ACADEMIA REPUBLICII POPITLARE ROMINE

INSTITUTUL DE ISTORIE

STUDII SI MATERIALE
DE

ISTORIE MEDIE
COMITETUL DE REDACTIE
Acad. A. OTETEA redactor responsabil, .

D. MIOC, ST. STEFANESCU

VOL. IV
1960

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE

www.dacoromanica.ro
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMINR
INSTITUTUL DE ISTORIE

STUDII SI MATERIALE
DE
ISTORIE MEDIE
Vol. IV 1960

SUMAR
Pag.
STUI)II

...... . . .....
I. SABA.U, Contributii la studiul circulatiei monetare In Transilvania In prima
jum5tate a secolului al XIV-lea
T. *TEFANESCU, Consideratiuni asupra termenilor vlah" §i rumln" pe baza
. . . 7

documentelor interne ale Tarii Romlne§ti din veacurile XIV XVII . . . 63

GH. CRONT, Dreptul de ctitorie In Tara RomIneasca §i Moldova. Constituirea
§i natura juridic5 a fundatiilor din evul mediu 77
P. P. PANAITESCU, Inceputurile scrisului In limba romInä 117
N. STOICESCU, Despre organizarea pazei hotarelor In Tara Romitneascá In sec
XV XVII 191

. ...... .
L. LEHR, Comertul T5rii Romlnesti §i Moldovei in a doua jumatate a secolului
XVI §i prima jumState a secolului XVII . . . . . .
A. OTETEA, Consideratii asupra trecerii de la feudalism la capitalism In
223

Moldova §i Tara Romlneasa 307

MISCELLANEA
A. A. BOL*ACOV, Localizarea batAliel de la Rovine 391

C. C. GIURESCU, Despre lupta de la Soci ....... .

L. DEM8NY, Documente noi referitoare la rAscoala de la Bobilna
. . . . . .
P. I. CERNOVODEANU, Calatoria lui Pierre Lescalopier In Tara Romtneasa §i
395
423

Transilvania la 1574
I. DONAT, Satele lui Mihai Viteazul ...... . . . . . . . . . .
433
465

veanu .......... .
R. PAVA, Criptogramele din Insemnarile de tainä ale lui Constantin-Vodá BrInco-
. .
C. *ERBAN, Un plan inedit privitor la campania de la Prut (1711) . .
507
519
E. LIMONA si D. LIMONA, Aspecte ale comertului bra§ovean In veacul al
XVIII-lea. Negustorul aromln Mihail Tumbru 525
, Lista dregatorilor din sfatul domnesc al Tarii RomInelti In secolele XVXVII 565

ED ITURA ACADEMIEI REPUBLICII POP ULARE ROMINE

www.dacoromanica.ro
 DREPTUL DE CTITORIE
IN TARA ROMTNEASCA 1 MOLDOVA
CONSTITMREA SI NATURA JURIDICA A FUNDATIILOR
DIN EVUL MEDIU
DE
GHEORGHE CRONT

Tn evul mediu fundatiile s-au constituit pe teritoriul t/rii noastre

dupg, principii si reguli de drept bizantin. Cercetarea de fat/ incearcl sl
l/mureasc/ continutul acestor principii si reguli, precum si aplicatia lor
sub aspectele generale ce se oglindesc in documentele medievale si in
vechile legiuiri scrise.
Fundatiile au dobindit o deosebit/ important/ in societatea medie-
vala, datoritg in primul rind faptului c/ au putut avea marl patrimonii,
adic/ faptului el au fost socotite persoane juridice. In conceptia materia-
list/ a istoriei, problema persoanelor juridice este cercetatg in raport cu
träsgturile proprii orinduirii sociale respective I. Persoanele juridice sint
realitgti sociale si ca atare fiinta si structura lor sint determinate de
relatiile sociale. Inseqi teoriile formulate privitoare la fiinta si capacitatea
persoanelor juridice salt conditionate de orinduirea social/ respectiv/ sau
reflect/ raporturile sociale respective.
Istoria nu cunoaste nici o ramurá a dreptului care sg, fie indepen-
dent/ de realitgtile sociale. Ori de cite ori dezvoltarea istoric/ a societAtii
a cunoscut forme noi de relatii sociale, ca urmare a dezvoltárii fortelor de
productie, dreptul a cgutat sa.' intgreasca, prin reglementgri corespunzatoare
noile relatii sociale.
Dreptul feudal, specific societAtii medievale, este unul din tipurie
istorice ale dreptului. Constituindu-se in societatea feudala, dreptul de
ctitorie are de asemenea träs'aturi istorice specifice acestei societati.
1 In literatura istorico-juridicA sovieticA primele cercetari ce deschid perspective noi
pentru studiul istoric al persoanelor juridice sint cele publicate de cAtre A. V. Venediktov,
Proprielatea socialisM de stat, Buc., ESPLSD, 1951 si de e5tre S. N. Bratus, Subiectele dreptului
civil, Buc., ESPLS, 1953. In literatura juridicS romtneascd slot remarcabile studiile publicate de
I. Christian, Esenfa persoanei juridice In conceplia dreptului socialist, In Studii si cercetäri
juridice", an. II (1957), p. 51-102 ; Considerafii generale despre persoanele juridice ca subiecte
colective de drept civil, In Studii si cercetAri jaridice", an. III (1958), nr. 2, p. 111-131.

www.dacoromanica.ro
78 GH. CRONT 2

Dreptul de ctitorie oglinde§te ordinea legal& statornicit5, in statele

feudale, potrivit c6reia biserica i fundatiile create sub egida ei dobindeau
administrau bunuri in nume propriu. Pentru a-0 asigura bunurile
materiale necesare, biserica cel mai mare dintre seniorii feuclali" 1
a avut nevoie de reglementgri speciale §i acestea formeazg continutul
dreptului de ctitorie. State le feudale au consfintit aceste reglementgri,
fie sub forma dreptului consuetudinar, fie sub forma legiuirilor scrise.
Strins legat de realitatile sociale din care 10 trage fiinta, dreptul de
ctitorie a devenit el insu§i o realitate socialà, dobindind. o activ5, functie
suprastructural& 2 El a contribuit la dezvoltarea i ocrotirea raporturilor
sociale proprii orinduirii feudale, stimulind constituirea fundatiilor. Aceste
fundatii au la temelia lor nu numai constringeri sociale, ci uneori
contributii benevole. In ceea ce prive§te constringerile sociale proprii
orinduirii feudale, care stau 0 la baza multor fundatii medievale, socotim
el pe ling& mijloaeele obi§nuite pe care le aveau la indemin& stgpInitorii
feudali, ei au folosit in ridicarea i inzestrarea ctitoriilor lor in mod nein-
doios sprijinul organelor publice. State le feudale romine§ti au avut inte-
resul de a incuraja ctitoriile, degarece acestea sustineau ideologia regimului
feudal 0 räspundeau nevoilor de asistent5 social& i d.e cultur& intr-a
perioad6 in care clerul era singura clas51 instruitV 3.
Dintre stapinitorii feudali care au intemeiat fundatii pioase, unii
au fost indemnati in aceste opere i d.e interesul de a-§i inthri pozitia lor
politic& in tara, mai cu seam& fat5, de monarhie. Fundatiile sporeau presti-
giul public al ctitorilor. Pe ling& voievozii cu prestigiu de mari ctitori,
boierii nu puteau sä se ridice la acela§i prestigiu clecIt prin infàptuiri
de aceemi naturg. Dar §i voievozii i boierii au fost con§tienti de faptul
CS fundatiile lor constituiau un mijloc de actiune asupra maselor tinute
in obscurantism 0 superstitie, consolidind astfel regimul social feudal
§i dind. relatiilor feudale aureola gratiei divine" 4.
Fundatiile medievale au avut o dezvoltare istoric5, ce se reflect& in
ins5,0 evolutia dreptului de ctitorie. Incercind sá pun& in lumin numai
trasaturile esentiale ale acestui drept, astfel cum se desprind din materialul
documentar, cercetarea de fatá are un caracter general. Ea nu analizeaz5,'
nici particularitatile i nici aplicatiile speciale ale dreptului de ctitorie.
Nu intl.& in obiectul acestei cercetgri nici statistica vechilor fundatii,
nici identificarea celor dispgrute fArd, urme, nici examinarea compunerii
§i intinderii domeniilor lor, nici 1nvederarea comparativä a raportului
dintre bunurile ctitoriale i celelalte forme de proprietate caracteristice
orinduirii feudale, nici raporturile de aservire feudal& pe care fundatiile
asemenea stgpinitorilor feudali le-au impus taranimii medievale.
Studiind dreptul de ctitorie pentru a lamuri indeosebi principiile
§i regulile care au stat la baza constituirii fundatiilor medievale din
1 K. Marx si F. Engels, Opere alese in cloud volume, vol. II, ed. a II-a, Buc., ESPLP,
1955, p. 92.
2 In privinta rolului activ al suprastructurii, vezi i Bazele filozofiel marxiste, Buc.,
Editura Politica, 1959, p. 521 si urm.
3 K. Marx si F. Engels, Opere, ed. rusk vol. XVI, partea I, p. 295.
4 Cf. Marx-Engels, Despre religie, ed. a II-a, Buc., Editura Politica, 1960 ; V. I. Lenin,
Despre religie, Buc., ESPLP, 1956.

www.dacoromanica.ro
3 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 79,

tarile romine, vom sthrui mai ales asupra aspectului istorico-juridic al

fundatiilor. Neavindu-si izTorul In el insusi, acest drept trebuie explicat
prin rAdkinile lui sociale. Cercetàri temeinice care s'a MmureascA, procesele
istorice In general §i cauzele econopico-sociale deosebite care au fácut
posibira prezenta nenum'aratelor fundatii medievale pe teritoriul patriei
noastre sint absolut necesare ; numai pe baza lor conceptiile6 siregalile
juridice folosite la constituirea §1 inzestrarea fundatiilor pot fi pe deplin
explicate.
Nu includem In studiul de fatl fundatiile medievale din Transilvania
pentru motivul c'd reglementarea acestor fundatii nu s-a sprijinit numai
pe dreptul de ctitorie propriu bisericii ortodoxe, ci si pe unele principii,
adoptate sub inriurirea apuseanl, proprii asa-zisului drept de patronat.
Cercetarea fundatiilor transilva'nene ridica" probleme speciale ce depa'sesc
limitele acestui studiu. Nu includem In acest studiu nici fundatiile medic-
vale ce s-au constituit pe teritoriul thilor romine sub egida altor religii
decit cea oficiala a statelor noastre feudale. Raporturile acestor fundatii
cu fondatorii lor si cu ierarhia lor clericalà necesità cercetki speciale,
care de a semenea depAsese limitele prezentului studiu.
Trebuie A preciz'am, in sfirsit, cA, folosim In acest studiu termenul
de proprietate In sensul de proprietate feudara, institutie care isi are
specificul ei ce o deosebeste de celelalte feluri de proprietate 1 In ce
priveste izvoarele, aceast1 cercetare, strinsg, In limitele unei sinteze,
are In vedere legiuirile si canoanele bizantine si indeosebi documentele
si praTilele din tarile romine.
Studiul de fata constituie prima parte a cercetgrii noastre si cuprinde
trei capitole consacrate urmatoarelor probleme : dreptul de ctitorie
bizantin §i folosirea lui in Wile romine, conglituirea fundatiilor In Wile
romine si natura lor juridiea. Partea a doua va cuprinde capitolele privi-
toare la liberalitatile destinate fundatiilor, inalienabilitatea bunurilor
fundatiilor si constatäri finale.

I. DREPTUL DE CTITORIE BIZANTIN I FOLOSIREA Lill

IN TARILE ROMINE
1. FORMAREA NOTIUNII DE FUNDATIE PERSOANA JURIDICA

Fundatiile antice au fost studiate indeosebi din punct de vedere

juridic, dar nu s-au facut inch cereetari cu privire la natura lor socialg.
Cercetgrile ce se Tor Intreprinde Tor trebui sá tinl seama de faptul
cA omul ca subiect de drept nu a putut fi conceput niciodatg decIt ea
fiinta socialg. Insusi dreptul de a posecla bunuri exprima prin esenta lui
o relatie social'a. Asociatiile, comunitgtile si asezamintele constituite
astfel, dacg aveau fonduri proprii, scopuri determinate si organisme dis-
tincte, au devenit unit'ati sociale cu aceeasi calitate de subiecte de drept
ca Insesi persoanele care le constituiau.
1 Cf. A. V. Venediktov, Proprietatea socialistä de stat, vol. I, Buc., ESPI.,513, 1951, p. 114
§i urm.

www.dacoromanica.ro
80 GH. CRONT 4

Caracterul social al fundatiilor antice se oglindeste in primul rind

in faptul ca in societatea sclavagistá numarul persoanelor indreptatite
81 aibe bunuri proprii era foarte redus, iar dad in societatea feudal/ a
crescut numarul persoanelor care aveau calitatea de subiecte de drept,
exercitiul capacitatii Mr de a poseda bunuri a fost in practica supus unor
mari restrictii. Dad, fundatiile erau deci creatiile persoanelor privilegiate
In ceea ce priveste dreptul de a poseda bunuri, inseamna ca natura Mr
specifica nu poate fi inteleasa decit cercetindu-se fortele sociale ce stau
la baza lor 1. Criteriul pentru a cunoaste esenta sociala a fundatiilor nu
poate fi deci decit determinarea fortelor sociale ce stau la baza Mr si a
categoriilor sociale pe care le sprijing.
Antichitatea n-a cunoscut fundatiile in sensul de subiecte colective
de drept cu patrimonii destinate unor scopuri de asistenta sociala sau
de utilitate public./ i dotate cu personalitate juridic/. Istoria vechii
Elade mentioneaza existeata a numeroase fundatii 2. Aceste fundatii
erau ins*/ donatii san legate cu sarcini depinzind de anumite corporatii
sau de orase care aveau dreptul de a dobindi bunuri, aveau capacitate
patrimonial i puteau primi liberalitati pentru scopuri speciale. Cind. fun-
datiile depindeau de unele mici comunitati formate din beneficiari sau din
personalul de cult, aveau i in asemenea cazuri tot baza corporativa,
dar nu constituiau subiecte de drept 3.
Cercetarile &cute asupra mecanismului juridic intrebuintat pentru
realizarea fundatiilor in antichitate au stabilit ca se folosea calea donatiilor
si a legatelor sub modo, adid, cu sarcini, lasate asociatiilor recunoscute,
colegiilor i cetatilor, care erau inzestrate cu capacitatea de a avea bunuri.
In dreptul roman clasic, fundatiile se constituiau prin donatii i prin
legate sub modo. Liberalitatile sub forma donatfilor i legatele erau
adresate de donatori sau testatori indeosebi municipalitatilor i colegiilor,
en sarcina de a le asigura o anumita intrebuintare speciala 4. Asemenea
liberalitati intrau in patrimoniile persoanelor juridice preexistente si nu
constituiau patrimonii independente 5. Fundatiile romane n-aveau deci
autonomie i personalitate juridica in epoca dreptului clasic, ele reali-
zindu-se in chip mijlocit prin anumite colectivitati.
Constituirea pe calea indirecta a unor patrimonii cu destinatie
speciall a fost practicata nu numai in dreptul roman clasic, ci i multa
vreme in dreptul postclasic. Desi nu erau titulare ale dreptului de a poseda
1 Cf. I. Christian, Consideralii generale despre persoanele juridice ca subiecte colective de
drept civil, in Studii i cercetdri juridice", an. III (1958), nr. 2, p. 112 0 urm.
2 Vezi A. Sarazzin, Etude sur les fondations dans l'antiquité, Paris, 1909.
3 A. G. Lapradelle, Des fondations, Paris, 1894, p. 11 15.
a R. Saleilles, De la personnalit4 juridique, 2e ed., Paris, 1922, p. 135 0 urm.
5 Dedicarea sau consacrarea, institutie cu caracter juridico-religios cunoscutd dreptului
roman, fixa anumite raporturi intre lucruri i divinitAti, dar nu raporturi patrimoniale. Lucrurile
consacrate divinitiltilor nu erau susceptibile de apropriatiune individuald, Mud res divini juris.
Fie cd erau temple sau obiecte de cult (res sacrae), fie cd erau lucruri apartintnd cultului
stramocilor ca mormintele (res religiosae), fie cd erau lucruri care serveau direct unor ceremonii
religioase ea portile i zidurile cetzitii (res sanctae), asemenea lucruri nu aveau caracter patrimo-
nial, nu erau res in patrimonio, ci res extra patrimoniurn, neputind aparHne ca proprietate,
din punctul de vedere al dreptului civil, nici pontifilor sau preotilor §i nici comunitatii credin-
ciocilor respectivi. Vezi Institutiones Gaii (ed. Krueger-Studemund; Berlin, 1877), II, p. 1 i urm.

www.dacoromanica.ro
5 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROM1NE 81

bunuri In nume propriu, fundatiile antice au reprezentat totusi imense

oncentrari de averi. In spatele lor au stat aceleasi forte sociale, aceleasi
organizatii obstesti si aceleasi unitati administrative pe care s-a bazat
insäsi orinduirea sclavagista.
Bunurile ce constituiau obiectul fundatiilor erau destinate mai cu
searna templelor si jocurior publice i prea putin paturilor sociale aflate
In mizerie, Inert si din punctul de vedere al destinatiei lor, fundatiile
erau infaptuiri ale acelorasi categorii sociale care aveau situatie dominant*/
in societatea antica.
Notiunea de fundatie ca persoana juridica a lost elaborata de juristii
si canonistii medievali, pornind de la constatarea c fundatiile pioase
din Imperiul roman de rasarit incepura sa aiba patrimonii proprii, mai
.eu seam/ dupa secolul al IV-lea. Nu gasim nici la bizantini dezvoltari
teoretice privitoare In personalitatea juridic./ a fundatiilor. Aflam insa,' la
bizantini texte de legi si indicatii istorice care presupun existenta unei
notiuni generale despre fundatie ca persoang juridica I Conceptia roman./
clasica privitoare la dreptul fundatfilor s-a modelat dup./ consolidarea
bisericii crestine, lacasurile de inchinaciune devenind i proprietare de
intinse bunuri funciare, intr-o perioadb,' in care diviziunea social/ a muncii
dintre sat si ora§ facea ca satul si mosia s, deving punctul de plecare
al istoriei" 2. Regimul juridic special pe care statul roman a trebuit s'a-1
acorde bunurilor bisericii a inlesnit formarea unei conceptii noi care a stat
la baza constituirii fundatiilor.
Dintru inceput bunurile bisericii crestine au fost considerate ca
avind o afectatiune special./ si permanenta. Caracterul de afectatiune
special*/ si permanenta al bunurilor bisericesti a facut ca biserica sg,
deving un subiect de drept sui generis. Bizantinii au pornit de la ideea
roman./ c, proprietatea presupune relatii Intro persoane si bunuri. Daca,'
in locul persoanelor figural" comunitati omenesti, relatia acestora cu
bunurile lor era socotita tot o relatie de proprietate. Dana pentru scopuri
speciale si permanente se afectau bunuri scoase din proprietatea persoanelor,
acele bunuri constituiau patrimoniul unor entitati de sine statatoare.
0 data cu formarea relatfilor feudale, bisericile si manastirile au
inceput O. fie tratate In Imperiul roman de rasarit ca subiecte colective
de drept, ca persoane juridice. Considerind bunurile sale ca avind o destina-
tie speciala, diferita de a bunurilor din proprietatea privata, biserica le-a
declarat inalienabile, supunindu-le unor reglementari canonice deosebite 3.
Socotind biserica si asezamintele ei ca principala sa baza sociala si princi-
palul sau suport ideologic, deoarece organizarea, feudala a bisericii
eonsacra prin religie orinduirea de stat feudala laica" 4 statul bizantin
a adoptat masuri legislative privilegiate pentru constituirea patrimonfilor
1 CuprinzAtor pentru problema fundatiilor din dreptul roman clasic, avInd §i utile indicatii
bibliografice, este studiul lui G. Le Bras, Les fondations privies du Haut Empire, publicat
In Studi in onore di Salvatore litccobono, vol. III, Palermo, 1936, P. 23-67.
2 K. Marx, Forme premerglitoare producfiei capitaliste, Buc., ESPLP, 1956, p. 16-17.
Vezi si I. Christian, op. cit., p. 122 $ i urm.
3 Gh. Cront, 'H L-xxXlat.ocaTocil ncpr.oucrla Imre( ToUg 6xrio rcpdyroug cclellvocg, Atena,
1935, p. 25-54.
4 K. Marx si F. Engels, Opere, ed. rusA, vol. XVI, partea I, p. 295.
.6 - c. 4338
www.dacoromanica.ro
82 GH. CRONT 6

cu afectatiune speciall destinate fundatiilor pioase si a legiferat inaliena-

bilitatea bor.
Din examinarea legislatiei lui Justinian, care in esenta sta la baza
intregului drept bizantin ce a ra'mas in vigoare ping la sfirsitul statului
bizantin, se desprinde notiunea noua a fundatiilor considerate subiecte
coleptive de drept 1. Acestea erau bisericile, rognastirile i asezämintele de
asistenta sociala, care aveau bunuri proprii, scopuri proprii si organe admi-
nistrative proprii cu independenta operativa. In legislatia bizantina, potrivit
canoanelor bisericesti i legior laice, fundatiile aveau capacitatea de a
dobindi bunuri in nume proprii, erau adica subiecte de drept. Fundatiile
dobindeau fiinta juridica prin vointa intemeietorilor si nu prin concesiune
din partea autoritatilor statului. Bunurile fundatiilor erau lovite de inalie-
nabilitate, neputind fi Instrginate decit in cazuri cu totul exceptionale 2.
Formindu-se astfel pe calea practica a constituirii unor patrimonii
cu afectatinne speciala, notiunea de fundatie persoana juridica s-a
dezvoltat treptat in Imperiul bizantin, o data cu asezamintele de cult,
cu institutiile monastice i cu operele de caritate, care reprezinta tipul
fundatiilor propriu-zise, caracteristice societätii bizantine 3.

2. DREPTUL DE CTITORIE IN IMPEBIUL BIZANTIN

in marea lor majoritate, fundatiile bizantine au avut caracter

religios i caritabil. Cuprinzind reglementgrile speciale Intemelate mai
intil pe consuetudine i apoi pe dispozitiile canonice i pe mgsurile legisla-
tive, s-a constituit i s-a dezvoltat in Imperiul bizantin un drept propriu
fundatiilor pioase, numit dreptul de ctitorie (TO xl-rfropx6v stxamv).
Acesta este un drept obiectiv cu o structura proprie.
Fondatorii s-au numit wrhTopeg, ctitori 4. Tot astfel s-au numit
Inzestratorii de mai tirziu ai fundatiilor existente sau restauratorii
edificiilor bor. Puteau fi ctitori atit persoanele fizice, bgrbati i femei, cit
si persoanele juridice : comunitatile, asociatiunile i chiar asezgmintele.
1 SA se yeas Indeosebi Codex Justiniani (ed. Krueger, Berlin, 1915), I, 2, 7-25 ; I, 3,
42 ; I, 5, 1 22 ; Novellae Justiniani (ed. Schoell-Kroll, Berlin, 1895), VII, 4-5 ; XLVI, I ;
CXX, 6-11 ; CXXIII, 37-38 ; CXXXI, 5-9.
2 Fate de dovezile concludente cuprinse In legislatia lui Justinian privitoare la reglemen-
tarea fundatiilor ca subiecte colective de drept, apare prezumtioasa sustinerea unor juristi
occidentali care atribuie conceptia fundatiei ca persoane juridice lui Sinibaldus Fliscus, ajuns
apoi pape sub numele de Inocentiu IV (1243-1254). Vezi In acest sens R. Feenstra, Le concept
de fondation du droil romain classique jusqu'a nos jours : theorie et pratique, In Revue Interna-
tionale des Droits de l'Antiquité", 3-e Orie, tome III, 1956, p. 259. Cu privire la teoria lui
Sinibaldus Fliscus, vezi A. V. Venediktov, Proprietalea socialistd de slat, vol. II, Buc., ESPLSD,
1951, p. 440.
a R. Saleilles, Les piae causae" dans le droit de Justinien, In Melanges Gérardin, Paris,
1907, p. 513-551 ; St. Cugia, It (ermine piae causae", In Studi giuridici in onore di Carlo
Fadda, Neapole, 1906, vol. V, p. 229 si urm.
4 Termenul wrbreop a Insemnat la Inceput fondator. Sub forma xcap , termenul a
lost lntrebuintat apoi pentru a indica pe orice persoane care Intemeiase sau Inzestrase o fundatie,
ori restaurase edificiile asezemintelor respective, ori, In fine, demise vreunei fundatii existente
chiar i numai bunuri de valoare recluse. Vezi Meletie Sakelaropoulos, 'Exx)matacrctxbv 8fxeciov
TT); 'crorceroAtxijq 'op6c86ou 'Exx)r,a(cc, Atena, 1898, p. 257, In note.

www.dacoromanica.ro
7 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 83

Conditiile esentiale pe care trebuiau BA' le Indeplineasca cei doritori a

purta numele de ctitori erau : a) sa fie drept credinciosi si sa aiba exerci-
tiul drepturior bisericesti ; b) sa alba exercitiul drepturior civile ; c) sa
posede bunurile si mijloacele materiale necesare pentru Intemeierea sau
dotarea fundatiilor respective, fara a-si rasa propriile lor familii in suferinta
si fail a urmari dobindirea unui nume bun In opinia publica ; d) pentru
fundatiile bisericesti sa obting incuviintarea prealabila a autoritatii
bisericesti 1.
Potrivit normelor canouice si dispozitiilor cuprinse in legislatia
justinianee, titlul de ctitor se acorda de catre autoritatea bisericeasca 2,
dar in practica s-a acordat si de catre imparati. Titlul de ctitor repre-
zinta semnul de recunostinta si de rasplata' publica in cadrul orinduirii
feudale pentru acei care asigurau prin liberalitatile lor infiintarea si con-
servarea fundatiilor.
Drepturile si obligatiile ctitorului se determinau prin actele de
ctitorie, adica prin documentele de fundatie. Asemenea acte plateau avea
valoarea unei legi speciale. Din continutul actelor bizantine de ctitorie
se poate desprinde tendinta unor fondatori de a-si atribui dreptul de
propriet ate asupra bunurior fundatiflor respective sau de a-si rezeiva
privilegii si avantaje nepermise 3 in administratia acelor fundatii. 0
asemenea tendinta, potrivnica normelor canonice si legale in vigoare, era
dezaprobata de autoritati si putea fi sanctionata 4. In general insa
cuprinsul actelor de ctitorie constituie un argument puternic Impotriva
teoriei dreptului de proprietate al particularilor asupra fundatiilor.
Relevam sub forma cea mai rezumativa cu putinta drepturile si
obligatiile ctitorilor, pentru a scoate in evidenta caracterul propriu al
titlului de ctitor, ce nu poate fi si nu trebuie sa fie confundat cu acela
de proprietar. Dintre drepturile si privilegiile recunoscute ctitorilor men-
tion'am : a) dreptul la inscriptia numelui pe pietrele si placile comemo-
rative ale fundatiilor, drept de care se bucurau nu numai intemeietorii
ci si reinnoitorii ; b) dreptul de a li se 'Astra chipul in tablourile sau
picturile edificiilor fundationale ; c) dreptul de pomenire la serviciile
religioase, drept ce se extindea si asupra membrior familiilor lor ;
d) dreptul de a lua parte sub diferite forme la administrarea bunurilor fun-
dationale ; e) dreptul de a recomanda clerici pentru fundatiile religioase si
administratori pentru fundatile caritabile ; f) dreptul de a primi alimente
in caz de saracie, si in sfirsit g) dreptul consfintit prin practica de a fi
inmormintati in interiorul edificiilor consacrate cultului.
Dintre obligatiile ctitorilor mentionam : a) indatorirea de a preda
efectiv bunurile fagaduite prin actul de ctitorie ; b) grija pentru pAstrarea
si folosirea bunurilor respective in scopul fixat prin actul de ctitorie 5.
1 Vezi Indeosebi canonul 24 al sinodului IV ecumenic In Sintagma Ateniand (G. A. Rallis
§I M. Potlis, EUvrecrtm Tray Ocfcav xod tcpc7.)v scav6vcov, Atena, 1852-1859), III, p. 271.
2 Novellae Justiniani (ed. Schoell-Kroll, Berlin, 1895), V, 1 ; LXVII, 1 ; CXXXI, 7.
8 Vezi J. von Zhisman, .Das Stifterrecht (T6 xvirop.xdv 8Exatov) in der morgenlön-
dischen Kirche, Viena, 1888, p. 26.
* Vezi M. Sakelaropoulos, op. cit., p. 262-263.
5 Ibidem, p. 266 270.

www.dacoromanica.ro
84 GI-I. CRONT 8

Din Insasi enumerarea drepturior si indatoririlor ctitorilor rezulta

ca ele cuprind elemente in afara dreptului de proprietate. Avinci caracter
mixt : administrativ si etico-religios, elementele proprii titlului de ctitor
formau un sistem de privilegii ce nu se pot identifica cu dreptul de
proprietate. Precizam ca titlul de ctitor se putea retrage, ca sanctiune,
atunci cind ctitorul nu-si indeplinea obligatiile ce si-a luat prin actul de
ctitorie, precum si atunci cind se arata nedemn de drepturile si privilegiile
ctitoriale. Precizam de asemenea ca' privilegiile si sarcinile ctitoriale se
mosteneau, transmitindu-se succesorilor, indeosebi atunci cind acestia
erau indicati prin actul de ctitorie 1.
Reglementarea dreptului de ctitorie s-a dezvoltat in legislatia bizan-
tina prin instituirea sarcinilor zise de epitropie. Legislatia justinianee a dat
si episcopilor anumite atributii de supraveghere asupra administratiei
bunurilor fundatiilor. Cind mostenitorii refuzau sa dea urmare dispozi-
tillor testamentare privitoare la legatele pioase, invocind insuficienta
averii succesorale, atunci episcopii puteau cere sa se verifice insasi valoarea
si Intinderea acelei averi 2, mostenitorii putind fi urmariti de catre magi-
stratii imperiali si condamnati la plata valorii indoite a legatelor respectives.
Succesiunea testamental./ era reglementata deci si aici in sensul ca ceta-
teanul onorabil sa poata lasa nestinjenit bisericii averea lui" 4.
Fata de refuzul posibil al mostenitorilor de a plati legatele pioase,
soarta legatelor destinate fundatiilor nu era intotdeauna sigura. Din
aceasta cauz'a' testatorii desemnau uneori chiar prin testament, in afara
de mostenitori, cite o persoana de incredere cu insarcinarea de a supra-
veghea si asigura executarea legatelor pioase. Un asemenea executor
testamentar, desemnat dintre persoanele care nu mosteneau, s-a numit
epitrop. Institutia este de origin./ consuetudinara si find socotita utila,
s-a dezvoltat prin ma'suri legislative. Practica desemnarii epitropului s-a
generalizat si a devenit constanta. Cu timpul, institutia a depasit caracte-
rul Oa initial, In sensul ca epitropul putea sa fie insarcinat nu numai cu
executarea legatelor pioase, dar si cu executarea oricaror legate prevazute
in testament si chiar cu impartirea mostenirii intre mostenitori 5.
Institutia epitropiei a fost consacrata apoi de legislatia bizantina
ulterioara. Imparatul Manuil Comnenul, printr-o novela, a luat masuri
speciale pentru asigurarea executarii legatelor pioase, stabilind ca epitropul,
daca nu s-ar dovedi corect in indeplinirea atributiilor sale, sa fie destituit,
in asemenea caz imparatul desemnind un alt epitrop 6 Prin alte dispozitii
s-a prevazut ca puteau fi desemnati epitropi chiar monahii si clericii,

1 N. Milal, Dreptul bisericesc oriental, trad. de D. Cornilescu si V. Radu, Buc., 1915,

p. 440-441.
2 Novella CXXXI, 12.
3 Codex Justiniam (ed. Paul Krueger, Berlin, 1915), I, 3, 45.
4 K. Marx si F. Engels, Opere alese In cloud volume, vol. II, ed. a II-a, Buc., ESPLP,
1955, p. 353.
5 Vezi A. Ferradou, Des Hens des monasteres a Byzance, Bordeaux, 1896, p. 143.
6 K. E. Zachariae von Lingenthal, Jus graeco-romanum, vol. III, Novellae constitutiones
imperalorum post Justinianum, Leipzig, 1857, col. IV, Novella LXV, 6.

www.dacoromanica.ro
9 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 85

de§i potrivit normelor legale ping atunci in vigoare, nici unii nici altii
nu puteau fi tutori
Prin asemenea ma'suri legislative menite sg, consolideze proprietatea
feuda15,, impgratii bizantini au urmarit de bung, seamA un dublu seop :
sg creeze cit mai mune mijloace pentru inzestrarea fundatiilor pioase §i
sa dea tuturor testatorilor certitudinea cg, destinatia legatelor l'asate va fi
respectatá. Efectul unor asemenea dispozitii asupra spiritului public din
Imperiul bizantin explia, in mare ingsufa faptul cA, in practica succesiu-
nilor testamentare bizantine, grija pentru operele pioase devenise con-
stantl. Din actele private bizantine ce s-au adunat §i publicat, aflam ca
in testamentele Mr, testatorii bizantini, in dispozitiile privitoare la averea
lor, destinau scopurilor pioase aproape in mod regulat o parte din bunurile
lor, inainte de a statornici cum sä se impart a. bunurile ce lgsau 2.
Astfel prin institutia epitropiei, fundatiile bizantine au putut avea
§i sprijinul altor persoane, in afafa de sprijinul asigurat din partea cti-
torior, prin practica §i reglementkile dreptului din ctitorie. Reglemen-
Varile inlesnitoare ale impAratilor, precum §i emulatia provocatg de pri-
vilegiile dreptului de ctitorie au determinat Infiintarea §i inzestrarea fun-
datiilor intr-o mgsur5, atit de neobi§nuitg inch la Constantinopol, de
pildà, se puteau vedea §iruri de fundatii pe intinse spatii in cartiere intregi 3.
Din cauza imenselor coneentrAri de bunuri in patrimoniile fundatiilor 4,
apoi din cauza abuzurilor organelor administrative §i a tendintelor de a
acapara micile proprietAti tarAne§ti, s-au ridicat in Imperiul bizantin
puternice nemultumiri §i impotriviri populare, pentru potolirea c6rora
statul a luat unele masuri legislative restrictive cu privire la regimul
fundatiilor §i indeosebi cu privire la fundatiile m5,ngstire§ti.
Astfel, in anul 922 printr-o novelg, a impgratului Roman Lecapenul
s-a interzis achizitia fie oneroasg, fie gratuitg, a anumitor bunuri de cAtre
stgpinitorii numiti auvaToi, intro care figureaza, §i egumenii mángstirior 5.
Cu toate cl din punctul de vedere al monarhiei era justificatA preocup area
impgratului de a opri extinderea marilor domenii in dauna micii proprie-
tati, aceastg mAsurg n-a rAmas In vigoare, decit puting vreme, fiind
inlauratI probabil chiar de Constantin Porfirogenitul, fatl de care Roman
Lecapenul fusese considerat uzurpator. Intro anii 963-969, impgratul
Nichifor II Focas a interzis printr-o nove15, Infiintarea de noi mgngstiri,
precum §i infiintarea de case pentru strAini (svoaoxeZa) §i de ospicii
pentru bAtrini (npoxop,ei:oc). Acest impgrat a interzis de asemenea orice
donatie sau legat pentru mgngstiri, pentru casele de strgini sau pentru
ospiciile de Vatrini existente 6.
1 K. E. Zachariae von Lingenthal, op. cit., vol. III, col. II, Novella LXVIII.
Aceste dispozitiuni n-au fost fnsb codificate de Armenopol. Vezi Exabiblos (ed. Klonaris,
1833), V, 11, 22.
2 F. Trinchera, Syllabus graecarum membranarum, 1865, p. 170, 191, 252, 304, 511, 551.
Facern trimiterile dupd menliunile aflate In H. Monnier, Les Novelles de Leon le Sage, Bordeaux-
Paris, 1923, p. 168.
3 Vezi A. Ferradou, op. ciL, p. 33-34.
Vezi M. V. Levcenko, IlepHonnoe nmynlecTBo VVII BB. B BOCTOMHO-PBMCKOff
14MIlep1114 in Bnaairrnticnnti Bpememnue", t. II (XXVII), 1949, p.11-59.
K. E. Zachariae von Lingenthal, op. cit., vol. III, Novella II.
6 Ibidem, Novella XIX.

www.dacoromanica.ro
86 GH. CRONT 10

Masura prohibitiva a lui Nichifor Focas se refera' deci nu numai la

fundatiile manastiresti, ci i la fundatiile de asistenta publica, poate
pentru motivul ca' acestea se gaseau In mare parte sub conducerea mo-
nahilor i clericior. Tulburarile provocate In imperiu de clericii i monahii
adversari ai acestei masuri au determinat abrogarea ei dupa' 30 de ani
de la promulgare, facind pe imparatul Vasile I sa o considere cauza tuturor
nenorocirior imperiului 1. Caracterul vremelnic al acestor masuri restrictive
ne Indreptateste s admitem. ca, in Imperiul bizantin practica liberalità-
tilor pentru scopuri pioase a fost generala i constanta. Imparatii, marii
proprietari, dregatorii i chiar oamenii saraci se intreceau In a rasa parte din
bunurile Mr, iar uneori chiar i toata averea Mr pentru scopuri pioase. Libe-
ralitatile mai importante erau destinate indeosebi fundatiilor man'astiresti.
Diferite erau formele sub care se infatisau liberalitatile in fapt.
Marturiile documentare atesta ca' unor fundatii, celor manastiresti in-
deosebi, li se acordau de &are proprietari Inlesniri speciale, ca de pilda
exercitiul gratuit al unor servituti sau dreptul de pasunat pe terenurile
particulare. Uneori imparatii dadeau gratuit coloni pentru muncile agricole
necesare, iar alteori acordau fundatiilor religioase rente din venitul
impozitelor datorate de anumite orase sau chiar rente din casa statului.
Alteori Imparatii inzestrau fundatiile pioase cu bunurile confiscate de la
persoanele dizgratiate. Mu lte i Intinse averi s-au adunat in patrimoniile
fundatiilor bizantine. Acumularea terenurilor in proprietatea fundatiilor
a contribuit la adincirea aservirii feudale a t'aranimii bizantine.
Din punctul de vedere al fortelor sociale ce stan la baza lor, fun-
datiile bizantine sint creatii ale straturior sociale posedante. Monarhia
bizantina a gasit in fundatiile religioase sprijinul ideologic necesar conso-
lidarii autoritatii imperiale i aparatului de stat centralizat in conditiile
relatiilor feudale. Cu un asemenea ajutor, monarhia bizantina' a putut sa
lupte i Impotriva farimitarii feudale. Intemeind i
inzestrind fundatiile
cu intinse proprietati funciare, nobilimea feudala §i-a consolidat pozitia
sa de clasa latifundiara, deoarece pe aceasta cale se consacra, pentru
constiinta maselor populare, Insasi legitimitatea latifundiflor nobiliare
§i bisericesti. Fondatorii mai marunti i donatorii saraci sporeau i ei
numarul i puterea fundatiilor, fiind Indemnati In special de grija de a-si
pune la adapost bunurile Mr sub protectia fundatillor pioase, de la care
puteau primi ingrijire In caz de batrinete, de infirmitate sau de saracie 2.
Dar dupa cum arata F. Engels, ... ce foMs aveau cei ce cautau aparare ?
Protectorul le punea conditia s treac a. asupra sa proprietatea paminturior
Mr, asigurindu-le In schimb uzufructul pe viatV ; procedeul acesta biserica
ii prinse s1-1 imit cu zel in secolele al IX-lea si al X-lea, pentru sporirea
propriei ei proprietati funciare" 3.
t0 In ceea ce priveste categoriile sociale pentru care erau destinate
veniturile fundatiilor bizantine, istoria arat c principalii beneficiari
1 K. E. Zacharrae von Lingenthal, op. cit., vol. III, Novella XXVI. Vezi qi
A. Ferradou, op. cil., p. 39, 152.
2 Vezi Gh. Cront, op. cit., p. 141.-147.
3 K. Marx si F. Engels, Opere alese in cloud volume, vol. II, ed. a II-a, Buc., ESPLP,
1955, p. 326.

www.dacoromanica.ro
11 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 87

au fost clericirsi monahii, care au si constituit o categorie social/ foarte

activg, in sustinerea regimului feudal din Imperiul bizantin. Intretinerea
personalului bisericese i cheltuielile pentru cult au fost principalele sarcini
ale fundatiilor bizantine. Uneori au fost impuse fundatiilor si contributii
materiale exceptionale pentru necesitAtile statului. In conditiile relatiilor
feudale, fundatiile organizate potrivit canoanelor i legilor bizantine au
inlesnit i aparitia unor creatii culturale originale.
Economia feudalg nu poate fi inteleasl just fka", cunoasterea regi-
mului juridic privilegiat de care s-au bucurat fundatiile medievale

3. DIIEPCLIL DS criroREE BIZANUNI IV TIRILE ROII/VS

Cercetkile privitoare la cauzele generale si la natura recept'grii

dreptului bizantin in tkile romine sint Ind, la inceputul lor 2. Transmisiu-
nile bizantine in tgrile romine au fost substantiale mai cu seamg in ceea
ce priveste situatia i drepturile bisericii in stat. Biserica a fost una dintre
institutille de bazá ale societAtii feudale rominesti. Prin mijlocirea ei au
fost receptate vechie nomocanoane bizantine impletituri de canoane
bisericesti cu legile laice Sintagma lui Matei Vlastare, Nomocanonul
lui Alexie Aristen, Nomocanonul lui Manuil Malaxos i altele.
Circulind fie sub forma colectiilor grecesti introduse de c'atre ierarhii
greci care au pgstorit aici 3, fie sub forma traducerilor in limba slavg scrise
din porunca domnilor i ierarhior, iar apoi in traduceri rominesti, aceste
nomocanoane denumite in general pravile au avut intr-o anumitg mkura,
intrebuintare oficial6 nu numai pentru c biserica inski a exercitat atri-
butii de institutie public/ in statele feudale rominesti, dar i pentru c6,
crescuse autoritatea administrativ'a central i sporise initiativa domnilor,
care aveau nevoie de dreptul scris spre a-1 folosi impotriva dreptului
nescris, local 4.
Pravilele sint totusi foarte rar mentionate in confirmkile domnesti
si in zapisele privitoare la constituirea fundatiilor. Este fapt cunoscut c.
in evul mediu regulile de drept cu caracter consuetudinar aveau in tkile
romine o aplicatie precumpgnitoare fatg, de regulile juridice scrise. Pentru
cercetarea noastfl este important faptul ca' in ceea ce priveste constituirea
1 5i in Rusia medievald fundatiile religioase au avut dreptul de a dobindi i administra
bunuri En nume propriu. B. D. Grekov, care socoteste cá biserica a fost cel mai bun gospo-
dar atit in toate tdrile Europei cit si la Bizant", a ardtat Ca bisericile st mAndstirile din Rusia
feudald au avut averi proprii, folosind ca proprietare si administratoare ale bunurilor lor unele
mijloace pe care nu le-au folosit stdpinii laid" (Tdranii In Rasta, Buc., Ed. Academiei R.P.R.,
1952, p. 159, 682-698).
2 Pot fi considerate inceputuri cercetdrile intreprinse de Gh. Cront, Dreptul bizantin In
fdrile romlne, In Studii", an. XI (1958), nr. 5, p. 33-59 ; an. XIII (1960), nr. 1, p. 57-82,
precum i articolul lui Al. Georgescu, La reception du droit romano-byzantin dans les princi-
pautés roumaines (Moldaote et Valachie), tn Mélanges L. Levy Braid, Paris, 1958, p. 373-391.
3 In Dobrogea, biserica a fost condusd de ierarhi greci cu mult inainte de intemeierea
statului feudal al Tdrii Rominesti. Pe la 1249-1250, un scaun arhiepiscopal, existent ale!, se
transforma In mitropolie. Vezi Doc. prio. ist. Ront., 13, XIIIXV, p. 5.
4 Vezi P. P. Panaitescu, Literatura juridicd, In capitolul Cultura jeudald din volumul
Viala feudald In Tim RomtnPascd §i M)Idooa (sec. XIV XV II), Buc., 1957, p. 518-522.

www.dacoromanica.ro
88 GH. CRONT 12

§ireglementarea fundatiilor, dreptul consuetudinar are In mare masura

acelasi continut ca i dreptul scris. Nici nu se putea altfel, deoarece
dreptul de ctitorie, s-a practicat in tärile romine sub egida bisericii oito-
doxe, care a conservat aceleasi reguli bizantine, aplicindu-le fie pe calm
practica a traditiei, fie prin folosirea pravilelor.
Intrucit dreptul de ctitorie apare in Wile romine cu aproape aceleasi
reglementari stabilite de cancanele i legile bizantine, identitatea materiala
fund aproape evidenta intre continutul dreptului de ctitorie bizantin §i
continutul dreptuhii de ctitorie rominesc, nu mai este necesar sä repetam
cuprinsul reglementarior acestui drept privitor la constituirea i natura
juridica a fundatiilor. Ca si ierarhia bisericeasca, ca i organizatia monastica,
fundatiile medievale rominesti s-au constituit dupg regulile bizantine.
Domnia feudala a sprijinit deopotriva ierarhia bisericeasca, organizatia
monastic i fundatiile, acestea fiind insemnate pirghii de sustinere pentru
insasi fiinta statelor feudale rominesti, constituind o chintesenta ii
consfintire a dominatiei feudale existente" 1.
Practica liberalitkilor pentru scopuri religioase, caritabile 1i
culturale a avut un caracter general in tarile romine. Dreptul de ctitorie
a cunoscut aici o larga raspindire. Fundatiile directe sau indirecte s-au
infiintat sub formele cele mai variate : biserici, schituri i manastiri, epis-
copii i mitropolii, bolnite i adaposturi pentru calatori 2, diferite aseza-
minte de binefaceri, scoli i spitale. In afar*/ de aceste denumiri obisnuite
care exprima notiunea de fundatie, mai gasim uneori in acte, cu acelasi
sens, termenul expresiv de casa" 3.
Din mkturiile documentare care stau la baza studiului nostru,
desprindem constatarea c folosirea dreptului de ctitorie bizantin nu s-a
facut sub o forma pasiva, ci a fost adaptata realitatior din tarile romine.
A existat in tarile romine o conceptie destul de clara despre locul fundatiilor
pioase in viata statului feudal.

II. CONSTITUIREA FUNDATIILOR IN TARILE ROMINE

1. PRACTICA INTEMEIERII CTITORIILOR DOMNE$TI

Dreptul de ctitorie a avut o larga aplicatie in *lie romine. El a

fost cunoscut atit sub forma scrisa a nomocanoanelor, cit si sub forma
consuetudinara. Practica intemeierii ctitoriilor s-a dezvoltat mai cu seama
sub protectia voievozilor care s-au proclamat, in general, ocrotitori ai
acestor actiuni. Multe biserici i manastiri, episcopiile i mitropoliile au
devenit treptat stapinitoare de intinse domenii, datorita In primul rind
1 F. Engels, Rdzboiul Idrdnesc german, ed. a III-a, Buc., ESPLP, 1958, p. 49.
2 Mentiune in documente despre asemenea fundatii ga'sim din 1524, in Doc. priv. ist.
Rom., B, XVI, vol. I, p. 181.
3 Acest termen figureaza In copiile rominesti ale actelor domnesti. Citim, de exemplu,
in actul din 13 ianuarie 1519 prin care Neagoe Basarab intare§te nidnAstirii Gura Motrului
dania de ocine a lui Harvat logoat : ... au ajutatu si au datu aciasta ocind ce scrie mai
sus sfintei case ce-i mai sus zise". Textul in Doc. priv. ist. Born., B, XVI, vol. I, p. 140

www.dacoromanica.ro
13 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 89.

sprijinului domniei feudale 1. Din actele privitoare la ctitoriile domnesti

rezulta c domnii Tarii Rominesti si ai Mold.ovei se considerau continua-
torii unei vechi traditii care cerea ca voievozii s, ridice i sa inzestreze
fundatii pioase.
tn Tara Romineasca, marturiile ce aflam in documente sint statornice
in aceasta privinta. Spicuim citeva. Astfel, in actul din 1409-1418 prin care
Mircea cel Batrin inzestreaza cu sate ohabnice manästirea Cozia, ctitoria
sa, citim ca in hrisoavele bizantine : Astfel Io Mircea mare voievod
o domn a toata tara Ungrovlahiei, rivnind s urmez vechilor imparati si
domni care cele lumesti le-au cirmuit cu. pace in binefaceri . a dat domnia
mea satul ... ca sa, fie in supunere fata de acea manastire... i sa fie de
mina' si de ohaba" 2. Chid Mircea cel Batrin se declara astfel urmator
vechilor imparati, facind liberaliti pentru scopuri pioase, constituirea
fundatiilor cunostea in Tara Romineasca o reglementare foarte asemana-
toare cu reglementarea fundatiilor bizantine. In spiritul acestei regle-
mentari, voievozii romini ocroteau fundatille, asa cum le ocrotisera im-
paratii bizantini.
Chid prin asezamintul din 13 aprilie 1596, Mihai Viteazul si sfatul
eau domnesc constatau c fundatiile manastiresti fusesera atrase spre
99
obiceiuri carele nu sant den porunca sfintei pravile", restabilirea ordinei
apararea patrimoniilor acestor fundatii au fost hotarite, prin acel aye-
zamint, tot in baza vechii traditii potrivit careia domnul Orli era protec-
torul fundatiilor i supraveghetorul vechilor lor rinduieli. Actul domnesc
statorniceste in scopul ocrotirii manastirilor ca pentru abaterile mai grave
ce nu se pot judeca dupa pravila bisericii", vinovatii sa fie adusi la domnie
11sa se judece cu pravila imparateasca" 3.
Cind in 1638 Matei Basarab s-a hotarit s5 opreasca risipirea bunurilor
manastiresti in miinile strainilor, domnul Tarii Rominesti a urmarit prin
hrisovul sau sa. restabileasca obiceiul ce s-a imadacinat in toata lumea"
si care fostu-s-au intarit i aici in teara noastra din zilele vechi si de in
descalecata terei, obiceiu ca acela a zidi bunii crestini, domnii
fiecine case dumnezeesti, sinte monastiri, asa prin munti, prin paduri
ce i prin orase ..." 4. Matei Basarab, care vedea in traditia fundatiilor
manastiresti oglindindu-se Insi cinstea terei", a statornicit a, aiba
a trai monastirile intr-acea slobozie ce-au avut de inainte pre acea pravila
gi tocmeala cum au legiuit ziditoril i ctitorii lor i sa aiba a fi pe seama
terei cum au fost de veac" 5.
Grigore Ghica, fondatorul manastirii i spitalului Pantelimon din
Bucuresti, invoca in actul de fundatie din 12 octombrie 1735 aceeasi
traditie potrivit careia multi din domnii i obladuitorii rii acestia, din
inceput de la descalicatoarea Orli . s-a aratat cu multe mijloace de
milostenii . unii monastiri din temelie zidind i in5ltind i cu venituri
1 Vezi V. Costachel, Domeniul mdndstiresc, in capitolul Domeniul feudal din volumul
Viala feudald In Tara Romtneascd qi Moldova (sec. XIVXV II), Buc., 1957, p. 282-289.
2 Doc. priv. ist. Rom., B , XII I XV, p. 59 60.
c Textul alezdmintului in Doc. priv. ist. Rom.,B, XVI, vol. VI, p. 206-207.
4 Textul hrisovului in Th. Codrescu, Uricariul, XXV, Iali, 1895, p. 380.
5 Didem, p. 383.

www.dacoromanica.ro
90 GH. CRONT 14

de mosii inzestrindu-le, altii cu mile si danii de venituri adaugindu-le" 1

Aceste citeva marturii documentare sint suficiente pentru a constata ca
in Tara Romineasca a existat conceptia potrivit careia traditia cerea dom-
nilor sa ridice ctitorii si BA,' ocroteasca pe cele existente.
In Moldova, domnii au avut de asemenea constiinta acestei traditii.
Relevam ca mai expresiva, fiind si. cea mai veche consemnata de docu-
mente, marturia lui Petru Musat, cuprinsa in actul sa'u din 1 mai 1384.
Daruind. unei biserici catolice din Siret venitul eintarului din acest tirg,
, domnul Moldovei se exprima, astfel : Noi asadar dupg pilda sfintilor regi
si principi care prin binefacerile si. daniile lor au crescut si au sporit in
multe chipuri inchinarea ... vrem si purtam dorinta ca ... slujba... sa
se savirseasca deapururi in tara noastra ... si poruncim ca suszisa danie
sa dainuiasca" 2.
Petre Musat al Moldovei se declara astfel urmator al regior si dom-
nilor protectori de fundatii pioase. S-ar putea sustine ca pentru domnul
Moldovei conceptia redata in actul sail ar fi putut sa fie inspirata mai
curind. din traditia regilor catolici ai Ungariei decit din traditia imparatilor
bizantini. Mind posibila si o inspiratie apuseana, nu trebuie exclusa nici
influenta principiilor si practicilor bizantine, exercitata prin mijlocirea
bisericii ortodoxe, deoarece intemeierea mitropoliei Moldovei a avut kw
chiar in timpul domniei lui Petru Musat, care a si incercat sa stabileasca
raporturi canonice cu patriarhia constantinopolitana. Important este
faptul ca Petru Musat avea constiinta unei obligatii ceruta de insasi
situatia sa de domn, de a protegui'si inzestra fundatiile pioase.
Alexandru cel Bun, prin actul sau din 16 septembrie 1408, harazind
sate unei biserici din tirgul Roman, arata ca am facut cu cugetul nostru
bun si. cu sfatul nostru si cu obstea ... pentru pomenirea domnilor de mai
inainte, inaintasii nostri" 3. Ideea de continuitate fata de predecesori, in
ce priveste liberalitatile pentru fundatiile pioase, se exprima limpede si
in alte acte de hardzire, ce ni s-au pastrat de la Alexandru eel Bun 4.
Prin actul din 16 aprilie 1527, prin care daruieste un sat manastirii Po-
brota rezidita de el, Petru Rams precizeaza ca a miluit cu sate si. metoace
aceasta manastire pe care a zidit-o nu numai cu ajutorul" divin, dar
si cu puterea" data lui de d.omnia Moldovei" 5. Referirea la domnie ne
arata ca intemeierea si inzestrarea etitorilor constituiau si in conceptia
acestui voievod o traditie istorica legata in primul rind de institutia domniei.
Constantin Cantemir, acordind. unele scutiri manastirii din Silisteni
ee era ctitoria sa, lamureste prin actul sau din 2 iulie 1692, redactat in
limba romina, ca socotind. si urmind lucrurile celor bune altor raposati
1 Textul In Al. G. GAI4escu, Eforia spitalelor civile din Bucuresti, Buc., 1899, P. 168.
Gr. Ghica, fondatorul ra-rii $i spitalului Pantelimon, a invocat $i In testamentul sail din iulie
1762, prin care a reinnoit liberalitdtile sale, aceeali traditie a domnilor Intemeietori $i Inzestras-
tori de fundatii din Inceput de la descaliciltoarea tarii" (ibid., p. 179).
2 Doc. priv. ist. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 2. Textul latin In M. Costkhescu, Docu-
mente moldovenesti trtainte de ,$tefan cel Mare, vol. I, Ia$i, 1931, P. 5.
3 Textill In Doc. priv. ist. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 17.
4 SII se vadd ca exemple actele din 18 apr. 1409, 7 nov. 1409, 14 apr. 1411 (ibid.,
vol. I, p. 19-20, 24-25).
5 Textul In Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. I, P. 243-244.

www.dacoromanica.ro
15 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 91

domni carii au fost mai inainte de noi... dat-am si am miluit a noastra'

m/n/stire care... iaste f/cuth de domnia mea i miluith in zestre cu
bucate din prilejul nostru.... precum sint i alte sfinte nan'astiri Mcute
de alti thposati domni ce au fost mai inte de noi" 1. i aceasth maxturie
deci concord/ cn atitea altele ale domnilor Moldovei care considerau ca
obligatia iufiinàrii, inzestthrii i proteguirii fundatiilor pioase face
parte din indatoririle cirrnuirii domnesti.
Pentru domnii thrilor romine, constituirea i inzestl.area fundatiilor
apar astfel ea acte de politic /. intern/ traditional/ destinate consolid/rii
autoritAtii monarhice 2 In actele lor destinate fundatiilor, domnii exprinal
ideea continukii unei traditii mai vechi a impgratilor, pe care noi o inter-
prethm ca fiind traditia bizanting, astfel cum rezultä din hrisovul mentionat
al lui Mircea cel Bätrin i chiar din hrisovul mentionat al lui Petru Musat.
Actele domnesti cuprind apoi ideea reglementArii fundatilior potrivit
dispozitiilor canonice bizantine, cuprinse in pravile, astfel cum rezulta
din actul mentionat al lui Mihai Viteazul. Se constath in sfirsit, c obli-
gatia Infiintril i inzestthrii fundatiilor precum i protectia lor in general
formeaz/ una dintre indatoririle de continuitate si de cirmuire domneasca,,
astfel cum rezulth din hrisoavele mentionate ale lui Alexandru cel Bun,
Petru Rare i Constantin Cantemir.
2. CARACTERUL CONFIRMARILOR DOMNEFn

Dreptul conouetudinar romin din evul mediu cunoaste norma con-

servgrii propriethtii in familie. Pentru pAstrarea mosiei in famine, devolutia
propriethtii era asigurath indeosebi in favoarea descendentilor directi 3.
Liberalit'atile destinate fundatiilor constituiau abateri de la dreptul comun
de devolutie a propriethtii i ca atare asemenea liberalitáti, putind fi
contestate, trebuiau protejate prin m/suri speciale. Confirmarea dom-
nease/ era ceruth ca masuth de protectie. Aceasth confirmare constituia
si un act de autorizare a liberalithtior respective, in temeiul dreptului
denumit al domeniului eminent.
Confirmarea domneasca, apare i ca un element al inthririi auto-
ritii domnesti asupra institutiilor de drept civil. Oamenii simteau
trebuinta sa, ceath domnului sá confirme prin acte aduse la cunostinta
ubsteascA liberalit4ile destinate fundatiilor, nu pentru a da astfel fiinth
juridic/ liberalitátilor sau fundatiilor, ci pentru a preveni revendicgrile
si procesele mostenitorilor indreptatiti s reclame proprietatea bunurilor
respective. Interventia domneascá se cerea ea o Da/8w/ de protectie, mai
ales pentru liberalitatile ce reprezentau. mutatii exceptionale ale ("rep-
tului de proprietate 4.
1 Textul in Th. Codrescu, Uricariul, vol. XXIII, Iasi, 1895, p. 187.
2 Cf. si E. Virtosu, Titulatura domnilor si asocierea la domnie In Tara Romtneascd
i Moldova (pind tn secolul al XV I-lea), Buc., Ed. Academiei R.P.R., 1960, p. 393 si urm.
3 Cf. de ex. G. Cernilovski, IticToplin rocygapcTria z upana, Moscova, 1949,
cap. VIII, § 1.
4 Caracterul confirmdrii domnesti este admis in acest sens si de I. Minea qi L. T. Boga,
Gum se mosteneau moiile in Tara Romtneascd pind la spqilul sec. al XV I-lea, vol. I, Iasi,
1933, p. 19.

www.dacoromanica.ro
92 GH. CRONT 16

Dacá cercet5,m cauzele speciale ce stau la baza confirmgrilor dom-

ne§ti, constat5m pe de-o parte c5, fondatorii, donatorii i testatorii
solicitau ei in§i0 confirmarea domneasc5, pentru a da o mai mare tärie
actelor kr, iar pe de alta, parte &á In§i§i conducnorii fundatiilor erau
interesati s obting confirmäri domne§ti pentru a se apgra de revendi-
&Arlie i incalarile contestatorilor eventuali. Folosim aid marturii docu-
mentare indeosebi din secolele XIV-XVI, dar practica a continuat BA,
fie aceemi i In secolele urmaloare.
Astfel confirm5rile domne§ti s-au dat adeseori pentru daniile
facute fundatiilor, actele de confirmare Rind cerute de in§i§i donatorii
respectivi. Dup5, cum arat5, multe acte domne§ti, donatorii ace§tia veneau
97
Inaintea domniei". Aceasta, practicg este atestat'a de documente atit
in Moldova 1, cit i in Tara Itomineasc5, 2. Confirm6rile domne§ti pentru
danii erau de asemenea cerute i de &are conducatorii fundatiilor 3.
Cind in actele de danie donatorii puneau conditii speciale pentru utilizarea
bunurilor däruite, atunci confirmarea domneasc5, folosea atit organelor
administrative ale funclatiei, cit i donatorilor, ca o dovad5, mai trainic5,
a invoielii lor 4.
S-au mai dat confirmAri domne§ti fundatiilor, la cererea organelor
kr administrative pentru bunurile läsate de testatori. Confirmarea trans-
misiunilor de bunuri mortis causa" era indeosebi cerut5, de organele
administrative ale fundatiilor pentru c, raminind neconfirmate, ase-
menea transmisiuni riscau sä fie lesne contestate i pentru cä stgpinirea
fundatiilor asupra unor asemenea bunuri era mai greu de exercitat, mai
ales cind bunurile se gAseau In indiviziune. In asemenea situatii confir-
marea domneasa, trebuia s5, mentioneze drepturile fundatiilor respective
In cuprinsul unor proprietgti rAmase in indiviziune 5.
S-au dat apoi confirmari domne§ti pentru bunurile cumpgrate de
fundatii. Si aceste confirmAri au caracterul unor acte de autentificare des-
1 Boierul Sin Birlici, ddruind mdndstirii Moldovita doud sate, a venit inaintea domniei",
obtinind confirmarea daniei prin actul din 17 martie 1418. Textul in Doc. priv. ist. Rom.,
A, XIV-XV, vol. I, p. 39-40. Spre a obtine confirmarea daniei unui sat pentru mdndstirea
Neamt, boierul Basotd Mihail a venit inaintea noastrd", aratA Alexandru cel Bun in actul
ski din 4 dec. 1428 (ibid., vol. I, p. 71). Alte confirrndri domnesti din secolul al XV-lea, la
cererea donatorilor, vezi ibid., vol. I, p. 241, 244, 357, 372, 393.
2 Ivan Clucerul, ddruind mAndstirii Glavacioc un sat In 1504, a venit inaintea domniei
... de a ddruit satul sdu" (ibid., XVI, B, vol. I, p. 24). Exemple de confirmdri domnesti
pentru danii filcute fundatiilor din Tara Rornineascb In secolul al XVI-lea, ibid., vol. I, p. 69
71, 74, 87-88, 94, 102, 107, 140, 156, 162, 182, 189.
3 Intre exemplele de cardirrndri de acest fel in Tara Romineascd, vezi actul lui Vlad
cel TIndr din 22 martie 1511 si actul lui Neagoe Basarab din 16 septembrie 1512 (ibidem, vol. I,
p. 68-69, 87).
4 0 asemenea situatie ne infdtiseazd actul din 23 ianuarie 1450, prin care Bogdan
voievod intdreste mdndstirii Nearnt un loc pentru cloud mori in hotarul Delenilor, ificut danie
de Steful i Mindra. Donatorii, ddruind locul numai pentru mori, au pus calugarilor conditia
iar in hotarul pdmintului ca sd nu se amestece". Dupd ce mentioneazd aceastd conditie, actul
domnesc confirmd am dat si am intdrit acel loc" (Doc. priv. ist. Rom., A, XIV-XV,
vol. I, p. 244).
5 Relevdm in acest sens actul din 27 iunie 1387 prin care Mircea cel Bdtrin, confirmind
mAndstirii Tismana toate proprietbtile i toate privilegiile sale anterioare, intdreste i moste-
nirea lAsatd de un Dumitru Ddbdcescu ce a ddruit ... la moartea lui, mAndstirii, cit a fost
al sdu la Ddbdcesti, a patra parte" (ibid., B, XIII- XV, p. 41, 45, 47).

www.dacoromanica.ro
17 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE Ss

tinate s5, serveascá gerantilor impotriva contestatorilor. Cuprinsul actelor

este concludent in acest sens, atit in Moldova 1 cit i in Tara Romineascl 2.
Cumpgraurile de bunuri imobile au fost confirmate uneori i prin actele
prin care domnia reinthrea in general averile fundatiilor 3. Confirmgrile
domnesti s-au mai dat, la cererea contractantilor, i pentru schimburile
de bunuri, fAcute intre fundatii i particulari. Aceasth practica este ates-
tath in documente, atit in Moldova 4, Cit si in Tara Romineascá 5. Mu lte
confirmgri s-au dat in urma unor judecati domnesti, avind ca obiect
litigiile dintre fundatiile respective si unii reclamanti sau incglcatori ai
bunurilor fundatiilor. i aceasth categorie de confirmgri domnesti este
frecventh atit in documentele Moldovei 6 Cit 0 in documentele TArii
Rominesti 7.
Adeseori confirmgrile domnesti erau cerute in general pentru toate
averile fundatiilor respective, cu prilejul unei danii noi, unei cumparAturi
noi, unui schimb de bunuri, unui litigiu de hotar, unei contestatii de stà-
pinire, intrucit confirMarile aveau valoarea actelor de publicitate si
asigurau In diferite feluri ocrotirea patrimoniilor fundatiilor de cltre
organele administrative ale statului feudal. In ce priveste transmisiunea
propriethtii, confirmgrile domnesti nu apar deci ca elemente constitutive
ale patrimoniilor fundatiilor, ci apar ca instrumente asemAngtoare actelor
de autentificare 8. Functiunea probatorie a actelor domnesti de confirmare
Mentiondna pentru exemplificare, confirmarea dortmeascd din 7 sept. 1452 pentru o
bucatd de pdmInt cumpbratd de mtnAstirea Neamt de la o femeie si de la fiul ei. Actul dom-
nesc Intdreste un contract de vInzare-cumptrare : Deci, noi, vdend bundvoia lor I Intele-
gerea de asemenea i noi am dat aceastd bucatd de pamint mAndstirii ..." (Doc. priv. ist.
Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 250).
2 Neagoe Baiarab confirmd la 15 ianuarie 1519 un sat mdnastirii Arges pentru el 1-a
cumpbrat sfInta milpdstire" (ibid., B, XVI, vol. I, p. 140). Alt act de confirmare dat unei
mAndstiri din Tara Romlneascd pentru bunuri cumparate In secolul al XVI-lea, vezi ibid.,
\ 01. I, p. 163-164.
3 Intdrind na-rii Cozia clout sate ce se aflau de mind vreme In patrimoniul ei, Radul
cel Mire precizeazd, prin actul sau din 11 ianuarie 1505, ca-i IntEreste i o ocind pe care au
cumpbrat-o cillugdrii" (Doc. pHv. ist. Rom., B, XVI, vol. I, p. 24). Confirmarea se repetb In
1507 (ibid., vol. I, p. 41).
4 In actul din 5 iunie 1470, prin care tefan eel Mare confirmá un schimb de sate Intre
mAndstirea Bistrita i o familie de boieri, citim : au venit Inaintea noasträ si s-au tocmit
si s-au schimbat satele. De aceea, noi väzind buna lor vole i tocmeald dintre dlnsii ca sd-si
schimbe satele lor, de asemeni i noi am dat acel sat... mAndstirii" (ibidem, A, XIVXV,
vol. I, p. 374-375).
5 Confirmari date fundatiilor din Tara Romlneascd In sec. XVII pentru schimburi de
bunuri, ibidem, B, XVI, vol. I, p. 97, 160, 163.
6 Citim in actul din 12 decembrie 1455 al lui Petru Aron cd pentru un sat al mAndstirii
Neamt, Ora panului Gostilo s-a judecat de catre domn. Deci s-au pitrit eft s-au plrit cu privi-
legiile lor, dar pan Gostilo n-a putut sa doblndeascd acest sat ... ci a pierdut din toatb legea
Deci noi vdzind aceasta am dat si am Intarit acest sat ... sd fie mdnAstirii" (Doc. priv.
ist. Rom., A, XIV XV, vol. I, p. 282).
7 Mihnea cel Rdu Intdreste la 5 iunie 1508 mAndstirii Govora un sat, In urma judeatii
pentru et s-au plat Inaintea domniei Cirstea, i cu calugarii...". Actul de confirmare
ibid., B, XVI, vol. I, p. 44. Confirmdri domnesti din Tara RornIneascd In sec. XVI, date funda-
tiilor In urma unor judecati pentru bunuri litigioase, ibid., vol. I, p. 66, 67-68, 70, 76, 82,
106, 131, 138, 143, 188.
8 In ceea ce priveste acest caracter al actelor domnesti In general, vezi G. Fotino,
Contribution a Velude des origines de rancien droll coutumier roumain, Paris, 1925, p. 162.

www.dacoromanica.ro
94 GH. CRONT 18

este indicatg de altfel prin inski formula tipicg de in0iintare tuturor",

prin care actele deveneau opozabile tertilor.
Actele de fundatie imbracau forme diferite. Se pot identifica acte
de voint6 fundationall in actele de donatie sau in testamente, dar 1i in
actele de schimb, in actele de vinzare, in actele de partaj. Asemenea acte
nu aveau nevoie de confirmarea puterii publice pentru a fi valabile. Din
documente constatam ca' interventia domniei, cind se producea, avea
de scop s dea mai mult a. putere probatorie unor asemenea acte. Actele
de fundatie sub diferitele lor forme aveau deci valabilitatea juridicI
independentá de intarirea domneascä. Simp la voint5, a fondatorului deter-
mina crearea fundatiei sale. Avind capacitate in nume propriu, nesubor-
donat'a persoanelor sau asociatiilor, fundatiile dobindeau fiin juridick
farg concursul statului, Mfg concesiune din partea autoritgtii de stat.
Aceasta a fost practica in cursul evului mediu, mgrturiile documentare
din secolul al XVIII-lea hind tot atit de concludente ca i cele din pri-
mele acte domne§ti Confirmgrile domne§ti n-au avut drept scop s'a
creeze fundatiile sau s5, se dea valabilitate liberalitatilor destinate bor.
ConfirmArile domne§ti aveau caracter facultativ, actele de fundatie,
zapisele de danie i testamentele flind valabile prin ele insele. Ggsim
situatii cind donatorii 1i testatorii prin zapisele lor cereau ei WOi sA, se
facl drese domne§ti" 2, adia acte de confirmare domneascsa. In mune
situatii nici nu se mai cerea intsarirea domneasca, pentru liberalitátile
destinate fundatiilor 3. Asemenea situatii vor fi fost mai frecvente decit
cele in care intilnim acte de confirmare domneasca, deoarece confirmarea
a fost cerutg, mai cu seamg, de c5,tre marile fundatii, de c6tre marii ctitori
§i de calre donatorli bogati. Micie fundatii intemeiate de cg,tre ctitori
mgrunti, in numar imens, au farms fafa' intgrire domneasc6, dar ele au
avut In practic5, aceemi fiiut, juridicg ca §1 cele confirmate de domnie.

1 Astfel, fundatia Icoana din Bucuresti a Inceput sd functioneze pe la millocul secolului

al XVIII-lea, avind o bisericd i un asezdmint de asistentd pentru vAduvele sdrace. Fonda-
torul, Misail Monahul, a Intretinut fundatia pinA In 1777 cind, fAcIndu-si diatd, lasd epitrop
pe nepotul sdu Panait Bdbeanu. Nu se vorbeste da nici o confirmare domneascd (Petru Girbo-
viceanu, Biserici cu averi proprii, p. 8-16). Fundatia Coltea din Bucuresti, avind bisericA
spital, a luat fiintA pe la 1695, prin actul de fundatie al spdtaruiui Mihai Cantacuzino, care
act abia In 1702 si apoi In 1715 a fost confirmat, dar nu de domnul tdrii, ci de patriarhul
Constantinopolului si de patriarhul Alexandriei (Al. G. Grdldsescu, Eforia spitalelor civile din
Bucuresti, 1899, P. 14-44). Fundatia Sf. Spiridon din Iasi, avInd bisericd i spital, a luat
fiintd In anul 1752, Lira nici o confirmare domneascd, ci numai prin actul de fundatie al lui
tefan Bosie. Mai tlrziu, In 1755, s-a dat i un act domnesc, dar nu pentru confirmarea funda-
tiei, ci pentru Inzestrarea ei cu alte bunuri cleat cele date de fondator. Un hrisov pentra
confirmarea fundatiei nu s-a dat declt In 1757, adicd dupd 5 ani de existentd a fundatiei
(Gh. Bdileanu, Evolu(ia juridicd a epitropiei Sf. Spiridon, de la 1757-1800, partea III si IV,
lali, 1929, P. 4, 10-11, 18-19).
2 Prin zapisul lor din 1 febr. 1673, Tudosie Dubdu i Gheorghe AlbotA, ddruind m-rii
Dobrovatului o parte din mosia lor, adauga sd aibd asi face direase domnesti pre acestu
adevArat zapis" (Gh. Ghibánescu, Surete i izvoade, vol. V, P. 196-197),
3 Din Documentele neamului Simboteanu, transcrise li publicate de I. Popescu-Cilieni
si I. Donat In Arhivele Olteniei", an XXI (1942), nr. 119-124, P. 179, afldm cd InsAsi
rn-rea Tismana Intemeiazd dreptul sAu de proprietate asupra unei mosii de danie pe un
simplu zapis.

www.dacoromanica.ro
19 DREPTUL DE CTITOPIE IN TARILE ROMINE 95

Mu lte fundatii au avut inceputuri foarte modeste, fiind constituite

de oameni farl multa avere, oameni sAraci, sihaOri. Domnii 10. boierii
§i-au infiltat adeseori ctitoriile lor pe urmele vechi ale unor incepatori
necunoscuti. Pe locurie unor sAlqe pgstore§ti, ori la rAscrucea drumu-
rilor, ori in poieni neumblate, in cimpie, pe dealuri, in pkluri §i in munti,
s-au inaltat in cursul vremurilor nenumgrate case de ad6post, child,
locapri de ruggciuni. Asemenea inceputuri, constituind fundatii/directe
sau indirecte, au fost dezvoltate apoi prin liberalitatile cu care au fost
inzestrate ctitoriile respective i care au a§ezat multe fundatii in rindul
stgpinitorilor feudali.
Studiinclu-se originea modesth a multor fundatii care la inceputurile
lor n-au cunoscut nici o confirmare domneascA, s-ar putea intelege mai
bine faptul c frecventa confirm6rilor domne0i a sporit o dath cu consti-
tuirea marilor lor patrimonii deoarece, fund. conditionate de dezvoltarea.
relatiilor feudale in t6rile romine, mune fundatii au pgrasit treptat si-
tuatia lor de titulare ale unor patrimonii marunte, trecind in rindul marilor
sthpinitori feudali care §i-au ocrotit domeniile lor prin confirmgrile domniei,
In ceea ce prive§te procedeele i formulele corkfirmArii domne§ti.
se desprinde din textul documentelor constatarea c, uneori confirmarea
domneascg, se margine§te la simpla mentionare a liberalithtior, alteori
reproduce pgrti din actul fondatorului sau donatorului. Caracteristic6
in aceasta privint6 este confirmarea pe care o gAsim in actul din 28 iunie
1623 al lui Stefan Tom§a pentru liberalitgtile facute mIngstirii So lca de
care Miron Barnovschi. Acesta athtase prin zapisul au de danie din
25 iunie 1623 am inchinat i am afierosit FA am dat sfintei mgnIstiri
din ale mele propriet4i §i din ale mele drepte ocini i cumpgrAturi" 1
Actul domnesc de confirmare, care s-a dat dupg, trei zile de la intocmirea
zapisului de danie, reproduce in mare parte dispozitiile zapisului i chiar
blestemul impotriva celui care dupg, sAvir§irea din viath a donatorului
17 s-ar cerca din neamul lui s'a se judece sau sa,' ran, a lui danie" 2. Un ase-
menea procedeu, constind din reproducerea dispozitiilor zapisului de
danie in actul de confirmare, arat i mai 'impede c actul domnesc
satisfacea pentru fundatia respectiv A. nevoia de prevenire a contestatfilor
posibile din partea rudelor donatorului.
Uneori Ins actele de confirmare folosese formule din care s-ar putea
deduce a este vorba de danii domne§ti. Din redactia unor acte de con-
firmare ar putea rezulta cg, orice liberalitate particularg, destinath unei
fundatii, constituia in acela§i timp i o danie a domnului. Formula am
dat §i am intárit" a §i fost interpretath in acest sens, uneori chiar cu expli-
catia gre§ith c domnii urmgreau sg, se substituie adevaratilor fondatori 3.
Expresia am dat", precum 10. expresia am dat §i am intarit" au fost
formule folosite in redactarea actelor domne§ti atit pentru a indica libe-
o Textul Insotit de traducere, In Th. Codrescu, Uricariul, vol. XXIII, Iasi, 1895, P. 75-76.
2 Ibidem, p. 79-84.
8 Interpretarea aceasta, IntemeiatA gresit pe consideratia ca domnitorul Ii d5dea, prin
hrisovul de infiintare a asezAmintului calitatea de prim fondator, denaturindu-se prin aceasta
vointa adevdratilor fondatori" a fost suslinutA de G. Gr. Zotta, Personalitatea morald In regimur
vechiului nostru drept, notá In Pandectele romine", an XIV (1935), partea I, p. 58.

www.dacoromanica.ro
96 GH. CRONT 20

ralitatile domne§ti sau a reinnoi liberalitati domne§ti 1, cit §i pentru a

indica liberalitatile particulare supuse confirmarii domne§ti 2 Din exa-
minarea textului actelor de confirmare rezulta ca nu s-a practicat nici
un fel de substituire §i ca numai terminologia specifica folosita in asemenea
acte poate suscita indoieli. Asemenea aete trebuie interpretate ca
toate celelalte prin continutul lor, nu prin formulele kr 3.
in general in cuprinsul actelor se deosebe§te faptul daniei de faptul
confirmarii domne§ti. Uneori domnii arata am dat . . . dupa dania
lui" 4. Confirmkile domne§ti pentru bunurile; cumparate de fundatii
folosesc motivari ca aceasta : pentru ea a eumparat sfinta manastire .
i-am dat §i domnia mea" 8. Alteori actele folosesc expresii diferite. Cind,
spre exemplu, boierul Cirstea a daruit mangstirii Neamt un sat, Stefan II
al Moldovei prin actul sau din 20 iulie 1446 a intärit dania acestui
boier, precum §i alte danii, astfel : d'am §i intarim satele manastirii .
ce a dat acest sat manastirii noastre pan Cirstea din uricul sau" 6. Daca
expresia dam §i intarim" din acest act apare necorespunzatoare in ce
prive§te dania lui Cirstea, sensul confirmarii domne§ti, fara danie proprie
din partea domnului, reiese destul de limpede din cuprinsul actului.
0 alta marturie documentara in acela§i sens, concludenta pentru
interpretarea pe care o propunem aid, se afla in hrisovul din 10 oct. 1448
al lui Petru Voda, precum §i in actul de danie ce insote§te acest hrisov.
S-au pastrat, in acest caz, ambele documente pe pergamente deosebite,
cusute impreuna, zapisul de danie aläturat actului de intarire. Boierul
Cirstea, foarte probabil acela§i din actul relevat mai inainte, aratä in
zapisul sau de danie : am dat un sat manastirii Neamt" 7. Actul domnesc
de intarire arata : dam §i intarim manastirii . acel sat pe care 1-a
dat ... pan Cirstea" 8 Din comparatia zapisului de danie cu actul de
Intarire reiese limpede ca formula dam §i intarim" exprima aici numai
notiunea de confirmare domneasea §i nu poate fi interpretata in sensul
1 Relevam In acest sens actul lui Dan voievod din 5 august 1424 prin care ddruieste"
sitntdreste" mandstirii Tismana sate si bucate. Bunurile sale le dbruieste", iar cele date de
predecesori si de alti donatori le Intdreste" (Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 79). Prin
actul din 23 aprilie 1441 Ilie vocIA al Moldovei, confirmind unei mantistiri daniile fAcute de
parintele sdu, intrebuinteazd formula am dat si am Intarit" ; textul actului ibid., A, XIVXV,
vol. I, p. 175. Prin actul din 6 iunie 1676 Antonie vocid al Moldovei, intbrind dania fdcutd
unei mandstiri de cdtre Dabija vodd la 1662, aratã : acea bucatd de loc sfi fie ... si de la
domnia mea dreaptä danie miluire si uric si IntArire cu toate veniturile", Gh. Ghibdnescu,
Surele qi izvoade, vol. V, Iasi, 1908, p. 94.
2 Dania satului Basoteni, fdcutd mAndstirii Neamtului de Basotã Manuil, este Intdrita
prin actul lui Alexandru cel Bun din 4 dec. 1428, cu aceastd formula : de aceia i noi dupd
dania lui, ddm si am dat acest sat ... mAndstirii sd-i fie uric, cu tot venitul In veci,
nestricat niciodata" (Doc. priv. ist. Rom., A, XIV XV, vol. I, p. '71).
3 Vezi A. V. Venediktov, Proprietatea socialistd de stat, Buc., ESPL5D, 1951, cap. III.
4 Astfel, la 1440 pan Valid Porcu lasd cu limbd de moarte un sat mdnástirii I3istrita.
2n actul de confirmare dat de Ilie si $tefan voievozi la 4 oct. 1440 se spune : Iar noi de
asemenea dupd dania lui am dat acest sat mai sus scris mAniistirei" (Doc. priv. ist. Rom., A,
XIVXV, vol. I, p. 171).
5 Actul lui Neagoe Basarab din 15 ian. 1519, ibid., B, XVI, vol. I, p. 140.
6 Ibidem, A, XIV XV, vol. I, p. 220.
7 Ibidem, p. 238.
8 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
-21 DREPTUL DE CTITORIE /N TARILE ROMINE 97

simulrii vreunei donatii proprii din partea domnului. In acest chip

trebuie interpretate i celelalte formule asemanatoare din actele de con-
firmare, ca de pilda, formula am dat i am miluit" 1. Este necesar adica
sa se caute sensul general al actelor care, cu toata terminologia lor spe-
cilia, cuprind unele elemente distinctive atunci cind slut intocmite in
scopul confirmarii unei liberalitati, elemente intro care figureaz i numele
tlonatorului.
Din materialul documentar pe care 1-am cercetat nu putem trage
concluzia ca confirmarile domnesti ar fi avut i caracteral unor autorizatii
prealabile de functionare, in scopul de a se asigura astfel un control al
statului asupra fundatiilor. Trebuie s admitem 1ns cá fundatiile care
-dobindeau acte domnesti de confirmare aveau o situatie juridica mai
limpede decit celelalte, importanta lor Rind mai mare in viata sociala si
politica a Orli.
Intarirea liberalitatilor destinate fundatiilor pioase se putea face
si de catre mitropolitul i episcopii Orli 2, care potrivit obiceiului pamin-
tului puteau confirma testamentele, atit cele ce se infatisau sub forma
diatelor, cit i i cele orale, cunoscute sub denumirea de limba de moarte".
Exista cazuri cind i ierarhii straini aflati in tara carora li se adresau
ctitorii romini, confirmau acte de fundatie si liberalit54i pioase 3. Asemenea
confirmari slut Inca un argument pentru interpretarea actelor de confir-
mare ca acte de publicitate si nu ca acte constitutive ale fundatiilor pioase.
Intarirea data de catre ierarhi nu trebuie sa fie 'ma confundata cu bleu-
viintarea prealabila ceruta pentru cazul special al zidirii locasurilor de
cult, incuviintare reglementatä de canoanele bisericesti i legile bizantine.

3. DISPOZ1THLE VECHILOR LEGIUMI

In tarile romine, reglementarile bizantine privitoare la constituirea

fundatiilor s-au aplicat indeosebi pe cale consuetudinara, fara sa se
invoce textul scris al nomocanoanelor. Vechile legiuiri tiparite nu cuprind
decit putine dispozitii privitoare la constituirea fundatiilor. Ele au insa
la baza, in esenta, dreptul bizantin.
Astfel, reproducind o dispozitie bizantina, Indreptarea legii din 1652
conditioneaza zidirea bisericilor si manastirilor de incuviintarea episco-
pului locului. Sensul ineuviintarii bisericesti il fixeaza pravila astfel :
ea s faca cum-i obiceiul molitva la temelie i iara ca sa scrie pentru
1 Spatarul Vasile Ureche daruieste un sat rnanastirii Clatea. Actul de Intarire al lui
Duca voda din 5 sept. 1670 glasuieste : Drept aceia domnia mea daca am vazut pe acest
boier ca au miluit si au dat si au ddruit pe sfinta mAngstire en acel sat ... domnia me rn-am
milostivit si am dat si am miluit pe sflnta manastire ... cu acel sat" (Gh. Ghibanescu, Ispi-
soace §i zapise, vol. VI, partea II, p. 164).
2 Vezi Petre Glrboviceanu, Biserici cu averi proprii, seria II, Buc., 1910, P. 8.
3 Vezi In acest sens confirmarea data fundatiei milnSstirii i spitalului Coltea, prin cartea
patriarhului Gavriil al Constantinopolului din 18 oct. 1702, si prin cartea patriarhului Samuel
al Alnxandriei din 15 iunie 1715. Textul In traducere publicat de Al. G. Galaseseu, Eforia
spitalelor civile din Bucure§ti, 1899, p. 17-44.

7 c. 4338
www.dacoromanica.ro
98 GH. CRONT 22

catastih toata, isprava mäastirii si sg, scrie intr-Insul si lucrurile sau buca-
tele" 1. Din aceastá pravild, care prin dispozitiile ei de drept canonic s-a
aplicat si in Moldova, rezultá limpede cá Int5,rirea domneascg, nu este
prevA,zut ca o conditie a valabilit'atii constituirii fundatiilor. Incuviin-
tarea bisericeascg se bazeaz'a pe o obligatie special:à, in conformitate cu
prevederile canonice si cu uzul strAvechi si apare totodata" ca o atributie
de supraveghere si control pe care o exercit'a autoritatea bisericeasc1
superioar6 asupra fundatiilor religioase.
Nu sint temeiuri pentru a admite ea incuviintarea bisericeasca.'
are acelasi caracter ca si confirmarea domneasc6, intrucit incuviintarea
bisericeascg se referg la actul material de a zidi, pe cind confirmarea dom-
neascá, atunci cind intervenea, fdra, a fi obligatorie, se referea la Insusi
actul de fundatie sau la actul de transmitere a -mei liberalitgti, acte prin
care se manifesta valabil vointa fondatorului sau Inzestratorului. In-
cu-viintarea prealabill a episcopului sau mitropolitului pentru zidirea
localurior de inchinare a fost o conditie impued de normele canonice
care, In aceast a. privintä, s-au aplicat In tgrile romlne in acelasi sens ca
si in imperiul bizantin 2
In atributiile ierarhului care dadea asemenea incuviintare era si
cercetarea daca fondatorul putea asigura ctitoriei sale mijloacele Ltrebui-
toare pentru constructia locasului de Inchinare si pentru Intretinerea
slujitorior a In practic6 principiul n-a fost aplicat intotdeauna In con-
ditii necriticabile. Mai ales clericii aveau de obiectat &A fundatiile religioase
in serviciul carora se aflau nu le asigurau mijloacele de existent'a. Pe ase-
menea motive s-au intemeiat nalsurile ce s-au luat In Moldova prin hri-
sovul lui Grigore Ghica din 15 iulie 1764. Reprod.uclnd dispozitiile canonice,
hrisovul conditioneaz6 zidirea bisericilor de invoirea mitropolitului, pre-
cizind cä acei ce n-au putere ca 0, Inzestreze biserici cu cele trebuincioase
venituri . . . s'a se popreascg de episcopi" 4. Hrisovul mai cuprinse Ina
si inovatia de a conditiona toate liberalitgtile destinate bisericilor si m5m6s-
tirilor de Incuviintarea domneascg. Aceasta,' masura, reflectA tendinta
statului de a-si extinde controlul asupra constituirii si inzestrgrii funda-
tiilor, o datl cu perioada destamaxii feudalismului.
Precizgm c5, Incuviintarea ierarhilor privitoare la fundatiile reli-
gioase nu avea caracter de act constitutiv si nu conditiona Ina* fiinta
juridicg a acestor fundatii. Actul de fundatie era si actul de creatie juridica,"
a fundatiei. Chad pentru locasul ce urma sa, se construiascg nu erau sufi-
ciente bunurile si mijloacele preva.zute in actul de fundatie, acest act nu-si
pierdea valabilitatea si nici patrimoniul constituit nu-si pierdea fiinta
1 Indreptarea legii (ed. Missail-Blaramberg), glava 116.
2 In inscripfiile bisericilor, numele ierarhilor respectivi figureaz4 de cele mai multe ori
alilturi de numele ctitorilor. Vezi N. forge, Inscriptii din bisericile Rominiei, Buc., 1907.
3 Caracterul obligator al incuviintArii episcopale este prevazut Indeosebi in canonul 4. al
sinodului IV ecumenic si In canonul 17 al sinodului VII ecumenic (Sintagma ateniand, vol.II,
p. 225, 625).
4 Hrisovul lui Grigore Ghica din 15 iulie 1764 constath : Se Inmultesc bisericile
si paraclisurile cele proaste ... iar Inmultirea bisericilor pricinuiesc ca sa se pustiiascd acele
vechi biserici ... din care curge lmputinarea afierosirilor" (Th. Codrescu, Uricariul, partea I,
IaIi, 1852, p. 154).

www.dacoromanica.ro
23 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 99

lui juridicg, deoarece bunurile afierosite nu se mai Intorceau In proprietatea

fondatorului. In asemenea situatii, se puteau adAuga alte mijloace si
bunuri de la alti donatori i testatori pentru ca zidirea respectiv& sd, fie
asiguratd. Si ierarhilor tocmai acest lucru li se cerea : sà, asigure eficaci-
tatea unui act de fundatie chiar In cazul insuficientei bunurilor i mij-
loacelor destinate de primul fondator, stdruind s& se adauge bunurile
necesare prin liberalitAti ulterioare ale altor persoane.
Astfel interpretind caracterul ineuviintdrii bisericesti, putem admite
el aceast& Incuviintare mi mai era, ca Intirirea domneascg, o mAsurä de
publicitate cerutd, si de nevoia constituirii probei actului, ci era o prim&
mdsurd, de administratie. Avind. atributii de supraveghere si control asupra
fundatillor religioase, ierarhii exercitau si aceast& atributie de cercetare
prealabild, privitoare la conditdile de Infdptuire practicd, a intentiei ur-
m&rite d.e fondatori. Incuviintarea ierarhilor era necesar& pentru a asi-
gura Infdptuirea scopului urmasit de fondator, iar nu pentru a d.a valabi-
litate actului de fundatie. Supravegherea i controlul organelor superioare
bisericesti in aceast& materie se exercitau ca i In Imperiul bizantin, pe
temeiul atributiilor de institutie public& recunoscute bisericii in statele
feudale romlnesti 1.
Codul Calimach din 1817, care cuprinde dispozitii pentru reglemen-
tarea personalitatii juridice a asociatiunilor, cunoaste i principiul capa-
citdtii fundatiilor 2. Potrivit art. 379 din acest cod s-ar Ora ca fundatiile
slut considerate societati 3 si ca atare potrivit articolului 43 se cuvine
a fi sub osebita purtare de grij& a oc&rmuirii". Pe acest temei s-a putut
interpreta uneori cd, sub regimul Codului Calimach, fundatia era o creatie
a puterii publice 4. Totusi jurisprudenta a admis c fundatiile dobindeau
flint& juridic& numai prin actul de vointä a fondatorului 5. Legiuirea
Caragea din 1818 cunoaste, farg a reglementa Ins, principiul personalitAtii
juridice a fundatiilor pioase 6. Din singura indicatie ce legiuirea cuprinde
In aceastä privintd nu putem deduce dac& fundatiile dobindeau sau nu
fiinta lor juridic& prin efectul Incuviintarii statului.
1 Relevilm In aceastd privintd, numai ca exemplu, dispozitia Mad de Caragea vodd cu
privire la asezdmintele brincovenesti. Banul Grigore BrIncoveanu se adresase domnului, cerindu-i
sd ia mdsuri pentru a se asigura o administratie corectä a averilor acestor fundatii. Caragea
decide a mdsurile de Indreptare slut de competenta mitropolitului. Vezi Cezar Boliac, Monaslirile
din Rominia (Monaslirile zise brtncovenesti), Buc., 1863, p. 38-39.
2 Codul Calimach, editie criticd, Ed. Academiei R.P.R., 1958, art. 843, legaturile Idsate
pentru pricini cuvioase adecd la mdndstiri, biserici, Foil, spitaluri, orfanotrofii ... se lndatoresc
mostenitorii ca sd le dee Indatd dupd moartea testatorului ..." (vezi si art. 17 si 1936).
3 Ibidem, art. 379 : Lucrurile hi hotarele statului shit sau avere a statului sau particu-
larnicd. Aceastd din urmd se cuvine sau persoanelor fizice ... sau celor moralicesti, adecd
sotietdtilor precurn slut negutdtorestilor tovdrdsii, breslile mesterilor, mdridstirile, bisericile
§.c.l.".
4 Teoria cd In regimul Codului Calimach personalitatea juridicd se acordd de cbtre stat
a fost sustinutd de care Mihai Bonachi, Persoana morald tn codicele Calimacli, Buc., <La.>,
p. 56-73, precum si de care J. Tenchea, De la personnalill juridigue en droit roumain, Paris,
1930, p. 48-49.
5 Astfel s-a pronuntat Curtea de Casatie In Sectiuni Unite (Bul. Cas.", 1897, p. 1422).
6 Intemeiem aceasta opinie pe dispozttia cuprinsfi In Partea I, cap. VIII, 4 din Legiui-
rea Caragea, care interzice egumenilor eliberarea tiganilor mfina'stiresti. Textul In Legiuirea
Caragea, editie criticd, Buc., Ed. Academiei R.P.R., 1955, p. 12-13.

www.dacoromanica.ro
100 OH. CRONT 24

Begulamentul Organic al Moldovei din 1832 a mentinut regimul

persoanelor juridice in sensul dispozitiilor Codului Calimach, statornicind
cg asemenea persoane se creeaz/ prin vointa indivizilor 1. Begulantentul
Organic al Munteniei din 1832 a statornicit c persoanele juridice nu pot
avea flint/ Mr/ incuviintarea puterii publice. Nici schiturile §1 mAngstirile
nu se puteau infiinta Mr/ a se obtine prin marele logofät al dreptalii
incuviintarea domnului 2 Aceasta' dispozitie a fost interpretata de instan-
tele judec/tore§ti uneori In sensul c ins1§1 creatia juridic/ a fundatiei
era opera puterii publice, iar alteori in sensul c incuviintarea domnului
constituia o nagsurg de publicitate, farh,' a conditiona Iusi existenta
fundatiei. Descompunerea feudalismului §i. aparitia relatiilor capitaliste
au determinat astfel primele inceputuri de interventie efectivl a autori-
fatii domne§ti In constituirea fundatfilor.
A§adar, cu exceptia prevederilor Regulamentului Organic al Mun-
teniei care in aplicare au fost interpretate totu§i ca avind un sens neres-
trictiv, vechile legiuri tip/rite, de ping la 1848, nu au cunoscut principiul
creatiei fundatfilor prin actele puterii publice. Intemeindu-se pe unele
acte de intgrire i pe unele dispozitii din vechile legiuri, indeosebi pe pre-
vederile cuprinse in Codul Calimach, jurisprudenta instantelor moderne
a admis totu§i de multe on c persoanele juridice i deci i fundatiile s-au
creat in dreptul vechi prin autorizatia domneasa, aceastI jurisprudent*/
ffind bazat/ pe conceptia denumitg, a fictiunii persoanelor juridice 3. Dar
aceasta jurisprudent/ a fost criticat/ 4. 0 alt/ jurisprudent/ insl, mai
numeroasg, .0 mai constanta, a decis c, persoanele juridice i deci i fun-
clatiile nu au fost creatii ale puterii publice, ci au dobindit flint/ juridic/
prin Insei actele de vointA ale fondatorilor, aceast/ jurisprudent/ find
bazatl pe conceptia denumita a realitdtii persoanelor juridice 5.
Personalitatea juridic/ a fundatiilor in sensul dreptului medieval
din Varile romine mi. s-a creat prin actul puterii publice. AceastA veche
traditie juridicl, care se poate considera ca o prelungire i o interpretare
romineascar a principiilor juridice bizantine, astfel cum le-am infAtipt in
studiul de fatg, a fost intrerupta prin introducerea codului civil din 1865,
sub regimul cAruia, cu putine exceptii, instantele romIne0i au aplicat
sistemul zis al fictiunii, potrivit cgruia fundatiile dobindesc fiinta juridic/
prin actul puterii publice, ce trebuie sá fie dat sub form/ de lege special/.
Sintetizind concluziile ce se desprind din cercetarea modului cum
luau flint/ fundatiile din -Wile romine in evul mediu, avem de retinut
mai intii constatarea ca' fundatiile dobindeau flint/ juridic/ pe baza actelor
de dispozitie ale fondatorilor. Confirm/rile domne§ti pentru liberalitátile
1 Folosim editia Regulamentul Organic al Principatului Moldovei, Iasi, 1864, art. 416, al. 2.
2 Folosim editia C. N. BrAiloiu, Regulamentul Organic cu legiuirile din 1834 pind In 1847,
Buc., 1847, art. 363-364.
8 Vezi indicatia jurisprudentei In T. R. Popescu, Fundaliunea in dreptul comparat cu
privire speciald la dreptul rominesc, Iasi, 1938, p. 77 si 78 In notd.
Vezi A. Teodorescu, Tratat de drept administrativ, vol. I (ed. III), Buc., 1929, p. 158.
5 Indicatia acestei jurisprudente In T. R. Popescu, op. cit., p. 79, notele de sub nr. 1-4.
Doctrina s-a pronuntat In acelasi sens. Vezi M. Cantacuzino, Despre libertatea individuald si
persoanele juridice, Buc., 1924, p. 43-51 ; A. Teodorescu, op. cit., vol. I, p. 157-158 ; T. R. Io-
nalco, Les associations et les fondations en droit civil roumain, Paris, 1932, p. 7.

www.dacoromanica.ro
25 DREPTUL DE CTITOPIE TN TARILE ROMINE 101

destinate fundatiilor aveau drept scop principal sa asigure actelor respec-

tive autenticitatea i publicitatea necesara protectiei lor impotriva recla-
matiilor i incalcgrilor posibile. Procedeele folosite in actele domnesti de
confirmare arata c, asemenea acte n-au caracterul de acte constitutive
ale fundatiilor, ci numai caracterul unor acte de protectie publica. Obti-
nerea actelor de confirmare a avut caracter facultativ. Practica confirma-
rilor domnesti s-a dezvoltat o data' cu cresterea patrimoniilor fundatiilor
si cu extinderea autoritatii statului asupra institutiilor de drept civil. Pe
in'asura sporirii patrimoniilor lor, fundatiile au avut din ce in ce mai mult
nevoie de protectia puterii publice, deoarece asemenea stgpinitorilor
feudali ele Ii apgrau averile i prin confirmarile domnesti.

III. NATURA JURIDICA A FUNDATIILOR MEDIEVALE

1. FUNDATIILE CA SUBIECTE COLECTIVE DE DREPT

Din cele mai vechi acte domnesti ce ni s-au p'astrat cu privire la

daniile facute mAngstirilor i bisericior rezulta c, acestea aveau carac-
terul de fundatii cu capacitate de a dobindi bunuri, de a fi subiecte de
drept, atit in calitatea lor de comunitati c'alugäresti sau clericale, cit i in
calitatea lor de asezaminte ce administrau bunuri cu destinatii speciale,
avind organisme administrative independente. Astfel, in Tara Romineasa,
actul din 1374 prin care Vladislav daruieste mIngstirii Vodita odoare
bisericesti, sate cu imunitati, apoi o mie de perperi i alte bunuri, arat5,
pentru anumite odoare cá ele sint destinate trebuintelor cultului : cit
are nevoia biserica", iar pentru o parte din perperi : s'a se impart5, sara-
cilor". Figureaza in acest act si unele m'asuri privitoare la cirmuirea m5,-
ngstirii, cu precizarea c aceast5, cirmuire trebuie s5, ramin5, independent'a,
atit fatg, de domnie cit i fata de ierarhia bisericeasca 1.
In actul din 3 octombrie 1385, prin care Dan I confirm5, m'angsti-
rilor Tismana i Vodita danii i venituri, domnul recunoaste independenta
acestor fundatii : c'alugarii din amindoug mángstirile WA fie de sine sta-
tatori, nimeni sg, nu le puie lor cirmuitor" 2. Se constatg astfel c aceste
doua m'an'astiri erau considerate fundatii cu patrimonii independente
cu administratie independent'a avind in esenta o baza colectiva. In actul
din 27 iunie 1387, prin care dircea cel Bátrin d'amieste m-rii Cozia sate,
un obroc anual i s'alase de tigani, intarind i daniile anterioare facute de
mai multi boieri, domnul precizeaza c5, a ridicat din temelie o m'angstire"
pe locul unui sat al unui boier pe care acesta 11 inchinase msdn'astirii. Dar
acest act, ea si multe acte domnesti de mai tirziu, mentioneaza c5, bunurile
sint de nevoie caluearilor ce trgiesc in acel locas". Din cuprinsul actului
nu lipseste ideea c'a' titulara dreptului de proprietate este mgn'astirea ea
fundatie satul 0', fie al m'anastirii". Figureaza, si in acest act o dispo-

1 Doc. priv. is!. Rom., B, XIII XV, p. 27-28.

2 Ibidem, p. 32-33.

www.dacoromanica.ro
102 GH. CRONT 26

zitie privitoare la independenta administrativa a manastirii fata de domnie

10. fata de ierarhia bisericeasca 1.
In Moldova, primele acte domnesti privitoare la daniile i confir-
marile de danii facute fundatiilor indica' de asemenea bisericile i manasti-
rile ca destinatare ale bunurilor respective atit in calitatea lor de comuni-
tati, cit si in calitatea lor de fundatii. Astfel, in actul din 1 mai 1384 refe-
ritor la biserica ridicata de mama lui Petru Musat in Siret, domnul arata
ca dania sa urmeaz s serveasca calugarilor pentru a se apleca cu mai
multa caldura catre rugaciune". Din cuprinsul actului deducem apoi
ca aceasta ctitorie nu avea numai caracterul de comunitate calugareasca,
ci i calitatea de a fi subiect de drept. In acest Bens trebuie interpretat5,
indicatia domnului c dania sa este facuta suszisei biserici 8i fratior
slujitori ai acesteia" 2
In general, actele referitoare la daniile domnesti destinate manasti-
rilor sint explicite in indicatia ca donatorii au avut in vedere mandstirile
ca unitati colective Ii ca asezaminte cu drept de proprietate in nume pro-
priu 3. In actele moldovene, administratorii fundatiilor religioase sint
indicati numai ca geranti ai bunurilor i numai in scopul identificarii
fundatiilor respective. Astfel, daruind manastirii Bistrita un sat la 12
iulie 1415, Alexandru cel Bun arata : am dat manastirii ... care este
la Bistrita, unde este Dometian" 4. Daruind doua sate mangstirii Neamt,
acelasi domn arata in actul sau din 2 martie .1422 : am dat manastirii
cea de la Neamt, unde este staret chiar Siluan" 5. Formula este folosita
in multe acte din secolul al XV-lea 8.
Primul indiciu pentru a recunoaste capacitatea fundatiilor ca su-
biecte de drept este insasi terminologia documentelor. Proprietatea funda-
tfilor pioase a fost conceputa in sensul general de stapinire deplina asupra
bunurilor respective. Ideea de stapinire deplina recunoscuta fundatiilor
se reda prin aceeasi terminologie ce se foloseste pentru exprimarea no-
tiunii de stapinire In sensul dreptului comun. Astfel, in actele muntene
formula sa fie de ocina si de ohab5, manastirii (Aa um EST R WHHHX
H wriIRM MOHACTHIHO) este frecventa in documentele vechi 7. Intilnim si
formula sa-i fie de basting, si ohabnica" 8.
In actele moldovene formula mai obisnuita care reda notiunea pro-
prietatii de veci este sa, fie manastirii uric cu tot venitul" (Aa err... ...
7 Doc. priv. ist. Rom., B, XIII XV, p. 42.
2 Ibidem, A, XIVXV, vol. I, p. 2.
3 Vezi actul din 2 iulie 1398 prin care 51efan voievod d'aruieste dou'd sate manAstirii
Pobrata j actul din 31 oct. 1402 prin care Alexandru cel Bun thiruieste dotul mori mandstirii
Moldovita, ibid., A, XIV XV, vol. I, p. 4, 13.
O
Ibidem, vol. I, p. 38.
5 lbidem, p. 44. Formula se repetb i tn actul din 14 sept. 1427, ibidem, p. 58.
6 Vezi, de exemplu, actele publicate ibidern, p. 92, 94, 156, 164.
7 Indicgm In aceastS privintb, ca mai vechi, actele lui Mircea cel BbtrIn din 20 mai
1388 §i 28 martie 1415 si al lui Alexandru Aldea din 17 nov. 1431 In Doc. priv. ist. Rom., B,
XIIIXv, p. 41-42, 68, 91-92. Pentru textul slay, vezi P. P. Panaitescu, Documentele fdrit
Romtnesti, vol. I, Buc 1938, p. 45-47, 107-109, 364-166.
8 Vezi de pilda actul din 1474 prin care Radu cel Frumos IntArWe m-rii Dealului
anumite propriet4i, ibid., B, XIIIXV, p. 151.

www.dacoromanica.ro
27 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 103

motiarrivio ... ovpHK1 cx Kscknus) 1. La inceputul secolului al XV-lea,

actele moldovene folosese formule ca acestea uric sfintei episcopii" 2,
71 satele sfintei mnlstiri" 3, am dat bisericii ... sate 4, am dat acestei
mängstiri loc. .. s5, st5pineasc5," 5, am dat aceste sate acestei m5nAstiri" 6.
Sub diferite forme aceste expresii indic5, aceeasi notiune a capacitItii
fundatiilor de a dobindi bunuri in nume propriu.
Din cuprinsul actelor rezultá &A bunurile d'aruite sau testate mángs-
tirilor, bisericilor si celorlalte asezIminte pioase si caritabile deveneau
patrimonii cu un caracter specific : aveau o bazg co1ectiv5,, dar erau ina-
lienabile si nedivizibile intre membrii comunitAtilor care formau suportul
fundatiilor respective. Actele in care sint arátati ea destinatari ai liberali-
tatior egumenii, sau cAlugg,rii, sau clericii, trebuie interpretate in sensul
ca' aceste categorii de persoane figureaz5, in actele respective numai ca
beneficiari ai bunurilor sau ea reprezentanti ai administratiei fundatiilor
si nu ea titulari ai dreptului de proprietate in indiviziune asupra bunurilor
ce constituiau patrimoniile acelor fundatii 7.
Fondatorii eautau s5, precizeze in actele lor comunit'atie omenesti
menite sa, fie suportul fundatiilor respective. Dar in. actele fundatiilor
apare si ideea el" membrii comunitAtilor de beneficiari erau trec5,tori si se
constata' &A pentru calitatea de titular al dreptului de proprietate se pre-
fera indicarea unitätii colective : biserica, mAngstirea spitalul. Relevam,
ca find. mai caracteristic in aceast5, privint5i, actul din 5 octombrie 1437
prin care domnii Moldovei, Ilie si Stefan, da.ruiese sapte sate unei manastiri
precizind am innoit si am intarit sfintei noastre mAnIstiri ... si am adaos
intrinsa din averie noastre ea s5, poatl a se chivernisi di ci se vor afla
intrinsa" 8. Din acest act rezu1t5, c5, fundatia era dotata' cu capacitate ca
subiect colectiv de drept, iar trAitorii in mgastire, citi se vor fi aflat
In cursul vremurilor, erau doar beneficiari vremelnici ai bunurior mAngs-
tiresti.
Constituirea fundatiilor atit pe baza ideii de ctitorie cit si pe baza
principiului colectivitAtilor cu bunuri proprii rezult& si din inscriptiile ce
se pAstreaz5, in edificiile fundatiilor religioase. Din inscriptii rezult5,
c5, bisericile au capacitatea de a dobindi si sthpini bunuri fie ea fundatii,

2 Formula apare In actele de la inceputul sec. XV prin care Alexandru cel Bun hard-
zeste si Intareste proprietati mänastirilor (ibid., A, XIV- XV, vol. I, p. 21-22, 58, 65). Pentru
textul slay, vezi M. Costachescu, Documentele moldovene inainte de ,51eran cel Mare, vol. I,
Iasi, 1931, P. 73, 76, 190, 213 -214.
2 Actul din 7 ian. 1403, In Doc. priv. ist. Rom., A, XIV-XV, vol. I, p. 13.
3 Actul din 20 iulie 1404, ibid., vol. I, p. 14.
4 Actul din 13 sept. 1408, ibid., vol. I, p. 17.
5 Actul din 18 apr. 1409, ibid., vol. ,i, p. 20.
° Actul din 12 iulie 1415, ibidem, vol. I, p. 38 ; vezi si p. 112, 138, 146, 152.
7 In majoritatea cazurilor, documentele mentioneaza pe calugari ca organe administrative
sau ca beneficiari, dar niciodata ea proprietari ai bunurilor manastiresti. Relevam, ca mai
caracteristic In aceasta privinta, actul din 12 dec. 1455 prin care Petru von. al Moldovei arata
ca judecfnd In divan pricina dintre boierul Gostilo si manastirea Neamt a gasit ca pan
Gostilo n-a putut sä dobindeasca acel sat de la calugarl", dar precizeazt hotarlrea judecatii
ca satul litigios sa fie manastirii noastre uric" (ibid. , vol. I, p. 282).
8 Actul a fost talmacit de pe sirbie" la 7 iunie 1767 (Doc. priv. ist. Rom., vol. I, p. 146).

www.dacoromanica.ro
104 GH. CRONT 28

fie ca uniuni de persoane sau ca enorii 1. Fundatiile aveau independent&

patrimonialà, dup& cum rezulta si din expresiile tipice ca : averea mands-
tirii" 81 ocina bisericii" 3, stgpinirea episcopiei" 4, ce se intrebuin-
teaz5, in actele de confirmare. Documentele vechi Intrebuinteaz i alte
expresii care sint prin ele Ins* concludente. Astfel satele aflate in patri-
moniul bisericilor sau nfanastirilor se numesc sate bisericesti" 5 mu
72sate manästiresti" 6

2. INCIIINAREA DE BUNURI

Patrimoniile fundatiilor s-au constituit in cea mai mare masur&

prin inchinarea sau afierosirea de bunuri. Inchinarea sau afierosirea are
intelesul de afectare de bunuri unui scop pios, bunurile respective dobin-
dind. caracter de imutabilitate.
Actele de danie si de confirmare ale domnilor intrebuinteaz1 formula,
7) am dat i am miluit", sau formula sà-i fie danie i miluire". Pe ling&
acesti termeni insa., mai cu seam& cind este vorba de danii ale particula-
rilor, apare notiunea de Inchinare". Astfel, actul lui Mircea cel BAtrin
din 20 mai 1388, prin care se confirm& mnstirii Cozia daMa ce i-a fost
fa,cutg de un boier, arata ca, acesta a inchinat" un sat acelei mAnästiri 7.
Expresia se ggseste apoi i in alte acte 8 Actele de mai tirziu, mai ales
cele din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, intrebuinteazä expresia am
dat si am afierosit" 9 sau expresia s5i-i fie danie i afierosire" ", sau si am
dat afierosire i danie" n.
1 Vezi N. Iorga, Inscripiti din bisericile Romtniei, fasc. II, Buc., 1907, p. 318 si 362.
2 Confirmind unele proprietati ale manastirii Cozia prin actul din 25 iunie 1436, Alexan-
dru Aldea previne pe slujitorii domnesti sa se fereascb de averea manbstirii" (Doc. priv. ist.
Rom., B, XIIIXV, p. 96).
Pentru a apara de Incalcari ocina de la Obilesti a unei biserici din Bucuresti, Leon
voda Imputerniceste prin actul din 5 martie 1631 pe popa Gabril sa indeparteze de pre ocina
bisericii" pe oamenii care se asezaserb pe acea ocina fbra a voi sa dea venitul i dijma.
Extras din document In C. Giurescu, Despre rumtni, In Studii de istorie sociald, Buc., 1943,
p. 174. nota 2.
4 Prin actul din 6 iulie 1413, Alexandru cel Bun orinduieste trecerea unor sate fn
stapinirea episcopiei de Radauti si sa ramlie ca bunuri ale sale" (Doc. priv. ist. Rom.,
B, XIIIXV, p. 29).
5 Vezi actul din 28 oct. 1428 privitor la manastirile Vodita j Tismana (ibid., B, XIII
XV, p. 89).
6 Vezi actul din 17 nov. 1431 privitor la manbstirea Dealul (ibid., p. 92).
7 Ibidem, p. 42.
a Vezi actul din 26 apt% 1519 si actul din 11 sept. 1525 (ibid., p. 143 si 192).
9 Vezi actul din 20 aug. 1766 al lui Grigore Al. Ghica privind o parte din liberalitatile
sale Mute rn-rii Sf. Spiridon din Iasi (Gh. Ghibanescu, Ispisoace fi zapise, vol. VI, partea II,
p. 29).
Actul din 20 aug. 1766 al lui Grigore Al. Ghica stbruie In aceasta terminologie : Atlta
taste movie aceasta care am dat domnia mea danie i afierosire manastirii ... care sb-i fie de
la domnia mea danie si afierosire" (ibid.. p. 30-31).
Ii Prin actul din 9 iulie 1766 Grigore Al. Ghica, faclnd liberalitati rn-rii Sf. Spiridon.
din Iasi, arata am dat afierosiri si danie ca sa faca dughene sa fie pentru spital" (ibid.,
p. 25).

www.dacoromanica.ro
29 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 05

Ca si in actele bizantine de fundatie, ga'sim in vechile noastre acte

de fundatie si in actele de confirmare cl inchinarea sau afierosirea se adresa
uneori divinitktii, vreunui sfint sau vreunui martir 1. Trebuie sg, precizArn
numaidecit cg asemenea afierosiri apar destul de rar In acte si. nu pot fi
interpretate in sensul ca ar indica titulari ai dreptului de proprietate inski
divinitatea sau pe sfinti ori pe martiri, ci numai in sensul pre cizarii desti-
natiei speciale ce se da', liberalitàtilor respective.
Dreptul bizantin a reglementat problema dreptului de proprietate
asupra bunurior destinate divinitgtii sau sfintilor si martirilor, in sensul
c5, asemenea bunuri deveneau patrimonii independente, fudatiile respec-
tive find titulare ale dreptului de proprietate. In Imperiul bizantin au
fost in vigoare texte legislative care datau incg din secolul al V-lea, potrivit
cArora daniile de bunuri mobile si imobile, facute pe numele martirilor,
apostolilor si ingerilor aveau valabilitatea in sensul &A intrau in patri-
moniile ospiciilor, spitalelor si bisericilor locale respective. Justinian a
confirmat prin codul sau asemenea dispozitii legislative 2.
Acest principiu, care a rgmas statornic in dreptul bizantin, si.7a easit
aplicatia intocmai in Wile romine si figureazg in Codul Calimdch din
1817 sub o formulare care reaminteste textele bizantine 3. S-au aplicat
si in aceastA privintg principiile bizantine, cunoscute domnilor, ie-
rarhilor si. slujitorilor bisericii. Potrivit acestor principii, liberalitAtile
lgsate divinitatii ori sfintilor si. martirilor constituie patrimoniile unor
fundatii noi sau intrg, in patrimoniile existente, neputind fi vorba
de personificarea juridicA a diviniatii, sfintilor, ingerilor, martirilor.
Inchinarea san afierosirea scotea bunurile respective din patrimoniul
fondatorior sau inzesträtorilor. Bunurile inchinate deveneau proprietatea
fundatiilor. Cind insg era vorba de fundatiile indirecte, adicg de liberalirati
destinate unor fundatii ce urmau sg, se creeze si care nu aveau deci orga-
nisme administrative in functiune, asemenea liberalitAti erau adresate de
obicei unor persoane care isi luau sarcina sg, constituie fundatiile respective.
Ca si in Imperiul bizantin uncle se cunostea principiul personifi-
&Aril juridice a patrimoniilor destinate unor fundatii ce Inca nu existau,
dar care urmau s'a se creeze, ggshn si. in tgrile romine situatii cind se
constituiau patrimonii pentru fundatii viitoare. 0 mgrturie in acest sena
desprindem din actul lui Vlad. Dracul de la 16 sept. 1440. Prin acest
act, ieromonahul Dorotei a primit de la domn un loc in hotarul Rimni-
cului ca sg ridice o ingngstire". Si intrucit locul a fost domnesc, mangs-
tirea urma, dup5; dorinta domnului, sa, fie in ctitoria domniei" 4. S-a
constituit astfel un patrimoniu cu destinatie speciall pentru o fundatie
1 Grigore II Ghica, fondatorul m-rii si spitalului Pantelimon din Bucuresti, aratA In
actul de fundatie din 12 oct. 1755 cA a zidit ... Intru cinstea marelui mucenic si tAmAduitor
Pantelimon", textul In Al. G. GAlAsescu, op. cit., p. 168.
2 Codex Justiniani (ed. Krueger, Berlin, 1915), I, 2, 26 ; vezi si Novella CXXXI, 9.
3 Codul Calimach, editia criticA, art. 842 : LAsInd cineva mostenirea ori legatum pe
numele lui Hristos, le va lua biserica locului unde testatorul avea locuinta sa ; iar lastndu-le
la o bisericA a unui sflnt In oras, unde shit douA sau mai multe biserici, tot aceluiasi stint,
fArA sh zicA, la care dintr-acestea a lAsat mostenirea sau legatum, se socoteste CA le-au lAsat.
la biserica aceia la care el era poporean ori mergea adese sau la cea mai sAracd ...".
4 Doc. priv. ist. Rom., B, XIII XV, p. 107.

www.dacoromanica.ro
106 GH. CRONT 30

ce avea sA. se creeze, pe un domeniu care nu mai ranfasese in proprie-

tatea domnului, acesta neputind avea decit ctitoria" asupra fundatiei
viitoare.
Regulile bizantine privitoare la fundatiile indirecte, adica la consti-
tuirile de patrimonii in vederea unor fundatii ce aveau sa se creeze
figureazg cu incepere din secolul al XVII-lea i in pravilele tipkite. Pe
-calea liberalitkilor sub modo, pravilele permiteau orickei persoane s5,
lase bunurile sale unei alte persoane cu conditia infdptuirii unui asezarnint
pios de binefacere. Bunurile primite cu sarcing de cätre legatari dobin-
dean un fel de autonomie in cadrul succesiunii. Astfel, Cartea romineasc5,
de invkatur5, din 1646 prevede in pricina 15, zaceala 216, c5, legatarul
poate primi, far& incuviintarea prealabila data de giudet", bunurile
lasate cu obligatia s5, faca bisericg, sau bolnita, sau ospkkie, ce se
dzice casa de streini, sau grobnic i alta asemenia acestora" 1 Dispozitia a
fost reprodusa 2 j Indreptarea legii, vina 15, glava 348.
Crearea fundatiilor indirecte, prin legatari, presupune recunoas-
terea valabilitkii actului de vointa manifestat de fondatori prin determi-
narea bunurior de afectatiune specia1 i prin fixarea scopului pentru care
se destinau bunurile respective. Manifestarea de vointa a fondatorilor
putea crea ins5, patrimonii de sine statkoare nu numai prin testament,
ci i prin alte acte de vointa anterioare infaptuirii fundatiilor ce urmau
sa se infatiseze ea asezgminte administrative proprii, sau aveau s rämin5,
simple fundatii patrimonii, fael organisme administrative proprii.
.Acest principiu si-a gkit aplicare indeosebi la constituirea fundatiilor
din secolul al XVIII-lea 3.

3. DREPTURILE $1 SARCINILE CTITORILOR

Ca si fondatorii de asezgminte din Imperiul bizantin, ctitorii din

tArile romine aveau i drepturi i sarcini. Intro elementele caracteristice
ale dreptului de ctitorie figureaz5, : distinctiile onorifice sub diferite forme,
ea mentiunea in rugkiuni i in inscripii, dreptul de participare la adminis-
trarea bunurilor fundationale, dreptul de a desemna administratori ai
fundatiilor 4. Documentele medievale atesta larga aplicare a reglemen-
tarilor bizantine receptate in tkile romine. Fundatiile cu organisme admi-
nistrative proprii aveau intotdeauna ctitori initiali, care se numeau §i
mari ctitori sau cei dintii ctitori linga, care puteau figura apoi tot sub denu-
mirea de etitori, inzestfatorii de pe urm5, 3. Mai puteau figura intro marii

1 Textul in S. G. Longinescu, Legi vechi romineVi qi izvoarele lor, vol. I, Buc., 1912, p. 61.
2 Ibidem, p. 61.
3 Vezi Gh. Baileanu, Evolufia juridicd a epitropiei sf. Spiridon, Partea I, in Cercetári
istorice" (Iasi, 1929), V, 1, partea a II-a si a III-a, Iasi, 1929 ; Instituffile epitropiei Sf. Spiridon.
partea IV si V, Iasi, 1932.
N. Cotlarciuc, Stifterrecht und Kirchenpatronat im Fürstentum Moldau und in der
Bukovina, in Kirchenrechtliche Abhandlungen" (47 Heft), Stuttgart, 1907, p. 23 si urm.
5 Vezi cartea din 15 iunie 1715 prin care patriarhul Samuil al Alexandriei confirmi actul
.de fundatie al mAntstirii i spitalului Coltea din Bucuresti, In Al. G. Galbsescu, op. cit., p. 38.

www.dacoromanica.ro
31 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMTNE 107

eitori donatorii unor averi intinse 1. Cind fundatiile se dezvoltau si patri-

monfile lor cresteau prin noi danii si legate, atunci donatorii si testatorii
ulteriori primeau si ei denumirea de ctitori, bucurindu-se de aceleasi
privilegii 2
Situatia de ctitor era pretuitg ca o mare distinctie publicg. Zelul
pentru o asemenea distinctie se oglindeste ping si in pietrele pisaniilor 3.
Adeseori sirul ctitorilor acoperg sirul veacurior. Donatorii ulteriori cereau
mereu sg fie pomeniti impreung cu ctitorii" 4. Descendentii vechilor
ctitori cereau sg se numeascg si ei noi ctitori" 5. Ggsim cazuri cind situatia
de ctitor era dobinditg nu numai pe cale ereditarg prin mostenire, ci si
prin infrgtire 6.
Drepturile si indatoririle ctitorilor erau transmisibile succesorior
care preluau in general sarcina intretinerii si supravegherii fundatiilor
si uneori sarcina termingrii lucrgrilor importante ale constructiilor ctito-
riale 7. Transmisiunea succesoralg a dreptului de ctitorie avea caracterul
unei continuitati a indatoririlor pe care urmasii si le recunosteau fatg
de ctitorii dispgruti. Din generatie In generatie, urmasii ctitorilor tineau
sg pgstreze legatura cu ctitoriile strAmosesti, continuind sg le dea ofrande,
dupg putintg destinindu-le si liberalitgti mai importante, intotdeauna insg
recunoscindu-si datorii si drepturi asupra asezgmintelor fondate de strg-
mosi si párinti. Drepturile si indatoririle ctitorilor se transmiteau urmasilor
lor, deopotrivg bgrbatilor si femeilor, tot astfel cum dreptul de a infiinta
fundatii a fost intotdeauna recunoscut deopotrivg bgrbatilor si femeilor.
Bunurie inchinate fundatiilor de cgtre ctitori si de cgtre donatorii
si testatorii ulteriori nu mai pgstrau caracterul de pgrti constitutive ale
proprietátii private. Cind fondatorii sau succesorii lor revendicau bunuri
fundationale, ei cdlcau o regulg si o practicg stabilitg de veacuri. Domnii
intrebuinteazg in actele lor expresia mIngstirea domniei mele", dar o
1 Prin zapisul sdu din 20 august 1616, Ionavco Stroici ddruievte mAndstirii Dragomirna
patru sate vi cloud vii pentru a i se face pomenire ca la marii ctitori" (Th. Codrescu, Uricariul,
vol. XXIII, Iasi, 1895, p. 57).
2 Vezi N. Iorga,Fundatiuni religioase ale domnilor romini in Orient, In Anal. Acad. Rom". ,
Mem. Sect. Ist S. III, torn. XXXVI, nr. 22, p. 9.
3 Prirnul ctitor al rnAndstirii Vierovul, Interneiatd la 1573, este Ivavcu Golescu, fost mare
vornic. Reinnoind biserica la 1645, marele vistier Stroe din Leurdeni vi sotia sa Viva aratd
In pisania lor cd au addugat vi movii rdvnind vi pohtind Intrutoatd inima noastrd a ne chema
ctitori ai acestei sfinte rndndstiri" (St. Nicolaescu, Mdndstirea Vieros, Buc., 1936, p. 2). .
4 Vezi I. Ionavcu, Mdndstirea lzvorani (Buzdu), Buzdu, 1936, p. 47-48, 53.
5 Ctitorul mAndstirii Sf. Ecaterina din Bucuresti a fost Ivavco vornicul. Dintre descen-
clentii acestuia, unii apar la 1619 ca noi ctitori", trAgindu-se din vechii ctitori". Vezi actul
lui Gavril Movild din 28 iunie 1619 In Doc. priv. ist. Rom., B, XVII, vol. III, p. 287. Vezi
vi C. Bobulescu, Cronica bisericii Sr. Ecaterina din Bucuresti, 1927, P. 6.
6 Din zapisul nepotilor episcopului Luca al Buzdului din 1692-1693, care se considerau
ctitori ai rn-rii lzvorani ce fusese fondatd de unchiul lor, afldm cd a fost fAcut ctitor vi egu-
menul Athanasie prin fnfrdtire, am Infratit pe ... pdrintele ... sd fie ctitor cu noi vi ficiorii
novtri pre aceastd sf. mAndstire ..." (I. Ionavcu, op. cit., p. 53).
7 Mentiondm In acest sens actul din 3 octombrie 1385 prin care Dan Voievod aratd :
la Inceputul dornniei ... am aflat In tara domniei rnele, la locul numit Tismana o mAndstire
nu Intru toate terminatA pe care ... binecinstitorul voievod Radu, parintele domniei mele,
a ridicat-o din ternelie dar n-a sffrvit-o din pricina scurtirnii vietii de aceea a binevoit domnia
mea ca, precum In domnie, sd-i fiu urrnav vi In aceasta ... sd clAdesc deplin acest hrarn ...
vi sd-1 Intaresc cu toate daturile vi veniturile" (Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 32).

www.dacoromanica.ro
108 OH. CRONT 32

asemenea expresie trebuie inteleasa" in sensul stabilit de dreptul de ctitorie,,

care da' fondatorului i succesorior sai anumite privilegii, impunindu-le §i
obligatii asupra fundatiilor respective, la'aq, s'a' fie vorba de dreptul de pro-
prietate al fondatorului asupra bunurilor fundationale.
In acest Bens al privilegiilor i sarcinilor ctitoriale, se considerau
fondatori, nu numai intemeietorii, dar EA inzestralorii, precum i reinnoi-
torii edificilor fundatiilor. Fundatiile m'an'astire§ti Cozia i Cotmeana de
erau, in acest inteles, ale lui Mircea cel Batrin, dar 0 ale urmmilor
sai care au continuat sA le inzestreze. Mihai voievod, fiul lui Mircea cel
Bätrin, le nume§te intre anii 1408 0 1418 manastirile parintelui domniei
mele" 1, dar peste citiva ani, In 1424, unul din urma0 i anume Dan al
II-lea le considera ale sale, precum arata actul acestuia care se refera la
acele doug, manastiri ale domniei mele" 2 Expresia manastirile noastre" 3
ce figureazá In textul actelor trebuie inteleasa in sensul c5 fundatia respec-
tiva era ctitoria fondatorului ori inzestrAtorului, iar nu proprietatea sa.
Acest sens se intrevede din textul unor acte In care fondatorii denumese
ctitoria lor a noastrá rugl manastire" 4, recunoscindu-se astfel de c6tre
acei fondatori caracterul extrapatrimonial al raporturilor dintre ei §i
fundatiile lor.
Se cunosc i cazuri cind manastirile aflate pe mo0i1e boiere§ti erau
considerate proprietate boiereasca. Fundatiile ca elemente constitutive
ale domeniilor stapinitorilor feudali apar totu0 ca exceptii in t,àrile rornine.
Problema acestor fundatii va trebui s'a' fie studiata nu numai in lumina
principiilor dreptului de ctitorie, ci i in lumina trasaturilor generale ale
proprietatii feudale, caracterizata prin suprapunerea stapinailor funciare.
Dintre documentele privitoare la fundatiile ce apartin particularilor,
unele sint de interpretat in sensul ca fundatiile puteau fi ale particularilor
numai din punctul de vedere al dreptului de ctitorie, care oferea ctitorilor
priviegii i stabilea raporturi speciale intre fondator sau succesorii sai §i
fundatia respectiva.
Spre aceasta interpretare ne indrumeaza in primul rind comparatia
actelor ce fac parte din ace1a0 fond. Citim de pild'a in actul din
13 aprilie 1415 ca. Alexandru cel Bun d'aruie§te un sat manastirii panului
Ivan vornic". Faptul ca Ivan, sau ca in alte documente Oang a
infiintat o manastire la Humor nu insemneaza c aceasta fundatie pioasa
era proprietatea exclusiva a vornicului i c'g nu avea independentil
patrimoniala operativa. Actul domnesc de danie arata limpede mai
departe : toate acestea s'a fie mai inainte zisei manastiri uric cu tot
venitul, neclintit niciodat'a" 5. Bunurie &Amite nu intrau in patrimoniul
1 Doc. priv. ist. Rom., B, XIIIXV, p. 55.
2 Ibidem, p. 77.
2 Vezi de pildd actele moldovene din anii 1452 1453 In Doc. priv. ist. Rom., A, XIV
XV, vol. I, p. 249, 255, 256-257, 260-261, 268.
4 Prin actul din 20 febr. 1581, Iancul Sasul, ddruind mandstirii din Greet mosii i mori,
aratd cd am miluit ruga noasträ, mdndstirea" (Doc. priv. ist. Rom., A, XVI, vol. III, p. 151).
Prin actul din 2 iulie 1692 Constantin Cantemir, facind danii i acordind scutiri ctitoriei sale-
din Silisteni, aratd cd ,,am miluit a noastrd sfintä rug mAndstire" (Th. Codrescu, Uricariul,.
Iasi, 1895, p. 187).
5 Doc. priv. is!. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 36.

www.dacoromanica.ro
33 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 109

vornicului pentru fundatia sa, ci erau destinate direct fundatiei, care

apare ca fiind ea insasi titulara dreptului de proprietate. Manastirea
vornicului Ivan era a acestuia numai in sensul in care orice fundatie este a
unui fondator.
Ca aceasta trebuia sa fie interpretarea actului lui Alexandru cel
Bun, rezulta din faptul c peste 13 ani acelasi domn intäreste prin actul
din 28 decembrie 1428 fiilor lui Ivan vornicul, pentru dreapta i credin-
tioasa slujba ocina lor, daruindu-le i o seliste la Humor uncle este manas-
tirea lor". Deducem c fiii fondatorului pastrau asupra mänastirii drep-
turile ctitorului. Intarind ocina succesorilor vornicului acolo unde era si
manastirea lor, Alexandru eel Bun. mai arata in acest al d.oilea act ca a
dat fiilor vornicului o seliste si. Inca le-am adaugat &are aceasta mauls-
tire trei sate" 1. Deosebirea intre ceea ce domnul a daruit fiilor vorni-
cului i ceea ce a &knit manastirii lor apare indeajuns de clara in
textul actului, in care de altfel se precizeaz i hotarul acestei manastiri",
indicindu-se limitele proprietatii sale.
Chiar i atunci cind insesi actele domnesti folosesc o terminologie
,care atribuie caracterul de proprietate privata unor averi ctitoriale, o
asemenea terminologie nu este concludenta pentru justa interpretare a
,continutului acelor acte. Dintre exemplele co se pot releva in aceasta' pri-
vinta, mentionam terminologia folosita in unele acte ale lui Constantin
Brincoveanu privitoare la bunurile i ctitorii manästirii Strimba. In sirul
ctitorilor acestei manastiri fondata mai inainte i recladita pe la 1603 de
Stoichita Riiosanul mare logofat, figureaza intro colateralii acestuia, la
1630, un Milos logofat. Actul domnesc din 5 iulie 1693 al lui Constantin
Brincoveanu arata ca au ramas aceasta manastire Strimba cu toate
moiile ei pre sama lui Milos logofat de o au tinut i o au stdpinit in
viata lui ; i dupa moartea lui o au stapinit fcciorii i nepotii lui din neam
in neam" 2.
Dintr-o asemenea prezentare a relatiei dintre succesorii fondatorului
din 1603 si fundatia respectiva nu trebuie sa se traga concluzia ca ctitorii
aveau asupra ctitoriei i asupra bunurior ei o stapinire In sensul dreptului
de proprietate. Nu aceasta a fost situatia reala in cazul mana'stirii Strimba.
Au fost aici litigii intre succesorii fondatorului, dar acestea au fost pricini
intre ctitori si nu intro proprietari. Din poruncile lui Constantin Brinco-
veanu reiese c, ctitorii trebuiau s'a fie numai purtatorii de grija ai fundatiei
si bunurilor ei, in care scop precizeaza unul din actele domnesti trebuie
sa se inscrie in catastih cele cite slat ale manastirii Strimbei toate" 3.
Ni s-au pastrat Insa i acte domnesti explicite din care rezulta ca
unele fundatii religioase erau considerate ca parti cuprinse in proprietatea
personal& a fondatorilor lor 4. Nu cercetam aici situatia unor asemenea
1 Doc. prio. 1st. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 73.
2 Textul fragmentar, In Al. tefulescu, Strimba, Tg. Jiu, 1906, p. 92.
3 Ibidem, p. 99.
4 Dintre cele mai vechi acte domnWi care pot fi considerate ca admitInd existenta
unui drept de proprietate asupra milnAstirilor l bisericilor mentionAm actele moldovene din
10 februarie 1429, 25 mai 1434, 5 martie 1446, 21 februarie 1449, 18 februarie 1456 (Doc.

www.dacoromanica.ro
110 GH. CRONT 34

fundatii, al caror numar este de altfel foarte mic in comparatie cu al

celorlalte fundatii. Mentionam numai ultimele ipoteze referitoare la aceasta
problema, enuntate in istoriografia noastra'. Potrivit unei pareri, manas-
tirile ce puteau fi vindute i lasate mostenire erau proprietatea feudalilor
pe ale caror domenii se intemeiasera 1. Potrivit celeilalte pareri, numai
manastirile mici ar Ii fost incluse in marele domeniu boieresc, in timp ce
marie ctitorii boieresti aveau domenii proprii 2. Dar daca am poseda fondul
de acte al proprietatilor respective, am putea lamuri multe din particula-
ritatile unor asemenea situatii, in lumina principiilor dreptului de ctitorie,
deoarece drepturile fondatorilor asupra bunurilor fundationale nu puteau
fi identice cu drepturile lor asupra bunurior personale. Incalcarile acestor
principii au lost opera elementelor feudale care afectau bunurile lor unor
fundatii pentru a evita riscul confiscarilor domnesti, sau pentru a sustrage
bunurile lor unor sarcini fiscale.
/n general nu s-a admis c patrimoniile fundatiilor ar putea fi
cuprinse in proprietatea privata. Relevam in acest sens hotarirea din
11 iulie 1811 data de episcopul Iosif al Argesului i tribunalul sau in proce-
sul dintre manastirea Cimpulung i doctorul Stefan Piscupescu pentru sta-
pinirea schitului i mosiei Golesti. Aceasta hotarire reda spiritul i sensul
in care se recunoastea de veacuri dreptul fundatillor pioase asupra
bunurior lor. Judecata avea de scop sa determine daca dreptul de pro-
prietate asupra schitului i moOei respective trebuie recunoscut unei
persoane particulare in virtutea clreptului de mostenire pe care acea persoana
Ii invoca, sau dad, numai manästirea singura 'Amine titulara a dreptului
de proprietate asupra bunurilor in litigiu.
In acest proces s-au adus acte din veacurile trecute, s-au luat depo-
zitii de martori, s-au cercetat canoanele, pravilele i obiceiul pamintului.
Procesul este important si pentru faptul ca mai inainte Nicolae Mavro-
gheni i sfatul domnesc dadusera familiei Piscupescu schitul in stapinire,
atribuire care insa a fost anulata printr-o noug judecata domneasca facuta
de Alexandru Moruzi. Judecata bisericeasca apare ca o intarire a jude-
catii facuta de Alexandru Moruzi i constituie o aplicatie judiciarl a unui
principiu vechi, intemeiat deopotriva pe dreptul consuetudinar i pe
dreptul scris, principiu pe care, flincica fusese incalcat, 1-au restabilit in
aceasta speta Insui domnul i sfatul domnesc 3. Examinind textul hotaririi,
constatam ca judecata a avut mai intii in vedere principiul potrivit caruia
fondatorii i succesorii lor exercita dreptul de administratie, dar nu si
dreptul de proprietate asupra bunurilor fundationale. Intr-acest chip si
doftorul Stefi nu a fost oprit de a nu intra chivernisirea schitului. . insa

priv. ist. Rom., A, XIVXV, vol. I, p. 76, 111, 217, 239, 285). Pentru Tara Romineascä
ruentionam actele din 7 sept. 1485, 29 noiembrie 1519, 6 sept. 1534, 7 apr. 1567, 4 iunie
1582 (ibid., B, XIIIXV, p. 182-183 ; B, XVI, vol. I, p. 153 ; vol. II, p. 162 ; vol. III,
p. 235-236 ; vol. V, p. 59).
1 C. Cihodaru, Contribu(ii la cunoasterea obstii ldranesti tn Moldova, In Studii 1 cercetiri
stiintifice", Filiala Iasi, an VII (1956), fasc. 1, p. 19.
2 V Costdchel, op. cit., p. 287.
8 Textul In T. G. Bulat, Dreptul de patronat In Biserica ortodoxd romlnd, 1938, p. 5 24.

www.dacoromanica.ro
35 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE flu

a purta de grija si a da socoteala, iar nu a stapini ca al sau lucru, caul

iaste impotriva canoanelor sobornicesti" 1.
Constatam de asemenea c judecata a mai avut in vedere principiul
c5, nici dreptul de proprietate i nici dreptul de mostenire nu pot fi admise
asupra averilor intrate in patrimoniul unei fundatii pioase. Nu-i iaste
temei se motiveaza in hotarire a lua schitul in desavirsita stapinire
cu cuvint de clironomie stramoseasca.. . aceasta urmare este impotriva
canoanelor sobornicesti. .. de vreme ce acelea care va darui cinevas la
om nu poate sa le mai stapineasca el, dar Inca, acelea care odata le-au
afierosit, nu poate iarasi sa le mai stapineasca" 2. Se mai desprinde
din textul hotdririi constatarea c trecerea schitului in stapinirea
familiei Piscupescu nu putea fi valabila, intrucit fusese admis'a in
temeiul unor urmari neprimite de pravili i in afara de obiceiul pa-
mintului" 3.
Invocind pravilele, hotarirea se refera si la pravilele politicesti care
cuprind de asemenea dispozitii ce interzic dreptul de proprietate privata,
asupra bunurior fundationale si care trebuie sa fie in acord cu prevederile
canonice intrucit cele ce nu se intocmesc cu canoanele ramin fara,
dupg care bine au fost hotarit domnul Alexandru voievod Moruz cu divan
dud au luat schitul de supt stapinirea rudeniilor ctitorului ce li se detese
cu porunca roposatului domn Mavrogheni". Judecata a respins pretentia
doctorului Piscupescu de a stapini schitul Golesti, arnind c dupa toata
cercetarea ce am facut din destule sint cite dovezi s-au aratat ca nu i se
cuvine, iar mai virtos canoanele sobornicesti, care cu totul 11 departeaza,
nu numai pe dinsul, ci i chiar pe cel ce 1-au zidit, cind ar fi vrut sa faca
una ca asta" 4. Am staruit asupra acestei judecati din anul 1811, deoarece
ea cuprinde intr-o sinteza, determinata de insusi caracterul procesului
si de natura obiectului in litigiu, toate regulile vechi, cu toate temeiurile
ce interzic particularior dreptul de proprietate atit asupra fundatiilor
insusi, cit i asupra bunurilor fundationale.
in secolul al XVIII-lea, dreptul de ctitorie a inceput sap fie dublat
de institutia epitropiei. Aceasta institutie de origin/ bizantina,precum am
aratat, a fost introdusl in dreptul medieval al tarilor romine pentru a da
depling certitudine ctitorilor ca, dispozitiile Mr vor fi intru totul respectate,
atunci dud urmasii Mr nu vor fi putut asigura implinirea vointei Mr.
Epitropii puteau sa fie desemnati dintre fetele bisericesti 4, dintre rude
sau dintre straini i puteau a fie remunerati 6

1 Dreptul bisericii de a judeca o asemenea pricinS este Intemeiat In textul hotarlrii din
18 iulie 1811 pe faptul cä solutiunea ce se ddduse iaste IntdritS de divan dar nu iaste
lntdritd si de mitropOlitul tarii ca pentru un lucru ce mai mult se pleacá spre partea biseri-
ceascä" (T. G. Bulat, op. cit., p. 13-14).
2 Ibidern, p. 9.
3 Ibidem, p. 22.
4 Ibidem, p. 24.
5 Prin testamentul sail din 1797, Maria BSI'dceanca desemneazá epitrop pe mitropolitul
tárii. Vezi N. Iorga, Studii i documente, III, P. 65.
6 Vezi testamentul doamnei Maria. fiica lui Petru $chiopul din anul 1609, In N. Iorga,
op. cit., V, P. 645.

www.dacoromanica.ro
112 GH. CRONT 36

In secolul al XIX-lea documentele aratl ea' dreptul de ctitorie a

Rierdut multe din aplicatiile sale in favoarea dreptului de epitropiel. Apoi legile
de la inceputul secolului al XX-lea au trecut multe din atributiile ctito-
rilor in sarcina Casei Bisericii" 2 0 a epitropiilor 3. Aceastá evolutie de
la dreptul de ctitorie la dreptul de epitropie se expliel prin faptul c'a
datorita trecerii de la relatiile feudale la relatiile capitaliste, statul
modern isi asuma si. in (Tea ce priveste fundatiile un drept de control
necunoscut statelor feudale.
*
La sfirsitul acestei prime parti din cercetarea noastrá, far/ a trage
concluziile finale ce se vor desprinde din intreaga cercetare referitoare la
constituirea fundatiilor din Wile romine, retinem in primul rind consta-
Nrea documentará &A fundatiile medievale tipice din OH le romine au fost
bisericile, mAngstirile si asezbAnintele caritabile. Acestea au fost subiecte
de drept, adicg persoane juridice in sensul ca au avut capacitatea de a
dobindi si stápini bunuri In nume propriu.
Fundatiile medievale rominesti s-au constituit in baza unui drept
obiectiv, numit dreptul de ctitorie. Am incercat s'a punem in lumina
receptarea in statele feudale rominesti a principiilor si. reglementgrilor
bizantine referitoare la constituirea si natura juridicA, a fundatiilor. Am
invederat adaptarea dreptului de ctitorie bizantin la realitätile rominesti.
Multe dintre fundatiile noastre medievale au dobindit treptat in statele
feudale pozitia marilor stäpinitori funciari, adunind in patrimoniile lor
atitea bogatii Melt, inainte de secularizare, numai p5minturile aflate in
stapinirea lor reprezentau aproape o treime din suprafata tArii. Marea pro-
prietate feudara se impártea astfel intre domni, boieri si fundatii.
Pentru a determina natura sociala' a vechilor fundatii rominesti,
trebuie s'A avem in vedere faptul cb," in spatele lor se g`aseau elementele
posedante ale societltii medievale. Devenind. latifundiare, cele mai mune
dintre marile fundatii medievale au constituit suportul social si ideologic
al regimului feudal, sprijinind acest regim. de pe pozitia lor, in aparentl
neutrg, de unitáti colective alatuite din oameni de toate categoriile sociale.
Fundatiile, imense concentrari de bunuri, care au contribuit la
consolidarea relatiilor feudale din t5zile romine si. la exploatarea maselor
au fost totodatá si. centre ale culturii medievale, intr-o vreme in care

1 0 biseria dartmatà de cutremur In 1804 n-a mai putut fi reeonstituità de ctitori.

Cei trei credinciosi care au contribuit cu sume proprii, colectInd si alte sume necesare recon-
struirii, au primit denumirea de epitropi, deg exercitau atributii ctitoriale (P. Glrboviceanu,
Biserici cu avert proprii, Buc., 1910, p. 99-100).
2 Legea pentru Infiintarea si organizarea Casei Bisericii din 21 ianuarie 1902, prevedea
prin art. 5, cd aceastd institutie avea sä supravegheze administrarea averilor fondatiunilor
religioase In conformitate ... cu vointa testatorilor". A se vedea art. 78, lit. c, din legea
organizArii centrale a Ministerului Instructiunii si al Cultelor din 21 aprilie 1906, In Chiru
C. Costescu, Colecliunea de legi si regulamente, vol. I, Buc., 1916, p. 118.
a Statutul pentru Organizarea Bisericii Ortodoxe Romine din 1925 prevedea prin
art. 162 : bisericile ctitoricesti, Intemeiate pe baza actelor de fundatie, se conduc de epitropii
speciale, potrivit acelor acte" (Chiru C. Costescu, Colegiunea de legiuiri bisericesti si scolare
adnotate, vol. II, Buc., 1925, p. 107).

www.dacoromanica.ro
37 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 113

17 clerul era singura clas/ instruita," 1 si detinea nu numai monopolul

scrisului si al cititului, ci i acela al culturii superioare" 2 Fundatiile au
promovat astfel scrierea, traducerea i intocmirea Cartilor, care alcItuie se
inceputurile culturii literare.
Personalul lor a scris diptice, condici i anale. Pravilele s-au tip'Arit
sub ingrijirea lor. In ele s-au organizat scoli pentru died, scoli slavonesti,
latinesti i rominesti, ateliere de pictura,, de sculpturá, de legAtorie, de
teatorie. Fundatiile au plstrat actele domnesti, zapisele de danie, testa-
..inentele i toemelile din care aflám na.arturii despre pozitia diferitelor
tlase i categorii sociale in dezvoltarea economicA, politic i cultural/ a
poporului romin.
Fundatiile au practicat de asemenea i dreptul de azil, sub cliferite
forme, servind de ad./post domnilor, dregnorilor lor i altor boieri.
Adeseori inski populatia infricosatá de ngvalitori ggsea refugiu intro
zidurile fortificate ale diferitelor fundatii. N-au lipsit ins/ nici cazurile
cind man'astirile au fost transformate in temnite.
Caracterul reprezentativ al fundatiilor se vgdeste in toate reglemen-
tgrile dreptului de ctitorie, care a avut o functie dinamicl in istoria insti-
tutiilor medievale de pe teritoriul tArii noastre.

IIPABO OCHOBATEJIH B PYMIDIHCKI4X lillfDRECTBAX

YTBEP}1{,IIIEHHE H IoPH,1HqEcRAFr CYIHHOCTI) cmigAluni
B CPEAITHE BEHA

PE3IOME

B pymbnicHkuc HHantecTHax cpyHgarum B0311HHJII4 Ha OCHOBe 13113011100-

MIX HaHoImgecHo-npaeomax HpHHHHHoe, COCTaBJ1}11011U4x cogepHtaulle
n pasa ocHoHarrena. HawroamaH pa6oTa CTaBlIT cnoea geamo HccaegoBaHHe
c,ogepacaHHH 3TOPO npana H ripnyieHeHHe HocaegHero B pyMIIHCHFIX Hummel,-
sax Orro nonTnepHtnaercH epegHeBeHoebnul goHymeHTamli H saHoHamm).
Hpano ooHoHaTena HmeeT CB010 CO6CTBeHH3r10 crpyHTypy B palm-tax
,"peo)la.abHoro nparia. IlwroplitrecHH ero BO3HHHHOBeHHe C13113aHO C yamepat-
Hex Hem xpHeTnaHeHok gepHim B BOCTOIIHOR PHMCHOti VIHnepHH. B H.naccH-
qecaom pmvicHom lipase (f)3THnaunn He cturraanci, lopHgHtiecHHIHH nimaran
14 He 110J11130BaJIHCb HiviyulecTseHHoft He3aBlICHMOCTLIO, a OCylgeCTBJIHJIHCb
noepegeTHom onpeHeaeHumx coo6nlecru.
Horn:yule o di-qHnankm Harz o lopHAntiecHom mme onpegeneHo c Hoc-
TaTolmoft TOIIHOCTMO B BH3aHTHRCHOM aaHoHoHaTeabcTee, oco6eHHo B
Ko)_(eRce lOciHnHaHa, rAe ueptcHn, moHacriapH 14 6.TrarorriopHreamme pi-
poHneHHH C,111TalOTCH H0JIJIeHTI4BIMIMH lopHmatiecHmAn annum H Toir

K. Marx 0 F. Engels, Opere, ed. rusk vol. XVI, partea I, p. 995.

1
2 F. Engels, Rdzboiul fardnesc german, ed, a III-a, Buc., ESPLP, 1958, p. 38. Vezi
O G. Strempel, Cop isti de manuscrise romtneU Mud la 1800, vol. I, Buc., Ed. Academiei
H.P.R., 1959, p. III XLIII.
- C. 4396

www.dacoromanica.ro
tit 'HD INOI:ID 22

oaadu crIvIadgoHda oa.Loatuibm vH aoao BWH H cuatteira 'NH HuhattHico

IIIMEIN2BHO OliclicIWOLLIChUH8 OM00hHJiufILOU H OIS.H0O1141.10IfOO1H SHHIclanou
SNOHOUHIHBOHEI 'SoLL3d81ric.00,1 icikoIeou 1414Xd13110111 Haui,00ttaduElf NH "VIA
TaaauHaadu
g OI098d H0,LOI2OHdIRN00Pd ONHEIOHOO N,LdOh 010H0U14,L11884141 Papdu
HIfO4.81101100 H 'H0IO811P128Hic 0,Lh aHHOHad,LoodHoud osoi,e vaadu a -HNIAT/Cd
XHHO X211,400HUSHH 1504.0141104(cL90 a ouCadau gliadaho oris.00Hquansalt `HaHdaH
Ijamari9 II2HHIL8I4) 0 HHHaraoHuIDS a ff011 (I4HXd8claa IJOHOMM U014hKIHI0HH
osoHourmid oaoHquatroaci) Eaoartgo *8 OHIllallIfEl8I0004HHHOHCOTIOH ,amrensdaltoo
pawin HuaLrmaoHoo a xlitHoHnwicd `XPOI0OHLISHH HIMaoa.LoIaa,L000 -ffH,LHPOHII
WHHO IKNO0118d1I :WHHHOIROIfOII OH211110 XH OHHO118c1I0OdU0Bd OH 0IfHOOH
OLIOHEIHOOVII '8dOS,H8d8X a gocanittoaodu OlIcHfOIHHOWHdII H WINH,L09W -aS
wHHaor H oHdoaIottoun OIMEIO8cIICOII0H HIES 'EGIOOlfoif
PHHIHEdll IMHPEIOHOO th3IHic4 qa-eanaaHon OJili HdMiOTIOOJ -11111Vad
XHHO ELL0OH413H3I HIMLHhO TI900 HWIfIfaLPwrottodu xHHaadll !HHhHtradI -111041hS
`OHHOlt OHHOIfal18H H LLIIILLUO tH11121/11S(1) HHO HIMOHdIVIAIDOBCI H8H SHIM OH
XNHEIPIM H0.1.00HH18H90 vxdaHow HiCttairo) 01BIL19 xHH0HHIHUSHEI dainvH -
(aodoi, tinuouoaitm HPHIMEOlf a aaoHoo `HHHhaVHX(1) go-Bin:frau 14,0113E8a
ffodolio HOHc112181/004) ImxduHow oapHVO anHquaIHIldaaIttou nlowadi -00,1
Hatton oHquaa,Hoomo ISHHOIMIPH TIIIIIIOrtHiq OH HINIDOH wedax adaa, du Hdgatta -
ojoHquaa, `HHHaniad osainolusauoutradu 0If2h8H -HIooHquaIgaV all mowuda
HuBapli HHirettHAP oiSnoahHttudoi 4cII0OHIRSO E PILHIO -HaraIlittadhic
weHoahHttxdor cuooHluico HHIrel1HS.4) a 010113 XFIEIOHOOOHlitado -0E12da
%NEI WcIOH a) XVIHOMMAISd (XPELLOOHCHHH OH 0 H0IOHH0WL9 HWEIHO -Iodytticoos
HonHaa `H,Lopira XHquoHoou mowed,' Hadattonoos Huaaottairoadu 31111IIf
quali IfHHOhOII009 HIDOHHHICVOII H ICLOOHO8IM ao.r.Hp HairaIH1fadhi o -oxeug
'HaraIHdoaI 0,111 0IfYI9 0011 OWHVOX9 HIf NIHIHPO XH LO xnmovaloa -OH1H9O
14I4H81-1 H THHOInicallOHUdII oith HoImPH HoHoahRIIHdoi Httodadu -BVHScp
HMI 11 014HVO410 tUHOff OI HHO I4IfN9 HWNHEMIHOINfOH HNBIHO'1,9S0 4BaridII
H XH IS8110010411Hd01 cl,LOOHhHIf "OIL'HOOH 'urniquumiaaH0 univarsuaitaduo -HthlaH
OVILLOOHHOff0HOOH XII 'PELLOOlniCWH Hvd-ex dal
imaHlrmAroopd PaPdu H ML0OHHV0H9 'ffaIfOIHVOdhiC dOI£I8 4.1,01ThaTAIV8
OIh OHIII(OHDOH H XH HHHH1OI202H HILTON qIIIHUOHNEI andoIonaH HI4h1lIg(1)
HHHOIfiredIr& `WORIDOIIIXNH OH HHO OH HIfONII Vavda ILLOOHHOO,L090D leH cue
oilloatramm 814 `,LaSaloalsao,T.HamucHa 0,Lli MIME/NH U141181/114J OH .1011tOW
HOcIIVIH110 01cLLOPh OLIOHhIlIf VELLOOYEEICWH TOIfOIHVOdhl HHHOhOWHOVI HIfONH
OIDOW mmr g88I01, VILIOH 'flIfVVOOdL) 1381/11Cadhic `I41411Ol1Hic4 41OHIfHHOInIK
IO XIMIOJOIMH aIoquaIveffgo Hun govnraviacTIo 1,L2Hl898H HI4118HOHdOHOH
vaIoaluSwa .wadvItonoos
ngosth cumrattadnp HqupHhoo (Ric S.Vodadn xnaoHaaaHttado 4HillialiHS(D
0011 OWH1OX9 111 'SLOE 0Ih BO HWHH HUHOID OFIH1IfBYZOOCP NIHOWOIfe oaoHoHnTAuCd
.aaxoatago oas,omuncHrog xnmada `HHireliHS.4) gommazdaadn a -H.veir
HHttHictp Hupi,o ifolidaas. uodono osonquvlioacp Twinuad off HRIlodinil 41fa1tH
ISVIIMBHCOIf a 8ff01100 '011Bdu 'HIfOIPEWHOO vuH1tic9OH a 01411110110 PH/OR NHOHINflIN
641911011f 0NI4W011 xnHuSdn 'aouu1toa(11 IrD'ILHHEIDOLI ',MOOD mioaIoaravat
a 2cHuali EIHH£10HDO H ISHH8I28VEH eItHAc4I
HHkreliHS0 Hung OH OH4IfOI vinHwodso intnimaHuSdHS. 41110ffLOHL(130X
HminangSrmic anHquptoaq) IIIIHOITIOILLO a XHHOHNWSd 'X'OELLOOHCHHH HHO -HUff

www.dacoromanica.ro
39 DREPTUL DE CTITORIE IN TARILE ROMINE 115

JIHCI, TaHme H ogarom HyabTyphI. (Deogaammie enemeHTLI 6hum HI4H3T,H7teHta

Heno.ubsortam HapogHmit TanaHT H aHeprino, a TaHme cHeTcHoe peanHeTH-
necHoe Hap) AHoe TBOIPIECTBO, cnoco6cTHosaHmee 8BHTI4IO ppnaHcHoft
Hy.aLTypia H paraHax 4)3THAagHti.
IloompHn pa3m4Innalvm cnoco6aNm mlipolioe o6nlecrateHHoe yRacTue
H pa8BIITIM CIY3THga1reiii, lipase ocHoHaTeJTH o6euregmuo HageaeHHe nocae/I-
H14X He TORI3140 CO CT0p0H/a1 Tex, HTO BLIBLIBRIOIHE npegaaraa CB011 XOBRII-
CTBEHHI:Ie H3JIHIIIR142 HO H CO CTOpOHLI Tex, ETO HeeameTHO BHOCHJI CBOii
el-Tom-HA HH.nag B STO pasHHTHe. Taram o6paaom, lipase ocHortaTean
cmrpaao 6onmuyio THoptiecHylo pun, B He Topes pyrdmIcHoro Hapoita.

LE a JUS PATRONATUS* DANS LES PAYS ROIIMAINS

CONSTITUTION ET NATURE JURIDIQUE DES FONDATIONS
AU MOYEN AGE

RESUME

Les fondations ont été constituées, dans les Pays Roumains, sur
les principes canoniques et juridique§ byzantins, qui forment la matière
du droit de patronat (x-rvropocOv stxocr.ov, jus patronatus). L'auteur se
propose d'élucider le contenu byzantin du droit de patronat et ses
applications générales dans les Pays Roumains, tels qu'il se reflete dans
les documents et codes médievaux.
Le droit de patronat se présente avec sa propre structure au sein
du droit Modal. Historiquement parlant, ses origines se rattachent is
l'affermissement de l'Eglise dans l'Empire romain d'Orient. Le droit
romain classique ne considerait pas les fondations comme personnes juri-
diques et elles n'avaient point d'indépendance patrimoniale opératoire,
mais se réalisaient par l'intermédiaire de certaines collectivités.
La notion de fondation en taut que personne juridique se fait
jour dans la legislation byzantine, avec assez de precision, notamment
dans le Code Justinien, oti églises, monasteres et établissements de charité
sont consider& comme des sujets collectifs de droit, jouissant de la capa-
cite d'acquérir et de posseder des biens en propre. Comme elks représen-
talent un important appui politique et kleologique pour l'Etat by zantin,
les fondations furent soutenues par la monarchic qui leur accorda de
nombreux privileges.
L'auteur analyse ici les traits principaux du droit de patronat byzan-
tin et montre ensuite que l'adoption de ce droit dans les Pays Roumains
est due particulièrement a l'Eglise, qui depuis l'établissement d.e sa hierar-
chic devint une institution de base dans le système de la société féodalé
roumaine. Les regles qui constituent le droit de patronat dans les Pays
Roumains sont les mêmes que celles qui avaient été en vigueur dans l'Empire
byzantin, mais leur adoption ne s'effectua pas passivement ; elles fluent
adaptées aux réalités roumaines qu'elles firent fructifier.

www.dacoromanica.ro
116 GH. CRONT 40

La pratique de la creation des fondations montre en premier lieu

que les princes des Pays Roumains se consideraient comme les continuateurs
des traditions anciennes, l'établissement, la dotation et la protection des
fondations étant a leurs ye ux l'un des principaux devoirs monarchiques,
conformément a la tradition des basileis. L'idéologie que l'on trouve a la
base des fondations était pour la monarchie féodale un important soutien.
Mais les confirmations par les princes des libéralités destinées aux fonda-
tions n'eurent pas le caractere d'autorisations préalables de fonctionne-
ment. Ce ne sont pas les actes de confirmation des voevodes, mais ceux
des fondateurs qui conféraient aux fondations une existence juridique.
La personnalité juridique des f ondations, au sens du droit medieval
des Pays Roumains, ne découle pas de l'acte du pouvoir publique, les
confirmations princieres n'ayant d'autre but que d'assurer aux actes des
fondateurs et des donateurs l'authenticité et la publicité necessaires h
leur protection contre les reclamations et empietements éventuels. En ce
qui concerne la nature juridique des fondations au moyen age, la présente
etude aboutit a la conclusion que les fondations ont &é des sujets collec-
tifs de droit et que leur personnalité juridique était de nature spéciale,
déterminée par le caractere inalienable de leurs biens.
Si on examine les droits et obligations des fondateurs, on constate
que ceux-ei, ainsi que leurs successeurs, ont pu exercer certaines attribu-
tions dans l'administration des biens des fondations, mais qu'ils n'a-
vaient aucun droit de propriété sur ces biens. Généralement, les documents
sont d'accord que les biens des fond.ations ne pouvaient pas etre consi-
der& comme faisant partie de la propriété personnelle des fondateurs.
Les derogations h ce principe sont dues aux seigneurs féodaux qui, en
constituant certaines fondations, ont voulu soustraire leurs biens aux
obligations fiscales ou aux confiscations par le pouvoir princier.
Pour établir la nature sociale des fondations médievales, il faut
tenir compte d.0 fait que derriere elles, il y avait les elements féodaux
de la société roumaine. En devenant proprietaires de domaines, la plupart
des grandes fondations constituerent un puissant support pour le regime
Modal. Mais la large conception qui demeura a la base du droit de patronat
stimula, au cours du moyen 'age, des millions d'hommes, outre les grands
seigneurs, a sacrifier une partie de leurs biens et a offrir leurs efforts
pour la creation et la dotation de fondations.
Les fondations ne représentent pas seulement les immenses concen-
trations de biens qui approfondirent les relations féodales dans les Pays
Roumains. Elles ont &é également des centres de culture. Les elements
feodaux durent utiliser les energies et les talents du peuple en mettant a
contribution une partie de la creation populaire, laique et réaliste, laquelle
a imprime une impulsion a, la civilisation roumaine au sein des fondations.
En stimulant sous différentes formes la large participation de toutes
les classes au développement des fondations, le droit de patronat assura
leur dotation non seulement par ceux qui offraient leur surplus avec osten-
tation, mais aussi par ceux qui accordaient discrétement leur modeste
contribution. Considéré a ce point de vue, le droit de patronat a rempli
une fonction dynamique et créatrice dans Phistoire du peuple roumain.

www.dacoromanica.ro