Tema 3.

Societățile transnaționale și implicațiile lor asupra economiei mondiale

1 Investițiile străine directe;

2 Piața societăților transnaționale;
3 Expansiunea societăților transnaționale;

1 investițiile străine directe

În economia contemporană, globalizarea a devenit un fenomen evident. Faptul că un produs
purtând aceeaşi marcă este fabricat în mai multe ţări sau că în consiliile de administraţie ale multora
dintre cele mai mari firme pot fi găsiţi membri de naţionalităţi diferite, nu mai constituie ceva nou, ceva
excepţional. ( ex: chiar o grevă la o întreprindere a lui General Motors din Brazilia, declanşează o
mişcare de solidaritate în uzinele aceleaşi firme din Australia sau Anglia, etc)
Tot acest univers multidimensional, complexitatea acestei lumi sunt date în mare parte de
activitatea STN. Aceşti giganţi au o forţă economică mai mare decât a unor ţări dezvoltate chiar.
STN este o firmă care şi-a extins activitatea economico–financiară dincolo de graniţele ţării de
origine. Ea alcătuieşte un vast ansamblu la scară internaţională, format dintr-o societate principală –
firma mamă, şi un număr de filiale (firme dependente de societatea principală) implantate în aceste ţări.
O societate transnaţională reprezintă o corporaţie de mari dimensiuni a cărei activitate se
desfăşoară în acelaşi timp în mai multe ţări, sediul său central, societatea mamă, este într-o singură ţară,
dar ea acţionează în mai multe ţări prin filialele sale, societăţile fiice. Domeniile sale de activitate sunt
variate, deseori integrate într-o reţea unică de producţie, cercetare,comercializare, bancar – financiară
şi de asigurare.
Aceşti agenţi economici mondiali acţionează la nivel internaţional prin investiţii. Investiţiile
străine pot îmbrăca două forme :
1. Investiţii de portofoliu
2. Investiţii străine directe
IP - înseamnă achiziţionarea de pe piaţa financiară a unor titluri de valoare, doar în scopul pur
financiar;
ISD - constau în achiziţionarea pachetului de acţiuni de control, cumpărarea unor întreprinderi
sau construirea lor pe „loc gol” şi chiar constituirea de societăţi mixte.
Definiţia dată de FMI:
Investițiile Străine Directe sunt investiţi efectuate pentru a achiziţiona o participare într-o
întreprindere, operând într-o altă economie decât cea a investitorului, scopul fiind acela de a dobândi un
rol efectiv în managementul acelei întreprinderi.
Trăsăturile ISD:
 Ele depăşesc net ca importanţă investiţiile de portofoliu;
 SUA joacă un rol preponderent, atât ca ţară „sursă”, cât şi ca „ţară gazdă” a ISD, în
comparaţie cu celelalte ţări dezvoltate, cu economie de piaţă
 Producţie de înaltă tehnologie şi serviciile atrag, în prezent, cea mai mare parte a ISD;
 Are loc o distribuţie pe zone de influenţă a ISD- urilor din ţările dezvoltate înspre ţările în
curs de dezvoltare.
Cele mai importante fluxuri: SUA→ America Latină, UE→ Africa Europa de est, Japonia→ Asia
Avantajele ISD - urilor:
Posibilitatea ocolirii barierelor vamale, acolo unde există( în condiţiile în care foarte multe ţări duc
o politică comercială protecţionistă, e foarte dificil să se păstreze o piaţă doar prin exporturi de aceea e
necesar să se producă direct în străinătate).
STN poate profita de pe urma diferenţelor dintre ratele naţionale ale dobânzii( STN poate
împrumuta acolo unde sunt cele mai favorite condiţii şi poate să dea aceşti bani oricăror filiale din lume
care n-ar fi putut împrumuta în ţara unde funcționează).
STN profită de pe urma fluctuaţilor monetare( se cumpără, de exemplu, monede ţării unde se
aşteaptă o revalorizare, iar apoi se schimbă pe monede care au cursuri constante, de unde rezultă câştiguri
foarte mari).
1
 2 Piața Societăților transnaționale
Exemple de STN : Nestle( Elveţia), Electrolux( Suedia), Philips( Olanda), General Electric
( SUA), Toyota, Hitachi, Fujitsu( Japonia), Renault( Franţa), Fiat( Italia), Coca- Cola, Microsoft, Exxon.
Pfizer, Bank of Montreal, Bank of Tokyo, etc.
Orice STN acţionează simultan în 3 spaţii economice:
1. NAŢIONAL, în cazul societăţii – mamă;
2. STRĂIN, în cazul filialelor;
3. INTERNAŢIONAL, ori de câte ori e vorba de schimburi dintre filiale între ele sau filiale şi restul
lumii.
Deci, în spaţiul internaţional au loc schimburi între filiale, societatea - mamă şi filiale, societatea –
mamă şi filiale şi alte societăţi.
Participarea STN pe piaţa mondială este diferită şi poate genera 2 tipuri de structuri pentru STN:
structura extravertită şi structura introvertită.
a) STN acţionează preponderent în exterior, activitate orientată în mare parte către exteriorul
ţării de origine.
b) STN acţionează preponderent în interiorul ţării de origine.
Stabilirea tipului de structură pentru o STN se realizează calculând indicele de transnaționalizare.
Cu cât valoarea acestui indice e mai mare, cu atât STN are o structură extravertită şi invers.
Factorii care au determinat apariția și dezvoltarea STN sunt:
 Liberalizarea politicilor economice: deschiderea graniţelor naţionale, liberalizarea
fluxurilor de investiţii străine directe şi de portofoliu sau de alte acorduri de cooperare şi
investiţionale;
 Accentuarea progresului tehnologic: care duce la creşterea costurilor şi a riscurilor la care
sunt expuse companiile, impune abordarea diferitelor pieţe mondiale, prin delocalizarea
internaţională a producţiei, pentru a diversifica aceste riscuri.
 Creșterea concurenței: care este rezultatul interacţiunii primilor doi factori, impune
exploatarea unor noi pieţe de către companii, atât pentru a reduce costurile de producţie,
cât şi pentru valorificarea mai eficientă a rezultatului final.
 Investiţia externă, tehnologia de vârf şi cercetarea ştiinţifică, care ocupă în prezent
primul loc în activitatea acestor firme.
 Progresul tehnic rapid se concretizează în reducerea ciclului de viaţă al produselor ca
urmare a frecventelor inovaţii tehnice şi tehnologice.
 Criza energetică şi de materii prime determină deplasarea producţiei de produse
intermediare sau chiar finite, dar energo şi materialo–intensive, în ţări bogate în asemenea
resurse, care au şi costuri mai reduse ca urmare a prelucrării lor pe plan local, fără a mai
necesita cheltuieli de transport.
 Criza ecologică a impus apariţia unor restricţii în unele ţări dezvoltate pentru organizarea
industriei poluante, firmele fiind nevoite să înceteze producţia sau să utilizeze tehnologii
noi, nepoluante, dar mai costisitoare.
 Costurile salariale, cu forţa de muncă sunt inegale în lume, ceea ce stimulează deplasarea
producţiei şi a altor activităţi în ţările în care există o forţă de muncă calificată,
disciplinată, dar mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor, respectiv mai ieftină.
 Costurile de transport şi viteza transporturilor facilitează distribuirea pe scară largă, în
cele mai îndepărtate ţări, nu numai a actului de comercializare, dar şi a producţiei.
Trăsăturile de bază ale STN:
 capitalul societăţii este de valoare mare, de dimensiuni mari, alcătuit din vărsăminte ale
unei mari firme;
 activitatea de investiţii, producţie şi comercializare a societăţii se desfăşoară prin filiale
aflate într-un număr mare de ţări (cel puţin 6);
2
  cifra de afaceri a societăţii este deosebit de mare, de regulă de peste 1 mld. de dolari, dar
cele mai multe societăţi au cifre de afaceri de peste 50-70 mld. de dolari
 forma principală de realizare a activităţilor societăţilor transnaţionale o reprezintă
investiţiile străine directe, prin care se asigură deţinerea pachetului de control şi monopol
asupra deciziei.

3 Expansiunea Societăților transnaționale

În contextul globalizării, STN au posibilitatea de a aplica strategii care să vizeze extinderea
pieţelor lor, numite strategii de creştere. Aceste strategii merg în 2 direcţii:
1. Creştere internă( organică): - autofinanţare
- apelarea la surse externe de finanţare: majorarea capitalului şi
împrumuturi bancare.
2. Creştere externă care îmbracă următoarele forme:
A. FUZIUNEA este o tehnică de concentrare conform căreia două sau mia multe firme, indiferent
de ţara de origine, se regrupează într-una singură.
B. ABSORBŢIA este o tehnică de achiziţie prin care o firmă cumpără integral o altă firmă.
C. PARTICIPAREA constă în achiziţionarea unei părţi din capitalul unei firme din aceeaşi ţară
sau din străinătate.
- minoritară : fără a deţine pachetul de acţiuni de control
- în cascadă : A →B(C)
- majoritară: deţinerea pachetului de acţiuni de control.
Procedura cea mai rapidă şi mai frecvent utilizată pentru a reuşi o creştere externă este oferta
publică de cumpărare. Prin acest tip de ofertă, o firmă îşi anunţă intenţia de-a cumpăra o parte din
acţiunile acele firme.
O altă procedură ar fi oferta publică de schimb care reprezintă operaţiune firmei „raider” prin care
aceasta propune firmei „ţintă” un „troc” între acţiuni. Acţiunile firmei ţintă retrase şi înlocuite cu ale
firmei raider.

Implicaţiile expansiunii STN creează noi forme de confruntări în economia mondială:

Concurența: care este foarte puternică între noii veniți și se manifestă atât între societățile mamă
cât și filialele ei, și nu se desfășoară doar la nivelul produsului finit ci chiar la nivelul factorilor de
producție.
Delocalizarea internațională a producției - reprezintă transferul unei producţii interne în
străinătate. Scopurile delocalizării:
- prelungirea ciclului de viaţă al produsului;
- minimizarea costurilor de fabricaţie;
- ocolirea barierelor vamale;
- evitarea fiscalităţii excesive;
- extinderea concurenţei oligopolice;
( delocalizarea vizează mai ales produsele standardizate: textile, confecţii, electronice, automobile,
nave maritime, hardware, software).
Delocalizarea se poate realiza în următoarele feluri:
a) filiale comune (joint-ventures) - are loc asocierea între societăţi;
b) prin acordurile de licenţă;
De regulă, delocalizarea este controlată de firma - mamă sau prin aranjamente cu firme locale
(subcontractanţi). (ex: firma americana NIKE, de echipament sportiv, are relaţii de subcontractare cu 40
de firme din diferite ţări asiatice. Ea transmite designul, elaborat la nivel central, către firmele
executante).
Deci, delocalizarea înseamnă de fapt deplasarea producţiei oriunde este profitabil.
Dar, există şi fenomenul invers numit relocalizare a producţiei , atunci când, datorită profiturilor
realizate, STN trec la modernizarea tehnologiilor. În acest caz, avantajul obţinut de forţa de muncă mai
ieftină din diferite părţi de pe glob, nu mai are importanţă.
3
 Producția internațională continuă să crească deoarece corporațiile transnaționale (CTN) își extind
rolul în economia în globalizare. Estimările recente sugerează faptul că astăzi există aproximativ 65.000
de corporații transnaționale, cu aproximativ 850.000 de afiliați străini pe întreg globul. Impactul lor
economic poate fi măsurat în diverse moduri. În anul 2001, afiliații străini însumau 54 milioane de
angajați, în comparație cu cele 24 de milioane din 1990; vânzările lor de aproximativ 19 000 miliarde
dolari SUA au fost de doua ori mai mari decât exporturile lumii în anul 2001, în comparație cu anul 1990
când vânzările și exporturile au fost aproximativ egale; stocul pentru investițiile străine directe a crescut
de la 1700 miliarde dolari SUA la 6600 miliarde dolari SUA în aceeași perioada. Afiliații străini
reprezintă acum a zecea parte din PIB mondial și a treia parte din exporturile mondiale. Mai mult decât
atât, dacă s-ar lua în considerare valoarea activităților corporațiilor transnaționale din întreaga lume
asociate cu relațiile non-capital propriu (de exemplu subcontractări internaționale, licențe, producători pe
baza de contract), atunci corporațiile transnaționale ar deține o parte și mai mare în aceste agregate
mondiale.
Investițiile Străine Directe în economia Republicii Moldova.
Republica Moldova a intrat în perioada de tranziţie fără stoc de investiţii străine. Acestea au
început să fie absorbite la începutul anului 1992, când a fost adoptată Legea cu privire la investiţiile
străine. Totuși până în anul 1997 aceste fluxuri au fost minime, Guvernul punând mai mult accent pe
obţinerea creditelor din exterior decât pe atragerea investiţiilor. Abia în anul 1995, intrarea pe piaţa
Republicii Moldova a companiei ruseşti Lukoil a generat intrări de investiţii străine mai însemnate. Chiar
după anul 1997 fluxurile de investiţii străine s-au majorat, fiind foarte neuniforme pa parcursul
următorilor ani.
Totuşi insuficiența resurselor proprii pentru investiţii, precum şi acţiunile întreprinse de către alte
ţări au condus la schimbarea viziunii autorităţilor privind investiţiile străine şi rolul acestora în economia
Republicii Moldova. Posibil că sporirea intrărilor de ISD după anul 2000 a fost determinată de paşii pe
care guvernul i-a întreprins în scopul ameliorării climatului de afaceri şi atragerea investiţiilor străine.
Aceștia au fost:
 crearea în 1997 a Agenţiei pentru Atragerii Investiţiilor Străine, care din 2001 a devenit
Organizaţia de promovare a exporturilor;
 în anul 2001 Republica Moldova a devenit membru al OMC;
 iniţierea reformei regulatorii, care scopul de are duce gradul de dependenţă a
întreprinderilor de reglementarea administrativă, diminuarea cheltuielilor financiare şi de
timp pentru obţinerea autorizaţiilor, certificatelor şi altor permisiuni;
 în 2001 a fost aprobată prima strategie investiţională a Republicii Moldova pentru anii
2001-2005. în prezent există Strategia de promovare a exporturilor şi atragerea
investiţiilor, pentru o perioadă mai lungă – 2006-2015, adoptată de către Ministerul
Economiei şi a Comerţului.
 în anul 2007 a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Protecția Concurenţei, ca autoritate
permanentă în administraţia publică, având ca scop promovarea politicii statului în
domeniul protecţiei concurenţei, limitarea şi reprimarea activităţii anti-concurenţă a
agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei publice, precum şi efectuarea controlului
asupra executării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei.

4
 În Moldova, intrările de investiţii străine au început să-şi revină, după o scădere dramatică în
2009, constituind 199 mil. dolari în 2010. Stocul ISD a crescut de peste 6 ori faţă de anul 2000 şi de peste
29 ori faţă de anul 1995. Anul trecut, stocul ISD s-a ridicat la 2,837 miliarde dolari. Totuşi, Moldova
rămâne mult în urma ţărilor vecine şi principalilor parteneri comerciali. În România stocul ISD a depăşit
anul trecut 70 de miliarde de dolari, în Ucraina – 57 miliarde, iar în Rusia – 423 de miliarde de dolari.
Conform datelor Organizaţiei de Promovare a Exporturilor şi Atragerea de Investiţii (MIEPO), la
sfârşitul anului 2006, în Republica Moldova existau investiţii străine directe din 86 de ţări ale lumii, cele
mai mari venind din Uniunea Europeană, urmate de CSI, SUA şi Canada. Olanda este ţara cu cele mai
mari investiţii în economia Moldovei cu o cotă de 23%. Structura a investițiilor pe sectoare în anul 2010,
conform ghidului de ISD în Republica Moldova ne arată cea mai mare parte revine sectorului financiar –
22,4%, urmat de comerț - 19,7%, iar pe al treilea loc sunt tranzacțiile imobiliare – 18,9%.
Pe teritoriul Moldovei există deja un număr important de filiale ale STN, amplasate în diferite
sectoare ale economiei. Cele mai mari STN, potrivit volumului activelor străine în economia Republicii
Moldova sunt: „Premier energi” (Spania, Electricitate), „Societe General” (Franța, sectorul bancar),
”Turcell” (telecomunicații), „France Telecom” (telecomunicații), „Lafarge” (ciment), „Sudzucker”
(Germania, zahăr), „Knauf” (materiale de construcții), „Carling” (vinuri), „Steilmann” (textile), „Lukoil”
(achiziționarea și comercializarea produselor petroliere).

Responsabilitatea Socială a Corporațiilor (CSR) se referă la ambiția companiilor de a se implica

atât în problemele cât și în succesele comunității. Companiile de succes au realizat, în întreagă lume, că
este mai ușor să realizezi o afacere eficienta și corectă într-o comunitate fericită, într-o comunitate unde
tu, ca firmă te simți implicată. Comisia Europeana definește CSR ca „un concept prin care companiile
decid în mod voluntar să contribuie la o societate mai bună și un mediu mai curat”. O corporație
responsabilă social administrează o afacere profitabilă și ia în considerare toate efectele pozitive și
negative din punct de vedere social, economic și de mediu pe care le are asupra societății. Există termeni
diferiți pentru a descrie CSR, incluzând aici „implicare corporatistă comunitară”, „responsabilitate
corporatistă” sau „sustenabilitate”.