Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
131 Q 5 Fds
131 Q 5 Fds
ECONOMIA CA ȘTIINȚĂ
Etimologic: ”oikos”= știință, ”nomos”= normă, lege
Definiție: Economia reprezintă stiința care cuprinde informații veridice ce își păstrează
viabilitatea de-a lungul timpului și care studiză producția, consumul , repartiția și schimbul în
vederea desprinderii legilor și raporturilor de condiționare dintre fenomenele și procesele
economice, punând în evidență metode și soluții de utilizare eficientă a resurselor atrase în
procesul de satisfacere a nevoilor.
Astfel, știința economică studiază:
- Procesele economice: producția, consumul , repartiția și schimbul
- Modul de comportare în alocarea și utilizarea resurslor limitate
- Căile de optimizare a raportului resurse-nevoi
- Problema raționalizării resurselor limitate
- Eficiența acțiunii umane
- ”Modul în care ne decidem să folosim resursele productive rare cu întrebuințări
alternative pentru a realiza un scop prevăzut”(John Galbraith).
Obiectivele științei economice sunt:
- Să descrie, să explice, să prognozeze fapte și procese economice
- Să raționalizeze acțiunile economice pentru a putea știi cu ce mijloace se pot atinge
anumite obiective.
Domeniile științei economice sunt:
- Microeconomia (studiază faptele și procesele economice la nivelul unității economice)
- Mezoeconomia (studiază faptele și procesele economice la nivelul ramurior,
sectoarelor/zonelor)
- Macroeconomia(studiază faptele și procesele economice la nivelul economiei naționale)
- Mondoeconomia(studiază faptele și procesele economice la niveluleconomiei
mondiale).
Rolurile științei economice:
- Are caracter practic și educativ fiind un element de pregătire profesională și un act de
cultură
- Explică ”procesul prin care individul este servit” (John Galbraith)
- Explică procesul prin care omenirea se află sub dictatul limitării mijloacelor dar și sub
avantajul utilizării lor alternative.
2. Bunurile economice
Sunt obținute prin activitatea economică
accesul la ele se face prin efort\contra-prestație
trasatura lor de baza este RARITATEA – insuficiente în raport cu nevoile si există doar
în masura în care sunt produse
De consum
De producție
2) dupa gradul de prelucrare bunurile economice pot fi:
Substituibile (cafea/nes)
Complementare (autoturism/benzina)
5) dupa proveniență / modul de obținere bunurile pot fi:
Naturale
Produse
6) dupa forma de existență bunurile pot fi:
au caracter limitat deoarece se dezvoltă mai încet decât nevoile și sunt insuficiente în
raport cu acestea, limitandu-se teoretic la potențialul planetei;
principala trasatură a resurselor este raritatea conturată în raport cu nevoile nelimitate,
determinând preocupari pentru economie în vederea utilizării raționale
sunt suportul consumului
au întrebuințări alternative(aceeasi resursă poate fi folosită pentru satisfacerea unor
nevoi diferite)
de calitatea si cantitatea lor depinde în mod esential gradul în care omul își satisface
nevoile în plan individual și social
pe masura dezvoltării stiinței si tehnicii, se ameliorează caracterul limitat al resurselor
dar acesta nu este eliminat.
Clasificarea resurselor:
I)după proveniența, resursele sunt:
-primare(originare), constituite din resurse umane(potențial demografic) si resurse
naturale(potențial natural)
-derivate, adica formate pe baza resurselor primare, rezultat al activității umane(ex.
echipamente, utilaje, instalații, materii prime, materiale etc.)
Dintre resursele primare cele mai importante sunt resursele naturale fără de care activitatea
nu este posibilă. Ele se clasifică astfel:
1) dupa durata folosirii:
recuperabile (fier)
parțial recuperabile (resurse biologice)
nerecuperabile (resurse energetice)
Observații:
unele resurse, ce pot fi reproduse de om, se numesc tot regenerabile iar cele ce nu pot fi
reproduse de om se numesc neregenerabile;
unele resurse ce pot fi refolosite in activitatea economica se numesc refolosibile iar cele
ce nu pot fi refolosite se numesc nerefolosibile.
Activitatea economica- formă a activitații umane
Activitatea umana este generată și orientată de necesitatea acoperirii nevoilor. Ea
apare ca o permanentă creatoare de nevoi noi si are mai multe forme, dintre care
MUNCA îl defineste pe om ca specie.
Activitatea umană este caracterizată prin:
finalitate (este orientată spre realizarea unor scopuri conștiente);
are caracter funcțional, având rolul de a satisface anumite nevoi și interese;
este dinamică si evolutivă;
este complexă îmbinând creativitatea si capacitatea transformatoare a individului.
Legătura dintre nevoi și resurse este realizată prin intermediul activității economice care este
o formă a activității umane ce are ca finalitate realizarea unor scopuri precise (satisfacerea
nevoilor de consum ale individului).
- sub forma maximului: prin mijloace date sa se obtină cele mai bune
rezultate posibile;
- sub forma minimului: rezultatele dorite se realizează cu cele mai mici cheltuieli
de resurse/ mijloace.
Acoperirea necesităților nelimitate ale omului sub presiunea limitarii mijloacelor impune
principiul raționalității economice .
CO=renuntare/alegere