Şcoala Postliceală Sanitară„Aprendis” Iaşi

PROIECT DE ABSOLVIRE

Examenul de certificare a calificării profesionale a absolvenților

învățământului postliceal sanitar nivel 5
Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea pacientului cu neoplasm laringian

Îndrumător
Prof. As. med.Radu Daniela
Candidat
Popovici Sînziana

Iași 2022
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU NEOPLASM LARINGIAN

2
CUPRINS

I. Argument .......................................................................................................................... 4
II.Îngrijirea pacientului cu neoplasm laringian .............................................................. 6
 Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
a laringelui .................................................................................................................. 6
 Obiectiv 2: Neoplasmul laringian prezentare generală ........................................ 12
a) Definiţia .......................................................................................................................... 12
b) Clasificare....................................................................................................................... 12
c) Etiologie .......................................................................................................................... 13
d) Simptomatologie ............................................................................................................. 14
e) Diagnostic........................................................................................................................ 15
f) Evoluție, prognostic, complicații ..................................................................................... 15
g) Tratament......................................................................................................................... 15
 Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea pacientului cu neoplasm laringian ...................................................................... 17
a) Fișa tehnică nr. 1: Măsurarea și notarea respirației..........................................................19
b) Fișa tehnică nr. 2: Instalarea unui cateter venos periferic ................................................21
c) Fișa tehnică nr. 3: Injecția intravenoasă ...........................................................................24
d) Fișa tehnică nr. 4: Îngrijirea traheostomei........................................................................26
 Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu
neoplasm laringian .......................................................................................................... 32
a) Culegerea datelor – interviu .............................................................................................32
b) Identificarea nevoilor fundamentale afectate- enunțarea problemelor
de dependență/diagnostice de îngrijire la pacientul cu neoplasm laringian........................35
c) Plan de îngrijire ................................................................................................................39
 Obiectivul 5: Educaţia pentru sănătate a pacientului cu neoplasm
laringian...........................................................................................................................46
III. Concluzii .......................................................................................................................48
IV. Bibliografie ...................................................................................................................49
V. Anexe ..............................................................................................................................50
3
 I. ARGUMENT

Neoplasmul laringian este tumora malignă a laringelui, dezvoltată în interiorul organului

vocal (cancere endolaringiene sau intrinsece) sau pe coroana laringelui (cancere extrinsece sau
faringolaringiene).
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un
pacient cu neoplasm laringian.
Problemele de dependență pe care le poate prezenta un pacient cu neoplasm laringian și
de care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: alterarea
respirației, alimentație inadecvată prin deficit, comunicare senzorială ineficientă, risc de
complicații și accidente.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1 Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a laringelui.
Obiectiv 2 Prezentarea generală a afecțiunii
Obiectiv 3 Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
neoplasm laringian
Obiectiv 4 Procesul de îngrijire al unui pacient cu neoplasm laringian
Obiectiv 5 Educaţia pentru sănătate a pacientului cu neoplasm laringian
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:
1. Analiza semnelor si simptomelor specifice afecțiunilor ORL
2. Identificarea problemelor de dependență și stabilirea disgnosticelor de îngrijire
(nursing) la pacienții cu afecțiuni ORL.
3. Elaborarea planului de îngrijire (planul de nursing)
4. Aplicarea intervențiilor proprii și delegate
5. Evaluarea rezultatelor îngrijirilor aplicate
6. Realizarea educației în scopul prevenirii complicațiilor și menținerea unui grad
ridicat de sănătate
Aplicarea procesului de îngrijire s-a finalizat prin analiza unui caz la un pacient cu
diagnosticul de neoplasm laringian– caz pentru care s-a elaborat etapa de culegere a datelor, pe
baza căreia s-au evidențiat problemele de dependență specifice cazului.

4
 În final a fost elaborat planul de îngrijire al pacientului cu neoplasm laringian respectând
obiectivele generale ale proiectului. Planul de îngrijire al pacientului cu neoplasm laringian
cuprinde problemele de dependență identificate, obiectivele de îngrijire, intervențiile aplicate
(evidențiindu-se raționamentul pentru care s-au aplicat intervențiile), precum și evaluarea
intervențiilor și a pacientului, pentru identificarea problemelor de colaborare ce ar purtea să apară
în evoluția clinică a afecțiunii și pacientului.

5
 II. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU NEOPLASM LARINGIAN

Obiectiv 1
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a laringelui

1. Noțiuni de anatomie

Laringele este considerat în literatura engleză zona „Voice box”, ceea ce presupune că
laringele stă la originea vocii primare și conform poziționării sale în segmentul cervical anterior
stă la originea căilor aeriene inferioare. Laringele este un organ musculo-cartilaginos care se
deschide în porțiunea sa superioară la marginea inferioară a hipofaringelui și se continuă inferior
cu traheea, prin aceasta comunicare făcând practic legătura dintre aportul de aer de la nivelul
foselor nazale și cavității bucale cu căile respiratorii inferioare. 1
A. Configurație externă 2
Laringele are forma unui trunchi de piramidă triunghiulară cu baza mare în sus și baza mică
în jos, spre trahee. El prezintă trei fețe și trei margini: douã fețe anterolaterale și o față
posterioară, o margine anterioară și două margini posterioare.
Descrierea laringelui se face dupã următoarea schemă: cartilajele laringelui, mijloacele de
legătură ale laringelui, mușchii laringelui, cavitatea laringelui, vasele și nervii laringelui.
Cartilajele laringelui
1. Cartilajul tiroid este cel mai mare, fiind format din două lame laterale patrulatere, unite
între ele într-un unghi diedru deschis posterior și are aspectul unei cărți deschise posterior. Este
situat deasupra cartilajului cricoid, cu care se articulează.
2. Cartilajul cricoid este impar, situat sub cartilajul tiroid, are formă inelară și este alcătuit
dintr-o porțiune anterolaterală mai subțire și alta posterioară plată.numită pecetea tiroidului.
Lumenul inelului cricoid este esențial pentru funcția
respiratorie

1
Oancea ALA, Popescu CR, Bordei P – Cancerul de laringe-corelații anatomo-chirurgicale, Editura Universitară
„Carol Davila” București, 2011
2 Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.

6
 3. Epiglota, cartilaj nepereche, situat în partea anterosuperioară a laringelui, are forma de
frunză, cu pețiolul fixat în unghiul diedru al cartilajului tiroid printr-o bandă fibroasă care este
ligamentul tiroepiglotic.

Fig 1. Structura laringelui3

4. Cartilajele aritenoide , în număr de două, sunt situate pe marginea superioară a
cartilajului cricoid. Au formã de piramidă triunghiularã, prezentând o bază, un vârf și trei fețe.
Membranele si ligamentele interne și externe leagă cartilajele între ele și la elementele
vecine: membrana tirohioidiană, membrana cricotiroidiană etc. Musculatura laringelui se împarte
în musculatura externã (extrinsecã) și musculatura internă (intrinsecă). Musculatura externă leagă
laringele de organele învecinate, asigură fixarea laringelui și, la nevoie, realizează mișcările sale
de ridicare și coborâre. Acești mușchi sunt: sternohioidianul, tirohioidianul și constrictorul
inferior al laringelui. Musculatura intrinsecă a laringelui realizează o unitate funcțională și
servește funcțiilor laringelui (sfincteriană, fonatorie). În funcție de acțiunea lor asupra corzilor
vocale și glotei, sunt încadrați în trei grupe:
1. mușchii tensori ai corzilor vocale (m. cricoaritenoidieni).
2. mușchii dilatatori ai glotei (m. cricoaritenoidieni posteriori).

3
Romedic, 11.02.2014, Dr. Neagu Oana – Raluca, Anatomia laringelui

7
 3. mușchii constrictori ai glotei (m. cricoaritenoidieni laterali, m. interaritenoidieni, m.
tiroaritenoidieni).
a) mușchii cricotiroidieni se inseră pe fața anterolaterală a arcului cricoid și fețele laterale
ale tiroidului. Când se contractă, basculează tiroidul în jos și anterior, întinzând corzile vocale.
b) mușchii cricoaritenoidieni posteriori sau posticus se inserã pe lama cartilajului cricoid
posterior și pe apofiza musculară a cartilajelor aritenoide anterior. Este singurul mușchi care
deschide glota, depãrtând posterior corzile vocale (mișcarea de abducție). El este mușchiul
respirator.
c) mușchii cricoaritenoidieni laterali, aflați pe fața lateralã a laringelui, rotesc medial
cartilajele aritenoide și prin aceasta apropie medial corzile vocale (mișcarea de adducție).
d) mușchii tiroaritenoidieni ocupă pereții laterali ai etajului glotic. Anterior se inserã în
unghiul diedru al tiroidului și posterior pe apofiza vocală a cartilajului aritenoid. Stratul muscular
intern al mușchiului tiroaritenoidian sau mușchiul vocal ocupă cea mai mare porțiune din
grosimea corzii vocale.
Mucoasa laringelui este de tip respirator cilindric ciliat, cu excepția corzilor vocale unde
este de tip pavimentos stratificat. Spațiul Reinke este o cavitate închisă, situată sub epiteliu,
lipsită de glande și capilare limfatice.
B. Configurația internă (endolaringele) 4
Laringele prezintă pe suprafața sa internă, la nivelul porțiunii sale mijlocii, patru pliuri
suprapuse, două la dreapta și două la stânga, toate orientate în sens anteroposterior. Pliurile
superioare se numesc benzi ventriculare sau corzi vocale false, iar pliurile inferioare se numesc
corzi vocale (adevărate).
Benzile ventriculare și corzile vocale împart cavitatea laringiană în trei etaje: superior sau
supraglotic, mijlociu sau glotic și inferior sau subglotic.
a) Etajul superior sau supraglotic are forma unei pâlnii și i se descriu patru pereți:
1) peretele anterior, format din epiglotã
2) peretele posterior, care corespunde incizurii interaritenoidiene
3) peretii laterali, constituiți din fața mediană a plicilor aritenoepiglotice și fața
superomedială a benzilor ventriculare.

4
Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.

8
 b) Etajul mijlociu sau glotic prezintă o porțiune mediană, numită glotă și două prelungiri
laterale, numite ventricoli laringieni. Glota este cuprinsă între marginile libere ale corzilor vocale
și apofizele vocale ale cartilajelor aritenoide. Glota este compusă din douã segmente: glota
membranoasă sau vocală și glota cartilaginoasă sau respiratorie. Ventricolii laringieni sau
Morgagni se dezvoltă între corzile vocale și benzile ventriculare.
c) Etajul inferior sau subglotic, localizat sub corzile vocale și circumscris de cartilajul
cricoid, are forma unei pâlnii ce se lărgește de sus în jos și se continuã cu traheea.
C. Vascularizația laringelui5
Arterele laringelui sunt în număr de trei în fiecare perete: artera laringiană superioarã,
artera laringiană inferioară și artera laringiană posterioarã.
Venele laringelui urmeazã traiectul arterelor corespunzãtoare.
Limfaticele laringelui își au originea în rețeaua limfaticã a mucoasei laringelui. Limfaticele
provenite din etajul supraglotic merg la ganglionii căii jugulare interne. Limfaticele etajului
subglotic se împart în trei grupe: unul anterior si douã posterolaterale. Cele din grupul anterior se
varsă în ganglionii învecinați căii jugulare interne fie direct, fie prin intermediul ganglionilor
limfatici prelaringieni sau pretraheali. Cele din grupele posterolaterale merg la ganglionii căii
recurențiale.
D. Inervția laringelui6
Nervii laringelui provin din ramurile nervului vag (X) și conțin atât fibre somatomotorii și
somatosenzitive, cât și filete vegetative.
a) Nervii laringieni superiori se împart fiecare în două ramuri, internă și externă. Ramura
internă se distribuie la mucoasa etajului supraglotic și la porțiunea superioară a șanțului
faringolaringian. Ramura externã se distribuie la mucoasa etajului subglotic și inervează motor
mușchiul cricotiroidian.
b) Nervii laringieni inferiori (recurenți) inerveazã motor toți mușchii laringelui cu excepția
mușchiului cricotiroidian. Una din aceste ramuri se anastomozează cu un filet din ramura internă
a laringeului superior și formează ansa lui Galien, care emite filete senzitive pentru mucoasa
părții superioare a laringelui.

5
Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.
6
Idem.
9
 2. Noțiuni de fiziologie7
a) Funcția respiratorie
Laringele, ca segment al căilor respiratorii, permite circulația aerului prin fanta glotică,
după cum urmează: în respirația obișnuită, trecerea aerului are loc prin porțiunea
intercartilaginoasă a fantei glotice (glota respiratorie), iar în inspirația forțată, fanta glotică este
deschisã la maximum, prin abducția ligamentelor vocale.
b) Funcția fonatorie
Este funcția socială a laringelui. Ontogenetic, a apărut tardiv, dezvoltată paralel cu evoluția
sistemului nervos central. Constituie elementul de bază al vieții de relație și progresului social.
Mecanismul fonației continuă să fie discutabil.
Teoria clasică (mio-elastică Ewald) consideră sunetul ca fiind determinat de punerea în
vibrație a corzilor vocale de către presiunea coloanei de aer traheo-pulmonare.
Teoria neuro-cronaxică (Husson) consideră vibrația corzilor vocale ca fiind determinată de
impulsurile nervoase centrale pe cale recurențială.
Teoria muco-ondulatorie (Perello) enunță cã sunetul este produs de ondularea mucoasei,
condiționată de modificările contractile ale corzilor vocale.
Vocea are următoarele caractere:
– Intensitatea, care este proporțională cu presiunea aerului din trahee și cu
amplitudinea vibrațiilor corzilor vocale.
– Înălțimea sau tonul este dependent atât de frecvența vibrațiilor corzilor vocale, cât
și de lungimea, grosimea și forma lor. Tonurile, care pot fi emise, variază după
vârstă și sex.
– Timbrul vocii este determinat de cutia de rezonanță și de structura aparatului
vocal. Se modifică cu poziția laringelui, deosebindu-se registrul grav sau de
torace, superior sau de cap și mijlociu.
c) Functia sfincteriană
Are rol de protecție a căilor aeriene inferioare față de pătrunderea corpilor strãini. Se
realizeazã prin acțiunea mușchilor adductori ai laringelui care închid glota și vestibulul laringian.
Concomitent se produce și ascensiunea laringelui, iar epiglota acoperă orificiul superior al
laringelui, astfel că alimentele trec prin părțile laterale spre esofag.

7
Cotulbea S. - Lucrări practice ORL ; Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.
10
 d) Funcția de tuse și expectorație
Aceasta se produce prin închiderea glotei, creșterea presiunii intratoracice și apoi
expulzarea bruscă a aerului care, îndepărtând corzile vocale, antrenează în afară și secrețiile din
trahee.
e) Funcția de fixare toracică
Închiderea glotei și creșterea presiunii intratoracice în urma unui inspir profund asigură
rigiditatea necesară pentru ca membrele superioare care execută un efort fizic mai mare să
găseascã un sprijin eficient.
f) Funcția laringelui în circulația sângelui
Constă în asigurarea variațiilor de presiune endotoracice cu efect de pompă.

Fig. 2 Anatomia laringelui

11
 Obiectivul 2
Neoplasmul laringian– prezentare generală8

a. Definiție
Cancerul de laringe reprezintă tumora malignă a laringelui, dezvoltată în interiorul
organului vocal (cancere endolaringiene sau intrinsece) sau pe coroana laringelui (cancere
extrinsece sau faringolaringiene).
b. Clasificare
Forme anatomo-clinice:
1. Neoplasmul etajului glotic – cu punct de plecare în general de la marginea liberă a corzii
vocale și până la un plan ce trece prin planșeul ventricular.
2. Neoplasmul etajului supraglotic format din:
Neoplasmul vestibular – cuprinde epiglota, benzile ventriculare, repliurile ariepiglotice si
aritenoizii
Neoplasmul ventricular – situat între coarda vocală și banda ventriculară.
3. Neoplasmul etajului subglotic – forma cea mai rara (aproximativ 13%), cu extensie spre
traheea cervicala
Clasificarea TNM si stadializarea neoplasmului laringian
T = Tumora primară
Tx = Tumora primară nu poate fi evaluată
T0 = Tumora primară nu se evidențiază
Tis = Carcinom in situ
Categoria N pentru toate stadiile
Nx = prezența adenopatiilor regionale nu poate fi definită
N0 = absența adenopatiilor regionale
N1 =ganglion homolateral unic, mai mic sau egal cu 3 cm
N2 = metastază într-un singur ganglion homolateral peste 3 cm, dar nu peste 6 cm în
dimensiuni maxime sau mai mulți ganglioni în dimensiuni maxime de cel mult 6 cm, adenopatii

8
Cobzeanu M. D. - Compendiu De Patologie Oto-Rinolaringologică Şi. Chirurgie Cervico-Facială. Iaşi, Editura
Junimea, 2009

12
bilaterale sau contralaterale, dar fără ca nici unul să nu depășească 6 cm în dimensiunile maxime.
N2a = metastază într-un singur ganglion homolateral de peste 3 cm, dar nu mai mult de 6
cm.
N2b = metastază în ganglioni multipli homolaterali, dar nici unul de peste 6 cm în
dimensiunea maximă
N2c = metastaze în ganglioni bilaterali sau adenopatii contralaterale, dar nici una de peste 6
cm în dimensiuni maxime.
N3 = metastază într-un singur ganglion mai mare de 6 cm în dimensiuni maxime.
M = metastaze la distanță
Mx = metastazele la distanță nu pot fi decelate
M0 = absența metastazelor la distanță
M1 = prezența metastazelor la distanță
Gruparea pe stadii:
Std 0 – TisN0M0
Std I – T1N0M0
Std II – T2N0M0
Std III – T3N0M0, T1N1M0, T2N1M0, T3N1M0
Std IVA – T4aN0M0, T4aN1M0, T1N2M0, T3N2M0, T4aN2M0
Std IVB – T4b orice NM0, orice TN3M0
Std IVC – orice T orice N M1
c. Etiologia
Mecanismul formării oricărei tumori maligne implică mutații ale anumitor gene care duc la
proliferarea anormală ca și număr și funcții a celulelor afectate. Nu există o cauză propriu-zisă
responsabilă de dezvoltarea unei tumori laringiene, dar au fost identificați o serie de factori de
risc care cresc șansa unei persoane de a dezvolta acest tip de tumoră.
Factori de mediu
 Fumatul - principalul factor de risc modificabil. Fumatul a două pachete de țigări pe zi
crește riscul de a face cancer de laringe de cinci ori, față de un nefumător.
 Alcoolul - consumul excesiv de alcool (echivalentul a cinci beri pe zi) crește și el cu
500% șansa de a dezvolta o tumoră malignă de laringe.
 Asocierea alcool + fumat - consumând aceste cantități de tutun și alcool în mod

13
 constant, riscul de cancer de laringe este de 38 de ori mai mare decât al unei persoane
care nu bea și nu fumează.
 Infecția cu HPV- Human papilloma virus este un virus cu tropism pentru colul uterin,
regiunea ano-genitală, dar și mucoasele din gură sau gât. Acesta poate fi transmis și în
cursul sexului oral și este regăsit în 1/5 din biopsiile pacienților cu cancer de laringe.
Acest lucru sugerează că, similar cancerului de col uterin, infecția cu HPV crește riscul
de dezvoltare a unei tumori maligne laringiene.
 Dieta - Unele studii au evidențiat o corelație între cancerul de laringe și consumul
frecvent de alimente prăjite sau intens procesate industrial, carne roșie. Totodată,
alimentația bogată în grăsimi animale și săracă în legume cu frunze verzi pare a crește
riscul de tumoră a laringelui.
Factori profesionali
 Expunerea profesională la anumite substanțe poate favoriza apariți acestui tip de
cancer. Printre acestea se numără și: gaze produse în timpul vopsirii, azbest, praf de
cărbune sau lemn, formaldehidă, nichel.
Factori constituționali
 Cancerul de laringe este mai frecvent (5:1) în populația masculină și după vârsta de
60 de ani. Faptul că dintre cei care consumă tutun și alcool în cantități mari, doar
unii dezvoltă cancer, a dus la formularea ipotezei ca aceștia au o susceptibilitate
genetică.
d. Simptomatologie
a. Cancerul corzii vocale – prezintă răgușeală ca principal simptom, precedată de înăsprirea
vocii și senzația de uscăciune a gâtului, mergând în timp până la afonie. Stridorul și afonia apar
însă în stadiul când tumora obstruează aproape complet spațiul glotic.
b. Cancerul sublotic – prezintă tulburări de deglutiție, senzație de plenitudine și iritație în
gât, câteodată dureri sub forma otalgiei reflexe și disfagie. Schimbarea vocii se face în fazele
avansate ale bolii. Este posibil debutul prin metastaze ganglionare.
c. Cancerul subglotic – prezintă simptomatologie bazată pe dispnee, ce poate ajunge rapid
la insuficiență respiratorie acută și disfonie.
d. Cancerul faringo-laringian – în fazele mai avansate prin extensie și tulburări de
deglutiție, posibilă aspirație, otalgie reflexă și prinderea corzii vocale, răgușeală și fenomene de
14
tulburări respiratorii.
e. Diagnostic
Diagnostic pozitiv
Cancerul laringian descoperit la timp ajunge până la 70% la vindecare. Diagnosticul trebuie
pus când ganglionii nu au fost invadați și nu au apărut extensii tumorale extralaringiene. Bolnavul
care prezintă răgușeală persistentă sau intermitentă, însoțită de jenă respiratorie trebuie examinat
cu multă atenție la nivelul laringelui și hipofaringelui.
Diagosticul cancerului laringian se pune pe baza examenului clinic și paraclinic:
- laringoscopie directă și indirectă
- microlaringoscopie
- laringostroboscopie
- radiografie laterală, CT, RMN, Scaner PET
- biopsie urmată de examen histopatlogic.
Diagnostic diferențial
Se face cu:
- papiloame: acestea pot să intereseze epiglota și corzile vocale și să se extindă subglotic
- polipii vocali – apar de obicei la joncțiunea dintre treimea anterioară și mijlocie a corzilor
vocale, în caz de abuz vocal urmat de răgușeală.
- nodulii vocali
- fibroame
- granuloame laringiene care apar de obicei după intubație
- laringite cronice, laringite acute
- laringocel
f. Evoluție și prognostic, complicații
Indiferent de punctul de plecare, cancerul evoluează către asfixie prin obstrucţia completă a
lumenului laringian, către extensie ganglionară şi metastaze la distanţă, caşexie şi moarte.
g. Tratament9
În alegerea tratamentului se ține cont de stadiul tumoral, etajul laringelui în care se dezvoltă
și de agresivitatea histologică. Scpul tratamentului este de a înlătura țesutul tumoral cu

9
Sarafoleanu D. – Compendiu ORL, 1997, Editura Națională, București

15
prezervarea a cât mai mult din funcțiile laringelui.
Radioterapia
Utilizează iradierea externă cu raze X sau alte tipuri de radiații cu scopul a de a distruge
celulele tumorale. Poate fi singura terapie utilizată pentru tratamentul cancerelor laringiene aflate
in stadiile I și II. Poate fi folosită ca terapie pre- sau postoperator pentru a micșora dimensiunea
tumorii sau prevenirea recidivelor. Tratamentul poate dura între 3 și 7 săptămâni.
Chimioterapia
Tratamentul chimioterapic poate fi administrat înainte de radioterapie sau în același timp
pentru a îmbunătăți eficiența. După tratamentul chirurgical, administrarea chimioterapiei este o
terapie neoadjuvantă care urmărește distrugerea celulelor canceroase restante în organism.
Chimioterapia poate fi folosită și paliativ atunci când efectele secundare sunt reduse comparativ
cu beneficiul asupra calității vieții. Chimioterapicele uilizate sunt: Cisplatin, Fluorouracil sau
Docetaxel.
Tratament chirurgical – clasic sau endoscopic.
Intervenția chirurgicală reprezintă principala metodă de abordare a cancerului laringian, În
funcție de stadiul tumorii, există diferite tehnici chirurgicale care realizează un echilibru între
păstrarea funcționalității și rezecția completă a tumorii. Aceste tehnici sunt: rezecția endoscopică,
laringectomia parțială, laringectomia totală.
În alegerea tratamentului se ține cont de stadiul tumoral, etajul laringelui în care se
dezvoltă și de agresivitatea histologică. Scpul tratamentului este de a înlătura țesutul tumoral
cu prezervarea a cât mai mult din funcțiile laringelui.
Radioterapia
Utilizează iradierea externă cu raze X sau alte tipuri de radiații cu scopul a de a distruge
celulele tumorale. Poate fi singura terapie utilizată pentru tratamentul cancerelor laringiene
aflate in stadiile I și II. Poate fi folosită ca terapie pre- sau postoperator pentru a micșora
dimensiunea tumorii sau prevenirea recidivelor. Tratamentul poate dura între 3 și 7 săptămâni.
Chimioterapia
Tratamentul chimioterapic poate fi administrat înainte de radioterapie sau în același timp
pentru a îmbunătăți eficiența. După tratamentul chirurgical, administrarea chimioterapiei este o
terapie neoadjuvantă care urmărește distrugerea celulelor canceroase restante în organism.
Chimioterapia poate fi folosită și paliativ atunci când efectele secundare sunt reduse

16
comparativ cu beneficiul asupra calității vieții. Chimioterapicele uilizate sunt: Cisplatin,
Fluorouracil sau Docetaxel.
Tratament chirurgical – clasic sau endoscopic.
Intervenția chirurgicală reprezintă principala metodă de abordare a cancerului laringian,
În funcție de stadiul tumorii, există diferite tehnici chirurgicale care realizează un echilibru
între păstrarea funcționalității și rezecția completă a tumorii. Aceste tehnici sunt: rezecția
endoscopică, laringectomia parțială, laringectomia totală.
 Rezecția endoscopică – este aplicată stadiilor inițiale ale cancerului laringian –
carcinomul in situ și stadiile I și II. Avantajele sale sunt timpul redus de
spitalizare și cicatrizarea. În funcție de localizare și stadiul carcinomului se pot
realiza stripping-ul corzilor vocale (eliminarea straturilor superficiale) sau
cordectomie (ablația unei părți din corzile vocale). După această intervenție
vocea poate fi modificată, vorbirea poate fi recăpătată cu timpul, cât timp nu a
fost necesară eliminarea ambelor corzi vocale.
 Laringectomia parțială – reprezintă rezecția unei părți din laringe, cu lăsarea
conținutului neafectat, pentru păstrarea funcționalității organului. Este aplicată în
unele tumori din etajul supraglotic sau atunci când se elimină o coardă vocală
(hemilaringectomie).
 Laringectomia totală – necesară în cazurile de cancer avansat. Eliminarea acestui
segment înseamnă întreruperea comunicării între cavitatea orală și trahee; pentru
ca pacientul să poată respira va fi instalată o traheostomă (orificiu care realizează
comunicarea între trahee si exterior), care va fi menținută pe toată durata vieții.
Cu toate că vocea este compromisă, se pot utiliza tehnici de recuperare care vor
permite restaurarea parțială a vorbirii.

17
 Obiectiv 3

Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu

neoplasm laringian

A servi umanitatea este funcția esențială a asistentului medical și motivul profesiei.

Asistentul medical este în serviciul individului, al familiei și al societății, el coordonându-și
acțiunile împreună cu ceilalți membri din echipa de îngrijire.
Exercițiul profesiei este bazat pe nevoile omului, în consecință el nu poate fi limitat nici de
considerație națională, de rasă, de credință, de culoare și nici de considerații de ordin social sau
politic.
În îngrijirea pacientului cu neoplasm laringian, asistentul medical trebuie să dețină
informații pertinente ale bolii, dar, de asemenea, trebuie să înțeleagă suferința bolnavului pentru a
putea să amelioreze durerea și să prevină complicațiile.
Pentru o monitorizare atentă a bolnavului, asistentul medical va aplica următoarele
intervenții autonome și delegate:
– preia pacientul pe secție și îl repartizează la salonul cu pacienți cu același
diagnostic. Asigură condiții optime de microclimat și de siguranță. Familiarizează
pacientul cu secția și colegii de salon.
– asigură repausul fizic și psihic, nu există o poziție standard de repaus pentru
pacientul cu neoplasm laringian. Pacientul poate adopta o poziție comodă la alegere.
– creează abord venos și recoltează sânge pentru examene de laborator: HLG,
biochimie (creatinină, TGP, TGO, uree, glicemie)
– pregătește fizic și psihic bolnavul pentru investigațiile paraclinice obținând
consimțământul informat și asigurând transportul bolnavului pentru efectuarea
acestora: radiografie pulmonară, EKG, CT a regiunii cervicale și puncție biopsică.
– administrează tratamentul medicamentos la indicația medicului: anticoagulante,
antalgice, diuretice, antibiotice
– supraveghează pacientul și urmărește apariția efectelor terapeutice și a celor adverse

18
 – face pregătirea fizică și psihică pentru intervenția chirurgicală. I se explică
pacientului în ce constă intervenția chirurgicală, se efectuează toaleta locală si se
rad pilozitățile la nivelul feței și gâtului
– se monitorizează. notează în foaia de observație funcțiile vitale și vegetative(puls,
respirație, temperatură, TA, diureză, scaun)
– hrănește bolnavul enteral pe sonda nazo-gastrică.
– efectuează îngrijirea traheostomei prin aspirarea de secreții, schimbarea
pansamentului și a canulei traheale pentru menșinerea permeabilității traheostomei,
menținerea integrității pielii din jur și prevenirea infecțiilor
– se face educație pentru sănătate pacientului privind îngrijirea traheostomei și se fac
recomandări pentru adaptarea stilului de viață: evitarea fumatului, băuturilor
alcoolice, alimentelor condimentate, efortului fizic intens.
– pentru confortul psihic se recomandă frecventarea unui grup de sprijin, utilizarea
unei modalități de comunicare non-verbală, pentru a îmbunătăți bolnavului
imaginea de sine. Se integrează bolnavul in grupuri de persoane cu aceeași
patologie și cu evoluție favorabilă. Se discută cu membrii familiei despre
posibilitatea achiziționării unui laringofon

a. Fișa tehnică nr. 1

MĂSURAREA SI NOTAREA RESPIRAȚIEI 10

Definiție
A respira reprezintă nevoia ființei umane de a capta oxigenul din mediul înconjurător,
necesar proceselor de oxidare din organism și de a elimina dioxidul de carbon, rezultat din
arderile celulare.
Scop
Evaluarea funcției respiratorii, diagnostic.
Materiale necesare

10
E. Scorțanu – Tehnici de îngrijire și protocoale de pregătirea bolnavului (Manual pentru elevii școlilor postliceale
sanitare calificarea: asistent medical generalist) – Iași, 2011

19
  ceas cu secundar, creion de culoare albastră sau verde, foaia de observație și
temperatură.
 monitor pentru funcții vitale.
Pregătirea pacientului
 Psihica – de preferat să se măsoare fără a atrage atenția bolnavului, deoarece respirația
este un act reflex inconștient, dar poate fi controlat de voință, ca urmare pacientul
poate să-și modifice respirația.
 Fizică – se recomandă măsurarea palpatorie sau prin observație înainte de a se da jos
din pat dimineața în stare de repaus, poziția decubit dorsal.
Tehnica măsurării și notării
 se aplică palma pe suprafața toracelui și se înregistrează numărul de ridicări a peretelui
cuștii toracice care este corespunzătoare cu numărul de inspirații pe minut. Expirul este
un act pasiv de revenire la normal a cuștii toracice prin elasticitatea sa și nu poate fi
măsurat.
 la copii se măsoară numărul de ridicări ale peretelui abdominal prin observație,
deoarece au o respirație de tip abdominal
 frecvența respiratorie se mai poate înregistra pe un ecran permanent cu ajutorul
monitoarelor, bolnavul fiind conectat în circuit prin intermediul unui electrod sau
cleme aplicate pe deget.
Tehnica notării:
 se folosește un creion de culoare albastră sau de culoare verde și foaia de temperatură a
bolnavului;
 se duce o săgeată cu albastru în dreptul rubricii respirație;
 se notează frecvența respirației dimineața și seara în fiecare zi de spitalizare cu linie
continuă, realizându-se un grafic;
 la fiecare pătrățiă de pe foaia de temperatură, corespunde o respirație.
Valori normale:
1. Frecvența respirației – reprezintă numărul de respirații /minut.
În funcție de vârstă valorile respirației sunt:
- la nou-născut: 30 – 35 r/min;
- la copil de 2 ani: 25 – 35 r/min;
20
 - la copil de 12 ani: 15 – 25 r/min;
- la adult frecvența normală: 16 – 18 r/min;
- la vârstnic: 15 – 25 r/min;
2. Amplitudinea – este dată de volumul de aer care pătrunde și se elimină din plămân la
fiecare respirație. Ea poate fi profundă și superficială.
3. Ritmul – reprezintă succesiunea respirațiilor la intervale egale de timp. Normal respirația
este ritmică.
4. Zgomotele – normal respirația este liniștită, fără zgomote.
5. Simetria mișcărilor respiratorii – ambele hemitorace prezintă aceeași mișcare de ridicare
și de coborâre în timpul inspirației și expirației.

b. Fișa tehnică nr. 2

INSTALAREA UNUI CATETER VENOS PERIFERIC 11

Definiţie
Cateterul intravenos periferic (branulă) - canulă flexibilă - este prevăzut cu mandrin şi
dispozitiv translucid pentru observarea picăturilor de sânge. Un cateter periferic permite
administrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din sânge. Administrarea tratamentului prin
branule scuteşte pacientul de multiple înțepături. Se permite menţinerea unei linii venoase
continue şi administrarea de bolusuri.
Scop
 terapeutic, explorator.
Loc de execuţie
 Vena cefalică sau bazilică a braţului;
 Venele de partea dorsală a mâinii;
 Venele de la nivelul piciorului (cu risc crescut de tromboflebită);
 Se va începe cu venele din porţiunea distală pentru a schimba, cu timpul, locul
puncţionării din ce în ce mai proximal;

11
Ministerul Sănătății, Ordin Nr. 1142 din 3 octombrie 2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru
asistenţi medicali generalişti*), Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 669 bis din 31 octombrie 2013

21
  Dacă se va administra o substanţă iritantă sau un volum mare de lichide se alege o venă
mare.
Materiale necesare
 Tipuri de catetere:
o cateter i.v. cu canulă de diverse marimi (Anexe:
Fig.8)
o cateter i.v. cu canulă şi valvă.
 Seringă cu soluţie normal salină sau cu soluţie diluată de heparină (diluţia de heparină
se pregăteşte cu 10 până la 100 unităţi pe ml din care se trage în seringă de 3 ml);
 Garou;
 Tampoane cu alcool, eter sau benzină - pentru dezinfecţie
 Leucoplast sau fixator transparent pentru cateter;
 Mănuşi de protecţie;
 Tăviţă renală.
Pregătirea psihică:
 Se confirmă identitatea pacientului;
 Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
Pregătirea fizică:
 Se aşează bolnavă în repaus, comod ––cu braţul dezvelit, sprijinit şi poziţionat în jos
pentru a permite umplerea venelor braţului şi mâinii.
Execuţie:
 Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
 Se aplică garoul cu cca. 15 cm mai sus de locul inserţiei. Garoul nu se menţine mai
mult de 3 minute, iar dacă nu s-a reuşit inserarea cateterului se va desface garoul pentru
câteva minute şi se reia tehnica. Se verifică pulsul radial şi dacă nu este palpabil se va
lărgi puţin garoul pentru a nu face ocluzie arterială.
 Se verifică integritatea ambalajului şi termenul
 de valabilitate.
 Se desface ambalajul de sus în jos.
 Se îndepărtează protecţia acului.

22
  Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi se aşteaptă evaporarea.
 Se întinde şi se imobilizează piele antebraţului.
 Se execută puncţia venoasă cu branula ţinută între degete sau de “aripioare”.
 Se introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de aproximativ 15 grade,
direct prin piele până în venă printr-o singură mişcare - dacă apare sânge în capătul
cateterului se confirmă prezenţa în venă.
 Când apare sângele există mai multe metode de a introduce cateterul în venă.
 Se desface garoul şi se continuă împingerea cu grijă a cateterului până la jumătatea sa,
apoi se scoate acul în acelaşi timp cu împingerea totală a canulei de plastic, ataşând
imediat fie perfuzorul fie seringa; se presează uşor vena pentru a împiedica sângerarea.
 Fie se scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se ataşează
rapid şi steril perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte perfuzia în timp ce cu o
mână se fixează venă şi cu cealaltă mână se împinge canula de plastic.
 Nu se retrage mandrinul decât în momentul când apare sângele la capătul cateterului.
Intervenţii după montarea cateterului
 După introducerea cateterului se curăţă locul cu tampon alcoolizat.
 Acul cateterului se aruncă în recipientul de înţepătoare.
 Se reglează ritmul de administrare şi se fixează cateterul cu un fixator transparent şi
semipermeabil după ce se usucă dezinfectantul de pe piele.
 Fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind bine marginile
pentru a preveni ieşirea accidentală a cateterului.
Incidente şi accidente
 Flebite (roşeaţă de-a lungul venei, durere, edem, scleroza venei, uneori febră).
 Extravazarea soluţiilor (apare o tumefacţie la locul de inserţie)
 Impermeabilitatea cateterului datorită neheparinizării periodice a cateterului după
fiecare administrare, nefolosirii îndelungate sau formării de cheaguri de sânge atunci
când sângele umple cateterul şi staţionează acolo.
 Hematom datorită perforării peretelui opus în timpul inserării cateterului.
 Secţionarea cateterului introdus în venă prin reinserţia acului de-a lungul tecii de
plastic.

23
  Reacţii vaso vagale (colaps brusc al venei în timpul puncţionării, paloare, ameţeală,
greaţă, transpiraţii, hipotensiune) prin producerea spasmului venos în anxietate şi
durere.
 Tromboze
 Infecţii sistemice ca septicemia sau bacteriemia datorită unei tehnici nesterile, apariţiei
flebitelor, fixare insuficientă a branulei, menţinerea îndelungată a cateterului, imunitate
scăzută, soluţii perfuzabile contaminate.
 Reacţii alergice (prurit, bronhospasme, urticarie, edem la locul de inserţie a cataterului.
 Embolie pulmonară
Observaţii
 Nu se utilizează la pacienţi cu hipersensibilitate la materiale plastice.
 Dacă se spală cu soluţie diluată de heparină sau se administrează heparina ca tratament,
înaintea fiecărei administrări de alt medicament se va spăla întâi cu soluţie normal
salină.
 Branula chiar funcţională se schimbă la 48--72 ore, schimbând şi locul inserţiei..

c. Fișa tehnică nr. 3

INJECŢIA INTRAVENOASĂ 12

Definiţie
Prin injecția intravenoasă se înțelege itroducerea prin intermediul unui ac adaptat la o
seringa sau prin branulă, în lumenul unei vene, a unor soluții medicamentoase.
Scop
 terapeutic
 explorator - de diagnostic în cazul injectării substanțelor de contrast pentru radiografii
sau CT
Loc de elecție:
 venele de la plica cotului,

12
E. Scorțanu – Tehnici de îngrijire și protocoale de pregătirea bolnavului (Manual pentru elevii școlilor postliceale
sanitare calificarea: asistent medical generalist) – Iași, 2011

24
  venele de pe fața internă a antebrațului,
 venele de pe fața dorsală a mâinii,
 venele subclaviculare,
 venele femurale,
 venele jugulare și epicraniene (la sugar și
copilul mic),
 venele maleolare interne
Materiale necesare:
 2 ace, o seringă, mănusi, tampoane cu alcool, garou, soluția medicamentoasă, tăvița
renală.
Pregatirea pacientului
 psihică - se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii, se obține
consimțământul;
 fizică - se așează în poziție confortabilă (șezut sau decubit dorsal)
Tehnica
 asistenta îşi spală mâinile, îmbracă mănușile
 pregătește seringa cu soluția medicamentoasă, schimbă acul, scoate aerul din seringă
 alege locul puncţiei, aplică garoul la 8-10 cm deasupra locului unde se puncționează, se
strange pentru a se face stază, dezinfectează locul puncţiei;
 se execută puncţia venoasă
 se verifica prezenţa acului în lumenul vasului, trăgând uşor pistonul seringii.
 se injectează lent
 în timpul administrării se supraveghează faciesul pacientului.
 se verifică, periodic, dacă acul este în venă
 când injectarea s-a terminat, la locul puncţiei se aplică tamponul se retrage brusc acul;
 se face compresie 3-5 minute.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
 se supraveghează în continuare starea generală
Incidente şi accidente

25
  injectarea soluţiei paravenos, manifestată prin tumefierea ţesuturilor și durere - se
încearcă pătrunderea acului în lumenul vasului, continuându-se injecţia sau se încearcă
în alt loc
 flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe iritante (injectare
lentă)
 valuri de căldură, senzaţia de uscaciune în faringe (injectare lentă)
 hematom prin străpungerea venei,
 ameţeli, lipotimie, colaps (se întrerupe injecția, se anunță medicul)
Reorganizarea locului de muncă conf. PU.
DE REȚINUT:
 vena are nevoie pentru refacere de un repaos de cel puţin 24 h, de aceea nu se vor
repeta injecţiile în aceeaşi venă la interval scurte
 dacă pacientul are o singură venă accesibilă şi injecţiile trebuie să se repete, puncţiile
se vor face totdeauna mai central faţă de cele anterioare;
 dacă s-au revărsat, în ţesutul paravenos, soluţiile hipertone (calciu clorat, calciu
bromat) va fi înştiinţat medicul pentru a interveni, spre a se evita necrozarea
ţesuturilor;
DE EVITAT:
 încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului, pentru că acesta, prin
volumul său, deplasează traiectul obişnuit al venei.

d. Fișa tehnică nr.4

ÎNGRIJIREA TRAHEOSTOMEI 13

Definiție
Traheotomia presupune crearea unui orificiu ( traheostomie) in trahee si introducerea unui
tub special pentru mentinerea permeabila a caii aeriene astfel obtinute.
Scopuri:

13
Ministerul Sănătății, Ordin Nr. 1142 din 3 octombrie 2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru
asistenţi medicali generalişti*), Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 669 bis din 31 octombrie 2013

26
  menţinerea permeabilităţii sale prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua, menţinerea
integrităţii pielii din jur, prevenirea infecţiilor, suport psihologic.
Materiale necesare
Îngrijirea traheostomei se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infecţiile. Pentru
pacienţii cu traheotomii recente se vor folosi mănuşi sterile, iar pentru cei cu traheotomii mai
vechi se pot folosi mănuşi nesterile în îngrijirea traheostomei.
Pentru stoma sterilă şi îngrijirea părţii exterioare a canulei:
 recipiente sterile
 soluţie normal salină
 apă oxigenată
 comprese sterile
 mănuşi sterile
 echipament pentru aspirare
 echipament pentru toaletarea gurii
 lubrefiant pe bază de apă
 unguent cu antibiotic
 banda de fixare a canulei (dacă este nevoie să fie schimbată)
Pentru îngrijirea părţii interioare a canulei:
 periuţa sterilă din nailon
 curăţător steril de pipă
 recipiente sterile
 soluţie normal salină
 apă oxigenată
 comprese sterile
 mănuşi sterile
 echipament pentru aspirare
Pentru schimbarea bandei de fixare a canulei:
 mănuşi sterile
 foarfecă sterilă
 bandă fixatoare

27
 Pentru repoziţionarea canulei:
 dilatator de trahee steril
 canulă sterilă de mărime potrivită
 echipament de aspirare
Pentru verificarea şi măsurarea presiunii din balonaş:
 stetoscop
 seringă de 10 ml
Pregătirea echipamentului:
 toate aceste materiale se vor ţine la îndemână în rezerva pacientului traheostomizat
 se va verifica data de expirare a materialelor şi medicamentelor care trebuiesc folosite
 se stabileşte un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuţă de lucru pe
care se vor aşeza materialele necesare, în funcţie de manevra care se va efectua
 se va turna într-un recipient steril soluţie normal salină, apă oxigenată sau un amestec
în părţi egale din aceste soluţii, iar în al doilea recipient steril se va pune soluţie normal
salina.
Pentru curăţirea interioară a canulei se poate folosi un al treilea recipient steril în care să
se ţină îmbibate în soluţie sterilă comprese sterile sau aplicatoare cu capăt de bumbac
 dacă trebuie înlocuită canula se va desface în mod steril pachetul cu noua canulă
 dacă trebuie schimbată banda adezivă se va pregăti acesta ca lungime sau, dacă este
gata pregătită se va desface pachetul prin tehnică sterilă
Pregătirea pacientului:
- psihică
 se evaluează starea pacientului pentru a depista exact nevoile sale de îngrijire
 se explică procedura pacientului, chiar dacă nu este total conştient
- fizică
 se asigură intimitate
 se aşează pacientul în poziţie semişezândă pentru a scade presiunea abdominală de pe
diafragm şi a permite expansiunea plămânilor
 se va deconecta ventilatorul sau orice alt aparat şi se va aspira pacientul, apoi se va
reconecta la ventilator dacă necesită

28
Curăţarea stomei şi a porţiunii exterioare a canulei:
 se pun mănuşi nesterile şi se îndepărtează pansamentul din jurul stomei
 se pun mănuşi sterile
 cu mâna dominantă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluţie de curăţat (apă
oxigenată, soluţie normal salină) din recipientul pregătit, se scurge de excesul de lichid,
pentru a preveni aspirarea sa şi se şterge pielea din jurul stomei, apoi cu altă compresă
se va şterge bordura canulei. Se va repeta procedeul de fiecare dată cu altă compresă
sau aplicator cu capăt de bumbac, până când zona va fi curată
 se usucă zona curăţată cu comprese sterile şi se reface pansamentul în mod steril
Spălarea sau înlocuiurea canulelor interioare:
 se pun mănuşi sterile
 folosind mâna nondominantă se îndepărtează pansamentul traheostomei
 cu aceeaşi mână, apoi, se decuplează pacientul de la ventilator sau de la umidificator
 se scoate canula şi se introduce în recipientul cu apă oxigenată
 se va curăţa repede canula cu ajutorul periuţei de nailon, folosind mâna dominantă
 se introduce apoi canula în soluţe normal salină şi se agită 10 secunde pentru a
pătrunde soluţia peste tot
 se verifică dacă este curată şi nu mai sunt secreţii pe ea, se scutura uşor de marginea
recipientului cu soluţie normal salină şi fără a se usca, se reintroduce canula în
traheostoma. Se reconectează ventilatorul şi se aplică un nou pansament steril
 dacă pacientul nu poate suporta deconectarea de la ventilator pentru perioada de timp
(care trebuie să fie cât mai scurtă, curăţarea făcându-se rapid) cât durează curăţarea se
va înlocui vechea canulă cu una nouă şi pacientul va fi conectat imediat la ventilator.
După reconectarea pacientului se va curăţa canula veche şi se va depozita într-un
recipient steril până la următoarea manevră de înlocuire
Consideraţii speciale:
 trebuie oferită o toaletă bucală atentă deoarece cavitatea orală poate deveni uscată, urât
mirositoare, poate prezenta leziuni de la secreţiile încrustate şi neeliminate
 se va schimba pansamentul steril din jurul traheostomei de câte ori va fi nevoie
 se va verifica aspectul şi culoarea secreţiilor după fiecare aspirare

29
 se va ţine la îndemână trusa de urgenţă cu tot ce este nevoie
 se va evita efectarea excesivă a diverselor manevre până când stoma nu este bine
definită (primele 4 zile)
 dacă zona din jurul stomei prezintă excoriaţii sau semne de infecţie, se va aplica un
unguent cu antibiotic
 nu se vor folosi niciodată în jurul stomei medicamente sub formă de pudră sau pe bază
de ulei deoarece aspirarea lor poate produce infecţii şi abcese
 se vor folosi tehnici strict sterile şi se va respecta descărcarea deşeurilor şi materialelor
folosite în locurile indicate pentru a preveni infecţiile nosocomiale
 este utilă dezumflarea periodică a balonaşului, pentru a preveni acumularea secreţiilor
deasupra acestuia şi se va verifica la 2-4 ore presiunea în balonaş, cu ajutorul unui
manometru (normal: 15-20mm Hg)
 un alt aspect important este umidifierea şi încălzirea gazelor respiratorii, prin
umidificatorul ventilatorului (la pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau
aparat de aerosoli (la pacientul care respiră spontan)
 un alt aspect deosebit de important este nutriţia pacienţilor traheostomizaţi
 la pacienţii ventilaţi mecanic, nutriţia pe sondă jejunală sau nazogastrică scade riscul
de aspiraţie traheo-bronşică. O dată cu îmbunătăţirea reflexului de deglutiţie, se
testează alimentarea orală cu semisolide şi lichide, în paralel cu cea enterală, până la
reluarea completă a alimentaţiei orale
 se recomandă aspirarea secreţiilor înaintea mesei şi nu postprandial,
 când reflexele de tuse şi vomă pot favoriza aspirarea traheo-bronşică bolnavul se
alimentează în poziţie şezândă, cu flexia capului pe torace, cu linguriţa apasând uşor pe
limbă. Iniţial, alimentarea se face păstrând balonaşul umflat, pentru a evita aspiraţia,
ulterior acesta va fi dezumflat progresiv.
 nu trebuie neglijate nici aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat.
Internarea prelungită într-o secţie de terapie intensivă potenţează anxietatea şi teama.
Pacientul conştient va fi informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor efectua şi va fi
încurajat să se exprime (comunicare scrisă pentru bolnavul traheostomizat). Există de
asemenea un impact psihologic pe termen lung, legat de prezenţa cicatricei de
traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului.
30
Complicaţii:
Cele mai multe complicaţii pot apare în primele 4 ore de la efectuarea traheotomiei:
 hemoragie la locul inciziei care poate determina aspirarea de sânge
 sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene
 aspirarea secreţiilor; introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax
 hipoxie şi acidoza, stop cardiac
 emfizem subcutanat

31
Obiectiv 4
Procesul de îngrijire al unui pacient cu neoplasm laringian

a) CULEGEREA DATELOR - INTERVIU

1. Informații generale:
 Nume și prenume: L.C.
 Vârsta: 77 ani
 Stare civilă: căsătorit
 Copii: 2
 Profesie: pensionar
 Localitatea de domiciliu: -
 Diagnosticul la internare: Tumoră laringe cu evoluție imprevizibilă și necunoscută
 Data internării: 27.01.2022
Obișnuințe de viață
 Consumator de : alcool - frecvent, tutun – de la 18 ani câte ½ pachet țigări pe zi,
cafea zilnic;
 Dietă/regim alimentar: nu
 Alergii cunoscute : nu
Probleme de sănătate
 Antecedente medicale personale : HTA esențială, Deficit de factor VII,
Regurgitare aortică, Stenoză aortică, Regurgitare mitrală, Proteză șold (2015)
 Antecedente heredocolaterale : mama - HTA
 Motivele internării actuale : dispnee, disfagie pentru solide, odinofagie, scădere în
greutate, disfonie,
 Istoricul stării actuale : Pacient în vârstă de 77 ani se prezintă în clinica ORL cu
dispnee accentuată, disfonie, disfagie, odinofagie, simptomatologie cu debut brusc
și cu evoluție până în prezent. Se internează pentru investigații de specialitate și
conduita terapeutică.
Examenul clinic general:
 Tegumente și mucoase: normal colorate
32
  Greutate: 68 kg
 Înălțime: 1,75 m
 Stare generală: relativ bună
 Stare de conștiență: păstrată
 Țesut celulat subcutanat: slab reprezentat
 Sistem ganglionar și limfatic: adenopatie latero-cervicală stângă.
 Aparat locomotor: aparent integru morfofuncțional, articulații mobile, nedureroase
 Aparat respirator: torace normal conformat, dispnee, disfonie, R= 15 r/min
 Aparat cardio-vascular: cord în limite normale. TA = 154/80 mm Hg, puls bine
bǎtut, valoare 75 p/min.
 Aparat digestiv: cavitate bucalǎ şi gingivalǎ de aspect normal, limba umedǎ curatǎ
fǎrǎ depozite. Abdomen suplu, nedureros la palpare.
 Aparat uro-genital: rinichi nepalpabil, loje renale nedureroase; micțiuni spontane
fiziologice;
 Sistem nervos și organe de s imț: în limite normale

Investigații:
1) Examenul sângelui

Analiza Valori obținute Valori normale

Hemoglobină 10,8 g/dl 13 – 15,5 g/dl
Hematocrit 33,5 % 41 – 54 %
Leucocite 17,1 10 3/mm3 5 – 10 103/mm3
VSH 10 mm/h 4 – 23 mm/h
TGP 15,9 U/L 0,0 – 45,0 U/L
TGO 20,6 U/L 0,0 – 35,0 U/L
Colesterol total 106 mg/dl 120 – 220 mg/dl
Creatinină 0,83 mg/dl 0,7 – 1,3 mg/dl
Glucoză 88,3 mg/dl 70 – 105 mg/dl
Uree 20,2 mg/dl 18 – 55 mg/dl

33
APTT(sec) 26,0 sec 24,3 – 35 sec
PT (sec) 10,4 sec 9,8 – 13,8 sec
Activitate de protrombină(%) 69 % 70 – 105 %
INR 1,26 0,8 – 1,2

2) Examen histopatologic( probă recoltată prin microlaringoscopie suspendată)

Carcinom scuamocelular moderat diferențiat, cu arhitectură insulară, asociind central arii de
cheratinizare, ulcerat, infiltrativ, cu stromă desmoplazică prezentă focal.( Dr. D.M)

3) Examinare computer tomografică toracică nativă și cu substanță de contrast

Arii ”în geam mat” și leziuni micronodulare nespecifice segmente posterioare lobi inferiori.
Nu se constată adenopatii mediastinale, axilare sau hilare pulmonare. Emfizem subcutanat toracic
antero-posterior și pneumomediastin anterior în cantitate mică. Modificări spondildiscartrozice
moderate coloană vertebrală toracală.(Dr. S.I.C.)

4) Examinare videofibroscopică
Formațiune tumorală vegetantă de mari dimensiuni ce invadează loja amigdaliană stângă,
baza limbii și epiglota, fără limite clare de demarcație, ce obturează aditusul laringean în
totalitate și nu permite vizualizarea glotei, nu se poate preciza punctul de plecare.

5) Echocardiografie
Fara semne indirecte de HTP, Dilatare biatrială ușoară, Ectazie aortă ascendentă,
Ateromatoză aortică. Cavități libere, pericard fără lichid, Stenoza aortică, regurgitare mitrală
ușoară.
Tratament administrat:
HHC 100 mg – 1 fl/zi i.v
Preductal – 1cp/zi p.o
Cefort – 2g x2/zi i.v
Algocalmin – 1f x 2/zi i.v
Clexane 0,4 – 1f x 2/zi s.c
Paracetamol 100 mg - 1 fl x 2/zi p.i.v

34
 Kabiven 1440 ml – 1 pg /zi p.i.v
Diagnostic la externare: Carcinom faringo-laringian T4N1Mx, Purtător de traheostomă,
Deviație de sept nazal, Deficit de factor VII, Proteză șold drept, Edentație parțială
Epicriză: Pacient în vârstă de 77 ani, se prezintă în clinică cu dispnee accentuată, disfagie,
disfonie, în vederea investigațiilor de specialitate și stabilirii conduitei terapeutice.
Anamneza, examenul clinic ORL și investigațiile paraclinice susțin dignosticele mai sus
menționate. Pe parcursul internării se practică microlaringoscopie suspendată cu prelevarea de
biopsie și trimiterea acesteia către anatomie – patologică și se intervine chirurgical practicându-se
traheostomie pentru facilitarea respirației. Pacientul se externează cu următoarele recomandări:
- toaleta zilnică a traheostomei
- se va prezenta la Cabinetul de Oncologie teritorial în vederea luării în evidență și
efectuarea tratamentului de specialitate.
- se va lua în considerare necesitatea plasării unei gastrostome.
- revine la control peste 1 luna.

b) NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nevoile Manifestări de Manifestări de Surse de dificultate

fundamentale independență dependență
1. A respira și a avea - AV = 75 p/min -Dispnee de tip Obstrucția căilor
o bună circulație - respiratie de tip inspirator cu respiratorii – proces
abdominal, prin bradipnee inflamator la nivelul
mărirea diametrului - incapacitate de a căilor respiratorii
vertical al cutiei elimina secrețiile superioare.
toracice - R= 15 r/min Aerul cald și uscat din
- Senzație de sufocare încăpere
- Voce răgușită, aspră Alterarea mucoasei
-HTA căilor respiratorii
(TA= 154/80 mm Hg) superioare
Stres
Deviația de sept nazal
Afecțiunea cardiacă
2. A bea și a mânca - mucoasă bucală roz - edentație parțială, - disfagie, anxietate,
și umedă, limbă, - inapetență slăbiciune, oboseală
gingii roz și aderente - scădere ponderala

35
 dinților - dificultate în
masticație și înghițirea
alimentelor solide
3. A elimina - urini normocrome, - -
micțiuni fiziologice
- 1 scaun pe zi,
consistență omogenă
- transpirații minime
- nu prezintă vărsături
4. A se mișca și a - în ortostatism: capul - Dificultate în - Purtător de proteză
păstra o bună drept înainte, spatele deplasare de șold
postură drept, braţele pe lângă - repaus prelungit la - slăbiciune
corp, şoldurile pat
gambele drepte
- în poziţie şezândă:
capul drept, spatele
drept rezemat, braţele
sprijinite, coapsele
orizontale, gambele
verticale
5. A dormi, a se - Somn agitat, treziri Dispnee
odihni nocturne frecvente, Anxietate
ore de somn
insuficiente,
iritabilitate, neliniște
6. A se îmbrăca și - vestimentație - necesită ajutor la - Oboseală, slăbiciune
dezbrăca adecvata climei, îmbrăcare
pacient independent în
satisfacerea nevoii
7. A menține - mucoasă bucală roz - tegumente palide - dispnee
tegumente curate și și umedă, limbă, - necesită ajutor
îngrijite gingii roz și aderente pentru a-și efectua
dinților igiena
- fose nazale libere
- piele curată, netedă,
elastică .
8. A păstra - pacient afebril - -
temperatura T = 36,70C
corpului în limite
normale

36
9. A evita pericolele - - risc de sufocare - obstrucția căilor
- risc de infecție respiratorii
- stare de agitație, - mediul de spital,
neliniște, anxietate cunoștințe insuficiente
- durerea in ce privește evoluția
- disfagie, odinofagie bolii
- intervenția
chirurgicală
10. A comunica - acuitate vizuală si - disfonie - tumora laringe
auditivă în limite - anxietate - cunoștințe
fiziologice - izolare insuficiente despre
- posturi, gesturi ale - devalorizare boala
mâinii, facies
expresiv, privire
semnificativă
11. A fi util și a se - - devalorizare, - cunoștințe
realiza anxietate, izolare insuficiente despre
- pierderea stimei de evoluția bolii
sine
12. A se recrea - - tristețe - neadaptarea la rolul
de bolnav și la boală

13. A învăța să-și - cunoștințe - interes redus față de

gestioneze sănătatea insuficiente legate de acumularea de
boală, tratament, cunoștințe
prevenirea - insuficienta
complicațiilor cunoaștere de sine
- nivel scăzut de
cunoștințe despre
sănătate și menținerea
ei
14. A acționa - este de religie - -
conform credințelor ortodoxă
și valorilor - nu percepe boala ca
o pedeapsă
- participă la slujbele
religioase
- acţionează conform
propriilor credinţe şi
dorinţe

37
 Diagnostice de nursing:
1. Alterarea respirației datorită obstrucțiilor căilor respiratorii manifestată prin dispnee
inspiratorie cu bradipnee.
2. Alterarea funcției circulatorii datorită afectarii activitați pulmonare manifestată prin
hipertensiune arterială
3. Alimentație alterată prin deficit din cauza edentației parțiale, disfagiei, anxietății,
manifestată prin inapetență, scădere ponderală, dificultate în înghițirea alimentelor solide
4. Mobilitate alterată din cauza slăbiciunii manifestată prin dificultate în deplasare
5. Perturbarea ritmului somn-veghe din cauza dispneii, manifestată prin somn agitat, treziri
nocturne frecvente, ore de somn insuficiente, iritabilitate, neliniște
6. Risc de accidente și complicații din cauza obstrucției căilor respiratorii și a intervenției
chirurgicale, manifestat prin risc de sufocare, risc de infecție, stare de agitație, neliniște,
anxietate, durere, disfagie, odinofagie.
7. Comunicare ineficientă din cauza tumorii larigiene și spitalizării, manifestată prin
disfonie, anxietate.
8. Alterarea tegumentelor și mucoaselor din cauza intervenției chirurgicale manifestată prin
prezența traheostomei, secreții la nivel traeo-bronșic.

38
 c) PLAN DE ÎNGRIJIRE
Data Diagnostic de îngrijire Obiective de îngrijire Intervenții autonome și delegate Evaluarea îngrijirilor
27.01.2022– Alterarea respirației din - Pacientul să prezinte - însoțesc pacientul într-un salon - Pacientul prezintă o
03.02.2022 cauza obstrucției căilor respirație și circulație în curat, bine aerisit, cu temperatura respiraţie anevoioasă. În
respiratorii manifestată limite fiziologice. camerei de 18 - 200C prima zi de internare
prin dispnee de tip - Supravegherea atentă a - umidific aerul din încăpere. starea acestuia nu s-a
inspirator și bradipnee. permeabilității canulei - pregătesc pacientul și materialele ameliorat.
Alterarea circulației din traheale pentru recoltarea produselor - În urma
cauza deficitului în biologice pentru examenul de oxigenoterapiei,
funcționarea inimii, laborator: VSH, uree, glicemie, dispneea se ameliorează
manifestată ptin hemoleucograma, probe de - pacientul prezintă o
hipetensiune arterială, coagulare respiraţie si o circulație
paloare - pregătesc pacientul pentru în limite normale, o stare
investigațiile paraclinice generală de bine şi
- măsor funcțiile vitale si le notez în încredere în reuşita
foaia de observație tratamentului.
- aplic tehnici de favorizare a
circulației, tehnici de respirație.
- așez pacientul în decubit dorsal cu
toracele ridicat la un unghi de 300 și
capul în hiperextensie, pentru a
facilita respirația.
- fac o evaluare a stării generale a
pacientului și a anxietății.
- susțin pacientul din punct de
vedere psihologic pentru înlăturarea
stării de anxietate legată de boală și
intervenția chirurgicală
- pregătesc pacientul în vederea
39
 intervenției chirurgicale de urgență.
- asigur permeabilitatea traheostomei
dupa traheotomie
- igienizez traheostoma;
- secrețiile care nu se elimină prin
drenaj postural vor fi eliminate prin
aspirație cu seringa Guyon sau
aspirator;
- Oxigenoterapie conform
indicațiilor medicului
- la indicația medicului administrez
medicatie: HHC 100 mg/zi i.v.
Cefort 2g x 2/zi, Clexane 0,4 – 1f x
2/zi s.c , Preductal – 1cp/zi p.o
27.01.2022- Alimentație alterată prin - Pacientul să se poată - preoperator pacientul nu manancă - După 3 zile de
30.01.2022 deficit din cauza alimenta pe cale naturală, și nu bea; internare, în urma
edentației parțiale, să fie echilibrat hidro- - postoperator, urmaresc reluarea intervenţiilor autonome
disfagiei, anxietății, electrolitic, tranzitului intestinal; şi delegate efectuate,
manifestată prin - să prezinte greutate în - stabilesc împreună cu pacientul un pacientul se poate
inapetență, scădere limite normale, să orar regulat de masă, alimenta normal şi
ponderală, dificultate în înțeleagă necesitatea - ofer pacientului alimente calduțe prezintă o stare generală
înghițirea alimentelor dietei. pasate de bine.
solide - administrez la indicația medicului
alimentația suplimentară parenterală
- asigur o dietă hiposodată,
hipolipidică, hipercalorică, bogată în
lichide, sucuri, naturale, fructe.
- explic pacientului necesitatea
respectării dietei și importanța
40
 alimentației și hidratării
- urmăresc bilanţul ingesta-excreta;
- urmăresc tranzitul intestinal;
- administrez la indicația medicului
 Kabiven 1440 ml/zi în p.i.v,
 Ser glucozat 10% - 100 ml/zi
 Algocalmin 1f x 2/zi

27.01.2022- Mobilitate alterată din - Pacientul să se poată - însoțesc pacientul la examenele - In prima zi pacientul
30-01.2022 cauza slăbiciunii si deplasa cu ușurință paraclinice prezintă imobilitate,
asteniei manifestată prin - Să-și mențină tonusul - mobilizez pacientul după greutate in deplasare
dificultate în deplasare muscular și mobilitatea intervenția chirurgicală - După doua zile, cu
articulațiilor - ajut pacientul să efectueze exerciții ajutorul personalului
fizice la marginea patului pentru medical, pacientul
păstrarea tonusului muscular incepe să reia
- ajut pacientul să facă deplasări în mobilitatea
salon pentru menținerea mobilității - Dupa trei zile,
articulațiilor pacientul se poate
mobiliza corespunzător
27.01.2022- Perturbarea ritmului - Pacientul să prezinte un - învăţ pacientul să practice tehnici - pacientul prezintă un
03.02.2022 somn-veghe din cauza somn odihnitor; de relaxare, exerciţii respiratorii, somn odihnitor, este
dispneii, manifestată prin - Pacientul să nu mai ofer pacientului o cană cu lapte cald cooperant, odihnit şi
somn agitat, treziri prezinte oboseala, stare înainte de culcare, o baie caldă; participa cu uşurinţă la
nocturne frecvente, ore de nervozitate şi - identific nivelul şi cauza anxietăţii procedurile medicale.
de somn insuficiente, irascibilitate - observ şi notez calitatea, orarul
iritabilitate, neliniște somnului, gradul de satisfacere a
celorlalte nevoi;
- asigur permeabilitatea canulei
traheale prin aspirația secrețiilor cu

41

27.01.2022- Risc de accidente și
03.02.2022 complicații din cauza
dispneii și a intervenției
chirurgicale, manifestat
prin risc de sufocare, risc
de infecție, stare de
agitație, neliniște,
anxietate, durere,
disfagie, odinofagie
- Pacientul sa-și exprime
diminuarea până la
dispariție a durerii,
- să nu prezinte infecție
la nivelul plăgii
chirurgicale,
- sa fie echilibrat fizic și
psihic:
42
aspiratorul
- întocmesc un program de odihnă
corespunzător organismului;
- asigur liniștea în salon
- supraveghez aspectul În urma intervenţiilor cu
pansamentului de la traheostoma rol propriu dar şi delegat
- supraveghez permeabilitatea pacientul nu a prezentat
canulei traheale, aspir secrețiile risc de complicaţii şi
traheo-bronșice cu aspiratorul infecţii pe toată durata
aspiratorului spitalizării
- asigur o încăpere cu aer curat, cu o
temperatura de 18 – 200C și aer
umidificat
- aplic măsuri de respectarea
circuitelor de spital și a măsurilor de
igienă spitalicească (sterilizare,
curățenie, dezinfecție)
- creez un mediu optim în care
pacientul să-și poată exprima
emoțiile și nevoile
- învăț pacientul tehnici de relaxare,
ajut pacientul să-și recunoască
anxietatea
- asigur pacientului o legatură
permanentă cu membrii familiei
- instruiesc familia pacientului cu
privire la îngrijirea la domiciliu și la
susținerea psihologică a pacientului
- administrez tratamentul antibiotic
 și antalgic la recomandarea
medicului:
 Cefort 2g x 2/zi i.v,
 Algocalmin 1f x 2/zi i.v
 Paracetamol 100 mg 1 fl x
2/zi p.i.v
- ajut medicul și supraveghez
pacientul la schimbarea canulei
traheale și pansamentul traheostomei
27.01.2022- Deficit de comunicare Pacientul sa poată Învăț pacientul să utilizeze Pacientul prezintă
3.02.2022 din cauza bolii comunica cu membrii mijloacele de comunicare conform comunicare eficienta,
manifestat prin disfonie, echipei de îngrijire posibilităţilor sale stimă şi imagine de sine
anxietate, izolare, Pacientul să prezinte Observ comportamentul și faciesul crescută, încredere în
devalorizare stimă şi imagine de sine pacientului reuşita tratamentului şi
crescută; Explic pacientului necesitatea cooperare.
Pacientul să prezinte tratamentului, necesitatea fiecărei
încredere în reuşita proceduri medicale şi aştept
tratamentului. obţinerea consimţământului;
Ofer atenţie pacientului şi nevoilor
acestuia;
Integrez pacientul în diverse grupuri
interacţionale;
Asigur igiena pacientului
Măsor şi notez regulat funcţiile
vitale ale pacientului;
Liniștesc bolnavul cu privire la
starea sa, explicându-i scopul şi
natura intervenţiilor

43
27.01.2022- Alterarea tegumentelor și Îngrijirea traheostomei - supraveghez aspectul În urma intervențiilor
03.02.2022 mucoaselor din cauza postoperator , pacientul pansamentului și a tegumentului din pacientul prezintă
intervenției chirurgicale să nu mai prezinte jurul traheostomei tegumente curate, iar
manifestată prin prezența secreții la nivelul canulei - asigura aspirația secrețiilor traheo- secrețiile traheo-bronșic
traheostomei, secreții la traheale bronșice cu ajutorul aspiratorului, sunt diminuate
nivel traeo-bronșic. - în salon asigur pacientului un
mediu plăcut cu temperatura de 18-
200C,
- umidific aerul din încăpere punând
pe calorifer o taviță cu apă
- ajut pacientul să-și mențină igiena
corporală, să își schimbe lenjeria de
corp
- ajut pacientil să-și efectueze toaleta
cavității bucale.

44
 Obiectivul 5
Educaţia pentru sănătate la un pacient cu neoplasm laringian

Educaţia pentru sănătate este considerată de specialiştii în sănătate, un instrument de

acţiune specific promovării sănătăţii. La rândul ei, promovarea sănătăţii cuprinde trei sfere de
activitate care se intersectează realizând sectoare de acţiune comună: educaţia pentru sănătate,
prevenţia sănătăţii, protejarea sănătăţii.
Se crede că majoritatea cancerelor laringiene pot fi prevenite prin adoptarea unui stil de
viață sănătos.
Prin intervenţiile sale, asistenta medicală participă la prevenirea îmbolnăvirilor, la îngrijirea
pacientului pe timpul bolii cât şi la reabilitarea celor cu incapacităţi cronice.
Educaţia pentru sănătate a populaţiei pentru a preveni afecţiunile respiratorii:
• menţinerea unei bune poziţii a corpului deoarece poziţia înconvoiată împiedică ventilaţia
pulmonară;
• tratamentul deformărilor musculo-scheletice din zona toracică (scolioza);
• nicotina provoacă vasoconstricţie a vaselor coronariene şi periferice, evitarea fumatului;
• evitarea consumului de alcool şi droguri care inhibă centrii respiratori
• evitarea mediului poluant: alergii, fumul, substanţele toxice sunt iritante pentru mucoasa
căilor respiratorii;
• evitarea respiratului pe gură în anotimpul rece şi umed;
• tratamentul precoce al afecţiunilor căilor respiratorii superioare;
• tratamentul afecţiunilor care au răsunet şi asupra aparatului respirator (anemie, infecţii,
etc.);
• obezitatea duce la reducerea expansiunii cutiei toracice, combaterea acesteia.
Asistenta medicală specializată trebuie să contribuie la educaţia sanitară, pentru ca bolnavul
să ştie cum să prevadă şi să îl ajute în evoluţia bolii, cu implicaţii directe şi indirecte atât asupra
individului cât şi a familiei sale.
Aspecte ale recuperării pacientului cu larigectomie (totală sau parțială)
După eliminarea parțială sau totală a laringelui (laringectomie), pacientul va petrece o
perioadă scurtă de timp într-un serviciu de terapie intensivă. Alimentația se va efectua prin sondă

45
nazo-gastrică, corzile vocale vor fi excizate, deci comunicarea se va realiza prin alte mijloace
cum ar fi utilizarea unui pix sau hârtie, în primele câteva săptămâni sau luni de la operație.
Aceste schimbări în modul de viață pot provoca sentimente de depresie. Asistentele
medicale specializate, împreună cu medicii specialişti, medicii de familie, trebuie să-i influenţeze
pe cei din anturajul bolnavilor, să manifeste înţelegere şi îngăduinţă.
Va trebui să se implice pe viitor, pe plan social, alături de ceilalţi specialişti, pentru măsuri
de consiliere, măsuri medico-sociale pentru:
 educaţia sanitară;
 tratament specializat pentru pentru recuperarea vocii: proteza vocală, discursul
esofagian, laringofon.
 acţiuni legate de folosirea raţională a timpului liber;
 crearea unor poziţii afective faţă de sănătatea individuală şi faţă de problemele
sănătăţii generale, în sensul adoptării unei atitudini favorabile problemelor de
sănătate ale pacientului cu pneumonie pneumococică;
 să sensibilizeze opinia publică, receptivitatea acesteia faţă de demersul medical şi
faţă de imaginea sănătăţii comunitare, şi ar trebui să aibă rol major în orice acţiune
profilactică.
Aspecte ale recuperării bolnavilor cu traheotomie
Recuperarea bolnavilor cu traheotomie este legată de accesibilitatea şi continuitatea unei
asistenţe complexe: biologică, psihologică şi socială.
Continuitatea asistenţei medicale prin accesibilitate şi comunicare:
• asistenta medicală trebuie să adopte o atitudine deosebită, prin care să promoveze
păstrarea unei atmosfere de familiaritate şi optimism în grupul bolnavului;
• asistenta medicală trebuie să supravegheze administrarea medicamentelor pe perioada de
internare cât şi la externarea bolnavului, prin întocmirea unei liste amănunţite a modului de
respectare a medicaţiei la domiciliu; această listă este întocmită la indicaţia medicului şi cuprinde
medicaţia împărţită pe articole şi doze.
• asistenta medicală instruieşte persoanele din familie asupra importanţei medicaţiei şi
revenirea la controale periodice pentru a preveni apariţia complicaţiilor în evoluţia bolii, care
necesită o perioadă de spitalizare.

46
 III. CONCLUZII

Prin această lucrare am dorit să evidențiez responsabilitățile ce revin unui asistent medical
în îngrijirea unui pacient cu diagnosticul de Neoplasm laringian.
Orice diagnostic de tumoră malignă reprezintă o urgență, pacientul necesitând internare in
spital, evaluare și tratament de specialitate.
 Cancerul de laringe este un tip e tumoră malignă rară, care se dezvoltă mai frecvent
la bărbaţi şi după vârsta de 60 de ani. Faptul că dintre cei care consumă tutun şi
alcool în cantităţi mari , doar unii dezvoltă cancer , a dus la formularea ipotezei că
aceştia au o susceptibilitate genetică.
 Fumatul este principalul factor incriminat în dezvoltarea acestei tumori.
 Simptomele care trebuie să alarmeze pacientul sunt schimbarea vocii, durere
laringiană, durere la înghiţire sau apariţia unor noduli la nielul gâtului
 Tratamentul în stadii incipiente asigură o ratp de supravieţuire foarte bună, dar
aceasta se deteriorează pe măsură ce prezentarea la medic este întârziată.
 Baza tratamentului reprezintă îndepărtarea chirurgicală a şesutului malign, care
poate fi uneori completată prin radio şi chimioterapie
 În alegerea tratamentului pentru cancerul de laringe se ţine cont de stadiul în care se
află tumora (stadializarea TNM), etajul laringelui în care se dezvoltă, dar şi
agresivitatea histologică.
În activitatea de îngrijire a unui pacient cu neoplasm laringian, un lucru important constă în
colaborarea foarte strânsă între asistenta medicală, pacient și familia acestuia pentru a se putea
realiza un plan de îngrijire care să aibă în vedere toate nevoile pacientului și să poată interveni
prompt în vederea satisfacerii acestor nevoi; aasistenta medicală trebuie să se bazeze și pe
ajutorul concret al familiei care poate influența pozitiv moralul pacientului.
O atenție deosebită trebuie să acordăm educației pentru sănătate a pacientului. Personal,
consider că, indiferent de problemele din viața noastră, mereu vom fi într-o continuă învățare, iar
în rapot cu pacientul va trebui să arătăm compasiune, devotament si mai ales răbdare.

47
IV. BIBLIOGRAFIE

1. A.L.A. Oancea, C.R Popescu, P. Bordei – Cancerul de laringe-corelații anatomo-

chirurgicale, Editura Universitară „Carol Davila” București, 2011
2. S. Cotulbea - Lucrări practice ORL, Timişoara: Lito U.M.F.T. , 2009.
3. E. Scorțanu – Tehnici de îngrijire și protocoale de pregătirea bolnavului (Manual
pentru elevii școlilor postliceale sanitare calificarea: asistent medical generalist) –
Iași, 2011
4. M.D. Cobzeanu - Compendiu De Patologie Oto-Rinolaringologică Şi. Chirurgie
Cervico-Facială, Iaşi, Editura Junimea, 2009
5. D. Sarafoleanu – Compendiu ORL, Editura Națională, București, 1997
6. L. Miron, E. Blint, I. Miron, Ș. Curesc - Elemente de nursing în cancer, Editura
G.T.Popa U.M.F, Iași, 2006
7. C. Mozes, Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, București, 2003
8. L. Titirca, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale, Editura Viața Medicală, 2008;
9. L. Titircă, Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenți medicali,
pentru colegiile și școlile postliceale sanitare, Ediția a IX-a, Editura Viața Medicală
Românească, 2008;
10. E. Ciumașu, T. Bararu Ghidul examenului de absolvire - Calificarea profesională -
asistent medical generalist, Ediția a XI-a, Școala Postliceală Sanitară „ Grigore Ghica
Vodă” Iași, 2021
11. Ministerul Sănătății, Ordin Nr. 1142 din 3 octombrie 2013 privind aprobarea
procedurilor de practică pentru asistenţi medicali generalişti*), Publicat în: Monitorul
Oficial Nr. 669 bis din 31 octombrie 2013
12. https://anatomie.romedic.ro/laringele
13. https://paginadenursing.ro/

48
V. ANEXE

Fig.1 Anatomia căilor respiratorii superioare

Fig 2. Laringele și corzile vocale

49
Fig. 3 Aspecte de anatomie a laringelui

Fig. 4 Pacient cu traheostomă

50
Fig. 5 Cancer laringian – vedere endoscopică

Fig 6 Componentele unei canule traheale cu balonaș

51
a) b)

Fig 7 Tipuri de canule traheale (a) Canulă simplă b) Canulă cu balonaș)

Fig 8 Tipuri de catetere intravenoase periferice

52
Fig 9 Aspirarea canulei de traheostomie

Fig 10. Schimbarea canulei de traheostomie

53