Perspectiva narativă

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului

în raport cu universul diegetic, viziunea lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...
(subiectivă/obiectivă), întrucât narațiunea este...
(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la persoana...(I/III-
exemple de verbe și de pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator
obiectiv, care știe mai mult decât personajele și redă
evenimentele fără să se implice afectiv. Prin urmare, în
textul...naratorul este unul omniscient și omniprezent, textul
având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator
subiectiv, care este și personaj și se concentrează
asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv
lumea prezentată cititorului se înfățișează dintr-un singur unghi.
Prin urmare, în textul...naratorul este subiectiv și
uniscient, textul având focalizare internă și
viziune ,,cu’’.
Relația dintre ideea poetică și mijloacele
artistice
Poezia...scrisă de...este un text liric în care se exprimă, în mod
direct, idei/sentimente de...în legătură cu/generate de...Tema
poeziei este...(natura/iubirea
 împlinită/neîmplinită, timpul, trecutul,
trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din
prezența motivelor.../elementelor din câmpul lexical al...
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm
verbe/pronume de persoana I-exemple)/adresat (dacă
identificăm verbe/pronume de persoana a II-
a-exemple), obiectiv (dacă nu apar mărcile
anterioare, persoana I/a II-a), eul liric
transmițând...Sentimentele care se degajă din text sunt de...
(nostalgie, regret, melancolie, veselie,
exuberanță, euforie, admirație, revoltă,
neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se în ipostaza
...(meditativului, nostalgicului, romanticului,
îndrăgostitului, observatorului, martorului) așa
cum reiese din versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta
realizându-se prin intermediul figurilor de stil și a imaginilor
artistice. Astfel, prin intermediul epitetului/personificării/...
(exemple) se sugerează/se face trimitere la/este conturată...
(fiecare figură de stil trebuie comentată). De asemenea,
imaginile artistice:
auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprim
ă...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are
capacitatea de a exprima încărcătură afectivă/... .
Rolul notațiilor autorului
Notațiile autorului sunt elementele specifice textului dramatic și
se mai numesc indicații scenice sau didascalii. Aflate între
paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a
dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă
literară) și teatralitate (textul ca operă destinată reprezentării
scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații
suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre
elementele nonverbale, ajutând la punerea în scenă a textului.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au
rolul/notează succint detalii privind decorul (ex.de
citate), elemente nonverbale, precum:
limbajul trupului, gesticulaţia, mimica,
mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea
surprind şi elementele paraverbale, care fac referire şi la
manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit:
tremurul vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala
ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul vorbirii, văicărelile,
ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera
X este semnificativ pentru prezentarea
acestor notații pe care autorul le face,
deoarece conferă informaţii preţioase nu doar
în jocul scenic, ci şi în lectura propriu-zisă,
ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal
evenimentele şi personajele.
Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care
compun viziunea despre lume și viață a unui scriitor despre
menirea artistului în societate și despre misiunea artei sale, într-
un limbaj care îl particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o
artă poetică, o creație lirică în care autorul își exprimă concepția
despre artă și despre rolul artistului în societate, întreg discursul
liric focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o societate
meschină, superficială, incapabilă să-l înțeleagă și să îi aprecieze
efortul creator/condiției omului de geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume
și despre viață. Demersul poetic are ca punct de plecare tematica
propriei opere/menirea artei/rolul artistului redat(ă) la nivel
artistic prin intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul
figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin
prisma propriei imaginații și a sensibilității, bogăția expresivă a
operei având menirea de a impresiona, de a sensibiliza și de a
educa cititorul, aspecte ilustrate în versurile.../prin intermediul...
(figură de stil)...care este rolul acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi
sentimentul de patriotism, de a insufla respect față de valorile
reale și față de măreția trecutului istoric național, de a convinge
că libertatea și unirea ar trebui să definească orice națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența
cititorul în vederea evoluției spirituale și morale. Sunt versuri
care dezvăluie caracterul de poem esențial pentru întregul
 program estetico-literar al autorului, care transferă cititorului
concepția creatorului despre rolul său și al artei sale în
societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin lumii întregi,
care poate valorifica informațiile transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca
receptarea operei sale să se realizeze la timpul potrivit, pentru a-
și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și
pronominale de persoana I....eul liric exprimându-și în mod
direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă,
modernistă, tradiționalistă, neomodernistă, postmodernistă) în
care autorul își exprimă în mod direct, subiectiv, concepția
despre lume și viață, despre rolul artistului și despre menirea
artei sale prin intermediul unui limbaj expresiv, care-l
particularizează, insuflându-i cititorului stări sufletești menite să
îl sensibilizeze, să îl educe și să îl determine să se
autodefinească în raport cu lumea, cu creația și cu sine.
Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul textului
fragmentar, deoarece participă activ la toate momentele acțiunii,
iar celelalte personaje gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor, cât și de alte
personaje, iar faptele, gesturile, limbajul și relațiile cu celelalte
personaje constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele personajului)
este caracterizat direct de către narator, modalitate prin care se
oferă informații legate de statutul social și originea sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se precizează o
trăsătură dominantă). Portretul moral este realizat prin mai multe
procedee indirecte. Faptele și felul său de a vorbi sunt dovada
unui model/ sau nu...(alte trăsături care reies). Trăsăturile sale de
caracter sunt completate de atitudinea pe care o adoptă cu
celelalte personaje...Caracterizarea prin nume constituie o altă
metodă indirectă...(menționarea autocaracterizării dacă apare).
În concluzie, protagonistul operei literare.../fragmentul operei
literare...de...reprezintă prototipul omului perseverent/
conștient/harnic/ răsfățat/needucat...care știe să se impună în fața
celorlalți, oferindu-le un model (sau nu) de comportament demn
de urmat.
Încadrare în genul literar
Textul X de Y/Textul fragmentar X de Y (epic/dramatic)
aparţine genului:
-LIRIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod direct,
prin intermediul vocii eului liric, care îşi face simţită prezenţa
prin mărcile lexico-gramaticale (pronume/verbe la persoana I/a
II-a- exemple). Totodată, modul predominant de expunere este
descrierea, care se îmbină cu monologul liric, confesiv/adresativ.
Nu lipsesc resursele expresive (exemplu de 3-4 figuri de stil).
-EPIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod indirect,
prin intermediul vocii naratorului, principala instanţă a
comunicării şi îşi face simţită prezenţa prin indici morfologici la
persoana I, pronume şi verbe, fiind un narator subiectiv/la
persoana a III-a, fiind un narator obiectiv. De asemenea, sunt
prezente personajele (care sunt?), implicate, într-o acţiune (ce se
prezintă?). Nu lipsesc indicii de spaţiu şi de timp (ex.)
-DRAMATIC, deoarece sentimentele sunt exprimate, în mod
indirect, este o reprezentare scenică; textul este selectat din
actul/ scena (care?). Apare conflictul dramatic interior/exterior
(care?). Numele personajelor, înaintea replicilor, iar modul
predominant de expunere este dialogul dramatic. Nu în ultimul
rând, apar indicaţiile scenice (care sunt şi ce rol au?)