Principalele grupe de riscuri întâlnite în

populația generală aflate în

responsabilitatea medicului de familie

Disciplina: Îngrijiri Calificate în Medicină de Familie

Adulți
Specializarea: Asistență Medicală Generală

Descrierea principalelor grupe de riscuri întâlnite în populația

generală aflate în responsabilitatea medicului de familie
1
Medicina familiei este o disciplină academică și științifică, având propriul conținut
educațional, activitate clinică și de cercetare bazată pe dovezi științifice, precum și o
specialitate clinică orientată către asistența medicală primară.

Medicina de familie reprezintă asistența medicală primară, prima linie de recunoaștere a

factorilor de risc și prevenție a instalării bolilor în populația generală.

Principalele categorii de riscuri întâlnite în populația generală aflate în responsabilitatea

medicului de familie sunt reprezentate de:

→ riscul cardiovascular;

→ riscul de diabet;

→ riscul de obezitate;

→ riscul de boli infecțioase;

→ riscul de afecțiuni alergice;

→ riscul de anemie;

→ riscul de a dezvolta cancer;

→ riscul de boli parazitare.

Riscul cardiovascular reprezintă probabilitatea ca o persoană să dezvolte un eveniment

cardiovascular letal, sau non-letal, pe o perioadă determinată de timp.

Bolile cardiovasculare cuprind o serie de afecțiuni care vizează aparatul cardiovascular, în

integralitatea sa ori pe segemente, afecțiuni care au ca punct central, în cea mai mare parte
ateroscleroza. Ateroscleroza se dezvoltă din cauza depunerii plăcilor de aterom pe vasele de
sânge care au ca urmare îngustarea calibrului vaselor și încetinirea circulației sângelui, ceea
ce poate determina formarea unui cheag de sânge care să oprească total circulația pe anumite
segmente. În acest fel se înregistrează un risc crescut de infarct sau accidentul vascular, cu
afectare a diverselor organe (inima, creierul, rinichii, ochii, etc).

2
Firește, afecțiunile cardiovasculare cele mai cunoscute vizează afectarea directa a aparatului
cardiovascular și componentelor sale. Astfel, putem menționa: accidentele vasculare
cerebrale, infarctul miocardic, angina pectorală, insuficiența cardiacă, boli ale arterelor
periferice, ale aortei, valvulopatiile, endocarditele, pericarditele, etc. (Negoiță, 1995)

Tipuri de factori de risc cardiovasculari cunoscuți:

A. Factori de risc tradiționali

- Vârsta și sexul;

- Fumatul;

- Hipertesiunea arterială

- Dislipidemia.

B. Factori de risc augmentatori

- Nivelul glicemic modificat ( bazal, TTGO);

- Ereditatea;

- Obezitatea;

- Factori psihosociali;

Riscul de diabet. Diabetul zaharat reprezintă un sindrom heterogen caracterizat printr-o

tulburare complexă în reglarea metabolismului energetic al organismului, care afectează
deopotrivă utilizarea glucidelor, lipidelor și proteinelor, precum și celelalte metabolisme;
aceste alterări sunt datorate insuficienței absolute sau relative de insulină. Modifcările

3
biochimice pe care aceste tulburări le antrenează conduc la modificări celulare funcționale
urmate de leziuni anatomice ireversibile în numeroase țesuturi și organe.

Clasificarea diabetului zaharat cuprinde următoarele categorii clinice:

 Diabetul zaharat tip 1 (rezultat prin distrugerea celulelor beta pancreatice care conduce de
obicei la un deficit absolut de insulină);

 Diabetul zaharat tip 2 (caracterizat prin deficit progresiv al secreției de insulină pe fondul
rezistenței la insulină);

 Alte tipuri specifice de diabet, datorate altor cauze (de exemplu anomaliile genetice ale
funcției celulelor beta pancreatice, anomalii genetice în acțiunea insulinei, afecțiunile
pancreasului exocrin, afecțiuni endocrine, sau diabetul indus medicamentos sau cauzat de
substante chimice);

 Diabetul gestațional este o formă de diabet care constă în nivele crescute de glucoză în
sânge, în timpul sarcinii. Diabetul gestațional dispare de obicei după sarcină, dar femeile cu
diabet gestațional și copiii acestora sunt la risc crescut de diabet tip 2 mai târziu în viață;

 Glicemie bazală modificată: prezenţa unei glicemii bazale între normal şi limita de
diagnostic a diabetului zaharat;

 Scăderea toleranţei la glucoză: prezenţa unei glicemii la 2 ore după 75 g glucoză între
normal şi limita de diagnostic a diabetului zaharat;

 Prediabet (ADA): definit ca prezenţa GBM (glicemie bazala modificata) şi/sau

STG(scaderea tolerantei la glucoza).

Factorii de risc pentru diabetul tip:

4
-existența unui membru din familie cu diabet de tip 1 crește ușor riscul de boală;

-factorii de mediu și expunerea la unele infecții virale sunt de asemenea legate de riscul de
diabet de tip 1, acesta fiind o afectiune autoimuna de etiologie plurifactorială, produsă de o
interacțiune complexă a mai multor factori genetici și de mediu .

Factorii de risc pentru diabetul tip 2 includ:

-istoricul familial de diabet;

-greutatea corporală crescută;

-alimentația nesănătoasă;

-inactivitatea fizică;

-hipertensiunea arterială;

-etnia;

-toleranța scăzută la glucoză;

-istoricul de diabet gestațional;

-nutriția deficitară în timpul sarcinii.

Riscul de obezitate. Organizaţia Mondială a Sănătăţii, OMS defineşte supraponderalitatea şi

obezitatea ca acumulare anormală sau în exces a grăsimii în organism, cu efecte asupra stării
de sănătate.

Factori de risc pentru apariția obezității:

5
Principala cauză a supraponderalităţii la copii şi a obezităţii la adulţi este reprezentată de
dezechilibrul energetic dintre aportul şi consumul de calorii. Există însă o serie de factori de
risc pentru apariţia obezităţii, cum ar fi:

Stilul de viaţă familial - Obezitatea tinde să apară în aceeaşi familie. Dacă unul sau ambii
părinţi sunt obezi, riscul pentru apariţia obezităţii este crescut, din cauza genelor, şi a tendinţei
de a avea obiceiuri alimentare şi de stiluri de viaţă similare;

Inactivitatea fizică - Un stil de viaţă sedentar nu facilitează arderea multor calorii;

Dieta nesănătoasă, de ex. alimente tip fast-food şi băuturi hipercalorice, cu porţii

supradimensionate

Genetica - Genele controlează cantitatea modul de distribuire a grăsimii de rezervă, şi

influenţează metabolismul energetic;

Unele condiţii medicale - sindromul Prader-Willi, sindromul Cushing etc.;

Medicaţia - unele medicamente pot duce la creşterea în greutate, daca acest lucru nu este
compensat printr-o dietă echilibrată şi activitate fizică;

Vârsta - odată cu înaintarea în vârstă, modificările hormonale şi un stil de viaţă mai inactiv
creşte riscul de apariţie a obezităţii;

Lipsa de somn sau excesul lui – pot determina schimbări hormonale urmate de creşterea
apetitului;

Sarcina – creşterea în greutate din timpul sarcinii poate contribui la dezvoltarea obezităţii la
femei;

Factori socio-economici.

Riscul de boli infecțioase. Bolile infecţioase au avut un impact uriaş asupra sănătăţii
populaţiei de-a lungul istoriei. De exemplu, se consideră că epidemia de ciumă din 1348 a
provocat nu mai puţin de 50 de milioane de decese în Europa, între 30% şi 60% din populaţia
totală a Europei de la acea vreme. Există o gamă largă de boli infecţioase care ameninţă
cetăţenii din UE.3 Riscul contractării acestor boli este afectat de o serie de factori numiţi
„determinanţi”dintre care amintim:

6
→Populaţiile aflate în schimbare: proporţia de vârstnici, care s-ar putea să nu fi e în măsură să
lupte prea bine împotriva bolilor, se afl ă în creştere; are loc un grad important de migraţie şi
călătorii la nivel internaţional, care poate favoriza răspândirea bolilor infecţioase; creşterea
gradului de urbanizare va duce la apariţia unor zone mai sărace în interiorul marilor oraşe, la
aglomeraţii şi la riscuri mai ridicate de apariţie a bolilor infecţioase.

→Condiţiile sociale: săracii, şomerii şi oamenii care nu au o locuinţă corespunzătoare sunt

supuşi unui risc mai ridicat în ceea ce priveşte anumite boli. Inegalitatea socială poate creşte
pe viitor, ceea ce ar însemna mai multe grupuri supuse unui risc mai ridicat cu privire la
anumite boli infecţioase.

→Stilurile de viaţă: numărul mai mare de călătorii în scopuri turistice şi de afaceri măreşte
riscul importării de boli; „sexul nesigur” este un factor de risc important pentru infecţiile cu
transmitere sexuală (ITS) şi HIV, care se dezvoltă foarte rapid în unele părţi din Europa;
abuzul de droguri este un factor de risc important pentru hepatită, HIV, ITS şi infecţii septice;
schimbările privind comportamentul consumatorilor cauzează mai multe infecţii alimentare.

→Mediul fizic, tehnologia şi comerţul: schimbările produse la nivelul mediului, la nivel

economic şi climatic (care pot afecta anumite boli infecţioase) se vor accelera odată cu
încălzirea globală; îmbunătăţirile tehnologice au dus la reducerea anumitor boli (de exemplu,
holera), însă au dus la creşterea altora (de exemplu, boala legionarilor); metodele moderne de
producţie a alimentelor şi piaţa alimentară globală pot duce la izbucnirea unor toxiinfecţii
alimentare grave, greu de controlat, întrucât alimentele sunt transportate în întreaga lume,
fiind depozitate uneori pe perioade îndelungate.

Riscul de alergie.

Factori de risc:

Predispoziţia ereditară. Toti pacienții- ne referim în special la copii – care provin din familii
de alergici( un parinte alergic dă risc de 30 %; ambii părinți alergici cresc riscul la peste 80%)
sau din familii care au diabet pe linie genealogică.

Expunerea la antigen: sensibilizarea la un antigen prezent în laptele matern; introducerea

pentru prima dată a alergenului în alimentaţia copilului.

Permeabilitatea gastrointestinală crescută: penetrarea antigenilor, creşterea susceptibilității

pentru alergiile alimentare; dezvoltarea incompletă a barierei intestinale şi deficitul de IgA la

7
nou-născuţi; maladiile, parazitozele intestinale, malnutriţia, prematuritatea, stările de
imunodeficienţă; alimentarea dezordonată, mesele rare sau frecvente; aciditatea sucului
gastric (creşterea pH-ului sucului gastric diminuează absorbţia sporită de proteine nescindate

Cantitatea crescută de alergen din hrană.

Fumatul, stresul, frigul, exerciţiile fizice.

Riscul de anemie. Anemia este o afecțiune caracterizată printr-o scădere a parametrilor care

apreciază cantitatea de eritrocite din circulația sanguină - numărul, volumul și conținutul în
hemoglobina al acestora. Anemia poate fi definită ca fiind scăderea hemoglobinei la valori
sub 13g/dl la bărbați, sub 12 g/dl la femei și sub 11 g/dl la vârstnici.

Acești factori cresc riscul de a dezvolta anemie:

-Mamele multipare, cu diferențe mai mici de doi ani între sarcini;

-Gravidele subnutrite / gravidele cu afecțiuni cronice;

-Toți pacienții cu afecțiuni cronice;

- Pacientele cu hipermenoree;

-Copiii ai căror mama aparține uneia din categoriile de mai sus;

- Tuburări intestinale. Tulburările intestinale care influențează absorbția nutrienților la nivelul

intestinului subțire – precum boala Crohn sau boala celiaca – cresc riscul de anemie;

-O alimentație din care lipsesc anumite vitamine și minerale. O alimentație scăzută în fier,
vitamina B12 și folați crește riscul de anemie.

Bibliografie
1. Celina Stafie – Cursuri pentru Asistență Medicală Generală, 2021

8
2. Constantin Negoiță – Clinică Medicală, 1995

3. Coriolan Ulmeanu – Algoritmi de practică pentru Medicul de Familie,

2021

4. Dumitru Matei – Esențialul în Medicină de Familie, 2016

5. Liliana Ana Tuță – Medicina de Familie pentru asistenți medicali, 2017
6. OMS – Generalități despre obezitate, 2019
Site-uri web :
1. https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/media/ro/publications/
Publications/0811_COR_Protecting_Health_in_Europe.pdf
2. http://old.ms.ro/documente/Ghid%20DIABET
%20ZAHARAT_1185_2396.pdf
3. https://www.aspms.ro/documente/19promovare14_03.pdf