DESPRE REVELAȚIA DUMNEZEIASCĂ.

REVELAȚIA NATURALĂ ȘI
SUPRANATURALĂ

Key: Revelația este o descoperire dumnezeiască continuă a lui Dumnezeu

Treime în lume și în/prin oameni.

A. TERMINOLOGIE:

Αποκα+ λυψης / revelatio= descoperire, revelație, desluș ire, dezvă luire,

destă inuire.

B. REVELAȚIA LUI DUMNEZEU. PREMISE ȘI SENS

Def: Revelația lui Dumnezeu se concentrează în teofanii și descoperirea

Fiului lui Dumnezeu prin întrupare.

a. Premise:
- Dumnezeu Treime – extinderea iubirii dumnezeieşti că tre/ı̂n
lume şi că tre/ı̂n oamenii.
- Calitatea lui Dumnezeu de Creator ș i Persoană .
- Persoana Logosului ı̂n Treime ș i relația Acestuia cu lumea ș i
omul.
- Raționalitatea creației ș i a omului ș i desluș irea sensului ei.
- Programul de Tiințare ș i desă vâ rș ire al omului ș i al creației ı̂n
general.
- Programul iconomic de mâ ntuire de după că derea omului.

b. Sens
- Relația personală Dumnezeu ș i om.
- Cunoaș terea lui Dumnezeu ș i a că ilor de mâ ntuire.
- Revelaţie - comuniune – persoană .

c. Carateristicile ale Revelației dumnezeiești

 - dinamică
- unitară
- ipostatică
- catholică /atotcuprinză toare
- cosmică (implică toată fă ptura)
- mâ ntuitoare
- sobornicească
- tainică
- sacramental/harică
- eshtologică

d. Necesitatea revelaţiei
- Nesocotirea caracterului teologic al revelaţiei conduce
panteism sau deism
- Revelaţia dumnezeiască desluşeşte caracterul teocentric al
existenţei create.

e. Temeiuri scripturistice sau teologia Revelației dumnezeiești

” Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul
înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere” (Ef. 1, 17).
(dimensiunea gnoseologică a Revelației).

”…Dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş Di, dacă nu v-aş vorbi – sau în
descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?” (I Cor. 14, 6).
(dimensiunea teologică a Revelației).

”…Dacă în adevăr aţi auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie
pentru voi. Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină…” (Ef. 3, 2-3).
(dimensiunea pnevmatologică a Revelației).

”…Mie, celui mai mic decât toţi sDinţii, mi-a fost dat harul acesta, ca să
binevestesc neamurilor bogăţia lui Hristos, de nepătruns. Şi să descopăr tuturor
care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate,
prin Iisus Hristos. Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se
facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri…” (Ef. 3,
10). (dimensiunea soteriologică și ecclesială a Revelației).

”…Căci Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om. Pentru că nici eu n-am
primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus
Hristos...” (Gal. 1, 11). (dimensiunea hristologică a Revelației).

”...Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se

va descoperi…”(Rom. 8, 18) (dimensiunea mărturisitoare și eshatologică a
Revelației).

I. DE LA REVELAȚIA DUMNEZEIASCĂ LA REVELAȚIA NATURALĂ ȘI

SUPRANATURALĂ.
• Revelația dumnezeiască poate Ti delimitată din pricini didactice
ı̂n naturală ș i supranaturală .
• Revelația dumnezeiască este din punct de vedere ortodox unică ș i
unitară ı̂n lume ș i ı̂n istorie.
• Putem vorbi de o revelație naturală ce trebuie ı̂nțeleasă ca o
receptivitate a creaturilor, prin care acestea se armonizează cu
lucră rile/descoperirile continue lui Dumnezeu ı̂n lume.
• Revelația lui Dumnezeu este acea manifestare continuă ș i ı̂n
etape/forme care mâ ntuieș te ș i valoriTică realitatea naturală ș i
omul implicit.
• Revelația dumnezeiască asigură , menține ș i susține creș terea
fă pturilor ı̂n relația ce există ı̂ntre natural ș i supranatural.
Evenimentele nu sunt ı̂n sine nici naturale, nici supranaturale.
Interpretarea noastră le determină ș i deTineș te astfel.
• Revelația este sobornicească ș i bisericească avâ nd drept scop:
”Dumnezeu să Die totul în toate” (I Cor. 15, 28)



II. REVELAȚIA LUI DUMNEZEU ÎN REALITATEA NATURALĂ SAU REVELAȚIA
NATURALĂ.

1. Interdependența Revelației naturale și supranaturale

a. Revelația naturală este lucrarea lui Dumnezeu mai presus de natură ı̂n
realitatea naturală ; este o teofanie ı̂n natură .
b. Revelația supranaturală a lui Dumnezeu ı̂și produce roadele ı̂n realitatea
naturală printr-o revelație pe temeiul naturii; este ”ı̂ncorporarea celei
dintâ i (revelației naturale) ı̂n persoane ș i acțiuni istorice”.

c. Ijnainte de că dere Revelația lui Dumnezeu era naturală ș i supranaturală

ı̂n acelaș i timp, datorită mediului diafan ș i transparent al naturii ș i
omului: ”Iar Dumnezeu umbla prin rai prin răcoarea nopții…” (Fc. 3, 8).

2. Revelația lui Dumnezeu în cadrul natural

a. Se poate vorbi de o revelație naturală ș i supranaturală , ı̂n sensul unei

lucră ri distincte a lui Dumnezeu ı̂n cele două condiții; ı̂n cadrul natural
prin acte ș i teofanii mediate, iar ca lucrare supranaturală prin vă direa
mai presus de Tire a lui Dumnezeu personal ı̂n istorie.

b. Lucrarea Revelației dumnezeieș ti ı̂n cadrul natural are ı̂n vedere

cosmosul ș i omul ı̂nzestrat cu rațiune. Revelația naturală este o inițiere a
unei relații ș i ı̂ntâ lniri personale mediate, dintre om ș i Dumnezeu pe
temeiul realită ții create ca icoană a Ziditorului.

c. Revelația naturală poate Ti ı̂nțeleasă ș i ca o descoperire prin harul lui

Dumnezeu a ı̂nsuș irilor naturale pe care le au omul ș i cosmosul. O
cunoaș tere a lumii create pe temeiul Revelației naturale.

d. Raționalitatea lumii ș i a omului sunt baza Revelației naturale ı̂n sensul

cunoaș terii creației, dar ș i participarea prin har la actul de creație a lui
Dumnezeu.

e. Actul Revelației este unul care implică ı̂ntreaga realitate creată , ș i

revendică un ră spuns ș i o lucrare din partea omului.

f. Omul prin asumarea revelație naturale ș i ı̂n deplină legă tură cu

Dumnezeu, este chemat să devină macro-anthropos sau lume mare.

g. Dumnezeu prin lumea ı̂i descoperă omului sensurile eterne ale creației
ı̂n general ș i al omului ı̂n special.

h. Lumea nu este o realitate statică ș i pasivă , ci ı̂n actul dinamic al

Revelației ea este conținutul unui dialog rațional ı̂ntre Dumnezeu ș i om
ca persoane.

i. Sensul acestui dialog este izvorul credinței, care Tiind mediate pe

realitatea naturală poate Ti numită ș i credință naturală . Ijn acest sens
putem vorbi ș i de dogme naturale ale credinței.
 j. Revelația naturală ne descoperă sensul imprimat ı̂n creație ș i anume
faptul că aceasta culminează ı̂n persoana umană care tinde spre unirea
ei deplină cu Creatorul tuturor: ” Ținta Dinală a mișcării celor ce se mișcă
este să ajungă la veșnica existență bună” Sf. Maxim Mărturisitorul

III. REVELAȚIA DUMNEZEIASCĂ SUPRANATURALĂ

1. DIMENSIUNEA PROFETICĂ SAU DESPRE THEOFANII

”Dumnezeu în multe rânduri și în multe feluri a vorbit odinioară părinților noștri…”

Ev. 1, 1.

a. Dumnezeu S-a descoperit omului în chip mai presus de Yire sau

supranatural începând cu creația omului :

• Chipul creației (a suDlat asupra omului suDlare de viață Fc. 2, 7)

ș i poruncile date lui Adam sunt ı̂mpă rtă ș ite ı̂n chip personal.

• Poruncile sunt profetice-descoperă adevă rul despre cele ce

sunt ș i cele ce vor Ti.

• Sunt descoperiri prin cuvinte ale lui Dumnezeu Persoană .

• Exprimă ș i profețesc descoperirea deplină ș i istorică a lui

Dumnezeu - Messiah

a. Comunică personal cu:

Adam, Cain, Avraam, Iacov, Moise ș i toți profeții ș i

proorocii.

b. Se descoperă în chip personal omului prin teofanii:

Stejarul Mamvri, scara lui Iacov, ı̂n Egipt ș i ı̂n pustie,

Legea lui Moise (scrisă cu degetul lui Dumnezeu Ieș . 31,
18), conducerea poporului Israel- venirea Izbă vitorului.

c. Revelația personală a lui Dumnezeu în VT are caracter

profetic, vorbește de realități viitoare și depline:
 • Profeț i ile sunt pedagog că tre Hristos sau umbra
Evangheliei

• Chipul sTințeniei ș i al relației desă vâ rș ite cu Dumnezeu ı̂n

persoana lui Moise.

• Chipul preoție ı̂n preoția lui Moise ș i a lui Aaron.

• Tipul cultului divin ca modalitate de preamă rire a lui

Dumnezeu.

d. Ce „acoperă” Dumnezeu în Vechiul Testament și ce descoperă mai

presus de Yire în Noul Testament spre desăvârșirea omului?

”În Vechiul Testament cei mari (drepții, împărații, și Profeții) știau că trebuie
să vină Izbăvitorul; dar că va trebui să sufere, să Die răstignit, și să-și verse sângele
pe cruce, nici nu știau nici nu se suise la inima lor. Nu știau nici că va Di un botez cu
foc al Duhului Sfânt, că în Biserică se va aduce pâine și vin, antitip al Trupului și
Sângelui Său…, că Apostolii și creștinii vor primi pe Mângâietorul, și se vor îmbrăca
cu putere de sus, se vor umple de dumnezeire, și se vor uni cu Duhul Sfânt. Acum au
o altă bogăție, deosebită de vremea veche, astfel sunt dăruiți și dorul lor către
Dumnezeu este îndreptat…” (Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnicești,
XXVII, 17)

2. REVELAȚIA FIULUI LUI DUMNEZEU (LOGOSULUI) CA ISTORIE A MÂNTUIRII

• Revelația este o lucrare proprie Cuvâ ntului ı̂ntrupat, Care L-a fă cut
cunoscut pe Tată l ș i Care L-a trimis pe Duhul ı̂n lume.

• De la creația lumii pâ nă la ı̂ntrupare descoperirea s-a fă cut prin Cuvâ nt
(logos spermatikos) prezent ı̂n creație ș i ı̂n legea morală .

• ”Cuvâ ntul s-a fă cut trup ș i s-a să lă ș luit printre/ı̂ntru noi” (In. 1,14)

• ”Cuvâ ntul a ieș it din tă cere” (Sf. Ignatie, Către Magnezieni 8, 2)

• ” Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit” (Fp. 4, 20).

3. REVELAȚIA DUMNEZEIASCĂ SUPRANATURALĂ SAU ICONOMIA MÂNTUIRII.

a. Premisele și condițiile revelației dumnezeiești mai presus de Yire

• Dumnezeu Treime sau iubire Absolută de Persoane.

• Omul persoană creată .

• Lumea operă a iubirii lui Dumnezeu destinată ı̂ndumnezeirii

prin om ca persoană .

• Că derea ș i moartea -coruperea realită ț i i naturale ș i

pervertirea cadrului natural de revelare a lui Dumnezeu.

b. Revelația dumnezeiască mai presus de Yire ca descoperire a lui

Dumnezeu ca Persoană

• Dumnezeu Persoană prin intrarea Sa ı̂n istorie luminează cu sens

lumea aTlată ı̂n ”umbra morții” (Mt. 4, 16).

• Revelația supranaturală ca revelație a lui Dumnezeu Persoană este

o inițiere a unei relații ș i descoperiri interpersonale ı̂ntre om ș i
Dumnezeu.

• Readucerea Tirii umane ı̂n starea ei naturală , dinainte de că dere.

• Se descoperă ținta creației – Persoana dumnezeiască a lui Iisus

Hristos.

• Revelația este urmarea unei relații interpersonale dintre om ș i

Dumnezeu.

• Revelația lui Dumnezeu mai presus de Tire dincolo de a ne

ı̂m pă rtă ș i cuvinte dumnezeieș ti ș i sfaturi mâ ntuitoare, ne
ı̂mpă rtă ș eș te ș i descoperă „leacul” biruinței morții, pe care nimeni
dintre oameni nu o putea face, adică jertfa pe Cruce.

c. Pre-condițiile naturale ale revelației supranaturale

 • Revelația dumnezeiască supranaturală este strict legată de
realitatea naturală .

• Naturală a omului; Dumnezeu ca Persoană se descoperă ı̂n

funcție de atitudinea omului. Revelația nu este o fatalitate, a
ținut ș i ține de om ș i libertatea sa de recepție.

• Dumnezeu uneori refuză să se descopere ș i să ră spundă

că ută rilor omului pentru că nu este pregă tit să primească
taine dumnezeieș ti mai presus de Tire.

”Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina trufaşei împilări a
celor răi. Zadarnică le este truda; Dumnezeu nu aude şi Cel Atotputernic nu ia
aminte”. Iov, 35, 12-13.

d. Acte și lucrări ale Revelației supranaturale

• Revelaț ia supranaturală arată ț inta de desfă ș urare ș i

precizare a revelației naturale.

• Prin actele naturale (ı̂mprejură ri, semne, ı̂ntâ mplă ri bune,

glasul conș tiinței ș .a) omul este condus la Hristos.

• Prin faptele mai presus de Tire ale lui Iisus Hristos ni se

descoperă sensul ș i destinația lumii, dar ș i cum că lă uzeș te
Dumnezeu lumea.

• Revelația supranaturală după ı̂ncheierea ș i desă vâ rș irea ei ı̂n

planul istoric prin lucrarea mâ ntuitoare a Domnului Hristos
se actualizează prin Duhul Sfâ nt ı̂n conș tiința Tiecă rui creș tin
credincios.

• Conș tiința primeș te cuvinte personale dumnezeieș ti, prin

care Dumnezeu ı̂mplineș te la nivel personal Revelaț ia
supranaturală pe care ne-a ı̂mpă rtă ș it-o istoric ı̂n Iisus
Hristos.
 • Revelația supranaturală se ı̂mpă rtă ș eș te ș i prin oameni aleș i
de Dumnezeu pentru a comunica altora tainele dumnezeieș ti.
Sf. Apostoli sunt ”iconomi ai tainelor dumnezeiești ” (I Cor. 4,
1).

• Drumul umanită ții ı̂n Hristos de la Naș tere la Ijnă lțarea la Cer,
este revelația dumnezeiască ce asumă natura ș i o depă ș eș te
ı̂ndumnezeind-o.

REZUMAT:

o Revelația dumnezeiască supranaturală nu constă ı̂ntr-un cod de informații

ș i cunoș tințe referitoare la Dumnezeu ce sunt descoperite omului, ci
acțiunea de coborâ re a Sa la om ș i de ı̂nă lțare a omului la Dumnezeu.

o Revelația are loc prin acte ș i cuvinte, lumină ș i putere, Tiind o acțiune
personală luminatoare ce ne descoperă pe Dumnezeu ș i sensul existenței
noastre create.

o Revelația supranaturală este o profeție deja ı̂mplinită ı̂n Hristos.

o Actualizarea Revelației prin spiritualizarea oamenilor ı̂n Duhul Sfâ nt se face

prin trei mijloace unite ı̂ntre ele: Biserica, Sf. Scriptură ș i sf. Tradiție

CONCLUZII:

• Revelația este opera lui Dumnezeu ı̂n etape ș i forme diferite de manifestare
ș i lucrare:

1. Semințele Logosului.
2. Teofaniile din Vechiul Testament.
3. Cuvintele Profeților.
4. Persoana ı̂ntrupată a lui Iisus Hristos.
• Revelația naturală este ı̂nțelegerea prezenței lui Dumnezeu ı̂n natură ș i
receptarea acestei prezențe ș i lucră rii dumnezeieș ti de că tre om ș i prin el
de că tre ı̂ntreaga creație. ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu ș i facerea
mâ inilor lui o vesteș te tă ria” (Ps. 18, 1)

• Ființa umană poate privi ı̂n lume ș i cunoaș te planul lui Dumnezeu cu lumea
ș i cu omul: Creator, Proniator, Ră scumpă ră tor.

• Revelația naturală pe temeiul Logosului: ”Luminează pe tot omul ce vine ı̂n

lume” (In. 1, 18)

• Revelația naturală susține contemplația naturală sau participarea la

misterul creației ”Cele nevă zute ale lui Dumnezeu de vă d din cele vă zut
adică din veș nica lor putere ș i dumnezeire” (Rom. 1, 20)

• Credința ș i legea naturală : ” Pă gâ nii fac ale legii din Tire” (Rom. 2, 14)

• Descoperirea naturală este parțială : ” Una este a poseda o sămânță, și

altceva obiectul însuși, a cărui participare provine de la harul care vine de la
Hristos” (Iustin Martirul ș i Filosoful)

• Revelația lui Dumnezeu ı̂n creație ș i cunoaș terea Lui din fă pturi: ”a întors
neamul omenesc la cunoștința de Dumnezeu înainte de Lege și de Prooroci. Și
acum îi întoarce. Căci aproape toată lumea, adică toți câți nu ascultă de
preceptele evanghelice, datoresc numai cunoștinței făpturilor faptul că nu au
un alt Dumnezeu decât pe Făcătorul acestei lumi.” (Sf. Grigorie Palama).