Sunteți pe pagina 1din 2

Epoca luminilor

-secolul al XVIII-lea-

Iluminismul a fost un curent de idei apărut către finalul secolului


al XVII-lea, dar care este reprezentativ pentru secolul al XVIII-lea.
Centrul cultural și de idei al secolului al XVIII-lea a fost Franța, ca
mai apoi să cuprindă alte spații europene și extraeuropene. Filosofia
iluministă a contribuit la revoluțiile din secolele XVII-XVIII (Anglia,
Statele Unite ale Americii, Franța) și la construirea sistemelor politice
liberale de mai târziu.
Guvernarea absolutistă a monarhilor europeni și influența
Bisericii Catolice au menținut oamenii într-o stare de „întuneric al
minții”, situație pe care filosofii iluminiști au urmărit să o schimbe
prin forța ideilor lor. Iluminiștii consideră că lumea trebuie
descoperită prin experiment, astfel că în această perioadă științele
exacte precum matematica, fizica, chimia se dezvoltă.
Principii politice iluministe (vor reprezenta baza regimurilor
liberale și democratice)
1) Principiul separării puterilor în stat- a fost teoretizat de
către Montesquieu și presupune împărțirea puterii în 3: putere
executivă (monarhul/monarhul+guvernul); putere legislativă
(Parlament) și putere judecătorească (curți de justiție,
tribunale). Scopul acestui principiu politic este împiedicarea
unui abuz de putere pentru că o singură persoană/instituție ar
deține toată puterea ( dictaturile secolului al XX-lea,
comunismul, nazismul și fascismul și toate regimurile
nedemocratice nu respectă separarea puterilor în stat).
2) Teoria contractului social- a fost formulată de către Jean
Jacques Rousseau și presupune că între guvernați (cetățenii)
și guvernanți (cei care exercită conducerea) se stabilește un
contract în cadrul căruia ambele părți se angajează să-și
respecte îndatoririle.
3) Respectarea drepturilor și libertăților cetățenești
(J.J.Rousseau formulează conceptul de drepturi naturale).
Drepturile naturale sunt cele pe care omul le are fără să fie
condiționate de guvernare (drepturile cu care se naște).
Iluminismul are un puternic caracter anticlerical, combătând cu
vehemență dogmele bisericești și încurajând oamenii să folosească
rațiunea pentru descoperirea lumii înconjurătoare. Pentru răspândirea
științei și a culturii apare, în Franța, Enciclopedia, sub coordonarea lui
Dennis Diderot. Filosofia iluministă s-a dezvoltat și prin intermediul
discuțiilor și saloanelor care deveniseră o modă a epocii în Franța.

Absolutismul luminat
Ideile iluministe au pătruns și în cadrul monarhiilor absolutiste,
dar nu cât să transforme guvernarea din absolutistă în constituțională.
Monarhii din Prusia, Austria, Rusia au adoptat reforme cu scopul de a
moderniza și de a emancipa societatea (juridice, economice,
religioase), astfel că în aceste state s-a produs modernizarea „de sus în
jos”. Acest regim politic a purtat numele de despotism luminat.
În spațiul românesc (Țara Românească, Moldova, Transilvania),
secolul al XVIII-lea a reprezentat impunerea dominației otomane prin
intermediul domnitorilor fanarioți (în Țara Românească din 1716 și în
Moldova din 1711) care au pus în practică reforme sociale,
administrative. În Transilvania, ideile iluministe au pătruns prin
intermediul monarhiei habsburgice (austriacă) pentru că de la 1699
Transilvania era sub dominație habsburgică.
Exemple de monarhi care au introdus reforme cu caracter
iluminist:
Frederic al II-lea, rege al Prusiei (viitoarea Germania): 1740-
1786
Iosif al II-lea, conducătorul Imperiului Habsburgic: 1780-1790
Ecaterina a II-a a Rusiei (Ecaterina cea Mare): 1762-1796

S-ar putea să vă placă și