Sănătatea mintală

Eu în familie şi în comunitate.

Rolul familiei în dezoltarea personalităţii.

Motto: „Familia este cea mai elementară formă de organizare. Fiind prima comunitate de care se
ataşează un individ cât şi prima autoritate sub care acesta învaţă să trăiască, familia este cea care
stabileşte valorile cele mai fundamentale ale unei societăţi.” (Charles Colson)

Familia ca instituţie socială este unicul grup social în care legăturile de dragoste şi
rudenie capătă o importanţă primordială, prin interacţiunile multiple şi determinante între toţi
membrii ei. În acest cuplu de relaţii, valori şi sentimente, copilul primeşte forţa şi imboldul
principal al dezvoltării sale.„Celula familială nu este nici atotputernică în privinţa devenirii
membrilor săi, dar nici o simplă „curea de transmisie” lipsită de iniţiativă. Pentru copiii săi, ea
este un spaţiu de trecere în care învaţă să genereze propria autonomie şi să devină cetăţeni
capabili să contribuie la binele colectiv. Familia - reprezintă factor decisiv de socializare şi
educaţie pentru copii.

Familia este un „oficiu înalt” al respectului, al demnităţii, al libertăţii interioare. Mediul

familial oferă siguranţă, linişte, afecţiune, seninătate, care constituie o atmosferă prielnică pentru
o dezvoltare normală şi echilibrată. Familia este cea mai necesară „şcoală de omenie”. O zicală
populară „cei şapte ani de acasă”, marchează destinul fiecărui om.

„Familia reprezintă matricea primordială a culturii omeneşti. Aici se trezesc şi încep să

se dezvolte puterile latente ale sufletului personal; aici începe copilul să iubească, să creadă şi să
sacrifice (cui şi ce?); aici se alcătuiesc primele temelii ale caracterului său; aici se descoperă în
sufletul copilului sursele principale ale fericirii sau nefericirii lui viitoare; aici devine copilul un
om mic, din care mai apoi se dezvoltă o mare personalitate.

Familia nu este o democraţie. Fiecare familie are propriul mod de a decide cine deţine
puterea şi autoritatea în cadrul unităţii sale şi ce drepturi, privilegii, obligaţii şi roluri sunt
desemnate fiecărui membru al familiei. Ca mediu social, familia reprezintă mediul în care copilul
este îngrijit, educat, educaţia din familie continuă în cea instituţională.

Educaţia în familie pune bazele dezvoltării psihice a copilului, iar educaţia la nivelul
psihicului copilului, trebuie să urmărească evoluţia fizică şi, concomitent, , morală, în scopul
formării caracterului ca personalitate.

Rolul important în evoluţia psihicului copilului îl deţin exemplele pozitive din familie
Comunitatea reprezintă un grup de oameni care împart interese, credinţe sau norme de viaţă
comune, aparţin unei localităţi, unui raion, unei ţări. Familia şi comunitatea au tangenţe directe:
cum în familie sunt stabilite drepturi, privilegii, obligaţii şi roluri pentru fiecare membru al
familiei, aşa în comunitate oamenii se grupează după interese comune, stabilesc relaţii de
prietenie după compatibilitate, determină rolul fiecăruia la nivel de grup/colectiv.

Relaţiile interpersonale pot fi definite drept acele raporturi sociale dintre doi sau mai
mulţi oameni care se află în poziţii de proximitate în care interacţionează sau se influenţează
reciproc. De fapt, sunt un caz particular al relaţiilor sociale şi reprezintă legături psihologice ce
ţin de fericirea, sănătatea noastră fizică şi mintală.

Relaţiile interpersonale sunt împărţite în următoarele tipuri:

1. Cunoaştere (cea mai comună formă de relaţii interpersonale) - acest „cerc” include o
mulţime de oameni. Într-un cerc mai restrâns sunt cunoscuţi oameni care vă recunosc, cu care
discutaţi pe teme generale atunci când vă întâlniţi.

2. Prietenia este un cerc de cunoştinţe, în care o persoană este atractivă pentru alta
(afecţiune reciprocă). Aici principala condiţie pentru apariţia relaţiilor interpersonale este atracţia
reciprocă, dorinţa de contact, comunicare.

3. Relaţiile de parteneriat - se bazează pe relaţiile de afaceri. Participanţii la astfel de

relaţii sunt unite printr-un scop, mijloace şi rezultate comune ale activităţilor comune.

4. Prietenia este o mare valoare şi un cadou scump, care se acordă celui care ştie şi
doreşte să fie prieten. A găsi un prieten înseamnă a împărtăşi necazurile şi a multiplica bucuria, a
găsi sprijin şi a câştiga încredere. Prietenii sunt însoţitori credincioşi şi de încredere pe parcursul
vieţii.

5. Dragostea este o relaţie specială între doi oameni. Cu ajutorul ei, o persoană devine
mai bună, sufletul „se trezeşte”.

6. Conflict - ceea ce înseamnă opoziţie, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai
multe părţi. Conflictul poate fi sau nu violent.

De asemenea, relaţiile interpersonale sunt împărţite în stiluri:

1. Relaţiile oficiale (de afaceri, de serviciu) ale persoanelor legate de respectarea

formalităţilor, regulilor stabilite de o persoană oficială. Lumea acestor relaţii nu este bogată şi
diversă.

2. Relaţii personale (prietenoase, cunoscute, iubitoare, de companie), care nu se limitează

la regulile formale prescrise. Un comportament deosebit în relaţiile interpersonale îl
demonstrează copiii la anumite vârste, mai dificilă este perioada pubertară când ei se adună în
grupuri şi se străduie să fie toţi la fel, să acţioneze în comun. Tendinţa lor este de a place
semenilor prin tot ce fac,urmând acţiunile liderilor, care de multe ori îi îndeamnă la fapte urâte.
 3. Comunicarea asertivă şi relaţiile interpersonale: Comunicarea este un element
fundamental al existenţei umane. Comunicând, putem transmite şi recepţiona informaţii. Să nu
uităm însă că, pentru a realiza un proces de comunicare şi informare eficient, sunt necesare
ascultarea activă, înţelegerea mesajului transmis, interpretarea limbajului nonverbal şi susţinerea
conversaţiei.

Pentru a comunica corect şi eficient, trebuie să respectăm două reguli de bază foarte
simple: – să transmitem mesajul clar şi concis, – să ascultăm activ pentru a înţelege mesajul
transmis de celălalt. Iar pentru ca şi informarea să fie corectă şi eficientă, este necesar să avem
un comportament şi o comunicare asertivă.

Potrivit psihologilor, asertivitatea este cea mai eficientă modalitate de soluţionare a

problemelor interpersonale. Reprezintă capacitatea de a comunica în mod direct sentimentele,
emoţiile şi gândurile fără a leza integritatea şi drepturile celorlalţi.

Ca trăsături caracteristice, asertivitatea este evidenţiată prin: • refuzul cererilor - puterea

de a spune nu; • solicitarea favorurilor şi formularea de cereri; • exprimarea sentimentelor
pozitive şi negative; • iniţierea, continuarea şi încheierea de noi conversaţii.

De foarte multe ori, limbajul verbal folosit e agresiv şi impunător, iar un artificiu al
vocabularului ne poate îmbunătăţi comunicarea. Expresii de genul „eu cred că…/ aş dori să fac
acest lucru…/ te deranjează dacă…?” pot reprezenta fraze magice în viaţa de cuplu sau în
relaţiile cu colegii. Aceste expresii verbale pot fi însoţite de semnale nonverbale, care ne ajută să
transmitem mai uşor mesajul.

Expresiile faciale relaxate şi deschise, contactul vizual, poziţia corpului dreaptă şi

relaxată, o voce calmă şi sigură, însoţite de un zâmbet când e necesar pot asigura succesul unei
comunicări. Ce poţi face pentru a avea un comportament şi o comunicare asertivă? • exprimă-te
clar şi concis; • evită să fii sarcastic; • evită să faci generalizări; • evită să foloseşti etichete; •
cere feed-back; • evită comportamentul agresiv; • evită reacţiile impulsive; • evită monopolizarea
discuţiei; • evită să faci presupuneri.

REŢINEŢI! PRIETENIA, DRAGOSTEA ŞI CĂSĂTORIA, RELAŢIILE CU PARINŢII

ŞI COPIII sunt principalele tipuri de relaţii interpersonale.

Motto: „Toţi oamenii îşi pot depăşi condiţia şi pot dobândi succesul, dacă sunt pasionaţi
şi dedicaţi cauzei lor.” (Nelson Mandela) Teoretic ştim cu toţii că în funcţie de ce gândim şi
credem ne atragem din potenţialul cuantic ce vrem. Aparent nici nu ne gândim că toată viaţa
noastră se derulează după o credinţă falsă cum că: „nu suntem suficient de…(buni, frumoşi,
inteligenţi, etc.)”.

Aşa am crescut de mici şi aşa rămânem până schimbăm conştient această credinţă sau
până plecăm de pe acest tărâm. În copilărie dacă am suferit o umilinţă (sau un gest de unde am
judecat noi cu mintea de copil că nu suntem buni) oarecare de la un părinte, bunic, unchi,
mătuşă, cadru didactic, a rămas atât de bine înserată în subconştient încât ne marchează toată
viaţă. Astfel ne-am pricopsit cu această „ruşine” pe care am integrat-o ca mod de viaţă. Astfel
ne-am creat o credinţă care spune că: „dacă nu sunt suficient de bun pentru …, nu pot avea iubire
şi afecţiune de la cei din jur”. Aşa că vom căuta toată viaţa că cineva să ne iubească, să ne
aprecieze, să ne valorizeze, să ne accepte aşa cum suntem, dar noi în subsidiar credem că: „nu
mă iubesc (apreciez, valorizez, accept) şi nu merit să fiu iubit(ă), (apreciez, valorizez, accept)
pentru că…”

Se întâlnesc multe persoane care spun: lucrez cu afirmaţii, se schimbă ceva dar după un
timp revin la nefericirea mea. Spuneţi-vă pe rând câteva cuvinte de apreciere a propriei persoane
şi vedeţi ce simţiţi în corpul vostru.

De exemplu faceţi următorul exerciţiu într-un loc liniştit când sunteţi voi cu voi fără
bruiaje din exterior şi spuneţi: – mă iubesc, apoi închideţi ochii, respiraţi în 4 timpi de 4 ori şi fiţi
atenţi la ce se întâmplă în corpul vostru; – mă apreciez, apoi închideţi ochii, respiraţi în 4 timpi
de 4 ori şi fiţi atenţi la ce se întâmplă în corpul vostru; – mă valorizez, apoi închideţi ochii,
respiraţi în 4 timpi de 4 ori şi fiţi atenţi la ce se întâmplă în corpul vostru; – mă accept aşa cum
sunt, apoi închideţi ochii, respiraţi în 4 timpi de 4 ori şi fiţi atenţi la ce se întâmplă în corpul
vostru. Apoi notaţi ce aţi simţit în corp, care au fost stările care au apărut, ce emoţii v-au
încercat. Astfel veţi descoperi dacă conţineţi sau nu aceste atitudini în subconştient.

Dacă aţi avut palpitaţii, stări de tensiune sau disconfort înseamnă că nu conţineţi aceste
atitudini vizavi de voi, ceea ce rezultă că nici nu le atrageţi din potenţialul cuantic sub formă de
manifestări reale în viaţa voastră. Dacă starea din corp a fost de linişte, armonie, bine interior,
înseamnă că aveţi aceste atitudini active în subconştientul d-voastră.

Și cum totul este posibil atunci când vrei, chiar dacă nu le aveţi în subconştient prin
disciplină puteţi crea acum ca adulţi, o reţea nouă de iubire, acceptare, pace, bucurie iar dacă
reuşiţi prin atenţie să rămâneţi în prezent aici şi acum, adică cu energia în sigiliile superioare,
veţi manifesta şi crea acestea în realitatea voastră de zi cu zi.

O recomandare ar fi, să scrieţi afirmaţia de mai jos, sau s-o pronunţaţi în voce(cât să vă
auziţi) de multe ori pe zi timp de 6 luni de zile. De ce 6 luni? Pentru că în 6 luni (conform
cercetărilor din neuroştiinţe) o reţea neuronală se creează, consolidează, şi devine stare de “a fi”.
Afirmaţia este simplă: „Mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt.” Spunând această afirmaţie veţi
vedea cum în jurul vostru lumea se va schimba, percepţia prin care veţi privi viaţa se va schimba,
oamenii care apar în realitatea voastră se vor manifesta diferit, vor fi alţii şi astfel apare
schimbarea de perspectivă şi evoluţie a vieţii tale. Spunând această afirmaţie nu înseamnă că vă
complaceţi într-o dependenţă sau vulnerabilitate ci că vă acceptaţi ca om care a venit să se
dezvolte.
 O altă recomandare ar fi, să scrieţi afirmaţia de mai jos, sau deseori, s-o pronunţaţi în
voce: „Merit să primesc iubire şi afecţiune.” Prin această a doua afirmaţie vă veţi convinge că
pentru a primi iubire şi afecţiune din jur nu trebuie să fiţi perfecţi, să faceţi totul pe placul altora,
să salvaţi omenirea, să faceţi binele impus de alţii ci pur şi simplu că existaţi şi prin simpla
existenţă meritaţi să primiţi iubire şi apreciere din jur. Uneori chiar dacă iubirea şi afecţiunea vin
spre voi nu le vedeţi din cauza credinţei că nu sunteţi suficient de buni, frumoşi, inteligenţi,
înalţi, slabi, etc. Mult succes în a vă crea o viaţă magnifică. Din cunoaştere şi iubire pentru
cunoaştere şi iubire.

Labilitate emoţională.

Spaţiul intim.

Motto: „Întotdeauna sunt necesare numai trei pahare: primul pentru sănătate şi bună
dispoziţie, al doilea pentru creaţie şi înţelepciune şi al treilea pentru somn şi odihnă.” (Proverb
popular)

Labilitatea emoţională se referă la schimbarea bruscă, frecventă şi exagerată a dispoziţiei,

cu apariţia unor sentimente sau emoţii puternice (râs sau plâns necontrolat, iritabilitate sau
temperament sporit). Aceste emoţii foarte puternice sunt exprimate uneori într-un fel care nu
corespunde cu starea emoţională a persoanei.

Factorii ce pot provoca labilitatea emoţională şi care trebuie evitaţi includ: • Oboseală
excesivă; • Stres, anxietate sau îngrijorare; • Stimulări puternice (exigenţă crescută, mediu prea
zgomotos, prea multe persoane) – presiune puternică; • Emoţii puternice sau cereri din partea
altor persoane; • Situaţii foarte triste sau foarte amuzante (glume, filme, poveşti sau cărţi); •
Discuţii legate de anumite subiecte (condusul maşinii, pierderea serviciului, relaţiile personale,
moartea unui membru al familiei); • Vorbitul la telefon sau în faţa unui grup de persoane sau
într-un loc unde persoana nu se simte confortabil.

Labilitatea emoţională apare datorită distrugerii unor părţi ale creierului care controlează
conştientizarea emoţiilor (personale şi ale celor din jur) şi capacitatea de controlare a exprimării
emoţiilor, deci capacitatea de a inhiba sau opri manifestarea emoţiilor. Atunci când o persoană
este labilă emoţional, emoţiile sunt exagerate faţă de situaţie sau mediul în care se află persoana.
De exemplu, o persoană poate plânge chiar şi atunci când nu este tristă, ci poate plânge ca reacţie
la emoţiile sau sentimentele puternice sau poate plânge din senin, fără niciun avertisment.

O persoană poate avea un control redus asupra acestor emoţii puternice şi acestea pot să
nu aibă legătură cu un eveniment sau cu o persoană anume. Spaţiul intim reprezintă cea mai
restrânsă zonă în afara corpurilor noastre la 45 cm în fiecare direcţie (asemenea unei „bule”
invizibile care ne înconjoară), în acest spaţiu pot pătrunde doar cei mai apropiaţi: familia,
prietenii şi animalele de companie.
 Menţinerea stării de sănătate mintală este foarte importantă pentru viaţa unui om,
deoarece OMUL trebuie să se nască, să devină ceea ce îi permite potenţialul –
PERSONALITATE, cel mai valoros produs al efortului său.