Moara cu noroc de Ioan Slavici

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre temă şi despre principalele componente de structură, de

compoziţie, de limbaj dintr-un text narativ studiat, aparţinând lui Mihail Sadoveanu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textul narativ studiat;
- precizarea instanţelor comunicării narative şi a rolului acestora în textul narativ studiat;
- evidenţierea a patru particularităţi de construcţie a subiectului şi/ sau particularităţi ale
compoziţiei(de exemplu: acţiune, conflict, personaje, incipit, final, episoade/ secvenţe
narative, tehnici narative,perspectivă narativă etc.);
- exprimarea argumentată a unui punct de vedere despre limbajul naratorului şi al
personajelor din textul narativ studiat.

Moara cu noroc  de Ioan Slavici, publicată în 1881, în volumul Novele din popor, este o nuvelă
psihologică prin tematică, prin conflict interior, prin modalități de caracterizare a personalui și de
investigare psihologică.

Tema prezintă efectele nefaste și dezumanizate ale dorinței de înavuțire, în contextul societății

ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
   În nuvelă, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor . Fiind o
nuvelă psihologică, în Moara cu noroc de Ioan Slavici, conflictul central este cel moral-
psihologic, conflict interior al personajului principal, iar în caracterizarea personajelor se
utilizeaza tehnici de investigație psihologică: autoanaliza, monologul interior de factură
tradițională și acela realizat în stil indirect liber, scenele dialogate, însoțite de notația gesticii, a
mimicii și a tonului vocii.
   Personajul principal, Ghiță  trăiește un puternic conflict interior, oscilând între dorințe
puternice, dar contracditorii: dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se
îmbogății alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior se reflectă în plan exterior, prin
confruntarea cârciumarului Ghiță și Lică Sămădăul.
 Acțiunea se desfășoară pe parcursul unui an, între două repere temporale cu semnificație
religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paște.
  Alcătuită din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat.
  În expozițiune, Ghiță, cizmar sărac, dar onest, harnic și muncitor, hotărăște să ia în arendă
cârciuma de la Moara cu noroc, pentru a câștiga rapid bani. Cârciuma este așezată la răscuce de
drumuri, izolată de restul lumii, înconjurată de pustietăți întunecoase. O vreme, la Moara cu
noroc afacerile îi merg bine lui Ghiță. Însă apariția lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor și al
turmelor de porci din împrejurimi, la Moara cu noroc, constituie intriga și declanșează în
sufletul lui Ghiță conflictul interior.
   Desfășuarea acțiunii ilustrează procesul înstrăinării cârciumarului față de familie, care dornic
să facă avere, se îndepărtează de Ana și devine complicele lui Lică la diverse nelegiuiri: jefuirea
arendașului, uciderea unei femei și a unui copil. Cârciumarul se aliază cu jandarmul Pintea, fost
hoț de codru și tovarăș al lui Lică, pentru a-l da în vileag pe sămădău.
  Punctul culminant  al nuvelei ilustrează dezumanizarea lui Ghiță. La sărbătorile Paștelui,
Ghiță își aruncă soția în brațele lui Lică, lăsând-o singură la cârciumă, în timp ce el merge să-l
anunțe pe jandarm că Lică are asupra lui banii furați. Dezgustată de lașitatea soțului, Ana i se
dăruiește lui Lică. Când se întoarce și își dă seama de acest lucru, Ghiță o ucide pe Ana, fiind la
ordinul lui ucis de Lică.
   Deznodământul  este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie cârciuma  de la
Moara cu noroc. Pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea, Lică se sinucide.
   Singurele personaje care supraviețuiesc sunt bătrâna și copiii, nuvela având astefl un final
moralizator.
Incipitul  și finalul nuvelei se află în raport de simetrie, deoarece înfățișează drumul care ajunge
la Moara cu noroc, locul desfășurării acțiunii. Cuvintele rostite de bătrână încadrează
desfășurarea propriu-zisă a acțiunii, având rol de comentariu moral: ''Omul să fie mulțumit cu
sărăcia sa, căci, dacă-i așa vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit''. Bătrâna este
adepta păstrării tradiției. În finalul nuvelei pune întâmplările tragice pe seama destinului:
''Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat''.
   Ghiță  este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. Destinul său ilustrează
consecințele nefaste ale setei de înavuțire. Complexitatea și ''capacitatea de a ne surprinde în mod
convingător'' fac din Ghiță un ''personaj rotund''.
   La început, Ghiță este un om energic, cu gustul riscului, cizmar sărac, el hotărăște luarea în
arendă a cârciumii de la Moara cu noroc, pentru că dorește bunăstarea familiei sale și are
capacitatea de a-și asuma responsabilitatea destinului celorlalți.
   Cârciuma aduce profit, iar familia trăiește în bunăstare și armonie. Apariția lui Lică Sămădăul
la Moara cu noroc, tulbură echilibrul interior al cârciumarului. Cu toate că își dă seama că Lică
reprezintă un real pericol pentru el și familia lui, Ghiță nu se poate sustrage de la tentația
îmbogățirii: ''se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășia lui Lică, vedea banii
grămadă înaintea sa și i se împăienjeneau parcă ochii''.  La început crede că îi poate ține piept
lui Lică, și își ia măsuri de precauție: merge la Arad să-și cumpere două pistoale, își face rost de
doi câini pe care îi asumte împotriva turmelor de porci și își angajează încă o slugă, pe Marți.
  Când Lică vine pe neașteptate la cârciumă, Ghiță își pune în aplicare planul de apărare. Dar
după cum câini se îmblânzesc înaintea sămădăului, tot astfel cârciumarul își deschide lada cu
bani.
Lică îl caracterizează în mod direct: ''Tu ești om Ghiță, om cu multă ură în sufletul tău, și ești om
cu minte: dacă te-aș avea tovarăș pe tine, aș râde și de dracul, și de mumă-sa. Mă simt chiar eu
mai vrednic când mă știu alăturea cu un om ca tine''. Totuși sămădăului nu-i convine un om care
să nu-i știe de frică și de aceea, treptat, distruge imaginea celorlalți despre cârciumar ca om
cinstit și onest.
 Prin monologul interior  sunt redate gândurile și frământările personajului: ''Ei! Ce să-mi
fac? ... Așa m-a lăsat Dumnezeu! ... Ce să-mi facă daca e în mine ceva mai tare ca voința
mea?''  Ghiță are și momente de remușcare, când îi cere iertare soției  ''Iartă-ma Ano! îi zise el.
Iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să-mi iert cât voi trăi pe fața pământului. Ai avut tată om de
frunte, ai neamuri oameni de treabă și ai ajuns să-ți vezi bărbatul înaintea judecătorilor.'' Dar
se înstrăinează de ea, apoi o folosește în încercarea de a-i oferi probe jandarmului Pintea în ceea
ce privește vinovăția lui Sămădăului.
Perspectiva narativă a nuvelei este obiectivă, iar naratorul este omniscient și omniprezent.
   Prin urmare, opera literară Moara cu noroc  de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică
deoarece are toate trăsăturile acestei specii literare: analizează conflictul interior al personajului
principal, urmărește procesul înstrăinării lui Ghiță de familie și urmărește degradarea morală a
acestuia produsă de ispita îmbogățirii.