Carlos Moreno este consultant științific al Primăriei Parisului pentru creșterea

calității vieții urbane și extinderea spațiilor pietonale. Aflat în București la

invitația ARCEN specialistul s-a plimbat pe străzile Capitalei și i-a identificat
punctele slabe. Are și idei pentru transformarea orașului într-un pentru locuitori.

Profesorul Carlos Moreno, autorul cărţii „Drept de cetate, de la oraşul-lume la

oraşul sfertului de oră“ vorbește despre clădirile istorice abandonate din
București și cum capitală să devină un oraș prietenos cu locuitorii ei.

Ați avut câteva zile la dispoziție pentru a descoperi Bucureștiul. Ce v-a atras
atenția și ce v-a intrigat în plimbările dvs. prin Capitală?

Bucureștiul mi-a oferit 3 surprize. Prima ar fi tranziția greoaie în ceea ce

privește starea clădirilor, la mai mult de 30 de ani de la căderea comunismului,
sunt multe probleme de gestionare, administrare, de mentenanță, astfel că în
centrul istoric situația este critică, multe imobile aflându-se într-o stare foarte
proastă, multe dintre ele fiind abandonate sau în pericol de risc seismic.

A doua mare problemă constă în numărul foarte ridicat de autoturisme personale, iar
acest fapt este în detrimentul orașului.

Al treilea inconvenient îl reprezintă absența unui plan urbanistic sub forma unui
proiect de teritoriu care să poată crea o coordonare reală între primăria generală
și primăriile sectoarelor/cele 6 primării ale sectoarelor.

Cred că nu există, realmente, un proiect global care să țină cont de primele două
probleme importante: starea clădirilor și problema autoturismelor, pentru a putea
oferi un alt mod de a trăi în București, mai descentralizat, mai mult spațiu pentru
pietoni, mai multe piste pentru biciclete, spații comerciale, localuri, servicii
pentru sănătate; respectiv, un oraș mult mai descentralizat și mai locuibil.

Conform statisticilor București este în topul celor mai congestionate oraș din
lume, dacă ne referim la timpul petrecut în trafic. Cum se pot inspira autoritățile
române din "know how"-ul primăriei Paris?

Bucureștiul trebuie abordat diferit, trebuie ajutat, administrat bine, este

indispensabil lucrul acesta.

Este imperativ așadar ca Bucureștiul să vizeze un alt mod de organizare a spațiului

public. Atât din motive de sănătate, cât și pentru creșterea calității vieții
locuitorilor lui, dar și pentru gestionarea în mod util a timpului

Bucureștiul este un oraș prea penalizat din cauza autoturismelor și nu e vorba

neapărat de vehiculele în mișcare ci, mai ales despre ce cele parcate. Sunt un soi
de mobilier urban, ceea ce noi numim "mașini ventuză" pentru că stau lipite de
spațiul public în permanență și sunt prea puțin utilizate raportat la viziunea
internațională, globală.

Este imperativ așadar ca Bucureștiul să vizeze un alt mod de organizare a spațiului

public. Atât din motive de sănătate, cât și pentru creșterea calității vieții
locuitorilor lui, dar și pentru gestionarea în mod util a timpului, deoarece,
oamenii pierd foarte mult timp din aceste cauze.

Nu avem de ales, trebuie ca autoritățile să aibă curajul de a trasa o altă

traiectorie pentru a ieși, în 2, 3, 4 ani, din situația în care se află astăzi, și
nu există vreo baghetă magică pentru asta, nu există nicio soluție care va ridica
mașinile și va face ca orașul să arate diferit în câteva zile.

Dar cum să faci treaba aceasta când nu există parcări suficiente, iar primarii
preferă să evite decizii care ar deranja electoratul ?

Efectiv trebuie început cu îndrăzneala primarilor. De exemplu, eu m-am întâlnit cu

primarul sectorului 3 care mi-a arătat în cartierul său cum a făcut o parcare
subterană și a transformat bulevardele, obținând un spațiu pietonal de 3 ori mai
mare. De fapt, e nevoie să se găsească soluții mixte, unele cu parcări subterane,
altele cu spații pietonale, și nu in ultimul rând e nevoie de curajul autorităților
de a-și asuma reformularea modului de a trăi și tranziția către acel moment. Odată
cu tranziția apare transformarea, pentru că atunci când ai lucrări în oraș pentru a
plasa, de exemplu, în cutare parte o pistă pentru biciclete, lucrul acesta
deranjează, la început. Dar oamenii înțeleg repede că e în interesul lor. Eu am
văzut singura pistă care există, am văzut-o.

Și cum vi se pare? Sunt multe obstacole chiar în mijlocul pistei, stâlpi, și așa
mai departe...

Nu e posibil așa ceva! Ar trebuie să vă puteți bucura de o rețea extinsă de piste

pentru biciclete. Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri
pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe
piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât
vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă
activități.

Un prieten din Amsterdam îmi povestea: Amsterdam nu a fost tot timpul Amsterdam-ul
pe care îl știm astăzi. În 1992, Amsterdam era un oraș asemenea unei
„tromboflebite", sufocat de mașini și în plus cu o rată de a accidentelor mortale
foarte ridicată. În 1992, Amsterdam a avut rata cea mai ridicată a accidentelor
mortale în rândul minorilor. 30 de ani mai târziu, Amsterdam este capitala mondială
a bicicletelor

În concluzie, trebuie luată o decizie curajoasă, puternică, chiar dacă nu va fi

agreată. Bucureștiul are nevoie de lucrul acesta acum, are nevoie să forțeze puțin
cetățenii către schimbare. Locuitorii capitalei sunt obișnuiți să trăiască la
volanul mașinii lor dintotdeauna și nu vor renunța cu ușurință la confortul acesta,
dar au la îndemână exemplul francezilor sau al locuitorilor din alte țări.

Un prieten din Amsterdam îmi povestea: Amsterdam nu a fost tot timpul Amsterdam-ul
pe care îl știm astăzi. În 1992, Amsterdam era un oraș asemenea unei
„tromboflebite", sufocat de mașini și în plus cu o rată de a accidentelor mortale
foarte ridicată. În 1992, Amsterdam a avut rata cea mai ridicată a accidentelor
mortale în rândul minorilor. 30 de ani mai târziu, Amsterdam este capitala mondială
a bicicletelor și toată lumea folosește în modul cel mai firesc bicicleta. Dar a
fost nevoie să se renunțe la vechiul stil de viață și să se spună STOP, până aici!
Schimbare!

Există un studiu care arată că Bucureștiul are mai mulți oameni decât pomi. Vorbim
despre un oraș cu 3 milioane de locuitori. Există studii internaționale referitoare
la locul pe care îl ocupă vegetația și copacii, raportate la numărul de locuitori
și nu este o chestiune de estetică ci este o chestiune care implică rațiuni cum ar
fi diminuarea căldurii prea ridicate. Studiile fac o comparație între spațiile unde
este bitum/beton și cele cu vegetație și copaci și remarcă diferențe de temperatură
de între 5 până la 8°C. Este enorm! Mai ales acum când canicula începe mai devreme
decât în trecut și e cu mult mai intensă. Așadar, să avem spații publice cu
vegetație, arbori și apă este, pur și simplu un mod de reziliență în fața
schimbărilor climatice și este obligatoriu!

Sunteți inițiatorul și promotorul conceptului "15-minute city" (Un oraș de 15

minute), cum ar putea fi implementat acest concept în București, un oraș pe care
toți cei care vor să îl locuiască îl privesc mai degrabă ca pe un trofeu.
Bucureștiul are o particularitate, este divizat în cele 6 sectoare, care, cu câte
un primar per sector, au în mod tradițional gestionare la nivel local. Importantă
ar fi efectiv prezența unui "țesut" local care să genereze 3 lucruri: mai multă
ecologie, reducerea poluării, vegetație, zone pietonale, copaci, apă, activitate
economică, pentru a avea mai multe oferte de muncă locale, servicii, mai mult timp
pentru recreere de calitate, și în al treilea rând, o activitate socială mai
importantă, mai multă viață culturala, servicii medicale, spații publice unde
tinerii să se poată întâlni.

Aș spune, așadar, că prin organizarea celor 6 sectoare ale Bucureștiului, fără

îndoială, există potențial pentru a putea transforma fiecare dintre aceste
sectoare, în sensul unei proximități descentralizate.

Pe de altă parte, e nevoie de o coordonare generală a primarilor, ca să poată fi

aplicabilă peste tot și astfel să genereze egalitate socială, incluziune, atât
într-un cartier cât și în altul și care să ducă, așadar, la egalitate.

Dar este posibil ca Bucureștiul să continue cum îl știm. În opinia mea cred că
trebuie vizată o transformare majoră, aș zice că e momentul potrivit pentru a putea
spune: am creat un proiect teritorial bazat pe descentralizare, bazat pe această
noțiune de "Un oraș de 15 minute" care oferă ideea unui oraș policentric cu mult
mai multe servicii, cu mult mai multe zone pentru pietoni, mai multă mobilitate,
atât pentru deplasarea cu bicicleta cât și pentru transportul în comun. Aș spune că
există o oportunitate extraordinară pentru că, o criză este întotdeauna o sursă
pentru o nouă șansă și odată cu conceptul "Un oraș de 15 minute" poate să fie un
moment bun!