Crîngașu Gabriela-Giorgiana

Anul: I
Fundamentele pedagogiei

Operaționalizarea obiectivelor educaționale

Modele ale operaționalizării
Operaționalizarea este activitatea de specificare sau identificare a referințelor sau incidențelor
concrete sau practice ale unui concept sau enunț general și abstract.
Operaționalizarea se referă la ansamblul operațiunilor succesive de la abstract la concret și la
specificarea criteriilor sau indicatorilor prin care o acțiune sau un comportament dobândește
caracteristica de a operațional sau concret. ( I. Pânișoară, 2019, p. 224)
Ea se referă la ansamblul operațiilor succesive de trecere de la abstract la concret, căt și la
specificarea criteriilor sau indicatorilor prin care o acțiune sau un comportament dobândește
caracteristica de a fi operațional sau concret. Sensul pedagogic al operaționalizării constă în
specificarea criteriilor sau indicatorilor pe baza cărora un obiectiv dobândește caracteristica de a
fi operațional. ( G. Tomșa, 2005, p. 79)
Obiectivele operaționale au caracter concret, foarte precis și sunt realizabile în situații specifice
de învățare.
Obiectivele operaționale sunt elaborate pentru fiecare lecție sau activitate de cadrul didactic prin
considerarea predării/învățării și prin aplicarea tehnicii de operaționalizare.
Un obiectiv în termeni operaționali implică și cuprinde definirea unei situații sau categorii de
situații în care elevul exersează să stăpânească un anumit rezultat al învățării sau face dovada că
a atins această stăpânire.
Prin formularea obiectivelor operaționale, prin precizarea în mod clar și explicit a
comportamentului final, cadrul didactic își poate programa conținuturile învățării și mai ales,
poate proiecta experiențele de îvățare selectând strategiile (metodele, mijloacele și formele de
organizare) cele mai adectavate în vederea atingerii lor. (I. Pânișoară, 2019, p.225)
Operaţionalizarea obiectivelor pedagogice reprezintă o strategie de analiză a finalităţilor
procesului de învăţământ realizată de cadrul didactic prin intermediul a două acţiuni
complementare care vizează eficientizarea activităţii de predare-învăţare-evaluare:

a)  deducerea obiectivelor concrete din obiectivele generale şi specifice, incluse în programele
şcolare/universitare;
 Crîngașu Gabriela-Giorgiana

Anul: I
Fundamentele pedagogiei

b) prezentarea obiectivelor concrete, ca sarcini didactice pe care trebuie să le realizeze

elevul/studentul în timpul unei activităţi (lecţie etc), sub forma de obiective de conţinut (prioritar
informative) şi obiective psihologice (prioritar formative), adaptate la specificul şcolii şi al clasei

Obiectivele pedagogice reprezintă finalităţile pedagogice microstructurale care asigură

orientarea activităţii educative/didactice la nivelul procesului de învăţământ. Ele reflectă
dimensiunea valorică a finalităţilor macrostructurale, (idealul pedagogic; scopurile pedagogice)
definite pe termen mediu şi lung la scara socială a întregului sistem educaţional.
Noțuinea de obiectiv operațional se referă la o intenție pedagogică ce specifică schimbara dorită
în comportamentul elevului. Comportamentul etalat de elev trebuie să fie observabil și măsurabil
cu ajutorul unor instrumente de evaluare pedagogică. Indicatorii comportamentului pot fi de
natură: verbală (enumerare, explicitare), fizică sau psihomotorie ( realizarea automată a unor
acțiuni cum ar fi scrisul), atitudinală (manifestarea unei acțiuni sau a unei conduit în relații
interpersonale sau într-o situație social etc.)
Comportamentul trebuie:
1. Să corespundă nivelului de dezvoltare, experiențelor anterioare de învățare și să vizeze o
dificultate care poate fi depășită;
2. Să aibă associate experiențe adecvate de învățare;
3. Să fie cât mai variat, nelimitându-se la simpla memorare.
Obiectivele operaționale nu au sens și se justifică decât în calitate de comortamente ale unor
scopuri mai generale. Ele constituie veriga central care unește intenția cu acțiunea.
După gradul de generalitate obiectivele pot fi clasificate astfel:

Obiective generale care au un caracter global, abstract și se referă la anumite laturi ale personalității;
desemnează finalități ce orientează întreaga activitate didactică, care corespund idealurilor
social-educaționale.

Obiective de generalitate medie care derivă din obiectivele generale ale educației, pe profiluri de
pregătire; sunt finalități privind disciplinele școlare, stabilite pe trepte de școlaritate în funcție de
particularitățile de vârstă ale elevilor; vizează schimburi comportamentale cognitive, afective și
 Crîngașu Gabriela-Giorgiana

Anul: I
Fundamentele pedagogiei
psihomotorii ale elevilor și evidențiază direcția în care va fi valorificat conținutul informațional
specific diferitelor discipline.

Obiective specifice/concrete/comportamentale/operaționale care sunt derivate din obiectivele

generale ale disciplineleor de învățământ; desemnează performanțe concrete în cadrul lecției sau
în timpul activității didactice și sunt direct observabile și măsurabile.

După domeniile pe care le vizează, obiectivele sunt:

a)     Cognitive-se referă la comunicarea/însușirea de noi cunoștințe; formarea și dezvoltarea

priceperilor, deprinderilor, capacităților intelectuale.

b)     Afective-vizează formare de sentimente, interese și dezvoltarea convingerilor, atitudinilor,

trăsăturilor de voință și caracter.

c)     Psihomotorii-ce urmăresc operații manuale, formarea și dezvoltarea priceperilor, deprinderilor

și obișnuințelor de aplicare a cunoștințelor, bazate pe acțiunea manifestă, vizibilă, fizică.

R.F. Mager  o propus o tehnică de elaborare a obiectivelor operaționale. Orice obiectiv operational
include un singur comportament final, caracterizabil print rei indicatori:

    1. Specificarea comportamentului  final , a rezultatului care se aşteaptă de la elev  la finalul

activităţii, luând  ca referinţă categoriile taxonomice ( cognitive, psihomotorie, afectiv-
emoțională) şi verbele-acţiune, indicatoare de comportamente, în funcție de conținutul particular
al unei sarcini de învățare se decrie rezultatul care se așteaptă de la elev în finalul realizării
acesteia. Comportamentul vizat este cel de aplicare, subsumat categoriei taxonomice a aplicării;
   2. Descrierea condiţiilor de reazlizare circumscrie cadrului de manifestare a
comportamentului final în care elevii urmează  să demonstreze că au dobândit prerformanţa
preconizată, prin formule verbale ca: "având acces la" "fiind date", "pus în situaţia de a..."
 Crîngașu Gabriela-Giorgiana

Anul: I
Fundamentele pedagogiei
"utilizând", "cu ajutorul", "alegând un" , "pe baza", "sub forma..." Se disting două tipuri de
condiții:

o Prealabile, referitoare la comportamente pe baza cărora este posibilă realizarea noului

comportament final. De pildă, „ elevul să aplica algoritmul după ce și-a însușit teoria și a
analizat diferite exemple sub controlul profesorului…”
o Actuale, adică mijloacele și contextual de realizare ale performanței ( de exemplu: având la
dispoziție anumite material de tipul textelor, hărților, aparaturii experimentale etc.);
   
3. Criteriul de evaluare sau specificarea nivelului de reușită minimală, adică specificarea
nivelului de reuşită minimală sau a nivelului la care să se situeze cunoştinţele, deprinderile
elevilor pentru a decide asupra realizării sau nerealizării obiectivelor. De exemplu : numărul
minim de răspunsuri corecte solicitate, numărul maxim de greşeli tolerate, reuşita estimată
în procente, intervale de timp acordate pentru rezolvarea sarcinilor, indici de vitzeză,
precizie şi calitate pentru modul de lucru al elevilor. Performanțele se distribuie într-un
evantai pe care se disting trei puncte sau niveluri critice:
o Nivelul minim indică acel răspuns al elevului fără de care nu este posibilă trecerea într-
o nouă etapă de învățare.
o Peste nivelul minim se situează un evantai cuprinzător de performanțe, trecând peste
nivelul mediu și până la nivelul maxim specific unei trepte de școlarizare.
Performanțele situate peste nivelul minim sunt opționale pentru elev și depind de
așteptările cadrului didactic și de motivația elevilor pentru învățare.
Aceasta înseamnă că procesul operează cu anumite standarde, etaloane, pentru
aprecierea reușitei elevilor în învățare. Cu cât exigența crește cu atât standardele sunt
mai ridicate. Pentru a indica un nivel de reușită sau stadardele minimale se specifică:
numărul minim de răspunsuri corecte solicitate sau numărul maxim de greșeli tolerate și
intervalul de timp maxim oferit pentru rezolvarea sarcinii. (I. Pânișoară, 2019, p. 226)
Crîngașu Gabriela-Giorgiana

Anul: I
Fundamentele pedagogiei
Modelul pedagogogului belgian G. de Landsheere are ca obiective specific, obiectivele
operaționale au două dimensiuni: una de conținut, care constituie obiect al învățării, și al
învățării, și alta de formă sau operațională, indicând sarcina de învățare pentru elev.
Diemensiunea conținutului obiectiv nu constă în reformularea ideilor cuprinse în lecție, ci
se referă la operația logică și abilitatea mentală activă pentru asimilarea ideii sau
rezolvarea unor probleme. (G. Tomșa, 2005, p.82)
Operaționalizarea presupune transformarea unui obiectiv in operații, manifestări direct
observabile, ceea ce pretinde delimitare si secvențiere analitică a obiectivelor și
concretizarea lor.

Bibliografie:

 Pânișoară, I.-O. & Manolescu, M. ( 2019). Pedagogia învățământului primar și

preșcolar. Vol.I.Iași: Editura Polirom.
 Tomșa, G. ( coord.). (2005). Psihopedagogia preșcolară și școlară- definitivat și gradul
II didactic. București: Supliment al revistei Învățământul preșcolar.