ŞCOALA POSTLICEALĂ „CHRISTIANA” GALAŢI

LUCRARE DE DIPLOMĂ
CALIFICAREA:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Coordonator,
m.i.Florea Viorica Absolvent,
Corciovă Marian

2021

CUPRINS
Argument

PARTEA TEORETICĂ

Cap. I. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

Cap. II. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
II.1. Definiţia HTA
II.2. Clasificarea HTA
II.3. Etiopatogenia HTA
II.4. Tabloul clinic al HTA
II.5. Explorări paraclinice în HTA
II.6. Diagnosticul HTA
II.7. Evoluţia, complicaţiile şi prognosticul HTA
II.8. Tratament şi îngrijiri specifice în HTA
II.9. Educaţia pentru sănătate în HTA

PARTEA PRACTICĂ

Cap. III. STUDII DE CAZ ALE PACIENŢILOR CU HTA

III.1. Planul de îngrijire al pacientei A.S.
III.2. Planul de îngrijire al pacientului M. C.
III.3. Planul de îngrijire al pacientului S.N.
Cap.IV. TEHNICI UTILIZATE IN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HIPERTENSIUNE
ARTERIALĂ

Cap. V. TABEL CU MEDICAMENTELE UTILIZATE ÎN TRATAMENTUL

PACIENŢILOR CU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ

Bibliografie

Argument
1
 Am ales această temă, „Îngrijirea pacienţilor cu HTA”, pe motiv că hipertensiunea arterială
constituie o problemă de sănătate publică, deoarece afectează un număr crescând de persoane,
pentru că este o afecţiune cronică, în evoluţia căreia apar complicaţii care reclamă îngrijiri
specializate.
Pe parcursul studiului bibliografiei pentru realizarea acestei teme am descoperit aspecte
interesante pentru mine, ca viitor asistent medical.
Un alt semnal de alarmă este faptul că boala debutează la vârste tinere. Factorii etiologici
sunt multipli, iar însuşi modul de viaţă postindustrial, modern, în care omul devine sclavul
tehnologiei, petrece timp îndelungat la serviciu, se deplasează preponderent cu mijloace de
transport şi astfel timpul alocat mişcării sau exerciţiului fizic se diminuează în favoarea
sedentarismului, alimentaţia preponderentă de tip fast-food nu poate asigura protecţia inimii şi a
vaselor de sânge, expunerea la stress cvasipermanentă constituie premisa care determină creşterea
morbitităţii cu HTA.
Am valorificat în această lucrare atât cunoştinţele teoretice acumulate pe parcursul celor
trei ani de studiu, cât şi deprinderile practice acumulate în perioada de practică în spitale, în
cabinetele medicale, în căminele de bătrâni sau la domiciliul pacienţilor .
Mi-am structurat lucrarea pe două părţi. În partea teoretică, am prezentat noţiuni relevante
de anatomia şi fiziologia aparatului cardiovascular şi elemente specifice de studiu medical al HTA
precum definiţia, etiopatogenia, clasificarea, tabloul clinic, explorările paraclinice, diagnosticul,
evoluţia, complicaţiile, prognosticul, tratamentul şi datele necesare acordării de îngrijiri
specializate, inclusiv date de educaţie pentru sănătate. În partea practică, am prezenta trei studii de
caz, tehnicile utilizate în îngrijirea pacienţilor cu HTA, precum şi medicamentele care pot fi
utilizate în tratamentul pacienţilor cu HTA. Lucrarea se finalizează cu anexele şi cu sursele
bibliografice accesate.
Ca o concluzie a lucrării prezente, accentul trebuie să cadă, în opinia noastră, pe prevenţie,
dar fără a neglija partea curativă sau de recuperare, reintegrare a pacienţilor hipertensivi. O atenţie
sporită trebuie acordată persoanelor care au un risc genetic crescut de HTA. O altă intervenţie pe
care o considerăm deosebit de utilă este generalizarea programelor de educaţie pentru sănătate sau
chiar aplicarea de intervenţii focusate ale asistenţilor medicali practicieni în clinică, în cabinetele
medicale individuale ale medicilor de familie sau ale medicilor specialişti sau ale celor care acordă
îngrijiri la domiciliu pentru dezvoltarea competenţelor de management eficient al strssului.

2
 PARTEA TEORETICĂ

CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI

3
 CARDIOVASCULAR

Aparatul cardiovascular este format dintr-un organ central, inima (cordul), care
funcţionează ca o pompă aspiro-respingătoare şi un arbore circulator, format dintr-un sistem de
vase: artere, capilare, vene prin care circulă sângele.
I.1.Inima este un organ musculo-cavitar, nepereche, care are contracţii involuntare. Este
situată în mediastin (regiunea cuprinsă între cei doi plămâni şi diafragm), uşor deplasată spre
stânga liniei mediosternale (1/3 la dreapta şi 2/3 la stânga) şi are forma unei piramide triunghiulare
sau al unui con turtit, culcat pe diafragmă. Are culoare brun-roşiatică, o masă de 250-300g, iar
volumul asemănător pumnului drept (500-700 cm3). de la nivelul ei pleacă arterele mari ale inimii
(cele 2 vene cave şi cele 4 vene pulmonare).
Inima prezintă o faţă anterioară, sterno-costală, convexă, o faţă inferioară, diafragmatică,
plană, o margine stângă rotunjită, o margine dreaptă, ascuţită, un vârf orientat în jos şi spre stânga,
este situat în spaţiul V intercostal stâng, la intersecţia cu linia medio-claviculară şi o bază, care
priveşte înapoi şi la dreapta. La baza inimii se află atriile, iar spre vârf ventriculele. Pe faţa
anterioară, şi pe cea inferioară se observă şanţurile longitudinale, anterior şi posterior, care în
profunzime corespund septului interventricular. Mai există două şanţuri atrio-ventriculare
(coronare) stâng şi respectiv drept, situate la limita dintre atrii şi ventricule. În aceste patru şanţuri
se găsesc arterele şi venele inimii.(Niculescu C.,Voiculescu B., Niță C., Cârmaciu R., Sălăvăstru
C. Ciornei C. pag. 334)
I.1.1.Cavităţile inimii
Inima este un organ cavitar, tetracameral, format din:
1. Atriile (baza) sunt în număr de două: atriul drept (A.D) şi atriul stâng (A.S) şi sunt
separate de un sept interatrial. Au formă aproximativ cubică, capacitate mai mică decât a
ventriculelor, pereţii mai subţiri, fibrele musculare sunt dispuse circular, lipsesc muşchii papilari
în interior şi prezintă câte o prelungire în fund de sac, numite urechiuşe.
La nivelul A.D. se găsesc cinci orificii: orificiul venei cave superioare, orificiul venei cave
inferioare prevăzut cu valvula Eustachio, orificiul sinusului coronar, prevăzut cu valvula
Thebesius, orificiul urechiuşei drepte şi orificiul atrioventricular prevăzut cu valva tricuspidă.
La nivelul A.D. se găsesc patru orificii de deschidere ale venelor pulmonare, orificiul de
deschidere al urechiuşei stângi şi orificiul atrioventricular prevăzut cu valvula bicuspidă (mitrală).
În viaţa intrauterină există orificiul Botallo, prin care cele două atrii comunică între ele.
După naştere, acest orificiu se închide prin apariţia fosei ovale. Dacă orificiul Botallo persistă

4
după naştere, apare maladia/boala albastră datorită amestecării sângelui arterial cu cel venos.
2.Ventriculele (vârf) sunt în număr de două: ventriculul drept (V.D.) şi ventriculul stâng
(V.S.) şi sunt separate de un sept interventricular; au formă de piramidă triunghiulară cu pereţii
îngroşaţi, fibrele musculare sunt dispuse oblic spiralat, pereţii prezintă pe faţa internă nişte
trabecule cărnoase, prezintă în interior muşchi papilari. Muşchii papilari îşi au baza pe un perete al
ventriculelor, iar de la vârful lor pleacă cordajele tendinoase, care ajung la cuspidele atrio-
ventriculare. Aceste cordaje tendinoase împidecă împingerea cuspidelor spre atrii în timpul sistolei
ventriculare. Ventriculele au capacitatea mai mare decât atriile, iar ventriculul drept are
capacitatea mai mare decât cel stâng. Ventriculele sunt separate prin septul interventricular. La
baza ventriculilor se află orificiile atrioventriculare (drept şi stâng), fiecare prevăzut cu valvula
atrioventriculară (bicuspidă şi tricuspidă), orificiile arteriale prin care ventriculul stâng comunică
cu aorta, iar cel drept cu trunchiul arterei pulmonare. Aparatele valvulare arteriale sunt prevăzute
fiecare cu trei valvule semilunare care au aspect de cuib de rândunică.
Toate aparatele valvulare au rolul de a asigura scurgerea sângelui într-o singură direcţie
(cele atrio-ventriculare dinspre atrii spre ventricule, iar celearteriale dinspre ventricule spre aortă
sau spre trunchiul arterei pulmonare).(Niculescu C.,Voiculescu B., Niță C., Cârmaciu R.,
Sălăvăstru C. Ciornei C. pag. 335,336,337)
Structura inimii - Dinspre exterior spre interior, elementele constitutive ale inimii sunt:
pericardul fibos şi sero, miocardul (elementul structural şi funcţional cel mai important). La
exterior miocardul este tapetat de epicard, iar la interior de endocard.
Pericardul fibros are forma unui sac rezistent cu fundul aşezat pe diafragm şi cu vârful
spre vasele mari de la baza inimii. Este format din ţesut fibros care se continuă în vasele mari. El
este legat de elementele din jur prin ligamente.
Pericardul seros se află în interiorul pericardului fibros, având două foiţe:
 foiţa parietală, care acoperă foiţa internă a pericardului fibros
 foiţa viscerală, epicardul, care tapetează miocardul la exterior.
Cele două foiţi se continuă una cu cealaltă la nivelul vaselor mari de la baza inimii, iar între ele se
află o cavitate virtuală, cavitatea pericardică. Aceasă cavitate conţine o lamă fină de lichid care
permite glisarea cordului în timpul activităţii sale, cu o frecare minimă.
Miocardul este format din fibre musculare striate de tip cardiac ce se inseră pe un schelet
fibros, format din patru inele fibroase situate ăn jurul orificiilor valvulare, două trigoane fobroase
şi porţiunea superioară, membranoasă a septului interventricular. Miocardul ventriculelor este mai
gros.
Cuprinde miocardul adult, contracţii (de execuţie) şi miocardul embrionar, de comandă

5
(ţesutul nodal).
- Miocardul adult este un muşchi striat din punct de vedere morfologic dar are proprietăţile
muşchiului neted din punct de vedere funcţional (contracţii automate şi involuntare), el formează
muşchi separaţi pentru atrii care sunt mai subţiri şi cu fibre circulare şi muşchi separaţi pentru
ventricule mai groşi şi cu fibre oblic spiralate. Musculatura atriilor este complet separată de
musculatura ventriculilor, legătura anatomică şi funcţională fiind realizată de fascicolul
atrioventricular His.
- Miocardul embrionar se deosebeşte de cel adult prin aranjamentul neregulat de miofibrile
care trec de la o celulă la alta, formând reţele şi prin abundenţa sarcoplasmei bogata în glicogen.
Are proprietatea de automatism, generează excitaţii pe care le propagă la toţi centrii embrionari
pană la nivelul ventriculilor (autoexcitabilitate).
Ţesutul nodal cuprinde:
- Nodulul sinoatrial Keith-Flack în A.D, în apropierea locului de deschidere a venei cave
superioare -60-80 contracţii/minut
- Nodulul atrioventricular Aschoff-Tawara în A.D , lângă valava tricuspidă şi deasupra
trigonului fibros drept-40 contracţii/minut
- Fasciculul atrioventricular His pleacă de la nodulul atrioventricular, străbate porţiunea
membranoasă a septului interventricular şi se împarte în două ramuri stângă şi dreaptă -
25contracţii/minut
- Reţeaua Purkinje prin ramificarea celor 2 ramuri ale fascicului atrioventricular His.
Endocardul este o foiţa endotelială care căptuşeşte cavităţile inimii. Trece fără întrerupere
de la atrii spre ventricule, acoperind şi valvulele, cordajele tendinoase şi muşchii papilari. Este
format dintr-un epiteliu simplu pavimentos. ).(Niculescu C.,Voiculescu B., Niță C., Cârmaciu R.,
Sălăvăstru C. Ciornei C. pag.337, 338)
I.2.Vascularizaţia şi inervaţia inimii
Inima este irigată de cele două artere coronare (stânga, dreapta), cu originea în aorta
ascendentă. Din arterele coronare se desprind ramuri colaterale, care sunt de tip terminal, irigând
anumite teritorii din miocard şi neanastomozându-se cu ramurile colaterale vecine. Sângele venos
al inimii este colectat de vena mare a inimii, vena mijlocie şi vena mică a inimii şi ajunge în
colectorul venos principal al inimii şi se varsă în A.D.
Inervaţia extrinsecă a inimii este asigurată de nervii cardiaci proveniţi din nervul vag şi
nervul simpaticcervical. Din nervul vag se desprind nervii cardiaci (superiori şi inferiori) cât şi
nervii cardiaci toracali.
Nervii cardiaci simpatici sunt în număr de trei: superior provine din ganglionul cervical
superior, mijlociu provine din ganglionul cervical mijlociu şi inferior din ganglionul stelat.
6
 Nervii cardiaci simpatici şi parasimpatici se împletesc formând plexul cardiac situat sub
crosa aortică. În centrul acestui plex se află ganglionul descris de Wriesberg.

Arborele vascular - este format din

 artere, vase prin care sângele încărcat cu O2 şi substanţe nutritive circulă dinspre
inimă spre ţesuturi şi organe,
 capilare, vase de calibru foarte mic, interpuse între sânge şi diferitele ţesuturi,
 vene prin care sângele încărcat cu CO2 este readus la inimă.
Arterele şi venele au în structura pereţilor lor trei tunici: adventiţia, media şi intima. Calibrul
arterelor scade de la inimă spre periferie, cele mai mici fiind arteriolele, care continuă cu
capilarele.
I.2.1.Structura arterelor şi venelor
- Adventiţia este formată din ţesut conjunctiv, cu fibre de colagen şi elastice. În structura
adventiţiei arterelor şi a venelor există vase mici de sânge care hrăneşte peretele vascular (vase
vasorum) şi care pătrunde în tunica medie. Se mai găseşte şi fibre nervoase vegetative, cu rol
vasomotor.
- Tunica mijlocie (media) are structură diferită în funcţie de calibrul arterelor. La arterele
mari, media este formată din lame elastice cu dispoziţie concentrică, rare fibre musculare netede şi
ţesut conjunctiv.
În arterele mijlocii şi mici, media este groasă şi conţin fibre musculare netede şi fibre
colagene şi elastice.
- Tunica internă (intimă) este alcătuită dintr-un rând de celule endoteliale turtite, aşezate pe
o membrană bazală.
Peretele venelor al căror calibru creşte de la periferie spre inimă are în structura sa aceleaşi 3
tunici ca şi la artere cu câteva deosebiri: cele 3 tunici nu sunt bine delimitate, tunica mijlocie este
mai subţire, ţesutul muscular neted este mai redus, adventiţia este mai groasă.
Structura capilarelor - sunt vase de calibru mic (4 – 12 μ), răspândite în toate ţesuturile şi
organele. În structura lor distingem la exterior un periteliu format din ţesut conjunctiv cu fibre
colagene şi de reticulină în care se găsesc fibre nervoase vegetative; apoi o membrană bazală
bogată în mucopolizaharide şi în fibre de reticulină iar în interior un endoteliu care este format
dintr-un singur rând de celule turtite. (Niculescu C.,Voiculescu B., Niță C., Cârmaciu R.,
Sălăvăstru C. Ciornei C. pag. 338,339,340)
I.2.2.Marea şi mica circulaţie
În alcătuirea arborelui vascular se află două teritorii de circulaţie:

7
 Circulaţia mare (sistemică) începe în ventriculul stâng, prin artera aortă care transportă
sânge cu O2 şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi organe. De la nivelul acestora, sângele încărcat
cu CO2 este preluat de cele două vene cave care-l duc în atriul drept.

Inima artera-aortă Ţesuturi 2 vene cave Inima

Vs Organe Ad
O2 CO2

Circulaţia mică (pulmonară) - începe în ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare
care transportă spre plămâni sânge cu CO2.
Trunchiul pulmonar se împarte în cele două artere pulmonare care duc sângele cu CO 2 spre
reţeaua capilară perialveolară unde-l cedează alveolelor care-l elimină prin expiraţie. Sângele cu
O2 este colectat de venele pulmonare, către două pentru fiecare plămân. Cele patru vene
pulmonare sfârşesc în atriul stâng.

Inima artera pulmonară Plămâni 4 vene pulmonare Inima

Vd As
CO2 O2

Fiziologia inimii - Rolul fundamental al inimii este acela de a pompa sânge. Ea poate fi
considerată ca fiind alcătuita din 2 pompe (stângă, dreaptă), conectate prin circulaţiile pulmonară
şi sistemică. Fiecare parte a inimii este echipată cu două seturi de valve care impun deplasarea
fluxului sangvin într-un singur sens.
Valvele atrio-ventriculare (mitrală şi tricuspida) care separă atriile de ventricule, se deschid
în timpul diastolei pentru a permite sângelui să umple ventriculele. Aceste valve se închid în
timpul sistolei interzicând trecerea sângelui înapoi în atrii.
Valvele semilunare (aortică şi pulmonară) se deschid în timpul sistolei pentru a permite
expulzia sângelui în artere şi se închid în diastolă, împiedicând revenirea sângelui în ventricule.
(Exarcu T., Ciuhat I., Gherghescu S.,Șoigan M.pag.150,151,153,154)
Activitatea de pompă a inimii se poate aprecia cu ajutorul unui parametru, denumit debitul
cardiac = reprezintă volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut. El este egal cu
volumul de sânge pompat de un ventricul la fiecare bătaie (volum-bătaie) înmulţit cu frecvenţa
cardiacă. Volumul fiecărui ventricul este de 70 ml, frecvenţa cardiacă este 70-75 bătăi/minut astfel
debitul cardiac în repaus este 5 litri/minut.

8
 I.2.3.Structura şi proprietăţile miocardului

Musculatura cardiacă este alcătuită din două tipuri de celule musculare: celule care iniţiază
şi conduc impulsul şi celule care pe lângă conducerea impulsului, răspund la stimuli prin
contracţie.
Excitabilitatea - reprezintă proprietatea celulei musculare cardiace de a răspunde la stimuli
printr-un potenţial de acţiune.
Automatismul - reprezintă proprietatea inimii de a-şi creia singură stimuli excitatori.
Nodului sino-atrial, frecvenţa descărcărilor 70-80/minut, la nivelul nodulului atrio-ventricular
frecvenţa descărcărilor 40/minut iar la nivelul fasciculului Hiss şi reţelei Purkinje frecvenţa este
25/minut.
Conductibilitatea - reprezintă proprietatea de a conduce stimulul.
Contractilitatea - reprezintă proprietatea miocardului de a se contracta de a dezvolta
tensiune între capetele fibrelor sale. Astfel, în cavităţile inimii se generează o presiune, iar ca
urmare a scurtării fibrelor miocardice are loc expulzia sângelui.
Revoluţia (ciclul) cardiac - este succesiunea unei sistole (contracţie) şi o diastolă (relaxare).
Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde contracţia atriilor (sistola atrială) care
durează 0,1 secunde, contracţia ventriculelor (sistola ventriculară) care durează 0,3 secunde,
relaxarea întregii inimi sau diastola generală care durează 0,4 secunde.
Manifestări care însoţesc ciclul cardiac:
- Manifestări electrice date de biocurenţii care sunt eliberaţi în timpul activităţii
miocardului. Sunt înregistraţi cu ajutorul electrocardiografului şi a undelor P.Q.R.S.T.
- Manifestări mecanice care sunt auzite:
- Şocul apexian - expansiune sistolică a inimii în peretele toracic în spaţiul 5 intercostal
stâng.
- Pulsul - expansiune sistolică a peretelui arterial determinând o undă pulsatilă. Se propagă
de 10 ori mai repede decât viteza sângelui.
- Manifestări acustice - zgomote:
- Zgomotul I (sistolic) - surd şi prelungit datorat închiderii valvulelor atrio-
ventriculare şi contracţiei miocardului(se aude mai bine la vârf)
- Zgomotul II (diastolic) - mai scurt şi mai înalt datorat închiderii valvulelor
sigmoide aortice şi pulmonarele aude mai bine la bază) ).(Niculescu C.,Voiculescu B., Niță
C., Cârmaciu R., Sălăvăstru C. Ciornei C. pag. 353,354, 355,356)

9
 CAPITOLUL II HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

II.1. Definiţia HTA

HTA este un sindrom caracterizat prin creşterea presiunii arteriale sistolice şi/sau diastolice
peste valorile normale. După OMS se consideră valori normale pentru presiunea maximă 140-159
mmHg iar pentru cea minimă 90-99 mmHg interpretate în raport cu vârsta, sexul şi greutatea. Este
luată în consideraţie media a două măsurători succesive la două examinări clinice distincte după
screening-ul iniţial.
HTA este o problemă de sănătate publică, fiind cea mai frecventă boală cardiovasculară.
Afectează 5% - 10% din populaţia ţărilor slab dezvoltate şi 20% - 25% din locuitorii ţărilor
industrializate, procente valabile şi pentru România.(Borundel C. pag.404)

II.2. Clasificarea HTA

A. După criteriul etiologic:

1. HTA esenţială (primară sau idiopatică) - în care nu se poate evidenţia o cauză organică.
Este cea mai frecventă, reprezentând 80% - 90% din totalul hipertensiunilor şi apare de obicei
după 30 ani, cu un maximum de frecvenţă între 40 - 50 ani. Incidenţa este mai mare la femei, dar
formele mai grave apar la bărbaţi. Menopauza si obezitatea sunt factori favorizanţi, la fel şi viaţa
încordată, stresantă şi ereditatea.
Ereditatea ar juca un rol important, afecţiunea întâlnindu-se în proporţie de 20-80% în
antecedentele familiale ale bolnavilor. Ceea ce se transmite ar consta într-o tulburare a
metabolismului catecolaminelor (adrenalină şi noradrenalină) care ar sta la baza vasoconstricţiei
arteriale. Se pare că şi aportul alimentar de sare ar juca un rol esenţial, consumul de alcool (peste
30ml/zi) şi fumatul determină creşteri pasagere ale tonusului simpatic favorizând complicaţiile
vasculare ale HTA.
2. HTA secundară sau simptomatică - apare ca, element semiologic în cadrul altor boli, fie
prin creşterea rezistenţei vasculare, fie prin creşterea volumului lichidului circulant, ori prin
mecanism mixt.
HTA secundară, volum şi presor dependentă include:
 Boli renale parenchimatoase: glomerulonefrite, nefrite interstiţiale microbiene sau
toxice uropatia obstructivă. (Borundel C. pag.404)
 HTA renovasculară: displazia fiobromusculară a arterelor renale, ateroscreloza, artere
renale, embolii sau disecţii ale arterelor renale. Diagnosticul se stabileşte prin
10
 arteriografie selectivă renală.
 HTA prin abuz de contraceptive survine la femeile fumătoare în vârstă de peste 35 ani.
Este curabilă prin întreruperea fumatului şi folosirea contraceptivelor ce nu conţin
estrogen.
HTA secundară presor dependentă:
 Feocromocitomul este o tumoră suprarenaliană sau ectopică localizată în medulara
glandei suprarenale caracterizată prin crize paroxistice de hipertensiune, datorate
descărcării în circulaţie de catecolamine (adrenalină şi nor adrenalină). Când tumora
este identificată se aplică tratament chirurgical curativ, în caz de inoperativitate se
instituie tratament cronic cu dibenzilină.
 Coarctaţia de aortă este cea mai frecventă formă de HTA secundară la pacienţi
tineri.Se suspicionează la valori ale TA mult diminuate la nivelul membrelor inferioare
faţă de cele superioare. Tratamentul este chirurgical.
 Hiperparatiroidismul se diagnostichează prin dozarea calcemiei şi calciuriei.
Tratamentul va fi prescris şi aplicat de către medicul endocrinolog.
HTA secundară volum-dependenţă:
 Hiperaldosteroidismul primar (boala Conn) produce HTA prin exces de
mineralocorticoizi. Diagnosticul se precizează în centre înalt specializate prin dozări
hormonale şi explorări imagistice ale glandelor suprarenale. Tratamentul este
chirurgical. Tratamentul medicamentos se realizează prin antihipertensive obişnuite, în
principal spironolactona şi betablocante.
 Boala Cushing produce HTA prin exces de glucocorticoizi. Diagnosticul va fii stabilit
de endocrinolog şi se bazează pe teste de suspensie a secreţiei de glucocorticoizi.
Tratamentul este chirurgical sau cu doguri care inhibă secreţia de cortizon.
 Acromegalia se diagnostichează prin examen clinic şi evidenţierea adenomului
hipofizal. Tratamentul constă în radioterapie sau microchirurgia hipofizei.
 Hipertiroidia se confirmă prin scintigramă tiroidiană şi dozări hormonale. Tratamentul
include iod radioactiv sau cură chirurgicală după restabilirea eutiroidiei cu
antitiroidiene de sinteză.
HTA sistolică din insuficienţă aortică beneficiază de tratament chirurgical (protezare
valvulară) când regurgitarea este semnificativă. (Borundel C. pag.404,405)
HTA sistolică din blocul atrio-ventricular de gradul III se diagnostichează clinic şi
electrocardiografie. Tratamentul constă în implantarea unui cardiostimulator permanent.

B. După criteriul cantitativ ( valorile TA)

11
 Actualmente, OMS şi protocolul de diagnostic şi tratament al HTA în vigoare în
România propun următoarea stadializare:
 TA optimă TAs < 120 mmHg şi TAd < 80 mmHg
 TA normală 120 mmHg < TAs < 129 mmHg şi/sau 80 mmHg < TAd < 84 mmHg
 TA normal înaltă: 130 mmHg < TAs < 139 mmHg şi/sau
85 mmHg < TAd < 89 mmHg
 HTA gradul I: 140 mmHg < TAs < 159 mmHg şi/sau
90 mmHg < TAd < 99 mmHg
 HTA gradul II: 160 mmHg < TAs < 179 mmHg şi/sau
100 mmHg < TAd < 109 mmHg
 HTA gradul III: TAs > 180 mmHg şi/sau TAd > 110 mmHg
 Hipertensiune sistolică izolată: : TAs > 140 mmHg şi TAd < 90 mmHg
Stadializarea este însoţită de următoarea precizare:
Se menţine clasificarea hipertensiunii utilizată în Ghidul ESH/ESC 2003 (valorile prezentate
mai sus), cu următoarele precizări:
• când tensiunea sistolică şi diastolică a unui pacient se încadrează în categorii diferite,
categoria mai înaltă se va aplica pentru cuantificarea riscului cardiovascular total, decizia de
tratament şi estimarea eficienţei tratamentului;
• hipertensiunea sistolică izolată va fi clasificată (grad 1, 2 şi 3), corespunzător cu aceleaşi
valori ale tensiunii sistolice indicate pentru hipertensiunea sistolodiastolică. Totuşi, asocierea cu o
tensiune diastolică scăzută (de exemplu 60-70 mmHg) trebuie considerată un factor de risc
adiţional;
• valoarea prag pentru hipertensiune (şi necesitatea terapiei medicamentoase) trebuie
considerată flexibilă, în funcţie de gradul şi profilul riscului cardiovascular total.

C. După criteriul evolutiv

- Stadiul I: HTA necomplicată, deci fără afectarea ,,organelor ţintă”;
- Stadiul II: HTA însoţită de hipertrofie ventriculară stângă
- Stadiu III: HTA însoţită de complicaţii nervoase, renale sau arteriale.

D. După ritmul evolutiv li caracterul leziunilor produse:

• HTA benignă cu evoluţie îndelungată, lent progresivă, cu leziuni de arterioscleroză,
• HTA malignă cu evoluţie scurtă (1-3 ani), precipitată, accelerată, cu leziuni de
arteriolonecroză acută. (Borundel C. pag.404)
II.3. Etiopatogenie

12
 HTA este o afecţiune eterogenă din punct de vedere fiziopatologic, fiind rezultanta
interacţiunii dintre terenul bolnavului cu o serie de factori de risc şi mai mulţi factori endogeni,
care prin acţiunea lor conjugată determină creşterea presiunii arteriale. Cei mai importanţi factori
de risc pentru boala hipertensivă sunt:
- Ereditatea, predispoziţia genetică hipertensivă cu o incidenţă de 30- 60%.
- Sexul feminin după vârsta de 50 ani, cu o creştere fiziologică a T.A. sistolice după 60 ani.
- Aportul excesiv de sare.
- Obezitatea în special la copii si adolescenţi.
- Consumul cronic de alcool in special bere şi vin.
- Fumatul
- Sedentarismul
- Factorii psihosociali mai ales stresul şi tipul de personalitate.
O serie de alte boli asociate măresc riscul apariţiei HTA de 3-5 ori, prin prezenţa unor
factori etiopatogenici comuni. Astfel de boli sunt:
- Diabetul zaharat
- Ateroscleroza
- Hiperlipoproteinemiile
- Hiperuricemia
- Policitemia vera
Factorii endogeni cei mai importanţi sunt:
- Factorul genetic reprezentat de anomalii în ce priveşte metabolismul sodiului,
hiperreactivitatea sistemului nervos simpatic şi excesul de substanţe vasopresoare endogene.
- Creşterea concentraţiei intracelulare a sodiului în special la nivelul fibrei musculare
vasculare netede, care favorizează vasoconstricţia.
- Factori neurogeni se referă la hiperactivitatea simpatică dar şi la structuri aparţinând
sistemului nervos central.
- Sistemul renină-angiotensină-aldosteron intervine prin efectul vasopresor al angiotensinei
11 şi prin creşterea absorbţiei sodiului la nivel renal cu expansiune volemică. Acţiunea acestui
sistem este esenţială în HTA secundare şi la 30% - 40% din cele primitive. Hiperreactivitatea
fibrei musculare netede din peretele vascular determină o creştere importantă a rezistenţei
vasculare totale.(Borundel C. pag.405)

II.4. Tabloul clinic al HTA

13
 De cele mai multe ori pacientul este complet asimptomatic, boala fiind descoperită
întâmplător, la o măsurătoare de rutină a T.A.
Alteori apare o simptomatologie nespecifică: cefalee pulsatilă matinală cu localizare
occipitală, astenie fizică, insomnii, palpitaţii.
În formele complicate este prezentă simptomatologia organului afectat în funcţie de
stadiul evolutiv.
Afectarea sistemului nervos central şi a organelor de simţ generează vertij persistent
însoţit de greaţă şi vărsături (semn de hipertensiune intracraniană şi encefalopatie hipertensivă),
tulburări de vedere ( vedere înceţoşată, scotoame, miodezopsii - „muşte zburătoare”), tulburări de
auz (acufene, tinitus hipertensiv), alterări ale stării de conştienţă însoţite sau nu de deficite
motorii sistematizate şi/sau afazie exprimând accidente ischemice tranzitorii sau accidente
cerebrovasculare constituite.
Afectarea sistemului cardiovascular determină cardiopatia hipertensivă care se exprimă
clinic prin dispnee uşoară, angină pectorală, diferite grade de insuficienţă ventriculară stângă
până la edem pulmonar acut hipertensiv, tulburări de ritm cardiac, insuficienţă cardiacă
congestivă, moarte subită.
Manifestări digestive se pot concretiza în dureri abdominale, cu sau fără balonări, cu sau
fără tulburări de tranzit intestinal şi pot fi determinate de ateroscleroza aortei abdominale. Sau a
arterelor mezenterice.
Manifestările renale sunt tardive şi se prezintă cu poliurie şi nicturie sau cu tabloul clinic al
insuficienţei renale cronice în stadiile avansate.(Dr.Gherasim L. pag.795,796)

II.5. Explorările paraclinice în HTA

Explorarea paraclinică se face în sensul stabilirii etiologiei HTA, a stadializării ei şi pentru

identificarea altor factori de risc asociaţi.
Examene de laborator uzuale: glicemia a jeun, colesterolul total, LDL-colesterolul,
HDL-colesterolul, trigliceridele (a jeun), acidul uric seric, creatinina serică, - potasiul seric,
hemoglobina şi hematocritul; analiza urinară prin metoda dipstick, care permite detecţia
microalbuminuriei; examenul microscopic urinar.
Explorările funcţionale: electrocardiograma.
Explorările imagistice. radiografia toraciă, echocardiografia.

Electrocardiograma poate fi normală sau poate evidenţia hipertrofie atrială stângă,

hipertrofie ventriculară stângă, modificări secundare, ischemice sau mixte ale segmentului ST şi
14
undei T. Uneori pot fi surprinse diferite aritmii. (Dr.Gherasim L. pag.77,78)
Examenul fundului de ochi oferă informaţii asupra severităţii HTA şi în special asupra
răsunetului ei pe circulaţia cerebrală.
Se descriu:
- Stadiul I - îngustarea lumenului arterial; în „fir de cupru”;
- Stadiul II - artere scleroase; comprimarea venelor la locul încrucişării (semnul Salus-
Gunn);
- Stadiul III - hemoragii retiniene;
- Stadiul IV - edem papilar; artere filiforme. (Dr.Gherasim L. pag.810,811)
Radiografia toracică arată cord de dimensiuni normale sau crescute în momentul în care
apar dilatarea şi semnele de insuficienţă cardiacă. Mai poate evidenţia prezenţa unui eventual
anevrism de aortă.
Echocardiografia este cu mult mai sensibilă decât electrocardiograma în ceea ce priveşte
depistarea hipertrofiei ventriculare stângi, precum şi în aprecierea performanţei sistolice şi
diastolice a cordului stâng.
La bolnavii tineri şi pacienţi la care evaluarea clinică biologică iniţială sugerează o cauză
secundară specifică pentru HTA, in formele de hipertensiune cu evoluţie accelerată sau cu
complicaţii, se recomandă efectuarea unor explorări complementare cum ar fi: echografia renală,
urografia intravenoasă, dozare de catecolamine şi hormoni în sânge şi urină etc.

II.6. Diagnosticul HTA

Procedurile diagnostice au ca scop:

 stabilirea nivelurilor tensiunii arteriale;
 identificarea cauzelor secundare de hipertensiune;
 evaluarea riscului cardiovascular global prin identificarea altor factori de risc, a
afectării organelor ţintă şi a comorbidităţilor.
Procedurile diagnostice cuprind:
 măsurători repetate ale tensiunii arteriale
 anamneza
 examenul clinic
 investigaţiile de laborator şi paraclinice. (Dr.Gherasim L. pag.813)
1. Măsurarea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială se caracterizează prin importante variaţii spontane atât pe parcursul

15
aceleiaşi zile, cât şi între zile, luni şi anotimpuri. De aceea, diagnosticul de hipertensiune trebuie să
se bazeze pe multiple măsurători ale tensiunii arteriale, în diferite situaţii, de-a lungul unei
perioade de timp.
Dacă tensiunea arterială este doar uşor crescută, trebuie efectuate măsurători repetate de-a
lungul unei perioade de câteva luni, pentru a defini tensiunea arterială "obişnuită" a pacientului cât
mai riguros posibil.
Pe de altă parte, dacă pacientul prezintă o creştere mai marcată a tensiunii arteriale, dovezi
de afectare a organelor legată de hipertensiune sau un profil de risc înalt sau foarte înalt,
măsurătorile repetate trebuie efectuate pe perioade mai scurte de timp (săptămâni sau zile). În
general, diagnosticul de hipertensiune trebuie să se bazeze pe cel puţin 2 măsurători ale tensiunii
arteriale pe consultaţie şi pe minimum 2-3 consultaţii, Deşi în cazurile extrem de severe
diagnosticul se poate baza pe măsurătorile efectuate într-o singură consultaţie.
Tensiunea arterială poate fi măsurată de către medic sau asistentul medical în cabinet sau în
spital (tensiunea arterială de cabinet sau spital), de către pacient sau o rudă la domiciliu, sau
automat pe o perioadă de 24 ore.
Bazându-se pe recomandările specifice ale Societăţii Europene de Hipertensiune, aceste
proceduri pot fi sintetizate după cum urmează:
1.1. Măsurarea TA în spital sau cabinet
TA poate fi măsurată cu ajutorul unui sfigmomanometru cu mercur ale cărui componente
(tuburi de cauciuc, valve, cantitate de mercur etc.) trebuie păstrate în condiţii corespunzătoare de
funcţionare. Alte dispozitive non-invazive (dispozitive auscultatorii sau oscilometrice semi-
automate) pot fi de asemenea folosite şi vor deveni din ce în ce mai importante datorită interzicerii
progresive a utilizării medicale a mercurului. Totuşi, aceste aparate ar trebui validate în funcţie de
protocoale standardizate , iar acurateţea lor trebuie verificată periodic prin comparaţie cu
sfigmomanometrul cu mercur.(www romedic.co.)
1.2. Măsurarea TA în ambulator
Sunt disponibile câteva dispozitive (majoritatea oscilometrice) pentru măsurarea automată a
tensiunii arteriale la pacienţii la care este permis un stil de viaţă aproape normal. Acestea
furnizează informaţii despre tensiunea arterială medie pe 24 ore, ca şi despre valorile medii pe
perioade mai restrânse, ca ziua, noaptea sau dimineaţa. Aceste date nu trebuie considerate ca
substituenţi ai informaţiei obţinute în urma măsurării convenţional a tensiunii arteriale. Totuşi,
aceste date pot avea o valoare clinică suplimentară importantă, deoarece studiile transversale şi
longitudinale au arătat că tensiunea arterială măsurată în cabinet are o relaţie limitată cu tensiunea
arterială pe 24 ore şi, ca urmare, cu tensiunea arterială din viaţa de zi cu zi. Aceste studii au arătat,
de asemenea, că tensiunea arterială ambulatorie
16
 1) se corelează mai bine decât tensiunea arterială de cabinet cu afectarea organelor ţintă şi cu
modificările ei postterapeutice,
2) este în relaţie mai puternică cu evenimentele cardiovasculare decât tensiunea arterială de
cabinet, cu o predicţie a riscului cardiovascular mai mare decât şi adiţională predicţiei furnizate de
tensiunea arterială de cabinet la nivelul populaţiei generale, ca şi la pacienţii hipertensivi netrataţi
şi trataţi,
3) măsoară mai riguros decât tensiunea arterială de cabinet gradul reducerii presiunii
arteriale indusă de tratament, datorită unei reproductibilităţi mai mari de-a lungul timpului şi unui
efect "de halat alb" şi placebo absent sau neglijabil.
Deşi unele dintre avantajele de mai sus pot fi obţinute prin creşterea numărului de
determinări ale tensiunii arteriale în cabinet, monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24
ore poate fi utilă în momentul diagnosticului şi la intervale variabile în cursul terapiei.
Ar trebui făcut un efort pentru a extinde monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24
ore, pentru a obţine informaţii
• despre profilul tensiunii arteriale în cursul zilei şi al nopţii,
• despre diferenţa de tensiune arterială zi-noapte,
• despre creşterea matinală a tensiunii arteriale,
• despre variabilitatea tensiunii arteriale.
Valorile tensiunii arteriale diurne şi nocturne şi modificările lor post-terapeutice sunt legate
unele de altele, dar valoarea prognostică a tensiunii arteriale nocturne s-a dovedit superioară celei
a tensiunii arteriale diurne. În plus, s-a raportat că subiecţii la care scăderea nocturnă a tensiunii
arteriale este redusă (non-dippers) au o prevalenţa mai mare a afectărilor organelor ţintă şi un
prognostic mai puţin favorabil, deşi în unele studii valoarea prognostică a acestui fenomen s-a
pierdut atunci când analiza multivariată a inclus tensiunea arterială medie pe 24 ore. Există, de
asemenea, dovezi că evenimentele cardiace şi cerebrovasculare prezintă o prevalenţă maximă
dimineaţa, posibil legată de creşterea marcată a tensiunii arteriale la trezirea din somn, de
agregarea plachetară crescută, de activitatea fibrinolitică scăzută şi de activarea simpatică .
Agravarea leziunilor organelor ţintă şi incidenţa evenimentelor adverse a fost pusă în legătură cu
variabilitatea tensiunii arteriale, cuantificată prin deviaţia standard a valorilor medii. Deşi în aceste
studii rolul factorilor perturbatori nu a fost exclus întotdeauna, rolul independent al variabilităţii
tensiunii arteriale a fost recent confirmat de un studiu observaţional pe termen lung. (www
romedic.co.)

Când se măsoară presiunea arterială pe 24 ore trebuie acordată atenţie următoarelor aspecte:
 Trebuie utilizate numai dispozitive validate prin protocoale internaţionale
17
 standardizate.
 Trebuie utilizate manşete de dimensiuni adecvate şi tzrebuie să comparăm valorile
iniţiale cu cele obţinute cu ajutorul unui sfigmomanometru, pentru a verifica dacă
diferenţele nu sunt mai mari de ± 5 mmHg.
 Trebuie să setăm citirea automată la intervale de maximum 30 minute pentru a obţine
un număr adecvat de valori şi să ne asigurăm că avem cât mai multe ore reprezentate,
în eventualitatea că unele înregistrări sunt respinse datorită artefactelor.
 Dezumflarea automată a echipamentului ar trebui să se realizeze cu o rată de maximum
2 mmHg/s.
 Este important să convingem pacienţii să desfăşoare o activitate normală, dar să evite
efortul fizic extenuant şi să menţină braţul în extensie şi nemişcat în momentele
umflării manşetei.
 Să solicităm pacientului să furnizeze informaţii într-un jurnal asupra evenimentelor
neobişnuite, ca şi asupra duratei şi calităţii somnului nocturn.
 Trebuie să efectuăm o altă monitorizare ambulatorie, dacă prima examinare are mai
puţin de 70% din numărul aşteptat de valori valide datorită artefactelor frecvente.
Trebuie să ne asigurăm că proporţia valorilor valide este similară pentru perioada
diurnă şi nocturnă.
 Este bine de reţinut că tensiunea arterială ambulatorie este de obicei mai mică cu câţiva
mmHg faţă de cea măsurată în cabinet.
 Este vital să determinăm pacientul să indice medicului valorile măsurate şi să evite
auto-modificarea regimurilor terapeutice. (www romedic.co.)
1.3. Măsurarea TA la domiciliu
Auto-măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu nu poate furniza informaţiile extensive
despre valorile tensiunii arteriale cotidiene, care sunt asigurate de monitorizarea ambulatorie a
tensiunii arteriale. Totuşi, poate furniza valori pentru diferite zile, în situaţii apropiate celor
cotidiene. Atunci când se calculează o medie pe o perioadă de câteva zile, aceste valori au unele
dintre avantajele tensiunii arteriale ambulatorii, adică nu prezintă un efect "de halat alb"
semnificativ, sunt mai reproductibile şi prezic prezenţa şi progresia leziunilor organelor ţintă, ca şi
riscul de evenimente cardiovasculare mai bine decât valorile determinate în cabinet. De aceea,
măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu pe perioade corespunzătoare poate fi recomandată
înainte şi în cursul terapiei deoarece, de asemenea, acest procedeu relativ ieftin poate îmbunătăţi
complianţa.
1.4. Hipertensiunea izolată de cabinet sau hipertensiunea "de halat alb"
La unii pacienţi, tensiunea arterială de cabinet este crescută persistent, în timp ce tensiunea
18
arterială pe 24 ore sau tensiunea arterială măsurată la domiciliu sunt în limite normale. Această
situaţie este cunoscută sub numele de "hipertensiune de halat alb" . Deşi este de preferat termenul
mai descriptiv de "hipertensiune izolată de cabinet (sau spital)", deoarece diferenţa dintre
tensiunea arterială de cabinet şi tensiunea arterială ambulatorie nu se corelează cu creşterea
tensiunii arteriale de cabinet indusă de reacţia la prezenţa unui medic sau a unei asistente, adică
adevăratul "efect de halat alb".
Indiferent de terminologie, sunt disponibile acum dovezi că hipertensiunea izolată de cabinet
ar fi prezentă la aproximativ 15% din populaţia generală şi că ar fi răspunzătoare pentru o
proporţie notabilă (o treime sau mai mult) dintre subiecţii la care este diagnosticată hipertensiunea.
Există dovezi că la indivizii cu hipertensiune izolată de cabinet riscul cardiovascular este mai mic
decât la cei cu tensiune arterială crescută atât în cabinet, cât şi în ambulatoriu. Totuşi, câteva, deşi
nu toate studiile, au raportat că această situaţie se asociază cu o prevalenţă mai mare a leziunilor
organelor ţintă şi anomaliilor metabolice decât în cazul subiecţilor normotensivi, ceea ce
sugerează că nu ar fi un fenomen clinic inocent. Dovezile privind semnificaţia sa prognostică
nefavorabilă sunt mai puţin evidente în studii, atunci când datele sunt adaptate pentru vârstă şi sex,
dar există un raport privind asocierea sa cu o frecvenţă a evenimentelor cardiovasculare
intermediară între cea a subiecţilor cu tensiune arterială normală şi hipertensiune atât în, cât şi în
afara cabinetului.
1.5. Hipertensiunea ambulatorie izolată sau hipertensiunea mascată
Fenomenul invers al "hipertensiunii de halat alb" a fost, de asemenea, descris: subiecţii cu
tensiunea arterială de cabinet normală (< 140/90 mmHg) pot avea valori crescute ale tensiunii
arteriale în ambulatoriu sau la domiciliu, situaţie denumită "hipertensiune ambulatorie izolată" sau
"hipertensiune mascată". Prevalenţa în populaţie este aproximativ aceeaşi cu cea a hipertensiunii
izolate de cabinet şi s-a calculat că aproximativ 1 din 7 sau 8 subiecţi cu tensiunea arterială de
cabinet normală pot aparţine acestei categorii. Deşi există informaţii limitate referitoare la
persistenţa în timp a acestei situaţii, s-a arătat că astfel de subiecţi au o prevalenţă mai mare a
leziunilor organelor ţintă, cu o prevalenţă crescută a factorilor de risc metabolici, comparativ cu
subiecţii cu tensiune arterială cu adevărat normală. (www romedic.co.)
Studiile prognostice au sugerat că hipertensiunea mascată creşte riscul cardiovascular, care
pare a fi apropiat de cel al subiecţilor cu hipertensiune în şi în afara cabinetului.
În concluzie, studiile din ultimii ani au furnizat din ce în ce mai multe dovezi privind
importanţa clinică a măsurării tensiunii arteriale în afara cabinetului, deoarece astfel se poate
caracteriza mai precis severitatea hipertensiunii şi se poate identifica un profil de risc mai înalt la
unii indivizi aparent normotensivi. Într-un studiu observaţional recent pe termen lung, riscul de
deces la 12 ani a crescut progresiv de la situaţia de a fi normotensiv la cabinet, la domiciliu şi pe
19
24 ore, la situaţia de a fi diagnosticat hipertensiv prin una, două sau toate cele trei modalităţi de
măsurare a tensiunii arteriale. Măsurarea tensiunii arteriale în ambulatoriu şi la domiciliu poate
furniza informaţii utile, chiar atunci când nu există creşteri aparente ale tensiunii arteriale în spital,
mai ales la subiecţii cu multipli factori de risc şi leziuni ale organelor ţintă. (www romedic.co.)
1.6. Tensiunea arterială în timpul exerciţiului fizic şi testelor de laborator
Atât stresorii fizici cât şi psihici au fost utilizaţi în laborator pentru evaluarea răspunsului
tensiunii arteriale la stimuli şi potenţiala sa utilitate clinică. Stresul fizic implică exerciţiu fizic
activ (efort dinamic sau static) sau stres fizic pasiv, cum ar fi testul presor la rece. Stresul psihic
este dat de o problemă matematică, tehnică sau de natură decizională. Toţi stresorii cresc tensiunea
arterială şi răspunsul tensional individual variabil a fost evaluat cu privire la predicţia
hipertensiunii cu debut recent, a leziunilor organelor ţintă şi afecţiunilor cardiovasculare sau
decesului. Datele referitoare lapredicţia hipertensiunii sunt controversate. Unele studii au raportat
un risc semnificativ şi independent pentru hipertensiune la subiecţii care au prezentat răspunsuri
disproporţionate ale tensiunii arteriale la efort, iar la bărbaţi răspunsurile tensiunii arteriale la
stresul psihic au prezis valorile tensionale ulterioare şi hipertensiunea la 10 ani de urmărire.
Totuşi, doar o mică parte din variaţia valorilor tensionale ulterioare a fost explicată prin răspunsul
diferit la stresul psihic, iar alte studii au condus la rezultate negative. În ceea ce priveşte leziunile
organelor ţintă, majoritatea studiilor pe subiecţi normotensivi şi hipertensivi nu au observat o
relaţie semnificativă între efectul presor al exerciţiului fizic dinamic şi hipertrofia ventriculară
stângă după adaptarea adecvată pentru tensiunea arterială de repaus , dar într-un raport recent,
modificarea tensiunii arteriale sistolice de repaus la exerciţiul fizic submaximal s-a dovedit a fi un
predictor puternic al hipertrofiei ventriculare stângi la indivizii prehipertensivi. Semnificaţia
reactivităţii tensiunii arteriale la exerciţiul static a fost rar explorată, dar nu a fost raportată o
asociere semnificativă între răspunsul tensiuni arteriale la strângerea mâinii şi masa ventriculului
stâng, în timp ce creşterea tensiunii arteriale indusă de testul presor la rece a prezis masa
ventriculului stâng într-un singur raport . Efectul asupra tensiunii arteriale al unei probleme
aritmetice a fost într-o relaţie semnificativă cu remodelarea concentrică a ventriculului stâng, dar
nu cu masa ventriculului stâng într-un studiu, în timp ce alte studii nu au reuşit să descopere
asociaţii pozitive între structura ventriculului stâng şi acest tip de reactivitate a tensiunii arteriale.
Există dovezi contradictorii dacă un răspuns exagerat al tensiunii arteriale la exerciţiul pe bicicletă
poate prezice morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară independent de valorile de repaus , deşi
rezultatele unui studiu pe 21 ani au arătat recent că tensiunea arterială sistolică atât în clinostatism,
cât şi în timpul unui exerciţiu de 6 minute furnizează informaţii predictive despre decesul
cardiovascular, în special la subiecţii cu creşterea uşoară a tensiunii arteriale . Totuşi, situaţia
poate fi diferită în cazul unei hipertensiuni mai severe. Dacă o creştere excesivă a tensiunii
20
arteriale în cursul exerciţiului fizic adaugă date prognostice la tensiunea arterială de repaus, acest
fapt poate depinde de efectul exerciţiului asupra debitului cardiac. Dacă creşterea debitului cardiac
indusă de exerciţiu este alterată, aşa cum se observă în hipertensiunea severă, tensiunea arterială
în timpul exerciţiului nu mai prezintă semnificaţie prognostică independentă.
Există unele dovezi că alterarea scăderii rezistenţei vasculare sistemice în cursul exerciţiului
fizic indică un prognostic prost . În concluzie, rezultatele privind relaţiile independente dintre
răspunsul tensiunii arteriale la stresori fizici şi psihici, hipertensiunea viitoare şi leziunile
organelor ţintă nu sunt consistente şi, dacă au o semnificaţie, aceasta este mică, în ceea ce priveşte
predicţia evenimentelor cardiovasculare, studiul pe 21 ani menţionat mai sus sugerează că un test
de efort poate furniza unele informaţii prognostice suplimentare, cel puţin la pacienţii cu creşteri
uşoare ale tensiunii arteriale, deoarece în absenţa altor factori de risc sau a leziunilor organelor
ţintă, decizia asupra necesităţii intervenţiei terapeutice poate fi dificilă. În sfârşit, nu trebuie uitat
că măsurarea non-invazivă a tensiunii arteriale în timpul testului de efort se limitează la valorile
sistolice, şi că acurateţea acestora este mult mai mică comparativ cu cea a valorilor de repaus.
(www romedic.co.)
1.7. Presiunea arterială centrală
Datorită suprapunerii variabile a undelor directe şi reflectate de-a lungul arborelui arterial,
presiunea sistolică aortică şi presiunea pulsului (adică presiunea exercitată la nivelul cordului,
creierului şi rinichiului) pot fi diferite faţă de presiunea brahială măsurată convenţional . Mai mult
decât atât, s-a emis de mult ipoteza că presiunea sistolică periferică şi centrală şi presiunea
pulsului ar putea fi afectate în mod diferit de medicamentele antihipertensive .
Necesitatea măsurării invazive a presiunii sangvine centrale a supus acest subiect cercetării.
Totuşi, recent, a fost descrisă o metodă pentru estimarea non-invazivă a presiunii aortice, prin
calcularea "indicelui de augmentare" pornind de la graficul presiunii undei pulsului înregistrată
la nivelul unei artere periferice . Utilizarea acestei metode a confirmat că efectele medicaţiei
antihipertensive asupra presiunii sistolice centrale şi asupra presiunii pulsului nu reflectă invariabil
pe cele de la nivelul arterei brahiale. Mai mult, rezultatele obţinute într-un substudiu mare efectuat
în cadrul unui trial randomizat au arătat că presiunea pulsului centrală, evaluată prin "indicele de
augmentare", se corelează semnificativ cu evenimentele cardiovasculare . Totuşi, este necesar ca
rolul prognostic al presiunii sangvine centrale versus presiunea sangvină periferică să fie
confirmat prin studii observaţionale şi intervenţionale pe scară mai largă.
2. Antecedentele personale şi heredocolaterale
Antecedentele heredocolaterale se vor obţine amănunţit, acordându-se o atenţie specială
existenţei hipertensiunii, diabetului zaharat, dislipidemiei, bolii coronariene premature,
accidentului vascular cerebral, afecţiunilor arteriale periferice sau renale.
21
 Antecedentele personale trebuie să includă:
a) existenţa şi durata episoadelor hipertensive anterioare;
b) simptomele sugestive pentru cauze secundare de hipertensiune şi ingestia medicamentelor
sau substanţelor care pot determina creşteri ale tensiunii arteriale, cum ar fi picăturile nazale,
cocaina, amfetaminele, contraceptivele orale, steroizii, antiinflamatoarele non-steroidiene,
eritropoetina şi ciclosporina;
c) factori legaţi de stilul de viaţă, cum ar fi ingestia de grăsimi (în special grăsimi animale),
sare şi alcool, fumatul, activitatea fizică, creşterea în greutate de la vârste tinere;
d) antecedentele sau simptomele actuale sugestive pentru boală coronariană, insuficienţa
cardiacă, boală cerebrovasculară sau afecţiune vasculară periferică, boală renală, diabet zaharat,
gută, dislipidemie, astm bronşic sau orice altă afecţiune semnificativă, ca şi medicamentele
utilizate în tratamentul acestor afecţiuni;
e) terapia antihipertensivă anterioară, rezultatele acesteia şi reacţiile adverse;
f) factori de ordin personal, familial şi de mediu, care pot influenţa tensiunea arterială, riscul
cardiovascular, ca şi evoluţia şi rezultatul terapiei. De asemenea, medicul trebuie să se intereseze
în legătură cu obiceiul pacientului de a sforăi, care poate fi semn al sindromului de apnee în somn
şi de risc cardiovascular crescut. (www romedic.co.)
3. Examenul clinic
În plus faţă de tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă trebuie măsurată cu atenţie
(monitorizarea pulsului minimum 30 secunde sau mai mult dacă sunt raportate aritmii), deoarece
valorile crescute în mod repetat pot indica un risc mai mare, activitate simpatică crescută sau
parasimpatică scăzută, sau insuficienţă cardiacă.

Examenul fizic trebuie orientat către evidenţierea factorilor de risc adiţional, semnelor
sugestive pentru hipertensiune secundară, ca şi a leziunilor organelor ţintă.
Circumferinţa abdominală ar trebui măsurată cu pacientul ridicat şi ar trebui obţinute
greutatea şi înălţimea pentru a calcula indicele de masă corporală printr-o formulă standard.

3. Investigaţii paraclinice
Investigaţiile paraclinice au ca obiectiv furnizarea de dovezi privind factorii de risc
adiţional, identificarea hipertensiunii secundare şi a prezenţei sau absenţei leziunii organelor ţintă.
Investigaţiile ar trebui să progreseze de la cele mai simple la cele mai complicate. Cu cât pacientul
este mai tânăr, cu cât tensiunea arterială este mai înaltă şi cu cât dezvoltarea hipertensiunii este
mai rapidă, cu atât mai minuţios ar trebui să fie travaliul diagnostic.
Totuşi, investigaţiile minime necesare rămân un subiect de discuţie. În contextul european,
22
în care afecţiunile cardiovasculare reprezintă principala cauză de morbiditate şi mortalitate,
investigaţiile de rutină ar trebui să includă:
- glicemie a jeun,
- colesterol total,
- LDL-colesterol,
- HDL-colesterol,
- trigliceride (a jeun),
- acid uric seric,
- creatinina serica,
- potasiu seric,
- hemoglobina şi hematocrit;
- analiza urinară prin metoda dipstick, care permite detecţia microalbuminuriei;
- examen microscopic urinar
- electrocardiogramă.
Determinarea creatininei serice reprezintă o evaluare imprecisă a funcţiei renale. Cu toate
acestea, chiar o mică creştere a creatininei poate indica o leziune renală substanţială şi un
risc crescut de afecţiune cardio-vasculară. Valorile creatininei serice ar trebui utilizate, de
asemenea, pentru estimarea clearance-ului creatininei prin formula Cockroft-Gault sau a ratei
filtrării glomerulare prin formula MDRD, procedee uşoare care permit identificarea pacienţilor
cu reducerea filtrării glomerulare şi risc cardiovascular crescut, dar la care valorile creatinei serice
sunt încă în limite normale.(Dorobanțu M. 2004 pag.272)
Dacă glicemia a jeun este > 5,6 mmol/1 (100 mg/dl), se recomandă efectuarea unui test de
toleranţă la glucoză. Valori repetate ale glicemiei a jeun > 7 mmol/1 (126 mg/dl) şi un test de
toleranţă la glucoză anormal sunt considerate sugestive pentru diabet zaharat.
Deşi s-a raportat că proteina C reactivă cu sensibilitate înaltă (hsCRP) ar fi un factor
predictiv al incidenţei evenimentelor cardiovasculare în câteva situaţii clinice, valoarea sa
suplimentară în determinarea riscului cardiovascular global este nesigură, cu excepţia pacienţilor
cu sindrom metabolic, la care s-a raportat că valorile hsCRP sunt asociate cu o creştere
suplimentară marcată a riscului.
Valoarea altor markeri ai inflamaţiei (fibrinogen, citokine, homocisteină şi peptid natriuretic
cerebral etc.) pentru stratificarea riscului cardiovascular este obiectul unei cercetări active, dar în
prezent nu se recomandă măsurarea lor în practica curentă.
4. Analiza genetică
Există frecvent antecedente heredocolaterale de hipertensiune la pacienţii hipertensivi, ceea
ce sugerează că ereditatea contribuie la patogeneza acestei afecţiuni.
23
 Hipertensiunea esenţială este o afecţiune extrem de heterogenă, care prezintă o etiologie
multifactorială şi anomalii poligenice. Modificări la nivelul anumitor gene ar putea determina
sensibilizarea individului la un anumit factor de mediu. A fost descris la om un număr de mutaţii
la nivelul genelor care codifică principalele sisteme de control al tensiunii arteriale, dar rolul lor
exact în patogeneza hipertensiunii esenţiale rămâne încă neclar. Totuşi, predispoziţia genetică a
pacientului ar putea influenţa enzimele implicate în metabolismul medicamentelor, iar acest fapt,
în schimb, ar putea afecta atât eficacitatea, cât şi reacţiile adverse ale agenţilor anti-hipertensivi.
Există exemple de studii farmacogenetice şi farmacogenomice, care abordează aceste subiecte.
Mai mult, au fost descrise câteva forme monogenice rare de hipertensiune, cum ar fi
aldosteronismul glucocorticoid-reversibil, sindromul Liddle şi altele, în care o singură mutaţie
genică explică complet patogeneza hipertensiunii şi dictează modalitatea de tratament.
5. Identificarea leziunilor subclinice ale organelor ţintă
Datorită importanţei leziunilor subclinice de organ ca un stadiu intermediar în continuumul
afecţiunii vasculare şi ca unul dintre determinanţii riscului cardiovascular global, semnele afectării
organelor ţintă ar trebui căutate cu atenţie. Ar trebui subliniat că este acum disponibil un mare
număr de dovezi referitor la rolul crucial al leziunilor subclinice de organ în determinarea riscului
cardiovascular la indivizii cu şi fără tensiune arterială crescută.
1. S-a arătat în mod repetat că microalbuminuria se asociază cu o incidenţă crescută a
afecţiunilor cardiovasculare, nu numai la subiecţii diabetici, dar şi la cei nondiabetici. În
plus, a fost documentat un risc crescut pentru nivelurile proteinelor urinare mai scăzute decât cele
definite ca microalbuminurie. (Dorobanțu M. 2004 pag.273)
2. Au existat confirmări suplimentare în ceea ce priveşte rolul prognostic nefast al
hipertrofiei ventriculare stângi, ca şi al îngroşării intimă-medie carotidiene, alături de dovezi
că prevalenţa acestora la subiecţii hipertensivi obişnuiţi este mult mai frecventă decât cea
observată atunci când sunt practicate numai investigaţii de rutină. În absenţa investigaţiilor
ultrasonografice care să ateste hipertrofia ventriculară stângă şi îngroşarea vasculară sau prezenţa
plăcilor aterosclerotice, până la 50% dintre subiecţii hipertensivi ar putea fi clasificaţi în mod
greşit în grupul de risc adiţional scăzut sau moderat, în timp ce prezenţa afectării cardiace sau
vasculare îi introduce într-un grup de risc mai înalt.
3. Analizele retrospective ale trialurilor prospective au arătat că reducerea indusă de
tratament a nivelului proteinuriei şi a hipertrofiei ventriculare stângi este însoţită de
reducerea incidenţei evenimentelor cardiovasculare. De asemenea, informaţii utile despre
afectarea vasculară pot fi obţinute măsurând complianţa arterială prin velocitatea undei
pulsului. Totuşi, la ora actuală această metodă nu este suficient de răspândită, şi ca urmare
informaţiile furnizate de ea sunt de dorit, dar dificil de obţinut.
24
 Metodele pentru evaluarea leziunilor de organ
6.1. Cordul
Electrocardiograma ar trebui să facă parte din toate evaluările de rutină ale subiecţilor cu
hipertensiune arterială. Sensibilitatea sa pentru identificarea hipertrofiei ventriculare stângi este
scăzută, dar totuşi hipertrofia detectată prin indicele Sokolow-Lyon (SV1 + RV5-6 > 38 mm) sau
prin produsul voltaj-durata QRS Cornell (> 2440 mm*ms) este un predictor independent al
evenimentelor cardiovasculare , iar utilizarea sa ca marker al afectării cardiace şi al regresiei ei
indusă de tratament pare să fie valoroasă, cel puţin la pacienţii peste 55 ani. Electrocardiograma
poate fi, de asemenea, utilizată pentru a detecta pattern-uri de suprasarcină ventriculară sau
"străin" (care indică un risc mai sever), ischemie, tulburări de conducere şi aritmii, inclusiv
fibrilaţia atrială, care nu sunt rare la pacienţii hipertensivi vârstnici. (Dorobanțu M. 2004 pag.274)
Monitorizarea Holter electrocardiografică este indicată în hipertensiune atunci când
trebuie detectate aritmii sau episoade ischemice. Aceasta poate, de asemenea, furniza dovezi
referitoare la o variabilitate redusă a frecvenţei cardiace, care poate apare în hipertensiunea
severă . Totuşi, semnificaţia prognostică negativă a acesteia nu este dovedită, deşi a fost
demonstrată pentru insuficienţa cardiacă şi post infarct.
Ecocardiografia are o sensibilitate mai mare decât electrocardiograma în diagnosticul
hipertrofiei ventriculare stângi şi în predicţia riscului cardiovascular şi poate ajuta în stratificarea
mai precisă a riscului global şi în stabilirea terapiei. O evaluare adecvată include măsurarea
dimensiunilor septului interventricular, a grosimii peretelui posterior al ventriculului stâng şi a
diametrului telediastolic ventricular stâng, cu calcularea masei ventriculare stângi conform
formulelor în vigoare. Deşi relaţia dintre indicele masei ventriculului stâng şi riscul cardiovascular
este continuă, sunt larg utilizate valorile prag de 125 g/m2 la bărbaţi şi 110 g/m2 la femei pentru
estimările hipertrofiei ventriculare stângi. Hipertrofia concentrică (raport perete/rază > 0,42, cu
masa ventriculară stângă crescută)202, hipertrofia excentrică (raport perete/rază < 0,42, cu masa
ventriculară stângă crescută) şi remodelarea concentrică (un raport perete/rază > 0,42, cu masa
ventriculară stângă normală), toate acestea sunt factori predictivi pentru incidenţa crescută a
afecţiunilor cardiovasculare, dar s-a arătat că hipertrofia concentrică este condiţia care creşte cel
mai mult riscul . În plus, ecocardiografia furnizează o metodă de evaluare a funcţiei sistolice a
ventriculului stâng; fracţia de ejecţie, ca şi scurtarea fracţionată endocardială şi medio-parietală au
fost propuse ca posibili predictori suplimentari ai evenimentelor cardiovasculare. Umplerea
diastolică a ventriculului stâng (o măsură a aşa-numitei "funcţii diastolice") poate fi, de asemenea,
evaluată Doppler prin măsurarea raportului undelor E/A ale fluxului sangvin transmitral, a
timpului de relaxare proto-diastolică şi a fluxului venos pulmonar în atriul stâng . Se pot obţine, de
25
asemenea, informaţii utile prin Doppler tisular la nivelul inelului mitral lateral . Toate aceste
determinări suscită un mare interes la ora actuală, deoarece este recunoscut în prezent că o
proporţie considerabilă (aproximativ 50%) din insuficienţele cardiace pot fi explicate prin
"disfuncţia diastolică", cu o alterare a funcţiei sistolice minimă sau absentă, şi că aşa-numita
"insuficienţă cardiacă diastolică" este o condiţie cu pronostic nefast . Alterările funcţiei diastolice
sunt frecvente la hipertensivi, iar la subiecţii vârstnici cu hipertensiune cel puţin unul din patru
pacienţi poate fi afectat . Aceste modificări pot apare în absenţa alterărilor funcţiei sistolice şi
chiar în absenţa hipertrofiei ventriculare stângi. Există dovezi că disfuncţia diastolică creşte riscul
fibrilaţiei atriale . Mai mult, două studii au raportat că disfuncţia diastolică este factor predictiv
pentru insuficienţa cardiacă consecutivă şi se asociază cu o incidenţă crescută a mortalităţii
generate , Deşi într-un alt studiu a rezultat ca această asociere nu este independentă de
covariabile . În sfârşit, ecocardiografia furnizează unele informaţii despre prezenţa şi gradul
dilataţiei atriului stâng, care se corelează cu riscul de fibrilaţie atrială, afecţiuni cardiovasculare şi
deces. De asemenea, pot fi obţinute date despre anomalii segmentare de cinetică ale ventriculului
stâng datorate ischemiei sau unui infarct în antecedente. (Dorobanțu M. 2004 pag.275)
Alte procedee diagnostice, cum ar fi rezonanţa magnetică nucleară, scintigrafia cardiacă,
testul de efort şi angiografia coronariană sunt rezervate unor indicaţii specifice.
Radiografia toracică poate fi o metodă diagnostică suplimentară utilă, atunci când dispneea
este simptomul principal sau când sunt căutate informaţii despre arterele mari intratoracice sau
despre circulaţia pulmonară, dar în general, radiografia toracică este o metodă standard demodată
pentru identificarea bolii cardiace hipertensive. În ultimii ani, a crescut interesul pentru
posibilitatea de a evalua gradul fibrozei cardiace, cu scopul de a îmbunătăţi capacitatea masei
ventriculare stângi crescute de a prezice prognosticul. Au fost utilizate tehnici bazate pe
ecoreflectivitate; metoda prin dispersia inversată (backscattering) a semnalului poate reflecta într-
o anumită măsură proprietăţile contractile ale miocardului mai mult decât conţinutul colagenic, în
timp ce ecoreflectivitatea se corelează mai direct cu fibroza cuantificată hitologic.
Ecoreflectivitatea a arătat că constituţia tisulară a hipertrofiei ventriculare stângi poate varia şi că
medicamentele care favorizează regresia ei pot să difere în ceea ce priveşte reducerea fibrozei.
Acum cea mai precisă metodă de evaluare a constituţiei ţesutului cardiac este reprezentată de
rezonanţa magnetică nucleară, al cărei cost, totuşi împiedică utilizarea sa pe scară largă. De
asemenea, la ora actuală sunt cercetaţi markerii componentei colagenice tisulare, dar aceştia sunt
doar parţial derivaţi de la nivelul ţesutului cardiac.
6.2. Vasele sangvine
Sunt disponibile o serie de teste de screening non-invazive pentru a identifica anomaliile
structurale şi funcţionate ale arterelor mari în hipertensiune.
26
 Examenul ecografic al arterelor carotide cu determinarea grosimii complexului
intimă-medie (DVIT) sau identificarea existenţei plăcilor aterosclerotice s-a arătat că sunt
factori de predicţie atât ai accidentului vascular cerebral, cât şi ai infarctului miocardic. Relaţia
dintre IMT carotidiană şi evenimentele cardiovasculare este continuă, dar pentru arterele carotide
comune un IMT > 0,9 mm poate fi considerat ca valoare estimativă pentru existenţa unor
anomalii. Este probabil ca examenul ultrasonografic limitat la artera carotidă comună (sediu
infrecvent de atero-scleroză) să măsoare numai hipertrofia vasculară, în timp ce evaluarea
aterosclerozei necesită şi examenul bifurcaţiei şi/sau al arterei carotide interne, unde plăcile de
aterom sunt mai frecvente. Prezenţa unei plăci ateromatoase poate fi identificată prin prezenţa
DVIT > 1,3 sau 1,5 mm sau a unei creşteri focale a grosimii de 0,5 mm sau de 50% din valoarea
IMT înconjurătoare. Există dovezi că, la pacienţii hipertensivi netrataţi, fără leziuni ale organelor
ţintă la examinarea de rutină, aceste alterări sunt frecvente şi ca urmare examenul ultrasonografic
carotidian poate adesea detecta leziuni vasculare şi poate stratifica riscul mai precis. (Dorobanțu
M. 2004 pag.276)
De asemenea, existenţa leziunilor arteriale poate fi sugerată de un indice gleznă-braţ < 0,9,
utilizând examenul Doppler continuu şi un manometru. Un indice gleznă- braţ scăzut
semnalează prezenţa unei afecţiuni arteriale periferice şi, în general, a aterosclerozei avansate, în
timp ce măsurarea IMT carotidian poate detecta modificări mai precoce. Cu toate acestea, un
indice gleznă-braţ redus se corelează cu dezvoltarea ulterioară a anginei, infarctului miocardic,
insuficienţei cardiace, necesitatea by-pass-ului coronarian, accidentului vascular cerebral,
necesitatea intervenţiei chirurgicale la nivel carotidian şi vascular periferic, iar la pacienţii cu
afectare coronariană multivasculară conferă un risc adiţional. În ultimii 10 ani, s-a acumulat o
mare cantitate de date referitoare la complianţa arterelor mari şi fenomenul de reflecţie a undei
pulsului, care au fost identificate ca cei mai importanţi determinanţi fiziopatologici ai
hipertensiunii sistolice izolate şi creşterii undei pulsului. Măsurarea complianţei arteriale prin
modificările diametrului vascular în relaţie cu modificările tensiunii arteriale este complexă şi
nepotrivită pentru uzul clinic.
Pe de altă parte, măsurarea velocităţii undei pulsului carotido-femurale furnizează o
evaluare noninvazivă amănunţită a complianţei arteriale, care este simplă şi suficient de riguroasă
pentru a fi considerată procedeu diagnostic. Aceasta deoarece s-a arătat că această determinare are
o valoare predictivă independentă pentru mortalitatea generală şi morbiditatea cardiovasculară,
evenimentele coronariene şi accidente vasculare cerebrale la pacienţii cu hipertensiune esenţială
necomplicată.
Deşi relaţia dintre complianţa aortică şi evenimentele coronariene este continuă, o valoare
prag > 12 m/s a fost sugerată ca valoare estimativă a alterărilor semnificative ale funcţiei aortice,
27
la hipertensivii de vârstă medie. Deşi o utilizare clinică mai largă a velocităţii undei pulsului şi
măsurării indicelui de augmentaţie poate aduce un plus de precizie în evaluarea leziunilor
arteriale, disponibilitatea acestor tehnici este limitată la centrele de cercetare.
Există o serie de alte metode pentru detectarea leziunilor vasculare nu pot fi utilizate clinic
dintr-o multitudine de motive.
Creşterea raportului perete/lumen la nivelul arterelor mici poate fi măsurată în ţesutul
subcutanat obţinut prin biopsie gluteală. Aceste determinări pot demonstra modificări precoce în
diabet şi hipertensiune şi au valoare predictivă pentru morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară,
dar invazivitatea metodei face această abordare nepotrivită pentru uzul general.
Creşterea conţinutului în calciu al arterelor coronare cuantificat prin tomografie
computerizată cardiacă de înaltă rezoluţie a fost, de asemenea, validate prin studii prospective ca
predictor al afecţiunilor cardiovasculare , dar disponibilitatea sa limitată şi costurile ridicate
constituie probleme serioase. (Dorobanțu M. 2004 pag.277)
Disfuncţia endotelială este factor predictiv într-o serie de afecţiuni cardiovasculare, deşi
datele referitoare la hipertensiune sunt încă destul de sărace Mai mult, tehnicile disponibile pentru
investigarea răspunsului endotelial la diverşi stimuli sunt invazive, laborioase şi consumatoare de
timp. În sfârşit, metodele nu sunt încă standardizate şi nu există siguranţa că funcţia endotelială
evaluată la nivelul unui organ este reprezentativă pentru alte teritorii vasculare. De aceea,
evaluarea funcţiei endoteliale nu poate fi considerată utilă la ora actuală în evaluarea clinică a
pacientului hipertensiv.
Totuşi, studiile actuale referitoare la markerii circulanţi ai activităţii endoteliale şi la
progenitorii celulelor endoteliale sunt promiţătoare şi teste sau markeri mai simpli ai disfuncţiei
endoteliale pot deveni disponibili în viitor. Aceasta ar putea favoriza evaluarea rolului lor
prognostic pe o scară mai largă şi o utilizare clinică mai răspândită.
6.3. Rinichii
Diagnosticul de afectare renală indusă de hipertensiune se bazează pe descoperirea unei
funcţii renale reduse şi/sau pe detecţia excreţiei urinare de albumină crescute. Insuficienţa renală
este acum clasificată în conformitate cu rata filtrării glomerulare calculată prin formula MDRD
care necesită vârsta, sexul, rasa şi valoarea creatininei serice a pacientului. Valorile ratei filtrării
glomerulare sub 60 ml/min/1,73 m2 indică boală renală cronică stadiul 3, în timp ce valorile sub
30 şi 15 ml/min/1,73 m2 indică boală renală cronică stadiul 4 şi, respectiv, . Cealaltă formulă
(aşanumita formulă Cockroft-Gault) estimează clearance-ul creatininei şi se bazează pe vârsta,
sexul, greutatea corporală şi valoarea creatininei serice a pacientului. Această formulă este validă
în domeniul de valori > 60 ml/min, dar supraestimează clearance-ul creatininei în boala renală
cronică stadiul 3. Ambele formule sunt de ajutor în detecţia funcţiei renale uşor alterate, în situaţia
28
în care valorile creatininei serice sunt încă în limite normale. Reducerea ratei filtrării glomerulare
şi creşterea riscului cardiovascular pot fi, de asemenea, sugerate de nivelurile serice crescute de
cystatin C. O uşoară creştere a creatininei serice (până la 20%) poate apare uneori la iniţierea sau
modificarea terapiei antihipertensive, dar aceasta nu trebuie considerată ca semn al deteriorării
renale progresive. Hiperuricemia este frecvent întâlnită la hipertensivii netrataţi (în special în
preeclampsie) şi s-a arătat că se corelează cu un debit renal scăzut şi cu prezenţa nefrosclerozei. În
timp ce concentraţia creatininei serice crescută sau rata filtrării glomerulare estimată scăzută (sau
clearance-ul creatininei) arată o rată a filtrării glomerulare redusă, creşterea excreţiei urinare de
albumină sau proteine arată o alterare a barierei de filtrare glomerulară. S-a arătat că
microalbuminuria este predictor al dezvoltării nefropatiei diabetice în diabetul de tip 1 şi 2, în
timp ce prezenţa proteinuriei indică în general existenţa leziunilor parenchimatoase renale
constituite.
Atât la pacienţii hipertensivi diabetici, cât şi la cei non-diabetici, microalbuminuria, chiar
sub valorile prag utilizate în prezent, s-a arătat că este predictor al evenimentelor cardiovasculare
şi a fost raportată în câteva studii o relaţie continuă între mortalitatea cardiovasculară şi
noncardiovasculară şi raportul proteine urinare/creatinină > 3,9 mg/g la bărbaţi şi 7,5 mg/g la
femei. (Dorobanțu M. 2004 pag.278)
De aceea, termenul de microalbuminurie poate induce în eroare (pentru că sugerează în mod
fals o leziune minoră) şi ar trebui înlocuit cu cel de "grad scăzut de albuminurie".
Microalbuminuria poate fi măsurată din spoturi urinare (probele urinare pe 24 ore sau cele
nocturne trebuie descurajate datorită lipsei de acurateţe), prin raportarea concentraţiei albuminei
urinare la concentraţia creatininei urinare. Testele tip dipstick clasice detectează albuminuria peste
300 mg/g creatinină iar testul dipstick pentru microalbuminurie la valori de peste 30 mg/g
creatinină. Teste dipstick sensibile pentru domenii mai joase ale albuminuriei sunt în cercetare. În
concluzie, identificarea alterării funcţiei renale la un pacient hipertensiv, exprimată prin oricare
dintre anomaliile menţionate mai sus, este frecventă şi constituie un foarte puternic predictor al
evenimentelor cardiovasculare ulterioare şi al decesului, chiar la pacienţii trataţi. De aceea, se
recomandă estimarea ratei filtrării glomerulare şi identificarea prezenţei proteinuriei (prin metoda
dipstick) la toţi pacienţii hipertensivi. La pacienţii cu test dipstick negativ, albuminuria de grad
scăzut ar trebui, de asemenea, să fie determinată în urină, utilizând una dintre metodele validate,
cel puţin de două ori cu ocazii diferite. Albuminuria ar trebui corelată cu excreţia urinară a
creatininei, cu aplicarea criteriilor specifice în funcţie de sexul pacientului.
6.4. Examenul fund de ochi
Spre deosebire de anii '30, când Keith, Wagener şi Barker au clasificat modificările retiniene
hipertensive în 4 stadii, astăzi, majoritatea pacienţilor hipertensivi se prezintă precoce la medic, iar
29
hemoragiile şi exudatele (stadiul 3), ca să nu mai vorbim de edemul papilar (stadiul 4), sunt
observate foarte rar. Dimpotrivă, modificările retiniene din stadiul 1 (îngustarea arteriolară focală
sau difuză) şi stadiul 2 ("nipping" arterio-venos - devierea venelor la intersecţia cu arterele) sunt
mult mai frecvent raportate, comparativ cu markerii leziunilor de organ cu semnificaţie clinică
dovedită (hipertrofia ventriculară stângă, plăcile aterosclerotice carotidiene şi microalbu-minuria),
dar capacitatea acestor grade mai uşoare de retinopatie de a fi folosite pentru evaluarea
prognosticului a fost pusă în discuţie. Aceasta deoarece aceste modificări par să fie alterări
arteriolare nespecifice, cu excepţia pacienţilor tineri, la care orice modificare a retinei normale ar
trebui să fie îngrijorătoare. Spre deosebire de aceasta, modificările retiniene din stadiile 3 şi 4 se
asociază cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare . Au fost studiate o serie de metode mai
selective pentru a obiectiva leziunile oculare în hipertensiune . De exemplu, fotografiile digitale
retiniene pot fi analizate printr-un program semiautomat pentru a cuantifica caracteristicile
geometrice şi topografice ale arborelui arteriolar şi venular. Această metodă a identificat alterările
topografice ale vascularizaţiei retiniene legate de hipertensiune şi a arătat că îngustarea
arteriolelorşi venulelor retiniene poate preceda dezvoltarea hipertensiunii . Totuşi, utilizarea
acestei metode este încă limitată în principal la cercetare. (Dorobanțu M. 2004 pag.279)
6.5. Creierul
La pacienţii care au prezentat un accident vascular cerebral, tehnicile imagistice permit
îmbunătăţirea diagnosticului privind existenţa, tipul şi localizarea unei anumite leziuni.
Tomografia computerizată craniană (CT) reprezintă procedeul standard pentru
diagnosticul unui accident vascular cerebral dar, cu excepţia recunoaşterii prompte a hemoragiei
intracraniene, CT este înlocuit progresiv de rezonanţa magnetică nucleară (RMN). RMN bazată
pe difuziune poate identifica leziunea ischemică în câteva minute după ocluzia arterială. Mai mult
decât atât, RMN, în special secvenţele FLAIR (fluid attenuated inversion recovery), este superior
faţă de CT în identificarea infarctelor cerebrale silenţioase, marea majoritate a acestora fiind mici
şi profunde (infarcte lacunare). Câteva studii au arătat că infarctele cerebrale mici silenţioase,
microhemoragiile şi leziunile substanţei albe detectate prin RMN nu sunt rare în populaţia
generală şi că prevalenţa lor create cu vârsta şi prezenţa hipertensiunii şi se asociază cu un risc
crescut de accident vascular cerebral, alterări cognitive şi demenţă . Problemele legate de
disponibilitate şi costuri nu permit utilizarea largă a RMN în evaluarea hipertensivilor vârstnici,
dar infarctele cerebrale silenţioase ar trebui căutate la toţi hipertensivii cu tulburări neurologice şi,
în special, cu tulburări de memorie.
Deoarece tulburările cognitive la vârstnici sunt, cel puţin parţial, legate de hipertensiune,
teste adecvate de evaluare cognitivă ar trebui utilizate în evaluarea clinică a hipertensivului
vârstnic. (Dorobanțu M. 2004 pag.280)
30
 Diagnosticul anatomo-patologic
În HTA esenţială se întâlnesc 3 tipuri de leziuni anatomice:
- Ateroscleroza, localizate pe arterele mijlocii, inclusiv cerebrale şi coronariene,
supuse unui regim presional ridicat.
- Arterioscleroza, afectează arterialele distale care suferă un proces de hialinoza şi
fibroza. Această modificare determină, la nivelul cordului, cardiopatia ischemică asociată bolii
hipertensive, iar la nivel renal „nefroangioscleroza benignă”.
- Arterioscleroza malignă este procesul de necroza fibrinoidă care apare în formele severe,
accelerate de HTA. (www romedic.co.)

2.7. Evoluţia, complicaţiile şi prognosticul HTA

Evoluţia naturală a HTA este spre deces, cu instalarea unor complicaţii grave chiar în
absenţa unor simptome alarmante. Sub tratament, evoluţia bolii se întinde pe mai multe decenii,
ritmul de instalare şi severitate complicaţiilor fiind mult reduse. Excepţie fac formele rapid
progresive, cu valori tensionale mari, greu de controlat şi care conduc la deces în cea 2 ani.
(Borundel C.2009 pag. 406)
Principalele complicaţii ale HTA sunt:
1. Complicaţiile vasculare sunt modificări structurale şi funcţionale denumite generic
remodelare vasculară.
La nivelul vaselor mari apar
• ateroscleroza accelerată (proces primar intimal) cu risc de evoluţie spre
agravare direct proporţional cu nivelul valorilor tensiunii arteriale
• un proces difuz, la nivelul mediei, responsabil de dilatarea şi rigidizarea
arterelor.
La nivelul arterelor de calibru mediu şi la nivelul arteriolelor apar:
• hipertrofia arterială
• arterioscleroza hialină
• hiperplazia intimală pronunţată
31
 În HTA malignă se observă şi o necroză fibrinoidă a mediei micilor artere şi a arteriolelor. În
unele regiuni, distrucţiile vasculare favorizează constituirea microanevrismelor arteriolare.
Cele mai importante complicaţii vasculare sunt:disecţia aortei (anevrismul disecant),
anevrismul de aortă toracică sau abdominală, tromboza arterială, survenind, cu predicţie la nivelul
arterelor membrelor inferioare.
2. Complicaţiile miocardice debutează cu hipertrofia ventriculului stâng şi eventual cu
angină pectorală
Insuficienţa cardiacă indusă iniţial de disfuncţia diastolică a ventriculului stâng se manifestă
numai ca dispnee de efort; după un timp însă, odată cu alterarea şi a funcţiei sistolice se poate
ajunge la insuficienţă cardiacă congestivă.
Aritmiile au o frecvenţă mai ridicata la bolnavul hipertensiv, în special dacă acesta prezintă
hipertrofie ventriculară stângă. Impun atenţie aritmiile ventriculare, care cresc riscul de moarte
subită.
3. Complicaţiile renale se manifestă ca nefroangioscleroza benignă, provenind din
vasoconstricţia cronică a arterialelor renale indusă de boala hipertensivă. Necorectarea la
timp a acestor modificări duce la instalarea insuficienţei renale cronice.
4. Complicaţiile cerebrovasculare debutează cu cefaleea occipitală matinală şi evoluzază
cu encefalopatia hipertensivă, sau cu accidente cerebro-vasculare.
Ele caracterizează hipertensiunile arteriale netratate. Se cunosc forme cronice şi acute. Forma
cronică este reprezentată de lacunarismul cerebral şi se datorează infarctizării unor zone mici din
substanţa albă. Formele acute pot fi accidente ischemice tranzitorii sau accidente cerebro-
vasculare constituite care pot fi ischemice sau hemoragice.
Prognosticul este influenţat de forma clinică a HTA. Pentru un pacient în stadiul I, care îşi
controlează terapeutic valorile TA, evoluţia bolii poate dura zeci de ani de zile. (Borundel C.2009
pag. 406,407)
II.8. Tratamentul şi îngrijirile specifice în HTA

Obiectivele tratamentului antihipertensiv sunt: menţinerea cât mai aproape de normal a

valorilor TA şi reducerea complicaţiilor.
Cu excepţia cazurilor cu formă medie sau severă în momentul descoperirii, la care
tratamentul farmacologic se instituie imediat, pentru celelalte forme urmează o perioadă de
observaţie care poate dura de la 4 săptămâni până la un an, urmărindu-se ca tensiunea diastolică să
scadă sub 90 mmHg. Dacă acest rezultat nu se obţine, se instituie tratamentul nefarmacologic,
urmat de cel medicamentos. Prin tratament nefarmacologic se realizează normalizarea formelor
uşoare de TA, scăderea valorilor TA în celelalte forme şi prevenirea apariţiei complicaţiilor.
32
 Tratamentul igieno-dietetic constă în
• reducerea greutăţii corporale cu îndepărtarea excesului adipos de la nivelul
trunchiului;
• regim alimentar cu reducerea grăsimilor animale, a dulciurilor concentrate,
făinoaselor şi a consumului de alcool sub 30 gr/zi;
• reducerea sării (clorură de sodiu) din alimentaţie sub 6 gr/zi. Reducerile mai severe,
sub 2 gr/zi, conduc la hemoconcetraţie şi hipercolesterolemie;
• oprirea fumatului;
• dezvoltarea competenţelor de management eficient al stresului;
• efort fizic aerob între 20-30 min/zi, trei zile săptămânal, scad valorile TA în medie la
11/9 mmHg, favorizând o serie de schimbări benefice în metabolismul glucido-
lipidic;
• alternanţa perioadelor de activitate cu cele de odihnă sau relaxare.
Tratamentul medicamentos se aplică în cazul eşecului metodelor nefarmacologice şi
foloseşte medicamente în monoterapie sau în asociere; se administrează doze mici cu efecte
secundare minime. De asemenea, schema terapeutică este modulată în funcţie de vârsta
pacientului, de sex, de prezenţa unor afecţiuni concomitente ori a unor complicaţii şi nu în ultimul
rând de experienţa medicului. Clasele de medicamente utilizate în tratamentul pacienţilor cu HTA
sunt:
A. Diuretice: de ansă – Furosemidul; tiazidice – Hidroclorotiazida; antialdosterionice –
Spironolactona, Amiloridul, Triamteremid;
B. Blocante beta – adrenergice: necardioselective – Propanolol; cardioselective - Atenolol,
Metoprolol;
C. Vasodilatatoare – necardioselective - Labetalol; vasodilatatoare – cardioselective -
Celiprolol;
C. Blocante alfa - adrenergice periferice: Prazosin, Fentolamina;
D. Inhibitori alfaadrenergici centrali: Conidina, Alfametildopa, Guanabenz;
E. Inhibitori adrenergici periferici: Guanetidina, Bethanidina;
F. Vasodilatatoare directe: Dihidralazina, Minoxidil;
G. Blocantele canalelor de calciu: Nifedipin, Verapamil, Nicardipin, Amlodipin;
H. Inhibitorii enzimei de conversie: Captopril, Enalapril, Lizinopril, Benazepril,
Trandolapril;
I. Inhibitorii receptorilor de angiotensină II: Losartan. (Borundel C.2009
pag.407,408,409,410,411)
II.9. Educaţia pentru sănătate în HTA
33
 Educaţia pentru sănătate vine să completeze punctual un demers integrat la nivelul politicii
de sănătate naţionale: programele de screening ale patologiei cardio-vasculare.
Pentru a realiza o educaţie pentru sănătate de calitate, asistentul medical va uza atât de
competenţa sa tehnică în domeniul nursingului, cardiologiei, farmacologiei, nutriţiei şi dieteticii,
biofizicii, biochimiei dar şi de competenţa comunicaţională şi de relaţionare cu pacientul sau
familia acestuia.
Profilaxia primară vizează prevenirea apariţiei HTA. Ea reuneşte măsuri precum:
• identificarea persoanelor cu risc înalt de HTA;
• monitorizarea periodică a valorilor tensiunii arteriale;
• evitarea expunerii îndelungate la niveluri ridicate de strss fără mecanisme
compensatorii;
• dezvoltarea abilităţilor de management al stressului;
• dozarea eforturilor fizice;
• asigurarea unor perioade optime de odihnă şi de relaxare;
• petrecerea timpului liber în condiţii sanogenice;
• asigurarea unei reţele de suport socio-emoţional;
• asigurarea unei alimentaţii echilibrate în fibre, vitamine şi săruri minerale;
• evitarea consumului de substanţe cu potenţial nociv asupra sănătăţii: alcool, cafea,
tutun, etnobotanice, droguri, automedicaţie ş.a.;
• practicarea timp de 30 min-2 ore consecutiv, zilnic a exerciţiilor fizice moderate;
• evitarea sedentarismului;
• controlul greutăţii corporale şi la nevoie normaloizarea acesteia;
• efectuarea controalelor medicale anuale, inclusiv de laborator.
Profilaxia secundară urmăreşte întârzierea apariţiei complicaţiilor. Ea include:
• depistarea cât mai precoce a tuturor cazurilor de HTA în scopul diagnosticării şi
stabilirii strategiei terapeutice;
• convingerea/ persuadarea pacientului şi familiei acestuia pentru a adera la planul
terapeutic propus: tratament igieno-dieitetic, tratament medicamentos, terapii
alternative;
• comunicarea terapeutică;
• consilierea psiho-socială;
• consilierea nutriţională;
• consilierea de nursing referitoare la
o modificarea stilului de viaţă după acceptarea noului status de bolnav cronic;
34
 o autoîngrijire;
o prezentarea la controalele medicale de specialitate recomandate de medicul
curant.
Profilaxia terţiară vizează reintegrarea socială a pacienţilor hipertensivi şi recuperarea
capacităţii funcţionale cardiovasculare. Ea cuprinde
• comunicarea terapeutică în scopul revalorizării pacientului;
• consilierea psiho-socială pentru consolidarea respectului de sine;
• consilierea nutriţională pentru explorarea unor noi planuri de alimentaţie care să
asigure necesarul nutriţional;

• consilierea de nursing referitoare la

o modificarea stilului de viaţă conform noului status de bolnav cronic;
o autoîngrijire;
o prezentarea la controalele medicale de specialitate recomandate de medicul
curant;
• identificarea oportunităţilor de recuperare bio-psiho-socială prin participarea la cure
de tratament BFT- hidroterapie;
• facilitarea/ consilierea pentru schimbarea locului de muncă, sau, la nevoie,
expertiza capacităţii de muncă şi, eventual, pensionare pe caz de boală.

35
PARTEA PRACTICĂ

36
PREZENTARE DE CAZ I

37
 CAZUL I
CULEGEREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR

NUME: A.

PRENUME: S.

SEX: F.

VÂRSTA: 73 ani

DOMICILIUL: Galaţi
DATA INTERNĂRII
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: HTA, Cardiopatie ischemică, Tahicardie paroxistică

MOTIVELE INTERNĂRII: Durere retrosternală cu iradiere în umărul stâng, dispnee

paroxistică profundă şi aritmică R = 28 r/min, TA = 220/120 mmHg, , P = 150/min, durere în
gambe la mers, somn insuficient ~ 3h/noapte.

ANAMNEZA:
- ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Un frate a decedat în urma unui infarct miocardic
acut.
- ANTECEDENTE PERSONALE: HTA depistată în urmă cu 10 ani, a suferit un sindrom
intermediar în urmă cu 2 ani.
- CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: Pensionară locuieşte la casă
ISTORICUL BOLII: Bolnava cunoscută cu HTA, care în urmă cu 2 ani a suferit un sindrom
intermediar se internează cu durere retrosternală cu iradiere în umărul stâng, dispnee paroxistică,
durere în gambe la mers şi insomnie.
EXAMEN CLINIC PE APARATE:
- Stare general - uşor alterată
- Tegumente şi mucoase normal colorate
- Greutate -110 Kg; Înălţime -1,60m
- TA = 220/120 mmHg, T = 36°C, R = 28 r/min, P = 150/min
- Auz şi văz: Acufene, scotoame şi fosfene
- Sistem musculo-adipos: - obezitate de aport, Greutate -110 Kg; Înălţime -1,60m

38
Aparat respirator:
- Torace normal conformat
- Sonoritate normală
- Murmur vezicular fiziologic
- R = 28 r/min profundă, aritmică, zgomot absent
- Simetria mişcărilor respiratorii, ambele hemitorace prezintă aceleaşi mişcări de ridicare şi
coborâre în timpul inspiraţiei şi expiraţiei
- Mucozităţi reduse - mucoasă umedă
- Tuse absentă
Aparat cardiovascular: - dureri retrosternale, cord clinic de dimensiuni normale TA = 220/120
mmHg, P = 150/min, tahicardie.
Aparat digestiv:
- normal conformat
- ficat, căi biliare şi splină în limite normale
- regim alimentar nerespectat
Aparat urogenital: - loje renale libere cu micţiuni fiziologice
Aspecte psihologice:
- stare de cunoaştere - orientat temporo-spaţial, conştientă
- comportament - comunică greu cu echipa medicală
Aspecte sociale: - trăieşte cu familia într-o casă la curte

Analize de laborator

Analize de laborator Valoare obţinută Valori normale

Hb 15,2g% 12-15,5g%
Ht 39,7% 36-39%
VSH 25mm/h 7-11 mm/h
Colesterol 235mg/dl 150-200mg/dl
Glicemie 125mg/dl 65-110mg/dl
Na 136mEq/l 135-150mEq/l
K 3,5mEq/l 3,5-5mEq/l
Creatinină 1,3mg/dl 0,6-1,3mg/dl
Uree 32mg/dl 20-40mg/dl

EKG – Criză hipertensivă; tahicardie sinusală

39
Examen ecocardiografic – Modificări nesemnificative
Examen fund de ochi – Edem papilar

40
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Dependenţe şi independenţe în cadrul celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

- Pacienta prezintă torace normal conformat, cu sonoritate normală, respiraţie de tip costal
superior, tahipneică: R = 28 r/min, tahicardie, , P= 150/min, HTA, TA = 220/120 mmHg.
2. Nevoia de a bea şi a mânca:
- Pacienta prezintă surplus de greutate - obezitate datorată ingerării alimentaţiei în exces şi a
sedentarismului.
3. Nevoia de a elimina:
- Pacienta prezintă micţiuni fiziologice (5-6 pe zi), scaune normale de consistenţă, culoare şi miros
caracteristic.
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:
- Pacienta prezintă mobilitate fizică diminuată şi durere în gambe, însoţită de crampe musculare.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni:
- Pacienta se odihneşte necorespunzător, 3 h/noapte şi prezintă treziri nocturne repetate.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
- Pacienta se îmbracă singură, fără ajutor.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale
- Pacienta prezintă temperatura corpului de 36°C, măsurată în cavitatea axilară.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele
- Pacienta îşi efectuează fără ajutor toaleta zilnică şi nu prezintă carenţe de igienă.
9. Nevoia de a evita pericolele
- Pacienta prezintă durere retrosternală sub forma de gheară pe fondul crizei hipertensive
10. Nevoia de a comunica
- Pacienta prezintă comunicare ineficientă, anxietate, teamă.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi nevoi, de a practica religia:
- Pacienta este creştin ortodoxă, urmează ideologia şi credinţa induse de părinţi, participa la slujbe
religioase.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
- Pacienta a muncit timp de 30 ani la o croitorie şi afirmă că este mulţumită de viaţa pe care o
duce şi de copiii săi.

41
13. Nevoia de a se recrea
- Pacienta citeşte în fiecare zi presa locală şi urmăreşte seriale TV.
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
- Pacienta este receptivă la sfaturile primite de la echipa de îngrijire şi este dornică să înveţe mai
mult. Este conştientă de necesitatea regimului şi a tratamentului în actuala situaţie.

42
 DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1. Nevoia de a evita pericolele. – Criza hipertensivă, cardiopatie ischemică, tahicardie

paroxistică, din cauza inadaptării stilului de viaţă la stadiul evolutiv al HTA şi obezităţii,
manifestată prin TA = 220/120 mmHg, tahicardie, P = 150/min, dispnee paroxistică cu tahipnee R
= 28 r/min, însoţite de durere retrosternală sub formă de gheară, cu iradiere în umărul stâng,
facies crispat.
2. Nevoia de a comunica. - Comunicare ineficientă la nivel afectiv, din cauza fricii de
evoluţie negativă a bolii, manifestată prin nelinişte, agitaţie.
3. Nevoia de a evita pericolele. – Risc de complicaţii din cauza stadiului evolutiv al HTA,
hiperglicemiei, hipercolesterolemiei şi reacţiei la stess
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură. – Alterarea mobilităţii din cauza durerii de
gambe la mers, însoţită de crampe musculare, manifestată prin mobilitate fizică diminuată.
5. Nevoia de a mânca şi a bea. – Alimentaţie necorespunzătoare cantitativ şi calitativ din
cauza ingerării de alimente nepermise şi alimentaţiei în exces manifestată prin obezitate.
6. Nevoia de a elimina: Constipaţie din cauza sedentarismului, aportului limitat de lichide şi
a alimentaţiei sărace în fibre alimentare, manifestată prin scaune la 2 zile
7. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea. – Cunoştinţe insuficiente despre
afecţiune din cauza ignoranţei şi fricii de evoluţia bolii, manifestată prin insuficienta cunoaştere a
tratamentului şi îngrijirilor necesare.
8. Nevoia de a dormi şi a se odihni. - Somn şi odihnă necorespunzătoare, din cauza durerii,
manifestat prin treziri nocturne dese şi somn 3 h/noapte, somnolenţă diurnă.

43
 PREZENTARE DE CAZ I

NUME: A. PRENUME: S. VÂRSTA: 73 ani, DIAGNOSTIC: HTA, Cardiopatie ischemică, Tahicardie paroxistică

PRIMA ZI DE INTERNARE ŞI SPITALIZARE

DIAGNOSTIC DE INTERVENȚII DE NURSING CU

NEVOIA OBIECTIVE EVALUARE
NURSING ROL PROPRIU ȘI DELEGAT
1. Nevoia de a evita Criza hipertensivă, - Pacienta să - Aerisesc salonul pacientei. - Pacienta acceptă poziţia
pericolele prezinte scăderea - Ajut pacienta să adopte şezând, care să îi favorizeze
cardiopatie ischemică,
valorilor TA în poziţia şezând. respiraţia.
tahicardie paroxistică, din parametri acceptabili în - Măsor, observ şi notez în FO- EKG – Criză hipertensivă;
termen de 2 ore şi TA, P, R, T.
cauza inadaptării stilului de tahicardie sinusală
normalizarea valorilor - Efectuez EKG
viaţă la stadiul evolutiv al TA la limita superioară - Administrez la indicaţia
în termen de 12 ore. medicului: La 2 ore
HTA şi obezităţii,
- Pacienta să-şi - FUROSEMID 1 f iv la - TA = 170/100 mmHg
manifestată prin TA = exprime diminuarea internare şi 1 cp/zi p.o 40 mg la - P – 90/min, tahicardie
intensităţii durerilor nevoie –diuretic, sinusală
220/120 mmHg, tahicardie,
retrosternale - NORVASC 5 mg/zi p.o. – - R = 18 r/min, profundă,
P = 150/min, dispnee - Pacienta să antagonist al canalelor de calciu uşor aritmică
respire normal şi să aibă - Oxigenoterapie pe sondă -T = 36,8°C
paroxistică cu tahipnee R =
o frecvenţă cardiacă în endonazală - la nevoie
28 r/min, însoţite de durere limita normale.
retrosternală sub formă de
gheară, cu iradiere în
umărul stâng, facies crispat.

2. Nevoia de a comunica Comunicare ineficientă la Pacienta trebuie să - Explic pacientei necesitatea -- Pacienta acceptă cu greu
44
 nivel afectiv, din cauza comunice eficient cu colaborării cu echipa de îngrijire să comunice ceea ce o
echipa de îngrijire pentru a putea primi un ajutor deranjează, probabil pe
fricii de evoluţie negativă a
specializat necesar depăşirii crizei fondul lipsei de încredere în
bolii, manifestată prin hipertensive personalul medical
- Sfătuiesc pacienta să
nelinişte, agitaţie.
comunice cu alţi bolnavi cu
simptomatologie asemănătoare, care
au avut o evoluţie bună şi astfel să
dobândească mai multă încredere în
personalul medical
3.Nevoia de a evita Risc de complicaţii din - Pacienta să fie - Încerc să conving pacienta că Rezultate de laborator: Hb –
pericolele. ferită, pe cât posibil de trebuie să accepte schimbările 15,2 g %
cauza stadiului evolutiv al
complicaţii produse de boală şi de vârstă în VSH = 25 mm/h
HTA, hiperglicemiei, organismul său şi să accepte să se Colesterol = 235 g%
relaxeze, în funcţie de preferinţele Glicemie = 125 mg%
hipercolesterolemiei şi
sale, o revalorizez pentru a-şi Creatinină = 23 mg/dl
reacţiei la stess redobândi încrederea în forţele Uree = 32 mg/dl
proprii. Na = 130 mEq/l
K = 3,5 mEq/l
4 Nevoia de a se mişca şi Alterarea mobilităţii din - Pacienta să - Creez pacientei un mediu de - Pacienta acceptă
prezinte diminuarea siguranţă. schimbările propuse în
a avea o bună postură. cauza durerii de gambe la
crampelor musculare - Vorbesc cu ea şi îi explic alimentaţie şi ideea scîderii
mers, însoţită de crampe care apar în timpul necesitatea de a comunica cu mine şi toleranţei la efort pe fondul
mersului în termen de 2 cu echipa de îngrijire. vârstei şi a dezechilibrelor
musculare, manifestată prin
zile - Îi explic că trebuie să-şi induse de HTA, de
mobilitate fizică diminuată. diversifice alimentaţia cu fructe şi tratament şi de aportul
legume bogate în magneziu, potasiu alimentar necorespunzător.
şi vitamine.
5. Nevoia de a mânca şi Alimentaţie -Pacienta să - Discut cu pacienta despre - Pacienta acceptă treptat
de a bea demonstreze înţelegerea obiceiurile sale alimentare. regimul alimentar
necorespunzătoare cantitativ
necesităţii respectării - Sfătuiesc pacienta să respecte recomandat
şi calitativ din cauza regimului alimentar în regimul hiposodat, hipocaloric,
termen de 1 zi. hipoglucidic şi bogat în fructe şi
ingerării de alimente
45
 nepermise şi alimentaţiei în legume, care să-i furnizeze aportul
necesar de oligoelemente şi vitamine
exces manifestată prin
obezitate.

6. Nevoia de a elimina Constipaţie din

cauza - Pacienta să aibă - Supraveghez alimentaţia şi - Pacienta prezintă
scaun în termen de 12 hidratarea pacientei scaun normal în urm
sedentarismului, aportului
ore - La indicaţia medicului, peste clismei evacuatorii.
limitat de lichide şi a 6 ore, efectuez clismă evacuatorie.
alimentaţiei sărace în fibre
alimentare, manifestată prin
scaune la 2 zile
7. Nevoia de a învăţa cum Cunoştinţe insuficiente -. Pacienta să înţeleagă - Comunic cu pacienta în scopul - Pacienta reuşeşte să
să îşi păstreze sănătatea necesitatea tratamentului motivării prin cointeresarea sa în înţeleagă treptat cum trebuie
despre afecţiune din cauza
şi a îngrijirilor necesare dobândirea cunoştinţelor şi să se desfăşoare o zi
ignoranţei şi fricii de vârstei şi afecţiunii sale dezvoltării deprinderilor necesare normală din viaţa sa.
adoptării unui stil de viaţă adaptat
evoluţia bolii, manifestată
statusului său.
prin insuficienta cunoaştere - Sfătuiesc pacienta să poarte discuţii
despre boală cu colegele de salon şi
a tratamentului şi îngrijirilor
despre stilul lor de viaţă, care le-a
necesare. ajutat să controleze evoluţia bolii.

8. Nevoia de a dormi şi a Dificultatea de a se odihni - Pacienta să se poată La culcare aerisesc salonul pacientei. - Pacienta adoarme după
se odihni din cauza temerilor şi odihni şi să poată dormi - Sfătuiesc pacienta să facă un duş cu administrarea medicaţiei,
agitaţiei, manifestată prin 6-7 ore pe noapte în apă caldă înainte de culcare. doarme doar 5 ore/noapte.
treziri dese cu somn de prima noapte - Administrez la indicaţia medicului:
3h/noapte, somnolenţă MEPROBAMAT ½ cp./zi 400 mg
diurnă. tranchilizant şi miorelaxant – p.o.

46
 A DOUA ZI DE SPITALIZARE

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII DE NURSING CU EVALUARE

NEVOIA
NURSING
1. Nevoia de a respira şi a Dificultatea de a menţine - Pacienta să
avea o bună circulaţie TA în limite normale şi de a prezinte i normalizarea
respira normal din cauza valorilor TA la limita
supraîncărcării inimii, superioară în termen de
manifestate prin HTA - TA 2 ore.
= 180/100 mmHg, - Pacienta să
tahicardie, P – 90/min, prezinte o diminuare a
asimetric, dispnee, R = 18 dispneii în termen de 30
r/min,T=36,5°C, respiraţie min.
profundă, aritmică, fără - Pacienta să
zgomot prezinte o nomalizare a
In APP: scotoame, fosfene frecvenţei cardiace în
termen de 2-3 ore..
2. Nevoia de a evita Durere retrosternală din - Pacienta să
pericolele cauza HTA, cardiopatiei înveţe simptomele care
ischemice şi tahicardie preced o criză cardiacă
paroxistică, manifestată prin şi să le evite prin
durere precordială urmarea recomandărilor
intermitentă privind tratamentul
medicamentos şi igieno-
dietetic
3. Nevoia de a mânca şi Alimentaţie - Pacienta să poată
de a bea înţelege că trebuie să
necorespunzătoare cantitativ
respecte permanent
şi calitativ din cauza regimul alimentar în
termen de 12 ore.
ingerării de alimente
ROL PROPRIU ȘI DELEGAT
- Aerisesc salonul pacientei. - Pacienta îşi caută o poziţie
- Sfătuiesc pacienta să adopte optimă care să îi favorizeze
poziţia şezând sau semişezând. respiraţia.
- Măsor şi notez în FO: TA, P, - TA = 160/100 mmHg
R,T - P – 86 p/min
- Administrez la indicaţia - R = 16 r/min
medicului: - T = 37°C
- NORVASC 5 mg/zi p.o. –
antagonist al canalelor de calciu - pacienta începe să respire
- oxigenoterapie pe sondă mai bine
endonazală - la nevoie
- însoţesc pacienta la serviciul de
ecocardiografie şi examen fund de - Rez. Ex. fundului de ochi.
ochi. Edem papilar
- Creez pacientei un mediu de - Pacienta se simte în
siguranţă. siguranţă şi are încredere în
- Administrez oxigen la nevoie. echipa medicală.
- Acord suport socio-afectiv
pacientei
- Discut cu pacienta despre ce - Pacienta este receptivă la
alimente poate consuma şi cum le alimentele pe care i le
poate prepara aparţinătorii cât este propun dar are dificultăţi în
internată şi apoi singură la domiciliu. respectarea regimului
hiposodat.
47
 nepermise şi alimentaţiei în
exces manifestată prin
obezitate.

4. Nevoia de a comunica Comunicare ineficientă la - Pacienta să se - Reamintesc pacientei că numai în - Pacienta începe să
nivel afectiv din cauza obişnuiască cu spital internată se poate stabili o comunice cu echipa
spitalizării manifestată prin spitalizarea. strategie terapeutică prin care se medicală.
nelinişte. poate controla valoarea TA..
5. Nevoia de a învăţa cum Cunoştinţe insuficiente - Pacienta să înţeleagă - Aduc pacientei pliante cu explicaţii - Pacienta reuşeşte să
să îşi păstreze sănătatea despre propria autoîngrijire impactul unor gesturi clare despre boala sa.. înţeleagă cu ajutorul meu şi
din cauza perceperii minore privind deciziile al pliantelor noul stil de
propriului status de legate de adoptarea viaţă.
persoană în vârstă noului stil de viaţă
manifestată prin reticenţă asupra controlului
faţă de schimbări bruşte ale evoluţiei bolii
stilului de viaţă
6. Nevoia de a dormi şi a Insomnii postdormiţiale din - Pacienta să se poată - La culcare aerisesc salonul - Pacienta doarme 6 ore pe
se odihni cauza agitaţiei, viselor, odihni şi să poată dormi pacientei. noapte.
manifestate prin trezire 8 ore pe noapte. - Sfătuiesc pacienta să se relaxeze
foarte matinală, în jurul orei înainte de culcare şi să adopte poziţia
5.00 a.m Fowler sau un decubit lateral cu două
perne.
- Administrez la indicaţia medicului:
MEPROBAMAT ½ cp./zi 400 mg
p.o. tranchilizant şi miorelaxant.

48
 A TREIA ZI DE SPITALIZARE

INTERVENȚII DE NURSING CU EVALUARE

NEVOIA DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIVE
ROL PROPRIU ȘI DELEGAT
1. Nevoia de a respira Dificultatea de a menţine TA în - Pacienta să - Aerisesc salonul pacientei. - Pacienta îşi caută o poziţie
şi a avea o bună limite normale din cauza prezinte TA în limite - Sfătuiesc pacienta să menţină optimă, dintre cele
circulaţie supraîncărcării inimii, normale în termen de 2 poziţia şezând sau semişezând, mai ales recomandate, care să îi
manifestate prin HTA - TA = ore. când simte greutatea în respiraţie favorizeze respiraţia.
170/85 mmHg, tahicardie, P – - Pacienta să nu mai - Măsor şi notez în FO: TA, P – La 2 ore
85/min,R = 16, T=36,9°C prezinte tahicardie. Administrez la indicaţia medicului: - TA = 160/80 mmHg
Norvasc 5 mg x 2/ zi p.o. - inhibitor al - P – 80 p/min
enzimei de conversie - R = 17 r/min
1. Nevoia de a Disconfort din cauza HTA, - Pacienta să-şi - Creez pacientei un mediu de - Pacienta afirmă că persistă
evita pericolele cardiopatiei ischemice şi exprime diminuarea siguranţă. intermitent o durere surdă la
tahicardie paroxistică, intensităţii durerilor - Administrez oxigen la nevoie. nivelul regiunii
manifestată prin durere retrosternale în termen de - Acord suport socio-afectiv retrosternale.
retrosternală 2 ore pacientei
3. Nevoia de a mânca Alimentaţie necorespunzătoare - Pacienta să respecte - Comunic cu pacienta despre - Pacienta este receptivă la
şi de a bea cantitativ din cauza poftelor, regimul alimentar în disconfortul pe care il poate genera informaţiile furnizate şi
manifestate prin exces de fructe termen de 12 ore. excesul de fructe - meteorism promite că va încerca să fie
proaspete abdominal, diaree, insomnie şi, implicit mai moderată în alegerile
creşterea valorilor TA şi a P alimentare pe care leva face
în continuare..
4. Nevoia de a Comunicare ineficientă la nivel - Pacienta să aibă - Stabilesc împreună cu pacienta - Pacienta comunică şi
comunica afectiv din cauza conştientizării încredere în sine şi să reperele cele mai importante legate de cooperează eficient cu
apropierii externării şi implicit a accepte că se poate alimentaţie, programul zilnic de mişcare echipa medicală.
pierderii suportului socio- descurca şi acasă, dacă şi de activităţi, ritualul necesar odihnei şi T = 36,5°C
afectiv, manifestată prin dorinţă aplică sfaturile primite în ritmicitatea controalelor medicale
excesivă de dialog. spital. cardiologie, medic de familie.

49

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE
NEVOIA
NURSING
1. De a evita Risc de complicaţii din cauza
pericolele
stadiului evolutiv al HTA,
hiperglicemiei,
hipercolesterolemiei şi reacţiei
la stess
6. De a învăţa cum să Dificultatea de a învăţa cum
îşi păstreze sănătatea să îşi păstreze sănătatea din
cauza lipsei de deschidere a
echipei medicale –medicina
de familie manifestată prin
cerere de informaţii crescută.
7. De a comunica Comunicare ineficientă la
nivel afectiv din cauza
externării, manifestată prin
nevoia de dialog şi de
intreacţiune crescută
A PATRA ZI DE SPITALIZARE
INTERVENȚII DE NURSING EVALUARE
CU ROL PROPRIU ȘI
DELEGAT
- Pacienta să fie - Încerc să conving pacienta - Pacienta îşi ia angajamentul
că trebuie să accepte schimbările că va avea grijă mai responsabil de
ferită, pe cât posibil de
produse de boală şi de vârstă în sănătatea sa.
complicaţii organismul său şi să accepte să se
relaxeze, în funcţie de preferinţele
sale, o revalorizez pentru a-şi
redobândi încrederea în forţele
proprii.
- O sfătuiesc să efectueze cu
regularitate controalele medicale
clinice şi paraclinice - ecg,
laborator, recomandate
- Pacienta să aibă - Ofer pacientei pliante cu explicaţii - Pacienta reuşeşte să înţeleagă cu
bagajul necesar de clare despre boala sa, meniuri ajutorul meu şi al celorlalte materiale
cunoştinţe şi deprinderi individualizate şi planul de acţiune noul stil de viaţă.
necesare controlului la domicilu.
evoluţiei patologiei sale
- Pacienta să se - Reamintesc pacientei că există - Pacienta comunică eficient cu
obişnuiască cu ideea oportunităţi de îngrijiri la domiciliu echipa de îngrijire
externării şi să aibă prin firme specializate, sau proiecte - Pacienta s-a stabilizat.
încredere că se va de sănătate - Se indică externarea.
descurca bine la
domiciliu.
50
 EPICRIZA

Pacienta A. S. în vârstă de 73 ani cu domiciliul în Galaţi, s-a internat în secţia de Cardiologie

cu diagnosticul de HTA, Cardiopatie ischemică, Tahicardie paroxistică, acuzând durere
retrosternală, dispnee paroxistică şi aritmică cu R = 28 r/min, durere în gambe la mers cu somn
insuficient 3h/noapte, regimul alimentar este nerespectat şi comunicare ineficientă cu echipa
medicală. S-au recomandat examene de laborator, EKG, ecocardiografie și examen fund de ochi.
A urmat tratament cu Furosemid, Norvasc, Meprobamat, s-a administrat oxigen, iar ulterior i
se recomandă Enap 10 mg/zi. .
La externare pacienta prezintă tegumente şi mucoase normal colorate, scaun şi urină
normale, abdomen normal conformat, ficat şi splină normale, TA = 145/75 mmHg; P = 88 b/min; R
= 18 r/min normală, T = 36° C.
Recomandări la externare:
 Efectuarea exerciţiului fizic şi al plimbărilor
 Respectarea regimului alimentar hiposodat, hipocaloric
 Evitarea stresului, al frigului şi a căldurii excesive, dozarea efortului fizic
 De urmat tratamentul: Enap 5 mg x2/zi.
 Revenire la control după 6 luni.

51
 CAZUL II

CULEGEREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR

NUME: R.
PRENUME: C.
SEX: M
VÂRSTA: 70 ani
DOMICILIUL: Galaţi
DATA INTERNĂRII

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: HTA, Insuficienţă cardiacă, Fibrilaţie atrială

MOTIVELE INTERNĂRII: Durere retrosternală, dispnee cu ortopnee, palpitaţii.

TA = 180/80 mmHg

ANAMNEZĂ:
- ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă
- ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort
- CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: Pensionar locuieşte la bloc.

ISTORICUL BOLII: Bolnav cunoscut cu HTA de 3 ani datorită nerespectării regulilor de

igienă şi alimentaţie se internează cu palpitaţii, durere retrosernală, dispnee cu ortopnee, simptome
ce au apărut în urmă cu 10 zile.

EXAMEN CLINIC PE APARATE:

- Stare generală - uşor alterată
- Tegumente şi mucoase - normal colorate
- Greutate = 60kg, înălţime – 1,68m

Aparat musculoadipos: - Bine reprezentat

Aparat respirator:
- Torace normal conformat
- Sonoritate normală

52
 - Murmur vesicular normal
- R = 24 r/min profunda, aritmică, zgomot absent, respiraţie tip costal inferior
- Simetria mişcărilor respiratorii, ambele hemitorace prezintă aceleaşi mişcări de ridicare si
coborâre în timpul inspiraţiei şi expiraţie
- Mucozităţi reduse - mucoasă umedă
- Tuse absentă

Aparat cardiovascular: - dureri retrosternale, cord clinic de dimensiuni normale TA =

180/80mmHg , P = 110/min neregulat.

Aparat digestive:
- normal conformat
- ficat, căi biliare şi splină în limite normale,
- regim alimentar nerespectat

Aparat urogenital: - loje renale libere cu micţiuni fiziologice

Aspecte psihologice:
- stare de cunoaştere - orientat temporo-spaţial, conştient
- comportament - comunică greu cu echipa medicală

Aspecte sociale: - trăieşte cu familia la bloc.

Analize de laborator
Analize de laborator Valoare obţinută Valori normale
Hb 14,2% 12-15,5%
Ht 29,7% 36-39%
VSH 25mm/h 7-11mm/h
Colesterol 189g% 150-200g%
Glicemic 110mg/dl 65-110mg/dl
Na 136mEq/l 135-150mEq/l
K 4,5mEq/l 3,5-5mEq/l
Creatinină 0,8mg/dl 0,6-1,3mg/dl
Uree 22mg/dl 20-40mg/dl

EKG – Ritm neregulat

Examen ecocardiografic – dilataţia peretelui ventricular

Examen fund de ochi

53
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Dependenţe şi independenţe în cadrul celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- Pacientul prezintă torace normal conformat, cu sonoritate normală, respiraţie de tip costal
inferior: R = 24 r/min, TA = 180/80mmHg P = 115/min neregulat HTA.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- Pacientul prezintă - dificultate în alimentaţie şi hidratare cauzată de durere, slăbiciune
manifestată prin inapetență.

3. Nevoia de a elimina
- Pacientul prezintă micţiuni fiziologice (4-5 pe zi), culoarea, mirosul, densitatea urinei sunt
normale. Prezintă scaun de consistenţa dură, cantitate redusă la 2 zile.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:

- Pacientul prezintă mobilitate fizică diminuată şi durere în gambe, însoţită de crampe
musculare.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihnii:

- Pacientul se odihneşte necorespunzător, 5 h/noapte şi prezintă treziri nocturne repetate.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- Pacientul se îmbracă singur, fără ajutor.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- Pacientul prezintă temperatura corpului de 36,8°C , măsurată în cavitatea axilară.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele

- Pacientul îşi efectuează fără ajutor toaleta zilnică şi nu prezintă carenţe de igienă.

54
 9. Nevoia de a evita pericolele
- Pacientul prezintă durere retrosternală sub forma de ghiară.
10. Nevoia de a comunica
- Pacientul prezintă comunicare ineficientă, anxietate, teamă.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi nevoi, de a practica religia

- Pacientul este creştin ortodoxă, urmează ideologia şi credinţa induse de părinţi, participa
la slujbe religioase.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:

- Pacientul a muncit timp de 32 ani ca lăcătuş, are 4 copii şi afirmă că este mulţumit de viaţa
pe care o duce şi de copiii săi.

13. Nevoia de a se recrea

- Pacientul citeşte în fiecare zi presa locală, urmăreşte seriale TV şi face zilnic plimbări.

14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

Pacientul este receptivă la sfaturile primite de la echipa de îngrijire şi este dornic să înveţe
mai mult. Este conştient de necesitatea regimului şi a tratamentului în actuala situaţie.

55
 DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

1.Nevoia de a respira și a avea o circulație adecvată – Circulație sangvină și respirație ineficientă

din cauza supraîncărcării inimii, dispnee R = 24r/min, respiraţie profundă, aritmică, fără zgomot tip
costal inferior, manifestate prin HTA (TA = 180/80 mmHg) şi senzaţie de sufocare,P=115/min.
2. Nevoia de a comunica. - Comunicare ineficientă la nivel afectiv din cauza spitalizării,
manifestată prin anxietate
3. Nevoia de a evita pericolele. – Risc de complicaţii din cauza stadiului evolutiv al HTA,
hiperglicemiei şi reacţiei la stres. Alterarea integrităţii fizice, din cauza afecţiunii manifestată prin
durere retrosternală.
4. Nevoia de a mânca şi a bea. – Dificultate în alimentaţie şi hidratare cauzată de restricțiile
alimentare manifestată prin inapetență.
5. Nevoia de a elimina: Constipaţie din cauza sedentarismului, aportului limitat de lichide şi a
alimentaţiei sărace în fibre alimentare, manifestată prin scaune la 2 zile
6. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură. – Dificultate la mers din cauza durerii de
gambe la mers, însoţită de crampe musculare, manifestată prin mobilitate fizică diminuată.
7. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea. – Cunoştinţe insuficiente despre
afecţiune din cauza ignoranţei şi fricii de evoluţia bolii, manifestată prin insuficienta cunoaştere a
tratamentului şi îngrijirilor necesare.
8. Nevoia de a dormi şi a se odihni. - Somn şi odihnă necorespunzătoare, din cauza durerii,
manifestat prin treziri nocturne dese şi somn 3 h/noapte, somnolenţă diurnă.

56
57

NUME – R. PRENUME – C. VÂRSTA-70 ani DIAGNOSTIC: HTA, Insuficienţă cardiacă; Fibrilaţie atrială
PRIMA ZI DE INTERNARE ŞI SPITALIZARE
DIAGNOSTIC DE
NEVOIA
NURSING
1. De a respira şi a Circulație sangvină și
avea o bună respirație ineficientă din
circulaţie cauza supraîncărcării inimii,
dispnee R = 24r/min,
respiraţie profundă,
aritmică, fără zgomot tip
costal inferior, manifestate
prin HTA (TA = 180/80
mmHg) şi senzaţie de
sufocare,P=115/min,T=36,8
2. De a comunica Comunicare ineficientă la
nivel afectiv din cauza
spitalizării, manifestată prin
anxietate
PREZENTARE DE CAZ II
OBIECTIVE
- Combaterea dispneei prin
asigurarea O2 necesar
respiraţiei
- Pacientul să prezinte TA în
limite normale.
- Pacientul să accepte
internarea în spital în
termen de 4 zile.
- Pacientul trebuie să
comunice cu cei din jur.
58
INTERVENŢII DE NURSING CU
EVALUARE
ROL PROPRIU ŞI DELEGAT
- Aerisesc salonul pacientului. Pacientul prezintă
- Am poziţionat bolnavul în poziţie înţelegere în privinţa
semişezândă. I-am explicat bolnavului adoptării unei poziţii
că trebuie să evite efortul fizic şi psihic, comode care să îi
să stea liniştit în pat şi să-şi găsească o favorizeze respiraţia. – TA
poziţie comodă care să-i uşureze = 170/75 mmHg – P =
respiraţia. 110/min, - G = 60Kg – T =
- Cântăresc pacientul, măsor, observ şi 37°C. R = 22 r/min,
notez în F.O -T.A., puls, respiraţia, profundă, aritmică, tip
diureza şi scaunul, temperatura. costal inferior.
- La indicaţia medicului se
administrează:
- Digoxin 1tb/zi per.os.
Furosemid 1 f/zi i.v.
Captopril 50 mg p.o.
- Explic pacientului necesitatea - Pacientul nu a acceptat
spitalizării. comunicarea cu cei din jur.
- Sfătuiesc pacientul să comunice cu cei - Pacientul nu doreşte să
din jur. comunice ceea ce îl
deranjează.
3. De a evita Risc de complicaţii din - Să-și exprime diminuarea - I-am recomandat bolnavului să stea - Rezultate de laborator
pericolele durerii retrosternale în numai în pat. Hb-14,2 %
cauza stadiului evolutiv al
termen de 2 ore. - Am administrat bolnavului: VSH=25mm/h
HTA, hiperglicemiei şi Clexane lf/12ore subcutanat Colesterol = 189g%
Glicemie - 110mg%
reacţiei la stress. Alterarea
Creatinină – 0,8 mg /dl
integrităţii fizice, din cauza Uree = 22 mg /dl
Na – 136 mEq/l
afecţiunii manifestată prin
K = 4,5 mEq/l
durere retrosternală Uşoară reducere a durerii

4. De a mânca şi de a Dificultate în alimentaţie şi - Pacientul să îşi exprime - Discut cu pacientul despre obiceiurile - Pacientul nu poate accepta
bea capacitatea de a înţelege că sale alimentare. regimul hiposodat,
hidratare cauzată de
trebuie să respecte regimul - Sfătuiesc pacientul să respecte hipoglucidic.
restricțiile alimentare alimentar în termen de 4 regimul hiposodat, hipoglucidic
zile.
manifestată prin inapetență.
5.De a elimina Constipaţie din cauza - Pacientul să defecheze în - Stabilesc împreună cu pacientul in plan - Pacientula defecat după
sedentarismului, aportului maxim 12 ore. de alimentație care să include alimente efectuarea clismei
limitat de lichide şi a bogate în fibre și lichide minim 1500 evacuatorii.
alimentaţiei sărace în fibre ml/24 ore.
alimentare, manifestată prin - La nevoie, seara i se va efectua o
scaune la 2 zile clismă evacuatorie.
6.De a se mişca şi a Dificultate la mers din Pacientul să prezinte - Ajut pacientul pentru început să Pacientul efectuează
avea o bună postură diminuarea crampelor efectueze mişcări ale gambelor la uşoare mişcări ale
cauza durerii de gambe la
musculare care apar în marginea patului gambelor la marginea
mers, însoţită de crampe timpul mersului în termen patului.
de 4 zile
musculare, manifestată prin
mobilitate fizică diminuată.

59
7. Nevoia de a Cunoştinţe insuficiente -Pacientul să reproducă - Inițiez un dialog pe tema principalelor - Pacientul subliniază
învăţa cum să-şi principalele schimbări pe schimbări pe care să le facă în modul principalele 3 schimbări pe
despre afecţiune din cauza
păstreze sănătatea. care să le facă în modul său său de a se alimenta( excluderea care se angajează să le
ignoranţei şi fricii de de a se alimenta, de a se alimentelor grase, reducerea facă:fără cafea, un pahar
odihni și de a accepta starea semnificativă a sării și asigurarea unui de vin duminica, dacă TA
evoluţia bolii, manifestată
de bolnav cronic. aport de fibre, vitamine și a 1500ml este mai mică de 145
prin insuficienta cunoaştere lichide/zi), de a se odihni minim 6 mmHg, fără grăsimi la
ore/noapte și de a accepta starea de mesele obișnuite. Își
a tratamentului şi îngrijirilor
bolnav cronic. rezervă totuși posibilitatea
necesare. - Facilitez contactul cu alt pacient cu o de a greși la masa de
evoluție bună, cu simțul umorului și cu sărbători.
capacitate mare de convingere.
7. De a dormi şi a se Dificultatea de a se odihni - Pacientul să se poată -La culcare aerisesc salonul pacientului. - Pacientul nu adoarme
odihni din cauza orelor insuficiente odihni şi să poată dormi 6- - Sfătuiesc pacientul să facă un duş cu decât după administrarea
de odihnă, manifestată prin 7ore pe noapte în termen apă caldă înainte de culcare. medicaţiei, doarme doar 5
treziri dese cu somn de de 12 ore. - Administrez la indicaţia medicului: ore /noapte.
5h/noapte. MEPROBAMAT ½ cp/zi 400 mg
tranchilizant şi miorelaxant - p.o.

60
 A DOUA ZI DE INTERNARE ŞI SPITALIZARE
DIAGNOSTIC DE
NEVOIA
NURSING
1. De a respira şi a Dificultatea de a menţine
avea o bună TA în limite normale şi de a
circulaţie respira normal din cauza
supraîncărcării inimii,
dispnee R = 20r/min,
respiraţie profundă,
aritmică, fără zgomot tip
costal inferior, manifestate
prin HTA (TA = 170/75
mmHg) şi senzaţie de
sufocare,P=90/min,
T = 36,6°C
2. De a comunica Comunicare ineficientă la
nivel afectiv din cauza
spitalizării, manifestată prin
anxietate
3. De a evita Alterarea integrităţii fizice,
pericolele din cauza afecţiunii
manifestată prin durere
retrosternală.
INTERVENŢII DE NURSING CU
OBIECTIVE EVALUARE
ROL PROPRIU ŞI DELEGAT
- Combaterea dispneei prin - Aerisesc salonul pacientului. Pacientul prezintă
asigurarea O2 necesar - Am poziţionat bolnavul în poziţie înţelegere în privinţa
respiraţiei semişezândă. I-am explicat bolnavului adoptării unei poziţii
- Pacientul să prezinte TA în că trebuie să evite efortul fizic şi psihic, comode care să îi
limite normale. să stea liniştit în pat şi să-şi găsească o favorizeze respiraţia.
poziţie comodă care să-i uşureze – TA = 175/75 mmHg
respiraţia. – P = 95/min,
- Cântăresc pacientul, măsor, observ şi - G = 60Kg
notez în F.O -T.A., puls, respiraţia, – T = 36,9°C
diureza şi scaunul, temperatura. R = 21 r/min, profundă,
- La indicaţia medicului se aritmică, tip costal inferior.
administrează:
Digoxin 1tb/zi per.os.
Furosemid 1 f/zi i.v.
Captopril 3tb/zi per.os
- Pacientul să accepte - Explic pacientului necesitatea - Pacientul acceptă
internarea în spital în spitalizării. comunicarea cu cei din jur.
termen de 4 zile. - Sfătuiesc pacientul să comunice cu cei - Pacientul nu doreşte să
- Pacientul trebuie să din jur. comunice ceea ce îl
comunice cu cei din jur. deranjează.
- Să comunice „diminuarea - I-am recomandat bolnavului să stea - Rezultate de laborator
durerii" în termen de 2 ore. numai în pat. Hb-14,2 %
- Am administrat bolnavului: VSH = 25mm/h
Clexane lf/12ore subcutanat Colesterol = 189g%
Glicemie - 110mg%
61

4. De a mânca şi de a Dificultate în alimentaţie şi
bea hidratare cauzată de durere,
slăbiciune manifestată prin
anemie şi deshidratare.
5. De a dormi şi a se Dificultatea de a se odihni
odihni din cauza orelor insuficiente
de odihnă, manifestată prin
treziri dese cu somn de
5h/noapte.
6. De a se mişca şi a Mers cu dificultate din
avea o bună postură cauza durerii în gambe la
mers, manifestată prin
crampe musculare
- Pacientul să îşi exprime
capacitatea de a înţelege că
trebuie să respecte regimul
alimentar în termen de 12
ore.
- Pacientul să se poată
odihni şi să poată dormi 6-
7ore pe noapte în termen
de 12 ore.
- Pacientul să prezinte
diminuarea crampelor
musculare care apar în
timpul mersului în termen
de 12 ore.
62
- Discut cu pacientul despre obiceiurile
sale alimentare.
- Sfătuiesc pacientul să respecte
regimul hiposodat, hipoglucidic
-La culcare aerisesc salonul pacientului.
- Sfătuiesc pacientul să facă un duş cu
apă caldă înainte de culcare.
- Administrez la indicaţia medicului:
MEPROBAMAT ½ cp/zi 400 mg
tranchilizant şi miorelaxant - p.o.
- Ajut pacientul să efectueze mişcări ale
gambelor la marginea patului.
Creatinină – 0,8 mg /dl
Uree = 22 mg /dl
Na – 136 mEq/l
K = 4,5 mEq/l
Uşoară reducere a durerii
- Pacientul începe să
accepte regimul hiposodat,
hipoglucidic.
- Pacientul nu adoarme
decât după administrarea
medicaţiei, doarme doar 6
ore /noapte.
- Pacientul efectuează
mişcări ale gambelor la
marginea patului.

DIAGNOSTIC DE
NEVOIA
NURSING
1. De a respira şi a Dificultatea de a menţine TA
avea o bună in limite normale şi de a
circulaţie respira normal din cauza
supraîncărcării inimii, dispnee
R = 18r/min, respiraţie
profundă, aritmică, fără
zgomot tip costal inferior,
manifestate prin HTA (TA =
145/75 mmHg) şi senzaţie de
sufocare,P=75/min,T=36,7°C
2. De a comunica Comunicare ineficientă la nivel - Pacientul să accepte
afectiv din cauza spitalizării,
manifestată prin anxietate
3. De a evita Risc de complicații
pericolele
5. De a dormi şi a Somn agitat din cauza
se odihni preocupărilor legate de
evoluția bolii și de
complicațiile care pot apărea,
manifestat prin treziri dese cu
somn de 7h/noapte.
A TREIA ZI DE SPITALIZARE
OBIECTIVE
- Combaterea dispneei prin
asigurarea O2 necesar
respiraţiei
- Pacientul să prezinte TA în
limite normale.
internarea în spital în
termen de 4 zile.
- Pacientul trebuie să
comunice cu cei din jur.
- Să fie ferit de complicații
- Pacientul să se poată
odihni şi să poată dormi 8
ore pe noapte în termen de
12 ore.
63
INTERVENŢII DE NURSING CU
EVALUARE
ROL PROPRIU ŞI DELEGAT
- Aerisesc salonul pacientului. Pacientul prezintă
- Am poziţionat bolnavul în poziţie înţelegere în privinţa
semişezândă. I-am explicat bolnavului adoptării unei poziţii
că trebuie să evite efortul fizic şi psihic, comode care să îi
să stea liniştit în pat şi să-şi găsească o favorizeze respiraţia.
poziţie comodă care să-i uşureze – TA = 155/75 mmHg
respiraţia. – P = 80/min,
- Cântăresc pacientul, măsor, observ şi - G = 60Kg
notez în F.O -T.A., puls, respiraţia, – T = 37°C
diureza şi scaunul, temperatura. R = 19 r/min, normală,
- La indicaţia medicului se aritmică, tip costal inferior.
administrează:
Captopril 50 mg 1tb/zi per.os
Isosorbid dinitrat 10mg/zi
- Explic pacientului necesitatea - Pacientul acceptă
spitalizării. comunicarea cu cei din jur.
- Sfătuiesc pacientul să comunice cu cei - Pacientul nu doreşte să
din jur. comunice ceea ce îl
deranjează.
- Am administrat bolnavului: Uşoară reducere a durerii
Clexane lf/12ore subcutanat
-La culcare aerisesc salonul pacientului. - Pacientul nu adoarme
- Sfătuiesc pacientul să facă un duş cu decât după administrarea
apă caldă înainte de culcare. medicaţiei, doarme
- Administrez la indicaţia medicului: aproximativ7 1/2 ore
MEPROBAMAT ½ cp/zi 400 mg /noapte.
tranchilizant şi miorelaxant - p.o.
 EPICRIZA

Pacientul R. C. în vârstă de 70 ani cu domiciliul în Galaţi, s-a internat în secţia de

Cardiologie cu diagnosticul de HTA, Insuficiență cardiacă, Fibrilație atrială, acuzând durere
retrosternală, dispnee paroxistică şi aritmică cu R = 28 r/min tip costal superior durere în gambe la
mers cu somn insuficient 3h/noapte, regimul alimentar este nerespectat şi comunicare ineficientă cu
echipa medicală. S-au recomandat examene de laborator, EKG, Ecocardiografie, Examen fund de
ochi.
A urmat tratament cu Isosorbid, Captopril, Clexane, Meprobamat.
La externare pacientul prezintă tegumente şi mucoase normal colorate, scaun şi urină
normale, abdomen normal conformat, ficat şi splină normale.
TA = 145/75 mmHg; P = 88 b/min; R = 18 r/min normală, tip costal superior, T = 36° C.
Pacientul se externează cu recomandările:
- Efectuarea exerciţiului fizic şi al plimbărilor
- Respectarea regimului alimentar hiposodat, hipocaloric
- Evitarea stresului, al frigului şi a căldurii excesive, evitarea efortului fizic
- De urmat tratamentul: Captopril, Isosorbid, Clexane.
- Revenire la control după 6 luni.

64
 CAZUL III

CULEGEREA DATELOR ŞI INFORMAŢIILOR

NUME: S.
PRENUME: N.
SEX: M
VÂRSTA: 62 ani
DOMICILIUL: Barcea – Galaţi
DATA INTERNĂRII

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: HTA st.II/ III, Insuficienţă cardiacă, Aritmie sinusală

MOTIVELE INTERNĂRII: Durere retrosternală, dispnee, palpitaţii, tuse seacă.

TA = 190/90 mmHg

ANAMNEZĂ:
- ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE: Neagă
- ANTECEDENTE PERSONALE: Angor la efort
- CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ: Pensionar locuieşte la casă.

ISTORICUL BOLII: Bolnav cunoscut cu HTA de 1 an şi insuficienţă cardiacă se

internează cu palpitaţii, durere retrosernală, dispnee, tuse seacă simptome ce au apărut în urmă cu o
săptămână.

EXAMEN CLINIC PE APARATE:

- Stare generală - uşor alterată
- Tegumente şi mucoase - normal colorate
- Greutate = 74kg, înălţime – 1,70 m, T = 37,2 ºC

Sistem musculo-adipos: - Bine reprezentat

Aparat respirator:
- Torace normal conformat
- Sonoritate normală

65
 - Murmur vesicular normal
- R = 22 r/min profunda, aritmică, zgomot absent, respiraţie tip costal inferior
- Simetria mişcărilor respiratorii, ambele hemitorace prezintă aceleaşi mişcări de ridicare si
coborâre în timpul inspiraţiei şi expiraţie
- Mucozităţi reduse - mucoasă umedă
- Tuse seacă prezentă

Aparat cardiovascular: - dureri retrosternale, cord clinic de dimensiuni normale

TA = 190/90mmHg , P = 120/min neregulat.

Aparat digestive:
- normal conformat
- ficat, căi biliare şi splină în limite normale,
- regim alimentar nerespectat

Aparat urogenital: - loje renale libere cu micţiuni fiziologice

Aspecte psihologice:
- stare de cunoaştere - orientat temporo-spaţial, conştient
- comportament - comunică greu cu echipa medicală

Aspecte sociale: - trăieşte cu familia în mediul urban, într-o casă la curte.

Analize de laborator
Analize de laborator Valoare obţinută Valori normale
Hb 12,68% 12-15,5%
Ht 38% 36-39%
VSH 36mm/h 7-11mm/h
Colesterol 260g% 150-200g%
Glicemic 125mg/dl 65-110mg/dl
Na 142mEq/l 135-150mEq/l
K 4,8mEq/l 3,5-5mEq/l
Creatinină 0,8mg/dl 0,6-1,3mg/dl
Uree 30mg/dl 20-40mg/dl

EKG – Hipertrofie ventriculară stângă

Examen ecocardiografic – pereţii groşi ai ventriculului stâng

66
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Dependenţe şi independenţe în cadrul celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

- Pacientul prezintă torace normal conformat, cu sonoritate normală, respiraţie de tip costal
inferior: R = 22r/min, TA = 190/90mmHg P = 120/min neregulat, HTA.

2. Nevoia de a bea şi a mânca

- Pacientul prezintă - dificultate în alimentaţie şi hidratare cauzată de durere, slăbiciune
manifestată prin inapetență.

3. Nevoia de a elimina
- Pacientul prezintă micţiuni fiziologice (4-5 pe zi), culoarea, mirosul, densitatea urinei sunt
normale. Prezintă scaune normale de consistenţă,culoare şi miros caracteristic.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:

- Pacientul prezintă mobilitate fizică bună.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni:

- Pacientul se odihneşte necorespunzător, 5 h/noapte şi prezintă treziri nocturne repetate.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

- Pacientul se îmbracă singur, fără ajutor.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale

- Pacientul prezintă temperatura corpului de 37,2°C, măsurată în cavitatea axilară.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele

- Pacientul îşi efectuează fără ajutor toaleta zilnică şi nu prezintă carenţe de igienă.

9. Nevoia de a evita pericolele

- Pacientul prezintă durere retrosternală, dispnee, palpitaţii, tuse seacă.

10. Nevoia de a comunica

- Pacientul prezintă o comunicare eficientă, puţină teamă de boală.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi nevoi, de a practica religia

- Pacientul este creştin ortodoxă, urmează ideologia şi credinţa induse de părinţi, participă la

67
slujbe religioase.

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării:

- Pacientul a muncit timp de 40 ani ca şofer pe autobuz, are 2 copii şi afirmă că este
mulţumit de viaţa pe care o duce şi de copiii săi.

13.Nevoia de a se recrea
- Pacientul citeşte în fiecare zi presa locală, urmăreşte seriale TV şi face diferite treburi prin
curte.

14.Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

- Pacientul este receptiv la sfaturile primite de la echipa de îngrijire şi este dornic să înveţe
mai mult. Este conştient de necesitatea regimului şi a tratamentului în actuala situaţie.

68
 DIAGNOSTICE DE NURSING LA INTERNARE

l. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie. - Circulație sangvină și respirație

ineficiente din cauza supraîncărcării inimii, manifestate prin TA = 190/90mmHg, P= 120/min
neregulat, dispnee R = 22r/min, respiraţie profundă, aritmică şi tuse seacă.
2. Nevoia de a comunica.- Comunicare ineficientă la nivel afectiv din cauza spitalizării,
manifestată prin anxietate

3. Nevoia de a evita pericolele. - Alterarea integrităţii fizice din cauza circulaţiei sanguine
deficitare, manifestată prin durere retrosternală sub formă de ghiară.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură. Alterarea integrităţii fizice, datorată

circulaţiei deficitare manifestată prin durere retrosternală şi tuse seacă.

4. Nevoia de a dormi şi a se odihni. - Somn şi odihnă necorespunzătoare, din cauza durerii,

manifestat prin treziri nocturne dese şi somn 5 h/noapte.

5. Nevoia de a mânca şi a bea. - Dificultate în alimentaţie şi hidratare cauzate de durere,

slăbiciune, manifestată prin inapetență.

6. Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea. - Insuficienta cunoaştere despre

afecţiune din cauza lipsei surselor de informare, manifestată prin insuficienta cunoaştere a bolii şi a
tratamentului.

69
70
 PREZENTARE DE CAZ III

PACIENTUL S.N., VÂRSTA – 62, DIAGNOSTIC: HTA, Insuficienţă cardiacă; Aritmie sinusală

PRIMA ZI DE INTERNARE ŞI SPITALIZARE

DIAGNOSTIC ,
NEVOIA
DE NURSING
l. De a respira şi a Circulație sangvină și respirație
avea o circulaţie ineficiente din cauza supraîncărcării
adecvată inimii, manifestate prin TA =
190/90mmHg, P = 120p/min,
dispnee R = 22r/min, respiraţie
profundă, aritmică şi tuse seacă.
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte o
respiraţie uşoară.
Pacientul să prezinte TA în
limite normale.
Tusea să fie diminuată.
INTERVENȚII DE
EVALUARE
NURSING CU ROL
PROPRIU ȘI DELEGAT
- Aerisesc salonul - Pacientul prezintă
pacientului. înţelegere în privinţa
- Am poziţionat bolnavul în adoptării unei poziţii
poziţie semişezândă. I-am comode care să îi favorizeze
explicat bolnavului că respiraţia.
trebuie să evite efortul – TA = 180/85 mmHg
fizic şi psihic, să stea – P = 125/min,
liniştit în pat şi să-şi -G = 74Kg
găsească o poziţie –T = 37,2° C.
comodă care să-i uşureze – R = 22 r/min,
respiraţia. - Tusea persistă.
- Am recoltat sânge pentru
analize de laborator.
- La indicaţia medicului am
sfătuit pacienta să bea
ceai de patlagină pentru
a-și combate tusea.
- Am măsurat şi notat în
F.O. :T.A., pulsul şi
temperatura.

71

2. De a comunica Comunicare ineficientă la nivel
afectiv din cauza spitalizării,
manifestată prin anxietate
3. De a evita Alterarea integrităţii fizice din cauza
pericolele circulației sanguine deficitare
manifestată prin durere retrosternală
4. De a mânca şi Dificultate în alimentaţie şi hidratare
de a bea cauzată de durere, slăbiciune
manifestată prin inapetență.
5. De a dormi şi a Dificultatea de a se odihni din cauza
se odihni orelor insuficiente de odihnă,
manifestată prin treziri dese cu somn
de 5h/noapte.
- Pacientul să accepte
internarea în spital în
termen de 4 zile.
- Pacientul trebuie să
comunice cu cei din jur.
- Să comunice „diminuarea
durerii" în termen de 2 ore.
- Pacientul să îşi exprime
capacitatea de a înţelege
că trebuie să respecte
regimul alimentar în
termen de 4 zile.
- Pacientul să se poată
odihni şi să poată dormi 6-
7ore pe noapte în termen
de 12 ore.
72
- La indicaţia medicului am
administrat:
Furosemid If/zi-i.v.
Isosorbid dinitrat 10 mg p.o.
Norvasc 10 mg p.o.
- Explic pacientului - Pacientul nu a acceptat
necesitatea spitalizării. comunicarea cu cei din jur.
- Sfătuiesc pacientul să - Pacientul nu doreşte să
comunice cu cei din jur. comunice ceea ce îl
deranjează.
I-am recomandat - Uşoară reducere a durerii
bolnavului să stea numai
în pat. Am administrat
bolnavului: Clexane
lf/12ore subcutanat
- Discut cu pacientul - Pacientul nu poate accepta
despre obiceiurile sale regimul hiposodat,
alimentare. hipoglucidic
- Sfătuiesc pacientul să
respecte regimul
hiposodat, hipoglucidic,
hipocaloric, hipolipidic.
-La culcare aerisesc salonul - Pacientul adoarme greu și
pacientului. doarme doar 5 ore /noapte,
- Sfătuiesc pacientul să cu 2 treziri în timpul nopții.
facă un duş cu apă caldă
înainte de culcare.
- Înainte de culcare-
pacientul va bea un ceai
de tei, neîndulcit.
6. De a se mişca şi Diminuarea mobilităţii fizice din - Pacientul să prezinte - Ajut pacientul pentru - Pacientul efectuează
a avea o bună cauza durerii in gambe la mers, diminuarea crampelor început să efectueze uşoare mişcări ale gambelor
postură manifestată prin crampe musculare musculare care apar în mişcări ale gambelor la la marginea patului.
timpul mersului în termen marginea patului
de 4 zile.

73
 A DOUA ZI DE INTERNARE ŞI SPITALIZARE
DIAGNOSTIC DE
NEVOIA
NURSING
1. De a respira şi a Dificultatea de a menţine
avea o bună TA în limite normale şi de a
circulaţie respira normal din cauza
supraîncărcării inimii,
dispnee R = 20r/min,
respiraţie profundă,
aritmică, fără zgomot tip
costal inferior, manifestate
prin HTA (TA = 170/75
mmHg),T=36,5C şi senzaţie
de sufocare,P=100/min
2. De a comunica Comunicare ineficientă la
nivel afectiv din cauza
spitalizării, manifestată prin
anxietate
3. De a evita Alterarea integrităţii fizice,
pericolele din cauza afecţiunii
manifestată prin durere
retrosternală, tuse seacă.
OBIECTIVE
- Pacientul să
prezinte TA în limite
normale.
- Pacientul să
prezinte o respiraţie uşoară.
Tusea să fie diminuată.
- Pacientul să accepte
internarea în spital.
- Pacientul trebuie să
comunice cu cei din jur.
- Să comunice „diminuarea
durerii” în termen de 2
ore.
74
INTERVENŢII DE NURSING CU
EVALUARE
ROL PROPRIU ŞI DELEGAT
- Aerisesc salonul pacientului. Pacientul prezintă
- Am poziţionat bolnavul în poziţie înţelegere în privinţa
semişezândă. I-am explicat bolnavului adoptării unei poziţii
că trebuie să evite efortul fizic şi psihic, comode care să îi
să stea liniştit în pat şi să-şi găsească o favorizeze respiraţia.
poziţie comodă care să-i uşureze – TA = 175/75 mmHg
respiraţia. – P = 95/min,
- Conduc pacientul pentru efectuarea: – T = 37°C
E.K.G, examen fund de ochi, R = 21 r/min
ecocardiografie. Tusea prezintă o uşoară
- Cântăresc pacientul, măsor, observ şi diminuare.
notez în F.O - T.A., puls, respiraţia,
temperatura.
- La indicaţia medicului se
administrează:
- Furosemid - lf/zi - i.v.
- Explic pacientului necesitatea - Pacientul acceptă
spitalizării. comunicarea cu cei din jur.
- Sfătuiesc pacientul să comunice cu cei - Pacientul nu doreşte să
din jur. comunice ceea ce îl
deranjează.
- I-am recomandat bolnavului să stea - Rezultate de laborator:
numai în pat. Hb - 12,68 %
- Am administrat bolnavului: VSH = 36 mm/h
Isosorbid dinitrat 10 mg p.o. Colesterol = 260 g%
Clexane lf/12ore subcutanat Glicemie – 125 mg%

4. De a mânca şi de a Dificultate în alimentaţie şi
bea hidratare cauzată de durere,
slăbiciune manifestată prin
inapetență.
5. De a dormi şi a se Dificultatea de a se odihni
odihni din cauza orelor insuficiente
de odihnă, manifestată prin
treziri dese cu somn de
5h/noapte.
6. De a se mişca şi a Diminuarea mobilităţii
avea o bună postură fizice din cauza durerii în
gambe la mers, manifestată
prin crampe musculare.
- Pacientul să îşi exprime
capacitatea de a înţelege că
trebuie să respecte regimul
alimentar în termen de 12
ore.
- Pacientul să se poată
odihni şi să poată dormi 6-
7 ore pe noapte în termen
de 12 ore.
- Pacientul să prezinte
diminuarea crampelor
musculare care apar în
timpul mersului în termen
de 12 ore.
75
Creatinină – 0,8 mg /dl
Uree = 30 mg /dl
Na – 142 mEq/l
K = 4,8 mEq/l
Uşoară reducere a durerii
- Discut cu pacientul despre obiceiurile - Pacientul începe să
sale alimentare. accepte regimul hiposodat,
- Sfătuiesc pacientul să respecte hipoglucidic.
regimul hiposodat, hipoglucidic,
hipocaloric, hipolipidic.
-La culcare aerisesc salonul pacientului. - Pacientul doarme 7
- Sfătuiesc pacientul să facă un duş cu ore /noapte fără treziri.
apă caldă înainte de culcare.
- Pacientul bea un pahar de lapte cald.
- Ajut pacientul pentru început să - Pacientul efectuează
efectueze mişcări ale gambelor la uşoare mişcări ale
marginea patului. gambelor la marginea
patului.
 A TREIA ZI DE INTERNARE ŞI SPITALIZARE
DIAGNOSTIC DE
NEVOIA
NURSING
1. De a respira şi a Dificultatea de a menţine
avea o bună TA în limite normale şi de a
circulaţie respira normal din cauza
supraîncărcării inimii,
dispnee R = 17 r/min,
respiraţie profundă,
aritmică, fără zgomot tip
costal inferior, manifestate
prin HTA (TA = 145/70
mmHg),T=36,2C şi senzaţie
de sufocare,P=75/min
2. De a comunica Comunicare ineficientă la
nivel afectiv din cauza
spitalizării, manifestată prin
anxietate
3. De a evita Alterarea integrităţii fizice,
pericolele datorată afecţiunii
manifestată prin durere
retrosternală, percepută sub
formă de jenă.
4. De a mânca şi de a Dificultate în alimentaţie şi
bea hidratare cauzată de durere,
OBIECTIVE
- Pacientul să
prezinte TA în limite
normale.
- Pacientul să
prezinte o respiraţie uşoară.
Tusea să fie diminuată.
- Pacientul să accepte
internarea în spital
- Pacientul trebuie să
comunice cu cei din jur.
- Să comunice „diminuarea
durerii” în termen de 2
ore.
- Pacientul să îşi exprime
capacitatea de a înţelege că sale alimentare.
76
INTERVENŢII DE NURSING CU
EVALUARE
ROL PROPRIU ŞI DELEGAT
- Aerisesc salonul pacientului. Pacientul prezintă
- Am poziţionat bolnavul în poziţie înţelegere în privinţa
semişezândă. I-am explicat bolnavului adoptării unei poziţii
că trebuie să evite efortul fizic şi psihic, comode care să îi
să stea liniştit în pat şi să-şi găsească o favorizeze respiraţia.
poziţie comodă care să-i uşureze – TA = 150/75 mmHg
respiraţia. – P = 80/min,
- Cântăresc pacientul, măsor, observ şi – T = 36,4°C
notez în F.O - T.A., puls, respiraţia, – R = 18 r/min
temperatura. Tusea se diminuează..
- La indicaţia medicului se
administrează:
Furosemid 1 f/zi – i.v.
- Explic pacientului necesitatea - Pacientul acceptă
spitalizării. comunicarea cu cei din jur.
- Sfătuiesc pacientul să comunice cu cei - Pacientul nu doreşte să
din jur. comunice ceea ce îl
deranjează.
- I-am recomandat bolnavului să stea Uşoară reducere a durerii
numai în pat.
- Am administrat bolnavului:
Isosorbid dinitrat 10 mg p.o.
Clexane l f/12ore subcutanat
- Discut cu pacientul despre obiceiurile - Pacientul începe să
respecte regimul hiposodat,
 slăbiciune manifestată prin
inapetență.
5. De a dormi şi a se Dificultatea de a se odihni
odihni din cauza orelor insuficiente
de odihnă, manifestată prin
treziri dese cu somn de
5h/noapte.
6. De a se mişca şi a Diminuarea mobilităţii
avea o bună postură fizice din cauza durerii în
gambe la mers, manifestată
prin crampe musculare
trebuie să respecte regimul
alimentar în termen de 12
ore.
- Pacientul să se poată
odihni şi să poată dormi 6-
7ore pe noapte în termen
de 12 ore.
- Pacientul să prezinte
diminuarea crampelor
musculare care apar în
timpul mersului în termen
de 12 ore.
77
- Sfătuiesc pacientul să respecte
regimul hiposodat, hipoglucidic,
hipocaloric, hipolipidic
-La culcare aerisesc salonul pacientului.
- Sfătuiesc pacientul să facă un duş cu
apă caldă înainte de culcare.
- Administrez la indicaţia medicului:
Diazepam 1 tb seara înainte de culcare –
p.o.
- Ajut pacientul pentru început să
efectueze mişcări ale gambelor la
marginea patului.
hipoglucidic, hipocaloric,
hipolipidic.
- Pacientul nu adoarme
decât după administrarea
medicaţiei, doarme doar 7
ore /noapte fără treziri.
- Pacientul efectuează
uşoare mişcări ale
gambelor la marginea
patului.
- Pacientul s-a stabilizat.
Se indică externarea.
 EPICRIZA

Pacientul B. N. în vârstă de 62 ani cu domiciliul în Galaţi, s-a internat în secţia de Cardiologie

cu diagnosticul de H.T.A., Insuficienţă cardiacă, Aritmie acuzând durere retrosternală, dispnee
palpitaţii, tuse seacă, somn insuficient 5h/noapte, regimul alimentar este nerespectat şi comunicare
ineficientă cu echipa medicală. S-au recomandat examene de laborator: Ht, Hb, V.S.H, creatinină,
colesterol, glicemie, uree, K, Na, exurină. A efectuat examen EKG, Ecocardiografie, Examen fund
de ochi.
A urmat tratament cu: Clexane, Furosemid/ Tertensif, Amlodipină
La examinare pacientul prezintă: tegumente şi mucoase normal colorate, Scaun şi urina
normală, abdomen conformat, ficat şi splină normale.
T.A. = 150/75 mmHg; P = 80/min; R = 18r/min normală tip costal inferior, T = 36°C, tusea s-a
diminuat.
Externarea bolnavului s-a făcut cu următoarele recomandări: '
- Să ducă o viaţă ordonată evitând efortul
- Să respecte regimul prescris de medic
- Se instruieşte asupra modului cum se iau medicamentele
- Se va prezenta periodic la control.

78
 CAP.IV. TEHNICI UTILIZATE IN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR

CU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ

Respiraţia este o funcţie importantă prin care se realizează aportul de oxigen necesar
proceselor vitale ale organismului, paralel cu eliminarea an atmosferă a dioxidului de carbon,
rezultat din arderi. Respiraţia are mai mulţi timpi:
Primul timp - ventilaţia adică circulaţia aerului prin plămâni ce se realizează prin cele două
mişcări ventilatorii de sens opus: inspiraţia şi expiraţia.
Scopul - constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, evoluţia bolii, recunoaşterea
complicaţiilor, prognosticul bolii.
Materiale necesare:
- Ceas cu secundar;
- Pix albastru;
- Foaie de temperatură;
- Carneţelul propriu al asistente.

ETAPE DE TIMPI DE EXECUŢIE

EXECUŢIE
1 .Pregătirea materialelor
2. Pregătirea psihică şi Bolnavul va fi aşezat în decubit dorsal; nu se anunţă bolnavul timp
fizică a bolnavului
3. Efectuarea tehnicii
4. Notarea cifrică
5. Notarea grafică
Materialele necesare se transportă lângă patul bolnavului.
deoarece pe baza emoţiilor se modifică ritmul respirator şi nu se mai
obţine valorile reale.
Asistenta medicală numără frecvenţa mişcărilor respiraţiei prin inspecţie
când bolnavul este treaz, conştient, când doarme sau prin aşezarea
mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui bolnavului. Se numără
inspiraţiile (mişcările de ridicare a cutiei toracice) pe timp de 1 minut.
Asistenta medicală notează în cifre în carnetul propriu, valoarea
frecvenţei respiraţiei, numele şi prenumele bolnavului, salonul, patul.
Se notează grafic în foaia de temperatură cu un punct de culoare albastră
şi se uneşte cu o linie cu valoarea anterioară. Pentru fiecare linie
orizontală se socotesc 2 respiraţii/minut.
Valorile normale: 18 respiraţii/minut - la femei
16 respiraţii/minut - la bărbaţi

79
 MĂSURAREA TEMPERATURII, NOTAREA ÎN FOAIE,
INTERPRETAREA VALORILOR, INTERVENŢII

Definiţie: - menţinerea temperaturii în limite normale este necesitatea organismului de a conserva o

temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-si menţine starea de bine.
Hipertemia: - constă în ridicarea temperaturii corporale deasupra limitelor normale: 37°C la adult
(constituie mecanism de apărare a organismului, pentru ca, în momentul invaziei microbiene,
determină producerea de anticorpi printr-o creştere a metabolismului);
Hipotermia: - reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale, cauzată de un
dezechilibru între termogeneză şi termoliză.
Scop: - evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză
Locuri de măsurare: - axilă, plica inghinala, cavitatea bucală, rect, vagin;
Materiale necesare:
2. termometru maximal, casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile ,
3. recipient cu soluţie dezinfectantă, tavă medicală, lubrifiant, alcool medical, ceas
Intervenţiile asistentei:
- pregătirea materialelor lângă pacient, pregătirea psihică a pacientului, spălarea pe mâini
- se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o compresă, se
scutură, se verifică dacă este în rezervor mercurul
A) Pentru măsurarea în axială:
- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie şezând;
- se ridică braţul pacientului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei;
- se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de
către asistenta medicală
- termometrul se menţine timp de 10 minute
B) Pentru măsurarea în cavitatea bucală:
- se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 minute;

80
C) Pentru măsurare rectală:
- se lubrifiază termometrul;
- se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i
intimitatea;
- se introduce bulbul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înaintare
- termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării;
- se menţine termometrul 3 minute;
- după terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate, se şterge cu o
compresă;
- se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului;
- se spală termometrul, se scutură;
- se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă (sol. Cloramina 1%);
- se notează valoarea obţinută, pe foaia de temperatură;
- notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, socotind, pentru flecare
linie orizontală a foii, două diviziuni de grad;
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice
De reţinut:
- în mod curent temperatura se măsoară dimineaţa, între orele 7-8, şi după-amiaza, între
orele 18-19;
- temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad
mai joasă decât cea centrală;
- măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la copil, la pacienţi agitaţi, la
cei cu afecţiuni ale cavităţii bucale; înainte cu 10 minute de introducerea termometrului în cavitatea
bucala, pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nici nu va fuma;
- temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4-0,5°;
- măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei cu afecţiuni
rectale; pentru măsurarea rectală copii mici sunt aşezaţi în decubit dorsal, cu picioarele ridicate, sau
în decubit ventral;
- măsurarea temperaturii în vagin urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea rectală,
introducându-se termometrul în vagin este contraindicată în bolile aparatului genital feminine;
valoarea ei este mai mare cu 0,5° decât cea axilară;
- pentru măsurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate şi termometre
electronice;
Subfebrilitatea: - menţinerea temperaturii corporale între 37-38 C.

81
 Febra moderată: - menţinerea temperaturii corporale între 38-39°C.
Febra ridicată: - menţinerea temperaturii corporale între 39-40° C.
Hiperpirexie: - menţinerea temperaturii corporale peste 40° C.
Sindrom febril: - grup de semne:cefalee, curbatura, tahicardie, tahipnee, inapetenţa, sete,
oligurie, urini concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare.
Febra intermitentă: - diferenţa de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara
în perioada de stare a bolii, cele mai mici valori scăzând sub 37°C.
Febra remitentă: - diferenţa de câteva grade între valorile înregistrate dimineaţa şi seara, în
perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37°C.
Febra recurentă: - perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de afebrilitate de
4-6 zile, trecerile făcându-se brusc.
Febra ondulantă: - perioade febrile, ce alternează cu perioade de afebrilitate, trecerea
făcându-se lent.

82
 MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE, NOTAREA ÎN FOAIE,
INTERPRETAREA VALORILOR, INTERVENŢII

Definiţie: - reprezintă, presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali

Scop: - evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa contracţiei inimii, rezistenta determinată de
elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de apreciat:
> Tensiunea arterială sistolică (maximă);
> Tensiunea arterială diastolică (minimă);
Materiale necesare:
> Aparat pentru măsurarea TA: cu mercur Riva-Roci; cu manometru; oscilometru
Pachon;
> Stetoscop biauricular;
> Tampon de vată; alcool;
> Creion sau pix roşu;
Metoda de determinare:
> Palpatorie;
> Auscultatorie;
Intervenţiile asistentei:
a) Pentru metoda auscultatorie:
> Pregătirea psihică a pacientului;
> Asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
> Spălare pe mâini;
> Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
> Se fixează membrane stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei;
> Se introduce olivele stetoscopului în urechi;
> Se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsatile;
> Se decomprimă progresiv aerul din manşeta prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea TA maxime);
> Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi

83
consemnată;
> Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devin tot mai puternice;
> Se reţine valoarea indicată de acul de mercur sau acul manometrului, în momentul în
care zgomotele dispar, acestea reprezentând TA minimă;
> Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur;
> Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţial rezultat;
> Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membranei cu alcool
b) Pentru metoda palpatorie:
> Determinarea se face prin palparea arterei radiale;
> Nu se foloseşte stetoscopul biauricular;
> Etapele sunt identice metodei auscultatorii;
> Are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea, palparea pulsului
periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuate a compresiunii exterioare.
De reţinut:
> Manşeta pneumatică va fi bine fixată: pe braţul pacientului;
> Manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea;
> Măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului;
> În caz de suspiciune, se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe braţul
pacientului;
> La indicaţia medicului, se pot face măsurători comparative la ambele braţe

Valorile tensiunii arteriale:

> Tensiunea maximă se obţine în timpul sistolei ventriculare;
> Tensiunea minimă se obţine în timpul diastolei;
> Tensiunea diferenţială reprezintă diferenţa T.A. max.; T.A. min;
> 1-3 ani: = 75-90/50-60 mmHg;
> 4-11 ani: = 90-l 10/60-65 mmHg;
> 12-15 ani: = 100-120/60-75 mmHg;
> adult: = l 15-140/75-90 mmHg;
> vârstnic peste 150/90 mmHg.

84
 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PER OS

Definiţie: - calea orală este cale naturală de administrare a medicamentelor, acestea

putându-se resorbi la nivelul mucoasei bucale şi a intestinului subţire sau gros.
Scop: - obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor.
Efecte locale:
 favorizează cicatrizarea ulceraţiilor mucoasei digestive;
 protejează mucoasa gastrointestinală;
 înlocuieşte fermenţii digestive, secreţia gastrică, în cazul lipsei acestora;
 dezinfectează tubul digestiv.
Efecte generale:
 medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul mucoasei digestive, pătrund în
sânge şi apoi acţionează asupra unor organe, sisteme, aparate (antibiotice, vasodilatatoare,
cardiotonice, sedative)
Contraindicaţii:
 medicamentul este inactivat de secreţiile digestive;
 medicamentul prezintă proprietăţi iritante asupra mucoasei gastrice;
 pacientul refuză medicamentele;
 se impune o acţiune promptă a medicamentelor medicamentul nu se resoarbe pe cale
digestivă;
 se impune evitarea circulaţiei portale
Forme de prezentare a medicamentelor:
A) Lichide:
> soluţii: substanţe dizolvate în apă;
> mixture: amestecuri de soluţii care rămân în suspensie;
> infuzii: sunt soluţii extractive care se obţin din produse vegetale, menţinute în contact
cu apa la o temperatură aproape de fierbere;
> decocturi: soluţii extractive obţinute prin fierberea unor produse vegetale de
consistenţă tare (seminţe, rădăcini, coji) în apă;
> tincturi: soluţii extractive alcoolice, obţinute din produse de origine vegetală sau
animală
> extracte: lichide rezultate din concentrarea soluţiilor extractive obţinute din produse

85
vegetale sau animale;
> uleiuri;
> emulsii: preparate din două lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat în
celălalt.
B) Solide
> pulberi;
> tablete: (comprimate), discuri mici de diferite mărimi şi culori;
> drajeuri: forme medicamentoase asemănătoare tabletelor, dar acoperite de un strat
protector, care are rol de a masca gustul, mirosul sau de a-i preveni degradarea;
> granule: preparate farmaceutice de forma sferică sau vermiculară mucilagii
Pregătirea administrării medicamentelor:
pacientul:
• este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea medicamentului respectiv şi a
eventualelor efecte secundare;
• I se dă în poziţia şezând dacă starea lui permite.
Materiale:
 Lingura, linguriţa, pipeta, sticla picurătoare, pahar gradat, ceaşcă, Apă, ceai, lapte.
Administrarea medicamentelor lichide:
 Siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii;
 Se măsoară doza unică cu paharul, ceaşca de cafea;
 Mixturile, soluţiile, emulsiile se măsoară cu lingura, linguriţa;
 Tincturile, extractele se dozează cu pipeta sau sticla picurătoare;
 Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai, apă sau se administrează ca atare, apoi
pacientul bea apa, ceai
Administrarea medicamentelor solide:
 Tabletele, drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit ca atare;
 Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale, se aşează sub limbă;
 Pulberile divizate în capsule cerate, se înmoaie înainte capsula în apă şi se aşază pe limbă
pentru a fi înghiţită;
 Pulberile nedivizate, se dozează cu linguriţa sau cu vârful de cuţit;
 Granulele se măsoară cu linguriţa;
 Unele pulbere se dizolvă în apă, ceai şi apoi se administrează sub forma de soluţii.
Se reorganizează locul de muncă.

86
 De ştiut:
 înaintea administrării se verifică medicamentul;
 Ceaiurile medicinale, decocturile se prepară înainte de administrare, pentru a nu se
degrada substanţele active;
 Mixturile se agită înainte de administrare;
 Gustul neplăcut al medicamentului se poate disimula prin diluare cu apă, ceai, sirop;
 La pacienţi inconştienţi, cu tulburări de deglutiţie, se introduce medicamentele prin sonda
Einhorn, în stomac sau duoden, împreună cu alimentele.
De evitat:
 Manipularea comprimatelor direct cu mâna, după scoaterea din ambalajul lor;
 Amestecarea unor medicamente sub forma de prafuri sau sub altă formă cu cărbune
medicinal, care absoarbe şi medicamentele, reducând din acţiunea lor;
 Administrarea tabletelor, drajeurilor ca atare la copii sub vârsta de doi ani;
 Atingerea dinţilor de către soluţii acide şi feruginoase pentru că atacă smalţul dentar (ele
vor fi administrate prin aspiraţie, cu ajutorul unui tub de sticlă, pacientul îşi spală dinţii
după fiecare administrare;
 Folosirea aceloraşi pahare, linguri, linguriţe la mai mulţi pacienţi;
 Sesizez efectele secundare prezentate de pacient şi informez medicul (insomnie, stare de
euforie, anxietate, dureri epigastrice, HTA, creştere în greutate
Atenţie: - este obligatoriu agitarea fiolelor, flacoanelor cu suspensie (hidrocortizon acetate)
în vederea administrării:
- pentru administrarea prin injecţii se va asigura o sterilizare perfectă a instrumentarului,
întrucât tratamentul hormonal scade, rezistenţa organismului faţă de infecţii;
- administrarea hormonului se face asociat cu antibiotice, felul şi doza fiind stabilite de
medic.

87
 Pregătirea şi înregistrarea electrocardiogramei (E.C.G.)

Electrocardiograma = înregistrarea grafică a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul

unui ciclu cardiac.
E.C.G. este o metodă de investigaţie extrem de preţioasă în diagnosticul unei cardiopatii în
general, în suferinţele miocardo-coronariene în special, şi totodată este o metodă de a recunoaşte o
boală de inimă care evoluează clinic latent, când se efectuează E.C.G.-ul de efort.
Ea este interpretată întotdeauna de medic în lumina datelor clinice, înregistrarea
electrocardiogramei se face cu aparate speciale numite electrocardiografe, de diferite tipuri.
Legătura între bolnav şi aparat se face printr-un „cablu bolnav”. La extremitatea distală a
cablului sunt ataşate plăcuţele metalice - electrozii (în număr de 10) necesari pentru înregistrarea a 4
derivaţii standard şi unipolare şi 6 precordiale (V1-V6).
Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor,
transmise la aparat prin cablu, amplificate şi înregistrate sub forma unei diagrame numită
electrocardiogramă, înscrierea curbelor electrice se face pe hârtie specială care are imprimat un
sistem de coordonate. Pe orizontală este reprezentat timpul, pe verticală amplitudinea semnalelor
bioelectrice.
În practica curentă se înregistrează pe electrocardiogramă 12 derivaţii (conduceri):
• 3 derivaţii bipolare notate DI, DII, DIII;
• 3 derivaţii unipolare de membre notate a VR, aVL, a VF;
• 6 derivaţii precordiale notate Vl, V2, V3, V4, V5, V6.
În majoritatea unităţilor sanitare înregistrarea electrocardiogramei se face cel mai frecvent
cu ajutorul electrocardiografului „3 NEK-1”, aparat construit pe bază de semiconductoare moderne.
Construcţia aparatului permite folosirea lui nu numai în practica clinică curentă zilnică, ci şi
pentru cercetări ştiinţifice.
• înregistrarea E. C. G. cu electrocardiograful 3 NEK-1

Etape de execuţie Timpi de execuţie

1. Pregătirea bolnavului 1.1. Se pregăteşte bolnavul din punct de vedere psihic pentru a
înlătura factorii emoţionali;
1.2. Se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferinţă
cu căruciorul, cu 10-15 min înainte de înregistrare;
1.3. Aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare;
1.4. Bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultaţii şi va fi
rugat să-şi relaxeze musculatura.

88
2. Montarea electrozilor
bolnav
3. Pregătirea aparatului
4. Verificarea poziţiei corecte a
butoanelor şi clapelor
5. Punerea în funcţiune a
aparatului (fig. 15)
6. Testarea aparatului
(înregistrarea testului etalon)
7. Înregistrarea
electrocardiogramei:derivații
bipolare DI – DII – DIII
pe 2.1. Se montează pe părţile moi ale extremităţilor plăcile de
metal ale electrozilor.
Sub placa de metal a electrozilor se aşează o pânză înmuiată
într-o soluţie de electrolit (o lingură de sare la un
pahar de apă) sau pastă specială pentru electrozi. Cei 10
electrozi (4 pentru membre şi 6 precordiali) se fixează pe
bolnav în felul următor:
Montarea electrozilor pe membre:
roşu = mâna dreaptă
galben = mâna stângă
verde = picior stâng
negru = picior drept
- montarea electrozilor precordiaii
VI = spaţiul IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
V2 = spaţiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului
V3 = între V2 şi V4
V4 = spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară
(apex)
V5 = la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi linia axilară
anterioară stângă
V6 = la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia axilară
mijlocie stângă.
ATENŢIE! Aplicarea cu foarte mare precizie a electrozilor,
respectând toate indicaţiile prescrise, garantează o înregistrare
corectă şi fără artefacte.
1. Aparatul va fi legat la priza de împământare.
5.1. În aceste condiţii aparatul poate fi pus în funcţiune cu
ajutorul clapei 3 în poziţia „Apăsat” verificându-se scala-
indicator de funcţionare (4) care trebuie să indice zona verde a
scalei instrumentului. După 3-5 minute de stabilizare a
funcţionării se poate trece la testarea aparatului.
6.1. Clapa izolare pacient (8)
Apăsat (automat se iluminează zona de înregistrare a
peniţelor).
6.2. Se apasă sacadat
(3-4 ori) pe butonul l m V - Test (9) în acelaşi timp clapa
transport hârtie (2) poziţia 25 „Apăsat”.
6.3. După câteva teste etalon (1 mV = 10 mm) înregistrate se
apasă clapa-stop (1). Dacă etalonarea nu este corespunzătoare
10 mm deviaţie înregistrată la fiecare apăsare, se reglează din
butonul reglare amplitudine 10 (la canalul etalonat
necorespunzător).
6.4. Buton izolare pacient (8) poziţia neapăsat (se stinge
iluminarea zonei de înregistrare a peniţelor)
7.1. Buton (11) Comutator canale poziţiile I - II - III
7.2. Buton (8) Izolare pacient poziţia apăsat (se iluminează
zona de înregistrare)
7.3. Dacă este necesar, buton (13) „Reglare linie izoelectrică”
89
 se reglează poziţia acelor inscriptoare).
7.4. Se porneşte înregistrarea apăsând clapa transport-hârtie 25
(2); (se stinge iluminarea zonei de înregistrare); în mod obişnuit
se înregistrează câteva revoluţii cardiace.
7.5. Se opreşte înregistrarea: Clapa (1) stop-apăsat.
7.6. Buton (8) izolare pacient-readus în poziţie neapăsat (se
stinge iluminarea zonei de înregistrare)
8. Înregistrarea derivaţiilor 1.1. Se reîncepe procedura (vezi pct. 2-6 de la etapa anterioară)
unipolare şi precordiale mutând butonul comutator canale (11) pe rând în poziţiile:
1. aVR aVL aVF
2. VI V2 V3
3. V4, V5 V6

9. Terminarea înregistrării După terminarea înregistrării:

10. Notarea electrocardiogramei
9.1. Butonul (11) Comutator canale se readuce în poziţia T
Test).
9.2. Se scoate din funcţiune aparatul prin trecerea clapetei 3 în
poziţia neapăsat.
9.3. Se îndepărtează electrozii de pe pacient
10.1. Asistenta notează pe electrocardiogramă: numele,
prenumele pacientului, vârsta, înălţimea, greutatea;
menţionează medicaţia folosită; data şi ora înregistrării; viteza
de derulare; semnătura celui care a înregistrat.

INTERPRETARE
Pe o electrocardiogramă normală definim:
1. Unde - convenţional numit P, Q, R, S,T, U.
2. Segmente - distanţa dintre două unde (PQ) (ST).
3. Intervale – unda + segment (PQ cuprinde unda P + segmentul PQ), (QT cuprinde
unda QRS + segmentul ST + unda T), (TP - linia izoelectrică). Între două cicluri cardiace se
înregistrează linia zero potenţial (linia izoelectrică). Undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt
pozitive, cele care se găsesc dedesubtul ei sunt negative.
Intervalul PQ se măsoară de la începutul undei P şi corespunde timpului în care stimulul
străbate atriile de la nodul sinusal Keith - Flack până la nodul atrio – ventricular (Aschoff- Tawara).
Timpul de conducere a stimulului de la atriu la ventriculi (normal 0,12"-0,21").
Unda P şi segmentul PQ reprezintă expresia electrică a activităţii atriilor.
Undele QRS, segmentul ST şi unda T reprezintă expresia electrică a activităţii ventriculare.
ECOCARDIOGRAMA
Este metoda de explorare bazată pe înregistrarea ultrasunetelor străbătute şi reflectate la
nivelul cordului.

90
 EXAMEN FUND DE OCHI (OFTALMOSCOPIA)
Examinarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului care măreşte
elementele de 15-20 ori. Prin oftalmoscopie directă se examinează: corpul vitros, retina, papila
nervului optic (pata oarbă), macula (pata galbenă), vasele retiniene.
Pregătirea bolnavului pentru examinarea fundului de ochi (F.O.) este necesar ca pupila să fie
dilatată. În acest scop asistenta va instila 1-2 picături de homatropină 1% sau mydrium în sacul
conjunctival, cu 30 min înainte de examinare.
ATENŢIE! Administrarea de homatropină şi mai ales de atropină este contraindicată în
glaucom.

91
 CAP. V. TABEL CU MEDICAMENTELE UTILIZATE ÎN
TRATAMENTUL PACIENŢILOR CU HIPERTENSIUNE
ARTERIALĂ

92
 Denumire Prezentare Acţiune Indicaţii Mod de administrare Reacţii adverse Contraindicaţii
medicament farmaceutică terapeutică

MEPROBAMAT Tranchilizant In tratamentul unor Adulti: oral, 1-3 Somnolenta, deprimare a Stari
si stari de anxietate si comprimate pe zi. performantelor (in special precomatoase si
Dicarbamat al
miorelaxant tensiune psihica, Copii: 3-7 ani: 1/4-1/2 la doze mari), anorexie, comatoase,
propandiolului
cu efect de sindrom comprimat de 1-3 ori greata, voma, diaree, intoxicatii acute
durata medie psihovegetativ; ca pe zi; 7-15 ani: 1/2-1 cefalee, hipotensiune cu substante
(6 ore) miorelaxant, singur comprimat de 1-3 ori ortostatica, reactii deprimante
sau in asociere cu pe zi. alergice (rar); la centrale,
un analgezic, in epileptici, meprobamatul epilepsie,
tratamentul poate produce convulsii; miastenie,
spasmului dozele mari, administrate porfirie,
muscular; hipnogen timp indelungat, pot intoleranta si
in hiposomnii. provoca toleranta si alergie la
dependenta. meprobamat,
dependenta la
meprobamat sau
la alte
deprimante
centrale (in
antecedente).
Nu se va
administra la
copii sub 3 ani.
Nu se va ingera
alcool in timpul
tratamentului.
Nu se va
administra la
soferi, dispeceri

93
 si in alte
profesiuni care
cer atentie si
performante
riguroase
NORVASC Cutii cu Blocanți ai Norvasc este Doza iniţială  Respiraţie şuierătoare, Norvasc poate
Amlodipină blistere canalelor de utilizat pentru recomandată este un durere în piept, scurtare a afecta sau poate
conținând 4, calciu tratamentul comprimat o capsulă respiraţiei sau dificultate fi afectat de alte
10, 14, 20, 28, tensiunii arteriale Norvasc 5 mg o dată pe la respiraţie, instalate medicamente
30, 50, 60, mari (hipertensiune zi. Doza poate fi brusc  Umflare a cum sunt:
98, 100, 300, arterială) sau a unui crescută la un pleoapelor, feţei sau  ketoconazol,
500 de anumit tip de comprimat o capsulă de buzelor  Umflare a itraconazol
comprimate durere în piept, Norvasc 10 mg o dată limbii şi gâtului, ce (medicamente
Norvasc 5 mg, denumită angină pe zi. Acest determină dificultate la antifungice)
cutii tip pectorală, o formă medicament poate fi respiraţie  Reacţii severe  ritonavir,
calendar rară a acesteia fiind luat înainte sau după la nivelul pielii, incluzând indinavir,
conţinând 28 angina pectorală consumul de alimente erupţie intensă trecătoare nelfinavir
şi 98 Prinzmetal sau sau lichide. Trebuie să pe piele, urticarie, (medicamente
comprimate şi angina pectorală luaţi acest medicament înroşire a pielii pe întreg numite inhibitori
în cutii cu vasospastică. La în acelaşi moment al corpul, mâncărimi de protează,
blistere tip pacienţii cu zilei, cu o cantitate intense, apariţie de utilizate în
unidoză tensiune arterială suficientă de apă. Nu vezicule, cojire şi umflare tratamentul
conţinând mare, acest luaţi Norvasc cu suc de a pielii, inflamare a infecţiei cu
50x1 şi 500x1 medicament grapefruit. mucoaselor (sindrom HIV)
comprimate funcţionează prin Stevens Johnson,  rifampicină,
relaxarea vasele de necroliză epidermică eritromicină,
sânge, facilitând toxică) sau alte reacţii claritromicină
astfel circulaţia alergice  Infarct (antibiotice)
sângelui. La miocardic, bătai  hypericum
pacienţii cu angină neregulate ale inimii  perforatum
pectorală, Norvasc (sunătoare)

94
acţionează prin Pancreas inflamat, care  verapamil,
îmbunătăţirea poate cauza dureri diltiazem
alimentării cu abdominale şi de spate (medicamente
sânge a muşchiului severe, însoţite de o stare pentru inimă)
inimii, care accentuată de rău general.  dantrolen
beneficiază astfel Au fost raportate (perfuzie
de mai mult următoarele reacţii utilizată pentru
oxigen, ceea ce adverse foarte frecvente. tratamentul
previne apariţia Dacă acestea vă creează anomaliilor
durerii în piept. probleme sau dacă severe de
Acest medicament persistă mai mult de o reglare a
nu ameliorează săptămână, trebuie să vă temperaturii
imediat durerea în adresaţi medicului corpului)
piept determinată dumneavoastră. Foarte  tacrolimus,
de angina frecvente: pot afecta mai sirolimus,
pectorală. mult de 1 utilizator din 10 temsirolimus şi
 Edem (retenţie de everolimus
lichid) Au fost raportate (medicamente
următoarele reacţii utilizate pentru
adverse frecvente. Dacă modificarea
vreuna dintre aceste funcţionării
reacţii adverse vă creează sistemului
probleme sau dacă imunitar)
persistă mai mult de o  simvastatinặ
săptămână, trebuie să vă (un medicament
adresaţi medicului utilizat pentru
dumneavoastră. scăderea
Frecvente: pot afecta nivelului de
până la 1 utilizator din 10 colesterol din
 Dureri de cap, ameţeli, sânge)
somnolenţă (în special la  ciclosporină

95
 începutul tratamentului)  (un medicament
Palpitaţii (conştientizare a imunosupresiv)
bătăilor inimii), înroşire Norvasc poate
bruscă a feţei  Dureri la scădea tensiunea
nivelul abdomenului, arterială într-o
greaţă  Tulburări ale măsură mai
tranzitului intestinal, mare, dacă luaţi
diaree, constipaţie, deja alte
indigestie  Oboseală, medicamente
slăbiciune  Tulburări ale pentru scăderea
vederii, vedere dublă  tensiunii
arteriale.
Crampe musculare 
Norvasc
Umflare la nivelul
împreună cu
gleznelor Alte reacţii
alimente şi
adverse raportate includ
băuturi
următoarele reacţii
Persoanele care
prezentate mai jos. Dacă
utilizează
vreuna dintre reacţiile
Norvasc nu
adverse devine gravă sau
trebuie să
dacă observaţi orice
consume suc de
reacţie adversă
grepfrut sau
nemenţionată în acest
grepfrut. Acest
prospect, vă rugăm să
lucru
spuneţi medicului
este necesar
dumneavoastră sau
deoarece
farmacistului. Mai puţin
grepfrutul şi
frecvente: pot afecta până
sucul de
la 1 utilizator din 100 
grepfrut pot
Tulburări ale dispoziţiei,
determina
teamă fără motiv,
creşterea
depresie, insomnie 

96
 Tremurături, tulburări ale concentraţiei
gustului, leşin  Senzaţie substanţei
de furnicături şi înţepături active,
la nivelul membrelor, amlodipină, în
scădere a sensibilităţii la sânge, care
durere  Ţiuituri în urechi poate determina
 Tensiune arterială mică o creştere
 Strănut/nas care curge, imprevizibilă a
ca urmare a inflamaţiei efectului de
mucoasei de la nivelul scădere a
nasului (rinită)  Tuse  tensiunii
Uscăciune a gurii, arteriale al
vărsături  Cădere în Norvasc.
exces a părului, Sarcina şi
transpiraţii excesive, alăptarea
mâncărime la nivelul Sarcina
pielii, purpură, modificări Nu a fost
de culoare la nivelul pielii stabilită
siguranţa
5  Tulburări la urinare,
utilizării
nevoie crescută de
amlodipinei în
urinare în timpul nopţii,
timpul sarcinii
creştere a frecvenţei
la om. Dacă
urinărilor  Incapacitate
credeţi că aţi
de a obţine o erecţie,
putea fi
disconfort la nivelul
gravidă sau
sânilor sau creştere a
intenţionaţi să
sânilor la bărbaţi  rămâneţi
Durere, stare generală de gravidă, trebuie
rău  Dureri ale să vă adresaţi
articulaţiilor sau dureri medicului
ale muşchilor, dureri de

97
 spate  Creştere sau dumneavoastră
scădere în greutate Rare: înainte de
pot afecta până la 1 a lua Norvasc.
utilizator din 1000  3
Confuzie Foarte rare: pot Alăptarea
afecta până la 1 utilizator S-a demonstrat
din 10000  Scădere a că amlodipina se
numărului de globule excretă în
albe, scădere a numărului laptele matern în
de plachete sanguine, ce cantități mici.
poate determina apariţia Dacă alăptaţi
neobişnuită de vânătăi sau urmează
sau sângerare cu uşurinţă să alăptaţi,
 Creştere a concentraţiei trebuie să vă
de zahăr în sânge adresaţi
(hiperglicemie);  O medicului
afecţiune a nervilor, ce dumneavoastră
poate determina înainte de a lua
slăbiciune musculară, Norvasc.
furnicături sau amorţeli  Adresaţi-vă
medicului
Umflarea gingiilor 
dumneavoastră
Balonare la nivel
sau
abdominal (gastrită) 
farmacistului
Funcţie anormală a
pentru
ficatului, inflamaţie a
recomandări
ficatului (hepatită),
înainte de a lua
colorare în galben a pielii
orice
(icter), creştere a valorilor
medicament.
serice ale enzimelor
Conducerea
ficatului care apare la
vehiculelor şi
unele teste medicale 

98
 Tonus muscular crescut  folosirea de
Inflamare a vaselor de utilaje:
sânge, adeseori însoţită Norvasc poate
de erupţie trecătoare pe să vă afecteze
piele  Sensibilitate la capacitatea de a
lumină  Afecţiuni în conduce
cadrul cărora apare o vehicule sau de
asociere de manifestări a folosi utilaje.
cum sunt rigiditate, În cazul în care
tremurături şi/sau comprimatele vă
tulburări ale mişcărilor. provoacă greaţă,
ameţeli,
oboseală sau
dureri de cap, nu
conduceţi
vehicule sau
folosiţi utilaje şi
adresaţi-vă
imediat
medicului
dumneavoastră.
Norvasc conţine
sodiu
Acest
medicament
conţine sodiu
mai puţin de 1
mmol (23 mg)
per comprimat,
ceea ce
înseamnă că

99
 este practic ‘fără
sodiu’.
DIAZEPAM Comprimate Tranchilizant Stări de anxietate Oral, la adulţi şi copii Somnolenţă, oboseală, Stări comatoase,
conţinând din grupa în nevroze, mari 2 mg, 5 mg sau 10 ameţeli, slăbiciune colaps,
diazepam 2 mg benzodiazepi sindrom mg de 1-2 ori/zi (după musculară, uscăciunea miastenie gravă,
sau 10 mg nelor; psihovegetativ, situaţie); la bat răni 2 gurii, constipaţie, alergie
(flac. cu 30 miorelaxant sindrom de mg de 1-2 ori/zi (se tulburări de vedere, specifică; se
buc.); fiole a 2 şi menopauză, stări poate creşte, cu hipotensiune, diminuarea evită la sugarii
ml soluţie anticonvulsiv depresive cu prudenţă); la copii mici libidoului, rareori ataxie, mai mici de o
injectabilă ant, agitaţie, afecţiuni cate 1-2 mg de 2 ori/zi agitaţie psihomotorie, lună, prudenţă în
conţinând antispastic diverse însoţite de (se poate creşte, cu foarte rar neutropenie, timpul sarcinii şi
diazepam 10 uterin, slab tensiune psihică şi prudenţă, până la 0,5 icter; dozele mari, alăptării;
mg (cutie cu 5 parasimpatoli anxietate; insomnie mg/kg corp şi zi). I.m. administrate timp prudenţă la
buc.). tic; efectul prin anxietate, sau i.v. (lent, cu multă îndelungat, pot provoca bolnavii cu
este rapid, de pavor nocturn şi prudenţă) la adulţi şi dependenţă. glaucom, doze
durată relativ somnambulism; copii mari 2-20 mg (se Injectarea i. v. (mai ales mici la
scurtă la pentru sedare, în poate repeta, după 3-4 când se face repede) cerebrovasculari
începutul cadrul curei de ore), în tetanos 200-400 poate fi cauza de , în insuficienţa
tratamentului dezintoxicare la mg/zi; la copiii mici deprimare respiratorie cardio-
, dar durabilă alcoolici; spasme 0,1-0,25 mg o dată (se marcată (sunt necesare respiratorie, la
la musculare în boli repetă, la nevoie, după mijloace pentru asistarea bătrâni şi la
prelungirea reumatice, 15-30 minute). respiraţiei). debilitaţi;
acestuia. traumatisme, Injecţia i. m. este injectarea nu
fracturi, accidente dureroasă; uneori dureri este
cerebro-vasculare; de-a lungul venei recomandabilă
tetanos, stare de injectate. în caz de
rău epileptic; ca insuficienţă
medicatie pre- şi respiratorie
postoperatorie; în decompensată şi
iminenţa de avort impune multă
sau naşterea prudenţă la

100
prematură, pentru bolnavii cu
uşurarea naşterii în ateroscleroză
caz de hipertonie cerebrală
uterină. avansată şi la cei
cu insuficienţă
respiratorie
cronică. Nu se
administrează ca
tratament
ambulator la
şoferi şi la cei
cu alte
profesiuni care
impun
concentrarea
intensă şi
prelungită a
funcţiilor
psihice; se
recomandă
evitarea
băuturilor
alcoolice;
prudenţă la
asocierea cu alte
deprimante
centrale şi cu
substanţe
antidepresive;
forma
injectabilă nu se

101
 amestecă cu alte
medicamente şi
nu se adaugă
soluţiilor
perfuzabile i.v..

DIGOXIN - Comprimate Glicozida - Insuficienţa Adulţi: tratament de Aceleaşi reacții adverse ca pentru digitoxină,
conţinând tonicardiacă cardiacă acută, atac (eventual) cu 0,5-1 dar riscurile toxicităţii cumulative sunt mai
digoxină 0,25 cu acţiune insuficienţa mg/zi oral, până la mici; injectarea cu i.v. trebuie făcută cu
mg (flac. cu 40 intensivă, cardiacă compensare (câteva prudenţă. Nou- născuţii şi imaturii
buc.) relativ rapidă congestivă, cord zile), apoi întreţinere cu sunt mai sensibili (prudenţă în dozare);
- soluţie (apare la 1-2 pulmonar cronic, 0,125-0,50 mg/zi insuficienţa renală şi vârsta înaintată
hidroalcoolică ore, este insuficienţa (obişnuit 0,25 mg mai favorizează acumularea (doze mici).
glicerinată maximă la 6 cardiacă la copii (în puţin la bătrâni şi la Antiacidele, sucralfatul, colestiramina pot
pentru uz ore după cursul bolnavii cu insuficienţă diminua absorbţia intestinală a digoxinei,
intern administrarea cardiopatiilor renală - 0,125 mg); în anticolinergicele, e ritromicina, tetraciclina
conţinând orală; apare congenitale sau urgenţe, dacă pacientul pot creşte absorbţia; chinidina, diltiazemul şi
digoxină 0,5 la 20 de căpătate); nu a mai fost verapamilul, amiodarona, cimetidina pot
mg/ml sau 30 minute, este - fibrilaţie şi flutter digitalizat, se injectează creşte concentraţia plasmatică a digoxinei
picături (flac. maximă la atriale, tahicardie i.v. lent (diluat şi cu (uneori este necesară reducerea dozei de
cu 10 ml ); 1,5-3 ore supraventriculară prudenţă) 0,5 -1 mg, tonicardiac); tiazidele, furosemidul, acidul
fiole a 2 ml după repetând la nevoie după etacrinic, amfotericina, corticosteroizii cresc
soluţie injectarea 4-8 ore încă 0,5 mg. riscul aritmiilor (prin hipokaliemie), de
injectabilă i.v.; Copii: oral 0,025 asemenea simpatomimeticele beta-
conţinând - concentraţia mg/kg corp la 8 ore, 2- adrenergice - adrenalina, izoprenalina (prin
digoxină 0,5 plasmatică 4 doze pentru mărirea excitabilităţii miocardice); beta-
mg (cutie cu 5 constantă se digitalizare, apoi blocantele şi alte deprimante ale conducerii
buc.). obţine după întreţinere cu 0,0125 atrio-ventriculare pot fi riscante, mai ales
6-7 zile de mg/kg corp şi zi. pentru calea i.v.; litiul poate sensibiza
tratament) şi Posologia trebuie miocardul la acţiunea digoxinei.

102
 de durată individualizată sub
relativ scurtă control medical
(la bolnavii
complet
digitalizaţi
decompensar
ea
survine după
5-6 zile de la
oprirea
medicaţiei).
FUROSEMID Un comprimat Furosemidul, Furosemidul este Furosemid 40 mg se Efectele secundare pot fi Furosemid 40
conţine: 40 mg un derivat indicat în toate administrează obişnuit dezechilibre hidro- mg este
furosemidă şi sulfonamid- tipurile de edeme pe cale orală, în electrolitice, contraindicat la
excipienti: benzoic, este grave şi în cazurile tratamentul edemelor acido-bazice şi pacienţii cu stări
lactoza, un diuretic rezistente la dozele administrate metabolice. de hipovolemie
amidon de foarte activ, tiazide. Este sunt individualizate de Hipokaliemia este în sau deshidratare,
porumb, dioxid creşte mult diureticul de elecţie medicul curant în general mai frecventă la hipokaliemie,
de siliciu eliminarea în terapia conformitate cu începutul tratamentului alcaloza, ciroza
coloidal, talc, renală de insuficienţei răspunsul diuretic al (când răspunsul diuretic decompensată în
stearat de săruri, este cardiace. Raţiuni pacientului şi în sensul este abundent şi restricţia stadiul
magneziu, q.s. eficace şi în similare îl impun în obţinerii unui efect dietetică severă) şi în precomatos,
pentru un condiţiile terapia edemului terapeutic maxim. La cazul tratamentului insuficienţa
comprimat. unei filtrări pulmonar acut. adulţi dozele uzuale prelungit. hepatică
glomerulare De asemenea este sunt de 40-80 mg/zi; în Semnele clinice – avansată,
reduse, indicat în edemul caz de ineficacitate se slăbiciune musculară, glomerulonefrita
reduce cerebral, în edeme poate creşte doza la parestezii, hiporeflexie, acută,
presiunea trombotice locale intervale de 6 ore până somnolenţă, anorexie, insuficienţa
arterială şi edeme la obţinerea greaţă, constipaţie, renală acută,
crescută şi gravidice. În răspunsului sau cel aritmii ectopice, hipersensibilitat
potenţează hipertensiunea mult până la 240 mg/zi modificări e (încrucişată cu

103
 medicaţia arterială, (1-3 prize). În electrocardiogra fice sulfamide).
anti- furosemidul poate insuficienţa renală sunt caracteristice, mai rar Administrarea
hipertensivă. fi utilizat singur uneori necesare doze afectarea rinichiului de Furosemid
Efectul sau în asociaţie cu mai mari - 500 mg sau (deficit de concentrare, 40 mg este de
diuretic alţi agenţi 1 g pe zi. Faptul că are diminuarea filtrării asemenea
începe după antihipertensivi. o durată scurtă de glomerulare) - apar când contraindicată
20-60 minute Este de asemenea acţiune (4-6 ore) se produce o scădere a în intoxicaţia cu
de la indicat în obligă la repetarea potasiului total din digitalice.
administrare insuficienţa renală dozei atunci când se organism. Hipokaliemia
a acută sau cronică impune o diureză este îndeosebi
orală şi severă. În susţinută. Pentru a periculoasă la cirotici,
durează 4-6 intoxicaţiile acute evita depletia volumică unde poate contribui la
ore. medicamentoase se recomandă declanşarea comei
se recomandă repartizarea dozei hepatice. De asemenea,
furosemidul pentru totale în două sau mai creşte toxicitatea
a creşte eliminarea multe prize, iar pentru cardiacă a digitalicelor la
toxicului. Este util a evita nicturia, cele pacienţii digitalizaţi (risc
în intoxicaţiile cu două doze vor fi de aritmii ectopice
ioduri, bromuri sau administrate una severe).
fluoruri. De dimineaţa şi una la
asemenea poate amiază.
combate
hiperkaliemia
CLEXANE Concentraţia profilaxia Hemoragii Enoxaparina trebuie Produsul nu
standard bolii trombo În cursul injectată subcutanat trebuie utilizat
pentru soluţia – embolice tratamentului cu profund în tratamentul în următoarele
de Clexane venoase, în enoxaparină, profilactic şi curativ şi situaţii:
este de 100 mg chirurgia hemoragia poate să intravascular în hipersensibilitat
Enoxaparina generală apară în prezenţa circuitul de e la
sodică/ml . şi/sau unor factori de risc hemodializă. enoxaparină,
O seringă ortopedică asociaţi, cum sunt: Enoxaparina nu se heparina sau

104
preumplută profilaxia leziuni organice cu injectează alte heparine cu
conţine trombo- risc de sângerare, intramuscular. greutate
enoxaparină embolismulu proceduri invazive, moleculară
sodică 20 i venos, la asociere cu alte mică;
mg/ml şi pacienţii medicamente care hemoragie sau
excipienţi: apă imobilizaţi la influenţează risc de
distilată pentru pat datorită hemostaza. hemoragie,
preparate unor Trombocitopenie legate de
injectabile. afecţiuni Trombocitopenia tulburări ale
1 mg medicale asimptomatică, hemostazei;
exoxaparină acute, uşoară sau medie, antecedente de
sodică (0,01 inclusiv poate să apară în trombocitopenie
ml soluţie insuficienţa cursul primelor zile , în cursul
injectabilă) cardiacă, de tratament. tratamentelor
corespunde la insuficienţa Au fost raportate anterioare cu
aproximativ respiratorie, cazuri rare de enoxaparina sau
100 U.I. anti - infecţiile trombocitopenie cu alte
xA. severe şi imuno-alergică, cu heparine;
bolile sau fără troboză. afecţiuni
reumatismale Reacţii locale: organice cu risc
. dureri, iritaţia de hemoragie
pielii la locul (de ex. ulcer
injectării gastriontestinal
hematoame la acut);
locul injectării rar; endocardita
aceştia se remit infecţioasă
după câteva zile şi acută, cu
nu necesită excepţia celei
oprirea localizate pe
tratamentului proteze
excepţional s-au valvulare

105
 raportat cazuri de mecanice.
necroză cutanată,
după
administrarea de
heparină sau
HGMM
CAPTOPRIL Cutie cu 2 Inhibitor al Hipertensiune Adulţi Tulburări hematologice şi Hipersensibilitat
50mg blistere a 10 cp enzimei de arterială; Atât la începutul limfatice e la captopril, la
conversie a Insuficienţă tratamentului cu Foarte rare: oricare alt
angiotensinei cardiacă captopril cât şi pe neutropenie/agranulocitoz inhibitor al
congestivă; parcursul acestuia se ă (vezi pct. 4.4), enzimei de
Tratamentul de recomandă pancitopenie în special la conversie a
scurtă durată (4 determinarea valorilor pacienţii cu disfuncţii angiotensinei
săptămâni) la creatinemiei şi renale, anemie (incluzând (inhibitor ECA)
pacienţii cu infarct kaliemiei.Hipertensiune anemia aplastică şi sau la oricare
miocardic acut a arterială anemia hemolitică), dintre
stabili Pacienţi fără depleţie trombocitopenie, excipienţi;
hemodinamic, în hidrosodată sau limfadenopatie, edem
primele 24 ore insuficienţă renală: eozinofilie, afecţiuni angioneurotic
post-infarct; doza recomandată autoimune şi/sau rezultate ereditar,
Prevenţia pe iniţial este de 25-50 mg pozitive la testul pentru idiopatic sau
termen lung a captopril pe zi, depistarea anticorpilor antecedente de
insuficienţei administrată în două antinucleari (ANA); edem
cardiace prize, la intervale de 12 Tulburări metabolice şi angioneurotic
simptomatice: la ore. de nutriţie asociat
pacienţii stabili din Dozajul poate fi ajustat Rare: anorexie; administrarii
punct de vedere în funcţie de răspunsul Foarte rare: hipoglicemie, unui inhibitor al
clinic cu disfuncţie terapeutic, la intervale hiperkaliemie. enzimei de
ventriculară stângă de cel puţin 2 Tulburări psihice conversie;
asimptomatică cu săptămâni, până la Frecvente: tulburări ale sarcină şi
fracţie de ejecţie ≤ atingerea dozei zilnice somnului; Foarte rare: alăptare;

106
40%; de 100 mg captopril, confuzie mentală, stenoză
Nefropatia administrată în 2 depresie. bilaterală de
diabetică cu prize.Hipertensiunea Tulburări ale sistemului arteră renală sau
macroproteinurie la arterială severă nervos pe rinichi unic
pacienţii cu diabet Pot fi necesare, cel Frecvente: modificări ale funcţional;
zaharat de tip 1 puţin la începutul gustului, ameţeli; Rare: hiperpotasemie;
(insulinodependent tratamentului, doze mai somnolenţă, cefalee şi al doilea şi al
). mari (până la 150 mg parestezie. treilea trimestru
captopril pe zi, Foarte rare: evenimente de sarcină (vezi
administrate în 2 sau 3 cerebrovasculare, 4.4 şi 4.6).
prize), acestea putând fi incluzând accident Administrarea
scăzute ulterior. vascular cerebral şi concomitentă a
Hipertensiunea arterială sincopă. Captopril-AC cu
tratată cu diuretice Tulburări oculare medicamente
va fi întreruptă Foarte rare: vedere care conţin
administrarea înceţoşată. aliskiren este
diureticului cu 3 zile Tulburări cardiace contraindicată la
înainte de iniţierea Mai puţin frecvente: pacienţii cu
tratamentului cu tahicardie sau tahiaritmie, diabet zaharat
captopril (cu controlul angină pectorală, sau insuficienţă
atent al valorilor palpitaţii; Foarte rare: renală (RFG <
tensionale în această stop cardiac, şoc 60 ml/min şi
perioadă), cu reluarea cardiogen; 1,73 m2)
ulterioară a Tulburări vasculare
administrării Mai puţin frecvente:
diureticului, dacă este hipotensiune arterială
necesar, sau (vezi pct. 4.4), fenomen
se va administra o doză Raynaud, eritem tranzitor
iniţială de 12,5 mg al feţei şi gâtului, paloare.
captopril, urmând ca Tulburări respiratorii,
dozajul să fie ajustat în toracice şi mediastinale

107
 funcţie de răspunsul Frecvente: tuse uscată,
terapeutic obţinut şi de iritativă, dispnee;
tolerabilitate. Foarte rare:
Hipertensiunea bronhospasm, rinită,
renovasculară alveolită
Se recomandă iniţierea alergică/pneumonie
tratamentului cu o doză eozonofilică.
zilnică de 6,25 mg Tulburări gastro-
captopril, urmând ca intestinale
aceasta să fie ajustată Frecvente: greaţă,
ulterior în funcţie de vărsături, epigastralgii,
răspunsul terapeutic. dureri abdominale,
Insuficienţa renală constipaţie, diaree,
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 xerostomie. Rare:
şi 5.1) stomatite/ afte;
Dozele de captopril vor Foarte rare: glosite, ulcer
fi ajustate în funcţie de peptic, pancreatită.
clearance-ul creatininei, Tulburări hepatobiliare
conform tabelului de Foarte rare: afectarea
mai jos. funcţiei hepatice şi
Clearance-ul creatininei colestază (incluzând
(ml/min/1,73 m3) icter), hepatite, inclusiv
Doza maximă necroză hepatică, creşteri
zilnică (mg) Doza ale valorilor serice ale
iniţială zilnică (mg) transaminazelor şi
> 41 În principiu 150 bilirubinei;
25 – 50 Afecţiuni cutanate şi ale
40 –21 100 25 ţesutului subcutanat
20 – 11 75 Frecvente: prurit, erupţii
12,5 cutanate tranzitorii,
< 10 37,5 6,25 alopecie; Mai puţin

108
 Captoprilul este frecvente: edem
dializabil.Insuficienţa angioneurotic (vezi pct.
cardiacă congestivă 4.4);
Tratamentul va fi iniţiat Foarte rare: urticarie,
sub strictă sindrom Stevens Johnson,
supraveghere medicală. eritem polimorf,
Doza iniţială fotosensibilizare, reacţii
recomandată este de de tip pemfigoid,
6,25 - 12,5 mg eritrodermie, dermatită
captopril, administrată exfoliativă.
de 2-3 ori pe zi. Tulburări musculo-
Ulterior, dozele pot fi scheletice şi ale ţesutului
crescute progresiv, la conjunctiv
intervale de cel puţin 2 Foarte rare: mialgie,
săptămâni, până la artralgie.
atingerea dozei eficace Tulburări renale şi ale
care se situează între 50 căilor urinare
şi 100 mg captopril pe Rare: tulburări renale,
zi repartizată în 2-3 incluzând insuficienţa
prize. renală, poliurie, oligurie,
Doza de întreţinere se polakiurie. Foarte rare:
stabileşte astfel încât sindrom nefrotic.
tensiunea arterială Tulburări ale aparatului
sistolică în ortostatism genital şi ale sânului
să nu scadă sub 90 mm Foarte rare: impotenţă,
Hg.Infarct miocardic în ginecomastie.
faza acută Tulburări generale şi la
Tratamentul trebuie nivelul locului de
iniţiat în spital cât mai administrare
curând posibil după Mai puţin frecvente:
apariţia semnelor şi/sau dureri în piept, oboseală,

109
 simptomelor la stare de rău general.
pacienţii stabili Investigaţii diagnostice
hemodinamic. Se Foarte rare: proteinurie,
administrează o doză eozinofilie, creşterea
test de 6,25 mg kaliemiei, scăderea
captopril, după 2 ore se concentraţiilor serice ale
administrează o doză sodiului, creşteri ale
de 12,5 mg captopril, ureei, creatininemiei şi
iar după alte 12 ore, o bilirubinemiei, scăderea
doză de 25 mg valorilor hemoglobinei,
captopril. Începând din hematocritului,
ziua următoare, leucocitelor,
captoprilul se va trombocitelor.
administra în doză de
100 mg pe zi, divizat în
2 prize, timp de 4
săptămâni, în absenţa
reacţiilor adverse
hemodinamice.
La sfârşitul celor 4
săptămâni de tratament,
statusul pacientului
trebuie evaluat înainte
de a lua decizia privind
tratamentul post-infarct
miocardic.
În cazul în care
tratamentul nu a
început în primele 24
ore, poate fi iniţiat după
3 zile de la producerea

110
 infarctului miocardic,
cu o doză unică de 6,25
mg captopril, urmând
ca dozele să fie
crescute progresiv în
funcţie de
tolerabilitatea
pacientului şi răspunsul
terapeutic până la o
doză de 25 mg
captopril administrată
de 3 ori pe zi.
Doza recomandată
pentru o cardioprotecţie
eficientă în tratamentul
de lungă durată este de
75 – 150 mg captopril
pe zi, administrată în 2
sau 3 prize.
În cazul apariţiei
hipotensiunii
simptomatice, eventual
determinată de
insuficienţa cardiacă,
dozajul diureticelor
şi/sau al altor
vasodilatatoare asociate
poate fi ajustat pentru a
permite atingerea dozei
de echilibru a
captoprilului. Dacă este

111
 necesar, doza de
captopril va fi ajustată
în funcţie de
tolerabilitatea clinică a
pacientului.Nefropatia
diabetică (vezi pct. 4.3,
4.4, 4.5 şi 5.1)
Doza zilnică
recomandată este de 50
- 100 mg captopril,
administrată în 2-3
prize.
În caz de insuficienţă
renală cronică, dozajul
va fi ajustat în funcţie
de gradul insuficienţei
renale. Comprimatele
se administrează cu o
oră înaintea meselor
principale deoarece în
prezenţa alimentelor
absorbţia este
diminuată.
ISOSORBID Comprimate: Vasodilatator  tratamentul Tratament curativ şi Cefaleea este frecventă, Hipersensibilitat
DINITRAT 10 mg 10 mg, 20 mg. coronarian curativ al profilaxia imediată a mai ales în perioada de e la nitraţi
Capsule retard: Antianginos crizelor de crizelor anginoase: iniţiere a tratamentului; organici sau la
20 mg. din categoria angină doza uzuală este de ½-1 de asemenea, pot să apară oricare dintre
Capsule nitriţilor cu pectorală; comprimat congestia feţei, bufeuri, excipienţii
eliberare acţiune  profilaxia ameţeli, senzaţie de produsului;
prelungită: 20 prelungită. imediată şi de Isosorbid dinitrat 10 slăbiciune, tulburări insuficienţa
mg, 40 mg, 50 durată a mg (5-10 mg dinitrat de digestive (greaţă, circulatorie
isosorbid), administrate

112
mg. crizelor în sublingual. vărsături). Aceste acută (şoc,
Spray angina simptome se atenuează, colaps
bucofaringian, pectorală; Profilaxia de durată a de regulă, în timpul circulator);
soluţie - l,25  tratamentul crizelor de angină tratamentului. hipotensiune
mg/doză adjuvant în pectorală şi insuficienţă La începutul arterială severă
Concentrat insuficienţa cardiacă: se recomandă tratamentului sau la şi ortostatică
pentru soluţie cardiacă stângă iniţierea tratamentului creşterea dozei poate să (tensiune
perfuzabilă-1 acută şi cu doze cât mai mici de apară hipotensiune sistolică sub 90
mg/ml. congestivă. dinitrat de isosorbid, arterială, mai ales cu mm Hg);
administrate în 2-3 caracter ortostatic, cardiomiopatie
prize pe zi, cu însoţită de tahicardie obstructivă;
realizarea unei pauze reflexă, lipotimie, vertij. infarct
de 12 ore pentru În cazuri rare o scădere miocardic acut
evitarea instalării marcată a tensiunii cu presiune de
toleranţei. arteriale poate fi asociată umplere scăzută;
cu o accentuare a anemie severă;
Dozele recomandate
simptomelor de angină hipertensiune
sunt de 2-6 comprimate
pectorală (efectul intracraniană,
Isosorbid dinitrat 10
paradoxal al nitraţilor). hemoragie
mg (20-60 mg dinitrat
Excepţional pot să apară cerebrală sau
de isosorbid)
stări de colaps, cu traumatism
fracţionate în 2-3 prize.
bradicardie şi sincopă. cranian recent;
În tratamentul de Dozele mari pot produce glaucom cu
întreţinere, doza uzuală methemoglobinemie. unghi îngust.
variază între 1-6 Rareori pot apare reacţii
comprimate Isosorbid alergice. Poate să apară
dinitrat 10 mg (10-60 vasodilataţie cutanată cu
mg dinitrat de eritem. În cazuri izolate
isosorbid) pe zi, poate să apară o dermatită
administrate oral, exfoliativă.
fracţionat în 2-3 prize, A fost descrisă

113
 cu respectarea unui dezvoltarea toleranţei,
interval de 12 ore. precum şi apariţia unei
toleranţe încrucişate cu
Doza maximă este de alţi nitroderivaţi, în
240 mg dinitrat de condiţiile unui tratament
isosorbid pe zi continuu cu doze mari de
dinitrat de isosorbid. De
.
aceea, trebuie evitată
administrarea continuă de
doze mari pentru a
preveni o atenuare sau o
pierdere a efectului
terapeutic.

114
 Bibliografie

1. Borundel Corneliu (2009), Medicină Internă, Editura All, București

2. Dorobanţu Maria, Hipertensiunea arterială, în L. Gherasim,, (1996, Medicina Internă.
Boli Cardiovasculare, vol. 2, Editura Medicală, Bucureşti
3. Dorobanţu, Maria, (2004) Compendiu de boli cardiovasculare, editia a II a, Editura
Universitară, „Carol Davila”, Bucureşti
4. Exarcu I. Teodorescu, Ciuhat Ileana, Gherghescu Silvia, Șoigan Maria, (1985), Anatomia
şi fiziologia omului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
5 .Niculescu Cezar Th., Cârmaciu Radu, Voiculescu Bogdan, Sălăvăstru Carmen, Niţă
Cristian, Ciornei Cătălina, (2009), Anatomia şi fiziologia Omului, Editura Corint, Bucureşti
6. Titircă, Lucreţia, (2008), Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti
7. Titircă, Lucreţia, (2008), Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti
8. Titircă Lucreția, (2008), Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali,
Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti
*** Agendă de medicamente folosite în tratarea pacienţilor cu H.T.A., în L. Gherasim,,
(1996) Medicina Internă. Boli Cardiovasculare, vol. 2, Editura Medicală, Bucureşti
*** Protocolul de diagnostic şi tratament al hipertensiunii arteriale
www.romedic.ro,

115