Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Istorie
Tinică Bogdan, Grupa H114

EPISCOPIA CATOLICĂ DIN MOLDOVA


(SIRET, BAIA, BACĂU)

Pentru început, înainte să trecem la episcopiile catolice din Baia, Siret și Bacău, o sa
vorbesc despre episcopia Cumanilor. Prezența catolicismului a apărut pe teritoriul Moldovei
începând cu sec. al XIII -lea. O perioadă ce a fost marcată de marile invazii ale popoarelor
migratoare, în special cele mongolice,conduse de Gengis Khan1. La începutul acestui secol pe
teritoriul Moldovei, în sud, s-au stabilit cumanii, un popor migrator ce se afla temporar în estul
Carpaților. Cumanii s -au remarcat prin a fi un popor războinic, ce a atacat în mai multe rânduri
pe ruși, pe bizantini , pe maghiari și alte popoare, provocând probleme serioase în sud-estul
Europei2. Un motiv pentru care cumani au decis convertirea la creștinism este dat de dorința de a
se apropia de Ungaria, stabilind o alianță în perspectiva amențărilor provocate de către armatele
tătare. În aceste împrejurări cu aprobarea papei Grigore al IX- lea, arhiepiscopul de Strigoniu,
Robert înființează Episcopatul Cumanilor, numindul pe dominicanul Theodoric, episcopul
cumanilor. Hotarele noii diecezii este delimitat de Carpaţi,Olt, Dunăre, Siret iar centrul este
stabilit la Milcovia3. Această episcopie a trebuit să înfrunte numeroase dificultăți, în special
presiunile Ungariei de a îngloba- o sub puterea ei, trimițând capelanii și preoți fideli regatului
Ungar. Sfârșitul Episcopiei Cumanilor este provocat de o invazie a tătarilor din 1241,
determinând trecerea cumanilor la ortodoxism și dispersiunea lor în poporul valah4 . De
asemenea, un rol destul de important în încreștinarea lor îl are ungurul Paulus Hungarus, care a
fost profesor de științe juridice la Bolonia. Acesta devine provincialul ordinului dominican și, din

1
Dumea, Emil, Istoria Bisericii Catolice în Moldova, Iași, 2005, p.19;
2
Ferenț, Ioan, Cumanii și episcopia lor, Editura Tipografia Seminarului Teologic Gr-Catolic, Blaj, 1931, pp.50-60;
3
Moisescu, Gheorghe I, Catolicismul în Moldova până la sfârşitul veacului XIV , Editura Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, București, 1942, p. 11 -17;
4
Ibidem, pp 25-29;

1
inițiativa lui are loc prima misiune de încreștinare a cumanilor, misiune în care nu s-a realizat
nimic. Cumanii au respins misionarii dominicani, ceea ce îi silește să plece acasă. În afară de
cumani, unguri și germani, în Episcopia cumanilor locuiau și romani, care alcătuiau foarte
probabil și erau constituiți în mici formațiuni politice. După 14 ani de existență, episcopia cade
sub invazia tătară. Un număr de 90 de călugări au murit de săbiile mongole ,iar cei care au putut
scăpa, clerici și credincioși, au fugit în Ungaria. Mult timp tătarii vor ataca granițele Ungariei
pătruzând în Transilvania, prădând, arzând și luând robi. În 1352 regele Ludovic a hotărât să
întemeieze această nouă provincie sub conducerea lui Dragoș care însă să-i fie vasal regelui
maghiar5.

De la cumani ni s-a păstrat un manuscris numit Codex Cumanicus sau (Codicele lui
Petrarca). Acest manuscris rezultă că a fost scris la 11 iulie 1303. A fost găsit de călugării
franciscani din Crimeea. El cuprinde un fragment din Evanghelie, care conține cele zece porunci,
Crezul, cele şapte păcate, scrise în limba cumană. Pe lângă aceste texte religioase mai găsim un
vocabular latin, cuman şi persan, care conține aproximativ 3.000 de cuvinte. Acest manuscris
conţine 82 de file6.

EPISCOPIA DE LA SIRET

Înfiinţarea acestei episcopii este strâns legată de evenimentele petrecute în Europa


orientală, în secolul al XIV -lea. În anul 1354, turcii intră în Europa, cucerind oraşul Gallipoli. În
anul 1360, cade Adrianopolul. Pericolul otoman a făcut ca nu numai statele catolice să-şi strângă
forţele la chemarea papei, ci şi ţările de dincolo de Dunăre să se îndrepte spre Apus după ajutor
militar. Evenimentele Moldovei au conceput aceleiaşi curente de apropiere, de alianţă cu forţele
mari catolice. Bogdan Descălecătul nu era în foarte bune relații cu regele maghiar şi, caută
sprijinul Poloniei. În această tendinţă a lui îl avantaja şi vecinătatea directă care o avea cu această
ţară, prin cucerirea Galiţiei de către regele Poloniei Cazimir cel Mare, în 1340. Pe de altă parte,
şi Polonia căuta relații bune cu Moldova pentru a avea cale liberă spre porturile de la Marea
Neagră şi Crimeea, unde să-şi desfacă mărfurile la negustorii italieni,care deţineau monopolul
comerţului în porturile Levantului şi ale Mării Negre. Drumurile comerciale ale Moldovei tăiau
ţara, venind din Polonia (Liov, Cameniţa) şi îndreptându -se spre Chilia şi Cetatea Albă, peste
Siret spre Brăila. Se exportau materii prime, în general produse agricole cu volum mare şi preţ
5
Dumea, Emil, op.cit, p.27;
6
Ibidem, p.28;

2
mic, şi se importau produse finite cu volum mic şi preţ mare.Orientarea spre catolicism o slujesc
în Moldova misionarii franciscani ce făceau parte din vicariatul Ruteniei, cu centrul la Liov.
Aceştia, împreună cu călugării dominicani, al căror vicariat este înfiinţat de papa Ioan al XXII -
lea în 1324, se ocupau cu apostolatul în provinciile poloneze şi ungureşti. Mănăstirea cea mai
veche a franciscanilor, ce aparţine Liovului, este cea din Siret, unde în 1340 au fost
înmormântaţi doi martiri: Blasius şi Marcu. Alţi doi martiri franciscani, Luca şi Valentin, au fost
înmormântaţi aici la 12 februarie 13787.

Urmașul la tron al lui Bogdan este Laţcu (1365 - 1373), care mută capitala de la Baia la
Siret. El favorizează catolicismul, fapt care îl avantajează în trei direcţii: îl protejează de
expansionismul maghiar, are mult de câştigat apropiindu-se de Polonia. Laţcu are intenţia de a
generaliza ritul latin în Moldova, iar pentru aceasta trimite la Roma pe franciscanii Nicolae de
Mehlasck şi Paul de Schweidnitz. Prin ei, transmite papeică el şi poporul sunt dispuşi să
îmbrăţişeze credinţa catolică; cere apoi papei Urban al V -lea să ridice în oraşul său de reşedinţă
centrul unei episcopii catolice, care să fie organizată în mod canonic, care să i se trimită
misionari, iar episcop să fie numit Andrei de Cracovia, fost duhovnic al reginei Ungariei,
Elisabeta. La 24 iulie 1370, papa scrie arhiepiscopului de Praga şi episcopilor de Breslau
(Wroclaw) şi Cracovia ca măcar unul din ei să cerceteze cazul. Dacă totul este în ordine, atunci
să-i ceară lui Laţcu şi celorlalţi care vor să se convertească jurământul de fidelitate de credinţă.
Să declare oraşul Siret ca reşedinţă episcopală şi să transforme una din biserici în catedrală, iar
dacă nu este, să ia măsură să seconstruiască; în sfârşit, episcop să fie sfinţit Andrei de Cracovia.
Câteva zile mai târziu, Urban al V-lea îi scrie lui Nicolae de Mehlasck, vicarul provinciei rutene
a franciscanilor pelerini, ca să trimită 25 de călugări predicatori în Galiţia, Lituania şi Valahia.
Acum au fost numiţi şi primii canonici ai catedralei. La data de 9 mai, Andrei semnează
mărturisirea de credinţă pe care o trimite la Roma8.

7
Ibidem, p.32;
8
Ibidem, p.33;

3
EPISCOPIA DE LA BAIA

Baia Civitas Moldaviensis este un oraş înfiinţat în jurul anului 1200 de către saşii veniţi
în Moldova în perioadele 1114 - 1162 şi 1211 - 1225, în timpul colonizărilor ocrotite de cavalerii
teutoni. Acesta este cel mai important şi mai vechi oraş existent în timpul descălecatului şi a
reprezentat prima capitală a Moldovei. A fost şi un important centru comercial și punct vamal.
Sașii de aici și - au păstrat autonomia până în secolul al XVII - lea. În prima jumătate a secolului
al XV - lea, oraşul număra aproximativ 6.000 locuitori. Coloniştii şi-au construit aici o biserică
cu hramul „Sfânta Treime”, ce număra doar 6 paşi şi care exista deja când Margareta Muşata a
ridicat mănăstirea pentru franciscani, în 1377 . Aici îşi avea reşedinţa provincialul vicariatului
Ruteniei din acest ordin9.

Moldova secolului al XIV- lea a cunoscut numeroase turbulențe în procesul politic,


datorită feudalilor locali, din care motiv va fi îngreunat procesul de unificare a ţărilor care vor
forma Ţara Moldovei. În anul 1413, an în care Roma numise din greşeală doi episcopi pentru
Siret, regele polonez şi soţia lui, Ana, cer antipapei Ioan al XXIII - lea să înfiinţeze o episcopie
catolică la Baia, care este populată cu creştini ortodoxi, iar episcop să fie numit dominicanul Ioan
Ryza, superiorul ordinului pentru vicariatul Ruteniei. Între anii 1417- 1420, Alexandru a clădit
catolicilor o frumoasă biserică din piatră, în stil gotic, cu bolţi şi sculpturi frumoase ce măsura
30/10 paşi. De fapt, domnul avea o atitudine conciliantă faţă de toate cultele din Moldova. În
1438 moare episcopul Ryza, iar papa Eugen al IV- lea numeşte succesor tot un dominican, Petru
Czipser care, până în 1452, nu a fost în episcopia lui. De la început, el trimite la Roma o tristă
relatare a situaţiei catolicismului moldovean: ereticii predică nestingheriţi atrăgând de partea lor
călugări franciscani şi dominicani. Astfel, toţi contribuie la ruinarea credinţei şi a moravurilor.
La 28 noiembrie din acelaşi an, Papa Nicolae al V-lea scrie episcopului de Esztergom, rugându- l
să ia măsuri. Acesta îl înştiinţează pe inchizitorul general, viitorul sfânt Ioan Capistran, care- şi
trimite călugării minoriţi pentru a predica dreapta credinţă în Moldova. Îndrăzneala lui Ştefan
supărase foarte tare pe sultanul Mahomed II. Acesta a trimis în ţara Moldovei o armată de
120.000 de soldaţi, însă a suferit o înfrângere din partea domnului la Vaslui, în 1475. În anul
următor, a hotărât însă să revină personal, pentru a se răzbuna.Văzând pericolul, Ştefan intră în
relaţii cu papa Sixt al IV -lea prin intermediul lui Petru Fenesi, care a fost numit episcop la Baia

9
Ibidem, p.40;

4
la 26 martie 1476. În luna iulie a anului 1504, moare soarele Moldovei , Ştefan cel Mare, iar
urmaș la tron este fiul său, Bogdan al III - lea. Acesta vrea să se căsătorească cu Elisabeta, fiica
regelui polon Alexandru. Pentru aceasta este de acord să fie numit un episcop de Baia și să vină
preoți care să păstorească poporul . Însă, căsătoria nu a avut loc deoarece Bogdan avea privirea
încrucişată și nu i-a fost pe plac logodnicei. Astfel, Baia a rămas fără episcop timp de șapte ani.
Noul domn răzbunător, dărâmă biserica din Siret, pornind apoi într-o expediţie de jaf împotriva
Poloniei. În 1510, este amintit ultimul episcop de Baia, Mihai Marinoschi. El nu a arătat nici un
interes pentru episcopia devenită titulară. A murit în 1525 . Baia a devenit astfel o simplă
parohie10.

EPISCOPIA DE LA BACĂU

Data înfiinţării episcopiei de Bacău este controversată şi a fost confundată adesea cu


ceade la Baia. Se susţine că episcopia Bacăului este continuarea celei d e la Siret, fiind
transferată aici de către Alexandru cel Bun în 1401 sau după 1510. Continuarea episcopieide
Siret în cea de Bacău este o afirmaţie susţinută de mulţi istorici. Se afirmă astfel că,după o
perioadă de două secole în care Moldova a fost răvăşită de eretici, episcopia de Sireta fost
refăcută în cea de Bacău. Privind contextul epocii, argumentul este valabil, deşi nu se bazează pe
un document clar şi definitiv. Mai clar, înfiinţarea ei se datorează Movileştilor şi polonezilor.
Datorită lor, în 1607 este numit primul episcop care poartă titlul episcopiei de Bacău, Ieronim
Arsengo. Documentar atestăm prin cele ce urmează: scrisoarea cardinalului Borghese către
Rangono, nunţiul papal din Polonia11. Din secolul al XVI-lea avem de asemenea informaţii
privindu-i pe superiorii mănăstirii franciscanilor observăm din Bacău, mai precis din perioada
anilor 1531 -1572, moment în care domnul Moldovei de atunci, Ion Vodă cel Cumplit, îi alungă
de aici, dărâmându-le şi mănăstirea , aşa cum a făcut de altfel în toată Moldova12.

În 1640 Petru Bogdan Baksič este numit de papa Urban al VIII -lea vizitator apostolic,
după ce fusese auxiliar al episcopului de Sardica (Sofia). El ne- a lăsat o relatare foarte
bunădespre starea bisericii din Moldova. Îşi începe vizita în septembrie 1641. La Galaţi găseşte
51 de catolici unguri, care-și uitaseră limba. Existau şi mulţi negustori din Raguza (Dalmaţia). Şi
10
Ibidem, pp.40-45;
11
Ibidem, p.54;
12
Coșa, Anton, Înființarea și Evoluția Episcopiei Catolice de Bacău, p.62;

5
la Bârlad întâlneşte 160 catolici unguri, care vorbeau doar moldoveneşte. În Huşi numărul
catolicilor era de 495 suflete iar paroh era Iacob de Ossimo, lăsat de episcopal Zamoyski ca
înlocuitor al său13.

Pe 6 decembrie 1663 Congregația de Propaganda Fide a dat un răspuns la raportul din 7


mai 1 663 al Episcopului Rudzinski, precum şi celorlalte scrisori trimise de acesta din urmă la
Roma. Congregația a apreciat eforturile depuse de proaspătul Episcop privind buna organizare a
Diecezei de Bacău şi însănătoşirea vietii eclesiastice catolice din Moldova în urma desfăşurării
Sinodului diecezan de la Bacău. Este foarte important şi faptul că știri cu privire la desfășurarea
lucrărilor Sinodului avem chiar de la Episcopul care le-a prezidat . A rămas, din păcate, un
demers singular pana în zilele noastre14.

Prin urmare, Episcopul Giuseppe Berardi va renunţa în cele din urmă, forţat de
împrejurări, la titlul de Episcop de Bacău în favoarea celui de Vicar Apostolic al Moldovei,
primind în acest sens documentele şi recomandările necesare da la Sfântul Scaun. În calitate de
Administrator Apostolic al Misiunii din Moldova, Episcopul Berardi va putea practic şi în
continuare exercita unele atribute episcopale, fiind de fapt ultimul Episcop catolic care a purtat
numele Diecezei de Bacău deși nu i se recunoscuse acest drept de către autorităţile
moldoveneşti ,și cele otomane ceea ce vă face până la trecerea sa în eternitate, la 20 aprilie 1818
, odată cu el încheindu-se lungul șir de Episcopi ai celei mai longevive Episcopii Catolice din
Moldova, întemeiate încă în 1391-1392, anume Episcopia Catolică de Bacău15.

BIBLIOGRAFIE

-Anton Coșa, Înființarea și Evoluția Episcopiei Catolice de Bacău;

- Emil Dumea, Istoria Bisericii Catolice în Moldova, Iași, 2005;

13
Dumea, Emil, op.cit, p.61;
14
Coșa, Anton, op.cit, p.80;
15
Ibidem, p.84;

6
- Ioan Ferenț, Cumanii și episcopia lor, Editura Tipografia Seminarului Teologic Gr-Catolic,
Blaj, 1931;

- Gheorghe I Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârşitul veacului XIV , Editura


Tipografia Cărţilor Bisericeşti, București, 1942;

S-ar putea să vă placă și