POPA TANDA

IOAN SLAVICI

1 Ca prozator, Ioan Slavici a abordat scrieri memorialistice ( "Amintiri", "Lumea prin

care am trecut"), basme ("Zana Zorilor", "Florita din codru"), romane ("Din batrani",
"Mara") si nuvele. Nuvelele reprezinta partea cea mai rezistenta a creatiei sale. In
operele sale, Slavici abordeaza teme din lumea satului.

Nuvela "Popa Tanda" a aparut in revista "Convorbiri literare" in 1875 si apoi a fost
introdusa in volumul aparut in 1881 si intitulat "Novele din popor". Nuvela a fost
publicata in 1875 in revista “Convorbiri Literare”.Este construita pe ideea ca viata
merita traita prin placerile pe care le ofera si ca omul sfinteste locul.

Titlul format din subst. “popa” care indica îndeletnicirea personajului principal si
subst. “Tanda” care provine de la verbul “a tandalii”ce sugereaza cautarile zadarnice
de la inceput ale preotului cand, prin predica si sfat incearca sa-I schimbe pe
poporeni.
Nuvela a fost publicata in 1875 in revista “Convorbiri Literare”.Este construita pe
ideea ca viata merita traita prin placerile pe care le ofera si ca omul sfinteste locul.

Titlul format din subst. “popa” care indica îndeletnicirea personajului principal si
subst. “Tanda” care provine de la verbul “a tandalii”ce sugereaza cautarile zadarnice
de la inceput ale preotului cand, prin predica si sfat incearca sa-I schimbe pe
poporeni. Expoziție: Personajul este prezentat direct,scriitorul infatisindu-i atat unele
insusiri cat si originea lui.

Scriitorul evidentieaza motivele conflictului”Era aspru la vorba si la judecata si

spunea drept in fata parerea aceea ce-i supara pe oameni” In afara de personaj este
prezentat si locul actiunii,satul Saraceni care este asezat in Valea Seaca.

Satul este jalnic cu case rasfirate fara ulita,curtile nu au garduri,case cu acoperisuri

stricate,biserica este o alcatuire de barne care sta sa cada iar pamanturile trebuie
cultivate.

Intriga constituie hotararea preotului sa ramana “sa faca din nevoie drag”si sa-i
schimbe pe sateni,sa-i faca oameni buni.
Sunt prezentate strategiile pe care le adopta preotul pt ai indrepta pe
oameni.Parintele incepe cu predica impresionandu-I dar fara efect “oamenii au
ascultat;infetele lor era scrisa vorba parintelui iar mergand spre casa ei vorbeau
numai despre ceea ce auzise in biserica si fiecare se simtea cu un om mai mult
decat pana acuma.”In celelalte duminici n-a mai aparut decat “cate o baba
batrana,cate un mosneag slab la auz”.

Parintele continua cu sfatul “trebuie sa fugi din sat daca voiesti sa scapi de popa” si
“unde te prinde te omoara cu sfatul” Vazand ca nici aceasta strategie nu are
efecte,continua cu batjocura “era lucru minunat,oamenii cunosteau binele radeau de
rau dar nu se urneau din loc.” Parintele s-a maniat si a inceput sa ocarasca oamenii
care l-a inceput se lasau ocarati dar apoi si ei sa ocarasca pe popa.Deranjati de
insistentele preotului satenii vor sa scape de el,dar episcopul ii da dreptate si nu-l
muta in alt sat.
Desfășurarea acțiunii: Preotul Trandafir incearca sa-i aduca pe calea cea buna pe
sateni prin exemplul personal.Isi repara casa,isi imprejmuieste si cultiva cateva
straturi de zarzavat,apoi seamana porumb pe langa gard si imprejurul straturilor dar
si in spatele casei folosindu-se de un plug,un cal si doi boi,imprumutati de la
straini.Incepe sa-si gospodareasca terenurile de la marginea satului si din zestrea
sotiei cumpara un car si doi cai cu care ajutat de clopotar isi lucreaza pamantul.El se
mai apuca de impletit lese,fiind ajutat de vecinul sau.[P. CULM.] Preotul isi
antreneaza si pe cativa dintre sateni.Acestia indragesc munca si realizeaza lucruri de
calitate ceea ce dovedeste ca incercarile lui incep sa-si arate roadele. Acest moment
constituie punctul culminant al nuvelei.Partea a treia a nuvelei infatiseaza parca un
alt spatiu,un alt décor decat cel de la inceput.Desi e vorba tot de satul Saraceni,de
data aceasta el este de nerecunoscut. Din departare se zaresc o biserica frumoasa
cu pereti albi si cu turn sclipitor.Gradinile sunt indesate cu pomi,casa preotului “cu
feresti si acoperamant rosu,cu 2 hornuri” In fata cu biserica se afla scoala iar mai la
vale primaria si casele instarite si curate ale satului.Satenii sunt mandrii de satul lor si
daca sunt intrebati de cate un drumet raspund “Acela este satul nostru,Saraceni.Dar
clopotele sa le auzi:ce clopote sunt in turnul acela!…S-aude cale de trei ceasuri!”
Deznodamantul il aduce in prim plan pe preotul de la inceputul nuvelei.Desi toate s-
au schimbat(satul,oamenii)el a ramas acelasi (vesel si harnic) “daca parul carunt si
barba carunta nu ar vesti vremea lui, am crede ca copilasii cu care se joaca inspre
seara la laita cea de dinaintea casei sunt copilasii lui”El a devenit bunic,ii rasfata pe
nepoti si straieste la batranete satisfactia ca a reusit sa-i schimbe pe sateni,care
comenteaza cu admiratie “tine-l Doamne,la multi ani, ca este omul lui
Dumnezeu”.Aceasta replica vine in opozitie cu alta expresie din textul operei “Popa
este omul dracului” folosita de satenii nemultumiti de incercarile preotului de a-i
schimba dar si uimiti de harnicia acestuia si evidentieaza ca prin antiteza schimbarile
de mentalitate si atitudinea care s-a petrecut in viata oamenilor. Acum statutul initial
al preotului de persoana din afara comunitatii dispare,pt ca el ajunge sa fie
respectat,devenind si un model de urmat pt ceilalti. Intregimea ei,nuvela serveste
ideii morale aceea ca prin munca si harnicie,oamenii scapa de lipsuri,ca omul este
cel care sfinteste locul.