Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE ORGANE
Vlad SOLTAN1
Coordonator ştiințific: Conf. Univ. Dr. Roxana MATEFI
Rezumat
Mii de oameni sunt anual salvați de practica transplantului
de organe, însă în continuare există un deficit de organe
pentru oamenii în listele de așteptare. Acest studiu
urmărește să prezinte reglementările legale în materie și să
identifice soluții pentru creșterea numărului de donatori
din țara noastră, în special prin dezvoltarea unui subiect
de actualitate și anume forma consimțământului pentru
prelevarea de organe de la persoanele decedate.
I.Introducere
În ultimii ani tot mai multe state europene fac reforme în domeniul
transplantului și prelevării de organe (Marea Birtanie în anul 2020,
Franța în 2017, Olanda în 2020), însă România a făcut puține schimbări
substanțiale de la reforma din 2006. Această cercetare urmărește
identificarea lacunelor ce justifică numărul mic de donatori și
descrierea unei potențiale soluții la această problemă.
2
La momentul actual în lume există două sisteme în privința
consimțământului la donarea de organe: pe de o parte consimțământul
explicit (cunoscut ca și opt-in) ce constă în acordarea de către
donator a consimțământului direct prin înregistrarea corespunzătoare
(cum este cel din România), iar pe de altă parte consimțământul
prezumat (opt-out), care nu presupune consimțământul direct al
donatorului sau al rudelor apropiate, acesta fiind prezumat. Cu alte
cuvinte orice persoană care nu a refuzat consimțământul de a dona este
donator la momentul decesului. Există și sisteme mixte precum cel din
Țara Galilor, în care se cere consimțământul familiei și rudelor
apropiate după decesul persoanei.
4
VI. Concluzii
VI. Bibliografie