Raurile si fluviile

Amazonul îşi colectează afluenţii de pe o suprafaţă de 6.150.000 km 2 (7.180.000 km2).

Lungimea bazinului, pe direcţia est-vest, este de 6.000 km.
 Reţeaua hidrografică este foarte deasă şi în regiunile cu altitudine scăzută se
favorizează înmlăştinirea. Afluenţii prezintă albii largi şi mulţi dintre ei, prin lungime şi
debit, sunt adevărate fluvii. Drenează suprafeţe foarte extinse de câteva milioane de
kilometri pătraţi.
 Izvoarele se găsesc în Anzii Peruvieni, masivul Sf.Ana (4.300m), în Lacul Copilului unde
îşi au obârşia Ucayali şi afluentul acestuia Apurimaç (la cca.150 km de Oceanul Pacific).
Gurile acestui fluviu “Mar Dolce” (“Marea Dulce”).
 Sectorul superior al Amazonului este cunoscut sub denumirea de Rio Maranon. La
ieşirea din munţi intră în Câmpia Amazon pe care o drenează până la gura de vărsare.
Amazonul propriu-zis se formează la confluenţa celor doi mari afluenţi Ucayali şi
Marańon,
 Primul afluent important de pe dreapta este Ucayali. Amazonul cu Ucayali adună apele
a 1.100 afluenţi importanţi, alţi afluenţi de mari dimesniuni: Jurua, Purus, Madeira,
Tapajos, Xingu. etc.
 De pe stânga afluenţi: Iapura, Rio Negro, Rio Brancos.
 Se varsă în Oceanul Atlantic printr-o gură de tip deltă estuariană cu o lăţime de 200 km
şi o lungime de 350 km.
 La gura de vărsare se manifestă fenomenul cunoscut sub numele de “pororoca”; el se
desfăşoară în timpul fluxului mareic şi determină ridicarea apelor spre amonte până la o
distanţă de cca.1.000 km.
Regimul hidrologic este influenţat de climatul zonei: cald şi umed, cu temperaturi medii
ce nu scad <200C şi precipitaţii de cca.2.300 mm, Influenţele climatului ecuatorial şi
subecuatorial din cele două emisfere. Debitul rămâne relativ constant tot timpul anului
deoarece când plouă în emisfera nordică nu cad precipitaţii în cea sudică 6 luni pe an şi invers.
 Regimul hidrologic este de tip ecuatorial, cu ape maxime o singură dată pe an (din
martie până în august).
Cantitatea de aluviuni cărată de fluviu este foarte mare. Afluenţii care au culoarea
galbenă poartă numele de rios brancos, iar cei de culoare neagră rios negros. Cantitatea totală
de aluviuni este de cca. 1 mld.t/an.

Zairul (Congo), ca suprafaţă, este al doilea din lume (3,7 mil.km2), ca lungime ocupă locul
nouă (4.370 km) şi tot pe locul doi ca debit maxim (75.000 m 3/s). ir” semnifică “coastă”.
 Izvorăşte din Podişul Shaba (1.500m) şi poartă numele de Lualaba până la portul
Kisangani, iar de aici până la vărsarea în Oceanul Atlantic, este cunoascut sub numele de
Zair sau Congo.
 În drumul său străbate un relief foarte variat; pe cei peste 4.000 km cursul Zairului
prezintă cinci sectoare distincte din punct de vedere hidrologic:
- de la izvoare până la prima întretăiere cu ecuatorul, fiind pe cea mai mare parte
navigabil;
- sectorul de repezişuri şi cascadele dispuse între portul Kisangani şi confluenţa cu
Aruwimi, cunoscut sub numele de “cascadele lui Stanley”;
- sectorul depresiunii tectonice a Zairului, desfăşurat între confluenţa râului Aruwimi şi
oraşul Kinshasa; este navigabul pe întregul său traseu (1.700 km), densitatea reţelei
hidrografice este foarte mare (“piaţa de adunare a apelor”), viteza de curgere este redusă şi
lăţimea albiei atinge 40 km;
- sectorul Munţilor de Cristal, pe o distanţă de 280 km; apele străbat 32 de cascade
cunoscute sub numele de “cataractele lui Livingstone;
- sectorul câmpiei litorale, navigabil până la gura de vărsare care se prezintă sub forma
unui vast estuar de 90 km lungime; albia propriu-zisă a fluviului se extinde cu încă 800 km în
largul Oceanului Atlantic, până la adâncimi de 1.300m.
 Cei mai importanţi afluenţi de pe dreapta sunt Oubangui şi Sanga, iar pe stânga Kasai
 Regimul hidrologic se află sub influenţa climatului ecuatorial şi subecuatorial.
precipitaţiile se situează între 1.500-2.000 mm.
 Nivelul maxim se înregistrează în februarie-martie,
Debitul mediu al Zairului este în jur de 41.300 m 3/s sau 44.900 m3/s (minim 20.000 m3/s
sau 29.000 m3/s şi maxim de 75.000 m 3/s sau 60.000 m3/s). Apele cu nivel maxim principal se
înregistrează în decembrie şi cele cu nivel maxim secundar în mai. Nivelul minim principal se
manifestă în august-septembrie, iar cel minim secundar în martie. Apele dulci ale fluviului se
pot prelungi până la 75 km depărtare de ţărmul Oceanului Atlantic
Zairul dispune de cel mai mare potenţial hidroenergetic de pe Glob (1/5 din resursele
mondiale), în bazinul său construindu-se numeroase hidrocentrale: Le Marinel (248 MW) şi
Delcommune (108 MW) pe Lualaba.

Nilul este cel mai lung fluviu al Globului cu 6.690 km

 izvoarele în Munţii Virunga (Mfumbiio). Se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă
cu o suprafaţă de 12.500 km 2 (22.000 km2), după ce a străbătut şesul Sudanului şi
deşertul Nubiei.
 Curge pe direcţia sud-nord,
 Râul Kagera, cel mai important afluent al lacului Victoria, este considerat ca fiind
izvorul Nilului.
 două izvoare prin intermediul râurilor Kisumu şi Kagera. Din Lacul Victoria se naşte un
emisar care deversează în lacul Kioga unde poartă numele de Nil-Victoria. După ce iese
din lacul Kioga se dirijează în lacul Mobutu Sésé Seko (actualmente Albert) şi poartă
denumirea de Nilul Somerset (se află cascada Murchison cu o cădere de 40m). Din lacul
Mobutu intră în şesul Sudanului.
 Regimul hidrologic din sectorul superior este de tip ecuatorial, cu două niveluri maxime
inegale ca mărime, în aprilie şi noimebrie şi două niveluri minime inegale, în ianuarie şi
iulie.
Pe cursul mijlociu, până la confluenţa cu Sobat, Nilul este cunoscut sub denumirea de
Bahr el Jebel (“Fluviul Muntelui”) şi străbate pragurile “Fola”.
primeşte ca afluenţi pe: Bahr el Ghazal, Bahr el Zaraf si Sobat.
  Regimul hidrologic este de tip subecuatorial, cu ape mari din mai până în noiembrie şi
ape uşor scăzute din decembrie până în aprilie.
 După ce Nilul primeşte Atbara şi Nilul Albastru debitul de apă creşte substanţial. Nilul
Albastru la Khartoum deţien ape mari în septembrie, cu 7.175 m 3/s, iar în aprilie scad de
12,5 ori, la 570 m3/s.
 Pe cursul inferior Nilul nu mai deţine nici un afluent important deoarece străbate cea
mai aridă regiune a lumii. Regimul hidrologic este tropical, cu nuanţă excesivă: 8.000
m3/s în septembrie şi 500 m3/s în aprilie.
 Regiunea deltaică a fost intens transformată şi aproape întregul teritoriu este utilizat în
agricultură.
-hidrocentrala de la Senner pe Nilul Albastru, iar în 1966 barajul şi hidrocentrala de la Khashm
El Guirba pe Atbara, hidrocentralei de la Assuan.

Chang Jiang (Iangtz – Fluviul Albastru) izvoarele într-un circ cu gheţari şi zăpezi din
Munţii Kuku Shili, la 4.700m altitudine.
 Pe direcţia sud-est traversează mai multe lanţuri muntoase (Tangha, Xizang) până în
dreptul localităţii Lijiang unde face un cot pe direcţia Mării Chinei Orientale.
 Râurile din sudul şi sud-estul Asiei prezintă bazine hidrografice de mari dimensiuni,
extinse în spaţiul mai multor unităţi de relief.
 Alimentarea este influenţată de ploile musonice şi taifunuri. În cursul superior
alimentarea se face din topirea gheţarilor sau zăpezilor. Regimul hidrologic al râurilor
tropicale prezintă un nivel maxim în sezonul vară-toamnă (august, septembrie,
octombrie), iar nivelul minim primăvara (martie).
 Cursul superior prezintă o vale îngustă, cu adâncimi de 1.000-2.000m, presărată cu
numeroase cataracte, repezişuri, defilee, canioane întrerupte de bazinete largi.
 Sistemul muntos Sino-Tibetan şi Yunnan este străbătut în cursul mijlociu, fiind cunoscut
sub numele de “trei defilee”: Chutang, Wu şi Silling cu o lungime totală de 200 km. În
acest sector fluviul traversează Bazinul Roşu (gresii roşii) şi de la Chongoing până la
 Yichang curge printr-o vale adâncă de 1.000m cu aspect de chei. În acest sector cea mai
mare hidrocentrală de pe Terra, cca.17.000-18.000 MW.
 Cursul inferior cuprinde sectorul dintre Yichang până la gura de vărsare (Marea Chinei
Orientale). Lunca (dintre Munţii Huaiyang şi Munţii Chinei de Sud) este extrem de largă,
cu lacuri de mari dimensiuni pe dreapta (Dongting, Poyang, Tai) care reprezintă supape
de siguranţă în timpul revărsărilor (lacuri de deversare sau de preaplin). În amonte de
Nankin fluviul intră în Marea Câmpie Chineză unde prezintă un traseu foarte sinuos.
 La vărsare formează o deltă cu suprafaţa de 66.600 km2 (locul 4 pe Glob).
 Regimul hidrologic prezintă o nuanţă tropicală, fiind influenţat de musoni şi taifunuri.

Gange şi Brahmaputra izvorăsc din Munţii Himalaia şi se varsă în Golful Bengal

printr-o deltă cu suprafaţa de 105.600 km2 (locul 2 pe Glob)
 Gange izvorăşte dintr-o peşteră situată în nord-vestul Munţilor Himalaia, la 4.200m
altitudine.
 Valea superioară este cunoscută sub numele de Bhaghirata şi prezintă caracter torenţial
până la intrarea în Câmpia Gangelui.
 În cursul mijlociu, de la Hahabad spre est, preia apele unor afluenţi care curg
aproximativ paralel cu el: Gogra, Gandak, Yamuna, Kosi etc. din Munţii Himalaia, dar şi
Son din Munţii Satpura.
 Înainte de a se vărsa în Golful Gengal prin braţul Padma (Padda – “Floarea de lotus”), se
varsă în Brahmaputra (Jamuna) sub denumirea de Meghna.
 Sistemul fluviatil al Gangelui, în cursul mijlociu şi inferior, are un regim hidrologic de tip
pluvial-musonic; în cursul superior scurgerea apelor are un caracter moderat, cu
alimentare glacio-nivală, dar şi pluvială.
Brahmaputra un bazin hidrografic cu suprafaţa de 670.000 km 3 şi este navigabilă pe
1.300 km.
 În cursul superior traversează podişul Tibetului pe direcţia vest-est.
 Sursele de alimentare sunt reprezentate de topirea zăpezilor şi gheţarilor
 În cursul mijlociu curge pe direcţia est-vest, traversând Câmpia Assam unde, în perioada
ploilor, albia se transformă într-o adevărată “mare”.
 Înainte de intrarea în Câmpia Gangelui îşi schimbă direcţia spre sud şi poartă denumirea
de Jamuna până la confluenţa cu Padma.
Regimul hidrologic prezintă o alimentare pluvial-musonic

Volga izvorăşte din Lacul Seliger care aparţine Podişului Valdai (228m),
 varsă în Marea Caspică printr-o vastă deltă.
 Bazinul hidrografic acoperă 1/3 din partea europeană a Federaţiei Ruse
 Diferenţa de nivel între punctul de izvoare şi cel de vărsare (-28m nivelul Mării Caspice)
dă valoarea de 256m, adică o pantă de 0,07‰.
 Surse de alimentare sunt reprezentate de topirea zăpezilor (60%), prin intermediul
apelor subterane (30%) şi al ploilor (10%).
 Primeşte 132 de afluenţi mai mari dintre care se remarcă: Oka, Kama
 Primăvara, după topirea zăpezilor, se scurge 66% din volumul anual de apă, vara şi
toamna 24% şi iarna doar 10%.
 Delta Volgăi începe cu cca.45 km în amonte de oraşul Astrahan unde se desprinde
braţul Buzan. Deţine cca.500 braţe şi gârle din care cele mai importante sunt: Bahtemir,
Kamîziak, Staraia Volga, Ahtuba etc.

Mississippi izvorăşte din Lacul Cass (Omockos – Minnesota),

 varsă prin intermediul une vaste delte (29.000 km2) în Golful Mexic.
 Izvoarele fluviului Mississippi au fiind Lacul Itaska sau Lacul Omockos, la o altitudine de
numai 583m.
 În cursul mijlociu şi inferior primeşte cei mai importanţi afluenţi: Missouri şi Arkansas
pe dreapta; Ohio pe stânga (mai bogat în ape decât colectorul principal, contribuind cu
58% din volumul de apă).
 În cursul superior are un regim de alimentare nivo-pluvial, cu două maxime în aprilie şi
iunie.
  Mississippi îngheaţă timp de 3-4 luni pe an în cursul superior. Navigaţia se desfăşoară
între Saint Paul şi gurile de vărsare pe cca.3.000 km. Amenajarea fluviului s-a făcut în
scopul apărării terenurilor împotriva inundaţiilor şi pentru transport.

Rhin izvorăşte din Alpii Lepontini prin trei surse: Rhinul anterior (Vorder Rhein), Rhinul Mijlociu
(Mittel Rhein) şi Rhinul Posterior (Hint Rhein), care vin de la 2.250m din gheţarul Adula.
 Este cel mai mare fluviu al Europei Occidentale şi cea mai importantă arteră de navigaţie
din Europa deoarece pe această cale se exportă cea mai mare parte a mărfurilor Europei
Centrale.
 Regimul hidrologic este de nuanţă glaciară. Afluentul Aar prezintă o sursă de
alimentare nivo-glaciară şi nivo-lacustră.
 La Basel, unde se finalizează cursul superior,
 Între Basel şi Bonn se desfăşoară cursul mijlociu unde preia apele principalilor afluenţi:
Neckar, Nahe, Mein, Moselle, Lahn etc.
 Regimul hidrologic este pluvial oceanic şi pluvial nival cu două maxime în februarie şi
iunie şi două minime în mai şi octombrie.
 Sectorul inferior se desfăşoară până la vărsarea în Marea Nordului.
 În Câmpia Olandei se despleteşte în două braţe (Waal şi Lek)

Raurile si fluviile: elementele caracteristice ale bazinului si ale retelei hidrografice. Regimul
scurgerii. Marile sisteme fluviale ale globului: Amazon, Mississippi, Nil, Congo, Chang Jiang
(Yang Tze), Gange-Brahmaputra, Volga, Dunare, Rhin. Tipurile genetice de lacuri si repartitia lor
geografica. Apele subterane. Ghetarii.