Meșterul Manole este personajul principal din opera “Monastirea Argesului”, care își jertfește

propria sa viață pentru un a creea un lucru măreț, suprem, etern. Atitudinea sa este un modelul de baza
a oricarui creator de arta asupra lucrarii sale

Opera începe prin introducerea personajului principal ca un meșter măreț “Noua mesteri
mari, /Calfe si zdari,/ Si Manole, zece”, fiindu-i accentuat numele printr-un vers separat. Pe parcursul
textului, Manole și meșterii lui sunt însărcinați de maria sa Negru-Vodă să construiască o mănăstire într-
un loc părăsit, blestemat “Câinii cum il vad, La el se repad Și latra-a pustiu Și urlă-a morțiu”. Aceștia
construind mănăstirea, observau ca noaptea zidurile se surpau. In acest timp, “O șoaptă de sus” ii
comunica meșterului ca soluția ar fi zidirea primei jertfe care ar venii “Că orice-am lucra/ Noaptea s-a
surpa,/ Până-om hotărî/ În zid de-a zidi/ Cea-ntâi soţioară,/ Cea-ntâisorioară,/ Care s-a ivi/ Mâini in zori
de zi”. Observăm taria sa și caracterul ambițios a lui Manole, acesta acceptând orice lucru pentru a-și
îndeplini scopul său ca creator “Noi să ne-apucăm,/Cu toţi să giurăm/Şi să ne legăm/Taina s-o păstrăm!”.

Balada continua prin revenirea Anei catre Manole. Văzând ca destinul hotărâse alegerea soției
lui ca jertfă, el face tot posibilul ca să o oprească, însă nu-i reușește. În acel moment personajul principal
trece printr-o noua fază, cea de lupta sa internă “ofta”, “turba”. Datorită tariei de caracter meșterul își
stăpânește emoțiile și o îndeamnă pe Ana „sa te zidim” ca într-o glumă simplă, care mai apoi se
transformă in realitate.

Vocele tulburatoare ale Anei „Manole, Manole,/ Meștere Manole!/ Zidul rău mă stringe,
Țițișoara-mi plânge,/ Copilasu-mi frânge,/ Viata mi se stinge!”, determină durerea sufletească adâncă pe
care acesta o avea și reprezintă pierderea bataliei interne. In acest mod, el își incheie zilele sale, doar în
scopul de a pune capăt scarificului facut.

In concluzie, meșterul Manole reprezintă întruchiparea perfectă a unui artist adevărat, dedicat
muncii sale, care are ca scop, sacrificarea lucrurilor scumpe, pentru un lucru etern.