de proprietate, care este viciat n privina formei sau nu eman de la adevratul proprietar, fr ca posesorul s tie acest lucru, iar prin "buna credin" se nelege eroarea posesorului asupra calitii transmitorului, n momentul dobndirii bunului n posesie. Termenul de 10 ani se aplic n cazul n care adevratul proprietar locuiete n raza teritorial a Tribunalului judeean unde se afl imobilul, iar cele de 20 de ani n cazul n care locuiete n afara razei teritoriale respective; termenul de 20 de ani se reduce, dac adevratul proprietar a locuit o parte din durat n acelai jude, un an locuit n acelai jude, valornd doi ani locuii n alt jude. Codul civil prevede i posibilitatea jonciunii posesiunilor, respectiv a unirii posesiunii actuale cu posesiunile anterioare, care opereaz astfel : - cnd ambele posesiuni sunt de bun sau de rea credin, uzucapiunea opereaz, dup caz, n 10 - 20 de ani sau n 30 de ani; - cnd uzucapantul este de rea credin, iar autorul su a fost de bun credin, termenul de 30 de ani se reduce cu numrul de ani ct a posedat autorul su cu bun credin; - cnd uzucapantul a posedat cu bun credin, iar autorul su a posedat cu rea credin, termenul va fi de 10 - 20 de ani, respectiv de 30 de ani, dac va face jonciunea posesiunilor, urmnd a fi aleas soluia cea mai avantajoas.

i n cazul prescripiei achizitive (uzucapiunii) pot interveni aceleai cauze de ntrerupere sau suspendare a termenelor de prescripie, ca i n cazul prescripiei extinctive, i acestea produc efecte identice, cu precizarea c, la cauzele de ntrerupere, se mai adaug nc dou cauze de ntrerupere "natural". - cnd posesorul este i rmne lipsit, mai mult de un an, de folosina bunului, indiferent cine l-a deposedat; - cnd bunul, cu privire la care se exercit posesia este declarat imprescriptibil de ctre lege (caz cnd posesia se stinge definitiv i irevocabil). Prin mplinirea uzucapiunii, dreptul de proprietate al fostului proprietar se stinge i, concomitent, se nate un nou drept de proprietate n favoarea uzucapantului, care devine proprietar din momentul nceperii posesiunii utile. Uzucapiunea, n sistemul Legii nr. 115/1938 opereaz numai n mod excepional, n urmtoarele dou cazuri : - n cazul n care s-au nscris n cartea funciar, fr cauz legitim, adic pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale ce pot fi dobndite prin uzucapiune, caz n care ele vor

rmne valabil dobndite, dac titularul dreptului nscris, le-a posedat cu bun credin, potrivit legii, timp de 10 ani; - n cazul n care o persoan a posedat un bun imobil, n condiiile legii, timp de 20 de ani de la moarte titularului dreptului de proprietate intabulat, caz n care va putea cere nscrierea pe numele su a dreptului. Pot fi dobndite prin uzucapiune numai bunurile imobile care se afl n proprietatea privat, indiferent c titularul dreptului de proprietate este statul, o unitate administrativteritorial, regie autonom, societate comercial sau persoan fizic. Nu pot fi dobndite pe aceast cale bunuri imobile care fac parte din domeniul public naional i din domeniul public local, acestea fiind scoase din circuitul civil general.

4.4. Posesia de bun credin Posesia de bun credin este reglementat prin dispoziiile articolului 1909 C. civ., potrivit cruia "lucrurile mictoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fr s fie trebuin de vreo curgere de timp"; aceasta nseamn c posesorul de bun credin al unui bun corporal mobiliar, devine proprietarul acestuia, prin nsui faptul intrrii sale n posesie. Condiiile aplicrii art. 1909 C. civ., respectiv a dobndirii dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile prin posesia de bun credin sunt : - proprietarul s fie desistat de bun voie de lucrul su, ncredinndu-l altei persoane (n calitate de depozitar, comodatar, etc.); - o ter persoan s dobndeasc posesia util (neviciat) asupra lucrului respectiv, exercitnd asupra sa o posesie de bun credin (s nu aib cunotin c a dobndit bunul de la un neproprietar), fr a fi necesar existena unui just titlu; - s fie vorba despre bunuri mobile corporale care sunt posedate n mod individual i s nu fie declarate inalienabile prin lege.

4.5. Accesiunea Accesiunea este un mod de dobndire a drepturilor reale, ce const n ncorporarea material a unui lucru mai puin important ntr-un lucru mai important i n virtutea creia, dac cele dou lucruri au aparinut unor proprietari diferii, proprietarul lucrului mai important dobndete dreptul de proprietate i asupra lucrului mai puin important ncorporat. Dup obiectul principal la care se refer, accesiunea poate fi : imobiliar i mobiliar; cea imobiliar, la rndul su poate fi : natural i artificial. Accesiunea imobiliar natural este aceea care se realizeaz fr intervenia omului, n urmtoarele cazuri :

- aluviunile, adic creterile de pmnt care se fac succesiv i pe nesimite pe malurile apelor curgtoare, se cuvin proprietarului fondului riveran (art. 495 C. civ); - avulsiunile, adic adugirea la un teren a unei buci de pmnt smuls brusc de la un alt teren, prin aciunea unei ape curgtoare, se cuvin proprietarului terenului la care s-a produs alipirea, ns fostul proprietar o poate revendica n termen de un an (art. 498 C. civ.); - insulele i prundiurile, care se formeaz n rurile neplutitoare i nenavigabile, sunt ale proprietarului fondului pe care ele s-au format (art. 500 C. civ.); - animalele semislbatice (porumbei, albine etc.), devin proprietatea titularului terenului pe care s-au aezat, ct timp rmn pe acel teren (art. 503 C. civ.). Accesiunea imobiliar artificial este aceea care se realizeaz cu intervenia omului i implic obligaia proprietarului ce beneficiaz de ea, s plteasc despgubiri celui n detrimentul cruia a operat; ea are loc n urmtoarele cazuri : - proprietarul unui teren, care a fcut construcii, plantaii sau alte lucrri cu materiale strine, va dobndi proprietatea acestora, cu obligaia de a-l despgubi pe proprietarul materialelor (art. 493 C. civ.); - proprietarul unui teren, pe care o alt persoan a fcut construcii, plantaii sau alte lucrri cu materialele sale, devine proprietarul acestora, cu obligaia de a-l despgubi pe proprietarul materialelor (art. 494 C. civ.). Accesiunea mobiliar const n unirea prin ncorporare a dou lucruri mobile care aparin unor proprietari diferii, unire prin efectuarea creia, se formeaz un lucru mobil nou ce revine proprietarului lucrului celui mai important dintre cele reunite, cu obligaia de a-l despgubi pe proprietarul lucrului mai puin important; ea se prezint n cazul adjonciunii, specificaiunii i amestecului sau confuziunii (art. 504, 208, 509, 511 i 512 C. civ.).

4.6. Ocupaiunea Ocupaiunea este un mod de dobndire a drepturilor reale, ce const n luarea n posesie a unui bun care nu aparine nimnui, fiind fr stpn. n prezent acest mod de dobndire a dreptului de proprietate se ntlnete n cazul vnatului sau a petelui capturat n condiii legale, ca i n cazul dobndirii unor bunuri ce se afl la dispoziia oricror persoane care doresc s le consume (ex.: apa din izvoarele naturale). Tradiiunea adic predarea material (efectiv) a lucrului, constituie n prezent un mod de dobndire a dreptului de proprietate, numai n privina darurilor manuale (donaii curente i de mic importan), implicit n privina titlurilor de valoare "la purttor".

5. MODALITILE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Dreptul de proprietate este pur i simplu, cnd are ca titular o singur persoan, a fost dobndit n mod sigur i irevocabil, existena sa nedepinznd de un eveniment sau o mprejurare viitoare, care ar putea s-l desfiineze, prin rezoluiune, revocare sau anulare. Dreptul de proprietate afectat de modaliti este acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri care, fie c aparine simultan i concomitent la dou sau mai multe persoane, fie c existena lui viitoare n patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau de o mprejurare prevzut de lege sau stabilit prin voina omului. Din punct de vedere al modalitilor ce-l pot afecta, dreptul de proprietate poate fi : - drept de proprietate comun; - drept de proprietate rezolubil sau revocabil; - drept de proprietate anulabil. a) Dreptul de proprietate comun se caracterizeaz prin aceea c un bun, sau mai multe bunuri, aparin n proprietatea a dou sau mai multe persoane, care i pot exercita mpreun, simultan i concomitent, toate prerogativele recunoscute prin lege oricrui proprietar. Proprietatea comun are dou forme : - dreptul de proprietate pe cote-pri; - dreptul de proprietate n devlmie. b) Dreptul de proprietate rezolubil sau revocabil se caracterizeaz prin aceea c, existena sa n patrimoniul dobnditorului este nesigur, putnd fi desfiinat, pentru a se rentoarce, de regul, n patrimoniul nstrintorului, depinznd de realizarea sau nerealizarea acelui eveniment. c) Dreptul de proprietate anulabil este acel drept de proprietate, dobndit printr-un act juridic translativ de proprietate, lovit de nulitate relativ sau anulabil.

6. ACIUNEA N GRNIUIRE, ACIUNEA NEGATORIE, ACIUNEA CONFESORIE I ACIUNEA N PRESTAIE TABULAR Aciunea n grniuire este aciunea prin care reclamantul cere instanei de judecat s determine prin semne exterioare, ntinderea a dou fonduri nvecinate i linia de hotar dintre ele, pe baza unei hotrri judectoreti. Ea are un caracter imprescriptibil, putnd fi utilizat i pentru aprarea altor drepturi reale. Aciunea negatorie este aciunea prin care reclamantul cere instanei de judecat s stabileasc, prin hotrre judectoreasc, c o alt persoan (prtul), nu are vreun dezmembrmnt al dreptului de proprietate asupra bunului su i s-l oblige la ncetarea exercitrii lui nelegitime. Ea are un caracter imprescriptibil i are ca obiect aprarea dreptului de proprietate mpotriva exercitrii nelegitime a dezmembrmintelor sale.

Aciunea confesorie este aciunea prin care reclamantul cere instanei de judecat s stabileasc, prin hotrre judectoreasc, c el este titularul unui dezmembrmnd al dreptului de proprietate asupra unui bun aparinnd altei persoane (prtul), i s-l oblige pe proprietar a-i permite exercitarea sa. Este prescriptibil n 30 de ani i are ca obiect aprarea dezmembrmintelor dreptului de proprietate. Aciunea n prestaie tabular este aciunea real prin care, cel ndreptit s-i intabuleze n Cartea funciar un drept real imobiliar, cere instanei judectoreti s dispun nscrierea acelui drept n Cartea funciar, dac cel obligat refuz s predea nscrisul necesar pentru strmutarea sau constituirea dreptului respectiv n favoarea sa. Hotrrea judectoreasc are rolul de a substitui nscrisul respectiv i servete la intabularea dreptului real n favoarea reclamantului. Hotrrea judectoreasc nu reprezint ns titlul de proprietate, deoarece n sistemul crilor funciare transferul dreptului de proprietate se produce numai prin nscrierea sa n Cartea funciar.

7. ACIUNEA N REVENDICARE Aciunea n revendicare este acea aciune real, prin care reclamantul cere instanei de judecat s i se recunoasc dreptul de proprietate asupra unui bun determinat i, pe cale de consecin, s-l oblige pe prt la restituirea posesiei bunului (este aciunea proprietarului neposesor mpotriva posesorului neproprietar). Aciunea n revendicare este o aciune real, deoarece poate fi introdus mpotriva oricrei persoane care ncalc dreptul de proprietate i se ntemeiaz pe dreptul de proprietate i, totodat are un caracter petitoriu, fiind un mijloc direct de aprare a acestui drept. n acelai timp este i imprescriptibil sub aspect extinctiv, i orict timp ea nu ar fi exercitat, nu se atinge dect odat cu stingerea dreptului de proprietate (cnd o alt persoan l-a dobndit prin uzucapiune i posesie de bun credin). Aciunea n revendicare poate fi introdus de titularul dreptului de proprietate. Cnd un bun constituie proprietatea comun a dou sau mai multe persoane, aciunea n revendicare trebuie s fie introdus de ctre toi coprtaii mpreun. Admiterea aciunii de revendicare are ca efect recunoaterea dreptului de proprietate al reclamantului i obligarea prtului la restituirea bunului adevratului proprietar, pentru a-i putea exercita normal i deplin dreptul de proprietate. Restituirea bunului are loc n natur i liber de sarcinile pe care prtul le-ar fi constituit n favoarea unor tere persoane, iar daca nu poate fi restituit bunul n natur prtul va fi obligat la plata unui echivalent bnesc. n cazul bunurilor frugifere, fructele urmeaz a se restitui numai dac prtul este de rea credin, posesorul de bun credin dobndind dreptul de proprietate asupra fructelor. Proprietarul va fi obligat s restituie prtului toate cheltuielile necesare (fcute pentru conservarea bunului) i utile (care au sporit valoarea sau utilitatea bunului), n limita sporului de valoare al bunului. a) Revendicarea bunurilor mobile nu poate avea loc, n principiu, mpotriva posesorului de bun credin, deoarece, aceasta valoreaz cu nsui titlul de proprietate

asupra bunului (art. 1909 C. civ.); sunt ns anumite cazuri cnd nu se aplic regula cuprins n art. sus menionat. Revendicarea bunurilor mobile corporale este admisibil : - cnd terul dobnditor este de rea credin (adic tia c nstrintorul bunului nu avea dreptul s-l nstrineze); - cnd bunul a ieit din posesia proprietarului fr voia sa. n astfel de situaii proprietarul poate s revendice bunul chiar i de la posesorul ter dobnditor de bun credin, n termen de trei ani socotii din ziua n care bunul a ieit din posesia proprietarului fr voia sa. La cele dou cazuri de neaplicare a dispoziiilor art. 1909 C. civ. se mai poate aduga i cazul revendicrii bunurilor scoase din circuitul civil i cel al bunurilor mobile corporale care au caracterul bunurilor imobile prin destinaie. b) Revendicarea bunurilor imobile are loc n mod diferit, n funcie de sistemul lor de eviden (transcripii i inscripii sau carte funciar). n sistemul de transcripii i inscripii, dovada dreptului de proprietate este foarte anevoioas, ntruct existena titlului de proprietate constituie doar o prezumie a dreptului de proprietate, care nu mpiedic dovada contrar, astfel c, numai dobndirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, constituie singura dovad absolut a acestui drept. Datorit dificultii dovezii dreptului de proprietate, n practica judiciar s-au statornicit cteva reguli n aceast privin: - cnd i reclamantul i prtul invoc fiecare cte un titlu de proprietate care eman de la autori diferii, instana va trebui s statueze, pe baz de probe, care dintre aceste dou titluri este preferabil; - cnd fiecare dintre cele dou titluri eman de la acelai autor, va fi preferat autorul care i-a transcris primul titlul su de proprietate, sau dac nu s-a transcris, va fi preferat acela al crui titlu are dat cert anterioar; - dac numai reclamantul invoc un titlu de proprietate, el va reui n aciunea n revendicare, dac titlul respectiv are dat cert anterioar posesiei prtului i dac el eman de la un ter; - cnd nici unul dintre ei nu invoc vreun titlu de proprietate va fi preferat posesorul actual, prtul, afar dac reclamantul nu invoc dobndirea dreptului de proprietate asupra bunului prin uzucapiune anterior nceperii posesiei prtului, sau dac posesia acestuia ar fi viciat. n sistemul crilor funciare, aciunea n revendicare i gsete aplicare n urmtoarele cazuri (ntruct dobndirea dreptului de proprietate are loc prin nscrierea n Cartea funciar, adic intabulare) :

- cnd dreptul de proprietate se dobndete fr prealabil nscriere n cartea funciar - deplin drept (ex.: n cazul succesiunilor cnd motenitorul poate revendica bunurile care se afl n posesia nelegitim a unui motenitor actual); - cnd se poate cere, pe calea aciunii n prestaie tabular, nscrierea dreptului de proprietate (chiar i mpotriva unui ter dobnditor care i-a intabulat dreptul n cartea funciar).

8. PUBLICITATEA DREPTURILOR REALE IMOBILIARE Pentru ca actele juridice de transmitere a drepturilor reale imobiliare s devin opozabile tuturor (erga omnes), i pentru a da o ct mai mare siguran acestora, prin diferite acte normative s-a instituit un sistem de publicitate a drepturilor reale imobiliare, astfel nct n lipsa nfptuirii de ctre pri a formelor legale de publicitate, convenia translativ de proprietate cu privire la un imobil, nu va putea fi opus terilor (conform principiului relativitii efectelor actelor juridice), iar n sistemul crilor funciare, numai odat cu intabularea n cartea funciar are loc transferul dreptului de proprietate. Principalele sisteme de publicitate imobiliar, n vigoare, sunt : - sistemul de publicitate al registrelor de transcripiuni i inscripiuni (sistemul publicitii personale), reglementat de Codul de procedur civil i aplicabil n Muntenia, Moldova, Oltenia i Dobrogea; - sistemul crilor funciare (sistemul publicitii reale), reglementat prin Decretul Lege nr. 115/1938, aplicabil n Transilvania, Banat i Bucovina; - sistemul intermediar al crilor de publicitate funciar, reglementat de Decretul nr. 242/1947 i de unele dispoziii ale Legii nr. 115/1938, care se aplic ntr-un numr redus de localiti din fostul jude Ilfov i n Bucureti. Prin Decretul nr. 163/14 martie 1946 s-au reglementat, aa numitele cri de eviden funciar, nfiinate cu scopul de a nlocui crile funciare distruse, sustrase sau pierdute, pentru unele localiti din Transilvania, n timpul i din cauza rzboiului. Crile de eviden funciar se nchid pe msur ce se ntocmesc noi cri funciare sau se gsesc cele originale. n prezent a aprut Legea nr. 7/1996 a cadastrului i publicitii imobiliare.

1. POSESIA

a) ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE POSESIEI

- elementul material (corpus): - totalitatea faptelor materiale exercitate direct asupra lucrului; - acte materiale de detinere si de folosire a lucrului acte juridice (depozit, locatiune, comodat); - exercitarea in fapt a dreptului real asupra lucrului; - variaza in functie de 2 factori: o natura fizica a lucrului (posesie auto - posesie caine); o dreptul real invocat de cel ce exercita corpus. - posesia se exercita de catre posesor fie personal, fie prin intermediul altei persoane.

- elementul psihologic sau intentional (animus): - intentia sau vointa celui care poseda de a exercita stapanirea lucrului pentru sine, adica asa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul acelui drept real; - animus: - vointa de a poseda pentru sine si nu pentru altul; - este un element al posesiei; - exista cand esti proprietar, cand crezi ca esti si cand stii foarte bine ca nu esti (hotul) Buna / reaua credinta o calitate / un viciu al posesiei

b) POSESIA SI DETENtIA PRECARa

Posesia stare de fapt: - este exercitiul unei puteri de fapt care da posibilitatea posesorului de a se comporta fata de un lucru ca si cand el ar fi titularul dreptului asupra lucrului; - manifestarea exterioara a existentei drepturilor reale; - o putere materiala a lucrului (ex.: casa, automobil); Caracterele juridice: o se bazeaza pe intentia de a poseda pentru sine, iar daca aceasta intentie lipseste, posesia nu mai exista (este doar detentie sau detentie precara);

o este incidenta numai drepturilor reale, nu si celor de creanta (personale) nu se poate exercita asupra universalitatii de bunuri (mostenirea, fondul de comert); o face sa se nasca un drept probabil de proprietate sau un alt drept real.

Detentia: - presupune puterea materiala asupra unui bun, fa intentia de a-l poseda, ci numai de a-l detine; - detentorul poseda pentru altul; - in cazul detentiei exista doar corpus nu si animus.

Detentia precara stare de drept: - rezulta dintr-un titlu (conventional, legal, judiciar) in baza caruia detentorul exercita puterea asupra unui lucru (depozitarul, locatarul); - este exercitarea unei puteri de fapt asupra unui lucru in virtutea unui titlu juridic care implica recunoasterea dreptului de proprietate al altuia. - 3 conditii: - Puterea de fapt: o stapanirea efectiva a lucrului detinut; o detentorul are corpus-ul pe care proprietarul nu-l mai are; o ex.: locatorul, depozitarul, carausul: au lucru in maine lor, il tin, il detin - Puterea de drept stapanirea lucrului se exercita in baza unui titlu; puterea de fapt este intemeiata pe un drept. - Obligatia de restituire la un moment dat trebuie sa se restituie lucrul proprietarului. - Durata detentiei si data restituirii sunt determinate prin titlu (durata locatiei prin contr. de inc.) - Detentorul precar - de terti si se bucura de protectie posesorie impotriva tertilor care-i tulbura detentia.

c) DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI Dobandirea posesie: - Pentru a fi dobandita, trebuie intrunite ambele elemente ale posesiei (corpus si animus);

o elementului material (corpus) rezulta: - fie din faptul unilateral al posesorului de a exercita vizibil acte materiale de folosinta; - fie din faptul ca vechiul posesor a renuntat sau a parasit posesia. o elementului psihologic (animus): - prezent in mod nemijlocit in persoana posesorului (nu a reprezentantilor) - Simpla vointa de a poseda un lucru nu este indestulatoare; - Exceptii: reprezentantii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu.

Pierderea posesie: - prin pierderea simultana a ambelor elemente (se abandoneaza lucrul cu violenta) o instrainare a posesiei; o abandonul lucrului. - prin pierderea puterii materiale asupra elementului corpus (posesorul pierde un lucru); o dispare corpus (bunul furat); o dispare animus (posesia pentru sine se transfera in posesie pentru altul) ex.: posesorul vinde casa dar locuieste in ea ca si chirias. - prin pierderea elementului animus (se intalneste mai rar in practica)

d) DOVADA POSESIEI - se face prin probatiunea celor 2 elemente ale posesiei: - dovada elementului material se face prin orice mijloace de proba (martori, prezumtii) - dovada elementului psihologic este mai dificil de probat. Sunt 2 reguli: - Prezumtia de neprecaritate animus domini este prezumat posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietate, daca nu este probat ca poseda pentru altul orice detinator este posesor nu detentor pana la proba contrarie. - Prezumtia de neintervenire la titlu 2 situatii: - cand posesorul a inceput a poseda pentru altul se presupune ca a conservat aceasta calitate, daca nu exista proba contrarie; - daca proprietarul a stabilit ca ocupantul a fost la origine detentor, se presupune ca asa a ramas. e) CALITatILE SI VICIILE POSESIEI

Pentru ca posesia sa produca efecte juridice trebuie sa fie utila.

Calitatile posesiei: 1. CONTINUa 2. NEiNTRERUPTa 3. NETULBURATa 4. PUBLICa 5. SUB NUME DE PROPRIETAR 6. NEECHIVOCa (adaugata de doctrina si jurisprudenta) Aceste calitati fiind indeplinite, posesia isi va produce efectele specifice, inclusiv dobandirea proprietatii prin uzucapiune, adica prin prescriptia achizitiva.

Viciile posesiei sunt: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea, echivocul, precaritatea. 1. DISCONTINUITATEA - atunci cand posesorul o exercita in mod neregulat, cu intermitente anormale; - pentru ca posesia sa fie utila posesorul nu trebuie sa se afle in contact permanent cu bunul; - intreruperile nu aduc viciul discontinuitatii. - Ex.: posesie continua asupra unui teren cand se fac la intervale diferite lucrarile specifice pentru obtinerea recoltelor. 2. VIOLENtA - posesia trebuie sa fie netulburata sau pasnica; - posesia este tulburata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului; - posesia utila: inceputa, mentinuta, conservata pasnic (fara violenta). - poate exista si d.p.d.v. al bunurilor mobile cat si a celor imobile - Caracterele viciului violentei: - e un viciu relativ produce efecte numai intre partile intre care a intervenit; poate fi invocat doar de persoana impotriva careia s-a manifestat violenta; - e un viciu temporar de indata ce a incetat violenta posesia utila incepe;

3. CLANDESTINITATEA - posesia trebuie sa fie publica, la lumina zilei; - posesia este clandestina atunci cand este exercitata pe ascuns de catre posesor in detrimentul adversarului sau. - vizeaza atat bunurile mobile cat si a celor imobile: - bunurile mobile pot fi usor ascunse; - bunurile imobile sunt la vedere, in cazul lor acest viciu fiind mai greu de conceput. 4. ECHIVOCUL - posesia trebuie sa fie neechivoca (este opera jurisprudentei, nu este reglementata de C.civ.); - posesie echivoca nu se cunoaste daca posesorul are sau nu elementul intentional; - echivocul 2 sau m.m. persoane stapanesc un bun, dar nici una nu pretinde o posesie proprie, distincta. 5. PRECARITATEA - nu constituie un viciu al posesiei; - desemneaza lipsa posesiei - detinerea lucrului fara animus possidendi, ci numai cu annimus detinendi; - Detentorul poseda pt. altul, deci nu sub un nume de proprietar (ex.: locatarii, depozitarii, administratorii bunurilor altuia).

f) EFECTELE POSESIEI 1. posesia creeaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului; 2. posesorul de buna credinta al unui bun frugifer dobandeste in proprietate fructele bunului pe care il poseda; 3. posesia imobiliara este aparata prin actiunile posesorii; 4. posesia prelungita duce prin uzucapiune la dobandirea dr. de proprietate asupra imobilelor.

Posesia creeaza o prezumtie de proprietate in persoana posesorului

- in aparenta posesorul este proprietarul bunului, el ramanand in aceasta situatie pana la proba contrarie daca nu e proba posesorul e proprietarul lucrului; - prezumtia de proprietate: - este relativa deoarece poate fi rasturnata prin proba contrarie in legatura cu bunurile imobile; - este mai puternica in cazul bunurilor mobile, unde (potrivit C.civ.), posesia de bunacredinta valoreaza titlu de proprietate, fara putinta de proba contrarie; - inceteaza prin dovada ca posesorul este de rea credinta.

Posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele bunului pe care il poseda - fructele (naturale, civile, industriale) se cuvin proprietarului bunului frugifer; - exceptia: posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele produse de bunul pe care-l poseda; beneficiul legii. - buna credinta credinta pe care o are posesorul ca este proprietarul bunului pe care il poseda. - Posesorul este de buna credinta cand poseda ca proprietar: o in puterea unui titlu translativ de proprietate; o ale carui vicii ascunse nu-i sunt cunoscute. - Pentru a putea pastra fructele produse de bunul posedat, trebuie indeplinite 2 conditii: - Fructele sa fi fost percepute; - Posesorul sa fi fost de buna credinta. - Elementul subiectiv: - Buna credinta posesorul nu cunoaste viciul care afecteaza titlul translativ de proprietate; - Buna credinta este prezumata buna credinta se presupune intotdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege rea credinta; - in ziua in care posesorul inceteaza de a mai fi de buna credinta, inceteaza si dispensa sa de restituire a fructelor si incepe pentru el obligatia de a le capitaliza. - Prezumtia de buna credinta inceteaza din momentul in care posesorului ii sunt cunoscute viciile titlului sau. - Daca posesorul e de rea credinta atunci el restituie proprietatea

CONTRACTUL

3.1. ncheierea contractului ncheierea contractului are loc prin realizarea acordului de voin al prilor cu privire la toate clauzele contractuale; acest acord de voin se realizeaz prin ntlnirea ofertei fcute n vederea ncheierii contractului, cu acceptarea ofertei respective. Oferta de a contracta este propunerea pe care o persoan o face - scris, verbal sau tacit - unei alte persoane determinate sau nedeterminate n vederea ncheierii contractului. Pentru a constitui un angajament juridic, oferta trebuie s fie rezultatul unei voine reale i contiente, s fie ferm i neechivoc, exprimnd o propunere nendoielnic i fcut cu intenia de a produce efecte juridice; ea trebuie s fie prescris i complet, cuprinznd toate elementele eseniale ale viitorului contract, n aa fel nct n urma acceptrii sale, contractul s poat fi considerat ncheiat. Dup lansarea ofertei, dar nainte de a ajunge la destinatar, ofertantul o poate revoca fr a suporta nici un fel de consecine juridice; dup ce ns oferta a ajuns la destinatar, ofertantul este dator s o menin un timp util, necesar destinatarului pentru a se putea pronuna asupra ei, sau pn la expirarea termenului, dac oferta a fost fcut cu fixarea unui termen de acceptare. Revocarea ofertei nainte expirarea termenului poate avea drept consecin obligarea ofertantului la plata despgubirilor cauzate destinatarului ofertei, ca urmare a revocrii ei. Dup ce oferta a fost acceptat, contractul se consider a fi ncheiat, iar oferta nu mai poate fi revocat. Acceptarea trebuie s fie n concordan cu oferta (dac se fac unele obieciuni sau propuneri de modificare, constituie o nou ofert), s fie nendoielnic i s intervin n termen i nainte de a fi revocat oferta. n cazul n care ofertantul i acceptantul sunt de fa (prezeni) la ncheierea contractului sau cnd contractul se ncheie telefonic, momentul ncheierii sale este determinat de momentul n care cele dou pri cad de acord asupra ncheierii sale, iar locul ncheierii contractului este determinat de locul unde se gsesc prile sau ofertantul, n cazul n care contractul se ncheie telefonic. n cazul n care contractul se ncheie prin coresponden (ntre abseni), momentul ncheierii contractului este determinat de momentul n care ofertantul a primit acceptarea scris a celeilalte pri contractante, presupunndu-se c n acel moment a luat la cunotin despre acceptare i din acel moment acceptarea are un caracter irevocabil conform teoriei din "sistemul recepiei acceptrii (teorie la care aderm n detrimentul teoriei "din sistemul expedierii acceptrii"- dup care contractul se consider ncheiat n momentul expedierii prin pot, curier, etc. -, ca i a teoriei "emisiunii acceptrii"- dup care el se consider ncheiat n momentul n care destinatarul ofertei s-a hotrt s o accepte - i

respectiv a teoriei "informaiei"- dup care contractul se consider ncheiat numai n momentul n care ofertantul a luat la cunotin efectiv de acceptarea destinatarului ofertei.

3.2. Efectele contractului Efectele contractului ntre prile contractante rezult din coninutul art. 969 C. civ. n care se prevede c "conveniile legal fcute au putere de lege ntre prile contractante"; din textul acestui articol rezult, pe de o parte, c prile nu se pot sustrage de la executarea obligaiilor contractuale, iar pe de alt parte, c efectul obligatoriu al contractului privete numai prile contractante (principiul forei obligatorii a contractului). ntruct contractul reprezint rezultatul acordului de voin al prilor, ncetarea lui nu poate avea loc n principiu numai prin acelai acord de voin i numai n mod excepional poate avea loc denunarea unilateral a lui, atunci cnd legea prevede expres acest lucru (art. 969 al. 2 C. civ.), sau cnd prile au convenit astfel (n contractele nedeclarate prin lege irevocabile), fr ca acea clauz s fie pur potestativ din partea celui care se oblig (art. 1010 C. civ.). Din coninutul textului art. 969 C. civ. ca i cel al art. 973 n care se prevede c "conveniile nu au efect dect ntre prile contractante" rezult "principiul relativitii efectelor contractului" n conformitate cu care obligaiile asumate prin contract privesc numai partea care li s-a asumat, iar drepturile asumate profit - n principiu - numai prilor contractante, ns se pot prevedea i drepturi n favoarea unor tere persoane (cazul stipulaiei pentru altul). Cu toate c contractul nu produce efecte dect ntre prile contractante, el este opozabil terilor, care nu pot face abstracie i nu pot ignora existena contractului sau nclca drepturile dobndite de pri prin ncheierea sa; totui, n anumite mprejurri i condiii unele contracte nu sunt opozabile terilor, care le pot ignora : este cazul simulaiei n care terii pot ignora actul secret. Simulaia este operaia juridic prin care prile creeaz o situaie juridic aparent, ncheind un contract simulat ce difer de situaia juridic adevrat, exprimat printr-un contract secret, care l contrazice pe primul; ntre pri va produce efecte actul secret, iar fa de teri va produce efecte actul simulat (aparent), ns terii vor putea s se preleveze fa de pri, invocnd la alegere, fie actul aparent, fie actul secret. Simulaia nu este o cauz de nulitate a contractului dac nu urmrete eludarea unor dispoziii imperative ale legii sau dac nu urmrete un scop ilicit. Prin simulaie se poate suprima n ntregime actul aparent i efectele sale (fictivitate), care n realitate nici nu a intervenit se pot modifica efectele actului aparent, mbrcnd forma altui contract (deghizare), se pot modifica sau ascunde o parte din clauzele contractuale sau se pot schimba prile ntre care a intervenit contractul prin interpunerea altor persoane. Sunt asimilai prilor contractante succesorii n drepturi ai prilor, care dei nu au participat la ncheierea contractului, datorit legturii pe care o au cu prile, suport consecinele ncheierii lui n mod identic cu prile contractante. n aceast categorie intr :

- succesorii universali sau cu titlu universal - care sunt persoane ce dobndesc ntreg patrimoniul sau o fraciune din patrimoniul uneia din prile contractante (ex. motenitorul unei persoane fizice sau persoana juridic ce primete ntreg sau o parte din patrimoniul unei alte persoane juridice n urma reorganizrii). Asupra acestora se produc toate efectele contractelor pe care le-au ncheiat prile, cu unele excepii (de ex. contractele intuitu personae); - succesorii cu titlu particular, care sunt persoane ce dobndesc bunuri sau drepturi determinate i fa de care se produc efecte doar contractelor ncheiate anterior de autor, n strns legtur cu bunul sau dreptul transmis; - creditorii chirograficari, adic aceia care nu se bucur de o garanie real pentru asigurarea creanei lor (de ex. gaj, ipotec) i care, n virtutea dreptului de gaj general instituit prin art. 1718 C. civ. asupra patrimoniului debitorului, suport i profit de efectele contractelor ncheiate de debitorul lor, prin care acesta i micoreaz sau i mrete patrimoniul su. De la principiul relativitii efectelor contractului exist anumite excepii, cnd un contract d natere unor drepturi subiective direct n patrimoniul unei tere persoane i n acest sens se poate vorbi despre efectele contractului fa de teri; ns n nici un caz un contract nu poate da natere la obligaii n sarcina altei persoane dect acelora care l-au ncheiat, deoarece nimeni nu poate fi obligat mpotriva voinei sale printr-un contract la ncheierea cruia el nu i-a dat consimmntul. Astfel este admis n unanimitate n literatura i practica juridic valabilitatea stipulaiei pentru altul (contractul n favoarea unei tere persoane) i aciunea direct, precum i promisiunea faptei altuia. Stipulaia pentru altul este convenia prin care una din pri, denumit stipulent, dispune ca cealalt parte denumit promitent, s execute o anumit prestaie n favoarea unei tere persoane, denumit ter beneficiar. Prin intermediul contractului ncheiat ntre stipulent i promitent, terul beneficiar - determinat sau determinabil n viitor - dobndete un drept direct i nemijlocit, fr a fi ns obligat s-l exercite (de ex. n contractul de transport, expeditorul n calitate de stipulent, convine ca transportatorul n calitate de promitent, s predea bunurile transportate destinatarului n calitate de ter beneficiar, care nu este parte din contract; tot astfel, n contractul de asigurare, asiguratul n calitate de stipulent, poate conveni cu asigurtorul, n calitate de promitent, ca indemnizaia de asigurare s fie pltit unui beneficiar, care este ter fa de raportul contractual). n cazul n care terul va renuna la beneficiul dreptului stipulat n favoarea sa, dreptul respectiv, va putea fi exercitat de ctre stipulent cu succesorii si, ori se va stinge n folosul promitentului conform contractului sau n baza legii. Aciunea direct este aciunea recunoscut terei persoane strin de contract - prin care aceasta poate aciona direct una din prile contractante - care este debitor al debitorului su - invocnd contractul fa de care este strin i care d astfel natere la unele drepturi n favoarea sa (de ex. n art. 1542 C. civ. se recunoate mandatului o aciune direct mpotriva submandatarului instituit de el pentru a obine plata despgubirilor pentru prejudiciile cauzate, dei el (mandantul) este strin de contractul de submandat.

Promisiunea faptei altuia (convenia de port-fort) este convenia prin care o persoan se oblig fa de alta de a determina un ter s ncheie sau s ratifice un act juridic ncheiat n contul su fr mputernicire: ea nu creeaz obligaii pentru terul a crui fapt a fost promis, ci numai pentru cel care a fcut promisiunea i care se oblig s-l determine pe ter s ncheie sau s ratifice un contract, iar n cazul n care nu-i respect obligaia asumat, rspunderea i revine celui ce a fcut promisiunea i nu terului a crui fapt a fost promis. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice i care sunt aplicabile numai lor datorit faptului c ele sunt guvernate de principiul reciprocitii i interdependenei obligaiilor asumate de ctre prile contractante, fiecare parte avnd n acelai timp calitatea de debitor i cea de creditor, se refer la excepia de neexecutare, rezoluiunea (i rezilierea) contractului pentru neexecutare i la suportarea riscului contractului i a pieirii bunurilor ce formeaz obiectul contractului. ntruct n aceste contracte, cauza juridic a obligaiei uneia din pri const n cauza juridic a obligaiei celeilalte, se pun dou probleme : care este poziia pe care trebuie s o ia una dintre pri, n cazul n care cealalt refuz s-i ndeplineasc obligaiile contractuale i respectiv, care din prile contractante va suporta riscul contractului i a pieirii bunului ce formeaz obiectul contractului? n cazul n care una din pri pretinde celeilalte executarea obligaiilor contractuale, fr a-i executa propriile sale obligaii, cealalt parte contractant poate invoca excepia de neexecutare ce const n dreptul su de a refuza executarea obligaiilor ce i revin din contract, att timp ct cealalt parte nu i le execut pe ale sale; ea opereaz ntre prile contractante, fr a fi necesar intervenia organului de jurisdicie, ns, pentru a putea fi invocat, una din pri trebuie s nu-i execute n tot sau n parte obligaiile ce i revin din contract, din culpa sa exclusiv, iar obligaia ce nu s-a executat s fie afectat de termen. Cu privire la rezoluiune, art. 1020 C. civ. prevede c "condiia rezolutorie este subneleas n contractele sinalagmatice n caz cnd una din pri nu ndeplinete angajamentul su", iar conform art. 1021 C. civ. "ntr-acest caz contractul nu este desfiinat de drept". Partea n privina creia angajamentul nu s-a executat, are alegerea sau s sileasc pe cealalt parte a executa convenia cnd este posibil sau s-i cear desfiinarea cu daune interese. Desfiinarea trebuie s se cear naintea justiiei, care dup circumstane poate acorda un termen prii acionate". Prin urmare rezoluiunea contractului reprezint desfiinarea cu efect retroactiv a unui contract sinalagmatic cu executare imediat, la cererea uneia din pri, ca urmare a neexecutrii culpabile a obligaiilor celeilalte pri, de ctre instana de judecat. Rezumnd cele de mai sus, putem spune c pentru ca instana de judecat s pronune rezoluiunea unui contract, una din pri trebuie s nu-i execute n tot sau n parte obligaiile sale ce rezult din contract, din culpa sa, dei a fost pus n ntrziere n acest scop de ctre cealalt parte. Rezilierea se pronun de ctre instana de judecat n aceleai condiii ca i rezoluiunea, ns spre deosebire de aceasta din urm, rezilierea nu are efecte retroactiv, efectele sale se produc numai pentru viitor, din momentul rmnerii definitive a hotrrii

care a pronunat-o; aa fiind, contractul reziliat va nceta s mai produc efecte n viitor (ex. nunc), dar efectele produse pn la data rezilierii (ex. tunc), rmn neatinse. Tot astfel, dac n cazul rezoluiunii prile vor fi repuse n situaia anterioar (deoarece efectele ei sunt "ex nunc" ct i "ex tunc"), n cazul rezilierii, prile nu vor putea fi puse n situaia anterioar, ci vor pstra fiecare prestaiile ce li s-au efectuat n temeiul contractului ncetnd doar pe viitor svrirea ori primirea unor asemenea prestaii. Dei att rezoluiunea, ct i rezilierea trebuiesc pronunate de ctre instana de judecat, totui prile pot prevedea n contract clauze prin care desfiinarea contractului are loc de plin drept pentru neexecutarea culpabil a obligaiilor de ctre una din ele. Astfel de clauze, prin care prile nlocuiesc, prin voina lor expres, rezoluiunea (sau rezilierea) judiciar (pronunat de instana de judecat), cu rezoluiunea (sau reziliere) convenional (prin convenia prilor), poart denumirea de "pact comisoriu expres". Suportarea riscurilor constituie o problem deosebit n contractele sinalagmatice, n care obligaiile prilor sunt reciproce i interdependente, astfel nct, dac executarea obligaiei uneia dintre pri a devenit imposibil din cauz de for major sau caz fortuit, obligaia celeilalte pri nu va mai exista i odat cu ea va nceta i contractul. Riscul contractului, respectiv consecinele pgubitoare cauzate prin ncetarea contractului se vor suporta de regul de ctre debitorul obligaiei a crei executare a devenit imposibil, acesta neputnd cere celeilalte pri executarea obligaiei sale corelative deoarece el nu-i execut propria sa obligaie. n contactele sinalagmatice, translative de proprietate rezolvarea problemei suportrii riscurilor, respectiv a riscului pieirii lucrului ce constituie obiect al contractului i a riscului imposibilitii de executare a contractului are la baz dou reguli cu caracter de principiu : - riscul pieirii fortuite a lucrului este suportat de ctre partea ce are calitatea de proprietar n momentul pieirii sale, conform adagiului "res perit domini"; - riscul nexecutrii contractului este suportat de ctre debitorul obligaiei a crei executare a devenit imposibil. Astfel, suportarea riscurilor are loc n mod difereniat, n funcie de obiectul i de felul contractului i anume : - n contractele n care transmiterea proprietii are loc n momentul ncheierii contractului, adic n contractele consensuale, neafectate de termen i avnd ca obiect un lucru cert, riscul pieirii lucrului va fi suportat de ctre dobnditor (care este proprietar),astfel c nstrintorul care i-a executat obligaia de a transmite dreptul de proprietate, are dreptul de a primi preul lucrului, chiar dac acesta a pierit imediat dup ncheierea contractului; riscul neexecutrii contractului nu se pune, ntruct el a fost deja executat; - n contractele n care transmiterea proprietii are loc dup ncheierea contractului, adic n contractele consensuale, avnd ca obiect lucruri de gem, precum i n cazul nstrinrii construciilor n sistemul de carte funciar (n care transmiterea proprietii are loc odat cu intabularea), ca i a altor bunuri riscul pieirii lucrului va fi suportat de ctre nstrintor (care este proprietar) deoarece nu s-a transmis nc proprietatea, iar riscul

imposibilitii fortuite de executarea contractului tot ctre el, deoarece nexecutndu-i obligaia sa, nu va putea cere plata preului din partea celeilalte pri; - n contractele n care transmiterea proprietii este afectat de o condiie suspensiv, dac lucrul piere nainte de realizarea condiiei, riscul pieirii lucrului l suport nstrintorul (fiind proprietar), iar dac este afectat de o condiie rezolutorie, ambele riscuri vor fi suportate de ctre dobnditor (fiind proprietar).

3.3. Rspunderea civil contractual Rspunderea civil - ca form a rspunderii juridice - reprezint acel raport juridic de obligaie n virtutea cruia cel ce a cauzat altuia un prejudiciu este obligat al repara. n C .civ. sunt reglementate dou forme ale rspunderii civile: rspunderea civil delictual i rspunderea civil contractual. Dei ambele forme ale rspunderii civile au ca temei obiectiv fapta ilicitar, angajarea lor are loc n mprejurri de fapt diferite - n cazul rspunderii delictuale, prin conduita ilicit se nesocotete (se ncalc) obligaia general de a nu pgubi pe altul, obligaia ce revine oricrui membru al societii; - n cazul rspunderii contractuale, prin conduita ilicit se ncalc anumite obligaii izvorte dintr-un contract preexistent ntre victim i fptuitor. Normele juridice care crmuiesc rspunderea delictual constituie drept comun n materia rspunderii civile, astfel nct acestea se vor aplica i rspunderii contractuale, n lipsa unor reglementri incidente. Rspunderea civil contractual reprezint obligaia debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului su ca urmare a nclcrii obligaiilor sale contractuale. Prin urmare, putem vorbi de rspundere contractual, ntre creditor i debitor trebuie s existe neaprat un contract prealabil ncheiat; cauzarea unui prejudiciu, n lipsa unui contract, atrage rspunderea civil delictual (extracontractual). Pentru angajarea rspunderii civile contractuale se cer a fi ndeplinite aceleai condiii ca i n cazul rspunderii juridice n general i anume: - conduita ilicit a debitorului, care const n neexecutarea (total sau parial), executarea necorespunztoare cu nerespectarea condiiilor de calitate ori cu ntrzierea obligaiei contractuale (luate sub aspectul tuturor clauzelor contractuale); - rezultatul duntor, constnd n cauzarea unui prejudiciu creditorului, prin nclcarea obligaiilor contractuale de ctre debitor; - legtura de cauzalitate dintre nclcarea obligaiilor contractuale (conduita ilicit) i prejudiciul cauzat (rezultatul duntor); - vinovia debitorului, care este prezumat de ndat ce creditorul face dovada nclcrii obligaiilor contractuale de ctre debitor i a prejudiciului suferit prin aceasta; fiind

vorba doar despre o prezumie legal relativ, ea va putea fi rsturnat de debitor prin proba contrar, dovedind c nclcarea obligaiilor provine dintr-o cauz strin ce nu-i este imputabil (fora major, cazul fortuit, culpa creditorului sau a unei tere persoane). Capacitatea judiciar - ca o condiie a rspunderii juridice - este implicat i n rspunderea contractual, de vreme ce aceasta este antrenant numai n prezena unui contract valabil ncheiat; pentru a avea capacitate de a rspunde debitorul trebuie s dispun de capacitatea de a ncheia contractul, iar aceast capacitate este cea de exerciiu. ns nu numai persoanele cu capacitate de exerciiu deplin pot ncheia valabil contracte, ci i persoanele lipsite de capacitate de exerciiu, cu privire la actele juridice de conservare i de mic importan, precum i cele cu capacitate de exerciiu restrns, cu privire la actele juridice de administrare (i de conservare, precum i de mic importan), aa cum am precizat la locul potrivit. Punerea n ntrziere a debitorului este o condiie special a rspunderii contractuale (art. 1079 C. civ.). Aceasta se face printr-o notificare adresat debitorului prin intermediul executorilor judectoreti sau prin alte acte echivalente (cererea de chemare n judecat, urmrirea silit a bunurilor etc.) prin care creditorul i manifest voina de a cere debitorului executarea obligaiei. Dac debitorul nu este pus n ntrziere, legea prezum c creditorul nu a suferit nici o pagub din cauza neexecutrii i consimte implicit la prorogarea scadenei obligaiei. Numai n mod excepional debitorul se afl de drept n ntrziere, n cazurile anume prevzute de lege (de ex. art. 994, 1078, 1079, 1081, 1370, 1544, 1565 C. civ.), precum i n alte situaii ( de ex. cnd s-a prevzut n contract acest lucru, n cazul unor obligaii continue, etc.). Punerea n ntrziere are ca efecte : - riscul pieirii bunurilor certe ce formeaz obiectul contractului trec n sarcina nstrintorului, ca excepie de la regul; - ncep s curg daunele moratorii; - se constat refuzul debitorului de a-i executa obligaia, iar creditorul are dreptul la daune interese compensatorii.

3.4. Actul juridic unilateral Actul juridic unilateral este definit ca fiind manifestarea unilateral de voin n scopul de a da natere, a modifica sau a stinge raporturi juridice civile. n principiu, voina unilateral nu produce efecte juridice, ns n situaii speciale, atunci cnd legea prevede expres acest lucru, ea produce astfel de efecte, avnd valoare de act juridic. Nu numai actele juridice civile sunt cele acre au nrurire asupra raporturilor juridice civile, ci i unele acte administrative individuale, ele fiind izvoare de obligaii civile.

Dei actul juridic unilateral de drept civil nu este prevzut de C. civ. printre izvoarele obligaiilor, n literatura juridic se admite c constituie izvoare ale obligaiilor : - oferta de a contracta, fcut cu fixarea unui termen de acceptare, oblig pe ofertant s-i menin oferta n termenul respectiv, iar revocarea ei d natere obligaiei de despgubire din partea ofertantului, fiind astfel un izvor de obligaii civile; - promisiunea public de recompens (pentru ndeplinirea unei activiti - de ex. pentru predarea unui bun gsit) sau premiere (n caz de reuit la un concurs sau examen) l oblig pe promitent s-i respecte promisiunea fcut i s acorde recompensa sau premiul celui n cauz; - confirmarea unui act juridic lovit de nulitatea relativ, fcut de ctre persoana care avea dreptul s o invoce i prin care renun la dreptul su, constituie un act unilateral de voin, izvor de obligaii; - titlurile de credit (cambia, cecul, biletul la ordin) oblig pe subscriitor la plata sumei subscrise sau la predarea bunurilor pe care le ncorporeaz i respectiv ndreptesc pe posesorii lor s le primeasc; - testamentul i actul de revocare a testamentului sunt acte unilaterale de voin i izvoare de obligaii, ca i acceptarea i renunarea la motenire, recunoaterea filiaiei fa de mam i recunoaterea paternitii, stipulaia pentru altul, gestiunea de afaceri, precum i altele menionate n literatura juridic, neexistnd o unitate de vederi n aceast privin.

3.5. Faptele juridice licite Faptele juridice licite (denumite n C. civ. "cvasi-contracte") sunt aciuni omeneti svrite fr intenia de a produce efecte juridice, ns de care legea leag anumite efecte, fr ca prin aciunile respective s se ncalce normele juridice civile; de aceea ele se numesc "fapte juridice licite", spre a le deosebi de cele "ilicite", care aduc atingere unor norme juridice civile sau regulilor de convieuire social. n art. 986-997 C. civ. sunt reglementate sub titlul de cvasi-contracte gestiunea de afaceri i plata nedatorat, n baza crora literatura i practica juridic au construit al treilea izvor al obligaiilor - ca fapt juridic licit - i anume mbogirea fr just cauz. mbogirea fr just cauz este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mrit pe seama patrimoniului alteia, care srcete n mod corespunztor, fr ca pentru aceasta s existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se nate n sarcina mbogitului fr just temei obligaia de a restitui celui nsrcit valoarea cu care s-a mbogit, ns dac nu o face de bun voie, nsrcitul are la ndemn o aciune n restituire (actio de in rem verso). Aceast aciune poate fi intentat numai dac sunt ndeplinite urmtoarele condiii (care sunt i condiiile sau elementele mbogirii fr just cauz) :

- patrimoniul prtului (mbogitului) s se mreasc prin dobndirea unei valori patrimoniale; - patrimoniul reclamantului (nsrcitului) s se micoreze ca o consecin a mririi patrimoniului prtului (mbogitului); - ntre mrirea patrimoniului mbogitului i micorarea patrimoniului nsrcitului s existe o legtur, n sensul c ambele fenomene trebuie s fie efectul unei cauze unice; - s nu existe temei juridic care s justifice mrirea patrimoniului unei persoane n detrimentul alteia. Gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altuia) este un fapt juridic voluntar i licit, prin care o persoan numit gerant, svrete fr mputernicire, acte sau fapte materiale n interesul unei persoane numit gerat, care nu se opune actelor svrite de el (art. 987991 C. civ.). Condiiile sau elementele gestiunii de afaceri sunt : - gerantul s fie acionat din proprie iniiativ, fr mputernicirea geratului, ntruct dac a acionat pe baza unei astfel de mputerniciri, am fi n prezena contractului de mandat; - gerantul s fi acionat cu intenia de a gera interesele altuia (art. 987 C. civ.) ntruct dac ar fi acionat cu credina c gireaz propriile afaceri am fi eventual n prezena mbogirii fr just cauz ; - gestiunea s cuprind fapte materiale sau acte juridice utile giratului (art. 991 C. civ.) i s fi fost svrit cu intenia de a obliga pe girat la restituirea cheltuielilor efectuate. Plata nedatorat este faptul juridic licit ce const n executarea de ctre o persoan a unei prestaii la care nu era obligat i fr intenia de a plti o datorie altei persoane (art. 992-997,1092 C. civ.); persoana care a fcut plata (solvens) are dreptul de a se ntoarce mpotriva persoanei care a primit plata (accipiens) cu o aciune n restituire, care este o aciune de drept comun (neavnd caracter subsidiar). Pentru a fi admis aciunea n restituire, se cer a fi ndeplinite urmtoarele condiii (care sunt i condiiile sau elementele plii nedatorate): - plata s fie fcut cu intenia de a stinge o datorie; - ntre solvens i accipiens s nu existe obligaia respectiv n vederea stingerii creia s-a fcut plata; - plata s fi fost fcut din eroare, solvens creznd c este debitorul lui accipiens, ntruct dac ar fi tiut c nu i datoreaz nimic, ar fi fcut o liberalitate.

3.6. Faptele juridice ilicite. Rspunderea civil delictual

Faptele juridice ilicite sunt aciunile omeneti svrite fr intenia de a produce efecte juridice, ns de care legea leag anumite efecte i prin care se aduce atingere normelor juridice civile i regulilor de convieuire social. Din faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii izvorte un raport juridic de obligaii care d natere rspunderii civile delictuale; acest fapt ilicit din care se nate raportul juridic de rspundere civil este denumit n C. civ. "delict civil", iar de la aceast expresie, rspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite, poart denumirea de rspundere civil delictual. Aa dup cum am mai precizat, C. civ. reglementeaz rspunderea civil sub dou forme : delictual i contractual. Rspunderea delictual intervine pentru nerespectarea obligaiei generale de a nu cauza prejudicii altora, dei ntre autorul faptei cauzatoare de prejudicii i victim nu a existat un raport contractual prealabil (art. 98-1003 C. civ.). Spre deosebire de aceasta, rspunderea civil contractual intervine n ipoteza nerespectrii obligaiei contractuale pe care debitorul o are fa de creditor (art. 1073 i urm. C. civ.). Codul civil reglementeaz n dispoziiile sale (art. 998-1003) rspunderea civil delictual, care este de mai multe feluri: a) rspunderea pentru fapta proprie sau rspunderea direct (art. 998-999); b) rspunderea pentru fapta altuia sau rspunderea indirect, care are urmtoarele trei forme : - rspunderea prinilor pentru faptele copiilor lor (art. 1000 al. 2); - rspunderea comitenilor pentru faptele prepuilor lor (art. 1000 al. 3); - rspunderea institutorilor i artizanilor pentru faptele elevilor i ucenicilor lor (art. 1000 al. 4); c) rspunderea pzitorului juridic pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general (art. 1000 al. 1); d) rspunderea proprietarului (pzitorului juridic) pentru prejudiciile cauzate de animalele apte de a se afla sub paza judiciar a unei persoane (art. 1001); e) rspunderea proprietarului pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului (art. 1002).

.7. Rspunderea direct Pentru angajarea rspunderii civile delictuale, ca de altfel a rspunderii civile n general, trebuie s fie ntrunite urmtoarele elemente : - s se fi svrit o fapt ilicit (delict civil);

- fapta ilicit s fi cauzat un prejudiciu; - ntre fapta ilicit i prejudiciu s existe o legtur de cauzalitate; - autorul s fi svrit fapta cu vinovie; - autorul faptei ilicite s fi avut capacitatea delictual n momentul svririi faptei. Aceste condiii rezult din coninutul art. 998 i 999 C. civ. n care se precizeaz : "Orice fapt a omului, care cauzeaz altuia un prejudiciu, oblig pe acela din a crei greeal s-a ocazionat, a-l repara" i c "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar i de acela ce a cauzat neglijena sau imprudena sa". Aceste dou articole reglementeaz rspunderea direct (pentru fapta proprie) att a persoanelor fizice, ct i a celor juridice i constituie dreptul comun n materia rspunderii civile delictuale. Prin urmare, n principiu pentru a obine repararea prejudiciului, persoana vtmat va trebui s fac dovada tuturor elementelor (condiiilor) rspunderii (cu excepia capacitii delictuale, care este prezumat la indivizii care au mplinit vrsta de 14 ani); dar ntrunirea tuturor acestor elemente este necesar numai n cazul rspunderii directe adic n situaia n care obligaia de reparare a prejudiciului cauzat revine direct celui ce a svrit fapta ilicit (art. 998-999 C. civ.). n celelalte cazuri de rspundere reglementat de C. civ. (art. 1000-1002), se derog de la dreptul comun n sensul c, pe de o parte, o persoan este chemat s rspund, dei prejudiciul nu a fost cauzat prin fapta sa proprie, iar pe de alt parte ntruct nu n toate cazurile se cer a fi ndeplinite toate condiiile (elementele) rspunderii civile delictuale sau uneori se cer a fi ndeplinite i alte condiii suplimentare, aa dup cum vom constata cu ocazia studierii fiecrei forme a rspunderii delictuale.

3.8. Rspunderea prinilor pentru fapta copiilor minori. Aceast rspundere este reglementat de art. 1000 al. 2 C. civ., unde se prevede c "Tatl i mama sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dnii"; ea i gsete temeiul n culpa prinilor, legiuitorului prezumnd c prejudiciul a fost cauzat datorit nendeplinirii sau ndeplinirii necorespunztoare a ndatoririi de supraveghere, ct i a obligaiei de cretere i educare a copilului. Rspunderea instituit prin art. 1000 al. 2 C. civ. revine prinilor - indiferent de modul n care a fost stabilit filiaia (din cstorie sau din afara ei)- i adaptorilor; ea nu este atras n sarcina tutorelui, instituiilor de ocrotire crora minorul le-a fost ncredinat, persoanelor crora minorul le-a fost "plasat" ori rudelor minorului, mpotriva crora cel prejudiciat se poate ndrepta n temeiul art. 998-999 C. civ., fcnd dovada elementelor rspunderii directe. Pentru a fi atras rspunderea prinilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori, trebuie ca cel prejudiciat s dovedeasc unele condiii generale ale rspunderii delictuale i unele condiii speciale ale acestei forme ale rspunderii. Condiiile generale :

- fapta ilicit a minorului; - prejudiciul cauzat; - legtura de cauzalitate dintre fapta ilicit i prejudiciu (nu intereseaz vinovia i nici capacitatea delictual a minorului, iar vinovia printelui este prezumat); Condiiile speciale : - copilul s fie minor; - copilul s locuiasc cu prinii. Minoritatea se apreciaz la data svririi faptei ilicite, astfel c prinii nu vor rspunde din momentul n care copilul a mplinit vrsta de 18 ani (chiar dac este alienat sau debil mintal) sau dac se cstorete naintea mplinirii acestei vrste. Pentru a rspunde prinii, copilul trebuie s locuiasc cu ei, ns nu orice nelocuire a copilului atrage nlturarea rspunderii, ci numai atunci cnd nelocuirea nu le este imputabil, fiind obiectiv. Dei este o rspundere cu caracter subiectiv, ntemeiat pe prezumia de vinovie a prinilor, acetia vor putea proba cu mult greutate c nu au putut mpiedica faptul prejudiciabil conform art. 1000 al. 5; imposibilitatea mpiedicrii faptului prejudiciabil trebuie s aib caracter obiectiv i nu s existe doar unele dificulti n acest sens.

3.9. Rspunderea institutorilor i artizanilor pentru faptele elevilor i ucenicilor lor Aceast rspundere este reglementat de art. 1000 al. 4 C. civ., n care se prevede c "Institutorii i artizanii (rspund) de prejudiciul cauzat de elevii i ucenicii lor, n tot timpul ce se afl sub a lor priveghere"; ea i regsete temeiul n culpa institutorilor sau artizanilor, legea prezumnd c prejudiciul a fost cauzat datorit nendeplinirii sau ndeplinirii necorespunztoare a ndatoririi de supraveghere, iar rspunderea este instituit n sarcina persoanelor fizice care au calitatea de institutor sau artizan i nu n sarcina persoanelor juridice la care sunt ncadrai n munc acetia, care eventual pot rspunde n calitate de comiteni. Condiiile generale ale rspunderii sunt aceleai ca i n cazul prinilor (fapta ilicit a elevului sau ucenicului, prejudiciul cauzat unei tere persoane i legtura de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu), iar condiiile speciale sunt: elevul sau ucenicul s fie minor i s se afle sub supravegherea institutorului sau artizanului (la coal, n atelier sau ntr-o alt activitate sub conducerea, organizarea i supravegherea unitii colare). Pentru prejudiciile cauzate de elevi sau ucenici ct timp nu se aflau sub supravegherea institutorilor sau a artizanilor ori cnd fug de la activitile programate, rspunderea revine i prilor i eventual i institutorilor sau artizanilor.

3.10. Rspunderea comitenilor pentru faptele prepuilor lor Aceast form a rspunderii indirecte este reglementat de art. 1000 al. 3 C. civ., n care se precizeaz c "comitenii (rspund) de prejudiciul cauzat de ... prepuii lor n funciile ce li s-au ncredinat"; temeiul acestei rspunderi se gsete n ideea de garanie a comitentului n solidar cu prepusul, pentru a oferi posibilitate victimei de a se despgubi, ceea ce nseamn c legea l consider pe comitent a fi un garant n interesul victimei care s poat obine repararea prompt i integral a prejudiciului suferit, ocrotind-o i de pericolul unei eventuale insolvabiliti a prepusului. Condiiile generale ale rspunderii sunt: svrirea unei fapte ilicite de ctre prepus, cauzarea unui prejudiciu unei tere persoane, legtura de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu i culpa (vinovia) prepusului (ultima condiie se justific prin aceea c rspunderea comitentului este grefat de rspunderea prepusului i obligaia sa fa de victim este accesoriul obligaiei delictuale ale prepusului, depinznd de existena obligaiei acestuia). Condiiile speciale ale rspunderii sunt : - existena raportului de prepuenie; - svrirea faptei ilicite de ctre prepus n cadrul funciilor ncredinate de comitent. Raportul de prepuenie este un raport de subordonare, n care comitenii sunt persoanele care ncredineaz funcii altora i au dreptul de ndrumare, supraveghere i control al activitii desfurate n cadrul acelor funcii asupra altora, iar prepuii sunt persoanele care primesc funciile ce li s-au ncredinat de ctre comiteni i desfoar activiti n contul acestora i sub ndrumarea, supravegherea i controlul lor; exist astfel un raport de prepuenie att n cadrul raporturilor de munc izvorte dintr-un contract individual de munc, n care angajatorul are calitatea de comitent, iar angajatul are calitatea de prepus, dar i ntre persoane care numai n mod ocazional i chiar dezinteresat desfoar unele activiti pe seama i n interesul altora (ex. n timpul desfurrii muncii voluntare, atunci cnd ntre rude sau prieteni se fac anumite servicii care nu mpiedic subordonarea), deoarece acest raport este o situaie de fapt. A doua condiie special a rspunderii comitenilor este ca faptul prejudiciabil s fie svrit de ctre prepus n cadrul funciilor ncredinate de comitent, adic atunci cnd prepusul a acionat n interesul i n limitele funciilor i potrivit instruciunilor comitentului.

3.11. Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri n general Aceast rspundere este consacrat n art. 1000 al. 1 n care se precizeaz c "Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat...de lucrurile ce sunt sub paza noastr"; ea este o rspundere obiectiv - independent de culp - bazat pe elementul obiectiv al existenei raportului de cauzalitate ntre lucru i prejudiciu i ntemeiate pe ideea de garanie a pzitorului juridic, pentru a-i oferi victimei posibilitatea de a fi despgubit.

Prin lucru trebuie s nelegem toate obiectele nensufleite, mobile sau imobile, periculoase sau nepericuloase, cu dinamism propriu i n micare sau inerte i n stare de repaus; deci prin lucru n sensul art. 1000 al. 1 C. civ. vom nelege orice obiect, indiferent de natura i starea n care se afl, cu singura condiie de a fi apte de apropiere, deci apte de a se afla n proprietate i de a se afla "sub paza judiciar" a unei persoane (nu va constitui lucru : aerul, lumina solar, apa din ruri i lacuri etc.). Persoana responsabil de prejudiciul cauzat de lucru va fi pzitorul su juridic, adic persoana care n momentul cauzrii prejudiciului avea lucrul sub controlul, supravegherea i direcia sa, exercitnd aceast putere n mod independent; prin urmare, pzitor juridic va fi proprietarul sau titularul altui drept real asupra lucrului sau orice alt persoan creia i s-a transmis controlul, supravegherea i direcia independent a lucrului (comandatarul, locatarul, depozitarul, creditorul gagist) sau care a intrat n mod ilegal n posesia lucrului, fiind posesor de rea credin (de ex. houl sau persoana care folosete lucrul fr voia i tirea proprietarului). Pzitorul juridic nu se confund cu pzitorul material al lucrului (deserventul unui utilaj sau paznicul fizic al unui bun), astfel nct rspunderea acestuia din urm nu este atras n temeiul art. 1000 al. 1 atunci cnd datorit faptei sale ilicite lucrul ce-l avea sub paza material a cauzat un prejudiciu, ci n temeiul art. 998-999 C. civ., fcndu-se dovada rspunderii pentru fapta proprie. De altfel, n ipoteza n care cel prejudiciat se ndreapt mpotriva pzitorului juridic pentru repararea prejudiciului cauzat de lucru n temeiul art. 1000 al. 1 C. civ., acesta va avea dreptul la o aciune prin regres n baza art. 998-999 C .civ. mpotriva pzitorului material, dac acesta se face vinovat de cauzarea prejudiciului, fcnd dovada elementelor rspunderii pentru fapta proprie.

3.12. Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale Conform art. 1001 C. civ., "proprietarul unui animal sau acela care se servete de dnsul n cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau c animalul se afl sub paza sa, sau c a scpat"; este tot o rspundere obiectiv ca i n cazul rspunderii pentru lucruri, astfel nct exonerarea de rspundere poate avea loc doar dac se dovedete lipsa raportului de cauzalitate ntre aciunea sau inaciunea animalului i prejudiciu, respectiv c se datoreaz forei majore, faptei unei tere persoane sau faptei victimei. Rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine pzitorului lui juridic, adic proprietarului sau titularului altui drept real, sau celui cruia i s-a transmis paza judiciar prin acte juridice (chiriaul, comodatarul, etc.) sau persoanei care l posed fr consimmntul proprietarului (houl sau cel ce-l folosete fr tirea proprietarului); prin urmare, pzitorul material al animalului nu va rspunde n temeiul art. 1001 C. civ., ci n temeiul art. 998-999 C. civ. dac se face vinovat de "fapta" animalului, ns n acest caz pzitorul juridic va avea drept la aciune n regres mpotriva pzitorului material fcnd dovada elementelor rspunderii directe.

3.13. Rspunderea pentru ruina edificiului Aceast rspundere este reglementat prin art. 1002 C. civ. n care se prevede c "Proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cnd ruina este urmarea lipsei de ntreinere sau a unui viciu de construcie"; este tot o rspundere obiectiv ca i n cazul rspunderii pentru lucruri n general, astfel nct exonerarea de rspundere are loc doar dac se dovedete fora major, fapta unei tere persoane sau fapta victimei. Prin edificiu se nelege orice construcie (cu tot ce i se incorporeaz) care constituie un imobil prin natura sa, datorit atarii durabile de sol, iar prin ruin se nelege drmarea total sau parial a construciei i orice fel de dezagregare a construciei ori a elementelor sale componente. Rspunderea revine proprietarului edificiului, chiar dac el a dat altei persoane n locaie, ns dac ruinarea se datoreaz unui viciu de construcie, se va putea ndrepta mpotriva antreprenorului sau arhitectului (dac a fost executat de ctre o alt persoan dect proprietarul), iar dac se datoreaz lipsei de ntreinere, se va putea ndrepta mpotriva celui ce avea o astfel de obligaie de ntreinere izvort dintr-un contract.

3.14. Efectul rspunderii civile delictuale Efectul rspunderii civile delictuale l constituie naterea unui raport juridic de obligaie, n virtutea cruia persoana prejudiciat este titulara creanei de despgubire, iar partea responsabil va fi debitorul obligaiei de reparare a prejudiciilor. n ipoteza n care delictul civil este imputabil mai multor persoane (de ex. mai muli autori, sau comitentul i prepusul, ori mai multe persoane responsabile civilmente), ele vor rspunde n mod solidar pentru prejudiciul cauzat fa de cel prejudiciat. Prejudiciul trebuie reparat, n principiu, n natur (prin restituirea bunurilor sau valorilor cu care persoana a fost pgubit, prin nlocuirea lor cu alte bunuri sau valori de acelai fel, prin remedierea bunului deteriorat) i numai n mod excepional repararea se va face prin echivalent, deci prin plata unor despgubiri bneti constnd ntr-o sum de bani ce reprezint valoarea prejudiciului. ntinderea reparaiei se calculeaz i se stabilete conform principiului reparrii integrale a prejudiciului, ceea ce nseamn c cel prejudiciat are dreptul s i se repare att "damnum emergens", dac pierderea efectiv suferit (de ex. distrugerea unui bun), ct i "lucrum cessans" adic beneficiarul nerealizat de victim din cauza faptei prejudiciabile (de ex. fructele bunului distrus), la care se mai adaug i cheltuielile ocazionate persoanelor pgubite de activitatea desfurat n scopul evitrii, limitrii sau reparrii pagubei. Prin urmare, pentru determinarea prejudiciului nu trebuie s se ia n considerare situaia material a persoanei pgubite sau a celei responsabile i nici gravitatea culpei autorului ( care se ia n considerare numai atunci cnd la producerea pagubei a concurat i culpa victimei, ori au fost mai muli autori). Tot astfel, la determinarea prejudiciului nu pot fi

avute n vedere criteriile stabilite n C. fam. privitoare la obligaia de ntreinere sau procentele de venituri stabilite pentru determinarea pensiilor.

4. GARANTAREA OBLIGAIILOR

4.1. Fidejusiunea Fidejusiunea este un contract accesoriu i unilateral, consensual i cu titlu gratuit, prin intermediul cruia o persoan numit fidejusor, se oblig fa de un creditor, s execute ea obligaia unui debitor al acestuia n cazul neexecutrii ei de ctre debitor. Pentru valabilitatea contractului de fidejusiune "ad probationem" se cere ca consimmntul fidejusorului s fie expres, iar fidejusorul s dispun de capacitate de exerciiu deplin, s fie solvabil i s domicilieze n raza tribunalului unde urmeaz a se face plata (pentru a putea fi urmrit mai uor de creditor). n cazul neexecutrii obligaiei debitorului fa de creditor, creditorul l va putea urmri pe fidejusor, chiar dac nu l urmrete n prealabil pe debitorul principal, n afar de cazul n care fidejusorul invoc "beneficiul de discuiune" (prin care fidejusorul cere creditorului s se ndrepte mai nti mpotriva debitorului i numai dac nu va fi ndestulat s se ndrepte i mpotriva sa) sau "beneficiul de diviziune" (prin care fidejusorul mpotriva cruia s-a ndreptat creditorul, cere acestuia s se ndrepte mpotriva tuturor cofidejusorilor, pentru a rspunde fiecare pentru partea sa de datorie). n situaia n care datoria fa de creditor a fost pltit de ctre fidejusor, el se poate ndrepta mpotriva debitorului pentru restituirea sumei, afar de cazul cnd a pltit datoria dei nu a fost urmrit, neanunndu-l pe debitor i aceasta face dovada c avea posibilitatea de a stinge datoria i cazul cnd nu l-a anunat pe debitor despre efectuarea plii, iar acesta face i el plata ctre creditor (fidejusorul putndu-se ndrepta n acest caz mpotriva creditorului). Dac sunt mai muli fidejusori i unul dintre ei a pltit ntreaga datorie, se poate ndrepta mpotriva celorlali pentru restituirea prii ce revine fiecruia. Fidejusiunea se poate stinge att pe cale direct (de ex. prin confuziune sau compensaie) ct i pe cale indirect, prin stingerea obligaiei principale, ca urmare a efecturii plii de ctre debitor.

4.2. Gajul

Gajul este un contract real, unilateral, accesoriu i indivizibil prin care debitorul remite creditorului unui bun mobil, corporal sau incorporal pentru garantarea datoriei sale. Pentru valabilitatea contractului de gaj se impune ca cel ce constituie gajul s fie proprietarul bunului gajat i s aib capacitate de exerciiu deplin (minorii i pot gaja bunurile numai pentru garantarea datoriei lor, cu ncuviinarea prealabil a autoritii tutelare), obiectul su putndu-l constitui numai bunuri ce se afl n circuitul civil, iar atunci cnd este vorba de bunuri mobile incorporale, ca i atunci cnd valoarea datoriei depete 250 de lei i obiectul su l constituie bunuri mobile corporale, contractul trebuie ncheiat n form scris i nregistrat la notariatul de stat ("ad probationem"). Creditorul gajist are dreptul s rein bunul gajat pn la achitarea n ntregime a datoriei, fr a se putea folosi de bunul gajat, iar dac debitorul nu-i achit datoria, poate cere instanei s rein bunul n contul datoriei sau s cear vnzarea la licitaie a bunului, avnd, un drept de preferin pentru acoperirea creanei sale; el are obligaia s pstreze i s conserve bunul pn la restituire i s nu foloseasc nici bunul respectiv i nici fructele i veniturile sale iar la achitarea integral a creanei, are obligaia de a restitui bunul mpreun cu fructele i veniturile realizate de el. Gajul se poate stinge att pe cale direct (prin renunarea creditorului la gaj, prin pieirea lucrului gajat, prin confuziune etc.) ct i pe cale indirect, odat cu stingerea obligaiei principale. Gajul este n principiu cu deposedare, iar prin excepie fr deposedare. n Legea nr. 22 / 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanii i rspunderea n legtur cu gestionarea bunurilor organizaiilor socialiste, sunt reglementate dou aplicaii ale gajului : garania n numerar i garania suplimentar.

4.3. Ipoteca Ipoteca este un contract solemn, unilateral, accesoriu i indivizibil, prin care se indisponibilizeaz n minile debitorului un bun imobil ce-i aparine n proprietate, pentru garantarea datoriei sale fa de creditor. Pentru valabilitatea contractului se impune ca cel ce constituie ipoteca s fie proprietarul bunului ipotecat i s aib capacitate de exerciiu deplin (minorii i pot ipoteca bunurile numai pentru garantarea datoriei lor, cu ncuviinarea autoritii tutelare), obiectul su constituindu-l bunuri imobile i ncheindu-se n form autentic ("ad validitatem"), cu determinare precis a imobilului ipotecat i cuantumului creanei garantate, sub sanciunea nulitii sale.

Ca urmare a constituirii ipotecii, debitorul se va putea folosi n continuare de bunul ipotecat, ns creditorul are asupra lui un drept de urmrire n minile oricui sar afla i un drept de preferin pentru satisfacerea creanei sale fa de ceilali creditori.

Ipoteca se poate stinge att pe cale direct (renunarea creditorului la ipotec, prescripie extinctiv, pieirea bunului ipotecat etc.) ct i pe cale indirect, ca urmare stingerii principale. Ipoteca poate fi : convenional (art. 1746-1800 C. civ.) i legal.

4.4. Privilegiile Privilegiile reprezint dreptul pe care l are creditorul de a fi preferat fa de ceilali creditori n vederea satisfacerii creanei sale, din patrimoniul debitorului sau din valoarea anumitor bunuri ale acestuia. Privilegiile pot fi: - generale, purtnd asupra ntregului patrimoniu al debitorului (privete numai cheltuielile de judecat conform art. 1727 C. civ.); - generale mobiliare, purtnd asupra tuturor bunurilor mobile ale debitorului (de ex. creana pentru obiectele de subzisten ale debitorului i familiei sale n decurs de 6 luni, cheltuielile de nmormntare ale debitorului); - speciale mobiliare, purtnd asupra anumitor bunuri mobile ale debitorului (de ex. privilegiul creditorului gajist, privilegiul vnztorului asupra bunului vndut pentru plata preului); - speciale imobiliare, purtnd asupra anumitor bunuri imobile ale debitorului (de ex. privilegiul vnztorului asupra imobilului vndut pentru plata preului, privilegiul coproprietarilor asupra bunului pentru obligaiile pe care le au unii fa de alii).

4.5. Dreptul de retenie Dreptul de retenie este dreptul pe care l are creditorul de a refuza restituirea bunului debitorului, ce se afl n detenia sa, pn la plata creanei pe care acesta o datoreaz n legtur cu bunul respectiv. Acest drept confer retentorului posibilitatea de a o pune excepia de retenie oricrei persoane care ar reclama bunul aflat n detenia sa pn la ndestularea creanei sale (de ex. dreptul de retenie al vnztorului asupra lucrului vndut pn la plata preului, al depozitarului asupra lucrului depozitat, pn la plata cheltuielilor fcute cu depozitarea, al gestionarului de afaceri asupra lucrurilor aflate n gestiune, pn la restituirea cheltuielilor fcute etc.).

. CONTRACTUL DE VNZARE-CUMPRARE Contractul de vnzare-cumprare este acel contract prin care o anumit persoan, denumit vnztor, transmite altei persoane denumit cumprtor, dreptul su de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri, ori alte drepturi reale sau de crean, n schimbul unei sume de bani denumit pre (art. 1294 C. civ). Caracterele juridice ale contractului de vnzare-cumprare sunt urmtoarele: - este un contract sinalagmatic (bilateral); - este un contract cu titlu oneros sau comutativ; - este un contract numit fiind reglementat de Codul civil; - este cu executare imediat sau succesiv; - este n principiu un contract consensual ncheindu-se valabil prin simplul acord de voin al prilor (solo consensu), fr ndeplinirea vreunei formaliti i fr a fi necesar remiterea lucrului vndut sau a preului n momentul ncheierii contractului. Prin excepie n cazurile expres prevzute de lege este un contract solemn (n cazul vnzrii terenurilor); - este un contract translativ de proprietate fcnd parte din actele juridice de dispoziie. Efectul translativ se produce n principiu la data ncheierii contractului (cu condiia ca vnztorul s fie proprietarul bunului vndut n momentul ncheierii contractului i contractul s fie valabil, iar obiectul contractului s-l constituie bunuri individual determinate i prile s nu fi prevzut n contract un anumit termen pentru amnarea transferului proprietii. n cazul transmiterii bunurilor generice, efectul translativ se produce n momentul individualizrii lor, iar n actul bunurilor viitoare, ele se transmit n momentul terminrii sau executrii - dac sunt bunuri certe - sau al individualizrii dac sunt generice. n cazul transmiterii imobilelor, efectul translativ al dreptului de proprietate se produce numai n momentul intabulrii n cartea funciar, iar n regimul de transcripii i inscripii, vnzarea nu este opozabil terilor pn n momentul transcripiunii. Condiiile de validitate ale contractului de vnzare-cumprare sunt: consimmntul, capacitatea, obiectul, cauza precum i forma (n contractele solemne). Consimmntul prilor prezint aceleai caracteristici ca i n cazul actelor juridice n general.

Probleme specifice vnzrii sunt : promisiunea de vnzare-cumprare, care reprezint un antecontract avnd un regim juridic distinct, pactul de preferin, precum i dreptul de preemiune. Promisiunea de vnzare-cumprare se poate nfia sub dou forme : - promisiunea unilateral de vnzare, n care o parte, denumit promitent, se oblig s vnd un bun la un pre determinat celeilalte pri denumit beneficiar, care accept promisiunea fr a-i asuma obligaia de a-l cumpra, ns dac opteaz pentru cumprarea bunului, iar promitentul nu-i respect obligaia asumat, beneficiarul are dreptul la dauneinterese; - promisiunea bilateral de vnzare-cumprare n care o parte numit promitent, se oblig s vnd, iar cealalt parte denumit beneficiar se oblig s cumpere un anumit bun la un pre determinat, urmnd ca n cazul n care oricare din pri refuz ncheierea contractului s fie obligat la plata daunelor-interese. Pactul de preferin este o variant a promisiunii de vnzare prin care proprietarul unui bun se oblig fa de beneficiarul promisiunii ca n cazul n care vinde bunul s i acorde preferin la pre egal. Dreptul de preemiune reglementat de lege, const n aceea c, n cazul n care proprietarul unui teren agricol din extravilan intenioneaz s l vnd, legea confer drept prioritar la cumprare, coproprietarilor, proprietarilor vecini i statului. Deci, regula este capacitatea, iar incapacitatea excepia (cazurile de incapacitate sunt expres i limitativ prevzute de lege). Obiectul contractului este format din lucrul vndut i din pre. Lucrul vndut trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii : - s fie n circuitul civil, adic s se afle n comer (art. 1310 C. civ.). Sunt scoase din circuitul civil printre altele : lucrurile care prin natura lor nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate (aerul, razele solare etc.); bunurile pe care legea le scoate din circuitul civil (ex. bunurile din patrimoniul cultural naional ce aparin statului, bunurile care fac parte din domeniul public); - s existe n prezent (la data ncheierii contractului) sau s poat exista n viitor. Dac lucrul a pierit mai nainte de ncheierea contractului vnzarea este nul fiind lipsit de obiect (art. 1311 C. civ.), ns dac el poate exista n viitor (recolta viitoare, lucrul ce se va confeciona n viitor) vnzarea este valabil (art. 965 C. civ.); - s fie determinat sau determinabil (art. 948 i 964 C. civ.); - s fie licit i posibil; - s fie proprietatea vnztorului. Lucrurile de gen (viitoare) pot forma obiectul contractului deoarece vnztorul nu a vndut lucrul altuia, ns bunurile individual determinate trebuie s fie proprietatea

vnztorului, neputnd avea loc vnzarea lucrului altuia, deci vnzarea nu este valabil, ea fiind anulabil pentru eroarea asupra calitii vnztorului. Preul trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii : - s fie stabilit n bani, ntruct dac nstrinarea lucrului nu se face pentru bani, ci n schimbul altui lucru sau altei prestaii, nu suntem n prezena vnzrii, ci a unui schimb sau alt contract (nenumit); - s fie determinat sau determinabil adic hotrt de pri n momentul ncheierii contractului (art. 1303 C. civ.), sau determinat de un ter ales de pri (art. 1304 C. civ.); - s fie sincer (adic real, nu fictiv) i serios, adic s nu fie derizoriu, disproporionat n raport cu valoarea lucrului vndut (n acest caz contractul este nul din lips de obiect). Celelalte elemente ale contractului de vnzare-cumprare (cauz, form) prezint aceleai caracteristici ca elementele corespunztoare ale actului juridic civil n general. Prin efectele unui contract se neleg obligaiile pe care contractul le creeaz n sarcina prilor contractante. Principalele obligaii ale vnztorului sunt : - s predea lucrul vndut cumprtorului; - s-l garanteze pe cumprtor de eviciune i contra viciilor lucrului (art. 1315 C. civ.). Principalele obligaii ale cumprtorului sunt : - s plteasc preul; - s ia n primire lucrul vndut. Plata preului se face la locul i n momentul n care se face predarea lucrului vndut dac prile nu convin altfel.

. CONTRACTUL DE DONAIE Contractul de donaie este un contract solemn, unilateral i gratuit prin care o persoan numit donator, transfer n mod irevocabil dreptul su de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate, unei alte persoane denumit donator, care le accept (art. 811 C. civ.). El face parte din contractele cu titlu gratuit i anume din liberaliti, fiind folosit mai ales ntre persoanele fizice. Toate donaiile se fac prin nscris autentic, condiia formei fiind cerut "ad validitatem"; astfel c nerespectarea acestei forme duce la nulitatea absolut a donaiei, care poate fi invocat de orice persoan interesat i nu poate fi nlturat n nici un fel; pentru a produce efecte, ea trebuie refcut n ntregime, cu respectarea formei cerut de lege (art. 1168 C. civ.), n schimb dup moartea donatorului, motenitorii sau reprezentanii

si pot face confirmarea, ratificarea sau executarea benevol a donaiei, producnd astfel efecte juridice. Cnd contractul de donaie se ncheie ntre abseni, att oferta ct i acceptarea trebuie fcut n form autentic pentru a produce efecte juridice, iar acceptarea s fie notificat donatorului n timpul vieii acestuia i nainte de a fi devenit incapabil. Sunt lipsii de capacitatea de a dona, minorii i persoanele puse sub interdicie judectoreasc. Nu au capacitatea de a primi donaii persoanele neconcepute. Donaia fcut unui minor sau interzis trebuie acceptat prin reprezentanii legali, iar cea n favoarea minorului cu capacitate restrns, trebuie ncuviinat de reprezentantul legal. Persoanele juridice pot primi donaii cu respectarea principiului specializrii capacitii de folosin, iar acceptarea lor se face de ctre organele prevzute de lege. Contractul de donaie ncheiat cu nclcarea normelor de capacitate este lovit de nulitate relativ, n afara cazurilor n care legea stabilete anumite interdicii n acest domeniu, cnd ele vor fi lovite de nulitate absolut. Contractul de donaie este irevocabil, astfel c orice clauz prin care n mod direct sau indirect, donatorul ar putea revoca donaia, duce la nulitatea contractului. Prin excepie donaiile ntre soi sunt revocabile, oricare ar fi felul donaiei (art. 826 i 937 C. civ.). CONTRACTUL DE LOCAIUNE Contractul de locaiune este acel contract prin care o persoan numit locatar, se oblig s asigure altei persoane numit locatar, folosina temporar, total sau parial a unui lucru n schimbul unei sume de bani determinate, numit chirie. Este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, comutativ, consensual ("ad probationem" se cere totui forma scris) i cu executare succesiv, fiind translativ de folosin n privina bunului nchiriat. Contractul de locaiune fcnd parte din actele juridice de administrare, prile trebuie s aib capacitatea cerut de lege pentru a ncheia astfel de acte, ns n cazul nchirierii de imobile pe o durat mai mare de 5 ani, se consider c nchirierea este un act de dispoziie, cerndu-se condiiile impuse de lege pentru ncheierea unor astfel de acte. Preul pe care locatarul l pltete n schimbul folosinei lucrului, poart denumirea de chirie, fixndu-se n raport cu durata contractului i se pltete de regul, succesiv sau la termenul stipulat. Pentru asigurarea folosinei lucrului, locatarul are urmtoarele obligaii : - s predea lucrul dat n locaiune, la termenul cuvenit i pe cheltuiala sa; - s menin lucrul n stare de a servi la ntrebuinarea pentru care a fost nchiriat, trebuind s efectueze toate reparaiile necesare locaiunii, n afara celor "locative" care, din momentul predrii sunt n sarcina locatarului. Reparaiile trebuie fcute n cel mult 40 de zile, iar dac se depete acest termen, locatarul are dreptul s cear scderea chiriei;

- s-l garanteze pe locatar de tulburrile provenite din propria sa fapt, ca i de tulburrile de drept provenite din partea terilor ca i pentru viciile ascunse i stricciunile lucrului ce i mpiedic ntrebuinarea. Din contractul de locaiune, locatarului i revin urmtoarele obligaii : - s ntrebuineze lucrul nchiriat conform destinaiei determinate prin contract (iar n lipsa unei stipulaii, conform destinaiei prezumate dup circumstane) i ca un bun proprietar, ntreinndu-l n tot timpul locaiunii n stare de ntrebuinare, astfel cum a fost predat, ceea ce implic obligaia de a efectua reparaiile locative (cele capitale revenind locatarului); - s plteasc chiria la termenele prevzute, iar n lips de stipulaie la domiciliul debitorului, deoarece plata este cherabil i nu portabil; - s restituie lucrul la ncetarea locaiunii n starea n care l-a primit, conform inventarului fcut sau n lipsa acestuia, n stare bun, deoarece se presupune c a fost predat n stare bun (prezumie legal relativ); - s rspund pentru pagubele pricinuite cldirii prin incendiu (n afar de cazul fortuit sau for major); - s apere lucrul nchiriat contra uzurpatorilor. Dac n contract nu s-a prevzut altfel, locatarul poate s transmit dreptul de folosin al lucrului nchiriat unui ter (sublocaiunea), sau s cedeze contractul su ctre un ter (cesiunea), fr a contraveni condiiilor din contractul principal sau a schimba destinaia bunului nchiriat. CONTRACTUL DE MANDAT Mandatul este un contract prin care o persoan, numit mandatar se oblig, n principiu fr plat, s ndeplineasc anumite acte juridice, n numele i n contul altei persoane, numit mandat, care i d aceast mputernicire i pe care l reprezint (art. 1532 C. civ.). Este un contract gratuit (dac prile nu stipuleaz expres ca mandatarul s fie retribuit, cnd este oneros), intuitu personae (n considerarea persoanei mandatarului) i consensual (art. 1533 C. civ.,)ns dac actul juridic ce urmeaz a fi ncheiat de mandatar trebuie nlocuit sub form autentic "ad validitatem" i mputernicirea (procura) trebuie s fie ntocmit n form autentic. Condiiile de validitate ale contractului sunt : consimmntul, capacitatea, obiectul, cauza i forma. Consimmntul i cauza prezint caracteristicile generale prevzute de drept comun. n privina capacitii menionm c mandantul trebuie s aib capacitatea de a contracta el nsui personal - actul pe care l-a mputernicit pe mandatar s-l ncheie,

deoarece efectele lui se produc n persoana sa; mandatarul trebuie s aib capacitate deplin de exerciiu. Mandatarului i revin urmtoarele obligaii : - s execute mandatul, rspunznd pentru neexecutarea sau executarea necorespunztoare a obligaiilor sale fa de mandat i s garanteze pe teri de valabilitatea actelor ncheiate cu ei; - s rspund de executarea mandatului, ori de cte ori mandatul i-o cere, remindui tot ce a primit n baza mandatului; - s execute personal operaiile precizate prin contract, ntruct mandatul este un contract intuitu personae. Mandatul are urmtoarele obligaii : - de a-l despgubi pe mandatar pentru toate cheltuielile i pierderile care le-a ocazionat executarea mandatului; - de a plti remuneraia mandatarului n cazul mandatului oneros; - de a-l garanta pe mandatar pentru plata retribuiei i pentru cheltuielile ocazionale de executare a mandatului, cu sumele i bunurile pe care le deine n baza mandatului; - de a executa obligaiile contractate de mandatari fa de teri, n numele su (obligaiile aferente contractului ncheiat de mandatar cu terii producndu-se fa de mandat). ntinderea obligaiilor mandatului este determinat de limitele mputernicirilor date, astfel c ceea ce s-a contractat peste aceste limite nu-l oblig pe mandat, dect dac va ratifica actele astfel ncheiate. Contractul de mandat nceteaz prin : - executarea mandatului; - revocarea mandatului de ctre mandatar; - renunarea mandatarului la mandat: - moartea uneia din pri; - interdicia sau insolvabilitatea uneia din pri; - la mplinirea termenului sau condiiei. Mandatul fr reprezentare, cunoscut i sub numele de contract de interpunere (pret - nom, mprumut de nume) este o varietate a contractului de mandat n care mandatarul primete mputernicirea de a contracta, din partea mandatului, n numele su propriu, dar n interesul mandantului, astfel nct terii nu cunosc participarea acestuia din urm la ncheierea contractului cu ei.

La acest contract se recurge atunci cnd mandantul dorete s ncheie un act juridic fr ca terii s cunoasc identitatea sa, astfel nct acesta mputernicete o alt persoan s ncheie actul respectiv, care va contracta n nume propriu i nu n calitate de mandatar. n raporturile dintre pri se aplic aceleai reguli ca i n cazul mandatului cu reprezentare, ns n raporturile cu terii, mandatarul apare ca parte n contract (devenind personal debitor sau creditor), fr a se stabili raporturi juridice directe ntre mandat i teri, astfel c ei pot aciona unul mpotriva celuilalt numai pe calea aciunii indirecte. SUCCESIUNILE

1. NOIUNI GENERALE Prin succesiune sau motenire se nelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (de cujus sau defunct), ctre una sau mai multe persoane, determinate de lege sau prin nsi voina celui decedat, succesori, motenitori, erezi - respectiv legatari n cazul succesiunii testamentare). Succesiunea are ca obiect ntregul patrimoniu al defunctului (activul i pasivul succesoral), iar bunurile care se transmit prin succesiune poart denumirea de mas succesoral. Deschiderea succesiunii are loc la data morii lui de cujus (aa cum rezult din certificatul de deces sau din hotrrea judectoreasc declarativ de moarte), iar locul deschiderii succesiunii este ultimul su domiciliu. Pentru ca o persoan s poat moteni, trebuie s ndeplineasc trei condiii: - s existe la data deschiderii succesiunii; - s nu fie nedemn, adic s nu fi svrit fapte care s-l fac nevrednic de a moteni (condamnat pentru omor sau tentativ de omor mpotriva lui sau de cujus; condamnat pentru acuzaie capital calomnioas mpotriva lui de cujus; care nu a denunat autorul omorului lui de cujus, despre care a avut cunotin); - s aib vocaie succesoral, fie n baza legii, fie n baza voinei defunctului, concretizat n testamentul acestuia. Determinarea persoanelor chemate s culeag succesiunea (succesibili) unei persoane fizice decedate, poart denumirea de devoluie (ordine) succesoral; aceast devoluie poate fi legal i testamentar. 2. SUCCESIUNEA LEGAL Succesiunea legal revine rudelor (pn la gradul patru - veriori primari) i soului supravieuitor; n lips de motenitori legali sau testamentari (i n cazul n care acetia renun la succesiune), succesiunea fiind vacant, intr n proprietatea statului. Principiile devoluiunii succesorale sunt urmtoarele :

- motenirea este atribuit rudelor din clasa preferat de lege, cu excluderea rudelor din celelalte clase; - nluntrul aceleiai clase, motenirea este atribuit rudei de gradul cel mai apropiat; - dac sunt mai multe rude din aceeai clas i n acelai grad (de ex. trei copii) motenirea se mparte ntre ei n pri egale (pe capete). Cele patru clase de motenitori legali n ordinea de preferin stabilit de lege sunt: a) clasa descendenilor (copiii nscui din cstorie, din afara cstoriei i adoptai, precum i descendenii lor), care vin la succesiune fr deosebire de sex sau ordinea naterii, respectiv din aceeai sau din cstorii diferite, fiind clas preferat de lege, deoarece prezena unui descendent (orict de deprtat), nltur de la motenire toate celelalte rude din celelalte trei clase; dac descendenii sunt toi de acelai grad de rudenie, motenirea se mparte n mod egal ntre ei, iar dac nu sunt toi n acelai grad de rudenie, succesiunea va reveni celui sau celor cu un grad de rudenie mai apropiat de defunct. b) clasa ascendenilor privilegiai (tatl i mama lui de cujus)i a colateralilor privilegiai (fraii i surorile lui de cujus) vin la succesiune n lipsa descendenilor dup urmtoarele reguli: - dac nu sunt frai i surori (sau descendeni ai acestora) ntreaga motenire o va prelua prinii (fiecare cte 1/2, iar dac este doar unul, el va prelua ntreaga motenire); - dac nu este n via nici un printe, motenirea va reveni frailor i surorilor (sau descendenilor acestora), care o vor mpri n mod egal; - dac sunt ambii prini, precum i frai sau surori, prinii vor lua 1/2 din motenire (fiecare cte 1/4, iar fraii i surorile (sau descendenii lor) cealalt 1/2); - dac este doar un printe (tatl sau mama) precum i frai sau surori, printele va lua 1/4, iar fraii i surorile (sau descendenii lor) 3/4. c) clasa ascendenilor ordonari (bunici, strbunici etc.) vin la succesiune n lipsa rudelor din primele dou clase, mprind succesiunea n mod egal - cu precizarea c rudele de grad mai apropiat (ex. bunici) nltur de la motenire pe cele de grad mai ndeprtat (ex. strbunici). d) clasa colateralilor ordinari (unchii, mtuile, verii i verioarele primare) vin la succesiune n lipsa rudelor din primele trei clase - cu precizarea c unchii i mtuile, fiind de gradul trei, vor fi preferai verilor primari, care sunt rude de gradul patru. Soul (soia) supravieuitor vine la succesiune, alturi de rudele din cele patru clase astfel : - dac vine n concurs cu descendenii, are dreptul la 1/4 din succesiune; - dac vine n concurs cu ascendenii i colateralii privilegiai, are dreptul la 1/3 din succesiune;

- dac vine n concurs numai cu ascendeni privilegiai sau numai cu colaterali privilegiai, are dreptul la 1/2 din succesiune; - dac vine n concurs cu ascendenii i colateralii ordinari, are dreptul la 3/4 din succesiune. Pe lng aceasta, soul (soia) supravieuitor preia i mobilierul i obiectele de uz casnic (vesel, covoare, rufrie etc.) rmase n locuina comun - atunci cnd vine n concurs cu ali motenitori dect descendenii. Dac n urma morii lui de cujus nu au rmas rude pn la gradul patru, ntreaga motenire revine soului (soiei) supravieuitor. n cazul n care un succesibil a predecedat lui de cujus, lsnd n urma sa descendeni, acetia vin la succesiune prin reprezentare; prin urmare, reprezentarea este un beneficiu recunoscut de lege, care permite ca o rud de un grad mai ndeprtat s urce n gradul i n locul ascendentului su predecedat, pentru a prelua partea de motenire ce sar fi cuvenit acestuia; cei care vin la succesiune pe cale de reprezentare nu preiau dect partea de s-ar fi cuvenit autorului lor (reprezentantului), astfel c, n cazul reprezentrii motenirea nu se mai mparte "pe capete" (n pri egale), ci "pe tulpini" (tulpina fiind autorul comun din care coboar cei ce vin la succesiune pe cale de reprezentare). Reprezentarea este admis numai n linie direct descendent i n cazul descendenilor din frai i surori, deci n favoarea nepoilor (strnepoilor) de fii i nepoilor (strnepoilor) de frai i surori. Pentru a opera reprezentarea cel reprezentat trebuie s fi predecedat, s nu fi renunat la succesiune ori s fie nedemn, iar cel care vine la motenire pe cale de reprezentare, trebuie s ndeplineasc condiiile legale pentru a moteni. 3. SUCCESIUNEA TESTAMENTAR Succesiunea testamentar revine persoanelor desemnate prin testament de ctre de cujus; prin urmare motenirea nu se va mai mpri conform dispoziiilor legale, ci conform voinei defunctului (testatorului), cu precizarea c, succesiunea testamentar nu o exclude pe cea legal, ele putnd coexista. Testamentul este un act juridic prin care o persoan fizic numit testator, dispune pentru dup ncetarea sa din via de patrimoniul su; el are urmtoarele caractere : - este un act solemn, deoarece trebuie fcut sub sanciunea nulitii, n forma prevzut de lege - olograf, autentic sau mistic (secret fiind semnat de testator i predat n plic sau n sul i sigilat notarului de stat, care ncheie pe plic sau pe sul, procesul verbal de autentificare); - este un act unilateral, exprimnd voina unei singure persoane (testamentele conjunctive sunt lovite de nulitate); - este un act juridic revocabil, testatorul putndu-l retracta ori modifica oricnd, cu precizarea c n cazul mai multor testamente care se refer la acelai bun, ultimul va fi cel valabil, el revocndu-le pe cele anterioare.

Revocarea testamentului poate fi obinut pe cale judectoreasc, dup moartea testatorului, de ctre motenitorii si, n cazul n care legatarul nu a ndeplinit sarcina impus de testator i cnd a dat dovad de ingratitudine fa de testator, atentnd la viaa lui sau injuriindu-i grav memoria; - este un act personal, trebuind a fi fcut numai de testator n persoan (neputnd fi fcut prin mandatar); - este un act care conine legate, adic dispoziii privitoare la bunuri. Legatele sunt de trei feluri : - universale, cnd testatorul las unei singure persoane ntreaga sa avere; - cu titlu universal, cnd testatorul las o fraciune din averea sa ori toate bunurile mobile sau imobile, ori o fraciune din ele, fr a le identifica; - cu titlu particular, cnd testatorul las unul sau mai multe bunuri determinate, individualizate. n principiu, orice persoan poate dispune de bunurile sale prin acte cu titlu oneros (vnzare, schimb), sau cu titlu gratuit (donaie, testament); cu toate acestea, dreptul de a dispune cu titlu gratuit este limitat prin lege n favoarea unor anumii motenitori, care au dreptul de a reclama i primi la decesul autorului lor o anumit poriune din averea acestuia, care este prevzut de lege i care poart denumirea de "rezerv succesoral". Motenitorii care beneficiaz de rezerva succesoral sunt motenitori rezervatari, iar acetia sunt : descendenii, ascendenii privilegiai i soul (soia) supravieuitor. Rezerva descendenilor este de 1/2 din succesiune, cnd a rmas un copil (cotitatea de 1/2), de 2/3 cnd au rmas 2 copii (cotitatea este de 1/3) i de 3/4, cnd au rmas trei sau mai muli copii (cotitatea este de 1/4). Rezerva ascendenilor privilegiai este de 1/2 din masa succesoral (cte 1/4 pentru fiecare printe), iar rezerva soului (soiei) supravieuitor este de 1/2 din ceea ce ar fi motenit, dac defunctul nu ar fi fcut liberaliti. n cazul n care prin acte juridice cu titlu gratuit s-a nclcat rezerva succesoral n scopul ntregirii ei, motenitorii rezervatari au la ndemn o aciune n reduciune a donaiei sau testamentului n limitele cotitii disponibile; dac, ns, nu au rmas motenitori rezervatari, ceilali motenitori nu au dreptul s se plng mpotriva liberalitilor fcute. Calculul rezervei i a cotitii presupune urmtoarele operaii : - determinarea bunurilor rmase, n natur, la decesul lui de cujus; - adugirea (fictiv) a bunurilor donate de defunct; - evaluarea bunurilor;

- deducerea (scderea) datoriilor defunctului i a sarcinilor succesorale (cheltuieli de nmormntare, cu inventarierea etc.). Dac n urma acestui calcul, se constat c, prin liberalitile fcute, s-a nclcat rezerva, acestea se reduc n limita cotitii disponibile. Reducerea liberalitilor se face n ordinea vechimii, ncepnd cu cele mai recente, respectiv se vor reduce, n primul rnd legatele de la data decesului lui de cujus (n mod proporional cu valoarea lor), iar dac rezerva nu se va ntregi, se va proceda la reducerea donaiilor, ncepnd cu cea mai recent (nou). Nulitatea testamentului are loc, atunci cnd nu a fost nlocuit n forma prevzut de lege, n cazul incapacitii testatorului, cnd consimmntul acestuia a fost viciat i n cazul substituiei fideicomisare (testarea sub condiia ca legatorul s nu-l nstrineze, iar la decesul su s-l transmit unei persoane desemnat de testator). Caducitatea testamentului are loc n cazul predecesului legatorului, a refuzului legatorului de a primi legatul i n cazul pieirii bunului legat. Dreptul de obiune succesoral este prescriptibil n termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, astfel c, dac n cadrul acestui termen succesibilul nu i-a manifestat voina de a accepta succesiunea, el este considerat c a renunat a la (renunare tacit), ns el poate renuna i expres, printr-o declaraie dat n acest sens n faa notarului de stat; n cadrul termenului de prescripie, succesibilul poate reveni asupra renunrii. Acceptarea succesiunii este irevocabil i poate fi : - acceptare pur i simpl, cnd succesorul rspunde i de datoriile lui de cujus, peste activul succesoral; - acceptare sub beneficul de inventar, n care succesorul rspunde numai n limitele activului succesoral. Cu condiia ntocmirii inventarului succesoral, legatarii universali i cu titlu universal, rspund de plata datoriilor, numai n limita activului succesoral; legatarii cu titlu particular, nu sunt obligai n principiu, s contribuie la plata datoriilor i sarcinilor succesiunii (n afara cazului cnd testatorul a impus plata unei datorii, cnd legatul acre are ca obiect un bun ipotecat i cnd bunurile succesiunii, de care nu s-a dispus prin legat, sunt insuficiente pentru plata datoriilor succesorale).

Drept penal partea generala DREPT PENAL

PARTEA GENERALa

I. INSTITUtIA INFRACtIUNII

1. NOtIUNEA DE INFRACtIUNE, TRaSaTURILE ESENtIALE SI CONtINUTUL INFRACtIUNII

A. Trasaturile esentiale ale infractiunii: pericolul social, vinovatia si prevederea faptei in legea penala - Fapta savarsita care prezinta pericol social fapta prin care se pericliteaza ori se vatama valorile sociale aratate la art. 1 C.pen. si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse. - Fapta savarsita cu vinovatie vinovatia reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia. - Fapta prevazuta de legea penala pentru a putea deveni infractiune fapta savarsita trebuie prevazuta de legea penala.

Pericolul social trasatura fundamentala a infractiunii Fapta care prezinta pericol social al unei infractiuni este fapta prin care se pericliteaza ori se vatama valorile sociale aratate in art.1 C.pen. si pt. sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse. Fapta poate sa fie o actiune sau o inactiune iar valorile sociale sunt: Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea si intreaga ordine de drept. Pericolul social poate fi: - generic apreciat de legiuitor in momentul inscrierii in legea penala ca infractiune; - concret pericol reprezentat de o fapta concreta savarsita de o persoana si apreciat de instanta judecatoreasca si care se reflecta in sanctiunea penala aplicata. Atunci cand fapta concreta nu prezinta gradul de pericol necesar al unei infractiuni, este inlaturat caracterul penal al faptei. Pericolul social, ca trasatura fundamentala a infractiunii, este inlaturat pe cale de consecinta, cand fapta este savarsita fara vinovatie.

Vinovatia si formele sale Vinovatie reflecta aspectul subiectiv al infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savarsita si de urmarile acesteia. - Intentia poate fi directa sau indirecta: - directa se caracterizeaza prin prevederea rezultatului faptei si urmarirea acelui rezultat prin savarsirea faptei; - indirecta prevederea rezultatului de catre faptuitor, rezultat ce nu mai este urmarit ci acceptata eventualitatea producerii lui.

- Culpa poate fi cu prevedere sau fara prevedere: - culpa cu prevedere faptuitorul poate prevede rezultatul faptei, rezultat pe care nu-l urmareste, nu-l accepta si considera fara temei ca acesta nu se va produce; - culpa fara prevedere (neglijenta) faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada. - Praeterintentia (intentia depasita) savarsirea unei fapte cu intentie si producerea unui rezultat mai grav decat cel urmarit ori acceptat de faptuitor, rezultat ce i se imputa acestuia sub forma culpei deoarece nu l-a prevazut desi trebuia si putea sa-l prevada.

Prevederea faptei in legea penala trasatura fundamentala a infractiunii - a IIIa trasatura fundamentala a infractiunii este prevederea acesteia in lege; - ea decurge din principiul fundamental al legalitatii in dreptul penal; - pentru a fi considerata infractiune, fapta savarsita trebuie sa fie prevazuta de legea penala la data savarsirii ei; - lipsa acestei trasaturi fundamentale duce la inlaturarea caracterului penal al faptei; prin prevederea in legea penala a faptei savarsite cu vinovatie se realizeaza infractiunii de celelalte forme de ilicit juridic

B. Latura obiectiva Latura obiectiva a continutului constitutiv al infractiunii desemneaza totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduita prin existenta infractiunii. Structura: - elementul material - actul de conduita interzis prin norma de incriminare; - poate fi facut prin: cuvinte (calomnie), scris (fals), acte materiale (vatamare, furt, distrugere); - atitudine pozitiva actiune; - atitudine negativa inactiune; - la infractiune complexa elementul material este complex (talharie, ultraj) numai daca se savarsesc ambele infractiuni; - infractiune comisiva savarsirea unui act pe care legea il interzice; - infractiune omisiva nesavarsirea (omiterea) unui acte pe care legea il ordona)

- Ex.: infractiune de comisiune prin omisiune uciderea unui copil prin lipsire de hrana; infractiune de misiune prin comisiune - (omisiunea de a denunta mascata prin facerea unui denunt mincinos; - Cerinte ce trebuie indeplinite pentru ca elementului material sa existe: - savarsirea faptei intr-un anumit loc; - savarsirea faptei intr-un anumit timp; - savarsirea faptei intr-un anumit mod (violenta, amenintate). - urmarea imediata vatamarea adusa valorii sociale ocrotite, prin fapta interzisa, adica urmarea socialmente periculoasa: rezultatul faptei care consta intr-o - stare de pericol infractiuni formale; - vatamare materiala infractiuni materiale. - legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarirea imediata prima ca si cauza iar a doua ca efect, aceasta legatura fiind liantul dintre cele doua, cerut de lege pentru existenta infractiunii.

C. Latura subiectiva vinovatia, mobilul si scopul Latura subiectiva totalitatea conditiilor privitoare la atitudinea psihica a faptuitorului fata de propriul act de conduita, pentru ca acest act sa fie infractiune; atitudinea fata de EM, UI, LC. Vinovatia - atitudinea psihica a persoanei, care a savarsit o fapta, fata de aceasta si urmarile acesteia (intentie, culpa, praeteintei); - vinovatia in forma ceruta de lege - atitudinea psihica fata de EM, UI, LC; exista vinovatie in general ca trasatura esentiala a infractiunii, fara sa existe vinovatie ca element al infractiunii; - Vinovatie cu intentie: directa sau indirecta; - Vinovatie din culpa: cu previziune sau simpla - Vinovatia, ca elementul subiectiv poate fi prevazuta sun forma intentiei, culpei sau praeterintentiei norma de incriminare trebuie sa contina si forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta; - Elementul subiectiv in cazul infractiunilor comisive sunt intotdeauna infractiuni daca se savarsesc cu intentie, iar din culpa numai daca se prevede expres de lege (uciderea din culpa, distrugerea din culpa). - Elementul subiectiv in cazul infractiunilor omisive sunt infractiuni daca se savarsesc cu intentie sau din culpa, iar cu intentie acest lucru trebuie prevazut expres in lege.

- Intentie + culpa praeterintentie (intentie depasita) o fapta prevazuta de legea penala ce produce un rezultat mai grav (ex.: violul urmat de moartea sau sinuciderea victimei). Actiunea initiala este savarsita cu intentie, rezultatul este savarsit din culpa. Mobilul - acel sentiment (dorinta, pasiune, tendinta) ce a condus la nasterea, in mintea faptuitorului, a ideii de a savarsi anumite fapte; - impuls intern al faptuitorului la savarsirea infractiunii elementul psihic contribuie la luarea deciziei de a actiona intr-un anumit fel; - caracter antisocial (motive josnice lacomie, ura, razbunare, gelozie, razbunare, invidie) Scopul - elementul material finalitatea faptei prin savarsirea faptei; - obiectivul propus reprezentarea clara a rezultatului faptei de catre faptuitor, prin actiune sau inactiune; - scopul este foarte important pentru: o determinarea gradului de pericol social al faptei; o cunoasterea periculozitatii infractorului; o stabilirea masurii de aparare sociala adecvate.

D. Conditii privind obiectul infractiunii - obiectul material - sa constea intr-un mobil (furt, talharie, abuz de incredere); - sa fie de o anumita natura (dosar, registru, document sustragerea sau distrugerea inscrisului); - sa se afle intr-un anumit loc (in detinerea faptuitorului abuz de incredere)

E. Subiectii infractiunii - subiectul infractiunii este un factor al infractiunii. Prin subiect al infractiunii se intelege persoana implicata in savarsirea unei infractiuni, fie prin insasi savarsirea infractiunii, fie prin suportarea consecintelor acesteia (a nu se confunda cu subiect de drept penal).

- Subiect activ al infractiunii este persoana fizica ce a savarsit direct fapta si nemijlocit (autor) ori a participat la savarsirea infractiunii in calitate de instigator ori de complice.

Conditii generale de existenta a subiectului activ: - varsta de la 14 ani impliniti poate deveni subiect al infractiunii; - responsabilitatea aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale, de rezonanta sociala a acestora precum si de a-si dirija constient vointa in raport cu faptele sale; - libertatea de vointa si actiune daca faptuitorul a actionat sub imperiul constrangerii fizice sau morale, fapta nu mai este infractiune. Conditii speciale de existenta a subiectului activ (calificat): - calitatea de cetatean pentru infractiunea de tradare; - calitatea de strain pentru infractiunea de spionaj; - calitatea de functionar pentru infractiunea de abuz in serviciu (luare de mita, delapidare).

- Subiect pasiv al infractiunii persoana fizica sau juridica, titulara a valorii sociale ocrotite, care este vatamata sau periclitata prin infractiune. Conditii generale de existenta a subiectului activ: sa fie titulara valorii sociale ocrotite penal. Conditii speciale de existenta a subiectului activ (calificat): - nou nascut pentru infractiunea de pruncucidere; - pentru ultraj subiectul pasiv trebuie sa fie un functionar ce indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

F. Conditii privind locul si timpul savarsirii infractiunii Locul si timpul savarsirii infractiunii sunt factori ai infractiunii, elemente preexistente infractiunii, fara de care nu pot exista infractiuni. Legea penala se aplica pe teritoriul tarii. Locul de savarsire a faptei poate fi: - conditie esentiala de indeplinirea careia depinde existenta infractiunii (ex.: conducerea unui automobil fara permis pe caile publice); - un element circumstantial de existenta caruia depinde realizarea variantei calificate a infractiunii (furt intr-un loc public este furt calificat). - Locul savarsirii infractiunii stabilirea competentei teritoriale a organelor judiciare. - calomnie public; - conducere fara permis drumurile publice;

- furt calificat loc public, in mijlocul unui mijloc de transport in comun. Timpul in care se savarseste fapta poate constitui: - conditie esentiala de indeplinirea careia depinde existenta infractiunii; - un element circumstantial de existenta caruia depinde realizarea variantei calificate a infractiunii ex.: furtul in timpul noptii devine furt calificat. - Tradare prin ajutarea inamicului in timp de razboi; - Violare de domicilie cu varianta agravata - in timpul noptii; - Furt calificat in timpul noptii sau in timpul unei calamitati; - Dezertare in timp de razboi.

2. FORMELE INFRACtIUNII Desfasurarea activitatii infractionale are loc in doua etape: - perioada interna formata din momentul nasterii ideii infractionale, momentul deliberarii si momentul deciziei. Aceasta decizie nu are relevanta penala. - perioada externa (sau de executare) cu urmatoarele faze: - faza de pregatire sau a actelor preparatorii desfasurarea unor activitati menite sa pregateasca executarea hotararii infractionale; - faza de executare se executa activitati prin care se realizeaza actul de conduita interzis, prevazut de norma penala: - faza urmarilor producerea urmarilor socialmente periculoase prevazute in latura obiectiva a infractiunii. A. Actele preparatorii Actele de pregatire sau preparatorii reprezinta prima faza a perioadei externe activitatii infractionale si constau in anumite activitati de: - procurare de date ori informatii; - adaptare a mijloacelor ori instrumentelor folosite la comiterea infractiunii; - crearea conditiilor favorabile savarsirii infractiunii. Pentru a fi considerate acte de pregatire a infractiunii activitatile desfasurate trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa aiba un caracter univoc (sa rezulte clar scopul lor); - sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pt. savarsirea infractiunii; - sa nu faca parte din acte de executare; - sa fie intentionate. Dupa natura si continutul lor actele de pregatire pot fi: - acte de pregatire materiala procurarea instrumentelor; - acte de pregatire morala culegerea de date in legea penala romana, in principiu actele preparatorii nu sunt incriminate.

B. Tentativa si modalitatile acesteia Tentativa este o forma a infractiunii si consta in: prevenirea in executarea hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta ori nu s-a produs efectul desi executarea a fost efectuata in intregime. Conditiile tentativei: - existenta unei hotarari de a savarsi o infractiune; - hotararea sa fie pusa in executare; - executarea sa fie intrerupta ori sa nu-si produca efectul. Formele tentativei: - tentativa intrerupta (imperfecta) punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care se intrerupe si rezultatul nu se va produce ex.: intreruperea executarii prin actiune umana sau prin obstacole. - tentativa terminata (perfecta) punerea in executare a hotararii de a savarsi o infractiune, executare ce a fost dusa la capat, dar rezultatul nu se produce ex.: se trage cu arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu e ucisa. - tentativa proprie atunci cand mijloacele folosite sunt suficiente ca sa produca rezultatul socialmente periculos; este posibila numai la infractiunea de rezultat ex.: victima a ingerat otrava, dar dusa la spital este salvata) - tentativa improprie punerea in executare a hotararii, executare realizata in intregime dar rezultatul nu se produce datorita defectuozitatii mijloacelor folosite (insuficientei) ori datorita imprejurarilor (in timpul tentativei obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla ex.: otrava este insuficienta pentru otravirea (uciderea) victimei; arma de foc defecta atrage raspunderea penala a faptuitorului.

- tentativa absolut improprie (absurda) executarea este dusa pana la capat dar rezultatul nu se produce datorita modului gresit de concepere a infractiunii faptuitorul crede ca poate produce moartea cuiva prin farmece, rugi, vraji nu atrage raspunderea penala a faptuitorului.

Infractiuni la care nu este posibila tentativa - imposibilitate datorita elementului subiectiv tentativa nu e posibila la infractiunile care se savarsesc din culpa ori praeterintentie. - imposibilitate datorita elementului obiectiv: - tentativa nu e posibila la o infractiune de inactiune; - tentativa nu e posibila la infractiunile cu executare prompta (insulta, calomnia, marturia mincinoasa); - tentativa nu e posibila la infractiunea de obicei si nici la cele continui.

C. Incriminarea si sanctionarea tentativei in dreptul penal roman Incriminarea limitata a tentativei numai la infractiunile grave unde tentativa are un pericol social ridicat. Tentativa se pedepseste numai cand legea prevede expres acest lucru. Sanctionarea tentativei diversificarea pedepsei in raport cu infractiunea consumata. Codul penal pedeapsa pentru tentativa la o infractiune este cuprinsa intre 1 din minimul special si 1 din maximul special prevazut de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul general al pedepsei. Detentie pe viata tentativa inchisoare de la 10 la 25 de ani Pedepse alternative instanta se fixeaza asupra uneia din pedepse, apoi aplica pedeapsa pentru tentativa.

D. Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului Desistare renuntarea de bunavoie la continuarea actiunii. impiedicarea producerii rezultatului zadarnicirea din partea faptuitorului, de bunavoie, a aparitiei rezultatului faptei sale. Desistare + impiedicare = cauze de nepedepsire; atitudine activa, pozitiva. Conditii desistare o exista un inceput de executare a faptei;

o executarea faptei sa fie intrerupta; o intreruperea sa fie expresia vointei libere a faptuitorului. Conditii impiedicare - a executat actiunea in intregime; - dupa executarea faptei impiedica producerea rezultatului; - impiedicarea producerii rezultatului de bunavoie de faptuitor; - impiedicarea sa aiba loc inaintea descoperirii faptei (ex.: impiedicarea mortii victimei care a fost otravita prin administrarea de catre faptuitor a unui antidot si internarea victimei in spital)

Efectele desistarii si impiedicarii producerii rezultatului o cauze de nepedepsire, de impunitate; o faptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativa; o daca pana la desistare si intrerupere activitatile indeplinite realizeaza continutul unei alte actiuni, faptuitorul raspunde penal pentru infractiunea realizata.

3. UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACtIUNI

A. Formele unitatii infractionale Unitatea naturala si formele sale - Infractiunea simpla o o sigura actiune sau inactiune; o un singur rezultat; o o singura forma de vinovatie; o un singur subiect pasiv unitatea naturala nu exista in cazul infractiunilor complexe. - Infractiunea continua o prelungirea actiunii sau inactiunii; o actiune sau inactiune ce dureaza in timp;

o continue succesive portul ilegal de uniforma poate fi intrerupt noaptea si reluat dimineata; o continue permanente fara intrerupere; o legea aplicabila in timp si spatiu - Infractiunea derivata devierea actiunii de la obiectul sau de la persoana impotriva careia se indreapta din greseala, la un alt obiect sau catre o alta persoana. Modalitati: o devierea (greseala) faptuitorul urmareste sa loveasca o persoana dintr-un grup si manevrand gresit corpul contondent, loveste o alta persoana; o eroare infractorul vrea sa ucida pe rivalul sau si, noaptea, pe intuneric, il confunda cu o alta persoana pe care o ucide.

Unitatea legala de infractiuni si formele ei Este creata prin vointa legiuitorului, care reuneste in continutul unei singure infractiuni, doua sau mai multe actiuni ori inactiuni ce ar putea realiza fiecare in parte continutul unor infractiuni distincte: Formele unitatii legale - infractiune continua savarsirea de catre aceiasi persoana, la intervale de timp diferite, in realizarea aceleiasi hotarari infractionale, doua sau mai multe actiuni ori inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni; nu este posibila la infractiuni din culpa. - infractiune complexa cuprinde in continutul sau ca element constitutiv sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala; - infractiune progresiva dupa consumare, fara intentia faptuitorului, isi aplica rezultatul, ori se produc urmari noi, corespunzator unor infractiuni mai grave; - infractiune de obicei continutul acestei infractiuni se realizeaza prin repetarea faptei, de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta faptuitorului.

Pedeapsa in cazul infractiunii continuate si infractiunii complexe in cazul infractiunii continuate: - intr-o singura etapa; - la pedeapsa cu inchisoare spre maximul special + 5 ani; - la pedeapsa cu amenda maximul special + 1 din maxim special;

- recalcularea apare: daca este aplicata o pedeapsa mai aspra; daca exista o pedeapsa aplicata anterior nu se va aplica o alta pedeapsa mai mica decat cea stabilita anterior. in cazul infractiunii complexe: o sanctiunea aplicata este cea prevazuta de lege; o ex.: calomnia cuprinde si elementul infractiunii de insulta.

B. Pluralitatea de infractiuni si formele ei Concursul de infractiuni; pedeapsa in cazul concursului de infractiuni; contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente Concursul de infractiuni Prin concursul de infractiuni este desemnata forma pluralitatii de infractiuni ce consta din savarsirea a doua sau mai multe infractiuni de catre aceiasi persoana inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna dintre ele. - concursul real de infractiuni savarsirea mai multor infractiuni ca urmare a mai multor actiuni ori inactiuni distincte; - concursul ideal de infractiuni cand o actiune sa o inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc sau urmarile produse, intruneste elementele mai multor infractiuni.

Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni Conform C.pen., etapele pedepsei sunt: o se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune savarsita; o se aplica pedeapsa cea mai grea + spor Cazul pedepsei detentiune pe viata s-a stabilit o pedeapsa cu detentiunea pe viata si se aplica una sau mai multe pedepse cu inchisoarea ori amenda. Pedepse cu inchisoarea cea mai grea + spor la maximul ei special de 5 ani (daca e neindestulator maximul special). Pedepse cu amenda amenda cea mai mare + spor pana la maximul ei special iar daca si acest maxim nu e indestulator + spor 1 din maximul special.

O pedeapsa cu inchisoare si una cu amenda se aplica pedeapsa cu inchisoarea la care se aplica in total sau in parte, pedeapsa cu amenda. Pluralitate de pedepse cu inchisoare si cu amenda pedeapsa inchisorii cea mai grea (maximul special + spor de 5 ani) la care se adauga in total sau in parte amenda de la pedeapsa cea mai grea, sporita eventual. Pedepse complimentareare de natura diferita se vor aplica toate. Pedepse complimentareare de aceeasi natura aceeasi natura dar continut diferit - se vor aplica toate; aceeasi natura si continut diferit - cea mai grea. Masuri de siguranta inlatura o stare de pericol; prevenirea de noi infractiuni.

Contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente Judecarea ulterioara a unei infractiuni concurente: - infractorul condamnat definitiv pentru o infractiune este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta; - se va aplica pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita in 2 trepte. Condamnari pentru infractiuni concurente: - dupa ce o hotarare judecatoreasca a ramas definitiva se constata ca cel condamnat suferise si o alta condamnare definita pentru o infractiune concurenta; - se va alege pedeapsa cea mai aspra sporita in 2 trepte. Condamnarea anterioara pentru un concurs de infractiuni se vor contopi pedepsele pentru infr. concurente Sporul de pedeapsa aplicat anterior egal cu sporul stabilit anterior putand fi majorat. Pedepse executabile: - in contopire vor fi cuprinse numai pedepsele ce urmeaza a fi executate; - o pedeapsa gratiata conditionat nu va putea fi contopita cu pedepsele executabile. Deducerea pedepsei executabile condamnatul a executat in total sau in parte condamnarea se va scadea durata pedepsei aplicate pentru tot concursul ceea ce s-a executat. Detentiunea pe viata comutata inlocuita sau comutata cu inchisoarea. Influenta actelor de clementa - inlaturarea sporului este sau nu este obligatorie, de la caz la caz.

Recidiva si modalitatile ei; condamnarile care nu atrag starea de recidiva; pedeapsa in cazul recidivei Recidiva = savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata pentru o alta recidiva. = starea, situatia, imprejurarea in care se gaseste o persoana care a savarsit din nou o infractiune dupa ce anterior a fost condamnata sau a si executat o pedeapsa pentru o infractiune. Termenii recidivei: - primul termen condamnarea definitiva la o pedeapsa privativa de libertate; - al doilea termen savarsirea unei noi infractiuni.

Modalitatile recidivei - Recidiva postcondamnatorie a comis o noua infractiune dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si inainte de executarea pedepsei. - Recidiva postexecutorie a comis o noua infractiune dupa executarea pedepsei pentru o infractiune anterioara. - Recidiva generala nu e conditionata de natura infractiunii comise. - Recidiva speciala conditionata de savarsirea unor infractiuni de acelasi fel, aceeasi natura. - Recidiva absoluta nu e conditionata de gravitatea primei condamnari. - Recidiva relativa este conditionata de gravitatea primei condamnari. - Recidiva mare aceeasi persoana la comiterea unor noi infractiuni - conditionata de existenta unei condamnari pentru prima infractiune de o anumita gravitate mai mare de 6 luni. - Recidiva mica aceeasi persoana la comiterea unor noi infractiuni - conditionata de existenta unei condamnari pentru prima infractiune de o anumita gravitate mai mica de 6 luni. - Recidiva permanenta nu este conditionata de savarsirea unei noi infractiuni intr-un anumit termen. - Recidiva temporara este conditionata de savarsirea unei noi infractiuni intr-un anumit termen. - Recidiva nationala (teritoriala) primul termen consta intr-o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii, pronuntata de o instanta romana.

- Recidiva internationala primul termen consta intr-o condamnare definitiva la pedeapsa inchisorii, pronuntata de o instanta straina. - Recidiva cu efect unic aplicarea aceluiasi tratament atat pentru infractorul la prima recidiva, cat si pentru cel care a perseverat in recidiva (multirecidivist). - Recidiva cu efect progresiv agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare noua recidiva. - Recidiva cu regim sanctionar uniform acelasi regim sanctionar pentru toate modalitatile recidivei. - Recidiva cu regim de sanctionare diferentiat - regim diferentiat de sanctionar pentru toate modalitatile recidivei.

Condamnarile care nu atrag starea de recidiva art. 38 al. 1,2 C.pen.: o Condamnarile pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii protectia minorului in viitor; o Condamnarile pentru infractiunile savarsite din culpa doar intentia atrage recidiva; o Condamnarile pentru infractiunile amnistiate amnistia inlatura consecintele infractiunii si pluralitatea de infractiuni nu mai exista. o Condamnarile pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni. o Condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea (de drept sau judecatoreasca) sau s-a implinit termenul de reabilitare.

RECIDIVA MARE POSTCONDAMNATORIE = cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este inchisoarea mai mare de 1 an. RECIDIVA MICa POSTCONDAMNATORIE = presupune savarsirea unei noi infractiuni de catre aceeasi persoana care anterior a mai fost condamnata la pedepse privative de libertate de o gravitate redusa (pentru cel putin 3 pedepse cu inchisoare pana la 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa), pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an). Momentul in care se savarseste noua infractiune poate fi inainte de inceperea executarii pedepselor contopite (iar rezultanta este de cel mult 6 luni), in timpul executarii acesteia, ori in stare de evadare. Conditii:

Cu privire la primul termen: este compus din trei condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, definitive si susceptibile de a fi executate separat; - aceasta conditie este indeplinita chiar daca dintre cele trei condamnari definitive numai unele au acest cuantum, iar altele sunt mai mici; - cele trei condamnari definitive sa fie pronuntate pentru infractiuni intentionate; - pentru nici una dintre cele trei condamnari sa nu fie incidenta vreo cauza dintre cele prevazute de art. 38 C.P. Cu privire la al doilea termen: acesta trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca pentru orice modalitate a recidivei: - sa constea din savarsirea din nou a unei infractiuni cu intentie; - pentru acestea legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an. Observatie momentul in care se savarseste noua infractiune, in raport cu primul termen al recidivei poate fi inainte de inceperea executarii pedepselor contopite (iar rezultanta este de cel mult 6 luni) , in timpul executarii e acesteia ori in stare de evadare.

RECIDIVA MARE POSTEXECUTORIE = cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an. RECIDIVA MICa POSTEXECUTORIE Cu privire la primul termen: Acesta este format din trei condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, pedepse care au fost executate ori pentru care a intervenit gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pentru care s-a implinit termenul de prescriptie a executarii pedepsei. Cele trei pedepse executate sau a caror executare s-a stins prin gratiere ori prescriptie, trebuie sa fie pronuntate pentru infractiuni intentionate. Pentru nici una dintre cele trei condamnari sa nu fie incidenta vreo cauza dintre cele prevazute la art. 38 C. P. Cu privire la al doilea termen: acesta trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca pentru orice modalitate a recidivei: - noua infractiune trebuie sa fie savarsita cu intentie; - pentru aceasta infractiune legea sa prevada pedeapsa inchisorii mai mare 1 an; - aceasta sa fie savarsita dupa executarea celei de a treia pedepse.

Pedeapsa in cazul recidivei Recidiva mare postcondamnatorie - Aplicarea pedepsei principale sistemul cumulativ juridic cu spor facultativ - inainte de inceperea executarii pedepsei se stabileste o pedeapsa pentru infractiunea savarsita din nou care se contopeste cu pedeapsa ce formeaza primul termen al recidivei, cu spor facultativ (maximul specific de 7 ani); - in timpul executarii pedepsei se stabileste o pedeapsa pentru o noua infractiune care se contopeste cu restul de pedeapsa de la infractiunea anterioara pana la data comiterii noii infract.; - in stare de evadare - se stabileste o pedeapsa pentru o noua infractiune care se contopeste cu restul neexecutat pana la data evadarii. - Aplicarea pedepselor complimentareare: - toate pedepsele cand infractiunile sunt de natura diferita sau de aceeasi natura si continut diferit; - cea mai grea cand infractiunile sunt de accesi natura si de acelasi continut - Luarea de masuri de siguranta se vor aditiona cele de natura diferita sau de aceeasi natura dar cu continut diferit Recidiva mare postexecutorie - Aplicarea pedepsei principale: - poate fi chiar de maximul special; - daca maximul special este neindestulator se poate aplica un spor de pana la 10 ani sau amenda de pana la 2/3 din maximul special al pedepsei; - pedepse alternative instanta alege una iar limitele acesteia se stabilesc ulterior; ex.: detentiunea pe viata alternativ cu inchisoarea instanta alege detentiunea pe viata deoarece aceasta pedeapsa nu poate fi agravata. - Aplicarea pedepselor complimentareare: - toate pedepsele cand infractiunile sunt de natura diferita sau de aceeasi natura si continut diferit; - cea mai grea cand infractiunile sunt de accesi natura si de acelasi continut

- Luarea de masuri de siguranta distincte, la fel ca la recidiva mare postcondamnatorie. Recidiva mica postcondamnatorie si postexecutorie aplicarea pedepselor se face ca in cazul recidivei mari cu specificatia ca: in cazul recidivei mici postcondamnatorii, cand pedepsele ce compun primul termen nu au fost executate, acestea se contopesc dupa regulile prevazute la concursul de infractiuni, dupa care, rezultanta se va contopi cu pedeapsa stabilita pentru noua infractiune.

Pluralitatea intermediara de infractiuni Prin pluralitate intermediara de infractiuni este desemnata situatia in care o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o infractiune, savarseste o noua infractiune inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii pedepsei sau in starea de evadare, si nu sunt indeplinite conditiile prevazute pentru recidiva postcondamnatorie. Conditiile pluralitatii intermediare - existenta unei condamnari definitive mai mica sau egala cu 6 luni ori amenda; - condamnarea definitiva este pronuntata pentru o infractiune savarsita din culpa; - pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune savarsita este amenda sau inchisoarea mai mica de un an; - noua infractiune este savarsita din culpa. Neindeplinirea conditiilor I si al II-lea termen al recidivei postcondamnatorii pluralitatea infractionala. Sanctiuni Pedeapsa pentru noua infractiune va fi contopita cu pedeapsa definitiv pronuntata ex.: evadare restul + noua pedeapsa Daca noua infractiune a fost savarsita in stare de evadare pedeapsa pentru evadare + pedeapsa pentru noua infractiune.

4. CAUZELE CARE iNLaTURa CARACTERUL PENAL AL FAPTEI PREVaZUTE DE LEGEA PENALa

A. Legitima aparare Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapte pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. art. 44 C.P.

Conditii pentru a exista legitima aparare: - atacul sa fie material, direct, imediat, injust; - atacul sa fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor acestuia sau impotriva unui interes public; - atacul sa puna in pericol grav valorile social ocrotite. Conditiile apararii pentru a fi legitime: - apararea se realizeaza pentru o fapta prevazuta de legea penala; - apararea sa fie precedata de atac; - apararea sa fie impotriva agresorului; - apararea sa fie necesara pentru inlaturarea atacului; - apararea sa fie proportionala cu gravitatea atacului. Depasirea limitelor apararii poate constitui tot legitima aparare, cand se intemeiaza pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul in momentul comiterii faptei = excesul justificat. Fapta savarsita in legitima aparare nu constituie infractiune si nu atrage raspunderea penala a infractorului si in general nici o alta raspundere juridica (exceptie: excesul justificat poate atrage raspundere civila).

B. Starea de necesitate Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. Conditii de punere in pericol: - sa fie iminent; - sa ameninte viata, integritatea corporala, sanatatea persoanei, un bun important; - sa fie inevitabil. Conditii cu privire la actiune de salvare: - fapta sa fie prevazuta de legea penala: - fapta sa fi constituit singurul mijloc de inlaturare a pericolului; - prin actiunea de salvare sa nu se cauzez urmari vadit mai grave decat acelea ce s-ar fi produs daca pericolul nu era inlaturat;

- fapta sa nu se fi savarsit de catre sau pentru a salva o persoana ce avea obligatia de a infrunta pericolul. Fapta savarsita in stare de necesitate nu constituie infractiune si pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala.

C. Constrangerea fizica si constrangerea morala Constrangerea fizica este presiunea pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra energiei fizice a unei altei persoane in asa fel incat aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala, fiind in imposibilitatea fizica de actiona altfel. Conditiile constrangerii fizice - sa existe o constrangere asupra fizicului unei persoane; - constrangerea la care a fost supusa sa nu i se fi putut rezista; - sub imperiul constrangerii fizice, persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Fapta nefiind infractiune, pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala, si in principiu nici pe cea civila. Constrangerea morala consta in presiunea exercitata prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a alteia si sub imperiul caruia cel amenintat savarseste o fapta prevazuta de legea penala. Nefiind infractiune nu atrage raspunderea penala. Conditiile constrangerii morale - sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala sub imperiul unei constrangeri exercitate prin amenintare; - sa existe o actiune de constrangere exercitata prin amenintarea cu un pericol grav. Pericolul grav poate fi: viata, integritatea corporala, demnitatea celui amenintat sau altei persoane; - pericolul grav cu care este amenintat nu poate fi inlaturat altfel decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala.

D. Cazul fortuit Desemneaza situatia, starea, imprejurarea in care actiunea ori inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta. Sursa imprejurarilor fortuite poate fi: fenomenele naturii; defectarea unei mecanism; conduita imprudenta a unei persoane; starea maladiva a unei persoane.

Conditii de existenta: - rezultatul socialmente periculos al faptei sa fie consecinta interventiei unei imprejurari straine de vointa si constiinta faptuitorului; - faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea intentia imprejurarii; - fapta care a produs rezultatul socialmente periculos datorita interventiei imprevizibile a unei energii straine, sa fie prevazuta de legea penala. Fapta savarsita in caz fortuit nu este infractiune si se inlatura pe cale de consecinta si raspundere penala.

E. Iresponsabilitatea Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizica a unei persoane care nu poate sasi dea seama de semnificatia sociala a actiunilor ori inactiunilor sale, sau nu poate fi stapana pe ele. Conditiile starii de incapacitate: - faptuitorul sa aiba incapacitate psihica si intelectuala cu privire la actiuni sau inactiunile lui; - starea de incapacitate psihica sa existe in momentul savarsirii faptei; - incapacitatea psihica a infractorului sa se datoreze alienatiei mintale ori alte cauze; - fapta savarsita in stare de incapacitate psiho-fizica sa fie prevazuta de legea penala; - iresponsabilitatea faptuitorului inlatura caracterul penal al faptei si pe cale de consecinta raspunderea penala, dar nu si raspunderea civila.

F. Betia faptuitorului Betia este o stare psihico-fizica anormala unei persoane, datorita anumitor substante narcotice ori excitante, consumate ori introduse in corpul sau. Betia poate fi: - accidentala (involuntara) in care a ajuns o persoana independent de vointa sa; - voluntara (preordinata sau simpla) persoana a consumat voit substante. Pentru ca starea de betie sa constituie cauza de inlaturare a caracterului penal, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - fapta comisa in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala;

- in momentul producerii faptei, faptuitorul sa fie in stare de betie; - starea de betie sa fie accidentala; - starea de betie sa fie completa paralizarea aproape completa a energiei fizice si o intunecare a facultatilor psihice. Fapta savarsita in stare de betie nu este infractiune, fiind savarsita fara vinovatie.

G. Minoritatea Minoritatea este starea in care se gaseste faptuitorul minor, care in momentul savarsirii faptei prevazute le legea penala nu implinise varsta raspunderii penale. Este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei si priveste atat minorul care nu a implinit 14 ani cat si minorul intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta cu discernamant, aceasta dovada revenind in sarcina acuzarii. Pentru minorul de pana la 14 ani actioneaza o prezumtie absoluta; Pentru minorul intre 14 si 16 ani actioneaza o prezumtie relativa care se poate rasturna prin dovada ca la savarsirea faptei concrete, minorul a avut discernamant, aceasta dovada revenind in sarcina acuzarii.

H. Eroarea de fapt Eroarea de fapt este: reprezentarea gresita, de cel care savarseste o fapta prevazuta de legea penala, a realitatii din momentul savarsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor alte realitati. Eroarea de fapt poate fi asupra unei stari, situatii sau imprejurari ce constituie: o element constitutiv al infractiunii; o o circumstanta agravanta a infractiunii. Eroarea de fapt este o cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, prin inlaturarea vinovatiei, numai in cazul cand acesta priveste un element constitutiv al infractiunii savarsite din intentie, iar in cazul culpei, numai atunci cand eroarea nu este ea insasi rezultatul culpei.

5. SaVARSIREA INFRACtIUNII DE MAI MULTE PERSOANE

A. Formele pluralitatii de infractori Pluralitatea de infractori desemneaza situatia in care mai multe persoane coopereaza la savarsirea unei infractiuni. Daca dintre persoanele care au savarsit fapta numai una a actionat cu vinovatie, atunci fapta devine infractiune si pluralitatea de faptuitori devine pluralitate de infractori. - pluralitatea naturala in cooperarea mai multor persoane la comiterea unor fapte este ceruta de insasi natura acesteia (bigamie, adulter, etc.); - pluralitatea constituita gruparea mai multor persoane pentru savarsirea de infractiuni care datorita scopului ai antisocial este incriminata ca actiune se sine statatoare; - pluralitatea ocazionala (participatie penala) la comiterea faptei prevazuta de legea penala au participat mai multe persoane decat era necesar.

B. Participatia penala Este posibila in cazul depasirii numarului de faptuitori necesari pentru existenta pluralitatii constituite Fiecare participant este considerat ca a contribuit cu o parte la savarsirea infractiunii si va raspunde penal, in functie de contributia adusa la savarsirea infractiunii. Participatia penala sau pluralitatea ocazionala de infractori, desemneaza situatia in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, au participat mai multe persoane decat era necesar, potrivit naturii acelei fapte. Forme: - dupa atitudinea psihica fasa de rezultatul faptei: - participatie proprie toti faptasii au aceeasi forma de vinovatie; - participatie improprie - nu toti faptasii au aceeasi forma de vinovatie. - dupa contributia la comiterea infractiunii: - activitate specifica autorului si coautorului; - activitate proprie instigatorului; - activitate de complice. - dupa importanta contributiei la savarsirea faptei si producerea rezultatului: - participatie principala contributia autorului si coautorii lor; - participatie secundara contributia instigatorilor si a complicilor.

a) Autorul (coautorul), instigatorul si complicele Autoratul este forma de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala. Conditii: - persoana sa savarseasca singura, direct si nemijlocit, o infractiune; - hotararea infractionala sa o ia singur; - sa existe cooperarea si a altor persoane la comiterea infractiunii in calitate de instigatori, complici (inexistenta acestor persoane determina numai calitatea de autor). Coautoratul este forma de participatie penala in care, la savarsirea unei infractiuni si-au adus contributia in mod nemijlocit, doua sau mai multe persoane. Conditiile coautoratului: - contributia a cel putin doua persoane la comiterea faptei; - contributia sa reprezinte elementul material al laturii obiective a infractiunii; - actele de executare sa fie sav. de catre toti particip. cu aceeasi forma de vinovatie (intentie sau culpa). Infractiuni ce nu pot fi comise in coautorat permit instigarea si complicitatea - infractiuni ce presupun inactiunea; - infractiuni ce presupun un subiect calificat; - infractiuni ce se comit in persoana proprie Instigarea - forma participatiei penale in fapta de determinare cu intentie, prin orice mijloace, de catre o persoana, numita instigator, a altei persoane, numita instigat, de a savarsi o fapta prevazuta de legea penala. Conditiile instigarii - efectuarea unei activitati de determinate (de convingere); - determinarea sa primeasca savarsirea unei fapte prevazute de legea penala; - instigatorul sa actioneze cu intentie; - instigatorul sa fi savarsit fapta ori sa finalizeze cel putin o tentativa. Felurile instigarii - instigare perfecta instigatorul savarseste fapta cu intentie; - instigare imperfecta - instigatorul savarseste fapta din culpa sau fara intentie; - instigare simpla prin mijloace simple (rugaminti, indemnuri);

- instigare calificata prin mijloace deosebite (daruri, presiuni, etc.); - instigare individuala asupra unei persoane sau a unui grup (apologia infractiunilor); - instigare colectiva unui numar nedeterminat de persoane; - instigare evidenta deschisa, explicita; - instigare insidioasa ascunsa.

Complicitatea Este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane, care cu intentie inlesneste sau ajuta in orice mod la comiterea unei fapte prevazute de legea penala, ori promite inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. Conditiile complicitatii - comiterea de catre autor a unei fapte prevazute de legea penala; - savarsirea de activitati menite de inlesnire sau de ajutor, la savarsirea infractiunii; - savarsirea actelor de inlesnire sau ajutor cu intentie directa, indirecta sau praeteintentie. Felurile complicitatii - complicitate materiala acte de spijin material; - complicitate morala acte de spijin moral; - complicitate anterioara; - complicitate concomitenta; - complicitate nemijlocita; - complicitate mijlocita; - complicitate prin actiune; - complicitate prin inactiune; - complicitate proprie cand autorul savarseste fapte cu intentie; - complicitate improprie - cand autorul savarseste fapte din culpa sau chiar fara vinovatie.

b) Pedeapsa in caz de participatie aplicarea pedepselor in urmatoarele cazuri de participatie: - participatiei proprie toti participantii vor fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa de autor, cu obligatia expresa de a se tine cont ca la stabilirea pedepsei sa se aiba in vedere contributia participatilor la savarsirea infractiunii; - coautoratul este obligatorie individualizarea pedepsei pentru fiecare in parte; - instigare pedeapsa prevazuta pentru autor, intre limitele de pedeapsa, tinandu-se cont si de contributia instigatorului; - complicitate - pedeapsa prevazuta pentru autor, intre limitele de pedeapsa, tinandu-se cont si de contributia complicelui; - instigare neurmata de un inceput de executare daca instigatul s-a razgandit si nu s-a comis fapta prevazuta de legea penala, numai instigatorul va fi pedepsit; - instigare neurmata de executare pedepsibila instigatul nu v-a fi pedepsit, instigatorul va fi pedepsit ca participant pedeapsa intre minimul special si minimul general; - impiedicarea de catre participant a savarsirii faptei duce la nepedepsirea participantului o nu atrage pedepsirea participantului, daca de indeplinesc urmatoarele conditii: - sa fi inceput executarea faptei autorului; - dupa inceperea executarii participantul a impiedicat infractiunea; - impiedicarea sa fi fost facuta inainte de descoperirea faptei; o daca autorul sau complicele impiedica consumarea infractiunii, atunci nu raspund penal, raspunde penal doar instigatorul; o Daca instigatorul impiedica consumarea faptei nu raspunde ca participant ci numai pentru instigare, ceilalti participanti raspund pentru tentativa realizata; o Daca impiedicarea consumarii faptei este facuta de complice nu raspunde penal autorul, complicele, instigatorul raspund penal pentru tentativa realizata; daca tentativa nu se pedepseste, profita de acest lucru autorii si complicii, instigatorul raspunzand penal pentru instigare. Sanctionarea actelor de instigare neurmate de executare are loc numai daca infractiunea la care s-a instigat este sanctionata cu o pedeapsa mai mare de 2 ani.

c) Participatia improprie Este acea forma a participatiei penale la care persoanele savarsesc cu vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala nu actioneaza toate cu aceeasi forma de vinovatie (unii actioneaza din culpa, altii din intentie, iar altii chiar fara vinovatie).

Modalitatile participatiei improprii - modalitatea intentiei din culpa contributia cu intentie si autorul din culpa; - modalitatea intentiei si lipsa de vinovatie contributia cu intentie si autorul nevinovat; - modalitatea culpa si intentie contributia participantului din culpa si autor cu intentie; - modalitatea lipsa de vinovatie si intentie contributia participantului este fara vinovatie la fapta savarsita de autor cu intentie. Pedeapsa in cazul participatiei improprii Modalitatea intentie + culpa: - Instigator + complice = actioneaza cu intentie se aplica pedeapsa pentru fapta comisa cu intentie. - Autorul = actioneaza din culpa se va aplica pedeapsa pentru culpa, iar daca nu este incriminata culpa, atunci autorul nu va fi pedepsit. Modalitatea intentie + lipsa de vinovatie: - Instigator + complice = actioneaza cu intentie se aplica pedeapsa pentru fapta comisa cu intentie. - Autorul = actioneaza fara vinovatie autorul nu va raspunde penal.

II. INSTITUtIA PEDEPSEI

1. NOtIUNEA SI TRaSaTURILE PEDEPSEI; COMPLIMENTAREARE SI PEDEPSELE ACCESORII

PEDEPSELE

PRINCIPALE,

PEDEPSELE

NOtIUNEA SI TRaSaTURILE PEDEPSEI Pedeapsa = masura de constrangere si un mijloc de reeducare, prevazuta de lege, aplicata de instanta judecatoreasca infractorului, in scopul prevenirii savarsirii de infractiuni. Trasaturile pedepsei: - Masura de constrangere privatiune de bunuri, de libertate. - Mijloc de reeducare formarea unei noi atitudini fata de valorile sociale; constrangerea este un instrument de continuare a procesului educativ. - Pedeapsa este prevazuta de lege principiul legalitatii.

- Pedeapsa este aplicata numai de instantele judecatoresti numai dupa ce s-a stabilit raspunderea penala a infractorului. - Pedeapsa se aplica infractorului adica a persoanei care a savarsit cu vinovatie o fapta prevazuta de legea penala si care prezinta pericol social; se aplica numai celui care a savarsit fapta. - Pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni se atentioneaza si alti indivizi care ar fi tentati sa savarseasca infractiuni.

PEDEPSELE PRINCIPALE, PEDEPSELE COMPLIMENTAREARE SI PEDEPSELE ACCESORII Pedepsele principale: - sunt acele pedepse care au rol important in sanctionarea infractorului; - sunt prevazute de lege pentru orice infractiune; - se pot aplica singure sau insotite de alte pedepse (complimentareare sau accesorii); - se pot aplica singure sau insotite de alte sanctiuni de drept penal; - pedepsele principale sunt: - detentiunea pe viata - inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani; - amenda prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii pana la 2 ani, aproape pentru toate infractiunile (limitele generale 100.000 50.000.000 lei)

Detentiunea pe viata o consta in lipsirea de libertate a condamnatului pentru tot restul vietii lui; o are caracter perpetuu; o a inlocuit condamnarea la moarte; o poate fi retrasa in caz de eroare judiciara o cod penal ex.: se aplica pentru infractiunile grave contra statului; omorul deosebit de grav; parasirea campului de lupta; siguranta transportului; contra pacii si omenirii; o legi penale impiedicarea exploatarii navei sau aeronavei; o pentru majoritatea infractiunilor unde este prevazuta detentiunea pe viata este prevazuta si pedeapsa alternativa a inchisorii de la 15 la 25 de ani;

o nu este alternativa cu pedeapsa inchisorii in urmatoarele cazuri in timp de razboi genocid si aplicarea de tratamente neomenoase. o neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata: - pentru infractorul care a implinit varsta de 60 de ani se aplica o pedeapsa cu inchisoare de 25 de ani si interzicerea unor drepturi; - pentru infractorul minor se aplica o pedeapsa cu inchisoare de la 5 la 20 de ani; - aceste pedepse se vor aplica numai in cazul in care, initial, instanta optase pentru detentiunea pe viata, dar nu o putea aplica. inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani Pedeapsa principala privativa de libertate si consta in lipsirea condamnatului de libertate prin plasarea intr-un mediu inchis, unde este supus unui anumit regim de viata si de munca impus. Continut: - izolarea condamnatului de societate si de familie; - scoaterea lui din mediul sau de viata; - pedeapsa alternativa cu amenda sau detentia pe viata; - limite generale 15 - 30 zile; - limite speciale maxim de la 25 la 30 de ani (cauze agravate) Regimul de detinere penitenciare detinere in comun; separare a barbatilor de femei; condamnatii sunt separati dupa natura juridica a infractiunilor savarsite, durata pedepsei, recidiva, comportare. Regimul de munca: - se aplica cu respectarea normelor de protectie a muncii si a concediului de maternitate; - femeile gravide nu vor fi folosite la munca in perioada concediului de nastere si daca au copii mai mici de 1 an; - durata zilei de munca nu poate depasi 12 ore; - retribuirea; dupa cantitatea si calitatea munci depuse: 10% pentru condamnat, 90% administratiei penitenciarelor (devine venit la stat); pentru inventii si inovatii 50% pentru condamnat, 50% administratiei penitenciarelor (devine venit la stat); - partea de retributie ce revine condamnatului se depune la CEC din aceste sume: 1/3 pot fi folosite de condamnat in timpul executarii pedepsei si 2/3 i se insumeaza la eliberarea din penitenciar.

Amenda Pedeapsa principala pecuniara ce consta in suma de bani pe care infractorul este condamnat sa o plateasca in contul statului. Poate fi: sanctiune penala; sanctiune administrativa; disciplinara; civila; fiscala; procedurala. Amenda penala: - se deosebeste de toate celelalte tipuri de amenzi; - se trece in cazierul judiciar fiind echivalenta cu un antecedent penal al persoanei condamnate; - se aplica pentru sanctionarea faptelor care prezinta pericolul social redus; - functia de constrangere micsorarea patrimoniului condamnatului si ingreunarea vietii lui; - se stabileste intr-un cuantum care sa nu depaseasca obligatia ce o are fata de familie: intretinere, crestere, invatatura, pregatire profesionala. Este prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii pana la 2 ani, aproape pentru toate infractiunile. Limite generale: 100.000 50.000.000 lei; nu pot fi depasite in cazul aplicarii cauzelor de agravare sau de atenuare. Limite speciale: 150.000 10.000.000 - pedeapsa unica la o infractiune careia nu-i sunt aratate limitele; 250.000 15.000.000 - pedeapsa alternativa la inchisoare de cel mult 1 an. 350.000 30.000.000 - pedeapsa alternativa la inchisoare de mai mult de 1 an.

Pedepsele complimentareare: - sunt menite sa completeze represiunea instituita prin pedeapsa principala; - sunt prev. de lege si aplicate de instanta de judecata numai pe langa o pedeapsa principala de minim 2 ani; - pedepsele complimentareare sunt: - interzicerea unor drepturi; o dreptul de a alege si de a fi ales in functii elective publice;

o dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, o dreptul de a ocupa o functie sau exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii, o drepturile parintesti; o dreptul de a fi tutore sau curator; o interzicerea drepturilor se executa dupa stingerea executarii pedepsei principale. - degradarea militara = pierderea gradului militar si a dreptului de a purta uniforma.

Pedepse accesorii = sunt pedepse alaturate pedepselor principale, inchisoarea si detentiunea pe viata, si constau in interzicerea, de regula, a tuturor drepturilor, pe perioada executarii pedepsei, pana la gratierea totala ori partiala sau pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

2. DETERMINAREA CORECTa SI INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI

A) Criterii generale de individualizare in stabilirea si aplicarea pedepsei, instanta de judecata se conduce dupa criteriile generale si obligatorii prevazute de C.P. - Dispozitiile partii generale a codului penal - Limitele de pedeapsa fixate in partea speciala - Gradul de pericol social al faptei savarsite - Persoana infractorului - imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala (stari si circumstante atenuante sau agravante).

B) Circumstantele atenuante Sunt: starile, situatiile, imprejurarile, intamplarile, calitatile ori alte date ale realitatii anterioare, concomitente sau subsecvente savarsirii unei infractiuni ce au legatura cu fapta

infractionala sau cu faptuitorul, si care releva pericol social mai scazut al faptei ori a periculozitatii mai reduse a infractorului. Circumstantele atenuante sunt exterioare continutului infractiunii si au caracter accidental. Circumstante atenuante legale: - excesul scuzabil - depasirea limitelor legitimei aparari - nu se rasfrange asupra participantilor; - depasirea limitelor starii de necesitate; - provocarea = o puternica tulburare sau o emotie determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, atingerea grava a demnitatilor. Circumstante atenuante judiciare: - conduita buna a infractorului inainte de savarsirea faptei; - staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita; - atitudinea infractorului rezultand din: prezentarea sa in fata autoritatilor, comportarea sincera in timpul procesului, inlesnirea descoperirii participantilor. Circumstantele atenuante au ca efect atenuarea obligatorie a pedepsei, atenuare ce poate consta intr-o reducere ori o schimbare a pedepselor prevazute de lege pentru infractiunea comisa.

C) Circumstantele agravante Starile, situatiile, imprejurarile, intamplarile, calitatile ori alte date ale realitatii anterioare, concomitente sau subsecvente savarsirii unei infractiuni ce au legatura cu fapta infractionala ori cu infractorul si care reflecta un grad de pericol social mai ridicat al faptei ori o periculozitate mai mare a infractorului. Circumstante agravante legale: - savarsirea faptei de 3 sau mai multe persoane impreuna; - savarsirea infractiunii prin acte de cruzime, prin violenta asupra membrilor familiei sau prin metode care prezinta pericol public; - savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca acesta a fost comis impreuna cu un minor; - savarsirea infractiunii din motive josnice (razbunare, etc.); - savarsirea infractiunii in stare de betie preordinata; - savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de o calamitate;

Circumstante agravante judiciare: - nu sunt reglementate de codul penal, - ex.: starea de betie; - modul de savarsire al faptei, mijloacele folosite.

D) Efectele circumstantelor atenuante si agravante Efectele circumstantelor atenuante: - atenuarea obligatorie a pedepsei ce poate consta dintr-o recidiva, ori o schimbare a pedepselor prevazute de lege pentru infractiunea comisa; - produc efecte asupra pedepsei principale cat si a celei complementare.

Pedeapsa prevazuta (minimul special) de la: Coborarea minimului special se coboara sub minimul special dar nu mai jos de: 10 ani sau mai mare dar nu mai jos de 3 ani 5 ani sau mai mare dar nu mai jos de 1 an. 3 ani sau mai mare dar nu mai jos de 3 luni 1 an sau mai mare pana la minimul general 3 luni sau mai mare pana la minimul general, sau amenda de minim 300.000 lei 3 luni sau mai mic pana la minimul general, sau amenda de maxim 300.000 lei amenda cand minimul special este de 350.000 lei sau mai mare se reduce pana la 150.000 lei cand minimul special este de 350.000 lei sau mai mic se reduce pana la minimul general, cand minimul special este de 350.000 lei

Infractiunile contra sigurantei statului, contra pacii si omenirii, omor, infractiuni savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei persoane sau s-au produs consecinte deosebit de grave prin constatarea existentei circumstantelor atenuante pedeapsa inchisorii poate fi redusa cel mult pana la 1/3 din minimul special. Pedeapsa cu detentiunea pe viata, in prezenta circumstantelor atenuante, se inlocuieste cu inchisoare de la 10 la 25 de ani.

Starile de atenuare a pedepselor: - Tentativa tentativa se pedepseste cu o pedeapsa cuprinsa intre 1/2 din minimul special si 1/2 din maximul special, fara ca minimul special sa fie mai mic decat minimul general. Detentiunea pe viata tentativa de la 10 la 25 de ani. - Minoritatea infractorului: o de obicei se iau masuri educative; o se aplica pedepse doar daca se considera ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului; o pedeapsa limite intre 1/2 din minimul special si 1/2 din maximul special prevazute de lege pentru infractiunea fapt consumata si savarsita de un major; o in urma reducerii, minimul pedepsei nu va depasi in nici un caz 5 ani, dar nu va fi nici mai mic decat minimul general; o detentia pe viata in cazul minorului de la 5 la 20 de ani.

Efectul circumstantei agravante este: - aplicarea unei pedepse catre maximul special, iar daca aceasta nu este indestulatoare in cazul pedepsei cu inchisoarea se poate aplica un spor de pana la 5 ani care nu poate depasi o treime din acel maxim; - in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult jumatate din maximul special. Starile de atenuare a pedepselor: concursul de infractiuni, recidiva si infractiunea continuata.

E) Concursul intre cauzele de agravare si de atenuare a pedepsei Se va de eficienta, mai intai, circumstantelor de agravare, apoi circumstantelor de atenuare, dupa care se va da eficienta starii de recidiva, daca este incidenta in cauza respectiva. Circumstantele care vin in concurs cu privire la aceeasi fapta si acelasi faptuitor sunt generale adica exterioare continutului agravant ori atenuant al infractiunii. Individualizarea pedepsei se realizeaza mai intai in functie de gradul de pericol social concret al faptei si de periculozitatea infractorului. in caz de concurs intre acestea, coborarea pedepsei sub minimul special nu mai este obligatorie instanta va stabili pedeapsa in cadrul limitelor prevazute de lege.

Coborarea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie:

- nici cand in concurs se afla circumstante atenuante cu starea de recidiva; - in caz de concurs intre circumstantele agravante si starile de agravare (concursul de infractiuni, pluralitate intermediara, infractiunea continuata).

Limitele agravarii - daca intr-o cauza sunt aplicabile concomitent dispozitiile privitoare la circumstantele agravante, starea de recidiva si concursul de infractiuni: pedeapsa nu poate depasi 25 de ani daca maximul special pentru fiecare infractiune este de 10 ani sau mai mic; pedeapsa nu poate depasi 30 de ani daca pentru cel putin una din infractiuni este mai mare de 10 de ani - daca intr-o cauza sunt aplicabile succesiv cauze de agravare si cauze de atenuare instanta trebuie sa stabileasca o pedeapsa care sa reflecte luare in considerare a starilor si a circumstantelor, pe care le-a constat si retinut in cauza respectiva.

3. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI SUB ASPECTUL EXECUTaRII ACESTEIA

A) Suspendarea conditionata a executarii pedepsei Suspendarea conditionata a executarii pedepsei este o masura de individualizare a pedepsei, ce se dispune de instanta de judecata prin hotararea de condamnare si consta in anumite conditii de executare a pedepsei pronuntate.

Conditii cu privire la pedeapsa aplicata si natura infractiunii: - daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; - pedeapsa aplicata sa nu fie pentru o infractiune intentionata, pentru care legea sa prevada pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani sau pentru vatamare corporala grava, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte, viol si tortura. - Infractorul a comis mai multe infractiuni in concurs suspendarea conditionata se va putea dispune: o numai daca pedeapsa aplicata pentru concurs este inchisoarea de cel mult 2 ani; o in cazul aplicarii pedepsei cu amenda limitele amenzii nu intereseaza; o in cazul aplicarii unei pedepse cu inchisoarea de 2 ani + amenda.

- Obligativitatea repararii integrale a pagubei cauzate pana la pronuntarea hotararii: o Legea continua sa o prevada formal (nu au fost abrogate dar si-au incetat activitatea), chiar daca printr-o decizie luata de catre Curtea Constitutionala s-a decis ca acestea sunt neconstitutionale deoarece se creeaza un regim de discriminare intre cetateni discriminare pe criteriul averii; o Pe lana discriminarea pe criteriul averii, constrangerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a produs este contrara principiul dreptului unui proces echitabil (prevazut in Constitutie).

Conditii cu privire la infractor Suspendarea conditionata a executarii pedep. se face daca cel condamnat: - exista convingerea instantei ca scopul poate fi atins fara executarea pedepsei acesteia; - nu a fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni; - pedeapsa amenzii sau inchisoare de cel mult 6 luni; - inchisoare mai mare de 6 luni, dar aceasta face parte din cazurile prevazute de art. 38 C.pen. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu se face daca cel condamnat in cazul in care o astfel de condamnare nu este prevazuta de art. 38 C.pen.

Convingerea instantei ca scopul pedepsei poate fi atins fara executarea acesteia Instanta are in vedere intreaga conduita a condamnatului atat inainte si dupa savarsirea faptei, cat si in timpul judecatii. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei se dispune la cererea condamnatului sau din oficiu si numai motivat. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi acordata si in cazul in care pedeapsa este gratiata (s-a decis in practica judiciara).

Termenul de incercare = durata de timp in care condamnatul probeaza ca s-a reeducat, adica scopul pedepsei a fost atins si fara executarea ei sau in care suspendarea poate fi revocata. Termenul de incercare este compus din: - durata pedepsei inchisorii la care se adauga un termen fix de 2 ani in cazul minorilor: durata inchisorii + un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, fixat de instanta;

- daca pedeapsa este amenda, termenul este de 1 an in cazul minorilor: termenul de i. este de 6 luni. Cel mai lung termen = 5 ani (inchisoare 3 ani). Cel mai scurt termen = 1 an (amenda) Minor cel mai scurt termen = 6 luni (amenda) in cazul gratierii totale = 2 ani Efectele suspendarii conditionate: - efectul imediat - pedeapsa aplicata nu se executa (punerea in libertate); - arestatul preventiv este pus imediat in libertate; - nu se suspenda masurile de siguranta si nici obligatiile civile ale condamnatului; - pe timpul termenului de incercare condamnatul trebuie sa aiba o buna comportare, sa nu mai savarseasca alte infractiuni; - in cazul minorilor supravegherea se va face de catre o persoana desemnata sau institutie, pana la implinirea varstei de 18 ani; - nu are ca efect neinscrierea in cazierul judiciar a respectivei condamnari - efectul definitiv: - incetarea obligatiei de executare a pedepsei la implinirea termenului de incercare - reabilitarea de drept a condamnatului = scoaterea din evidenta cazierului judiciar, dupa trecerea termenului de 2 ani de la expirarea termenului de incercare.

Revocarea suspendarii conditionate si executarii pedepsei suspendarea conditionata se revoca daca in termenul de incercare condamnatul nu respecta obligatiile ce-i revin; - Revocarea este obligatorie daca in termenul de incercare condamnatul a savarsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva (chiar dupa implinirea acestui termen). Instanta va decide pedepse pentru atat infractiunea veche cat si pentru infractiunea noua (nu se vor contopi). - Revocarea este facultativa atunci cand noua infractiune este savarsita din culpa sau condamnatul nu-si indeplineste obligatiile civile stabilite prin hotararea de condamnare. Aceasta revocare nu va putea fi dispusa in cazul in care condamnatul dovedeste ca nu si-a putut indeplini aceste obligatii.

Anularea suspendarii conditionate a executarii pedepsei - condamnatul a savarsit o noua infractiune in termenul de incercare sau dupa expirarea lui inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare; - pentru infractiunea savarsita s-a aplicat pedeapsa inchisorii si atunci cand pedeapsa pentru infractiunea ce atrage anularea, se pronunta dupa implinirea termenului de incercare; - infractiunea ce atrage anularea sa fie descoperita mai inainte de implinirea termenului de incercare

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei in cazuri speciale - infractiunea de abandon de familie daca inculpatul in cursul judecatii isi indeplineste obligatiile legale de intretinere; - condamnatul la pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale sau partiale a capacitatii de munca, iar o astfel de incapacitate nu si-a provocat-o singur.

B) Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere Este o masura de individualizare judiciara a pedepsei inchisorii in care condamnatul, pe durata termenului de incercare, este supus unor masuri de supraveghere si de respectare a unor obligatii stabilite de instanta de judecata, in conformitate cu legea.

Conditii cu privire la pedeapsa aplicata si la natura infractiunii: - daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 4 ani; - daca pedeapsa nu a fost aplicata pentru o infractiune mai mare de 15 ani, ori pentru alte infractiuni: viol, tortura, lovituri sau vatamari cauzatoare de moarte. - Exceptie infractiunea de furt calificat daca pedeapsa este inchisoarea de cel mult 2 ani (exceptie deoarece pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune este mai mare de 15 ani limitele acesteia fiind inchisoarea de la 4 la 18 ani); - pedeapsa inchisorii este rezultanta unui cazul concursului de infractiuni suspendarea se poate dispune numai daca: o sunt intrunite conditiile prevazute de lege, o infractiunile concurente nu fac parte din cele exceptate;

o pedeapsa aplicata pentru concursul de infractiuni nu depaseste 3 ani sau 3 ani + amenda; o in cazul unei infractiuni prin care s-a produs o paguba daca paguba s-a reparat integral (aceasta conditiei este indeplinita si daca plata despagubirii este garantata de o societate de asigurari)

Conditii cu privire la infractor: - daca infractorul nu a fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an; - exceptie: cazurile prevazute de art. 38 C.pen. unde pedeapsa este mai mare de 1 an. - aprecierea instantei ca pronuntarea condamnarii este un avertisment pentru condamnat.

Aprecierea instantei ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru condamnat - comportamentul condamnatului dupa comiterea faptei impiedicarea amplificarii rezultatului infractiunile unde acest lucru este posibil: ajutorul acordat imediat victimei, repararea prejudiciului, etc.; - ! nu se creeaza un drept pentru condamnat, ci doar o vocatie a acestuia.

Termenul de incercare - Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se dispune pe un termen de incercare care este compus din durata pedepsei aplicate plus un interval de timp stabilit de instanta, intre 2 si 5 ani; - Cel mai lung = 9 ani (pedeapsa de 4 ani + intervalul de 5 ani); - Cel mai scurt = 2 ani si 15 zile ((pedeapsa de 2 ani + intervalul de 15 zile); - Se calculeaza de la data cand hotararea prin care s-a pronuntat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere a ramas definitiva.

Masuri de supraveghere care se iau pe durata termenului de incercare sunt: - sa se prezinte la datele fixate de judecatorul desemnat cu supravegherea lui sau de alte organe stabilite de instanta; - sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu si orice deplasare ce depaseste 8 zile; - sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

- sa comunice mijloacele lui de existenta.

Obligatiile condamnatului: - sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant; - sa nu schimbe domiciliul sau sa depaseasca limitele teritoriale stabilite decat in conditiile fixate din instanta; - sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; - sa nu intre in legatura cu alte persoane; - sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule; - sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii. - Instanta va alege una sau mai multe obligatii, considerate necesare pentru corijarea infractorului.

Efectele suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere - Efecte provizorii: o suspendarea executarii pedepsei inchisorii de termenul de incercare; o nu atrage suspendarea masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotararea de condamnare. - Efecte definitive: se produc la implinirea termenului de incercare daca cel condamnat nu a savarsit o noua infractiune si nu s-a pronuntat revocarea executarii pedepsei, cand este reabilitat de drept.

Revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in cazul in care in interiorul termenului de incercare condamnatul savarseste o noua infractiune, suspendarea pedepsei se poate revoca: - obligatoriu daca noua infractiune este produsa cu intentie; - facultativ daca noua infractiune este produsa din culpa ori cand condamnatul nu indeplineste masurile de supraveghere ori obligatiile stabilite de instanta.

Anularea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere

- condamnatul a savarsit o noua infractiune inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare prin care s-a aplicat suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere; - infractiunea ce atrage anularea sa fie descoperita mai inainte de implinirea termenului de incercare; - pentru infractiunea savarsita s-a aplicat pedeapsa inchisorii (pronuntarea poate fi chiar dupa implinirea termenului de incercare); - anularea nu mai are loc daca descoperirea infractiunii a fost facuta dupa implinirea termenului de incercare si nici daca pedeapsa pentru infractiunea savarsita anterior a fost amenda.

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se dispune de catre instanta, chiar in cazul in care condamnatul executa pedeapsa inchisorii la locul de munca sau care si-a pierdut total capacitatea de munca.

C) Executarea pedepsei la locul de munca Este o masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei inchisorii, care nu depaseste o anumita durata, in libertate, prin munca, in unitatea unde lucreaza condamnatul ori in alta unitate, cu anumite restrangeri de drepturi si unele penalitati de ordin pecuniar, daca instanta apreciaza ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fara privare de libertate.

Natura juridica - stabilirea unei regim propriu de executare, in libertate, prin munca; - nu pot fi aplicate concomitent suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca.

Conditiile in care se poate dispune executarea pedepsei la locul de munca - pedeapsa aplicata si natura infractiunii savarsite - pedeapsa inchisorii de cel mult 5 ani la locul de munca pentru o singura infractiune; - in cazul concursului de infractiuni pedeapsa nu trebuie sa depaseasca 3 ani; - nu se poate dispune in cazul pedepselor de depasesc 15 ani, precum si in cazul infractiunilor de: viol, tortura, vatamare corporala grava, loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.

- persoana condamnatului - condamnatul sa nu fi fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai care de 1 an (exceptie: doar infractiunile prevazute la art. 38 C.pen.): - pot beneficia de aceasta masura si condamnatii minori ce au implinit varsta de 16 ani; - tinerii condamnati la executarea pedepsei la locul de munca, ce devin militari in termen in cursul judecatii sau dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, vor executa pedeapsa la locul de munca dupa trecerea lor in rezerva; - se are in vedere capacitatea de munca a condamnatului, varsta de pensionare nu constituie o piedica. - acordul scris al unitatii in care condamnatul urmeaza sa presteze munca; - aprecierea instantei ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fara privare de libertate.

Locul de munca executarea pedepsei poate avea loc, fie in unitatea in care condamnatul era angajat la data pronuntarii hotararii, fie in alta unitate, in baza unui acord scris.

Modul de executare a pedepsei inchisorii la locul de munca - Condamnatul executa pedeapsa la locul de munca in baza mandatului de executare a pedepsei; daca se desfasoara in aceeasi unitate contractul de munca se suspenda. - Condamnatul este obligat in timpul executarii pedepsei sa indeplineasca toate indatoririle ce-i revin la locul de munca si are aceleasi drepturi ca orice salariat, insa cu anumite restrangeri: - veniturile condamnatului: - se retine o cota de 15-41% si se varsa la bugetul statului stabilita in cuantumul veniturilor si indatoririlor condamnatului; - sporurile pentru conditii vatamatoare sau periculoase revin in intregime condamnatului; - drepturile de asigurari sociale se stabilesc in procente legale dupa retinerea cotei de mai sus; - durata executarii pedepsei la locul de munca nu se considera vechime in munca; - la cererea condamnatului, locul de munca nu se poate schimba de catre conducerea unitatii decat prin hotararea instantei de judecata; - condamnatul nu poate fi promovat;

- condamnatul nu poate ocupa functii de conducere, functii instructiv-educative ori de gestiune; - interzicerea dreptului electoral de a fi ales; - legea prevede posibilitatea pentru instanta de a dispune ca, in timpul executarii pedepsei, condamnatul sa respecte una sau mai multe obligatii (instituite si pentru condamnatul cu suspendarea executarii sub supraveghere): - sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant; - sa nu schimbe domiciliul sau sa depaseasca limitele teritoriale stabilite decat in conditiile fixate din instanta; sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; - sa nu intre in legatura cu alte persoane; sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule; - sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.

Revocarea executarii pedepsei la locul de munca - Revocarea obligatorie: - condamnatul savarseste din nou o infractiune intentionata, dupa ramanerea definitiva a hotararii prin care s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, inainte sau in timpul executarii pedepsei la locul de munca pedeapsa rezultanta urmeaza sa fie executata intrun loc de detinere; - condamnatul nu mai poate presta munca din cauza pierderii totale a capacitatii de munca. - Revocarea facultativa: - se sustrage de la prestarea muncii prin neprezentarea in termen de 5 zile la locul de munca sau prin neindeplinirea indatoririlor ce-i revin (absente, indisciplina in munca, etc.); - nerespectarea obligatiilor stabilite prin hotararea de condamnare; - condamnatul, inainte de inceperea ori in timpul executarii pedepsei, savarseste o infractiune din culpa. - in caz de revocare, pedeapsa urmeaza a fi executata intr-un loc de detinere.

Anularea executarii pedepsei la locul de munca - este sanctiunea ce intervine pentru o cauza anterioara ramanerii definitive a hotararii de condamnare si are in vedere nerespectarea conditiilor cerute de lege pentru luarea masurii;

- condamnatul mai savarseste o infractiune pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si aceasta se descopera mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata ori este considerata ca executata; - anularea se pronunta de instanta numai daca sunt indeplinite conditiile prev. in art. 86 C.pen.; - anularea se dispune si in cazul in care a hotararea de condamnare pentru infractiunea descoperita ulterior se pronunta dupa ce pedeapsa a fost executat la locul de munca ori este considerata ca executata.

incetarea executarii pedepsei la locul de munca - se acorda pentru stimularea condamnatilor care dau dovezi temeinice de indreptare, staruitori in munca, disciplinati si care au executat o parte din pedeapsa, in urmatoarele conditii: - condamnatul trebuie sa fi executat 2/3 din pedeapsa; - in toata perioada executarii pedepsei sa dea dovezi de indreptare, sa aiba o conduita buna, disciplinat si staruitor in munca; - conducerea unitatii unde-si desfasoara condamnarea (la locul de munca) sau condamnatul sa ceara instantei incetarea pedepsei. Daca sunt indeplinite conditiile si instanta admite cererea condamnatul este scutit de executarea in continuare a pedepsei. Pedeapsa este considerata executata daca intre incetare si finalul duratei pedepsei, condamnatul nu a savarsit o noua infractiune. Daca in timpul incetarii condamnatul savarseste o noua infractiune instanta poate revoca sau mentine masura. Daca instanta dispune revocarea masurii pedeapsa stabilita pentru noua infractiune se va contopi cu restul de pedeapsa neexecutata, putand aplica un spor de pana la 5 ani, iar pedeapsa rezultata se va executa intr-un loc de detinere. Revocarea este obligatorie in cazul infractiunilor grave. D) Executarea pedepsei intr-o inchisoare militara Este o modalitate speciala de executare a pedepsei inchisorii de cel mult 2 ani, aplicata militarilor in termen ori a celor care au devenit militari dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Confera posibilitatea reeducarii condamnatilor militari in termen prin aplicarea unui regim special de munca, de disciplina si instructie si cu pastrarea calitatii de militar in termen. Se dispune in mod obligatoriu de catre instanta de judecata pentru infractiunile la care este prevazuta executarea pedepsei in acest mod (ex.: absenta nejustificata art. 331 C.pen.) si facultativ pentru celelalte infractiuni, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de lege.

in timpul executarii pedepsei cu inchisoarea militara, condamnatul nu-si pierde calitatea de militar in termen, dar este lipsit de unele drepturi pe care le au militarii in termen (ex.: nu are drept de alocatie de stat pentru copii, durata executarii pedepsei nu este considerata stagiu militar, deci nu va putea intra in calcul la stabilirea vechimii in munca).

Conditii in care se poate dispune - sa fie militar in termen la data savarsirii faptei ori la data judecarii sau sa dobandeasca aceasta calitate dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare; - durata pedepsei inchisorii aplicate sa nu depaseasca 2 ani; - sa existe o hotarare a instantei de judecata ca executarea pedepsei sa se faca intr-o inchisoare militara (doar cand legea prevede aceasta posibilitate).

Efecte - sunt prevazute stimulente pentru grabnica reeducare a militarilor in termen daca militarul a efectuat 1/2 din pedeapsa si a dat dovezi temeinice de indreptare restul pedepsei se reduce cu 1/3 sau tot restul pedepsei (daca s-a evidentiat in mod deosebit); - daca militarul condamnat devine inapt in timpul executarii pedepsei va fi liberat conditionat; - este reabilitat de drept la terminarea executarii pedepsei, indiferent daca aceasta a fost integral executata ori numai in parte, ca urmare a reducerii prevazute de C.pen.; - daca in timpul executarii pedepsei intr-o inchisoare militara condamnatul savarseste o noua infractiune instanta va revoca executarea pedepsei intr-o inchisoare militara si va contopi pedeapsa aplicata pentru noua infractiune cu restul de pedeapsa neexecutata pedeapsa rezultanta urmeaza a fi executata intr-un loc de detinere.

E) Liberarea conditionata Punerea in libertate a condamnatului din locul de detinere, mai inainte de executarea in intregime a pedepsei, sub conditia ca pana la implinirea duratei acesteia sa nu mai savarseasca infractiuni. Stimularea condamnatilor in timpul executarii inchisorii la staruinta in munca, la disciplina, la grabnica indreptare.

Conditii de acordare a liberarii conditionate - liberarea se face de catre instanta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: - Executarea unei fractiuni din pedeapsa ca o garantie ca scopul si functiile acesteia au fost atinse condamnatul s-a reeducat si nu mai este necesara executarea in intregime a pedepsei. Partea de pedeapsa ce trebuie executata difera: - dupa durata pedepsei ce se executa partea de pedeapsa ce trebuie executata: - este de cel putin 2/3 in cazul in care pedeapsa nu depaseste 10 ani; - este de cel putin 3/4 in cazul in care pedeapsa este mai mare de 10 ani. - dupa forma de vinovatie cu care a fost savarsita infractiunea: - infractiune savarsita din culpa durata pedepsei ce trebuie executata: este de 1/2 din durata pedepsei in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani; este de 2/3 din durata pedepsei in cazul inchisorii mai mari de 10 ani. - in cazul in care pedeapsa care se executa este rezultata din concursul intre infractiuni savarsite din culpa si infractiuni intentionate fractiunea ce trebuie executata se calculeaza in raport cu pedepsele ce se executa pentru infractiunile intentionate. - dupa varsta condamnatului si dupa folosirea acestuia la munca: 60 de ani barbatul, 55 de ani femeia, condamnatul minor pana ajunge la varsta de 18 ani partea de pedeapsa ce se cere a fi executata: - in cazul infractiunii intentionate; este de 1/3 in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani; este de 1/2 in cazul inchisorii mai mari de 10 ani. - in cazul unei infractiuni savarsite din culpa: este de 1/4 in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani; este de 1/3 in cazul inchisorii mai mari de 10 ani. - Staruinta in munca si disciplina condamnatului in timpul executarii fractiunii de pedeapsa. - Dovezile temeinice de indreptare: - buna comportare, respect, atentie fata de condamnati; - sa rezulte din procesul verbal al comisiei de propuneri spre liberare conditionata; - procesul verbal poate cuprinde propunerea catre judecatoria de liberare conditionata (in a carei raza teritoriala se afla penitenciarul);

- daca nu sunt indeplinite conditiile pentru a fi propusa liberarea conditionata, fixeaza un termen pentru reexaminare (nu mai mare de 1 an); - daca sunt indeplinite conditiile pentru a fi propusa liberarea conditionata instanta judecatoreasca constata acest fapt se dispune acordarea liberarii conditionate.

Efecte: Efecte imediate: punerea in libertate a condamnatului fara restrictii dar cu executarea pedepselor accesorii si a masurilor de siguranta. Efecte definitive: - daca in momentul expirarii pedepsei cond. nu a savarsit o noua infractiune, liberarea devine definitiva; - daca pana in timpul liberarii conditionate condamnatul a savarsit o noua infractiune, instanta de judecata poate mentine ori revoca liberarea conditionata: Revocarea este obligatorie in cazul infractiunilor contra pacii si omenirii, de omor, ori prin care s-au produs consecinte deosebit de grave.

III. MINORITATEA FaPTUITORULUI iN LEGEA PENALa

1. RaSPUNDEREA PENALa A MINORULUI SI CONSECINtELE ACESTEIA iN DREPTUL PENAL ROMAN Minoritatea este starea in care se gaseste faptuitorul minor in momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala, minor ce nu implinise varsta raspunderii penale. Este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei prin inlaturarea vinovatiei si priveste atat minorul care nu a implinit 14 ani cat si minorul intre 14 si 16 ani care a savarsit o fapta cu discernamant, aceasta dovada revenind in sarcina acuzarii. Pentru minorul de pana la 14 ani actioneaza o prezumtie absoluta. Pentru minorul intre 14 si 16 ani actioneaza o prezumtie relativa care se poate rasturna prin dovada ca la savarsirea faptei concrete, minorul a avut discernamant, aceasta dovada revenind in sarcina acuzarii. Fata de minorul care raspunde penal se poate lua o masura educativa ori i se poate aplica o pedeapsa. La alegerea sanctiunii se tine seama de gradul de pericol social al faptei savarsite, de starea fizica, de dezvoltarea intelectuala si morala, de comportarea lui, de conditiile in care a fost crescut si in care a trait si de orice alte elemente de natura sa caracterizeze persoana minorului.

Pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unei masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului. Masurile educative - care se pot lua fata de minor sunt: o mustrarea; o libertatea supravegheata; o internarea intr-un centru de reeducare; o internarea intr-un institut medical-educativ.

2. MaSURILE EDUCATIVE (101 C.pen.)

A) Mustrarea (102 C.pen.) Este masura educativa pe care o ia instanta de judecata fata de minorul care a savarsit o infractiune si consta in dojenirea acestuia, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, sfatuindu-l sa aiba o conduita buna in viitor, dovedind ca s-a indreptat, atragandu-i totodata atentia ca daca va mai savarsi o noua infractiune se va lua fata de el o masura mai severa sau i se va aplica o pedeapsa.

B) Libertatea supravegheata (103 C.pen.) Este masura educativa ce consta in punerea minorului, care a savarsit o infractiune, sub supraveghere deosebita pe timp de 1 an. Supravegherea este incredintata: parintilor, celui ce l-a infiat ori tutorelui iar daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta dispune incredintarea supravegherii minorului, pe acelasi interval de timp, unei persoane de incredere, de preferinta unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorilor. Obligatiile persoanei careia i s-a incredintat minorul - sa vegheze indeaproape asupra comportarii minorului, pentru indreptarea lui; - sa instiinteze instanta de indata, daca minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtari rele, ori a savarsit din nou o fapta prevazuta de legea penala. Obligatiile minorului (impuse de instanta) - sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

- sa nu intre in legatura cu anumite persoane; - sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta cu o durata intre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, in zilele nelucratoare si in vacanta; - cooperarea cu persoana careia i s-a incredintat supravegherea si scoala unde minorul invata ori unitatea unde acesta este angajat. - Daca in timpul libertatii supravegheate minorul se sustrage de la supraveghere, are purtari rele sau savarseste o fapta prevazuta de legea penala instanta poate revoca libertatea supravegheata si dispunerea internarii minorului intr-un centru de reeducare. Daca fapta noua este infractiune internarea intr-un centru de reeducare ori aplicarea unei pedepse

C) Internarea intr-un centru de reeducare (104 C.pen.) - Internarea minorului infractor intr-un centru de reeducare, din subordinea Ministerului Justitiei, in scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a dobandi invatatura necesara si o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale. Masura se poate lua pe o per. nedeterminata si poate fi dusa pana la majorat sau dupa, cu maxim 2 ani Pentru minorii care vor sa se indrepte, dupa trecerea a cel putin 1 an de la data internarii, instanta poate dispune liberarea acestora inainte de a deveni majori. Daca in timpul liberarii pana la 18 ani minorul se poarta rau revocarea liberarii. Daca minorul savarseste o noua infractiune, in timpul executarii internarii, in timpul eliberarii din centru (inainte de a deveni major) si se considera ca: - nu este necesara aplicarea unei pedepse se revoca liberarea si se mentine internarea; - este necesara aplicarea unei pedepse se revoca liberarea si se aplica o pedeapsa.

D) Internarea intr-un institut medical-educativ (105 C.pen.) - Internarea minorului infractor care, din cauza starii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical si totodata de un regim special de reeducare. Masura se ia pe un timp nedeterminat si poate dura pana la implinirea varstei de 18 ani. Daca instanta considera ca este necesar (in cazul in care a ridicat masura educativa a internarii intr-un institut medical), poate decide internarea intrun centru de reeducare pana la majorat

3. PEDEPSELE APLICABILE MINORILOR SI PARTICULARITatILE REGIMULUI DE APLICARE SI EXECUTARE A ACESTORA

Pedepsele aplicabile minorului sunt: - pedepse principale - inchisoarea sau amenda; - nu i se aplica minorului: pedepse complementare si nici pedeapsa detentiunii pe viata.

inchisoarea Limitele pedepselor - se reduc la jumatate, iar in urma reducerii, in cazul pedepsei cu inchisoarea minimul pedepsei nu va depasi, in nici un caz, 5 ani; - reducerea limitelor se face in raport atat cu pedeapsa prevazuta la infractiunea tip, cat si cu pedeapsa prevazuta pentru variantele agravante, ori atenuante ale infractiunii comise, dupa caz; - in cazul unei tentative se da eficienta mai intai dispozitiilor privitoare la minoritate, iar apoi vor fi aplicate dispozitiile privind sanctionarea tentativei.

Neaplicarea pedepsei detentiunii pe viata a minorului - cand pentru infractiunea savarsita de minor legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata, minorului i se va aplica pedeapsa inchisorii de la 5 la 20 de ani.

Individualizarea pedepsei pentru minor - Condamnarea la pedeapsa inchisorii pentru o infractiune savarsita in timpul minoratului nu poate constitui primul termen al recidivei in cazul in care condamnatul ar savarsi din nou infractiunea. - Daca minorul a savarsit mai multe infractiuni ce sunt concurente pedepsele se contopesc. - Minorii executa pedeapsa separat de majori in locuri de detinere speciala. - Condamnatilor minori li se va asigura posibilitatea continuarii invatamantului general obligatoriu.

Amenda se aplica redusa la jumatate si nu este conditionata de realizarea unor venituri proprii.

Suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului se dispune in aceleasi conditii ca si pentru condamnatul major, insa cu unele particularitati:

- Termenul de incercare = durata pedepsei inchisorii + de la 6 luni la 2 ani; - in cazul amenzii termenul de incercare = 6 luni; - Dupa implinirea varstei de 18 ani, masura libertatii supravegheate nu mai putea fi luata.

IV. MaSURI DE SIGURANta

1. NOtIUNEA, SCOPUL SI PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZA REGIMUL MaSURILOR DE SIGURANta iN DREPTUL PENAL ROMAN

Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal, preventive, prevazute de lege, care se iau in instanta de judecata fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala, pentru inlaturarea starii de pericol generatoare de noi fapte prevazute de legea penala

Caracterizare: - sunt sanctiuni de drept penal prevazute de legea penala; - se iau fata de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar nu ca o consecinta a savarsirii unei infractiuni (acest rol revenind pedepselor); - luarea masurilor de siguranta este determinata de necesitatea prevenirii repetarii unor fapte periculoase in viitor; - se pot lua chiar daca faptuitorului nu i s-a aplicat vreo pedeapsa; - se iau de regula pe o perioada nedeterminata (cat dureaza starea de pericol)

Conditii generale in care se pot lua masurile de siguranta - faptuitorul sa fi savarsit vreo fapta prevazuta de legea penala; - prin savarsirea faptei sa se fi dat in vileag o stare de pericol a faptuitorului care poate constitui in viitor sursa savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala;

- combaterea starii de pericol sa nu fie posibila doar prin aplicarea de pedepse ci prin luarea de masuri de siguranta.

Masurile de siguranta sunt: - obligarea la tratament medical; - internarea medicala; - interzicerea de a ocupa o functie de a exercita o profesie, o meserie ori o alta ocupatie; - interzicerea de a se afla in anumite localitati; - expulzarea strainilor; - confiscarea speciala; - interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata.

2. MaSURILE DE SIGURANta

A) Obligarea la tratament medical (113 C.pen.)

Este o masura cu caracter medical si consta in obligarea faptuitorului, care din cauza intoxicarii cronice, prin alcool, stupefiante ori alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, de a se prezenta in mod regulat la tratament, pana la insanatosire. Cauza ce determina luarea acestei masuri o reprezinta starea anormala a faptuitorului, care din cauza unei boli ori a intoxicarii cu alcool, stupefiante ori alte asemenea substante, prezinta pericol pentru societate, adica prezinta pericol de a savarsi din nou fapte prevazute de legea penala.

Conditii in care se poate lua masura de siguranta - Aceasta masura se ia doar fata de faptuitor, adica fata de persoana care a savarsit fapta prevazuta de legea penala, indiferent daca fapta era prevazuta sau nu de legea penala. - Faptuitorul sa prezinte pericol pentru societate din cauza unei boli ori a intoxicarii cu alcool, stupefiante ori alte asemenea substante.

- Instanta sa aprecieze ca prin obligarea faptuitorului la tratament, starea anormala a acestuia va inceta si nu va mai savarsi fapte prevazute de legea penala.

Continutul masurii de siguranta - obligatia impusa faptuitorului pe cale judiciara; - daca faptuitorul obligat la tratament medical si nu se prezinta in mod regulat la tratament, instanta judecatoreasca poate inlocui aceasta masura cu internarea medicala; - cand masura de siguranta insoteste pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii, tratamentul medical se efectueaza si in timpul executarii pedepsei; - in lege s-a prevazut posibilitatea luarii acestei masuri cu caracter provizoriu in timpul urmaririi penale si a judecatii.

Durata masurii de siguranta - pe o perioada netederminata, cat dureaza cauza, pana la insanatosirea faptuitorului; - daca se constata ca faptuitorul s-a insanatosit masura de siguranta se revoca; - daca nu s-a insanatosit in detentie, atunci tratamentul se va continua si in libertate.

B) Internarea medicala (114 C.pen.)

Internarea faptuitorului, care este bolnav mintal sau toxicoman si care se afla intr-o stare ce prezinta pericol pentru societate, intr-o institutie medicala de specialitate, pana la insanatosire. Cauza care determina luarea masurii de siguranta a internarii medicale o reprezinta starea de pericol pentru societate ce decurge din starea psiho-fizica anormala a faptuitorului care este bolnav mintal ori toxicoman si care prezinta pericolul de a savarsi noi fapte prevazute de legea penala.

Conditii in care se poate lua masura de siguranta - internarea medicala se ia numai fata de faptuitor, adica de o persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

- faptuitorul prezinta pericol pentru societate internarea medicala nu se poate lua impotriva faptuitorului care nu era iresponsabil, ci doar prezenta tulburari de comportament; - se va lua doar daca instanta de judecata va aprecia ca starea de pericol este inlaturata prin aceasta masura.

Continutul masurii de siguranta - internarea medicala consta in internarea fortata a faptuitorului bolnav mintal sau toxicoman unde este supus la tratament medical pana la insanatosire; - implica si restrangerea libertatii faptuitorului; - poate fi luata cu caracter provizoriu si in timpul urmaririi penale de catre procuror ori in timpul judecatii de catre instanta de judecata.

Durata masurii de siguranta - se ia pe o perioada nedeterminata si dureaza pana la insanatosirea faptuitorului, cand se revoca; - daca in timpul internarii medicale apare vreo ameliorare se poate inlocui cu masura obligarii la tratament medical.

C) Interzicerea exercitarii unei functii sau profesii (115 C.pen.)

Masura ce se ia fata de faptuitorul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala datorita incapacitatii, nepregatirii sau altor cauze care il fac impropriu pentru ocuparea unei anumite functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau ocupatii, pentru a impiedica savarsirea altor asemenea fapte in viitor. Cauza ce determina luarea acestei masuri o reprezinta starea de pericol generata de inaptitudinea faptuitorului de a-si exercita functia. Inaptitudinea se poate datora: - nepregatirii ignoranta, lipsa de experienta, superficialitate; - incapacitatii psiho-fizice boala, infirmitate; - lipsei de cunostinte necesare; - nepasarii fata de regulile si cerintele de care depinde buna desfasurare a activitatii. Aceasta masura de siguranta se poate lua indiferent daca faptuitorului i se aplica ori nu o pedeapsa.

Nu exclude luarea si altor masuri de siguranta.

Conditii in care se poate lua masura de siguranta - se poate lua numai fata de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; - fapta sa fi fost savarsita in exercitarea functiei sau profesiei, meseriei sau ocupatiei faptuitorului - savarsirea faptei sa se datoreze incapacitatii, nepregatirii ori altor cauze ce-l fac impropriu pentru a-si exercita functia; - existenta acestor cauze care-l fac impropriu pe faptuitor sa creeze o stare de pericol prin posibilitatea comiterii altor fapte in viitor; - se va lua doar daca instanta de judecata va aprecia ca starea de pericol este inlaturata prin aceasta masura.

Continutul masurii de siguranta - interdictia impusa faptuitorului de a mai ocupa functia ori de a mai exercita profesia, meseria, ocupatia, in exercitarea careia a savarsit fapta prevazuta de legea penala; - nerespectarea interdictiei atrage raspunderea penala pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti.

Durata masurii de siguranta - pe timp nedeterminat si dureaza cat dureaza starea de inaptitudine a faptuitorului; - incetarea cauzei care a determinat luarea masurii face posibila revocarea acesteia; - revocarea se face la cerere, dupa trecerea a cel putin 1 an, daca se constata ca temeiurile ce au impus luarea acestei masuri, au incetat; - daca cererea de revocare este respinsa, o noua cerere va putea fi introdusa peste 1 an de la respingerea cererii anterioare.

D) Interzicerea de a se afla in anumite localitati (116 C.pen.)

Interzicerea condamnatului de a se afla intr-o anumita perioada de timp in localitatea sau localitatile stabilite de condamnare. Cauza care determina luarea acestei masuri consta in starea de pericol pe care o releva prezenta infractorului in anumite localitati.

Conditii in care se poate lua masura de siguranta - aceasta masura se poate lua numai fata de infractor, adica fata de o persoana care a savarsit o infractiune (la alte masuri se ia fata de faptuitor); - este necesar ca infractorul sa fie pedepsit la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an si anterior sa mai fi fost condamnat aceasta conditie nu mai e necesara in cazul: o unei condamnari mai mari de 5 ani; o daca infractorul e condamnat pentru: furt, talharie, specula, cersetorie, viol. - se va lua doar daca instanta de judecata va aprecia ca prezenta infractorului in anumite localitati prezinta pericol grav pentru societate si prin luarea masurii se inlatura starea de pericol.

Continutul masurii de siguranta - interzicerea condamnatului de a se afla in localitatile anume prevazute prin hotararea judecatoreasca; - nerespectarea acestei interdictii atrage raspunderea penala a infractorului pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti.

Durata masurii de siguranta - aceasta masura se poate lua pe o durata de pana la 5 ani daca pericolul continua se poate prelungi masura, dar nu poate depasi durata masurii luata initial; - se executa dupa executarea pedepsei ori a stingerii executarii pedepsei prin gratiere totala sau partiala - implica restrangerea libertatii condamnatului; - cand condamnatul executa pedeapsa inchisorii la locul de munca si in cazul amanarii ori intreruperii executarii pedepsei ori a sustragerii de la executarea pedepsei inchisorii masura opereaza in continuare; - executarea masurii poate fi intrerupta pentru cauza de boala ori alt motiv prevazut de art. 436 C.pen.;

- poate fi revocata la cerere ori din oficiu, dupa trecerea a cel putin 1 an de la data cand a fost luata, daca se constata ca starea de pericol a incetat; - daca cererea de revocare este respinsa, o noua cerere va putea fi introdusa peste 1 an de la respingerea cererii anterioare; - limitele speciale intre care se poate lua masura de siguranta sunt intre 1 an si 5 ani.

E) Expulzarea strainilor (117 C.pen.)

Scoaterea in afara teritoriul tarii a cetateanului strain ori a persoanei fara cetatenie care nu domiciliaza in Romania, daca a savarsit o infractiune si se apreciaza ca ramanerea acestuia pe teritoriul Romaniei prezinta pericol social. Cauza care impune luarea acestei masuri o reprezinta periculozitatea cetateanului strain ori a persoanei fara cetatenie, care a savarsit o infractiune ce se judeca de instantele romane si care daca ar ramane pe teritoriul tarii noastre ar putea comite noi infractiuni.

Conditii in care se poate lua masura de siguranta - masura se ia fata de cetateanul strain ori fata de o persoana fara cetatenie care nu domicil. in R.; - cetateanul respectiv sa fi savarsit o infractiune de competenta instantelor penale romane, atat pe teritoriul Romaniei cit si in afara lui; - instanta de judecata trebuie sa aprecieze ca ramanerea infractorului pe teritoriul tarii prezinta pericol social; - expulzarea nu va putea fi luata daca exista motive serioase de a se crede ca persoana, fata de care este luata aceasta masura, risca sa fie supusa la tortura in statul in care urmeaza sa fie expulzata.

Continutul masurii de siguranta - indepartarea silita a infractorului strain de pe teritoriul Romaniei; - se face de regula catre tara al carei cetatean este, ori daca nu are cetatenie in tara unde-si are domiciliul; - se poate lua o singura data sau insotind o pedeapsa se va duce la indeplinire dupa executarea pedepsei sau stingerea pedepsei prin gratiere;

- gratierea nu are influenta asupra expulzarii ce a fost dispusa in cauza.

Durata masurii de siguranta - pe o durata nedeterminata, in lege neprevazandu-se posibilitatea revocarii ei; - neprevederea in lege a revocarii expulzarii nu atrage dupa sine interdictia definitiva de a reveni pe teritoriul Romaniei; - nerespectarea interzicerii de a se reintoarce in tara de catre expulzat va constitui infractiune pentru care va fi pedepsit si din nou expulzat dupa executarea pedepsei.

F) Confiscarea speciala (118 C.pen.)

Trecerea silita si gratuita in proprietatea statului a anumitor lucruri ce apartin persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, a caror detinere de catre faptuitor datorita naturii lor ori datorita legaturii acestora cu savarsirea faptei prezinta pericolul savarsirii unor noi fapte prevazute de legea penala. Cauza ce determina luarea acestei masuri de siguranta o reprezinta starea de pericol ce decurge din detinerea unor lucruri ce au legatura cu savarsirea infractiunii ori ar putea fi folosite la savarsirea, in viitor, de fapte prevazute de legea penala.

Conditii in care se poate lua masura de siguranta - se ia numai fata de persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala; - se ia cu privire la anumite bunuri care au legatura cu savarsirea faptei ori a caror detinere este contrara legii; - se va lua doar daca instanta de judecata va aprecia ca este inlaturat pericolul social.

Continutul masurii de siguranta - scoaterea fortata din patrimoniul celor care le detin si trecerea in patrimoniu statului a lucrurilor anume determinate prin lege; - produce efecte fata de orice persoana la care s-ar gasi lucrurile confiscate, care va trebui sa le predea organelor competente.

Categorii de lucruri supuse confiscarii speciale - Lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala lucruri care au luat fiinta prin savarsirea faptei ex.: bancnote false, titluri de credit false, alimente falsificate, arme confectionate, materiale explozive, medicamente falsificate, etc. - Lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului ex.: cutitul sau arma cu care s-a produs omorul, arma de vanatoare folosita la braconaj, cheile confectionate pentru deschiderea incuietorii. Nu poate fi supus confiscarii: atelajul (calul si caruta) care trebuia folosit de inculpat pentru transportul lucrurilor sustrase. - Lucrurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei infractiuni sau pentru a rasplati pe infractor sume de bani ori alte lucruri date pentru a determina infractorul sa savarseasca infractiunea (ex.: marturia mincinoasa, trafic de influenta). - Lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia dobandite prin savarsirea infractiunii ex.: lucrurile furate, delapidate, obtinute prin amenintare, inselaciune, etc. - Lucrurile detinute in contra dispozitiilor legale ex.: detinerea de arme si munitii, detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori.

G) Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata (119 C.pen.)

Se poate lua pe o perioada de maxim 2 ani fata de persoana condamnata la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an pentru loviri sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savarsite asupra membrilor de familie, daca instanta constata ca prezenta acesteia in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei. Cauza care a determinat luarea acestei masuri o reprezinta periculozitatea infractorului, pusa in evidenta prin lovirea sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice savarsite asupra membrilor familiei.

Conditii in care se poate lua masura de siguranta - se poate lua numai impotriva infractorului, condamnat la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an, pentru loviri sau alte acte de violenta impotriva membrilor de familie; - instanta de judecata apreciaza ca prezenta persoanei condamnate in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei;

- se poate lua numai la cererea partii vatamate.

Continutul masurii de siguranta - interdictia se ia pe o perioada determinata; - interdictia presupune nu numai locuirea efectiva ci si aflarea in trecere pe la locuinta familiei.

Durata masurii de siguranta - pe o perioada determinata de pana la 2 ani; - masura se poate revoca daca s-a constat ca au incetat cauzele ce au determinat luarea masurii si persoana vatamata cere retrage masurii; - consecintele nerespectarii interdictiei violare de domiciliu; - aceasta masura de siguranta se executa dupa executarea pedepsei principale a inchisorii si dupa stingerea executarii acesteia prin modalitatile prevazute de lege.