NOȚIUNEA ȘI DENUMIREA TRATATULUI INTERNAȚIONAL

Referat

I. INTRODUCERE

În societatea internaţională, formată, în principal, din state suverane şi organizaţii

internaţionale create de aceste state, tratatele îndeplinesc un rol fundamental, în sensul că
entităţile care formează societatea internaţională sunt ţinute să respecte în raporturile dintre ele,
dispoziţiile tratatelor la care sunt părţi. Pentru înţelegerea problemelor complexe pe care practica
diplomatică şi politică le-a ridicat în decursul timpului în legătură cu încheierea, aplicarea
interpretarea, modificarea, încetarea tratatelor, se impune, mai întоi, clarificarea următoarelor
probleme: definiţii, clasificări şi denumiri, armonizarea dreptului tratatelor.

În prezent, complexitatea relaţiilor internaţionale şi dezvoltarea intensă a cooperării dintre

state impun ca soluţionarea problemelor importante să se facă pe baza principiilor şi normelor
dreptului internaţional, cu participarea tuturor statelor. Mutaţiile survenite pe plan politic,
economic, social şi tehnico-ştiinţific au făcut ca activitatea de cooperare să reprezinte o
necesitate stringentă a înfăptuirii relaţiilor dintre state.

Toate acestea definesc rolul fundamental al tratatelor ca mijloc juridic unic prin care se
finalizează raporturile interstatale. În condiţiile dinamicii fără precedent a relaţiilor internaţionale
actuale, tratatul constituie instrumentul juridic şi politic cel mai important, la care recurg statele,
pentru aşi reglementa relaţiile reciproce, precum şi pentru a stabili norme de drept cu caracter
general.

Tratatele îndeplinesc acest rol numai în măsura în care se bazează pe acordul liber de
voinţă al statelor, sînt îndeplinite cu bună credinţă şi nu contravin legalităţii internaţionale. O
urmare firească a unei asemenea realităţi a fost acţiunea de codificare întreprinsă de Organizaţia
Naţiunilor Unite, care s-a finalizat prin adoptarea Convenţiei de la Viena 1969 privind dreptul
tratatelor. Această Convenţie asigură cadrul juridic normal de desfăşurare a multiplelor şi
complexelor raporturi interstatale, conferind tratatelor rolul de instrumente principale în
promovarea cooperării păcii şi securităţii în lume.1

Se supun analizei concepţiile şi teoriile privind tratatele internaţionale, caracteristicile şi

fazele de încheiere a tratatelor internaţionale, capacitatea statelor de a încheia tratate
internaţionale, validitatea, menţinerea în vigoare a tratatelor, rezervele la tratatele internaţionale,

1
David Ruzie, Droit internaţional public, DOLLOZ, Paris 2002
schimbul instrumentelor de ratificare, regulile de drept internaţional privind interpretarea
tratatelor internaţionale.

Un rol important îl are analiza tratatelor internaţionale ca instrumente juridice ale

relaţiilor dintre state, practica statelor în materia tratatelor internaţionale, principiile de drept
internaţional privind respectarea tratatelor internaţionale, efectele juridice ale tratelor faţă de
statele terţe, şi faţă de părţile contractante, asigurarea condiţiilor pentru executarea tratatelor
internaţionale, caracteristicile nulităţii tratatelor internaţionale, precum şi caracterul ilicit, viciile
de consimţămînt şi cauzele de încetare sau suspendare a tratatului.
 II. NOȚIUNEA ȘI DENUMIREA TRATATULUI INTERNAȚIONAL

Tratatul reprezintă modalitatea principală de creare şi dezvoltare a dreptului internaţional,

indiferent de ramura sau de domeniul pe care оl reglementează . Tratatul este un act juridic
încheiat de state sau de alte subiecte de drept internaţional, prin care se creează, se modifică sau
se sting raporturi juridice internaţionale. În prezent mai ales, cînd tratatul este cea mai importantă
sursă a dreptului internaţional, el constituie calea principală de apariţie şi dezvoltare a dreptului,
sursa şi forma sub care apar normele şi regulile pentru toate ramurile de drept internaţional.
Tratatul le înlesneşte apariţia şi conferă forma de exprimare, le menţine existenţa şi
dezvoltarea lor şi tot în dreptul tratatelor, regăsim mecanismul care asigură efectivitatea acestor
norme. Prin aceasta, dreptul tratatelor, nu numai că se află la originea şi în centrul dreptului
internaţional, dar şi într-o strînsă relaţie de influenţare (cauzală) a celorlalte ramuri; constituie o
faţetă a fiecăruia dintre ele, regăsindu-se în toate. Tratatul este considerat inerent relaţiilor
internaţionale. 2
Noţiune de tratat internaţional în sensul larg al cuvîntului ,,tratatul este un acord de voinţă între
subiecte de drept internaţional, supus normelor dreptului internaţional”.3
Ca operaţie juridică (negotium iuris) tratatul este un act juridic, definit, în general, a fi o
înţelegere încheiată între două sau mai multe state, prin care se determină drepturile şi
obligaţiunile lor reciproce şi se stabilesc norme de conduită prin care ele se obligă să le respecte.
Tratat internaţional înseamnă orice fel de angajament consensual, făcut în baza dreptului
internaţional şi constituie unul dintre mijloacele prin care subiectele de drept internaţional
dobîndesc şi оşi asumă, unul faţă de altul, obligaţii prin acre se leagă în conformitate cu dreptul
internaţional.10 Convenţia de al Viena din 1969 privind codificarea tratatelor defineşte tratatul
ca fiind un acord internaţional încheiat între state în formă scrisă şi guvernat de dreptul
internaţional, fie că este consemnat într-un instrument unic, fie în două sau mai multe
instrumente conexe oricare i-ar fi denumirea sa particulară.
Prin funcţiile lor, tratatele internaţionale prezintă un caracter interdisciplinar, conotaţiile
acestei noţiuni neţinând numai de Dreptul Internaţional Public. Tratatul internaţional conţine
elemente fundamentale ce ţin în primul rând de dreptul civil, ca drept comun în materie, dar şi de
alte ramuri ale dreptului privat, precum dreptul internaţional privat sau dreptul comerţului
Internaţional. În sensul larg al cuvântului, denumirea de „tratat“ trebuie dată oricărui acord
încheiat între membri ai comunităţii internaţionale, destinat să producă efecte de drept
internaţional.
Un tratat internaţional reprezintă acordul de voinţă a două sau mai multe State sau alte
subiecte de drept internaţional prin care se stabilesc raporturi între ele, guvernate de dreptul
internaţional încheiate în scopul de a crea drepturi şi obligaţii între părţi, având efecte, teoretic,
doar faţă de acestea. Totuşi, având în vedere importanţa tratatului internaţional, ca şi instrument
de elaborare a regulilor de conduită în societatea internaţională, în Carta O.N.U., se acorda
instituţiei tratatelor un loc aparte. Incă în Preambul, este subliniat rolul tratatelor, ca una din
ideile directoare ale acestui document: ″a crea condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi
respectării obligaţiilor rezultate din tratate şi alte norme de drept internaţional″.

2
Ion Diaconu, Tratat de drept internaţional public, voi. I, Lumina Lex, Bucureşti 2002, p.100
3
Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional, Introducere în dreptul internaţional public, Editura ALL, Bucureşti
1997, p. 261
 Dicţionarul enciclopedic defineşte tratatul ca fiind o ,,înţelegere scrisă încheiată între
două sau mai multe state, în vederea determinării, într-un anumit domeniu, a drepturilor şi a
bligaţiunilor părţilor contractante sau în scopul stabilirii unor norme juridice: acord internaţional,
convenţie internaţională” 4
Autorul francez David Ruzie sugerează că ,,prin natural or convenţională, născute din
acordul de voinţă a două sau mai multe state (la negocium), cum ar fi prin caracterul lor scris
(l'instrument), tratatele oferă un cadru exact al angajamentelor lor internaţionale”. Această
aparentă securitate juridică a formei scrise este la originea eforturilor de codificare întreprinse de
la conferinţele de la Haga din 1899 şi 1907 este un secol de transformare a normelor cutumiare-
nescrise şi adesea incerte în reguli convenţionale.
Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova defineşte tratatul
internaţional ca orice acord încheiat în scris de către Republica Moldova, destinat a produce
efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional, perfectat fie într-un instrument
unic, fie în două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat,
acord, convenţie, act general, pact, memorandum, schimb de note, protocol, declaraţie, statut, act
final, modus vivendi, aranjament etc. toate avînd valoare juridică egală)12 Indiferent de
diversitatea definiţiilor din literatura de specialitate şi, a definiţiilor legale din diferite ţări, toate
acestea au ca punct de pornire, după părerea mea, definiţia dată de Convenţia de la Viena 1969.
Tratatul constituie denumirea generică pentru înţelegerile prin care sunt stabilite drepturi
şi obligaţii între părţile semnatare de obicei în domenii generale, importante, ale relaţiilor
internaţionale (politic, economic, militaretc.). Exemple de asemenea tratate sunt: tratatele de
pace, de comerţ şi navigaţie, tratatul privind interzicerea experienţelor nucleare în cele trei medii,
tratatul privind principiile juridice ale explorării şi exploatării spaţiilor extraatmosferice etc.
Dacă statele sunt de acord, pot încheia tratate şi pentru domenii speciale.5
Sintetizînd putem spune că ceea ce deosebeşte tratatul de celelalte acte internaţionale sunt
elementele sale definitorii:
• Tratatul este un act juridic de drept internaţional public;
• Este încheiat între două sau mai multe subiecte de drept internaţional.
Ca părţi contractante ale unui tratat internaţional apar statele, organizaţiile internaţionale
guvernamentale şi în anumite condiţii mişcările de eliberare ale unor popoare;
Tratatul este încheiat în scopul de a produce efecte juridice între părţile contractante, prin el se
creează, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii ale părţilor contractante şi se stabilesc
norme de conduită obligatorie pentru părţile sale;

Tratatul internaţional poate fi constituit dintr-un singur instrument sau din mai multe
instrumente, inclusiv anexele sale care au aceeaşi valoare juridică fiind deopotrivă obligatoriu
pentru părţile contractante.

4
Dicţionar enciclopedic, "Cartier", Bucureşti 2001, p. 973
5
Stela Litra , Note de curs, Dreptul tratatelor internaționale :
http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/066_-_Dreptul_tratatelor_internationale.pdf
( vizitat 01.11.2018)
 Denumirea de tratat se atribuie de regulă, documentelor care reglementează domenii
importante ale relaţiilor internaţionale sau economice; tratate de pace, prietenie, neagresiune,
comerţ şi navigaţie etc.
Tratatele internaţionale acoperă orice aspect al relaţiilor internaţionale, în sensul că
acordurile internaţionale reglementează, în prezent, relaţiile politice, sociale, economice şi
juridice ale statelor membre, ale unei comunităţi internaţionale lărgite, iar întrucât dreptul
internaţional operează prin încorporarea sau aplicarea sa în dreptul intern, regulile sale afectează,
indirect, drepturile şi obligaţiile indivizilor, precum şi relaţiile între state ca entităţi; participarea
de state în activitatea organizaţiilor internaţionale, în continuă creştere, produce efectele sale în
ordinea juridică naţională, în raport cu constituţia, legislaţia şi sistemul judecătoresc.
Tratatul prezintă un procedeu normal de limitare a puterii statale. Fiind o exprimare
formală a puterii statului, tratatul ajunge să o limiteze pe aceasta. Caracterul de act implică o
tranzacţie între părţile contractante - ceea ce are ca rezultat cel puţin, o limitare reciprocă a
puterilor .6
În sfârşit, tratatele sunt mijloacele care au făcut posibilă modificarea şi ajustarea dreptului
internaţional, dintr-un set de reguli în primul rînd prohibitorii, într-un sistem legal care, inter
partes, reglementează modalităţi ale unei active şi constructive cooperări internaţionale. Aşadar,
tratatele au oferit cadrul constituţional şi tehnic pentru transformare dintr-o societate
internaţională neorganizată, într-una, cel puţin parţial, organizată şi să facă posibil un nivel
superior de integrare organică a societăţii internaţionale.
În general, tratatul internațional are diferite funcții, iar mai jos am să enumer câteva:
 De a permite părţilor contractante să rezolve pe această cale diferendele dintre ele.
 Să dea posibilitatea părţilor contractante să modifice sau să completeze normele
cutumiare.
 Contribuie la organizarea societăţii internaţionale sub aspectul integrării ei.
 Dă naştere, şi contribuie la recunoaşterea instituţiilor internaţionale (organizaţiile
internaţionale guvernamentale).
 Permite adaptarea dreptului internaţional

Tratatul internaţional apare ca un act consensual, ca un contract, fiind, deci, un acord de

voinţe ale statelor, consimţămîntul reciproc al părţilor este indispensabil pentru crearea de
raporturi convenţionale.

Un tratat cuprinde:
 un titlu, în care se anunţă pe scurt domeniul reglementat şi părţile;
 un preambul, care enunţă obiectivele urmărite de părţi, precum şi contextul politic în care
ele plasează tratatul;
 prevederile sau clauzele de fond, care enunţă normele stabilite, respectiv drepturile şi
obligaţiile părţilor;
 clauzele finale, care prevăd modul de intrare în vigoare a tratatului, data şi locul semnării
şi cuprind semnăturile reprezentanţilor părţilor.

6
Vasile Creţu, Drept internaţional public, Editura fundaţiei „România de Mоine", Bucureşti 1999
 Un tratat poate avea şi anumite anexe (părţi la tratatele de pace, declaraţii de interpretare,
protocoale, schimburi de scrisori). Tratatele bilaterale se elaborează, de regulă în limbile celor
două ţări sau, mai rar, într-o singură limbă de circulaţie internaţională, sau în trei limbi, adăugind
la cele două limbi ale părţilor o limbă de circulaţie internaţională. Tratatele multilaterale se
încheie în mai multe limbi de circulaţie internaţională.
Tratatul internaţional trebuie să aibă un obiect, acordul de voinţă al statelor fixîndu-se
asupra a ceea ce părţile s-au angajat să facă. în fond, obiectul tratatului reprezintă însăşi raţiunea
de încheiere a acestuia, rezolvarea problemelor avute în vedere de părţi constituind motivul
angajării lor.
Obiectul unui tratat îl constituie, întotdeauna, una sau mai multe obligaţii pe care şi le
asumă părţile sau numai una dintre ele. Obiectul unui tratat poate viza orice domeniu de interes
al statelor. Obiectul tratatului trebuie să fie real, posibil şi licit; el trebuie să aibă un conţinut
obligatoriu. Scopul reprezintă rezultatul urmărit de autorul unui act juridic; scopul unui act
juridic internaţional poate consta în reprimarea unei activităţi imorale şi ilicite (interzicerea
comerţului cu sclavi, a publicaţiilor obscene ş.a.), constituirea unei alianţe, organizarea unei
reglementări paşnice etc.
Scopul trebuie să fie licit, să nu fie contrar dreptului pozitiv. Scopul trebuie să fie posibil
aplicîndu-se oricărui domeniu juridic.
Elementele accesorii ale tratatelor sunt:
a) Termenul este un eveniment viitor şi sigur, de care depinde intrarea în 11 vigoare sau
expedierea unui tratat. Termenul la оmplinirea căruia intră în vigoare un tratat se numeşte termen
suspensiv; termenul la оmplinirea căruia încetează un tratat se numeşte rezolutoriu.
b) Condiţia este un eveniment viitor şi nesigur de care depinde începerea sau încetarea
executării obligaţiilor prevăzute de un tratat; condiţia poate fi suspensivă sau rezolutorie.
Elementele accesorii ale tratatului au un rol important în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a
tratatului sau încetarea efectelor sale.
Dacă prin tratatul  internaţional  la  care Republica  Moldova  este parte  sînt stabilite alte
dispoziţii decît cele prevăzute de legislaţia civilă, se vor aplica dispoziţiile tratatului
internaţional.7
1.Scopul acestei norme este de a stabili reguli cu privire la corelaţia dintre legislaţia civilă
şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
2.În conformitate cu art. 7 în cazul în care vor exista contradicţii între tratatele
internaţionale la care este parte Republica Moldova şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile
tratatului internaţional. Această normă este în concordanţă cu art. 8 al Constituţiei Republicii
Moldova care prevede că Republica Moldova se obligă să respecte tratatele internaţionale. 
3.Noţiunea de tratat internaţional este definită în art. 1 al Legii 595/1999 privind tratatele
internaţionale ale Republicii Moldova  care prevede că prin tratat internaţional trebuie înţeles
„orice  acord  încheiat în  scris  de  către Republica  Moldova,  destinat a produce efecte juridice
şi  guvernat  de normele  dreptului internaţional, perfectat fie într-un instrument unic, fie în două
sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa  particulară  (tratat,  acord,

7
Articolul 7. Legislația civilă și tratatele internaționale. http://prolex.md/comentariu-cod-civil/dispozitii-comune/46-
articolul-7-legislaia-civil-i-tratatele-internaionale.html ( vizitat 01.11.2018)
convenţie, act general, pact,  memorandum, schimb  de note, protocol, declaraţie, statut, act final,
modus vivendi, aranjament etc., toate avînd valoare juridică egală”.  
4.În conformitate cu art. 3 al Legii 595/1999 există trei categorii de tratate internaţionale:
a) tratatele interstatale care se încheie în numele Republicii Moldova; b) tratatele
interguvernamentale, care se încheie în numele Guvernului Republicii Moldova; şi c) tratate
interdepartamentale, care se încheie în numele ministerelor sau departamentelor Republicii
Moldova. Indiferent de organul în numele căruia a fost încheiat tratatul internaţional parte a
8
acestuia este Republica Moldova şi în cazurile în care vor exista contradicţii între tratatele din
oricare categorie şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional.
5.Tratatele internaţional devin obligatorii pentru Republica Moldova în rezultatul
exprimării consimţămîntului de a fi legat printr-un tratat internaţional. Conform art. 4 alin. (1) al
Legii 595/1999 consimţămîntul de a fi legat printr-un tratat internaţional se exprimă prin
„...semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat internaţional, ratificare, acceptare,
aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt mijloc convenit de confirmare formală a
consimţămîntului”. Trebuie de avut în vedere că în conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii
595/1999 un tratat internaţional sau o parte a acestuia se poate aplica în mod provizoriu chiar
înainte de intrarea în vigoare acestuia. 
6.La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie ţinut cont de faptul că acestea intră în
vigoare pentru Republica Moldova în conformitate cu modul şi termenele stabilite de tratat sau
cu acordul comun al părţilor (art. 18 alin. (1) al Legii 595/1999). Deci în acest caz nu sînt
aplicate regulile cu privire la intrarea în vigoare a legilor şi în special regula cu privire la
inexistenţa legilor nepublicate în mod oficial. În conformitate cu art. 30 alin. (1) al Legii
595/1999 tratatul internaţional trebuie să fie publicat în Monitorul Oficial în termen ce nu
depăşeşte 15 zile de la data intrării în vigoare. Nepublicarea tratatului internaţional nu afectează
însă valabilitatea acestuia. În conformitate cu art. 27 al Convenţiei cu privire la dreptul tratatelor,
încheiată la Viena la 23 mai 1969  o parte a unui tratat internaţional nu poate invoca dispoziţii
ale dreptului intern pentru a justifica refuzul de a aplica un tratat internaţional. 
7.În conformitate cu art. 8 alin (2) al Constituţiei Republicii Moldova prevede că
„intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd  dispoziţii  contrare  Constituţiei  va
trebui precedată de o revizuire a acesteia”.
Art. 22 alin. (2) al Legii 595/1999 prvede că tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii
Moldova, nu sînt puse în vigoare şi nu sînt aplicabile. Prin decizia nr. 5 din 24 noiembrie 2002
privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între
Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat,
semnate la Kiev la 18 august 1999  curtea Constituţională s-a pronunţat că nici Constituţia
Republicii Moldova şi nici Legea 595/1999 nu prevăd efectele juridice ale unui tratat
internaţional intrat în vigoare şi declarat neconstituţional. În aceste condiţii Curtea
Constituţională consideră că în cazul în care nu a avut loc revizuirea Constituţiei tratatul
internaţional intrat în vigoare devine executoriu. Din această poziţie a Curţii Constituţionale
rezultă că în cazul în care vor exista contradicţii între un tratat internaţional care a intrat în
vigoare pentru Republica Moldova şi Constituţia Republicii Moldova se vor aplica dispoziţiile
tratatului internaţional.

8
Articolul 7. Legislația civilă și tratatele internaționale. http://prolex.md/comentariu-cod-civil/dispozitii-comune/46-
articolul-7-legislaia-civil-i-tratatele-internaionale.html ( vizitat 01.11.2018)
 8.La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie de ţinut cont de faptul că în conformitate
cu art. 21 al Legii 595/1999 interpretarea tratatului internaţional trebuie efectuată „...în
conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional, astfel încît să se evite eventualele
contradicţii dintre prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi dispoziţiile tratatului”. Este de
menţionat că interpretarea tratatului internaţional trebuie să fie făcută ţinînd cont de voinţa
tuturor părţilor la tratat. În cazul în care între părţile tratatului există contradicţii, poziţia părţii
moldoveneşti faţă de interpretarea tratatului internaţional se determină ţinînd cont de opinia
ministerelor şi departamentelor, de atribuţiile cărora ţine obiectul tratatului, precum şi opinia
Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.

III. CONCLUZIE
 În concluzie, menționăm faptul că tratatul este actul juridic încheiat de state sau alte
subiecte de drept internaţional, prin care se creează, se modifică sau se sting; raporturi juridice
internaţionale. Tratatul este considerat inerent relaţiilor internaţionale.
Astăzi, tratatul este instrumentul privilegiat al raporturilor internaţionale, la care statele
recurg în toate domeniile. Aceasta decurge din nevoia de reglementare rapidă, determinată de
noile tehnologii şi cerinţe, din nevoia de reglementare precisă şi clară, pe care tratatul o oferă
faţă de alte moduri de formare a normelor, dar şi din dorinţa noilor state de a participa ele însele,
în condiţii de egalitate cu alte state, la formarea normelor care să stabilească drepturile şi
obligaţiile lor.
În decursul evoluţiei conceptului de drept internaţional, tratatul s-a evidenţiat ca mijloc al
relaţiilor dintre state, modalităţile folosite fiind, în linii mari, relativ apropiate de cele din
prezent. Dar aplicarea şi interpretarea tratatelor în trecut nu exprima în realitate o voinţă a
naţiunii, ci preponderent a claselor dominante în statele părţi la tratat.

Aşadar, tratatele internaţionale, mijloacele juridice de exprimare a consimţământului

statelor, practica relaţiilor diplomatice şi consulare, organizaţiile internaţionale ca forme ale
colaborării statelor suverane şi independente îşi vor păstra importanţa şi utilitatea, fiind supuse
concomitent unor factori inovatori. În această situaţie, conţinutul şi forma mijloacelor tehnico-
juridice de aplicare şi interpretare a tratatelor se vor perfecţiona; se va discuta despre tehnica
consensului în cadrul organismelor internaţionale, instituirea unor sisteme de garanţii pentru
respectarea tratatelor şi înţelegerilor internaţionale, având drept scop asigurarea colaborării în
cele mai bune condiţii.
 BIBLIOGRAFIE

1. Ion Diaconu, Tratat de drept internaţional public, voi. I, Lumina Lex, Bucureşti 2002
2. Aurel Preda-Mătăsaru, Tratat de drept internaţional public, Lumina Lex, Bucureşti 2002
3. Dicţionar enciclopedic, "Cartier", Bucureşti 2001
4. Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional, Introducere în dreptul internaţional public,
Editura ALL, Bucureşti 1997
5. Chales Rousseau, Droit internaţional public, Paris, 1970
6. David Ruzie, Droit internaţional public, DOLLOZ, Paris 2002
7. Vasile Creţu, Drept internaţional public, Editura fundaţiei „România de Mоine",
Bucureşti 1999
8. Stela Litra , Note de curs, Dreptul tratatelor internaționale
http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/066_-
_Dreptul_tratatelor_internationale.pdf ( vizitat 01.11.2018)
9. Articolul 7. Legislația civilă și tratatele internaționale. http://prolex.md/comentariu-cod-
civil/dispozitii-comune/46-articolul-7-legislaia-civil-i-tratatele-internaionale.html ( vizitat
01.11.2018)
10. Felicia Maxim, Aspecte teoretice şi practice privind tratatul Izvor principal al dreptului
internaţional public
https://www.ujmag.ro/drept/drept-international-public-si-privat/aspecte-teoretice-si-
practice-privind-tratatul/rasfoire/ ( vizitat 03.11.2018)