Prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii Europene în scopul spălării banilor mereu s-a

situat printre cele mai importante priorități pentru Parlamentul European și Consiliu. Prin urmare,
mai mult de treizeci de ani, Uniunea Europeană își dezvoltă cadrul de reglementare. Toate acestea
au fost efectuate în vederea protejării integrității și stabilității pieței interne și pentru a proteja soci-
etatea de criminalitate. Întrucât piața europeană se numără printre primele trei cele mai mari
economii din lume, lupta împotriva spălării banilor la nivelul UE are, de asemenea, un efect pozitiv
la nivel global. Msi mult decât atât, poziționarea geografică a Europei a fost întotdeauna atractivă
pentru infractori în vederea spălării câștigurile ilicite. Închiderea acestei porți pentru infractori poate
diminua semnificativ volumul câștigurilor ilicite spălate.
Directiva Consiliului din 10 iunie 1991 a pus bazele legislației privind reglementarea combaterii
spălării banilor în Uniunea Europeană. De atunci, legislația a fost elaborată în vederea diminuării
riscurilor de spălare a banilor. În 2015 a fost adoptată cea de-a 4-a Directivă împotriva spălării ban-
ilor, care a stabilit cele mai înalte standarde, ținând cont și de ultimele recomandări ale GAFI. Aces-
tea includ registrul central al beneficiarilor reali (articolul 30), extinderea criteriilor pentru per-
soanele expuse politic (articolul 3 alineatul (9)), accentul punându-se pe o abordare bazată pe
riscuri, precum și includerea infracțiunilor fiscale legate de impozitele directe și indirecte, astfel
cum sunt definite în legislația națională a statelor membre ca infracțiuni-predicat de spălare a ban-
ilor.