ALEXANDRE DUMAS

VICONTELE DE BRAGELONNE
sau
ZECE ANI MAI TÂRZIU

I
SCRISOAREA

Către mijlocul lunii lui mai, în anul 1660, într-o dimineaţ ăpe la
ceasurile nouă, când razele soarelui, destul de fierbinţ i, sorbeau rouăde pe
micsandrele din parcul castelului de la Blois, un mic grup de călăreţ i, format
din trei bărbaţ i şi doi paji, trecea peste podul de la intrarea în oraş, fărăsă
producăaltătulburare în rândurile celor ce se plimbau pe chei, decât, în
primul rând, o mişcare a mâinii spre pălărie, în semn de salut, apoi o
mişcare o limbii pentru a rosti aceste cuvinte în cea mai curatăfranţ uzească
ce se poate vorbi în Franţ a:
— Iată-l pe DOMNUL, care se reîntoarce de la vânătoare. Atâta tot.
Dar în timp ce caii urcau gâfâind panta care ducea de la râu către
poarta castelului, o ceatăde băieţ i de prăvălie se luădupăcel din urmăcal,
care ducea, atârnate la oblâncul şeii, câteva păsări legate cioc lângăcioc.
Văzând aceasta, privitorii îşi dădurăcoate, exprimându-şi, cu ghiduşia
lor ţărănească, dispreţ ul faţ ăde o pradăatât de neînsemnată, şi, dupăce-şi
împărtăşirăpărerile asupra neajunsurilor vânatului cu şoimi domesticiţ i, se
reîntoarserăla îndeletnicirile lor. Numai unul dintre ei, un flăcău bucălat şi
totdeauna pus pe şagă, întrebăde ce oare DOMNUL, care ar putea să-şi
petreacăvremea într-un chip mult mai plăcut, datorita averii lui, se
mulţ umea cu o distracţ ie atât de măruntăşi de sărăcăcioasă.
— Eh, tu nu ştii – îi răspunse unul de-ai lui – căDOMNUL atunci
petrece mai bine, când i se urăşte?
Flăcăul cel şăgalnic dădu din umeri, cu un gest care voia săspunăcât
se poate de limpede: "Dacă-i aşa, atunci mai bine sărămân ţ ăran, decât să
ajung prinţ ".
Şi fiecare îşi văzu de treburile lui.
În acest timp, DOMNUL îşi continua drumul cu un aer atât de abătut şi
de marţ ial totodată, încât ar fi stârnit fărăîndoialăadmiraţ ia spectatorilor,
dacăar fi fost cineva care să-l privească; însăburghezii din Blois nu-i
puteau ierta DOMNULUI căşi-a ales tocmai acest orăşel atât de vesel în care
săse plictiseascădupăvoia lui şi, de fiecare datăcând îl zăreau pe augustul
plictisit, întorceau feţ ele căscând lung, sau îşi trăgeau repede capetele pe
ferestre, spre a scăpa de toropeala molipsitoare a acestui chip prelung şi
gălbejit, cu ochi obosiţ i şi cu o privire veşnic întristată. În aşa fel că
vrednicul Prinţputea fi aproape sigur căva găsi totdeauna străzile pustii ori
de câte ori s-ar fi abătut prin mijlocul lor.
Aceasta era, însă, din partea locuitorilor din Blois, o condamnabilălipsă
de respect, dat fiind căDOMNUL trecea, dupărege, şi poate chiar înaintea
regelui, drept cel mai mare senior al regatului. Într-adevăr, Dumnezeu, care
îi hărăzise lui Ludovic al XIV-lea, acum pe tron, fericirea de a fi urmaşul lui
Ludovic al XIII-lea, îi hărăzise DOMNULUI onoarea de a fi urmaşul lui Henric
al IV-lea. Nu era, aşadar, sau în tot cazul nu putea fi un motiv prea mărunt
de mândrie pentru oraşul Blois faptul căaici îşi alesese reşedinţ a Gaston de
Orléans, care îşi avea curtea în vechiul castel al Statelor. Dar îi fusese scris
acestui mare Prinţsănu atragăniciodatăatenţ ia poporului sau admiraţ ia
lui, oriunde s-ar fi întâlnit cu el. DOMNUL se obişnuise însăcu asta şi se
resemnase.
De aici pornea pesemne acea netulburatăplictisealăce se citea
totdeauna pe chipul său. DOMNUL fusese un om foarte ocupat în viaţ a lui.
Nu poţ i privi cum li se taie capetele la mai bine de zece dintre cei mai buni
prieteni ai tăi fărăca asta sănu-ţ i stârneascăo anumităindignare. Dar cum
dupăinstalarea domnului de Mazarin în fruntea treburilor ţ ării nu s-a mai
tăiat capul nimănui, DOMNUL nu mai avea nici o preocupare, şi lucrul
acesta se răsfrângea adânc asupra moralului său.
Viaţ a sărmanului Prinţera, aşadar, cât se poate de tristă. Dupăscurta
vânătoare de dimineaţ ăpe malul râului Beuvron sau în pădurile de la
Cheverny, DOMNUL trecea Loara, se ducea săia prânzul la Chambord, fie că
avea sau nu poftăde mâncare, apoi oraşul Blois nu mai auzea vorbindu-se,
pânăla următoarea vânătoare, despre stăpânul şi seniorul său.
Aceasta în ceea ce priveşte plictiseala lui extra muros; cât despre
plictiseala din interiorul zidurilor, asupra ei îl vom lămuri pe cititor, dacăva
avea bunăvoinţ a săurmeze împreunăcu noi grupul de călăreţ i şi săurce
pânăla impunătoarea poartăa măreţ ului castel al Statelor.
DOMNUL călărea pe un cal mărunţ el, împodobit cu o şa lată, de catifea
roşie de Flandra, cu scări în formăde conduri; calul era roib; tunica
DOMNULUI, de catifea cărămizie, avea aproape aceeaşi culoare ca şi pelerina
sa şi ca şi echipamentul calului, şi numai dupăaceastărevărsare de stacojiu
îl puteai recunoaşte pe Prinţîntre cei doi însoţ itori ai săi, unul înveşmântat
în violet, celălalt în verde. Cel din stânga, îmbrăcat în violet, era scutierul;
cel din dreapta, îmbrăcat în verde, era maestrul de vânătoare.
Unul dintre paji ducea doi şoimi cocoţ aţ i pe o prăjină, celălalt avea un
corn de vânătoare, din care începu săsune alene când se apropiarăla vreo
douăzeci de paşi de castel. Toţ i cei ce-l slujeau pe acest Prinţnepăsător îşi
îndeplineau îndatoririle lor cu aceeaşi suveranănepăsare.
La sunetul cornului, opt paznici, care se plimbau în soare prin curtea
pătrată, alergarăsă-şi ia halebardele, şi DOMNUL îşi făcu astfel intrarea
solemnăîn castel. Dupăce pătrunse sub bolta adâncăa porticului, vreo
trei-patru pierde-vară, strecuraţ i pe aleea castelului în urma călăreţ ilor, îşi
arătarăunul altuia păsările agăţ ate de oblânc, apoi se împrăştiară, făcând
comentarii cu privire la cele văzute; pe urmă, dupăce plecarăşi aceştia,
aleea, terasa de la intrare şi curtea rămaserăpustii.
DOMNUL coborî din şa fărăsăscoatăo vorbăşi trecu în apartamentul
său, unde valetul de camerăîi schimbăîmbrăcămintea; apoi, fiindcă
DOAMNA nu trimisese încăsăîntrebe ce dispoziţ ii avea sădea pentru micul
dejun, DOMNUL se întinse într-un jilţalungit şi adormi numaidecât, ca şi
cum ar fi fost ceasurile unsprezece seara.
Cei opt paznici, care ştiau cănu mai aveau nimic de făcut în ziua aceea,
se tolănirăşi ei pe băncile de piatră, la soare; rândaşii dispărurăcu caii în
grajduri şi, dacăn-ar fi fost cele câteva păsărele sprinţ are ce se fugăreau
unele pe altele, cu ciripituri ascuţ ite, prin tufele de micsandre, ai fi zis că
totul în castel dormea, întocmai ca şi DOMNUL.
Deodatăînsă, în mijlocul acestei tăceri atât de îmbietoare, răsunăun
hohot de râs puternic şi cristalin, care-i făcu pe halebardierii adânciţ i în
somnul lor sădeschidărepede câte un ochi. Hohotul pornise de la o
fereastrăa castelului, însorităîn clipa aceea şi care se afla deasupra colţ ului
pe care-l forma în curte, în preajma amiezii, umbra hornurilor de pe
acoperiş. În micul balcon de fier cizelat, din faţ a acelei ferestre, surâdea o
glastrăcu micşunele roşii, o alta cu zambile şi una cu un trandafir timpuriu,
ale cărui frunze, de un verde încântător, învăluiau mai mulţ i boboci purpurii
ce vesteau ivirea rozelor.
În odaia pe care o lumina aceastăfereastrăse vedea o masăpătrată,
acoperităcu o veche ţ esăturăde Harlem, împodobităcu flori mari; în
mijlocul acestei mese se afla un vas de smalţcu gâtul lung, în care tânjeau
mai multe firişoare de stânjenei şi de lăcrămioare; la douădin capetele mesei
şedea câte o tânărăfată.
Felul cum şedeau aceste douăcopile era cu totul ciudat: ai fi zis căsunt
douăşcolăriţ e abia scăpate din mănăstire. Una, cu amândouăcoatele
sprijinite pe masă, cu o panăîn mână, aşternea slove pe o elegantăfoaie de
hârtie de Olanda; cealaltă, stând în genunchi pe scaun, cu pieptul şi capul
aplecate peste spătar şi întinse pânăspre mijlocul mesei, se uita la prietena
ei cum scrie. Prilej de chicoteli, de glume şi hohote de râs, dintre care unul,
mai puternic decât celelalte, speriase păsărelele din tufele de micsandre şi
tulburase somnul paznicilor din curtea castelului.
Şi pentru ca prezentarea săfie completă, ni se va ierta, sperăm,
descrierea mai pe larg a acestor douăpersonaje.
Aceea care stătea aplecatăpeste spătarul scaunului, adicăcea mai
veselăşi mai gălăgioasă, era o frumoasăfatăde nouăsprezece sau douăzeci
de ani, oacheşă, cu părul negru, fermecătoare, cu ochi scânteietori sub
sprâncenele puternic arcuite şi, mai ales, cu dinţ i care străluceau ca nişte
perle între buzele roşii ca mărgeanul însângerat. Fiecare gest al ei părea o
frânturădintr-un joc bine studiat; părea nu cătrăieşte, ci căfreamătăla
fiecare mişcare.
Cealaltă, aceea care scria, o privea pe zburdalnica ei prietenăcu nişte
ochi albaştri, limpezi şi senini cum era cerul din ziua aceea. Părul ei, de un
blond cenuşiu, răsucit cu un gust ales, îi cădea în bucle mătăsoase pe
obrajii ca sideful; îşi plimba pe deasupra hârtiei o mânăgingaşă, a cărei
subţ irime trăda frageda ei tinereţ e. La fiecare chicot al prietenei sale, îşi
înălţ a, necăjităparcă, umerii albi, de o formăpoeticăşi suavă, dar cărora le
lipsea acel adaos de vigoare şi împlinire pe care ai fi dorit să-l aibăşi braţ ele
şi mâinile ei.
— Montalais, Montalais – zise în cele din urmă, cu o voce dulce şi
mângâietoare ca un cântec – râzi prea tare, ca un bărbat; şi nu numai că
atragi atenţ ia domnilor paznici, dar n-ai săauzi nici clopoţ elul DOAMNEI,
atunci când DOAMNA va suna.
Tânăra care răspundea la numele de Montalais, fărăa-şi potoli râsul şi
zburdălnicia, în ciuda acestei mustrări, răspunse:
— Louise, tu nu dai glas gândurilor tale, draga mea. Ştii foarte bine ca
domnii paznici, cum le spui tu, abia au pus capul jos şi nu i-ai mai trezi nici
cu tunul; ştii de asemenea căclopoţ elul DOAMNEI se aude tocmai de pe
podul din Blois şi, prin urmare, am să-l aud şi eu atunci când DOAMNA mă
va chema la dânsa. Ceea ce te supărăînsăeste cărâd în timp ce tu scrii, iar
ceea ce te sperie este ca nu cumva doamna de Saint-Rémy, mama ta, săvină
aici, aşa cum face uneori când ne aude râzând prea tare; ţ i-e teamăsănu
dea peste noi şi sănu vadăaceastăenormăfoaie de hârtie, pe care, de un
sfert de ceas, n-ai scris decât douăcuvinte: Domnule Raoul. Şi ai dreptate,
draga mea Louise, deoarece dupăaceste douăvorbe, Domnule Raoul, pot să
urmeze şi altele, mai grăitoare şi mai primejdioase, pe care doamna de
Saint-Rémy, scumpa ta mamă, ar fi îndreptăţ ităsăle arunce în flăcări. Nu-i
aşa? Spune!
Montalais îşi înteţi râsetele şi glumele ironice.
Blonda fecioarăse încruntădeodată; rupse foaia albăpe care,
într-adevăr, erau aşternute, cu un scris foarte frumos, cuvintele Domnule
Raoul şi, mototolind hârtia între degetele-i tremurânde, o aruncăpe
fereastră.
— Oh – făcu domnişoara Montalais – iatăcămica noastrămieluşea,
îngeraşul nostru, porumbiţ a noastrăs-a supărat!... Dar nu-ţ i fie teamă,
Louise, doamna de Saint-Rémy n-are săvină, şi chiar dacăar veni, tu ştii că
am auzul bun. De altfel, ce poate fi mai nevinovat decât să-i scrii unui vechi
prieten, pe care-l cunoşti de doisprezece ani, mai cu seamăcând scrisoarea
începe prin cuvintele: Domnule Raoul?
— Foarte bine, n-o să-i mai scriu de loc! se supărătânăra fată.
— Ah, na, iat-o pe Montalais pedepsită! strigăzburdalnica brunetă,
râzând şi mai tare. Haide, haide, ia altăfoaie de hârtie şi săîncheiem mai
repede corespondenţ a noastră... Poftim, tocmai acum sunăşi clopoţ elul! Cu
atât mai rău! DOAMNA va trebui săaştepte, sau poate căîn dimineaţ a asta
sa va lipsi de prima ei domnişoarăde onoare!
Într-adevăr, clopoţ elul suna; asta însemna căDOAMNA terminase cu
îmbrăcatul şi îl aştepta pe DOMNUL, spre a-i da braţ ul şi a trece împreună
în sala de mese. Dupăaceastăformalitate, îndeplinităcu mare ceremonie,
cei doi soţ i luau micul dejun, apoi se despărţ eau pânăla masa de prânz,
invariabil fixatăla ceasurile douăprecis.
La sunetul clopoţ elului, uşa dinspre bucătărie, ce se afla în partea
stângăa curţ ii, se deschise, şi numaidecât apărurădoi meşteri bucătari,
urmaţ i de opt ajutoare care purtau o targăîncărcatăcu mâncăruri acoperite
cu clopote de argint. Unul din cei doi bucătari, acela care părea săfie cel mai
mare în grad, atinse uşor cu bastonul pe unul din paznici, ce sforăia pe-o
bancă; merse chiar cu bunătatea pânăacolo, căpuse în mâinile acestuia
halebarda rezematăde zid, alături de el, dupăcare soldatul, buimăcit de
somn, fărăsăscoatăo vorbă, escortăhrana DOMNULUI pânăîn pragul sălii
de mese, precedat de un paj şi de meşterii bucătari.
Pe oriunde trecea hrana, străjile prezentau armele.
Domnişoara de Montalais şi prietena ei urmăreau de la fereastra lor
fiecare amănunt al acestui ceremonial, cu care ar fi trebuit totuşi săfie
obişnuite. De altminteri, ele priveau toate acestea ca multăluare-aminte
numai pentru a se încredinţ a şi mai bine căn-aveau săfie stingherite de
cineva. Ca atare, dupăce ajutoarele, paznicii, pajii şi meşterii bucătari
trecură, ele se întoarserăla masa lor, şi soarele, care luminase o clipăîn
cadrul ferestrei aceste douăfermecătoare chipuri, nu mai încălzea acum
decât micşunelele, zambilele şi trandafirul timpuriu.
— Aşa! zise Montalais, reluându-şi locul. DOAMNA va dejuna foarte
bine şi fărăprezenţ a mea.
— Ah, Montalais, ai săfii pedepsită– răspunse cealaltăfată,
aşezându-se uşor pe scaunul ei.
— Pedepsită? Ah, da, adicănu mi se va mai îngădui sămerg la
plimbare; dar chiar asta şi vreau, săfiu pedepsită! Săieşi în caleaşca aceea
uriaşă, cocoţ atăpe o banchetă; s-o iei la stânga, săcoteşti la dreapta pe
drumuri pline de hârtoape şi sănu poţ i înainta decât o leghe în douăcea-
suri; apoi săte reîntorci la castel pe lângăaripa unde se găseşte fereastra
Mariei de Medicis, astfel ca DOAMNA săpoatăspune iarăşi, ca de fiecare
dată: "Când te gândeşti căregina Maria a putut săfugăpe aici!... De la o
înălţime de patruzeci şi şapte de picioare!... Mama, cu cei doi prinţ işori şi cu
cele trei prinţ ese!" Dacăasta mai este o plăcere, Louise, atunci aşvrea sa fiu
pedepsităîn fiecare zi, mai ales când pedeapsa aceasta măobligăsărămân
alături de tine şi săaşternem pe hârtie răvaşe atât de frumoase, ca acelea pe
care le scriem noi.
— Montalais! Montalais! Mai sunt şi îndatoriri de împlinit.
— Îţ i vine uşor săvorbeşti, draga mea, căci pe tine te lasătoţ i în pace în
mijlocul acestui castel. Eşti singura fiinţ ăde aici care te bucuri de toate
foloasele, fărăsătragi niciodatăponoasele, care eşti mai mult decât mine
domnişoarăde onoare a DOAMNEI, deoarece DOAMNA face ca dragostea ei
pentru tatăl tău vitreg săse răsfrângăşi asupră-ţ i; astfel cătu pătrunzi în
acest trist lăcaşca păsările în turnul de sus, sorbind aerul din zbor,
ciugulind florile, pigulind grăunţ ele, fărăsăai nici cea mai micătreabăde
făcut şi fărăsăînduri nici cea mai micăplictiseală. Şi tocmai tu vorbeşti de
îndatoriri ce trebuie împlinite? În definitiv, frumoasa mea visătoare, care
sunt îndatoririle tale, dacănu aceea de a-i scrie acestui chipeşRaoul? Dar
uite cănu i-ai scris încănimic, şi asta înseamnă, dacănu măînşel, căîţ i
neglijezi îndatoririle.
Louise luăun aer serios, îşi sprijini bărbia în palmăşi zise pe un ton
plin de candoare:
— Aşadar, mădojeneşti căo duc prea bine! Dar cum poţ i săfaci una ca
asta? Tu ai un viitor; eşti de la curte; regele, dacăse însoară, îl va chema pe
DOMNUL lângăsine; atunci vei lua parte la serbări minunate, îl vei vedea de
aproape pe rege, despre care se spune căe atât de frumos şi de fermecător.
— Şi, pe deasupra, îl voi vedea pe Raoul, care stămereu în preajma
domnului de Condé – adăugărăutăcioasăMontalais.
— Bietul Raoul! suspinăLouise.
— E vremea să-i scriem, frumoasa mea. Hai s-o luăm de la capăt, cu
acel faimos Domnule Raoul care strălucea în fruntea hârtiei pe care ai rupt-o
adineauri.
Îi întinse pana, apoi, cu un surâs încântător, îi îndemnămâna, care
aşternu repede pe hârtie cele douăcuvinte mai sus amintite.
— Şi acum? întrebăcea mai tânărădintre domnişoare.
— Acum scrie ceea ce gândeşti, Louise – răspunse Montalais.
— Eşti sigurăcămăgândesc la ceva?
— Te gândeşti la cineva, ceea ce este acelaşi lucru, ba, mai bine zis,
ceva mai mult.
— Crezi, Montalais?
— Louise, Louise, ochii tăi albaştri sunt adânci ca marea pe care am
văzut-o anul trecut la Boulogne. Nu, greşesc, marea e înşelătoare; ochii tăi
sunt adânci ca azurul acesta de deasupra capetelor noastre.
— Ei bine, dacăciteşti atât de uşor în ochii mei, spune-mi atunci ce
gândesc, Montalais.
— Mai întâi, nu gândeşti Domnule Raoul; gândeşti Scumpul meu Raoul.
— Oh!
— Nu roşi pentru atâta lucru. Scumpul meu Raoul, săzicem, mărogi
să-ţi scriu la Paris, unde te reţ ine serviciul pe lângădomnul prinţde Condé.
Cât de mult trebuie săte plictiseşti acolo, într-adevăr, de vreme ce cauţ i să-ţ
i
alungi urâtul amintindu-ţ i de o provinciala...
Louise sări repede în picioare.
— Nu, Montalais – zise ca surâzând – nimic din cele ce spui nu mi-a
trecut prin minte. Altceva gândesc eu. Iată!
Şi, apucând pana cu îndrăzneală, aşternu pe hârtie, cu o mână
hotărâtă, cuvintele care urmează:
M-aţfi simţit tare nenorocitţdacţstţruinţele dumitale de a-mi cere ceva
care sţ-ţi aminteascţde mine ar fi fost mai puţin înflţcţrate. Totul aici îmi
vorbeţte despre anii copilţriei noastre, care au trecut atât de repede, care s-au
scurs atât de iute, încât nimic nu va putea înlocui farmecul lor în inima mea.
Montalais, care privea cum aleargăpana pe hârtie şi care citea
de-a-ndoaselea pe măsurăce prietena ei scria, o întrerupse printr-o bătaie
vie din palme.
— Dă-i înainte! zise ea. Admirabilăsinceritate, admirabilăinimă,
admirabil stil! Arată-le acestor parizieni, draga mea, căBlois este oraşul
vorbirii frumoase.
— El ştie – răspunse tânăra fată– căBlois a fost pentru mine paradisul.
— Asta voiam săspun şi eu, vorbeşti ca un înger.
— Acum voi încheia, Montalais.
Şi tânăra fatăcontinuăsăscrie:
Spui cţte gândeţti la mine, domnule Raoul. Îţi mulţumesc, ţi asta nu
poate sţmţsurprindţ, cţci ţtiu de câte ori inimile noastre au bţtut una lângţ
alta!
— Ei, ei! făcu Montalais. Fii cu băgare de seamă, mieluşicădragă, îţ i
împrăştii lâna pe drum, şi acolo sunt lupi!
Louise tocmai voia sărăspundă, când sub porticul castelului răsună
tropotul unui cal.
— Ce săfie asta? zise Montalais, apropiindu-se de fereastră. Frumos
călăreţ , zău aşa!
— Oh! Raoul! exclamăLouise, care făcuse aceeaşi mişcare ca şi prietena
ei şi care, îngălbenindu-se la faţă, căzu tremurând alături de scrisoarea sa
neterminată.
— Iatăun îndrăgostit norocos, n-am ce zice – rosti Montalais – şi care
soseşte tocmai la timp!
— Fugi, fugi de la fereastră, te rog! murmurăLouise.
— Dar nici nu măcunoaşte. Lasă-măsăvăd măcar pentru ce a venit
aici.

II
MESAGERUL

Domnişoara de Montalais avea dreptate: cavalerul merita săfie văzut.

Era un tânăr de douăzeci şi patru sau douăzeci şi cinci de ani, voinic,
zvelt, purtând cu graţ ie pe umerii săi minunatul veşmânt militar al epocii.
Cizmele-i înalte, în formăde pâlnie, înfăşurau un picior de care domnişoara
de Montalais nu s-ar fi ruşinat câtuşi de puţ in dacăs-ar fi travestit în
bărbat. Cu o mânăfinăşi nervoasă, îşi struni calul în mijlocul curţ ii, iar cu
cealaltăîşi scoase pălăria cu pene lungi, care-i umbrea chipul totodatăgrav
şi naiv.
Străjile, auzind tropotul calului, se trezirădin somn şi săriră
numaidecât în picioare. Tânărul lăsăpe unul dintre ei săse apropie de cal
şi, înclinându-se în şa, îi spuse cu o voce limpede şi gravă, care fu auzită
destul de bine de la fereastra unde se ascundeau cele douădomnişoare:
— Un mesager pentru alteţ a sa regală.
— A, a! exclamăstraja. Domnule ofiţ er, un mesager!
Dar bravul soldat ştia foarte bine cănu se va ivi nici un ofiţ er, dat fiind
căsingurul care ar fi putut săvinăse afla tocmai în fundul castelului,
într-un mic apartament a cărui fereastrăda spre grădină. De aceea se grăbi
săadauge:
— Domnule gentilom, ofiţ erul e de rond, dar în lipsa lui va fi anunţ at
domnul de Saint-Rémy, majordomul castelului.
— Domnul de Saint-Rémy? rosti cavalerul, roşindu-se la faţ ă.
— Îl cunoaşteţ i?
— Da... Anunţ ă-l, te rog, căvreau săfiu prezentat cât mai repede cu
putinţ ăalteţ ei sale.
— Pare-se că-i ceva urgent! zise straja ca pentru sine, dar cu dorinţ a
vădităde a i se răspunde.
 Mesagerul dădu din cap, afirmativ.
— Dacă-i aşa – urmăstraja – măduc să-l caut eu însumi pe majordom.
Tânărul descălecă, şi în timp ce toţ i ceilalţi soldaţ i priveau cu mult
interes fiecare mişcare a frumosului armăsar ce-l adusese pe acest mesager,
soldatul se întoarse din drum, zicând:
— Vărog sămăiertaţ i, domnule, dar fiţ i bun şi spuneţ i-mi numele
dumneavoastră.
— Vicontele de Bragelonne, din partea alteţ ei sale domnul prinţde
Condé!
Soldatul făcu o plecăciune adâncă, apoi, ca şi cum numele
învingătorului de la Rocroi şi Lens i-ar fi dat aripi, urcăîn goanătreptele de
la intrare şi dispăru în anticameră.
Nici n-apucădomnul de Bragelonne sălege calul de grilajul de fier din
capul treptelor, cădomnul de Saint-Rémy apăru într-un suflet,
susţ inându-şi cu o mânăpântecul uriaş, în timp ce cu cealaltămână
spinteca aerul, întocmai ca un pescar care taie valurile cu vâsla.
— Ah, domnule viconte, dumneavoastrăla Blois! strigăel. Dar asta e o
adevăratăîncântare! Bunăziua, domnule Raoul, bunăziua!
— Respectele mele, domnule de Saint-Rémy.
— Cât de fericităse va simţ i doamna de La Vall... vreau săzic doamna
de Saint-Rémy, săvăvadă! Dar poftiţ i. Alteţa sa regalădejunează; s-o
întrerup oare? Pricina e atât de gravă?
— Da şi nu, domnule de Saint-Rémy. Totuşi, orice clipăde zăbavăpoate
săaducăneplăceri alteţ ei sale regale.
— Dacăaşa stau lucrurile, sătrecem peste consemn, domnule viconte.
Veniţ i cu mine. De altminteri, DOMNUL e într-o stare de spirit foarte bună
astăzi. Şi apoi, ne aduceţ i veşti, nu-i aşa?
— Mari, domnule de Saint-Rémy.
— Şi bune, presupun!
— Excelente.
— Atunci veniţ i, veniţ i repede! strigăbonomul personaj, potrivindu-şi
ţinuta în timp ce străbătea cu paşi mari anticamera.
Raoul îl urma cu pălăria în mână, puţ in speriat de zornăitul solemn pe
care-l făceau pintenii săi pe pardoseala sălilor imense.
De îndatăce el pătrunse în interiorul palatului, fereastra din curte se
însufleţ i din nou şi un şuşotit vioi trădăemoţ ia celor douătinere fete; dar
curând dupăaceea se pare căele luarăo hotărâre bruscă, deoarece unul
dintre chipuri dispăru de la fereastră– era cel al brunetei; cealaltărămase
mai departe în dosul balconului, pitităprintre flori şi cercetând cu ochi mari,
prin încrengătura ramurilor, scările pe care domnul de Bragelonne îşi făcuse
intrarea în palat.
În acest timp, ţ inta curiozităţ ii celor douăfete îşi continua drumul,
mergând semeţîn urma majordomului. Un zgomot de paşi grăbiţ i, un miros
de vin şi de fripturi, un clinchet de pahare şi de farfurii îi dădurăde veste că
se apropie de locul unde trebuia săajungă.
Pajii, valeţii şi ofiţerii, strânşi în încăperea ce preceda sala de mese, îl
întâmpinarăpe noul venit cu o bunăvoinţ ăobişnuităprin partea locului;
unii dintre ei îl cunoşteau personal şi aproape toţ i ştiau căvine de la Paris.
S-ar putea spune căsosirea lui întrerupse pentru o clipădesfăşurarea
serviciului. Fapt e căun paj care turna de băut alteţ ei sale, auzind zornăitul
de pinteni în încăperea alăturată, întoarse cu nevinovăţ ie capul, ca un copil,
fărăsăbage de seamăcăvinul pe care-l turna curgea nu în paharul Prin-
ţului, ci pe faţ a de masă.
DOAMNA, care era mai puţ in roaba mâncării decât ilustrul ei soţ ,
observăneatenţ ia pajului şi zise:
 — Ce este?!
— Ce este – repetăDOMNUL – ce s-a întâmplat?
Domnul de Saint-Rémy profităde acest moment şi îşi vârî capul pe uşă.
— Pentru ce sunt deranjat? zise Gaston, trăgând spre el o bucată
groasădin cel mai straşnic somn ce a suit vreodatăapele Loarei spre a fi
pescuit între Paimboeuf şi Saint-Nazaire.
— A sosit un mesager de la Paris. O, dar dupăce monseniorul va
termina masa; avem destul timp.
— De la Paris?! exclamăPrinţ ul, scăpând furculiţ a din mână. Un
mesager de la Paris ai spus? Şi din partea cui vine acest mesager?
— Din partea domnului prinţ– se grăbi sărăspundămajordomul.
Se ştie căaşa era numit domnul de Condé.
— Un mesager din partea domnului prinţde Condé? rosti Gaston cu o
tulburare ce nu scăpănici unuia dintre cei de faţ ăşi care, prin urmare,
spori şi mai mult curiozitatea tuturor.
Poate căDOMNUL se crezu o clipăreîntors în vremea acelor fericite
conspiraţ ii când zgomotul uşilor îi producea emoţ ii, când orice scrisoare
putea săconţ inăun secret de stat, când orice mesaj slujea o intrigăpe cît de
obscură, pe atât de încâlcită. Poate tocmai din aceastăpricinănumele
domnului de Condé căpătăacum, sub bolţ ile castelului de la Blois,
proporţ iile unei fantome.
DOMNUL împinse cu mâna farfuria din faţ a lui.
— Să-i spun trimisului săaştepte? întrebădomnul de Saint-Rémy.
O privire a DOAMNEI îl încurajăpe Gaston, care hotărî:
— Nu, dimpotrivă, spune-i săintre numaidecât. Dar cine este?
— Un gentilom de prin părţ ile noastre, domnul viconte de Bragelonne.
— A, da, foarte bine!... Pofteşte-l, Saint-Rémy, pofteşte-l!
Şi în timp ce lăsăsă-i scape aceste cuvinte, rostite cu gravitatea sa
obişnuită, DOMNUL aruncăo privire ascuţ ităcătre oamenii din serviciul
său, şi aceştia toţ i – paji, ofiţ
eri, scutieri – lăsând fiecare de o parte un
şervet, un cuţ it, un pocal, se retraserăspre odaia alăturată, cu o grabăpe
cât de pripită, pe atât de zgomotoasă.
Aceastămicăarmatăse îndepărta pe douărânduri în acelaşi timp în
care Raoul de Bragelonne, condus de domnul de Saint-Rémy, intra în sala de
mese.
Scurtul moment de singurătate în care aceastăretragere îl lăsase îi
îngădui monseniorului săia o atitudine diplomatică. Nu întoarse capul, ci
aşteptăpânăcând majordomul îl aduse în faţ a lui pe mesager.
Raoul se opri la capătul mesei, aşa fel ca săse afle între DOMNUL şi
DOAMNA. Din acel loc făcu o plecăciune adâncăîn faţ a DOMNULUI, pe
urmăo alta foarte smerităîn faţ a DOAMNEI, apoi rămase neclintit şi aşteptă
ca DOMNUL să-i adreseze primul cuvântul.
Prinţ ul, la rândul său, aşteptăpânăcând toate uşile furăînchise bine;
nu voia săîntoarcăfaţ a spre a se încredinţ a de aceasta, căci n-ar fi fost
demn din partea lui, dar asculta cu auzul încordat zgomotul zăvoarelor şi
asta îi făcea săcreadăcăva avea, cel puţ in în aparenţ ă, posibilitatea să
discute în taină. Ultima uşăînchisă, DOMNUL îşi ridicăochii spre vicontele
de Bragelonne şi-l întrebă:
— Se pare căvii de la Paris, domnule!
— Chiar acum am sosit, monseniore.
— Ce face regele?
— Maiestatea sa e în deplinăsănătate, monseniore.
— Dar cumnata mea?
— Maiestatea sa regina-mamăsuferănecontenit de piept. Dar de o luna
se simte mai bine.
 — Am fost înştiinţ at căai venit din partea domnului prinţ . E o greşeală,
de bunăseamă.
— Nu, monseniore. Domnul prinţde Condé m-a însărcinat săînmânez
alteţei voastre regale aceastăscrisoare, la care aştept răspunsul.
Raoul fusese puţ in tulburat de primirea rece şi bănuitoare ce i se
făcuse; glasul lui coborâse pe nesimţ ite la diapazonul vocii joase a
interlocutorului său.
Prinţul uita căel însuşi era pricina acestui mister şi fu cuprins din nou
de teamă. Luăcu o căutăturăiscoditoare scrisoarea prinţ ului de Condé, o
desfăcu aşa cum ar fi desfăcut un pachet primejdios şi, pentru ca nimeni să
nu observe tulburarea de pe faţ a lui în timp ce o citea, se răsuci într-o parte.
DOAMNA urmărea cu o nelinişte aproape egalăcu aceea a Prinţ ului
fiecare mişcare a augustului ei soţ .
Raoul, liniştit, scăpând oarecum de sub privirile cercetătoare ale
gazdelor, se uita, fărăsăse mişte de la locul său, pe fereastra deschisădin
faţa lui, admirând straturile de flori din grădinăşi statuile din mijlocul lor.
— Ah! strigădeodatăDOMNUL, cu un zâmbet voios şi înseninat. Este o
veste cât se poate de plăcutăşi o minunatăscrisoare din partea domnului
prinţde Condé. Citeşte, doamnă.
Masa era prea largăpentru ca braţ ul Prinţului săpoatăajunge pânăla
cel al Prinţ esei; Raoul se grăbi săle vinăîn ajutor, şi o făcu într-un chip atât
de graţ ios, încât Prinţ esa fu încântatăşi îl răsplăti pe viconte cu un zâmbet
măgulitor.
— Dumneata cunoşti, fărăîndoială, conţ inutul acestei scrisori! i se
adresăGaston lui Raoul.
— Da, monseniore. Domnul prinţde Condé îmi încredinţ ase mesajul
mai întâi verbal; apoi alteţ a sa a chibzuit şi s-a hotărât săfoloseascăpana.
— E un scris foarte frumos – zise DOAMNA – dar nu pot săcitesc.
— Fii bun şi citeşte DOAMNEI, domnule de Bragelonne – zise ducele.
— Da, citeşte te rog, domnule.
Raoul începu săcitească; DOMNUL asculta încordat, cu toată
luarea-aminte. Scrisoarea avea următorul cuprins:

Monseniore,
Regele se pregţteţte sţplece spre graniţţ; vei fi aflat poate cţmaiestatea
sa e pe cale de a se cţsţtori. Regele mi-a fţcut cinstea sţmţnumeascţ
maestru de ceremonii pe timpul acestei cţlţtorii, ţi fiindcţţtiu câtţbucurie i-ar
face maiestţţii sale sţpetreacţo zi la Blois, îmi iau îndrţzneala sţcer alteţei
voastre regale îngţduinţa de a însemna pe tţbliţa mea ţi castelul pe care-l
locuiţi. Dacţînsţneprevţzutul acestei cereri ar putea sţpricinuiascţalteţei
voastre regale o cât de micţneplţcere, o rog sţ-mi comunice acest lucru prin
trimisul meu, un gentilom de încredere, domnul viconte de Bragelonne.
Itinerarul pe care-l voi întocmi atârnţde hotţrârea alteţei voastre regale, ţi
dacţnu vom porni spre Blois, atunci voi alege Vendôme sau Romorantin.
Îndrţznesc sţsper cţalteţa voastrţregalţva primi cu bunţvoinţţcererea
mea, ea fiind expresia devotamentului meu fţrţmargini ţi a dorinţei mele de a
vţfi cu adevţrat plţcut,

— Nimic nu-i mai măgulitor pentru noi – zise DOAMNA, care se

consultase de mai multe ori, în timpul acestei lecturi, din priviri, cu soţul ei.
Regele aici! exclamăea poate puţ in mai tare decât s-ar fi cuvenit pentru ca
taina sănu se dea în vileag.
— Domnule – zise la rându-i alteţ a sa, luând cuvântul – te rog să-i
mulţ umeşti domnului prinţde Condé şi să-i exprimi toatărecunoştinţ a mea
pentru plăcerea pe care mi-o face.
Raoul se înclină.
— În ce zi soseşte maiestatea sa? mai întrebăPrinţ ul.
— Regele, monseniore, va sosi chiar astă-seară, dupătoate
probabilităţ ile.
— Atunci cum s-ar fi cunoscut răspunsul meu, în cazul căel ar fi fost
negativ?
— Am însărcinarea, monseniore, ca, în cazul când răspunsul e negativ,
sămăîntorc în cea mai mare grabăla Beaugency şi sădau acest răspuns
curierului, care-l va duce apoi cu aceeaşi grabădomnului prinţde Condé.
— Aşadar, maiestatea sa e la Orléans?
— Mai aproape încă, monseniore: în acest moment, maiestatea sa
trebuie săfi ajuns la Meung.
— Curtea îl însoţ eşte?
— Da, monseniore.
— Ah, uitasem să-ţ i cer veşti despre domnul cardinal.
— Eminenţ a sa pare săse bucure de cea mai deplinăsănătate,
monseniore.
— Nepoatele sale vin împreunăcu dânsul, nu-i aşa?
— Nu, monseniore. Eminenţ a sa a dat dispoziţii ca domnişoarele de
Mancini săse îndrepte spre Brouage. Dumnealor vor porni pe malul stâng al
Loarei, în timp ce curtea vine pe malul drept.
— Cum aşa? Domnişoara Maria de Mancini nu însoţ eşte curtea?
întrebăDOMNUL, al cărui aer de gravitate începea săcedeze.
— Domnişoara Maria de Mancini mai ales – răspunse Raoul, încet.
Un zâmbet fugar, rămăşiţ ăabia simţ ităa vechiului său spirit de intrigi
ţesute cândva, luminăobrajii palizi ai Prinţ ului.
— Mulţ umesc, domnule de Bragelonne – zise atunci DOMNUL. Poate că
dumneata nu ai vrea săduci domnului prinţde Condé însărcinarea pe care
aşdori săţ i-o încredinţ ez, şi anume aceea de a-i arăta cămesagerul său
mi-a făcut multăplăcere, dar am săi-o spun eu însumi. Raoul se înclină
spre a mulţ umi DOMNULUI pentru cinstea ce i-o arăta. DOMNUL făcu un
semn DOAMNEI, care lovi într-un talger aşezat ia dreapta sa. Domnul de
Saint-Rémy intrăîndatăşi numaidecât încăperea se umplu iarăşi de
slujitori.
— Domnilor – glăsui Prinţ ul – maiestatea sa îmi face onoarea de a veni
săpetreacăo zi la Blois; vreau săcred căregelui, nepotul meu, nu-i va părea
rău pentru cinstea arătatăcasei mele.
— Trăiascăregele! strigarăcu un entuziasm plin de însufleţ ire ofiţerii de
serviciu, în frunte cu domnul de Saint-Rémy.
Gaston îşi lăsăfaţ a în jos, umbrităde o undăde tristeţ e; toatăviaţ a lui
fusese nevoit săaudă, sau mai degrabăsăîndure acest strigăt: "Trăiască
regele!" ce răsuna mereu în jurul lui. Fiindcănu-l mai auzise de multă
vreme, îşi liniştise urechea, dar iatăcăacum o regalitate mai tânără, mai
energică, mai strălucitoare încăse înălţ a în faţ
a lui ca o nouăşi parcămai
dureroasăînfruntare.
DOAMNA înţ elese amărăciunile acestei inimi sfioase şi împovărate; ea
se ridicăde la masă, urmatăimediat, cu un gest maşinal, de către DOMNUL,
şi toţi slujitorii, cu un zumzet asemănător bâzâitului unui stup, îl
înconjurarăpe Raoul, cerându-i lămuriri. DOAMNA, observând acest frea-
măt, îl chemăpe domnul de Saint-Rémy.
— Nu-i momentul acum de trăncănit, ci de muncit – zise ea cu tonul
unei gospodine îmbufnate.
Domnul de Saint-Rémy se grăbi sărupăcercul format de ofiţ eri în jurul
lui Raoul, astfel căacesta putu sătreacăîn anticameră.
 — Veţ i avea, sper, grijăde acest gentilom – adăugăDOAMNA,
adresându-se domnului de Saint-Rémy.
Majordomul alergănumaidecât dupăRaoul.
— DOAMNA a dispus săvăgăzduim aici – zise el. Văaşteaptăun
apartament în castel.
— Mulţ umesc, domnule de Saint-Rémy – răspunse Bragelonne – dar ştii
cât de nerăbdător sunt să-mi pot exprima îndatoririle faţ ăde domnul conte,
tatăl meu.
— Adevărat, adevărat, domnule Raoul; prezentaţ i-i, vărog, cu acest
prilej încredinţarea respectului meu profund.
Raoul scăpăastfel şi de bătrânul gentilom şi se îndreptăspre ieşire.
Dar, în timp ce trecea pe sub portic, ţ inând calul de frâu, auzi o voce subţire
strigându-l de pe un coridor întunecos:
— Domnule Raoul!
Tânărul întoarse mirat capul şi văzu o fetişcanăbrunetă, care, cu un
deget la buze, îi întindea mâna.
Aceastătânărăfatăîi era necunoscută.

III
ÎNTÂLNIREA

Raoul făcu un pas către fata care-l strigase din umbră.

— Dar calul meu, doamnă? zise el.
— Iată-văîn încurcătură! Ieşiţ i; în prima curte se aflăun şopron; legaţ i
acolo calul şi întoarceţ i-vărepede.
— Măsupun, doamnă.
Lui Raoul nu-i trebuirădecât patru minute ca săfacăceea ce i se
spusese; când se întoarse la capătul coridorului întunecos, o revăzu, în
umbră, pe misterioasa necunoscutăcare-l aştepta pe prima treaptăa unei
scări în spirală.
— Sunteţ i atât de curajos ca sămăurmaţ i, domnule cavaler rătăcitor?
întrebătânăra fata, râzând în momentul când îl văzu pe Raoul şovăind.
Drept răspuns, acesta porni dupăea pe scara cufundatăîn întuneric.
Urcarăastfel trei caturi, el în urma ei, atingând cu mâinile, de câte ori
dibuia balustrada, o rochie de mătase ce foşnea pe lângăcei doi pereţ i. La
fiecare mişcare greşităfăcutăde Raoul, însoţ itoarea lui îi şoptea un ssst!
autoritar şi-i întindea o mânăcatifelatăşi parfumată.
— Am putea urca aşa pânăîn vârful turnului, fărăsăne dăm seama de
oboseală– zise Raoul într-un târziu.
— Asta înseamnă, domnule, căsunteţ i foarte nedumerit, foarte obosit şi
foarte îngrijorat; dar liniştiţi-vă, am ajuns.
Tânăra fatăîmpinse o uşăprin care năvăli dintr-o datăun şuvoi de
luminăce învălui capătul scării unde Raoul, în picioare, stătea rezemat de
rampă. Fata porni mai departe, iar el o urmă; pătrunse într-o odaie, şi Raoul
intrădupăea.
Tocmai când îşi spunea căa căzut în vreo capcană, auzi un strigăt
ascuţ it, se întoarse şi zări la doi paşi de el, cu mâinile împreunate, cu genele
lăsate, pe frumoasa blondăcu ochi albaştri, cu umeri albi, care-l
recunoscuse mai înainte şi-l strigase pe nume. Când o văzu, citi atâta
dragoste, atâta fericire în strălucirea ochilor ei, încât se lăsăsăcadăîn
genunchi în mijlocul odăii, murmurând la rândul său numele Louisei.
— Ah, Montalais, Montalais – suspinăaceasta – faci mare păcat
înşelându-măastfel!
 — Eu, săte înşel?!
— Da, mi-ai spus căte duci jos săvezi ce este, şi te-ai întors aici cu
domnul.
— Trebuia s-o fac. Altfel cum ar fi primit scrisoarea pe care i-ai scris-o?
Şi arătăcu degetul scrisoarea ce se afla încăpe masă. Raoul făcu un
pas ca s-o ia, dar Louise, mai iute, cu toate căîn gestul ei se observa o
şovăialăbine prefăcută, întinse braţ ul să-l oprească. Raoul întâlni astfel
mâna ei, caldăşi tremurătoare; o apucăîntr-ale sale şi o duse atât de
respectuos la buze, încât depuse pe ea mai mult o suflare, decât un sărut.
Între timp; domnişoara de Montalais luase scrisoarea. o împăturise cu grijă
în trei, aşa cum fac toate femeile, şi o vârâse în sân.
— Nu-ţ i fie teamă, Louise – zise apoi – domnul nu va încerca săo ia de
aici, aşa dupăcum nici răposatul rege Ludovic al XIII-lea nu smulgea
răvaşele din corsajul domnişoarei de Hautefort.
Raoul se înroşi tot, văzând surâsurile celor douăfete, şi uităcămâna
Louisei rămăsese într-ale lui.
— Aşa! zise Montalais. M-ai iertat, deci, Louise, căl-am adus aici pe
domnul; iar dumneata, domnule, n-o sămai fii supărat pe mine căte-am
făcut sămăurmezi pentru a o vedea pe domnişoara. Aşadar, acum, căam
încheiat pacea, săvorbim ca vechi prieteni. Prezintă-mă, Louise, domnului
de Bragelonne.
— Domnule viconte – zise Louise cu o seriozitate plinăde graţ ie şi cu cel
mai candid zâmbet – am plăcerea să-ţ i prezint pe domnişoara Aure de
Montalais, domnişoarăde onoare a alteţ ei sale regale DOAMNA şi, pe
deasupra, cea mai bunăprietenăa mea.
Raoul se înclinăfoarte ceremonios.
— Dar pe mine, Louise – zise el – nu măprezinţ i domnişoarei?
— O, ea te cunoaşte! Ştie totul!
Aceste douăcuvinte din urmăo făcurăsărâdăpe Montalais, iar lui
Raoul îi smulserăun suspin de fericire, căci el le dădu următorul înţ eles:
ştie totul despre dragostea noastrţ.
— Acum ne cunoaştem, domnule viconte – zise Montalais. Poftim un
fotoliu şi spune-ne repede ce veste ne-ai adus cu atâta grabă?
— Domnişoară, nu mai este o taină. Regele, în drum spre Poitiers, se va
opri la Blois pentru a vizita pe alteţ a sa regală.
— Regele aici! exclamăMontalais bătând cu bucurie din palme. Vom
avea prilejul săvedem curtea! Îţ i imaginezi, Louise? Adevărata curte de la
Paris! O, Doamne! Şi când asta, domnule?
— Poate chiar astă-seară, domnişoară; în mod mai sigur, mâine.
Montalais făcu un gest de mare mâhnire.
— Nu mai e timp săne pregătim! Nu mai e timp săne facem rochii!
Suntem în întârziere ca nişte poloneze! Vom semăna cu portretele de pe
vremea lui Henric al IV-lea... Ah, domnule, rea veste ne mai aduci!
— Domnişoarelor, dumneavoastrăveţ i fi întotdeauna frumoase.
— Ce folos!... Vom fi întotdeauna frumoase, fiindcănatura ne-a făcut
drăguţ e; dar vom fi caraghioase, fiindcănu vom fi în pas cu moda...
Caraghioase, da!... N-o săse uite oare la mine ca la o caraghioasă?
— Cine anume? o întrebăcu naivitate Louise.
— Cum cine? Dar eşti ciudată, draga mea... Ce întrebare e asta? E
vorba de toatălumea, de curteni, de seniori, de rege.
— Iartă-mă, buna mea prietenă, dar cum aici toatălumea s-a obişnuit
săne vadăaşa cum suntem...
— De acord; numai căde data asta va fi altfel, iar noi vom fi
caraghioase chiar şi pentru Blois, căci în jurul nostru va fi admiratămoda
Parisului, şi se va vedea cât de colo cănoi am rămas la moda de la Blois! E
îngrozitor!
— Nu văfaceţ i inimărea, domnişoară.
— Ah, da! În fond, cu atât mai rău pentru cei ce nu măvor găsi pe
gustul lor! zise cu un aer filozofic Montalais.
— Asta ar însemna căasemenea oameni n-au gust! zise Raoul,
credincios obiceiului său de a fi totdeauna galant.
— Mulţ umesc, domnule viconte. Aşadar, spuneai căregele vine la Blois?
— Împreunăcu întreaga curte.
— Domnişoarele de Mancini vor veni şi ele?
— Tocmai cănu.
— Dar, dupăcum se vorbeşte, s-ar părea căregele nu se poate lipsi de
domnişoara Maria?
— Regele va fi nevoit săse lipsească, deoarece domnul cardinal vrea
aceasta. Îşi surghiuneşte nepoatele la Brouage.
— El?! Făţ arnicul!
— Taci! făcu speriatăLouise, ducând un deget la buzele sale trandafirii.
— Pff! Nimeni nu măpoate auzi aici. Văspun căbătrânul Mazarino
Mazarini e un făţ arnic, care arde de dorinţ a de a o face pe nepoata sa regină
a Franţ ei.
— Nu, domnişoară, dimpotrivă, domnul cardinal îl însoarăpe
maiestatea sa cu infanta Maria-Teresa.
Montalais se uităîn ochii lui Raoul şi-i spuse:
— Dumneavoastră, parizienii, credeţ i în asemenea poveşti? Atunci
înseamnăcănoi, aici la Blois, ştim mai multe.
— Domnişoară, de vreme ce regele trece de Poitiers şi se îndreaptăspre
Spania, de vreme ce actele de căsătorie au fost încheiate între don Luis de
Haro şi eminenţ a sa, înţelegeţ i prea bine cănu mai e vorba de nişte jocuri
capricioase.
— Aşa, va săzică! Dar presupun căregele e totuşi rege!
— Fărăîndoială, domnişoară; însăcardinalul e cardinal.
— Cu alte cuvinte, regele nu este şi el om? N-o iubeşte pe Maria de
Mancini?
— O adoră.
— Atunci se va însura eu ea. Asta înseamnăcăvom avea război cu
Spania; domnul Mazarin va cheltui câteva din milioanele pe care le are puse
deoparte; gentilomii noştri îşi vor arăta vitejia în faţ a mândrilor castilieni, şi
mulţ i se vor întoarce încununaţ i cu lauri, iar noi îi vom încununa cu mirt.
Iatăcum înţ eleg eu politica.
— Montalais, eşti o zănatică– zise Louise – şi orice exagerare te atrage,
aşa cum lumina atrage fluturii.
— Louise, tu eşti atât de înţ eleaptă, încât nu vei iubi niciodată.
— Oh – făcu Louise, cu o blândădojană– dar nu înţ elegi, Montalais?
Regina-mamădoreşte să-şi însoare fiul cu infanta; vrei ca regele săn-o
asculte pe mamă? Tocmai un suflet regesc, ca al său, sădea o pildărea?
Când părinţ ii iau apărarea iubirii, s-a terminat cu dragostea!
Aici Louise oftăadânc; Raoul îşi lăsăochii în jos, cu un aer stânjenit.
Montalais începu sărâdă.
— Bine căn-am părinţ i – murmurăea.
— Ai, desigur, veşti despre sănătatea domnului de La Fère – întrebă
Louise, înăbuşindu-şi suspinul care dezvăluise atâtea amărăciuni cu
adâncimea lui plinăde înţ elesuri.
— Nu, domnişoară– răspunse Raoul – nu l-am văzut încăpe tatăl meu;
măîndreptam chiar spre locuinţ a lui, când domnişoara de Montalais a
binevoit sămăoprească; sper însăcădomnul conte e sănătos. N-aţ i auzit
nimic rău în legăturăcu el, nu-i aşa?
 — Nimic, domnule Raoul; slavăDomnului, nimic!
Se făcu o tăcere în cursul căreia douăinimi care urmau firul aceluiaşi
gând se înţ elegeau de minune între ele, fărăsăaibănevoie nici măcar de
sprijinul unei singure priviri.
— Ah, Doamne! strigădeodatăMontalais. Urcăcineva!...
— Cine poate săfie? tresări Louise, ridicându-se în picioare.
— Stimate domnişoare, v-am stingherit prea mult; am comis o
indiscreţ ie, fărăîndoială, venind aici – se bâlbâi Raoul, cu totul fâstâcit.
— E un pas greu – zise Louise.
— De va fi cumva domnul Malicorne – adăugăMontalais – n-avem de ce
săne temem.
Louise şi Raoul schimbarăcâte o privire, întrebându-se cine putea să
fie acest domn Malicorne.
— Fiţ i liniştiţ i – continuăMontalais – nu e gelos,
— Dar, domnişoară... – murmurăRaoul.
— Ştiu ce vrei săspui... Ei bine, e tot atât de discret ca şi mine.
— Dumnezeule – şuierăLouise, care-şi lipise urechea de uşa
întredeschisă– recunosc pasul mamei!
— Madame de Saint-Rémy! Unde sămăascund? zise Raoul, apucând-o
nerăbdător de rochie pe Montalais, care şi ea părea că-şi pierduse puţ in
capul.
— Da – întări aceasta – da, recunosc şi eu pantofii care lipăie. E buna
noastrămamă!... Domnule viconte, regret căfereastra care dăîn curte e la
cincizeci de picioare înălţ ime...
Raoul privi spre balcon cu un aer rătăcit, dar Louise îl apucăde braţ
şi-l opri săsarăpe fereastră.
— Ah, ce proastăsunt! zise Montalais. Parcăn-aşavea dulapul cu
rochiile de ceremonie! Pare a fi făcut anume pentru aşa ceva!
Se grăbiră, căci doamna de Saint-Rémy urca mai repede ca de obicei; ea
ajunse în capul scării chiar în clipa când Montalais, ca în scenele de mare
încurcătură, închidea dulapul, împingând uşa cu spatele.
— Ah – strigădoamna de Saint-Rémy – eşti aici, Louise?
— Da, doamnă– răspunse fata, mai palidădecât dacăs-ar fi ştiut
autoarea unei mari nelegiuiri.
— Bine, bine!
— Şedeţ i, doamnă– zise Montalais, oferind un fotoliu doamnei de
Saint-Rémy şi aşezând-o în aşa fel, încât săfie cu spatele către dulap.
— Mulţ umesc, domnişoara Aure, mulţ umesc! Haide repede, copila mea,
sămergem!
— Unde sămergem, doamnă?
— Acasă. Trebuie să-ţ i pregătim toaleta.
— Cum? făcu Montalais, grăbindu-se săjoace rolul surprinsei, de
teamăca nu cumva Louise săcomităvreo greşeală.
— N-aţ i auzit vestea cea mare? zise doamna de Saint-Rémy.
— Ce veste vreţ i săaudă, doamnă, douăfete închise în acest porumbar?
— Cum?... N-aţ i văzut pe nimeni?
— Doamnă, vorbiţ i în enigme ţi ne faceţ i sămurim de curiozitate! strigă
Montalais, care, îngrozităcăo vedea pe Louise din ce în ce mai palidă, nu
mai ştia cărui sfânt săi se roage.
În cele din urmă, surprinse la prietena ei o privire grăitoare, una din
acele priviri care ar face şi un zid săînţ eleagă. Louise îi arăta pălăria,
pârdalnica de pălărie a lui Raoul, care stătea mândrăpe masă. Montalais se
repezi înainte, o înşfăcăiute cu mâna stângă, o duse la spate, trecând-o în
dreapta, şi o ascunse astfel, în timp ce continua săvorbeascăfără
întrerupere.
 — Ei bine – zise doamna de Saint-Rémy – a venit un curier aducând
vestea despre apropiata sosire aici a regelui. Asta înseamnă, domnişoarelor,
cătrebuie săfiţ i frumoase!
— Repede! Repede! strigăMontalais. Urmeazăpe doamna, mama
dumitale, Louise, şi lasă-măsă-mi pregătesc rochia de ceremonie.
Louise se ridică, iar mama ei o luăde mânăşi o trase spre scară.
— Haide – zise ea. Apoi îi şopti: Când ţ i-am interzis săvii la Montalais,
de ce-ai venit?
— Doamnă, e prietena mea. De altminteri, abia am venit.
— N-a ascuns pe nimeni aici, înaintea ta?
— Doamnă!
— Am văzut o pălărie de bărbat; trebuie săfie a caraghiosului, a
ticălosului acela!
— Doamnă! strigăiar Louise.
— A neisprăvitului de Malicorne! O domnişoarăde onoare făcând
asemenea lucruri... Hm!
Şi cele douăglasuri se pierdurăîn adâncimea scării înguste.
Montalais auzise toate aceste cuvinte, al căror ecou ajungea pânăla ea
ca printr-o pâlnie. Înălţ ădin umeri, dar tocmai atunci îl văzu pe Raoul care
ieşea din ascunzătoarea lui, unde auzise şi el totul.
— SărmanăMontalais – oftăea – victimăa prieteniei!... Şi tu, biet
Malicorne, victimăa dragostei!
Se întrerupse, observând expresia tragi-comicăa lui Raoul, care nu-şi
putea ierta căîntr-o singurăzi descoperise atât de multe taine.
— Oh, domnişoară– grăi el – cum să-ţ i mulţ umesc pentru atâta
bunătate?
— O săne socotim altădată– răspunse ea. Acum fugi cât mai repede,
domnule de Bragelonne, deoarece doamna de Saint-Rémy nu e îngăduitoare
şi o singurăvorbădin partea ei ar putea provoca aici o vizitădomiciliarăcu
urmări neplăcute pentru toţ i. Adio...
— Dar Louise... cum am putea săaflăm?...
— Du-te, du-te! Regele Ludovic al X-lea ştia el bine ce făcea atunci când
a născocit poşta.
— Vai! suspinăRaoul.
— Şi apoi, mai sunt aici şi eu, care preţ uiesc cât toate poştele regatului!
Repede, pe cal! Dacădoamna de Saint-Rémy se va întoarce să-mi facă
morală, cel puţ in sănu te mai găseascăaici!
— Are să-i spunătatălui meu, aşa-i? murmura Raoul.
— Şi o săfii certat! Vai, viconte, se vede căvii de la curte: eşti fricos ca
regele. Eh! Aici, la Blois, noi nu prea ne sinchisim de consimţ ământul lui
papa. Întreabă-l pe Malicorne.
Cu acestea, nebunatica fatăîl scoase pe Raoul pe uşa de la intrare,
împingându-l de umeri. Tânărul se strecurăde-a lungul porticului, îşi luă
calul, sări în şa şi porni la vale în galop, ca şi cum cei opt paznici ai
DOMNULUI s-ar fi repezit cu toţ ii pe urmele lui.

IV
TATĂL ŞI FIUL

Raoul apucăpe drumul atât de cunoscut, atât de drag inimii lui, care
ducea de la Blois la reşedinţ a contelui de La Fère.
Cititorul ne va scuti de o nouădescriere a acestei locuinţ
e; el a pătruns
acolo, împreunăcu noi, în alte vremuri, aşa căo cunoaşte destul de bine.
Atât doar că, de la ultima călătorie pe care am făcut-o aici, zidurile au că-
pătat o culoare mai cenuşie, iar olanele, tonuri arămii ceva mai armonioase;
copacii s-au înălţ at, şi aceiaşi care odinioarăîşi alungeau braţ ele subţ iri pe
deasupra tufişurilor, acum, împliniţ i, stufoşi, încărcaţ i de verdeaţ ă, îşi
aruncau pânădeparte umbra deasăa ramurilor lor pline de sevă, de flori şi
de roade, spre desfătarea călătorului.
Raoul zări de departe acoperişul ascuţ it, cele doua turnuleţ e,
porumbarul ascuns între ulmi şi stolurile de porumbei ce se roteau
necontenit în jurul conului cărămiziu, fărăsăse depărteze de el niciodată,
asemenea dulcilor amintiri ce fluturăîn jurul unui suflet senin. Când se
apropie şi mai mult, auzi scrâşnetul scripeţ ilor care scârţ âiau sub greutatea
găleţ ilor mari, şi i se păru căaude plânsul melancolic al apei care cade iarăşi
în fântânăcu un susur trist, funebru, solemn, încântând urechea copilului
şi a poetului, amândoi visători; susur căruia englezul îi spune splash, poeţ ii
arabi gasgaţau, şi pe care noi, francezii, în dorinţ a noastrăde a fi poeţ i, nu-l
putem traduce decât printr-o perifrază: Susurul apei picurând în apţ.
Trecuse mai bine de an an de când Raoul nu mai venise să-l vadăpe
tatăl său. În toatăaceastăvreme, stătuse pe lângădomnul prinţde Condé.
Într-adevăr, dupătoate tulburările Frondei, a cărei primăperioadănoi
am încercat săo zugrăvim în altăparte, Louis de Condé încheiase cu curtea
o împăcare publică, solemnăşi sinceră. În răstimpul cât a dăinuit ruptura
dintre el şi rege, domnul de Condé, care prinsese mai de mult simpatie
pentru Bragelonne, îi oferise în zadar toate avantajele ce-ar fi putut să
uluiascăpe oricare tânăr. Contele de La Fère, rămas credincios principiilor
sale de lealitate şi regalitate, împărtăşite cândva fiului său în beciurile din
Saint-Denis, contele de La Fère deci, în numele fiului său, refuzase orice
momeală. Ceva mai mult încă: în loc să-l urmeze pe domnul de Condé în
răzvrătirea sa, vicontele îl urmase pe domnul de Turenne, luptând pentru
rege. Apoi, atunci când domnul de Turenne părea săpărăsească, la rândul
său, cauza regală, se despărţ i şi de domnul de Turenne, aşa cum făcuse şi
cu domnul de Condé. Din aceastălinie dreaptăde conduitărezultăcă, dacă
Turenne şi Condé nu triumfaserăunul faţ ăde celălalt decât sub drapelele
regelui, Raoul, oricât de tânăr ar fi fost, avea zece victorii înscrise pe statele
sale de serviciu şi nici o înfrângere de care vitejia şi conştiinţ a lui săse poată
mustra.
Aşadar, Raoul, urmând îndemnul tatălui său, slujise, fărăabatere şi cu
credinţ ă, steaua regelui Ludovic al XIV-lea, în pofida tuturor schimbărilor de
opinii care erau molipsitoare şi, s-ar putea spune, de neînlăturat în vremu-
rile acelea.
Domnul de Condé, reintrat în graţ ii, folosise totul, şi în primul rând
privilegiul amnistiei, pentru a cere din nou multe din ceea ce-i fuseseră
acordate şi, între altele, pe Raoul. Cu bunul lui simţde totdeauna, contele
de La Fère îl şi trimisese fărăzăbavăpe Raoul prinţ ului de Condé.
Se scursese prin urmare un an de la ultima despărţ ire dintre tatăşi fiu;
cele câteva scrisori schimbate între ei îndulciseră, dar nu vindecaseră
durerile acestei despărţ iri. Am văzut căRaoul avea acum la Blois şi o altă
iubire, în afarăde iubirea filială. Săfim însădrepţ i şi sărecunoaştem că,
fărăintervenţ ia hazardului, precum şi a domnişoarei de Montalais, după
predarea mesajului ar fi pornit îndatăspre reşedinţ a tatălui său, întorcând
de bunăseamăcapul, dar fărăa se opri o singurăclipădin drum, chiar dacă
ar fi văzut-o pe Louise că-i face semn cu mâna.
Astfel, în prima parte a drumului, Raoul se gândea cu mâhnire la ceea
ce lăsase atât de repede în urmă, adicăla iubită; în cealaltăjumătate, se
gândea la prietenul către care i se părea căse îndreaptăprea încet, în
comparaţ ie cu nerăbdarea de a-l vedea.
 Raoul găsi poarta grădinii deschisăşi dădu pinteni calului pe alee, fără
săia în seamăgesturile pline de mânie pe care i le făcea un bătrân îmbrăcat
într-o flanea albăstruie de lânăşi cu o tichie roasă, de catifea, pe cap. Acest
bătrân, care plivea un strat de trandafiri pitici şi de margarete, era tare
furios văzând un cal ce alerga pe aleile sale aşternute cu nisip şi abia
netezite. Aruncăchiar un bei! repezit, care-l făcu pe Raoul săîntoarcăfaţ a.
Şi numaidecât scena luăaltăînfăţ işare; căci îndatăce văzu chipul lui Raoul,
bătrânul se ridicăşi începu săalerge înspre casă, scoţ ând nişte strigăte
bolborosite ce păreau săfie la el semnul unei fericiri nemaipomenite. Raoul
se opri la grajd, dădu calul în grija unui mic lacheu şi urcăscările, sărind
câte trei trepte deodată, cu o însufleţ ire ce l-ar fi bucurat adânc pe tatăl său.
Străbătu anticamera, sala de mese şi salonul, fărăsăîntâlneascăpe nimeni
în cale; ajunse apoi în faţ a uşii contelui de La Fère, bătu în ea cu nerăbdare
şi păşi înăuntru aproape fărăsăaudăcuvântul: Intrţ! rostit de o voce gravă,
dar totodatăblândă.
Contele stătea la o masăîncărcatăde cărţ i şi hârtii; rămăsese acelaşi
nobil şi chipeşgentilom de altădată, numai căanii dăduserănobleţ ei şi
frumuseţ ii lui o înfăţişare mai solemnăşi mai distinsă. O frunte albăşi
netedă, încununatăde un păr lung, mai mult nins decât negru, o privire
caldăşi pătrunzătoare între genele încătinereşti, mustaţ a subţ ire şi abia
încărunţ ită, umbrind buzele cu un contur plăcut şi frumos arcuite, ca şi
cum n-ar fi fost niciodatăbântuite de patimi mistuitoare, o staturădreaptă
şi mlădioasă, o mânăsigură, dar mai slăbită, iatăcum arăta încăilustrul
gentilom căruia atâtea glasuri ilustre îi făcuserăelogiul sub numele de
Athos. În clipa aceea se îndeletnicea cu însemnarea unor îndreptări pe filele
unui caiet, umplut în întregime cu un scris aşternut cu migalăde propria sa
mână.
Raoul îl cuprinse pe tatăl său de umeri, de gât, la repezeală, şi îl sărută
cu atâta dragoste, cu atâta înflăcărare, încât contele nu avu nici puterea,
nici timpul săfacăvreo mişcare, sau să-şi stăpâneascăemoţ ia.
— Tu aici! Tu aici, Raoul! exclamăel. E oare cu putinţ ă?
— Ah, domnule, domnule, cât de fericit sunt căte revăd!
— Dar nu mi-ai răspuns, viconte. Ai un concediu, căte afli la Blois, ori
s-a întâmplat vreo nenorocire la Paris?
— SlavăDomnului – răspunse Raoul, potolindu-se încetul cu încetul –
nu s-au întâmplat decât lucruri îmbucurătoare: regele se însoară, aşa cum
am avut cinstea să-ţ i fac cunoscut în ultima mea scrisoare, şi pleacăîn
Spania. În drum, maiestatea sa va trece prin Blois.
— Ca să-i facăo vizităDOMNULUI?
— Da, domnule conte. De aceea, temându-se sănu-l găsească
neprevenit, sau poate dorind să-i facăo plăcere deosebită, domnul prinţde
Condé m-a trimis înainte, ca sădau de veste spre a se pregăti găzduirea.
— Şi l-ai văzut pe DOMNUL? întrebăcontele cu vioiciune.
— Am avut aceastăonoare.
— La castel?
— Da, domnule – răspunse Raoul, coborându-şi ochii, deoarece, în
întrebările contelui, simţ ise ceva ce părea sătreacădincolo de marginile unei
simple curiozităţ i.
— Ah, adevărat, viconte?... Atunci te felicit.
Raoul înclinăuşor din cap.
— Şi ai mai văzut pe cineva la Blois, spune?
— Am văzut-o pe alteţ a sa regalăDOAMNA.
— Prea bine. Dar nu despre DOAMNA vorbesc eu.
Raoul se înroşi pânăîn vârful urechilor şi nu răspunse.
— Dupăcâte se pare, nu măînţ elegi, domnule viconte! stărui domnul
de La Fère, fărăsăaccentueze prea tare întrebarea, însăascuţ indu-şi în mod
vădit privirea pătrunzătoare.
— Te înţ eleg foarte bine, domnule – i-o întoarse Raoul – şi dacăîmi
pregătesc răspunsul, asta nu înseamnăca voi rosti o minciună, o ştii, de
buna seamă.
— Ştiu cănu obişnuieşti săminţ i. Tocmai de aceea mămirăcăîţ i
trebuie atât de mult timp ca să-mi răspunzi da sau nu.
— Nu-ţ i pot răspunde decât înţ elegându-te bine, şi dacăam priceput
cum trebuie, mi se pare ca n-o săte bucure răspunsul meu. Nu-ţ i tace
plăcere, desigur, căam văzut-o pe...
— Domnişoara de La Vallière, nu măîndoiesc.
— Despre ea vrei să-mi vorbeşti, ştiu foarte bine, domnule conte – zise
Raoul cu o neaşteptatăblândeţ e în glas,
— Şi te întreb dacăai văzut-o.
— Domnule, nu ştiam câtuşi de puţ in, când am intrat la castel, că
domnişoara de La Vallière se găsea acolo; abia când am ieşit ca săplec,
dupăce mi-am îndeplinit însărcinarea ce-o avusesem, întâmplarea a făcut
săne trezim faţ ăîn faţă. Am avut cinstea, să-i prezint omagiile mele.
— Cum se numeşte întâmplarea care te-a dus la domnişoara de La
Vallière?
— Domnişoara de Montalais, domnule.
— Cine-i aceastădomnişoarăde Montalais?
— O tânărăpersoanăpe care n-o cunoşteam, pe care n-o mai văzusem
niciodată. E domnişoarăde onoare a DOAMNEI.
— Domnule viconte, nu voi merge mai departe cu interogatoriul meu, pe
care îmi parc rău căl-am lungit şi atâta. Te povăţ uisem însăs-o ocoleşti pe
domnişoara de La Vallière şi săn-o vezi decât cu încuviinţ area mea. O, ştiu
cămi-ai spus adevărul şi căn-ai căutat cu tot dinadinsul sa te apropii de
dânsa. Întâmplarea mi-a fost împotrivă; n-am de ce săte condamn. Măvoi
mulţ umi deci să-ţ i repet ceea ce ţ i-am mai spus şi altădatăcu privire la
aceastădomnişoară. N-o învinuiesc cu nimic, martor mi-e Dumnezeu, dar
nu intrăîn vederile mele săo vizitezi. Te rog încăo dată, scumpul meu
Raoul, sărămânem înţ eleşi asupra acestei chestiuni.
Se vedea cât se poate de bine căprivirea atât de limpede şi de curatăa
lui Raoul se tulburăla aceste cuvinte.
— Şi acum, prietene dragă– urmăcontele, cu zâmbetul lui cald şi cu
vocea sa obişnuită– săvorbim de altceva. Te reîntorci cumva la datoriile
dumitale?
— Nu, domnule. Astăzi voi rămâne aici, alături de domnia ta, toatăziua.
Domnul de Condé nu mi-a dat, din fericire, altăînsărcinare în afarăde aceea
pe care am îndeplinit-o şi care se potrivea atât de bine cu dorinţ ele mele.
— Regele e sănătos?
— Tun.
— Şi domnul de Condé ce face?
— Ca întotdeauna, domnule.
Contele uitase săîntrebe şi de Mazarin: era un vechi nărav al lui.
— Ei bine, Raoul, fiindcăacum eşti numai al meu, îţ i voi consacra şi eu,
la rându-mi, toatăziua de azi. Îmbrăţ işează-mă... Încă... Încă... Eşti la tine
acasă, viconte... Ah, iatăpe bătrânul nostru Grimaud!... Vino, Grimaud,
domnul viconte vrea săte îmbrăţ işeze.
Vajnicul bătrân nu aşteptăsăfie rugat a doua oară, ci alergăcu braţ ele
deschise spre Raoul, care-i ieşi în cale spre a-l cruţ a de prea multe eforturi.
— Acum vrei sămergem în grădină, Raoul? Am să-ţ i arăt noul pavilion
pe care ţ i l-am pregătit pentru vacanţ ele pe care ţ i le vei petrece aici şi, în
timp ce vei privi răsadurile din iarna asta şi cei doi cai pe care i-am adus de
curând, îmi vei da veşti despre bunii noştri prieteni de la Paris.
Contele închise manuscrisul, îl luăpe tânăr de braţşi ieşirăîmpreună
în grădină.
Grimaud se uităcu duioşie în urma lui Raoul, care era săatingăcu
creştetul capului pragul de sus al uşii, şi, mângâindu-şi barba împărătească,
lăsăsă-i scape aceste cuvinte pline de un înţ eles adânc:
— Tare a mai crescut!

V
UNDE VA II VORBA DE CROPOLI,
DE CROPOLE ŞI DE UN MARE
PICTOR NECUNOSCUT

În vreme ce contele de La Fère îi va arăta lui Raoul micile clădiri pe care

le-a ridicat şi caii pe care i-a mai. cumpărat, cititorii ne vor îngădui săne
întoarcem împreunăcu ei la Blois şi săluăm parte la agitaţ ia neobişnuităce
vânzolea tot oraşul.
Vestea cea nouăadusăde Raoul se făcu simţ itămai ales în casele şi
locuinţ ele de vază. Căci, într-adevăr, regele şi curtea la Blois – adicăo sută
de cavaleri, zece trăsuri, douăsute de cai şi tot atâţ ia valeţ i câţi stăpâni –
unde se va îngrămădi toatăaceastăomenire, unde vor fi găzduiţ i toţ
i acei
gentilomi de prin apropiere, care vor începe săsoseascăaici nu mai târziu
decât peste douăsau trei ceasuri, de îndatăce vestea se va răspândi pas cu
pas de jur împrejur, aidoma cercurilor crescânde pe care le face căderea unei
pietre în apa liniştităa unui lac?
Blois, precum am văzut, potolit în cursul dimineţ ii ca lacul cel mai
paşnic din lume, la vestea despre vizita regalăse umplu deodatăde freamăt
şi de vuiet. Toţ i slujitorii de la castel umblau forfota prin oraş, sub
supravegherea ofiţ erilor, săstrângăprovizii, iar zece călăreţ i goneau în galop
spre crângurile de la Chambord săcaute vânat, la pescăriile din Beuvron
pentru peşte, la serele din Cheverny pentru flori şi pentru fructe. Erau
scoase din dulapuri ţ esăturile cele mai preţ ioase şi lămpile cu lungi braţ e
aurite; o armatăde săraci măturau curţ ile şi spălau faţ adele de piatrăale
clădirilor, în timp ce nevestele lor băteau pajiştile de dincolo de Loara, ca să
strângăramuri înverzite şi săculeagăflori de câmp. Întregul oraş, spre a nu
rămâne mai prejos de curăţ enia de la castel, îşi făcea toaleta cu mari
zvâcniri de bidinele, de mături şi de apă. Pârâiaşele din partea de sus a
oraşului, umflate de aceste spălături grabnice, se transformau în adevărate
fluvii în partea de jos, iar caldarâmul, adesea năpădit de noroi, trebuie s-o
spunem, era curăţ at acum şi strălucea ca oglinda în bătaia razelor
prietenoase ale soarelui. În fine, se pregăteau muzici, iar rafturile se goleau
în toate prăvăliile: lumânările, panglicile şi şnururile pentru săbii erau
smulse din mâinile negustorilor, în timp ce gospodinele se îngrijeau de
pâine, de carne şi de mirodenii. Un mare număr de burghezi, ale căror case
erau încărcate de provizii ca şi cum ar fi fost ameninţ aţ i de un asediu,
nemaiavând grijăde nimic, îşi şi îmbrăcaserăhainele de sărbătoare şi se
îndreptau spre poarta oraşului, pentru a fi cei dintâi care săvesteascăsau
săvadăcortegiul. Ei ştiau prea bine căregele n-avea săvinădecât la noapte,
sau poate chiar mâine dimineaţ ă. Dar ce altceva este aşteptarea decât un fel
de nebunie, şi ce altceva este nebunia, dacănu un exces de speranţ ă?
În oraşul de jos, la nu mai mult de o sutăde paşi de castelul Statelor,
între aleea înconjurătoare şi castel, pe o stradădestul de frumoasă, care se
numea pe atunci Strada Veche şi care trebuie săfi fost într-adevăr destul de
veche, se ridica o venerabilăclădire scundăşi largă, cu acoperişul ţ uguiat,
înzestratăcu trei ferestre spre stradăla catul de jos, cu alte douăla cel de
deasupra, iar la catul al treilea – cu o singurăfereastrărotundă. Lipit de
faţ ada triunghiulară, se construise de curând un adaus în formăde parale-
logram, destul de larg, care se întindea mult în stradă, conform planurilor
edilitare obişnuite pe atunci. Strada se îngustase astfel cu mai bine de un
sfert, în schimb casa se lărgise cu aproape jumătate din cât era mai înainte,
aşa că, la drept vorbind, nimic nu se irosise fărăfolos.
Tradiţ ia spunea căîn aceastăcasăcu acoperişul ţ uguiat a locuit, pe
vremea lui Henric al III-lea, un consilier de stat, la care a venit odatăregina
Caterina, dupăunii, să-l viziteze, dupăalţ ii, să-l sugrume. Oricum ar fi fost,
este de presupus cănobila doamnăa trebuit săpăşeascăcu mare băgare de
seamăpeste pragul acestei vechi locuinţ e. Dupăce consilierul a răposat prin
strangulare sau de moarte bună, cine mai ştie, casa a fost vândută, pe urmă
părăsită, şi în fine izolatăde celelalte clădiri de pe stradă. Abia către mijlocul
domniei lui Ludovic al XIII-lea, un italian, pe nume Cropoli, scăpat din
bucătăriile mareşalului d'Ancre, a venit şi s-a stabilit aici. El a deschis în
aceastăcasăo micăospătărie unde se preparau nişte macaroane atât de
gustoase, călumea dădea năvalăde la câteva leghe săcumpere sau săle
mănânce chiar acolo. Faima casei se datora faptului căregina Maria de
Medicis, pe când era captivă, dupăcum se ştie, în castelul Statelor, trimisese
o datăsăi se aducăasemenea macaroane. Asta se întâmplase exact în ziua
când ca a evadat prin fereastra rămasăcelebră. Tava cu macaroane a fost
găsităpe masă, aproape neatinsăde gura regală.
Datorităacestui dublu renume de care se bucura casa cu faţ ada
triunghiulară, al unei sugrumări şi al macaroanelor, numitului Cropoli îi
dădu în cap săpunăla hanul său o firmăcât mai pompoasă. Dar calitatea
lui de italian nu era pe atunci un titlu cu care puteai săte lauzi, iar, pe de
altăparte, puţ ina lui avere, chivernisităcu grijă, îl împiedica săse ridice în
ochii lumii.
Când se văzu pe patul morţ ii, lucru ce se întâmplăîn anul 1643, după
săvârşirea din viaţ ăa regelui Ludovic al XIII-lea, Cropoli îl chemăpe fiul său,
tânăr bucătar în care îşi punea cele mai mari speranţ e, şi, cu lacrimi în ochi,
îl povăţ ui săpăstreze secretul preparării macaroanelor, să-şi franţ uzească
numele, săse însoare cu o francezăşi, în sfârşit, când orizontul politic va fi
curăţ at de norii care îl acopereau – se folosea încăde pe atunci această
figurăde stil foarte des auzităîn zilele noastre în cercurile înalte ale
Parisului şi la Cameră– să-şi facăla făurarul de alături o firmăfrumoasă, pe
care un pictor cunoscut, al cărui nume i-l şi spuse, săzugrăveascădouă
portrete ale reginei, cu aceste cuvinte drept legendă: "LA MEDICIS". La
aceste recomandări, jupânul Cropoli abia mai avu putere săarate tânărului
său urmaşcăminul sub vatra căruia îngropase o mie de ludovici de câte zece
franci, şi îşi dădu duhul.
Cropoli fiul, ca om cu inima tare, îndurăpierderea cu resemnare şi
primi fărăînfumurare moştenirea. El începu să-şi obişnuiascămuşteriii cu
pronunţ area tot mai ştearsăa lui i din coada numelui său, aşa fel căde la o
vreme lumea nu-i mai spunea decât domnul Cropole, un nume curat
franţ uzesc. Dupăaceea se însurăcu o franţ uzoaicămărunţ icăce lucra la
dânsul şi pe care pusese ochii mai demult, iar părinţ ilor fetei le smulse o
zestre frumuşică, arătându-le comoara scoasăde sub vatra căminului.
Aceste douăprime porunci împlinite, porni în căutarea pictorului ce trebuia
să-i facăfirma; şi el fu găsit foarte curând.
Acesta era un bătrân italian, care se considera emulul lui Rafael şi al lui
Carraccio, dar un emul nenorocos. Îi plăcea săspunăcăaparţ inea şcolii
veneţ iene, de bunăseamăfiindcăiubea foarte mult culoarea. Pânzele lui, din
care nu vânduse nici măcar una singură, băteau la ochi de la o sutăde paşi,
dar nu erau de loc pe placul burghezilor, aşa căpânăla urmăsfârşi prin a
se lăsa de artă. Se lăuda însăcăpictase o salăde baie pentru doamna
mareşal d'Ancre şi se plângea în acelaşi timp căaceastăsalăar fi ars o dată
cu dezastrul mareşalului.
Cropoli, în calitatea sa de compatriot, fu îngăduitor cu Pittrino – aşa se
numea artistul; pesemne căel văzuse faimoasele zugrăveli din sala de baie.
Fapt este că-i purtăatâta stimă, ba chiar se simţ i atât de măgulit cu
prietenia lui Pittrino, încât îl luăsălocuiascăla dânsul.
Pittrino, fire recunoscătoare şi hrănit cu macaroane, începu să
răspândeascăfaima acestei mâncări naţ ionale şi, încăde pe timpul
fondatorului ei, aduse, cu limbuţ ia lui neobosită, mari foloase casei Cropoli.
La bătrâneţ e, el se arătătot atât de devotat fiului, precum fusese faţ ăde
tată, şi încet-încet ajunse un fel de supraveghetor al unei întreprinderi unde
cinstea lui nepătată, cumpătarea sa recunoscută, neprihănirea sa
pilduitoare şi o mie de alte virtuţ i, pe care socotim de prisos săle mai
înşirăm aici, îi asigurarăun loc de vazăîn familie, având dreptul de a
supraveghea şi controla toate slugile din casă. Pe deasupra, el era acela care
gusta macaroanele, pentru a le păstra calitatea bunăa tradiţ iei casei; şi
trebuie spus cănu îngăduia nici un bob de piper mai mult decât era necesar
şi nici o fărâmăde parmezan mai puţ in. Bucuria lui fu cu adevărat mare în
ziua când, chemat săîmpărtăşeascătaina lui Cropole fiul, i se dădu
însărcinarea săpicteze firma cu pricina.
Se porni săscotoceascăplin de nerăbdare într-o lădiţ ăveche, unde
regăsi pensulele puţ in roase de şoareci, dar încădestul de bune, culorile în
tuburile aproape uscate, uleiul de in dintr-o sticluţ ăşi o paletăcare
aparţ inuse cândva lui Bronzino, acel "diou de la pittoure" -, cum spunea, în
entuziasmul lui veşnic tineresc, artistul de dincolo de munţ i. Pittrino îşi
recăpătăastfel dintr-o datăîntregul avânt de pe vremuri.
Făcu aşa cum făcuse Rafael: îşi schimbămaniera şi pictăîn genul lui
Albani, mai degrabădouăzeiţ e, în loc de douăregine. Aceste ilustre doamne
erau atât de graţ ioase pe firmă, ofereau privirilor uimite o asemenea
îmbinare de crini şi trandafiri – rezultat încântător al schimbării de manieră
la Pittrino – şi dezvăluiau atitudini de sirene atât de anacreontice, încât
primul magistrat municipal, când fu chemat săvadăaceastăimportantă
lucrare în casa lui Cropole, declarănumaidecât cădoamnele zugrăvite acolo
erau prea frumoase şi de un farmec prea însufleţ it ca săpoatăfigura pe o
firmă, în văzul lumii.
— Alteţ a sa regalăDOMNUL, care trece adesea prin oraşul nostru – i-a
spus el pictorului – n-ar fi prea mulţ umii s-o vadăpe doamna ilustra lui
mamăatât de despuiatăşi te-ar trimite fărăîndoialăîn temniţ a statului, căci
inima acestui glorios Prinţnu este prea îngăduitoare. Şterge deci cele două
sirene, sau legenda aceea, altfel nu voi permite săatârni firma afară. Asta
spre binele dumitale, jupân Cropole, şi al dumitale, meştere Pittrino.
Ce i se putea răspunde la toate acestea? Trebuia săi se mulţ umească
magistratului pentru bunăvoinţ a lui – lucru pe care Cropole îl şi făcu.
Pittrino rămase însăabătut şi posomorât; pasămite, ştia el ce avea să
urmeze dupăasta.
Într-adevăr, nici nu plecăbine edilul, căjupân Cropole îşi încrucişă
braţ ele la piept şi-i spuse:
— Ei bine, meştere, ce facem?
— Săştergem legenda – răspunse cu amărăciune Pittrino. Am aici un
lac negru foarte bun; dintr-o trăsătură, acoperim firma, şi punem, în loc de
"La Medicis", un nume nou, "La douăNimfe" sau "La douăSirene", după
cum îţ i va fi plăcerea.
 — Nu – zise Cropole – ar însemna ca voinţ a tatălui meu sănu fie
împlinită. Tatăl meu ţ inea ca...
— Ţinea la figuri – se grăbi sărosteascăPittrino.
— Ţinea la legendă– zise Cropole.
— Dovada căţ inea mai mult la figuri e că, atunci când le-a comandat,
voia ca ele săfie asemănătoare, aşa precum şi sunt – replicăPittrino.
— Dar, chiar aşa fiind, cine le-ar mai cunoaşte fărălegendă? Astăzi
chiar, când în mintea locuitorilor din Blois amintirea acestor persoane
celebre e destul de înnegurată, cine le-ar mai recunoaşte pe Caterina şi
Maria, dacăn-ar fi dedesubt cuvintele "La Medicis"?
— Şi atunci ce facem cu portretele mele? zise Pittrino deznădăjduit,
simţ ind cătânărul Cropole avea dreptate. Nu vreau săpierd acest rod al
strădaniilor mele.
— Nici eu nu vreau ca dumneata săajungi la închisoare, iar eu la ocnă.
— Săştergem cuvântul Medicis – zise rugător Pittrino.
— Nu – răspunse cu hotărâre Cropole. Mi-a venit o idee, o idee
grozavă... Firma va fi tot pictatăde dumneata, cu aceeaşi legendă... Medici
nu înseamnăîn italiană, medic?
— Da, la plural.
— Vei comanda, prin urmare, o altătablăla făurarul de alături, vei
zugrăvi pe ea şase medici şi vei scrie dedesubt "La Medicis"... Va fi un joc de
cuvinte minunat!
— Şase medici? Cu neputinţ ă! Dar compoziţ ia? strigăPittrino.
— Asta te priveşte. Dar trebuie săfie aşa, vreau eu, altfel se terminăcu
macaroanele mele.
Acest argument fu hotărâtor; Pittrino a trebuit săse supună. Zugrăvi pe
pânzăcei şase medici, dimpreunăcu legenda respectivă; magistratul se
declarămulţ umit şi încuviinţ ăacum lucrarea.
Firma avu în oraşun succes nebun. Ceea ce dovedea încăo datăcă
poezia nu era făcutăpentru burghezi, cum spunea Pittrino.
Cropole, ca să-l despăgubeascăpe zugrav, atârnăîn odaia sa de culcare
nimfele de pe vechea firmă, ceea ce o făcea pe doamna Cropole săroşească
de câte ori le privea, seara, în timp ce se dezbrăca.
Iatădar cum a ajuns săaibăo firmăclădirea cu acoperişţ uguiat; iată
dar cum, afacerile mergându-i bine, hanul "Medicis" a trebuit săse întindă
în faţă, aşa dupăcum am arătat; şi iatădar cum se face căla Blois exista un
han cu numele acesta, având ca proprietar pe jupânul Cropole, iar ca pictor
de casăpe meşterul Pittrino.

VI
NECUNOSCUTUL

Înjghebat în felul acesta şi devenit cunoscut prin firma sa, hanul

jupânului Cropole se îndrepta cu paşi repezi către o propăşire temeinică.
Stăpânul lui nu se gândea numai săfacăo mare avere, dar el trăgea nădejde
să-şi dubleze cei o mie de ludovici de aur moşteniţ i de la tatăl său, sămai
câştige încăo mie de ludovici din vânzarea casei şi a materialelor, pentru ca
apoi, în sfârşit despovărat de orice griji, sătrăiascăfericit şi fărănici o bătaie
de cap, ca orice burghez din Blois.
Cropole fiind lacom la câştig, primi cu o nespusăbucurie vestea sosirii
regelui Ludovic al XIV-lea în oraş. El, nevasta lui, Pittrino şi doi bucătari
dădurănumaidecât iama prin toate orătăniile din ogradă, din pătule şi din
coteţe, astfel căîn curtea hanului "Medicis" se stârni o asemenea larmăde
cârâituri şi de ţ ipete, cum nu se mai auzise nicicând acolo.
În han nu se afla în momentul acela decât un singur călător. Era un
bărbat de vreo treizeci de ani, chipeş, înalt, ursuz, sau mai degrabăcu
gesturi şi priviri melancolice. Era îmbrăcat într-un surtuc de catifea neagră
cu găitane de mărgele; un guler alb, simplu, ca al celor mai convinşi
puritani, îi scotea la ivealăpielea curatăşi finăa gâtului tineresc; o
mustăcioarăsubţ ire, blondă, abia dacă-i umbrea buza plinăde freamăt şi
puţ in dispreţ uitoare. Când vorbea cu oamenii, îi privea în faţ ă, fără
prefăcătorie, e drept, dar şi fărăşovăială, în aşa fel călucirea ochilor săi
albaştri silea adesea privirea celor asupra cărora se îndrepta săse plece în
jos, ca o spadăprea slabăîn vălmăşagul unei lupte aprige.
Pe vremea aceea, când oamenii, croiţ i cu toţ ii egali în faţ a lui
Dumnezeu, se împărţ eau, din pricina prejudecăţ ilor, în douăcaste distincte,
gentilomii şi muritorii de rând, pe vremea aceea, spuneam, bărbatul al cărui
portret l-am evocat mai sus nu se putea sănu fie luat drept un gentilom, şi
încăde cea mai bunărasă. Ca să-ţ i dai seama de asta, era destul să-i
priveşti mâinile, lungi, fine şi albe, ai căror muşchi şi vinişoare se conturau,
sub pielea subţ ire, la cea mai micămişcare şi ale căror degete se înroşeau la
cea mai uşoarăstrângere a pumnului.
Acest gentilom venise singur la hanul lui Cropole. Se instalase, fărăa
mai sta pe gânduri, şi chiar fărăa întreba de preţ , în apartamentul cel mai
arătos, în care îl condusese Cropole, mânat de lăcomia sa de bani foarte
condamnabilă, dupăunii, foarte lăudabilă, dupăalţ ii, dacăse are în vedere
căhangiul era un bun fizionomist şi ştia săcântăreascăoamenii de la cea
dintâi privire. Acest apartament era compus din toatăpartea care se
adăugase mai târziu la vechea casăcu faţ ada în formăde triunghi: un mare
salon luminat de douăferestre la catul întâi, o micăodăiţ ăîntr-o parte şi
încăuna deasupra.
Dar, de când sosise aici, gentilomul acesta abia dacăse atinsese de
mâncarea ce i se aducea în camera lui. Proprietarului nu-i adresase decât
vreo douăvorbe, şi acelea numai pentru a-l preveni că-l va căuta un călător
cu numele de Parry, pe care va trebui să-l lase săurce în apartamentul său.
Dupăaceea căzuse într-o muţ enie atât de adâncă, încât Cropole se simţ i
aproape jignit, el căruia îi plăceau cu deosebire oamenii vorbăreţ i şi amabili.
În sfârşit, gentilomul se sculase foarte de dimineaţ ăîn ziua când începe
aceastăpovestire şi se aşezase la fereastra salonului, aplecat în afară, cu
coatele rezemate de balustrada balconului, privind cu tristeţ e şi cu
luare-aminte în susul şi în josul străzii, fărăîndoialăspre a pândi sosirea
călătorului despre care-i vorbise hangiului. În felul acesta, el avusese prilejul
săvadămicul cortegiu al DOMNULUI ce se întorcea de la vânătoare, ca apoi
săse lase din nou în voia liniştii netulburate a oraşului, adâncit în
aşteptarea sa. Deodată, hărmălaia săracilor ce alergau în goanăspre livezi şi
ogoare, a călăreţ ilor care porneau în toate părţ ile, a spălătorilor străzii, a
îngrijitorilor casei regale, a băieţ ilor de prăvălie zăpăciţ i şi guralivi, a
căruţ elor ce treceau cu zgomot, a bărbierilor chemaţ i în grabăşi a pajilor
trimişi cu treburi, tot acest tărăboi şi toatăaceastăvânzolealăîl surprinse
şi-l uimi, fărăsă-i ştirbeascăînsăcu nimic măreţ ia neclintităşi supremă,
asemenea vulturului şi leului care privesc cu seninătate şi dispreţîn jurul
lor, fărăsăse sinchiseascăde strigătele şi tropăiturile vânătorilor şi
gonacilor. Puţ in dupăaceea, ţ ipetele orătăniilor sacrificate în ogradă, paşii
pripiţ i ai doamnei Cropole pe mica scarăde lemn, atât de îngustăşi atât de
sonoră, ţ opăitul neobişnuit al lui Pittrino, care, nu mai demult decât
azi-dimineaţ ă, stătea în prag şi trăgea din pipăcu nepăsarea unui olandez,
toate acestea stârnirăîn călătorul nostru un început de nedumerire şi de
tulburare. Pe când tocmai se ridica pentru a se duce săcearălămuriri, uşa
odăii sale se deschise încet. Crezând căa sosit şi a urcat la el musafirul
aşteptat cu o nerăbdare atât de mare, făcu, cu un fel de grabănestăpânită,
trei paşi spre uşa ce se deschise larg dinaintea lui. Dar, în loc de înfăţ işarea
pe care spera săo vadă, în faţ a lui se trezi cu mutra jupânului Cropole, iar
la spatele acestuia, în penumbra scării, zări chipul destul de drăguţ , însă
acum urâţ it din pricina curiozităţ ii, al doamnei Cropole, care aruncăo
privire fugarăchipeşului gentilom, apoi dispăru repede pe coridor.
Cropole înainta cu un aer zâmbitor, cu tichia în mână, mai mult îndoit
decât înclinat. Străinul îl interogăcu un gest scurt, fărăsărosteascănici un
cuvânt.
— Domnule – începu Cropole – tocmai veneam săvăîntreb dacă... nu
ştiu cum săvăspun: înălţ imea voastră, domnule conte, sau domnule
marchiz?...
— Zi domnule şi spune repede ce vrei – răspunse străinul cu un accent
tăios, ce nu îngăduia nici vorbălungă, nici replică.
— Tocmai veneam săîntreb cum aţ i petrecut noaptea şi dacădomnul
are de gând sămai rămânăîn acest apartament.
— Voi mai rămâne.
— Dar, domnule, a intervenit o întâmplare la care noi nu ne-am
aşteptat.
— Ce întâmplare?
— Maiestatea sa Ludovic al XIV-lea soseşte astăzi în oraşul nostru şi se
va odihni aici o zi, poate două.
O adâncăuimire se zugrăvi pe chipul necunoscutului.
— Regele Franţ ei vine la Blois?
— E pe drum, domnule.
— Atunci, un motiv în plus ca sărămân – zise necunoscutul.
— Foarte bine, domnule, veţ i păstra însăîntregul apartament?
— Nu te înţ eleg. Pentru ce astăzi aşavea nevoie de mai puţ in decât ieri?
— Fiindcă, domnule, înălţ imea voastrăîmi va îngădui săi-o spun, ieri,
când v-aţ i ales apartamentul, n-am socotit de cuviinţ ăsăfixez un preţcare
ar fi făcut pe înălţ imea voastrăsăcreadăcăcer mai mult decât v-ar îngădui
punga... pe cătăvreme astăzi...
Necunoscutul se înroşi brusc. Îşi spuse în sinea lui căomul acesta îl
considerăsărac şi că-l jigneşte.
— Pe cătăvreme azi ceri mai mult? adăugăel cu răcealăîn glas.
— Domnule, eu sunt un om înţ elegător, slavăDomnului. Şi, cu toate că
nu par decât un biet hangiu, am în mine sânge de gentilom: tatăl meu a fost
slujitor şi ofiţ er al domnului d'Ancre, Dumnezeu să-i aibăîn pazăsufletul!...
— Nu neg căeste aşa, domnul meu; dar vreau săştiu, şi dacăse poate
cât mai repede, unde vrei săajungi cu întrebările astea ale dumitale.
— Domnule, dumneavoastrăsunteţ i prea înţ elept pentru a nu văda
seama ca oraşul nostru este mic, iar curtea îl va năpădi; casele vor fi ticsite
de oaspeţ i şi, prin urmare, chiriile vor creşte foarte mult.
Necunoscutul roşi încăo dată.
— Spune ce pretenţ ie ai, domnule – zise el.
— Am sa văspun fărăînconjur, domnule, fiindcăvreau săcâştig un
bau pe cale cinstităşi săfac o afacere fărăsăfiu nepoliticos sau grosolan...
Dar apartamentul pe care-l ocupaţ i este mare, şi dumneavoastrăsunteţ i
singur...
— Asta măpriveşte.
— Oh, bineînţ eles; de aceea nici nu-l alung pe domnul.
Necunoscutul se aprinse din nou la faţ ă; el aruncăasupra bietului
Cropole, scoborâtor dintr-un ofiţ er al domnului mareşal d'Ancre, o privire
care l-ar fi făcut săintre sub lespedea de pe faimoasa vatrăa căminului,
dacăn-ar fi fost ţ intuit locului de marea problemăa intereselor sale.
— Vrei săplec? zise el. Vorbeşte limpede şi mai repede.
— Domnule, domnule, nu m-aţ i înţ eles. E foarte delicat ceea ce fac, dar
m-am exprimat rău, sau poate, fiindcădomnul este străin, căci se vede asta
dupăaccent...
Într-adevăr, necunoscutul vorbea puţ in cam hârâit, din gâtlej, cu acea
accentuare caracteristicăenglezilor, chiar şi atunci când vorbesc foarte
corect franţ uzeşte.
— Fiindcădomnul e străin, dupăcum spun, este posibil sănu fi înţ eles
toate întorsăturile vorbirii mele. Vreau sa spun cădomnul ar putea să
renunţ e la una sau douădin cele trei încăperi pe care le ocupă, ceea ce ar
face ca chiria sa săscadămult, iar eu sămăsimt cu conştiinţ a împăcată;
căci nu e uşor lucru săridici fărănoimăpreţ ul camerelor, atunci când ai
onoarea săle închiriezi la un preţomenesc.
— Care este chiria de ieri?
— Domnule, un ludovic, cu hrana şi îngrijirea calului.
— Bine. Şi cea de astăzi?
— Ah, tocmai aici e greutatea. Astăzi e ziua când soseşte regele; dacă
vine curtea şi petrece aici o noapte, atunci preţ ul chiriei sporeşte. Asta
înseamnăcătrei camere a câte doi ludovici fac şase ludovici. Doi ludovici,
domnule, nu e mare lucru, dar şase ludovici e o sumă.
Necunoscutul, din roşu ca ardeiul, se făcu deodatăalb ca varul. El
scoase din buzunar, cu o hotărâre eroică, o pungăpe care era brodat un
blazon şi pe care o ţ inea ascunsăcu grijăîn podul palmei. Aceastăpungă
era de o subţ irime, de o moliciune şi de o puţ inătate ce nu scăparăochiului
ager al lui Cropole. Necunoscutul răsturnăconţ inutul pungii în mână. Din
ea apărurătrei ludovici mari, care valorau cât şase ludovici obişnuiţ i, adică
atâta cât ceruse hangiul. Dar Cropole pretinsese săi se plăteascăşapte
ludovici. Se uitădeci la necunoscut, ca şi cum i-ar fi spus: Şi restul?
— Mai rămâne un ludovic, nu-i aşa, jupâne hangiu?
— Da, domnule, însă...
Necunoscutul se mai scotoci în buzunarul de la pantaloni şi scoase tot
ce găsi acolo: un portofel mic, o cheie de aur şi câteva monede de argint. Din
aceste monede încropi încăun ludovic.
— Mulţ umesc, domnule – zise Cropole. Acum aşvrea sămai ştiu dacă
domnul are de gând sărămânăşi mâine în apartament, şi în acest caz îl voi
păstra; pe când, dacădomnul nu va mai rămâne aici, îl voi închiria
oamenilor maiestăţ ii sale care vor veni să-l ceară.
— Ai dreptate – făcu necunoscutul dupăun răstimp de gândire – dar
întrucât nu mai am bani, aşa precum singur ai putut săvezi, şi cum, cu
toate acestea, vreau săpăstrez apartamentul, va fi nevoie săvinzi dumneata
în oraşacest diamant, sau să-l păstrezi ca amanet.
Cropole cercetăîndelung diamantul, ceea ce-l făcu pe necunoscut să
adauge:
— Aşfi mai bucuros să-l vinzi, domnule; preţ uieşte trei sute de pistoli.
Un zaraf – se găseşte vreunul în Blois – îţ i va da pe el douăsute, fie şi o sută
cincizeci; ia oricât îţi va da, chiar de ţ i-ar oferi numai atât cât face preţ ul
locuinţ ei.
— Oh, domnule! exclamăCropole, ruşinat de inferioritatea în care-l
punea dintr-o datănecunoscutul prin aceastărenunţ are atât de nobilăşi de
dezinteresată, ca şi prin răbdarea lui netulburatăîn faţ a atâtor pretenţ ii şi
bănuieli. Oh, domnule, sper sănu fim jecmăniţ i la Blois, aşa cum păreţ ia
crede, şi dacădiamantul preţ uieşte atât cât spuneţ i...
Necunoscutul îl fulgerăîncăo datăpe Cropole cu privirea lui cenuşie.
— Nu măpricep, domnule, credeţ i-mă– bâigui hangiul.
 — Dar argintarii se pricep, întreabă-i pe ei – zise necunoscutul. Şi acum
vreau săcred căsocotelile noastre sunt încheiate, nu-i aşa, domnule
hangiu?
— Da, domnule, şi spre adânca mea mâhnire, căci mi-e teamăsănu-l fi
jignit cumva pe domnul...
— Fii pe pace – răspunse necunoscutul cu acea maiestate pe care o dă
atotputernicia.
— Sau săfi lăsat a se crede căam vrut să-l storc pe un nobil călător...
Gândiţ i-vă, domnule, la împrejurări...
— Sănu mai vorbim despre asta, rogu-te. Şi acum binevoieşte de mă
lasăsingur.
Cropole se ploconi pânăla pământ şi ieşi cu un aer fâstâcit ce dovedea
totuşi căavea o inimăbunăşi căera frământat de adevărate remuşcări.
Necunoscutul închise uşa în urma lui şi, dupăce rămase singur, se uită
în fundul pungii, de unde scosese săculeţ ul de mătase în care era înfăşurat
diamantul, unica lui avere. Îşi cercetăde asemeni buzunarele goale, privi
hârtiile din portofel şi se încredinţ
ăpe deplin de marea strâmtoare în care se
găsea. Atunci îşi ridicăochii spre cer cu un gest sublim de implorare şi
deznădejde, îşi şterse cu mâna tremurândăcele câteva broboane de sudoare
ce-i brăzdau nobila frunte, apoi îşi îndreptăspre pământ privirea
încununatăaltădatăde o blândeţ e divină. Furtuna trecuse acum departe de
el, de parcăcerul i-ar fi ascultat rugile izvorâte din adâncul sufletului său.
Se îndreptăspre fereastră, îşi reluălocul pe pervaz şi rămase acolo,
nemişcat, surd, mut, pânăîn clipa când văzduhul începu săse întunece, iar
primele făclii prinserăa luci pe strada înmiresmată, dând de veste căe
timpul săse aprindăluminile la toate ferestrele oraşului.

VII
PARRY

În timp ce necunoscutul privea cu multăatenţ ie spre aceste lumini şi

îşi aţ
intea urechea la orice zgomot din jur, jupânul Cropole intrăîn odaie,
urmat de douăslugi care aşezarămasa. Dar necunoscutul aproape cănici
nu-i băgăîn seamă. Atunci Cropole, apropiindu-se de oaspetele său, îi şopti
la ureche, cu adânc respect:
— Domnule, diamantul a fost preţ uit.
— A! tresări călătorul. Cât anume?
— Argintarul alteţ ei sale regale dăpe el doua sute optzeci de pistoli.
— Îi ai?
— Am crezut de datoria mea să-i iau, domnule; totuşi, în condiţ iile
vânzării am pus-o şi pe aceea că, dacădomnul doreşte săpăstreze
diamantul, atunci când va primi fonduri... diamantul îi va fi restituit.
— Nici nu măgândesc. Ţi-am spus să-l vinzi.
— În cazul acesta m-am supus, sau aproape, întrucât, fărăsă-l fi
vândut cu adevărat, am şi luat banii pe el.
— Opreşte ce ţ i se cuvine – adăugănecunoscutul.
— Domnule, o voi face pentru căo cereţ i.
Un zâmbet trist fluturăpe buzele gentilomului.
— Pune banii pe dulapul acela – zise el, întorcând numaidecât spatele,
dupăce arătăcu un gest scurt mobila.
Cropole lăsăpe dulap o pungădestul de mare, din care îşi oprise suma
cuvenităpentru chirie.
— Acum – rosti el dupăaceea – domnul îmi va face plăcerea de a
binevoi săia masa... Ştiu căaţ i refuzat prânzul, ceea ce este o jignire pentru
casa "Medicis". Poftim, domnule, cina e gata şi îndrăznesc chiar săadaug că
nu e de dispreţ uit.
Necunoscutul ceru un pahar de vin, rupse un coltuc de pâine şi începu
sămănânce şi săbea fărăsăse depărteze de la fereastră.
Deodatăse auzi un mare zvon de fanfare şi de trâmbiţ e; în depărtare
ţâşnirăstrigăte ascuţ ite, un zumzet nedesluşit umplu partea de jos a
oraşului şi cel dintâi zgomot limpede ce lovi urechea străinului fu tropotul
cailor ce se apropiau.
— Regele! Regele! striga mulţ imea care dăduse buzna pe stradă.
— Regele! repetăCropole, părăsindu-şi oaspetele şi uitând de bucatele
sale, pentru a se duce să-şi astâmpere curiozitatea.
O datăcu el se repezirăpe scară, val-vârtej, doamna Cropole, Pittrino,
ajutoarele şi slugile de la bucătărie.
Cortegiul înainta încet, sub lumina miilor de făclii, aprinse fie pe stradă,
fie la ferestrele caselor.
Dupăo companie de muşchetari şi un corp de gentilomi, în rânduri
înţ esate, venea litiera domnului cardinal de Mazarin, trasă, ca o trăsură, de
patru cai negri. Pajii şi oamenii din serviciul cardinalului păşeau în urma ei.
Venea apoi trăsura reginei-mame, cu domnişoarele de onoare la portiere şi
cu gentilomii săi călări, de o parte şi de alta. Pe urmăse ivi regele, călare pe
un frumos armăsar de rasăsaxonă, cu o coamăbogată. Tânărul Prinţîşi
arăta, salutând ferestrele de unde porneau aclamaţ iile cele mai însufleţite,
chipul său nobil şi fermecător, luminat de faclele pajilor. De o parte şi de
alta a regelui, dar la doi paşi mai înapoi, prinţ ul de Condé, domnul Dangeau
şi douăzeci de alţ i curteni, dimpreunăcu oamenii şi cu lucrurile lor,
încheiau acest cortegiu cu adevărat măreţ . Alaiul înainta într-o ordine mili-
tărească.
Numai o parte dintre curteni, îndeosebi cei bătrâni, purtau veşmântul
de călătorie; aproape toţ i erau îmbrăcaţ i în ţinutădo război. Mulţ i aveau la
gît platoşa de metal şi pieptarul de piele, ca pe vremea lui Henric al IV-lea
sau a lui Ludovic al XIII-lea.
Când regele trecu prin dreptul lui, necunoscutul, care se aplecase peste
balcon ca săvadămai bine şi care îşi ascunsese faţ a acoperind-o cu braţ ul,
îşi simţ i pieptul năpădit de un mare şi amar năduf. Sunetul trâmbiţ elor îl
zăpăcea cu totul, aclamaţ iile poporului îl asurzeau; o clipă, se lăsăameţ it de
valul acesta de lumini, de freamătul şi de imaginile strălucitoare de acolo.
— El e rege! murmurăcu un accent atât de adânc de deznădejde şi
durere, încât geamătul glasului său trebuie săse fi ridicat pânăla picioarele
tronului ceresc.
Apoi, înainte de a se fi trezit din mohorâta lui visare, toatălarma şi
toatăstrălucirea de jos se risipiră. La colţ ul străzii, sub balconul unde stătea
străinul, nu se mai auzeau decât câteva glasuri răzleţ e şi răguşite ce strigau
din timp în timp: "Trăiascăregele!" Nu se mai vedeau, de asemeni, decât
şase lumânări, pe care le ţ ineau în mânăcei de la hanul "Medicis", adică:
douăCropole, douăPittrino şi câte una fiecare din cei doi slujitori de la
bucătărie. Cropole nu se mai putea opri sănu repete:
— Cât e de chipeşregele, şi cât de bine seamănăca răposatul, ilustrul
său părinte!
— Ba chiar mai frumos – zicea Pittrino.
— Şi ce înfăţ işare mândrăare! adăuga doamna Cropole, care-şi
începuse sporovăialăcu vecinii şi vecinele sale.
Cropole întărea aceastăvorbărie cu observaţ iile lui personale, fărăsă
bage de seamăcăun bătrân, care mergea pe jos, trăgând de căpăstru un
căluţirlandez, încerca sărăzbatăprintre bărbaţ ii şi femeile ce se opriserăîn
drum, în faţ a hanului "Medicis". Tocmai în acel moment, glasul străinului
răsunăla fereastră:
— Fă-i loc, domnule hangiu, ca săpoatăajunge pânăla poarta
dumitale.
Cropole întoarse capul şi, văzându-l abia acum pe bătrân, îi făcu loc să
treacă. Fereastra se închise. Pittrino îi arătăcalea noului venit, care intrăîn
curte fărăsăfi scos o vorbă.
Străinul îl aştepta sus, în capul scării; întinse braţ ul spre bătrân şi-i
arătăun scaun, dar acesta se împotrivi săstea:
— Oh, nu, nu, milord – zise e!. Săm-aşez în faţ a dumneavoastră?
Niciodată!
— Parry – exclamăgentilomul – te rog... Dumneata care vii din Anglia,
de la o depărtare atât de mare! Ah, la vârsta dumitale s-ar cuveni săfii
cruţ at de oboseli ca acelea la care eşti supus slujindu-măpe mine.
Odihneşte-te...
— Înainte de toate, v-am adus un răspuns, milord.
— Parry, te implor, nu-mi spune nimic... căci, dacăvestea ar fi bună,
n-ai începe în felul acesta. Vorbeşti pe ocolite, ceea ce înseamnăcăvestea e
proastă.
— Milord – zise bătrânul – nu vătulburaţ i înainte de vreme. Totul nu
este pierdut, nădăjduiesc. E nevoie de voinţ ă, de stăruinţ ăşi mai cu seamă
de resemnare.
— Parry – răspunse tânărul – am venit aici, singur, înfruntând mii de
curse şi mii de primejdii: asta nu înseamnăvoinţ ă? M-am gândit la această
călătorie timp de zece ani, fărăsăţ iu seamăde nici un sfat şi de nici o
piedică: asta nu înseamnăstăruinţ ă? Astă-searăam vândut cel din urmă
diamant al tatălui meu, fiindcănu mai aveam cu ce plăti adăpostul, şi
hangiul voia sămăalunge.
Parry făcu un gest de indignare, la care tânărul răspunse printr-o
apăsare a mâinii şi printr-un surâs.
— Mai am încădouăsute şaptezeci şi patru de pistoli, şi măsocotesc
bogat. Nu deznădăjduiesc, Parry; asta nu. Înseamnăresemnare?
Bătrânul îşi ridicăspre cer braţ ele sale tremurătoare.
— Haide – zise tânărul – nu-mi ascunde nimic: ce s-a întâmplat?
— Povestea mea va fi scurtă, milord; dar, în numele cerului, nu
tremuraţ i aşa.
— Tremur de nerăbdare, Parry. S-auzim, ce ţ i-a spus generalul?
— Mai întâi, generalul n-a voit sămăprimească.
— Te lua drept o iscoadă.
— Da, milord, însăi-am trimis o scrisoare.
— Şi?
— A primit-o şi a citit-o, milord.
— Scrisoarea aceea lămurea totul, starea mea, năzuinţ ele mele?
— Oh, da – zise Parry, cu un zâmbet trist... – ea exprima întocmai
gândurile dumneavoastră.
— Atunci, Parry?...
— Atunci generalul mi-a trimis înapoi scrisoarea printr-un aghiotant,
făcându-mi cunoscut cădacăa doua zi măvoi mai afla încăîn raza
comandamentului său, va pune săfiu arestat.
— Arestat! murmurătânărul. Arestat, tu cel mai credincios slujitor al
meu!
— Da, milord.
— Şi semnaseşi cu numele întreg, Parry, desigur!
— Foarte desluşit, milord; iar aghiotantul măcunoştea de la
Saint-James şi de la White-Hall – adăugăbătrânul cu un suspin.
 Tânărul lăsăcapul în jos, îngândurat şi posomorât.
— Asta a făcut-o de faţ ăcu oamenii lui – zise el, încercând sădea alt
înţ eles lucrurilor... Dar pe ascuns... Între voi doi... ce s-a întâmplat? Spune!
— Ah, milord! A trimis patru călăreţ i care mi-au dat calul pe care m-aţ i
văzut întorcându-mă. Aceşti călăreţ i m-au condus în mare grabăpânăîn
micul port Tenby, m-au aruncat, mai mult decât m-au îmbarcat, într-un vas
pescăresc ce tocmai pornea spre Bretania, şi iată-măaici.
— Oh! oftătânărul, strângându-şi cu mâna încordatăbărbia, spre a-şi
înăbuşi un hohot de plâns... Parry, asta-i tot? Asta-i tot?
— Da, milord, asta e tot!
Dupăacel scurt răspuns al lui Parry, urmăun lung răstimp de tăcere;
nu se auzea decât călcâiul nervos al tânărului, ce bătea duşumeaua cu furie.
Bătrânul încercăsăschimbe vorba, deoarece convorbirea aceasta
răscolea gânduri prea negre.
— Milord – zise el – ce era cu toatăhărmălaia aceea dinaintea sosirii
mele? Cine sunt oamenii aceştia care strigă: "Trăiascăregele?" De care rege e
vorba şi pentru ce sunt atâtea lumini aprinse?
— Ah, Parry, tu nu ştii încă! răspunse cu ironie tânărul. E regele
Franţ ei, care viziteazăbunul lui oraşBlois; toate aceste trâmbiţ e sunt ale lui,
toate aceste podoabe scoase la ferestre sunt pentru el, toţ i aceşti gentilomi
poartăspade care-i aparţ in lui. Mama lui a trecut înainte, într-o trăsură
încrustatăcu aur şi argint! Fericitămamă! Ministrul său îi agoniseşte
milioanele şi-l conduce la o logodnicăbogată. De aceea, poporul se bucură,
îşi iubeşte regele şi-l mângâie cu aclamaţ ii, strigând: "Trăiascăregele!
Trăiascăregele!"
— Bine, bine, milord! zise Parry, pe care aceastănouăconvorbire îl
îndurerăşi mai mult decât cea de mai înainte.
— Tu ştii – reluănecunoscutul – căîn timp ce toate acestea se petrec în
cinstea regelui Ludovic al XIV-lea, mama mea şi sora mea nu mai au nici un
ban şi nu au ce mânca; tu ştii căeu însumi voi fi un nenorocit şi un izgonit,
peste cincisprezece zile, când toatăEuropa va afla cele ce mi-ai povestit
acum!... Parry... sunt cazuri când un om în situaţ ia mea...
— Milord, în numele cerului!
— Ai dreptate, Parry, sunt un laş, şi dacăeu însumi nu fac nimic
pentru mine, atunci ce-ar putea face Dumnezeu? Nu, nu, am douăbraţ e,
Parry, am o spadă...
Şi îşi lovi cu putere braţ ul cu palma, apoi îşi smulse spada agăţ atăîn
cui.
— Ce vreţ i săfaceţi, milord?
— Ce vreau săfac, Parry? Ceea ce fac toţ i în familia mea: mama trăieşte
din mila altora, sora mea cerşeşte pentru mama; am pe undeva fraţ i care
cerşesc şi ei. Eu, cel mai mare dintre toţ i, voi face la fel ca ei: măduc săcer
de pomană!
Şi, dupăaceste cuvinte, curmate brusc de un râs nervos ce dădea fiori,
tânărul îşi încinse spada, îşi luăpălăria de pe dulap, îşi aruncăpe umeri o
mantie neagră, pe care o purtase tot timpul drumului, şi, strângând mâinile
bătrânului care-l privea cu nelinişte, zise:
— Bunul meu Parry, pune să-ţ i facăfocul, bea, mănâncă, dormi, fii
liniştit! Săfim amândoi fericiţ i, prietenul meu credincios, singurul meu
prieten, căci suntem bogaţ i ca nişte regi!
Izbi cu pumnul în sacul cu pistoli, care căzu greu pe podea, şi începu să
râdăiar cu rânjetul acela îngrozitor care-l speriase pe Parry. Apoi, în timp ce
toatăcasa ţ ipa, cânta şi se pregătea săprimeascăşi săgăzduiascănoii
călători ce-şi trimiteau valeţ ii înainte, el străbătu sala cea mare şi ieşi în
stradă, unde bătrânul, care se dusese la fereastră, îl pierdu din ochi după
câteva clipe.

VIII
CUM ARĂTA MAIESTATEA SA
LUDOVIC AL XIV-LEA LA VÂRSTA
DE DOUĂZECI ŞI DOI DE ANI

S-a văzut, în descrierea pe care am încercat săo facem, căintrarea

regelui Ludovic al XIV-lea în oraşul Blois a fost pe cât de zgomotoasă, pe atât
de strălucitoare, astfel încât tânărul monarh părea săfi fost întru totul
mulţ umit.
Ajungând sub porticul castelului, regele găsi acolo, înconjurat de gărzile
şi de gentilomii săi, pe alteţ a sa regalăducele Gaston de Orléans, a cărui
înfăţişare, şi aşa plinăde măreţ ie, împrumutase pentru împrejurarea
solemnăla care lua parte o nouăstrălucire şi o nouădemnitate.
La rândul ei, DOAMNA, gătităîn cele mai frumoase veşminte de
ceremonie, aştepta într-un balcon dinăuntru intrarea nepotului său. Toate
ferestrele vechiului castel, atât de pustiu şi de mohorât în zilele obişnuite,
scânteiau acum de mulţ imea femeilor şi a făcliilor.
Aşadar, în sunetul tobelor, al trâmbiţ elor şi al uralelor, tânărul rege
păşi pragul acestui castel, în care Henric al III-lea, cu şaptezeci de ani în
urmă, chemase în sprijinul său asasinatul şi trădarea, spre a-şi păstra pe
cap şi în casăo coroanăce începuse să-i alunece de pe frunte pentru a
cădea în mâinile altei familii.
Toate privirile, dupăce-l admiraserăpe tânărul rege, atât de frumos,
atât de fermecător, atât de nobil, se întoarserăcătre celălalt rege al Franţ ei –
rege, se înţ elege, în alt fel decât cel dintâi – atât de bătrân, atât de palid, atât
de încovoiat, care se numea cardinalul Mazarin.
Ludovic era înzestrat atunci cu toate acele daruri ale firii care îl pot face
desăvârşit pe un gentilom: avea o privire blândăşi scânteietoare, de un
albastru senin, sclipitor; dar cei mai pricepuţ i fizionomişti, aceşti exploratori
ai sufletelor, aţintindu-şi ochii asupra lui, dacăi-ar fi fost îngăduit unui
supus săînfrunte privirea regelui, cei mai pricepuţ i fizionomişti, spunem,
n-ar fi putut săpătrundăniciodatăîn străfundurile acestei genuni de
blândeţ e, deoarece ochii regelui aveau ceva ce se asemăna cu adâncimea
nesfârşităa văzduhului albastru, sau cu aceea, mai îngrozitoare, dar
aproape tot atât de sublimă, pe care Mediterana o dezvăluie în faţ a corăbiilor
într-o frumoasăzi de vară, ca o uriaşăoglindăîn care cerul îşi răsfrânge
când stelele, când furtunile lui.
Regele era scurt de statură, abia dacăavea cinci picioare şi două
şchioape; dar tinereţ ea lui făcea săse treacăpeste acest cusur, răsplătit de
altminteri printr-o mare nobleţ e a mişcărilor şi printr-o anumităiscusinţ ăce
se observa în toate gesturile sale.
Era, fărăîndoială, încăde pe acum un rege, şi era mare lucru săfii rege
într-o vreme când respectul şi supunerea intraserăîn tradiţ ie; dar, cum
pânăatunci fusese rareori şi numai în fugăarătat poporului, iar cum cei
care aveau prilejul să-l admire o vedeau alături de el pe mama sa, o femeie
înaltă, şi pe domnul cardinal, un bărbat foarte impunător, mulţ i îl găseau
prea puţ in rege şi puteau săspună: "Regele e mai mic decât domnul
cardinal".
În pofida acestor observaţ ii ce se făceau pe seama înfăţ işării sale, mai
ales în capitală, tânărul Prinţfu primit ca un zeu de către locuitorii din
Blois, şi aproape ca un rege de către unchiul şi mătuşa lui, DOMNUL şi
DOAMNA, locuitorii castelului. Totuşi, se cuvine săo spunem, când ajunse
în sala de primire şi văzu jilţ uri de aceeaşi mărime pentru el, pentru mama
lui, pentru cardinal, pentru mătuşa şi unchiul său, amănunt bine ascuns
datorităaşezării lor într-o formăpe jumătate circulară, Ludovic al XIV se
făcu stacojiu de mânie şi îşi roti ochii în jurul său spre a se încredinţ a, după
feţele celor prezenţ i, dacăaceastăumilire îi fusese pregătitădinadins; dar
cum nu văzu nimic pe chipul nepăsător al cardinalului, nimic pe acela al
mamei sale şi nici pe ale celorlalte persoane prezente, se resemnăşi se
aşeză, având însăgrijăsăse aşeze în jilţînaintea tuturor.
Gentilomii şi doamnele de onoare furăprezentaţ i maiestăţ ilor lor şi
domnului cardinal. Regele observăcăatât el, cât şi mama lui, cunoşteau mai
rar numele celor ce le erau prezentaţ i, pe câtăvreme cardinalul, dimpotrivă,
nu pierdea nici un prilej de a vorbi fiecăruia – cu o ţ inere de minte şi o
prezenţ ăde spirit uimitoare – despre pământurile, despre strămoşii sau
despre copiii respectivului, ale căror nume le şi pomenea adesea, lucru ce-i
încânta pe aceşti nobili de provincie şi-i întărea în credinţ a lor cănumai
acela este cu adevărat rege care îşi cunoaşte bine supuşii, aşa cum nici
soarele nu are pereche, fiindcănumai el poate săîncălzeascăşi sălumineze.
Studiul tânărului rege, început încădin primele clipe, fărăca cineva să
prindăde veste, continua deci, şi acum el privea cu luare-aminte acele
chipuri care mai întâi i se păruserălipsite de însemnătate şi prea puţ in
demne de a fi cercetate, încercând sădesluşeascăceva în trăsăturile lor.
Se servi o gustare. Regele, fărăa îndrăzni săcearăaceasta de la
ospitalitatea unchiului său, o aştepta însăcu multănerăbdare. Acum cel
puţ in se vor da toate onorurile cuvenite, dacănu rangului său, măcar poftei
sale de mâncare.
Cât despre cardinal, el se mulţ umi săatingăcu buzele-i veştejite o supă
servităîntr-o ceaşcăde aur. Ministrul atotputernic, care răpise mamei
regenţ a, regelui regalitatea, nu putuse săsmulgănaturii un stomac mai
teafăr. Ana de Austria, suferindăde un cancer care şase sau opt ani mai
târziu avea să-i aducămoartea, nu mânca nici ea mai mult decât cardinalul.
În ceea ce-l priveşte pe DOMNUL, buimăcit încădin pricina marelui
eveniment ce se petrecea în viaţ a lui provincială, nu mânca nici atât.
SingurăDOAMNA, ca o adevăratălorenă, îi ţ inea piept maiestăţ ii sale, în aşa
fel căLudovic al XIV-lea, care, fărăpartener, ar fi mâncat aproape singur, îi
fu recunoscător mătuşii lui, mai întâi, pe urmădomnului de Saint-Rémy,
majordomul ei, care se remarcase în toatăputerea cuvântului.
Gustarea odatăsfârşită, la un semn de încuviinţ are al domnului de
Mazarin, regele se ridicăşi, la invitaţ ia mătuşii sale, trecu prin faţ a
rândurilor de oaspeţ i. Doamnele observarăatunci – sunt anumite lucruri
care nu le scapăniciodatăfemeilor, la Blois ca şi la Paris – doamnele
observarăatunci căLudovic al XIV-lea avea privirea sigurăşi îndrăzneaţ ă,
ceea ce însemna pentru frumuseţ ile de soi căaveau de-a face cu un
cunoscător distins. Bărbaţ ii, la rândul lor, băgarăde seamăcăPrinţ ul era
mândru şi semeţşi că-i plăcea săvadăcum cei care-l priveau prea lung sau
prea direct îşi lasăochii în jos în faţ a lui, lucru ce părea săprevesteascăun
adevărat stăpân.
Ludovic al XIV-lea făcuse cam o treime din aceastătrecere în revistă,
când în urechi îi răsunăun cuvânt rostit de eminenţ a sa, care se întreţ inea
cu DOMNUL. Acest cuvânt era un nume de femeie.
Cum auzi acest cuvânt, Ludovic al XIV-lea nu mai pricepu, sau mai
degrabănu mai ascultănimic altceva, şi, neglijând arcul cercului care
aştepta vizita sa, n-avu altăgrijădecât săajungămai repede la capătul
şirului de invitaţ i.
DOMNUL, ca un adevărat curtean, îl întreba pe eminenţ a sa despre
sănătatea nepoatelor lui. Într-adevăr, cu cinci sau şase ani în urmă,
cardinalului îi sosiserădin Italia trei nepoate: Hortensia, Olimpia şi Maria de
Mancini. DOMNUL se interesa deci de sănătatea nepoatelor cardinalului; îi
părea rău, spunea el, cănu are fericirea de a le primi în casa lui, o datăcu
unchiul lor; se făcuserădesigur mai frumoase şi mai graţ ioase, aşa cum şi
făgăduiau de altfel săfie atunci când DOMNUL le văzuse întâia oară.
Ceea ce-l surprinse la început pe rege era un anumit contrast în
glasurile celor doi vorbitori. Vocea DOMNULUI era potolităşi fireascăatunci
când punea aceste întrebări, pe câtăvreme aceea a domnului de Mazarin
sărea cu un ton şi jumătate mai sus, ca să-i răspundă, deasupra sunetului
obişnuit al vorbirii sale. S-ar fi zis cp prin aceastăvoce cardinalul voia să
atingăcu tot dinadinsul, la capătul celălalt al sălii, o ureche ce se depărtase
prea mult de el.
— Monseniore – răspunse el – domnişoarele de Mancini mai au încă
să-şi desăvârşeascăeducaţ ia, să-şi împlineascăîndatoririle, să-şi facăun
rost în viaţ ă. Şederea la o curte tânărăşi strălucitoare le poate dăuna
întrucâtva.
La cea de a doua frază, Ludovic zâmbi cu tristeţ e. Curtea era tânără,
nimic de zis, dar zgârcenia cardinalului avusese grijăca ea sănu fie şi
strălucitoare.
— Dar n-aveţ i desigur intenţ ia – zise DOMNUL – săle închideţ i în
mănăstire sau săle faceţ i burgheze.
— Câtuşi de puţ in – răspunse cardinalul, accentuând pronunţ ia sa
italianăîn aşa fel că, din dulce şi catifelatăcum era, deveni asprăşi
tremurătoare. Câtuşi de puţ in. M-am gândit şi sunt hotărât săle mărit, şi
cât mai bine cu putinţ ă.
— Partidele bune nu vor lipsi, domnule cardinal – adăugăDOMNUL cu
bunăvoinţ a unui neguţ ător care-şi felicităconfratele.
— Aşa nădăjduiesc şi eu, monseniore, cu atât mai mult cu cât
Dumnezeu le-a înzestrat deopotrivăcu graţ ie, înţelepciune şi frumuseţ e.
În timpul acestei convorbiri, Ludovic al XIV-lea, însoţ it de DOAMNA,
încheia, dupăcum am spus, cercul prezentărilor.
— Domnişoara Arnoux – spunea Prinţ esa, prezentând maiestăţ ii sale o
blondăgrasă, de douăzeci şi doi de ani, care la o serbare câmpeneascăar fi
fost luatădrept o ţ ărancăgătităca de duminică– domnişoara Arnoux, fiica
profesoarei mele de muzică.
Regele zâmbi: DOAMNA nu izbutise niciodatăsăscoatăpatru note
cumsecade din lăutăsau din clavecin.
— Domnişoara Aure de Montalais – continuăDOAMNA – fatăfoarte
bunăşi foarte îndatoritoare.
De astădatănu mai era regele acela care surâdea, ci tânăra fată
prezentată, deoarece, pentru prima oarăîn viaţ a ei, o auzea pe DOAMNA,
care de obicei n-o răsfăţ a de loc, atribuindu-i însuşiri atât de lăudabile. Şi
Montalais, vechea noastrăcunoştinţ ă, făcu o plecăciune adâncăîn faţ a
maiestăţ ii sale, dar asta nu numai din respect, ci şi de nevoie, căci trebuia
să-şi ascundăo anumităstrângere a buzelor gata sa înceapăa râde, lucru
căruia regele ar fi putut să-i dea alt înţ eles decât cel adevărat.
Şi exact în aceastăclipăregele auzi cuvântul care-l făcu sătresară.
— Iar cea de a treia se numeşte? întreba DOMNUL.
— Maria, monseniore – răspunse cardinalul.
Era, fărăîndoială, în acest cuvânt un fel de putere magică, deoarece,
dupăcum am spus, regele tresări auzindu-l şi, trăgând-o pe DOAMNA spre
mijlocul cercului, ca şi cum - ar fi vrut s-o întrebe ceva în şoaptă, dar în
realitate ca săse apropie de cardinal:
— Doamnă– zise el râzând şi cu jumătate de glas – preceptorul meu de
geografie nu mi-a arătat niciodatăcăBlois se aflăla o depărtare atât de
mare de Paris.
— Ce vrei săspui, nepoate? întrebăDOAMNA.
— Că, pe cât se pare, modei i-ar trebui, într-adevăr, câţ iva ani ca să
străbatăaceastădepărtare. Priveşte aceste domnişoare!
— Ei bine, le cunosc.
— Unele sunt frumoase de tot.
— Nu spune asta prea tare, domnule, sa nu le tulburi cumva minţ ile.
— Aşteaptă, aşteaptă, scumpămătuşă– zise regele zâmbind – partea a
doua a frazei mele e menităsăo îndrepte pe cea dintâi. Ei bine, scumpă
mătuşă, unele par bătrâne, iar altele urâte, din pricina modei lor rămase în
urmăcu zece ani.
— Dar, sire, Blois e cu toate acestea numai la cinci zile de Paris.
— Întocmai – zise regele – doi ani de întârziere pentru fiecare zi.
— Ah, găseşti, într-adevăr? E ciudat, eu n-am băgat de seamă.
— Uite, mătuşă– urmăLudovic al XIV-lea, apropiindu-se tot mai mult
de Mazarin, sub motiv căîncearcăsăpriveascămai bine – uite, alături de
aceste zorzoane învechite şi de aceste pieptănături pretenţ ioase, priveşte
rochia aceea albă, atât de simplă. E una din domnişoarele de onoare ale
mamei, bănuiesc, deşi n-o cunosc. Iatăce ţ inutămodestă, ce înfăţ işare
graţioasă! Minunat! Asta e o femeie, pe câtăvreme toate celelalte nu-s decât
îmbrăcăminte.
— Dragul meu nepot – replicăDOAMNA râzând – îngăduie-mi să-ţ i
spun că, de data asta, ştiinţ a dumitale de ghicitor a dat greş. Persoana pe
care o lauzi nu e pariziană, ci e de aici, din Blois.
— Ah, mătuşă! făcu regele cu un aer de îndoială.
— Apropie-te, Louise – zise DOAMNA.
Şi tânăra fată, pe care noi am cunoscut-o mai înainte sub acest nume,
se apropie sfioasă, îmbujoratăşi aproape încovoiatăsub privirea regală.
— Domnişoara Louise-Françoise de la Baume Le Blanc, fiica
marchizului de La Vallière – rosti DOAMNA ceremonios, către rege.
Tânăra fatăse înclinăcu atâta farmec sub povara sfiiciunii fărămargini
pe care i-o pricinuia prezenţ a regelui, încât acestuia, privind-o, îi scăpară
câteva cuvinte din convorbirea dintre cardinal şi DOMNUL.
— Fiica vitregă– urmăDOAMNA – a domnului de Saint-Rémy,
majordomul meu, care a supravegheat pregătirea acelei gustoase fripturi
împănate ce i-a plăcut atât de mult maiestăţ ii voastre.
Nu existăfarmec, frumuseţ e sau tinereţ e care săfi putut rămâne
nepăsătoare la astfel de cuvinte. Regele surise. Fie căDOAMNA făcuse o
glumăsau spusese numai o naivitate, vorbele ei distruserădeodatăîn chip
nemilos tot ceea ce Ludovic găsea încântător şi poetic la tânăra fată.
Domnişoara de La Vallière nu mai era acum, pentru DOAMNA şi, vai!, şi
pentru rege, decât o fatăvitregăa unui om înzestrat cu marea pricepere de a
pregăti o fripturăde curcan.
Dar aşa sunt făcuţ i prinţii. Tot aşa erau şi zeii în Olimp. Diana şi
Venera le înjoseau probabil la fel pe frumoasa Alcmena şi pe biata Io, atunci
când, între ambrozie şi nectar, aduceau vorba despre frumuseţ ile muritoare
la masa lui Iupiter.
Noroc căLouise era înclinatăatât de adânc, încât nu auzi cuvintele
DOAMNEI şi nu văzu nici zâmbetul regelui. Într-adevăr, dacănevinovata
copilă, care avea atâta gust, încât ea singură, dintre toate prietenele ci, se
gândise săse îmbrace în alb, dacăaceastăporumbiţ ă, gata săsimtăadierea
celei mai mici dureri, ar fi fost atinsăde crudele cuvinte ale DOAMNEI sau
de zâmbetul egoist şi rece al regelui, ar fi murit pe loc. Şi nici însăşi
Montalais, fata cu cele mai năstruşnice idei, n-ar fi încercat s-o mai readucă
la viaţă, întrucât ridicolul ucide totul, chiar şi frumuseţ ea.
Din fericire însă, dupăcum am spus, Louise, în ale cărei urechi vuia un
zumzet neînţ eles şi a cărei privire era înceţ oşatăca într-un văl, Louise nu
văzu nimic, iar regele, care stătea tot timpul cu urechea aţ intităla
convorbirea dintre cardinal şi unchiul său, se grăbi săse întoarcădin nou
alături de ei. Ajunse tocmai în clipa când Mazarin încheia, zicând:
— Maria, dimpreunăcu surorile ei, pleacăîn acest moment la Brouage.
Am hotărât săurmeze ţ ărmul celălalt al Loarei, spre deosebire de acela pe
care am venit noi, şi dacăfac bine socoteala, dupăordinele pe care le-am
dat, mâine ele trebuie săfie cam în dreptul oraşului Blois.
Aceste cuvinte furărostite cu acel tact, cu acea măsurăşi cu acea
stăpânire în ton, în intenţ ii şi dorinţ e, care făcea din signor Giulio Mazarini
cel mai mare comedian al lumii. Drept rezultat, ele se îndreptarădirect către
inima lui Ludovic al XIV-lea, în aşa fel încât cardinalul, întorcând capul la
auzul paşilor maiestăţ ii sale, care se apropia, citi numaidecât efectul pe faţ a
elevului său, efect pe care o uşoarăîmbujorare îl trădăîn ochii eminenţ ei
sale. De altminteri, cum putea sănu observe aceastămicătainăcel a cărui
şiretenie se jucase timp de douăzeci de ani cu toţ i diplomaţ ii Europei?
De aceea, îndatăce aceste cuvinte din urmăfurărostite, s-ar fi zis că
tânărul rege a fost străpuns de o săgeatăînveninatădrept în inimă. Nu-şi
mai găsea liniştea, îşi plimba mereu privirea rătăcită, ursuză, stinsă, asupra
întregii adunări. O întrebădin ochi, de douăzeci de ori, pe regina-mamă, dar
aceasta, bucuroasăcăputea săstea de vorbăcu cumnata sa, şi reţ inutămai
mult de căutătura poruncitoare a lui Mazarin, nu părea săînţ eleagă
rugăminţ ile înăbuşite din privirile fiului ei.
Din clipa aceea, muzică, flori, lumini, frumuseţ e, totul deveni nesuferit
şi searbăd pentru Ludovic al XIV-lea. Dupăce îşi muşcăde o sutăde ori
buzele, frământându-şi braţ ele şi picioarele ca un copil binecrescut care,
neîndrăznind săcaşte, foloseşte toate mijloacele spre a-şi mărturisi plicti-
seala, nu fărăa-şi implora încăo dată, în zadar, mama şi ministrul, îşi
îndreptăo privire deznădăjduităcătre uşă, adicăspre libertate.
În acea uşă, încadrat de pervazul de care stătea rezemat, el văzu o
figurăbărbătească, mândrăşi puternică, un chip oacheş, cu un nas coroiat,
cu privirea aspră, dar scânteietoare, cu părul lung şi uşor încărunţ it, cu
mustaţ a neagră, adevăratăpildăde frumuseţ e ostăşească, în al cărui
pieptar, mai strălucitor ca oglinda, se frângeau toate razele de luminăce se
loveau în el, pentru a se risipi apoi în mii de sclipiri. Acest ofiţ er purta pe cap
o pălărie cenuşie, cu panăroşie, dovadăcăfusese adus acolo de serviciul
său, iar nicidecum de propria lui plăcere. Dacăar fi fost adus de plăcerea sa,
dacăar fi fost curtean în loc săfie soldat, cum plăcerea se plăteşte
totdeauna cu un preţoarecare, el şi-ar fi ţ inut acum pălăria în mână. Ceea
ce dovedea însăşi mai mult căacest ofiţ er era de serviciu şi îşi îndeplinea o
sarcina care îi era obişnuităe căsupraveghea, cu braţ ele încrucişate, cu o
nepăsare bătătoare la ochi şi cu o mare plictiseală, bucuriile şi mâhnirile
acestei serbări. Se părea totuşi că, asemenea unui filozof – şi toţ i soldaţ ii
bătrâni sunt nişte filozofi în felul lor – se părea totuşi căel înţ elege mult mai
bine mâhnirile decât bucuriile; din unele ştia săculeagăînsăfoloase, ferin-
du-se pe cât putea de celelalte.
Stătea, aşadar, acolo, rezemat, dupăcum am spus, de pervazul sculptat
al uşii, când privirea tristăşi obosităa regelui o întâlni din întâmplare pe a
sa. Nu era întâia oară, pe cât se pare, când ochii ofiţ erului îi întâlneau pe ai
regelui, înţ elegând bine şi lumina şi îngândurarea lor; căci, de îndatăce-şi
opri privirea asupra feţ ei lui Ludovic al XIV-lea, ca şi cum ar fi citit în
trăsăturile acestui chip tot ce se petrecea în sufletul său, adicătoată
mâhnirea care-l apăsa, precum şi dorinţ a şovăitoare de a pleca, dorinţ ăce
clocotea în adâncul inimii lui, ofiţ erul îşi dădu seama căavea datoria săvină
în sprijinul regelui, chiar dacăel nu i-ar fi cerut acest lucru, să-l slujească
aproape fărăvoia lui, şi, plin de cutezanţ ă, ca şi cum ar fi comandat
cavaleria într-o zi de bătălie, strigi cu o voce răsunătoare:
— Muşchetari ai maiestăţ ii sale, la rege!
La aceste cuvinte, care avurăefectul unei rostogoliri de tunete,
acoperind orchestra, cântecele, zumzetele şi forfota de acolo, cardinalul şi
regina-mamăîşi aţ intirădeodatăochii către maiestatea sa.
Ludovic al XIV-lea, palid dar hotărât, susţ inut de intenţia propriului
său gând, pe care îl regăsise în privirea ofiţ erului de muşchetari şi care se
manifestase prin ordinul dat, se ridicădin jilţ ul său şi făcu un pas spre uşă.
— Pleci, fiul meu? zise regina, în timp ce Mazarin se mulţ umea săpună
aceeaşi întrebare numai cu privirea sa, care ar fi putut săparăblândă, dacă
n-ar fi fost atât de pătrunzătoare.
— Da, doamnă– răspunse regele – măsimt obosit şi, afarăde asta, am
de scris în astă-seară.
Un zâmbet fluturăpe buzele ministrului, care, cu un semn din cap,
părea a-l încuviinţ a pe rege săplece.
DOMNUL şi DOAMNA se grăbirăatunci sădea ordinul de rigoare
ofiţerilor ce se prezentaseră. Regele salută, străbătu sala şi ajunse la uşă.
Aici, un şir de douăzeci de muşchetari aştepta pe maiestatea sa. La capătul
acestui şir se afla ofiţ erul, nemişcat şi cu spada trasădin teacă. Regele trecu
pragul şi întreaga mulţ ime se ridicăîn vârful picioarelor, ca să-l mai vadăo
datăînainte de a se îndepărta.
Zece muşchetari, dând lumea la o parte, în anticamere şi pe trepte,
făceau loc de trecere. Ceilalţ i zece încercuiau pe rege şi pe DOMNUL, care
ţinuse să-l însoţ eascăpe maiestatea sa. Oamenii de serviciu veneau în
urmă.
Acest mic cortegiu îl escortăpe rege pânăla apartamentul ce-i fusese
rezervat. Apartamentul era acelaşi pe care-l ocupase regele Henric al III-lea
când asistase la adunarea Statelor de la Blois.
DOMNUL dădu câteva ordine scurte. Muşchetarii, în frunte cu ofiţ erul
lor, pornirăde-a lungul îngustului coridor ce făcea legătura între o aripăşi
alta a castelului. Acest coridor începea mai întâi cu o micăanticameră
pătratăşi mereu întunecoasă, chiar în zilele cu soare.
DOMNUL îl opri pe Ludovic al XIV-lea.
— Treceţ i, sire – îi spuse el – chiar prin locul unde ducele de Guise a
primit cea dintâi împunsăturăde pumnal.
Regele, foarte neştiutor în ale istoriei, auzise de aceastăîntâmplare, dar
nu cunoştea nici locurile unde se petrecuse, nici alte amănunte.
— Ah! făcu el, tresărind.
Şi se opri. Toatălumea, înaintea şi în urma lui, se opri.
— Ducele, sire – continuăGaston – se afla cam în locul unde sunt eu
acum; mergea în direcţ ia în care merge maiestatea voastră. Domnul de
Loignes se afla în colţ ul unde se găseşte în acest moment locotenentul de
muşchetari; domnul de Sainte-Maline şi oamenii de serviciu ai maiestăţ ii
sale erau în spatele şi în jurul lui. Aici a fost lovit.
Regele privi către ofiţ erul său şi i se păru căun nor subţ ire umbrea
chipul marţ ial şi cutezător al acestuia.
— Da, pe la spate – murmurălocotenentul cu un gest de suprem
dispreţ .
Şi încercăsă-şi urmeze drumul, ca şi cum nu s-ar fi simţ it în apele lui
între aceste ziduri unde sălăşluise cândva trădarea. Dar regele, care părea
dornic săafle şi alte amănunte, ar li vrut parcăsă-şi mai arunce o clipă
privirea asupra acestui colţfunebru. Gaston înţ elese dorinţa nepotului său.
 — Iată, sire – zise el, luând o făclie din mâna domnului de Saint-Rémy –
locul unde a căzut. Se afla aici un pat, a cărui draperie a rupt-o, încercând
săse ţ inăde ea.
— Dar pentru ce podeaua pare crestatăîn acest loc? întrebăLudovic.
— Fiindcăchiar în acest loc a curs sângele – răspunse Gaston – iar
sângele pătrunzând în scândura de stejar, numai răzuind-o adânc a putut fi
ştearsăorice urmă. Dar chiar şi aşa – adăugăGaston, apropiind făclia de
locul cu pricina – chiar şi aşa pata aceea roşcatăs-a păstrat încă, în pofida
tuturor încercărilor ce s-au făcut pentru a fi înlăturată.
Ludovic al XIV-lea îşi încreţ i fruntea. Poate căse gândea la pata de
sânge care-i fusese arătatăîntr-o zi la Luvru şi care, întocmai ca şi aceea de
la Blois, se datora tatălui său, regele, ce vărsase sângele lui Concini.
— Sămergem! zise el.
Toatălumea se puse din nou în mişcare, întrucât tulburarea făcuse de
bunăseamăca glasul tânărului Prinţsăsune ca o comandă, deşi, în ceea
ce-l privea, acest lucru nu-i stătea de loc în fire.
Când ajunserăla apartamentul rezervat regelui, care avea legăturănu
numai cu îngustul coridor prin care trecuseră, ci şi cu o scarălargăce dădea
în curte, Gaston zise:
— Maiestatea voastrăsăîngăduie a primi acest apartament, fără
îndoialămai prejos de cinstea ce i se acordă.
— Unchiule – răspunse tânărul Prinţ– îţ i mulţumesc mult pentru
binevoitoarea domniei tale găzduire.
Gaston făcu o plecăciune în faţ a nepotului, care-l îmbrăţ işa, apoi ieşi.
Dintre cei douăzeci de muşchetari care-l însoţ iserăpe rege, zece îl
urmarăpe DOMNUL înapoi, pânăla sala de primire, care nu se golise de loc,
cu toate cămaiestatea sa plecase. Ceilalţ i zece furăînşiraţ i săfacăde pază,
de către ofiţ er, care, în cinci minute, cercetăel însuşi cu de-amănuntul toate
împrejurimile, furişându-şi în fiecare colţ işor acea privire sigurăşi rece care
nu se datoreşte totdeauna obişnuinţ ei, dat fiind căo asemenea privire
constituie adesea o însuşire genială. Apoi, dupăce îşi aşezătoţ i oamenii la
locul lor, îşi alese pentru cartierul lui general anticamera, unde găsi un jilţ
adânc, o lampăcu feştilă, vin, apăşi pâine. Mări flacăra lămpii, sorbi o
jumătate de canăcu vin, îşi supse buzele cu un zâmbet plin de înţ eles, se
tolăni în jilţul lui adânc şi luătoate măsurile ca săpoatădormi în linişte.

IX
UNDE SE VEDE CINE ESTE NECUNOSCUTUL
DE LA HANUL "MEDICIS"

Acest ofiţer, care dormea sau se pregătea săadoarmă, avea pe umerii

lui, cu toate căvoia săparănepăsător, o mare răspundere. Locotenent al
muşchetarilor regelui, el comanda întreaga companie care venise de la Paris,
şi aceastăcompanie era formatădin o sutădouăzeci de oameni; dar, în afară
de cei douăzeci de care am vorbit, ceilalţ i o sutăerau însărcinaţ i săfacăde
gardăpe lângăregina-mamăşi mai ales pe lângădomnul cardinal.
Domnul Giulio Mazarini căuta săreducăcheltuielile de călătorie,
neluându-şi paznicii săi; ca atare, el se folosea de aceia ai regelui, şi încădin
plin, căci îşi oprise cincizeci numai pentru dânsul, amănunt ce-ar fi putut să
parăneobişnuit oricărui om care nu cunoştea regulile de la aceastăcurte.
Ceea ce i s-ar fi părut, de asemenea, dacănu neobişnuit, dar cel puţ in
nemaipomenit unui astfel de străin era faptul căpartea castelului rezervată
domnului cardinal strălucea de lumini, de viaţ ăşi de mişcare. Muşchetarii
făceau de strajăîn faţ a fiecărei uşi şi nu lăsau pe nimeni săintre, în afarăde
curieri, care, chiar şi în călătorie, îl urmau pe cardinal, pentru a-l ţ ine în
legăturăcu treburile politice.
Douăzeci de oameni erau de serviciu pe lângăregină, iar treizeci se
odihneau pentru a-i înlocui pe tovarăşii lor a doua zi.
În partea unde era găzduit regele, dimpotrivă, domnea liniştea,
întunericul şi singurătatea. Odatăuşile închise, nu se mai simţ ea acolo nici
un semn de regalitate. Toţ i oamenii de serviciu se retrăseserăunul câte
unul. Domnul Prinţtrimisese săîntrebe pe maiestatea sa dacăîi mai putea fi
de folos cu ceva, şi la simplul nu al locotenentului de muşchetari, deprins cu
asemenea întrebări şi care avea totdeauna răspunsul pregătit, totul începu
săse cufunde în somn, întocmai ca în casa unui burghez oarecare.
Şi totuşi, din aripa locuităde tânărul rege se puteau auzi încădestul de
bine muzicile serbării şi se vedeau ferestrele luminate din belşug ale sălii
celei mari.
La zece minute dupăretragerea în apartamentul său, Ludovic al XIV-lea
putu recunoaşte, dupăun anumit freamăt mult mai pronunţ at decât acela
de la plecarea sa, plecarea cardinalului, care, la rândul lui, se ducea spre
patul său condus de o mare suităde gentilomi şi doamne. De altminteri,
pentru a urmări toatăvâlva asta, regele nu avu decât săse uite pe fereastră,
ale cărei obloane nu fuseserăîncăînchise.
Eminenţ a sa străbătu curtea, însoţ it de DOMNUL în persoană, care-i
lumina calea cu o făclie în mână; dupăei venea regina-mamă, pe care
DOAMNA o ţ inea familiar de braţ ; amândouămergeau încet şi şuşotind ca
douăvechi prietene. În urma acestor douăperechi defilau ceilalţ i curteni,
marile doamne, pajii, ofiţ erii; lumina făcliilor se răspândea de-a lungul
zidurilor ca nişte flăcări jucăuşe de incendiu; apoi zgomotul paşilor şi al
glasurilor se pierdu pe scările ce duceau la caturile de sus.
În momentele acelea, nimeni nu se mai gândea la rege, care stătea
sprijinit în coate la fereastra sa, de unde urmărise cu tristeţ e toatăaceastă
risipăde lumini şi ascultase cum se îndepărtau încet zgomotele de jos;
nimeni, în afarăde necunoscutul de la hanul "Medicis", pe care l-am văzut
pornind pe stradăînfăşurat în mantia lui neagră. Urcase panta de-a dreptul
la castel şi iscodise, cu înfăţ işarea lui posomorâtă, prin împrejurimile
palatului, înconjurat încăde mulţ ime, apoi, văzând cănimeni nu păzea nici
poarta cea mare, nici porticul, întrucât soldaţ ii DOMNULUI fraternizau cu
soldaţ ii regelui, adicădădeau de duşcăcupe cu vin de Beaugency, pe care-l
aveau la discreţ ie sau, mai bine zis, la indiscreţ ie, necunoscutul se furişă
printre oameni, intrăîn curte şi se îndreptăspre uşa unde se afla scara ce
urca la cardinal. Ceea ce-l determinase săporneascăîntr-acolo era, după
toate probabilităţ ile, lumina făcliilor şi forfota pajilor şi a oamenilor de
serviciu. Dar fu oprit scurt printr-o rotire a muschetei, însoţ ităde strigătul
santinelei:
— Încotro, prietene? îl întrebăstraja.
— La rege – răspunse netulburat şi cu semeţ ie necunoscutul.
Soldatul chemăpe unul din ofiţ erii eminenţ ei sale, iar acesta, cu tonul
unui aprod care îndrumeazăun cetăţ ean pe culoarele unei instituţ ii, lăsă
să-i cadăaceste cuvinte:
— Pe scara cealaltă, din faţ ă.
Şi, fărăsăse mai sinchiseascăde necunoscut, ofiţ erul reluă
convorbirea întreruptă. Necunoscutul, la rândul lui, fărăsămai întrebe
nimic, se îndreptăspre scara arătată.
În partea aceasta, nici un zgomot, nici o lumină. Nimic, decât
întunericul prin care se zărea o santinelămişcându-se încet ca o umbră. În
tăcerea de acolo putea săaudăbine paşii soldatului, însoţ iţi de zornăitul
pintenilor pe lespezile de marmură.
Aceastăstrajăera unul din cei douăzeci de muşchetari însărcinaţ i cu
paza regelui şi care îşi făcea datoria cu neclintirea unei statui.
— Cine-i acolo? strigăpaznicul.
— Prieten – răspunse necunoscutul.
— Ce vrei?
— Să-i vorbesc regelui.
— O, o, iubite domn, aşa ceva nu se prea poate.
— Şi de ce, mărog?
— Fiindcăregele doarme.
— S-a şi culcat?
— Da.
— N-are a face, trebuie să-i vorbesc neapărat.
— Iar eu îţ i spun căe cu neputinţ ă.
— Totuşi...
— Afară!
— Ăsta e consemnul?
— N-am să-ţ i dau socotealădumitale. Afară!
Şi straja îşi însoţ i de astădatăvorba cu o mişcare ameninţ ătoare; dar
necunoscutul nu se urni din loc, ca şi cum picioarele lui ar fi prins rădăcini.
— Domnule muşchetar – zise el – eşti gentilom?
— Am aceastăcinste.
— Ei bine, şi eu sunt, şi între gentilomi trebuie săexiste o anumită
consideraţ ie reciprocă.
Straja coborî muscheta, învins de demnitatea cu care fuseserărostite
aceste cuvinte.
— Vorbeşte, domnul meu – zise el – şi dacăîmi vei cere ceva care îmi
stăîn putinţ ă...
— Mulţ umesc. Dumneata ai aici un ofiţ er, nu-i aşa?
— Da, domnule. Locotenentul nostru.
— Ei bine, vreau săvorbesc cu locotenentul.
— A, asta e altceva. Urcă, domnule.
Necunoscutul salutăstraja cu multădemnitate şi porni pe scară, în
timp ce strigătul: "Locotenent, o vizită!", transmis din santinelăîn santinelă,
alerga înaintea lui, menit sătulbure primul somn al ofiţ erului.
Trăgându-şi cizmele, frecându-se la ochi şi încheindu-şi tunica, ofiţ erul
făcu trei paşi spre necunoscut.
— Cu ce văputem fi de folos, domnule? întrebăel.
— Dumneata eşti ofiţ erul de gardă, locotenentul de muşchetari?
— Am aceastăcinste – răspunse ofiţ erul.
— Domnule, este absolut necesar să-i vorbesc regelui.
Locotenentul îl privi cu luare-aminte pe necunoscut, şi cu această
privire, oricât de fugarăar fi fost ea, văzu tot ceea ce voia săvadă, adicăo
mare distincţ ie sub o îmbrăcăminte de rând.
— Nu vreau săcred căeşti un nebun – răspunse el – totuşi îmi pari un
om care ar trebui săştie, domnule, cănu se intrăaşa uşor la un rege, fără
consimţ ământul lui.
— Îşi va da consimţ ământul, domnule.
— Dă-mi voie sămăîndoiesc, domnul meu. Regele s-a retras acum un
sfert de ceas, şi în clipa de faţ ăcred căa început săse dezbrace. De altfel,
consemnul a fost dat.
— Când va afla cine sunt – răspunse necunoscutul, ridicând fruntea –
va înlătura consemnul.
Ofiţerul era din ce în ce mai surprins, din ce în ce mai şovăitor.
— Dacăaşconsimţ i săvăanunţ , pot măcar săştiu pe cine trebuie să
anunţ , domnule?
— Pe maiestatea sa Carol al II-lea, regele Angliei, Scoţ iei şi Irlandei!
Ofiţ erul scăpăun strigăt de uimire, se retrase un pas, şi pe faţ a lui
palidăse putu citi una dintre cele mai puternice tulburări pe care un bărbat
energic a încercat vreodatăsăşi-o înăbuşe în adâncul inimii sale.
— Oh, da, sire; într-adevăr, ar fi trebuit săvărecunosc.
— Mi-ai văzut portretul undeva?
— Nu, sire.
— Sau poate m-ai văzut cândva la curte, înainte de a fi fost izgonit din
Franţ a?
— Nu, sire, nici asta.
— Atunci, cum m-ai fi putut recunoaşte, dacănu mi-ai zărit portretul şi
nu m-ai văzut nici pe mine, niciodată?
— Sire, l-am văzut pe maiestatea sa regele, părintele vostru, într-o
împrejurare cumplită.
— În ziua când...
— Da.
O umbrăîntunecatăse abătu pe fruntea prinţ ului; apoi, îndepărtând-o
cu mâna, spuse:
— Acum te mai opreşte vreo piedicăspre a măanunţ a?
— Sire, iertaţ i-mă– răspunse ofiţ erul – dar nu puteam bănui un rege,
într-o îmbrăcăminte atât de simplă; şi totuşi, dupăcum am avut onoarea să
spun adineauri maiestăţ ii voastre, l-am văzut pe regele Carol I... Dar, o clipă,
alerg să-l vestesc pe rege. Apoi, întorcându-se din drum, întrebă: Maiestatea
voastrădoreşte cumva săpăstreze taina cu privire la aceastăîntrevedere?
— Nu o cer neapărat, dar dacăse poate păstra...
— Se poate, sire, deoarece eu nu sunt obligat să-l mai previn pe întâiul
gentilom de serviciu; pentru asta însăeste nevoie ca maiestatea voastrăsă
binevoiascăa-mi da spada.
— Ai dreptate. Uitasem cănimeni nu poate intra înarmat la regele
Franţ ei.
— Maiestatea voastrăpoate face excepţ ie, dacădoreşte, dar atunci eu
măvoi pune la adăpost de orice răspundere, vestind serviciul regelui.
— Iatăspada mea, domnule. Eşti bun, acum, sămăanunţ i maiestăţii
sale?
— Îndată, sire.
Şi ofiţerul se duse numaidecât şi bătu în uşa de legătură, pe care
valetul de camerăi-o deschise.
— Maiestatea sa regele Angliei! zise ofiţ erul.
— Maiestatea sa regele Angliei! repetăvaletul de cameră.
La aceste cuvinte, un gentilom deschise larg uşa ce dădea la rege, şi
Ludovic al XIV-lea putu fi văzut cu capul gol şi fărăspadă, cu tunica
descheiată, înaintând sub povara unei mari surprinderi.
— Dumneata, frate! Dumneata, la Blois! exclamăLudovic al XIV-lea,
făcând semn cu mâna către gentilom şi către valetul de camerăsătreacă
într-o odaie învecinată.
— Sire – răspunse Carol al II-lea – măîndreptam spre Paris, cu
speranţ a de a vedea acolo pe maiestatea ta, când vâlva de aici mi-a dat de
veste despre apropiata ta sosire în acest oraş. Atunci mi-am prelungit
popasul, având să-ţ i comunic ceva deosebit de important.
— Cabinetul acesta îţ i convine, frate?
— Minunat, sire, întrucât cred căaici nu ne poate auzi nimeni.
— Am spus gentilomului şi paznicului meu săplece; ei sunt în camera
alăturată. În partea cealaltă, dincolo de acest perete, e o încăpere în care nu
stănimeni, ce dăîn anticameră, iar în anticamerăn-ai văzut decât un ofiţ er,
nu-i aşa?
— Da, sire.
— Ei bine, atunci vorbeşte, frate, te ascult.
— Sire, încep prin a o ruga pe maiestatea ta să-şi plece urechea la
nenorocirile care s-au abătut asupra casei noastre.
Regele Franţ ei roşi, apoi îşi apropie fotoliul de acela al regelui Angliei.
— Sire – continuăCarol al II-lea – nu mai e nevoie săîntreb pe
maiestatea ta dacăa aflat în amănunţ ime despre dureroasa mea poveste.
Ludovic al XIV-lea roşi mai tare ca întâia oară, apoi, întinzând mâna
peste aceea a regelui Angliei, zise:
— Frate, e ruşinos s-o spun, dar cardinalul vorbeşte rareori despre
politicăîn faţ a mea. Mai mult încă: altădatăîl puneam pe Laporte, valetul
meu de cameră, să-mi facălecturi din cărţ ile de istorie, dar a cerut săcurm
aceste lecturi şi mi l-a luat pe Laporte, astfel căîl rog pe fratele meu Carol
să-mi povesteascătotul, ca unui om care nu ştie nimic.
— Ei bine, sire, povestind lucrurile de la începutul lor, voi avea mai
mult noroc săating şi mai adânc inima maiestăţ ii talc.
— Spune, frate, spune!
— Ştii, sire, căfiind chemat în 1650 la Edinburgh, în timpul expediţ iei
lui Cromwell în Irlanda, am fost încoronat la Stone. Un an dupăaceea, rănit
într-una din provinciile pe care le uzurpase, Cromwell s-a întors la noi.
Scopul meu era să-l întâlnesc, dorinţ a mea era săpărăsesc Scoţ ia.
— Cu toate astea – îl întrerupse tânărul rege – Scoţ ia e oarecum ţ ara
dumitale de baştină.
— E adevărat; dar scoţ ienii erau pentru mine nişte compatrioţ i prea
cruzi! Sire, m-au silit săreneg credinţ a părinţ ilor mei; apoi l-au spânzurat pe
lordul Montrose, slujitorul meu cel mai credincios, pentru motivul cănu era
covenantar, şi când bietul martir, căruia i se îngăduise să-şi exprime o
ultimădorinţ ăînainte de a muri, a cerut ca trupul lui săfie tăiat în atâtea
bucăţ i câte oraşe sunt în Scoţ ia, pentru ca pretutindeni săse găseascăo
mărturie a credinţ ei sale, eu nu mai puteam săies dintr-un oraşsau să
pătrund într-altul, fărăsăcalc pe fâşii din acest trup care trăise, luptase şi
se jertfise pentru mine.
Am trecut deci, într-un marşcutezător, printre rândurile armatei lui
Cromwell şi am intrat în Anglia. Protectorul porni pe urmele ciudatei fugi
care avea drept ţ intăo coroană. Dacăaşfi putut săajung la Londra înaintea
lui, răsplata acestei goane ar fi fost, fărăîndoială, de partea mea, dar el m-a
ajuns din urmăla Worcester.
Puterea Angliei nu ne mai aparţ ine nouă, ci lui, sire. La 3 septembrie
1651, ziua aniversării celeilalte bătălii, de la Dunbar, atât de nefericită
pentru scoţ ieni, am fost înfrânt. Douămii de oameni au căzut în preajma
mea, fărăa măgândi o singurăclipăsădau înapoi. În cele din urmăa
trebuit săfug.
Din momentul acela, povestea mea a devenit un roman. Urmărit cu
înverşunare, mi-am tăiat părul, m-am prefăcut în pădurar. O zi petrecută
între ramurile unui stejar a dat acestui arbore numele de tufan regal, pe
care-l poartăîncă. Peripeţ iile mele din comitatul Stafford, de unde am scăpat
ducând-o, la spate, pe cal, pe fiica gazdei mele, sunt povestite la toate
şezătorile şi vor face cândva subiectul unei balade. Într-o zi voi aşterne toate
astea pe hârtie, sire, ca săle afle toţ i fraţii mei regi.
Voi spune cum, ajungând la domnul Norton, am întâlnit un capelan de
la curte care privea un joc de popice şi un bătrân slujitor care îmi rosti
numele cu lacrimi în ochi şi care era gata să-mi răpunăviaţ a cu
devotamentul lui, aşa cum altul ar fi făcut-o prin trădare. În sfârşit, voi
spune prin câte spaime am trecut; da, sire, spaime, mai ales atunci când, la
colonelul Windham, un intendent, care se îngrijea de caii noştri, avea săne
anunţ e căau fost mânaţ i spre nord.
— Ciudat – murmurăLudovic al XIV-lea – nu ştiam nimic despre toate
acestea. Nu fusesem înştiinţ at decât despre îmbarcarea dumitale la
Brighelmsted şi debarcarea în Normandia.
— Vai, Doamne – exclamăCarol al II-lea – dacăîngădui ca regii sănu-şi
cunoascăvieţ ile între ei, atunci cum poţ i cere săse mai ajute unii pe alţ ii!
— Dar, spune-mi, frate – reluăLudovic al XIV-lea – cum se face că,
dupăce ai fost primit atât de aspru în Anglia, îţ i mai pui încănădejde în
aceastănenorocităţ arăşi în poporul acela răsculat?
— O, sire, fiindcă, dupăbătălia de la Worcester, multe s-au schimbat
acolo! Cromwell a murit, dupăce a încheiat cu Franţ a un tratat pe care şi-a
pus semnătura deasupra numelui maiestăţ ii tale. A murit în ziua de 3
septembrie 1658, altăaniversare a bătăliilor de la Worcester şi Dunbar.
— Şi-a lăsat urmaşpe fiul său.
— Numai căunii oameni, sire, au o familie, dar nu şi moştenitori.
Moştenirea lui Oliver era o povarăprea grea pentru Richard. Pentru Richard,
care nu era nici republican, nici regalist, pentru Richard, care îşi lăsa
paznicii să-i mănânce prânzul şi pe generali săguverneze republica; Richard
a abdicat de la protectorat în ziua de 22 aprilie 1659; acum mai bine de un
an, sire. De atunci, Anglia nu mai e decât un local de joc, unde fiecare dăcu
zarurile pentru a câştiga coroana tatălui meu. Jucătorii cei mai înverşunaţ i
sunt Lambert şi Monck. Ei bine, sire, la rându-mi, vreau sămăamestec în
aceastăpartidă, în care e pusăla mezat hlamida mea regală. Sire, un milion
pentru a cumpăra pe unul din aceşti jucători şi a-mi face din el un aliat, sau
douăsute de gentilomi ai maiestăţ ii tale spre a-i izgoni din palatul meu de la
White-Hall, aşa cum Isus i-a alungat pe zarafi din templu.
— Prin urmare – adăugăLudovic al XIV-lea – ai venit să-mi ceri...
— Sprijinul; adicănu numai ceea ce regii îşi datoreazăîntre ei, dar ceea
ce simplii creştini îşi datoreazăunii altora; sprijinul tău, sire, fie în bani, fie
în oameni; sprijinul tău, sire, şi într-o lună, fie că-l voi ridica pe Lambert îm-
potriva lui Monck, sau pe Monck împotriva lui Lambert, voi redobândi
moştenirea părintească, fărăsăfi cerut o singura guinee ţ ării mele, o
singurăpicăturăde sânge supuşilor mei; sprijinul tău, sire, şi voi datora mai
mult maiestăţ ii tale decât tatălui meu. Sărman părinte, care a plătit atât de
scump prăbuşirea casei noastre! Vezi, sire, cât sunt de nenorocit, cât sunt
de deznădăjduit, de vreme ce-am ajuns să-mi învinovăţ esc pânăşi părintele!
Şi sângele năvăli în obrazul livid al lui Carol al II-lea, care rămase o
clipăcu fruntea în palme, ca orbit de propriul său sânge, ce părea căse
răzvrăteşte la blestemul acesta filial.
Tânărul rege nu era mai puţ in nenorocit decât fratele său mai vârstnic;
se frământa în jilţşi nu găsea nici un cuvânt ca sărăspundă. În cele din
urmă, Carol al II-lea, căruia cei zece ani pe care-i avea mai mult îi dădeau
tăria de a-şi stăpâni tulburările, rupse din nou tăcerea.
— Sire – zise el – aştept răspunsul tău, aşa cum un osândit îşi aşteaptă
sentinţ a. Trebuie oare sămor?
— Iubitul meu frate – răspunse Prinţ ul francez – îmi ceri un milion mie!
Dar eu n-am avut niciodatănici măcar un sfert din aceastăsumă! Nu
dispun de nimic! Sunt tot atât de puţ in rege al Franţ ei, precum eşti tu al
Angliei. Nu sunt decât un nume, o cifrăînveşmântatăîn catifea brodatăcu
flori de crin, iatătotul. Măaflu pe un tron care se vede, iatăsingura
deosebire faţ ăde maiestatea ta. Dar n-am nimic, nu pot nimic.
— Săfie adevărat?! exclamăCarol al II-lea.
— Dragăfrate – zise Ludovic al XIV-lea, coborându-şi vocea – am
îndurat necazuri pe care nu le-au îndurat nici cei mai umili gentilomi ai mei.
Dacăsărmanul Laporte ar fi aici, ţ i-ar spune căam dormit în aşternuturi
rupte, prin ale căror găuri îmi ieşeau picioarele afară; ţ i-ar spune apoi că,
mai târziu, când am cerut trăsura mea, mi s-a adus o caleaşcăpe jumătate
roasăde şoarecii din hambare; ţ i-ar mai spune că, atunci când ceream sămi
se pregăteascămasa, se duceau săîntrebe la bucătăriile cardinalului dacă
se găseşte ceva de mâncare şi pentru rege. Şi uite, astăzi chiar, astăzi când
am douăzeci şi doi de ani, astăzi când am ajuns la vârsta majoratului regal,
astăzi când ar trebui săţ in în mâinile mele cheia vistieriei, conducerea
politică, supremaţ ia păcii şi a războiului, aruncă-ţ i ochii în jurul meu şi vezi
ce mi s-a lăsat: priveşte câtăpărăsire, cât dispreţ , câtătăcere, în timp ce
acolo jos, uite, priveşte ce însufleţ ire, ce lumini, ce osanale! Acolo, vezi, acolo
este adevăratul rege al Franţ ei, iubite frate.
— La cardinal?
— La cardinal, da.
— Atunci sunt pierdut, sire.
Ludovic al XIV-lea nu răspunse nimic.
— Pierdut, acesta este cuvântul, deoarece nu voi face niciodatăapel la
acela care le-ar fi lăsat sămoarăde foame şi frig pe mama şi pe sora mea,
adicăfiica şi nepoata lui Henric al IV-lea, dacădomnul de Retz şi
parlamentul nu le-ar fi trimis pâine şi lemne.
— Sămoară! murmurăLudovic al XIV-lea.
— Ei bine – continuăregele Angliei – sărmanul Carol al II-lea, nepotul
lui Henric al IV-lea ca şi tine, sire, neavând nici parlament şi nici un cardinal
de Retz, va muri de foame, aşa cum erau sămoarăsora şi mama lui.
Ludovic îşi încruntăsprâncenele şi strânse cu nervozitate dantelele de
la mâneci. Aceastătăcere, aceastăîncremenire, sub care se ascundea o
tulburare atât de vădită, îl uimirăpe regele Carol, care întinse braţ ul şi luă
mâna tânărului într-a sa.
— Îţ i mulţumesc, iubite frate – zise el. Măplângi, şi asta e tot ceea te aş
putea cere de la tine, în starea în care te găseşti.
— Sire – rosti deodatăLudovic al XIV-lea, înălţ ând capul – zici căai
nevoie de un milion, sau de douăsute de gentilomi?
— Sire, un milion mi-ar fi de ajuns.
— E puţ in.
— Oferit unui singur om, e mult. Uneori convingerile s-au cumpărat cu
sume şi mai mici; eu voi avea de-a face doar cu corupţ ia.
— Douăsute de gentilomi, gândeşte-te, abia e ceva mai mult decât o
companie.
— Sire, în familia noastrăe o tradiţ ie, aceea căpatru oameni, patru
gentilomi francezi, devotaţ i tatălui meu, au fost cât pe-aci să-l salveze pe
părintele meu, judecat de un parlament, păzit de-o armată.
— Aşadar, dacăţ i-aşputea da un milion, sau doua sute de gentilomi, ai
fi mulţ umit şi m-ai socoti un frate bun?
— Te voi socoti salvatorul meu şi, dacămăvoi urca din nou pe tronul
tatălui meu, Anglia va fi, cel puţ in atât timp cât voi domni eu, o sorăa
Franţ ei, aşa cum maiestatea ta va fi fost un frate pentru mine.
— Ei bine, frate drag – zise Ludovic, ridicându-se în picioare – ceea ce
tu şovăi săceri, voi cere eu însumi! Ceea ce n-am vrut săfac niciodată
pentru mine, o voi face pentru tine. Am sămăduc la regele Franţ ei, la
celalalt, la bogatul, la puternicul, şi-i voi spune, eu, să-mi dea un milion,
sau douăsute de gentilomi, şi vom vedea!
— Oh – exclamăCarol – eşti cu adevărat un prieten nobil, sire, o inimă
largăşi bună! Măsalvezi de la pieire, frate, şi dacăse va întâmpla vreodată
săai nevoie de viaţ a pe care mi-o dai acum, cere-mi-o!
— Tăcere, dragăfrate, tăcere! zise încet de tot Ludovic. Ia seama sănu
fim auziţ i! N-am ajuns încăla capăt. A-i cere bani lui Mazarin e mai mult
decât a trece printr-o pădure vrăjită, unde în fiecare copac se ascunde un
diavol; e mai mult decât a porni săcucereşti o lume!
— Totuşi, sire, când ceri...
— Ţi-am spus căn-am cerut niciodatănimic – răspunse Ludovic cu o
mândrie care-l făcu săpăleascăpe regele Angliei. Şi fiindcăacesta,
asemenea unui om rănit, dădea a înţ elege căvrea săbatăîn retragere,
adăugă: Iartă-mă, scumpe frate, dar eu nu am o mamăşi o sorăcare trec
prin nenorociri; tronul meu e tare şi gol, dar măaflu pe el. Iartă-mă, frate,
nu mămustra pentru aceastăfrază: e a unui egoist; de aceea o voi
răscumpăra printr-un sacrificiu. Măduc la cardinal. Aşteaptă-mă, te rog. Mă
întorc îndată.

X
SOCOTELILE DOMNULUI DE MAZARIN

În timp ce regele se îndrepta cu paşi zoriţ i spre aripa castelului ocupată

de cardinal, însoţ it numai de valetul său de cameră, ofiţ erul de muşchetari,
respirând ca un om care a fost silit să-şi opreascămult timp răsuflarea,
ieşea din mica încăpere de care a fost vorba şi pe care regele o credea goală.
Aceastăîncăpere făcuse parte cândva din camera de dormit; nu era
despărţ ităde ea decât de un perete subţ ire. Asta însemna cădespărţ itura,
făcutădoar de ochii lumii, îngăduia urechii celei mai puţ in indiscrete să
audătot ceea ce se petrecea în camera cea mare. Nu putea fi deci îndoialăcă
locotenentul de muşchetari auzise tot ce se vorbise în apartamentul
maiestăţ ii sale.
La auzul ultimelor cuvinte ale tânărului rege, el ieşi deci în grabă,
pentru a-i da salutul când trecu şi a-l însoţ i din ochi pânăce dispăru pe
culoar. Apoi, dupăce monarhul nu se mai văzu, clătinădin cap într-un chip
cum numai el o făcea şi, cu o voce căreia patruzeci de ani petrecuţ i departe
de Gasconia nu-i putuserăschimba accentul gascon, zise:
— Tristăslujbă, trist stăpân!
Şi, rostind aceste cuvinte, locotenentul se lăsădin nou în jilţ ul său,
întinse picioarele şi închise ochii ca un om care doarme sau care stă
îndelung pe gânduri.
In timpul acestui scurt monolog, urmat de scena de mai sus, pe când
regele, străbătând lungile coridoare ale vechiului castel, se îndrepta spre
domnul de Mazarin, o scenăcu totul deosebităse petrecea la cardinal.
Mazarin se urcase în pat, puţ in chinuit de gută, dar cum era un om
ordonat, şi nu renunţ a la aceasta nici măcar în momentele de durere, căuta
săfacădin starea sa de veghe un tot atât de bun prilej de a-şi continua
lucrul. Ca atare îi spusese lui Bernouin, valetul său de cameră, să-i aducă
un mic pupitru de voiaj, ca săpoatăscrie şezând în pat.
Dar guta nu este un vrăjmaşce se lasăînvins atât de uşor, şi cum, la
fiecare mişcare pe care o făcea, din surdă, durerea devenea ascuţ ită,
cardinalul îl întrebăpe Bernouin:
— Brienne nu-i aici?
— Nu, monseniore – răspunse valetul de cameră. Domnul de Brienne,
cu îngăduinţ a voastră, s-a dus săse culce, dar dacăeminenţ a voastrăo
doreşte, poate fi sculat şi chemat săvinăaici.
— Nu, nu face să-l trezim. Ia săvedem, totuşi. Blestemate cifre!
Şi cardinalul se cufundăîn gânduri, începând sănumere pe degete.
— Oh! Cifrele! zise Bernouin. Dacăeminenţ a voastrăse apucăde
socoteli, îi prevăd pentru mâine cea mai straşnicămigrenă! Şi unde mai pui
cădomnul Guénaud nici nu-i aici!
— Ai dreptate, Bernouin. Ei bine, în cazul acesta ai să-l înlocuieşti pe
Brienne, prietene. Într-adevăr, ar fi trebuit să-l iau cu mine pe domnul de
Colbert. Acest tânăr lucreazăbine, Bernouin, foarte bine. Un băiat de treabă!
— Eu nu ştiu cum este – zise valetul de cameră– dar mie, unuia, nu-mi
prea place mutra acestui băiat de treabă.
— Bine, bine, Bernouin. Nu e nevoie de părerea dumitale. Aşază-te aici,
ia pana şi scrie.
— Sunt gata, monseniore. Ce trebuie săscriu?
— Aici, fii atent, sub cele douărânduri scrise.
— Sunt gata.
— Scrie: şapte sute şaizeci de mii de livre.
— Am scris.
— De la Lyon...
Cardinalul părea căşovăie.
— De la Lyon – repetăBernouin.
— Trei milioane nouăsute de mii de livre.
— Gata, monseniore.
— De la Bordeaux, şapte milioane.
— Şapte – repetăBernouin.
— Ei da, şapte – rosti cardinalul cu năduf. Apoi, reculegându-se: Îţ i dai
seama, Bernouin – adăugăel – ca ăştia sunt bani ce vor fi cheltuiţ i?
— De, monseniore, ori căvor fi cheltuiţ i, ori căvor fi încasaţi, asta nu
măpriveşte, întrucât toate aceste milioane nu sunt ale mele.
— Aceste milioane sunt ale regelui; fac socoteala banilor regelui. Dar să
mergem mai departe; unde eram?... Tu măîntrerupi mereu.
— Şapte milioane de la Bordeaux.
— Aşa-i, ai dreptate. De la Madrid, patru. Ţi-am spus ai cui sunt banii
ăştia, Bernouin, fiindcătoatălumea face prostia sămăsocoteascămilionar.
Iar eu resping asemenea prostie. De altminteri, un ministru n-are nimic al
lui. Haide, scrie mai repede. Încasări generale, şapte milioane. Proprietăţ i,
nouă. Ai scris, Bernouin?
— Da, monseniore.
— Bursă, şase sute de mii de livre; valori diverse, douămilioane. Ah,
uitam: mobilierul diferitelor castele...
— Săfac semnul coroanei? întrebăBernouin.
— Nu, nu, e de prisos; se înţ elege de la sine. Ai scris, Bernouin?
— Da, monseniore.
— Şi cifrele?
— Sunt înşirate unele sub altele.
— Adună, Bernouin.
— Treizeci şi nouăde milioane douăsute şaizeci de mii de livre,
monseniore.
— Ah – oftăcardinalul cu o expresie de regret – nu sunt nici măcar
patruzeci de milioane!
Bernouin mai făcu o datăadunarea.
— Nu, monseniore, mai lipsesc şapte sute patruzeci de mii de livre.
Mazarin ceru socoteala şi o cercetăel însuşi cu multăatenţ ie.
— Oricum – zise Bernouin – treizeci şi nouăde milioane douăsute
şaizeci de mii de livre sunt o avere!
— Ah, Bernouin, iatăce-aşvrea să-l fac pe rege săvadă!
— Păi eminenţ a voastrăspunea căaceşti bani sunt ai maiestăţ ii sale.
— Fărăîndoială. Însăce folos! Aceste treizeci şi nouăde milioane sunt
ca şi cheltuite, dacănu şi mai mult!
 Bernouin zâmbi în felul său, adicăasemenea cuiva care nu crede decât
ceea ce vrea el săcreadă, în timp ce pregătea băutura de noapte a
cardinalului şi-i aşeza perna la cap.
— Vai – murmurăMazarin dupăce valetul de camerăieşi – nu sunt nici
patruzeci de milioane. Trebuie totuşi săating cifra de patruzeci şi cinci de
milioane, la care m-am hotărât. Dar cine ştie dacăvoi avea timp!
Îmbătrânesc, măduc, nu voi mai ajunge pânăacolo. Dar poate căvoi găsi
încădouă-trei milioane în buzunarele bunilor noştri prieteni spanioli.
Oamenii ăştia au descoperit Peru, şi, ce naiba! trebuie săle mai fi rămas
ceva.
În vreme ce vorbea astfel, adâncit în cifrele lui şi uitând de gută, învinsă
momentan de o preocupare care, pentru cardinal, era cea mai importantă
dintre toate, Bernouin dădu buzna deodatăîn cameră, cu un aer îngrozit.
— Ei bine – se mirăcardinalul – ce s-a întâmplat?
— Regele, monseniore, regele!
— Cum regele! făcu Mazarin, ascunzând repede hârtia cu socotelile.
Regele aici? La ora asta? Îl credeam culcat de mult. Ce săse fi întâmplat
oare?
Ludovic al XIV-lea, care tocmai în acel moment intrăîn odaie, auzi
cuvintele din urmăşi văzu mişcarea buimacăa cardinalului, care dădea să
se ridice în capul oaselor.
— Nu e nimic, sau cel puţ in nimic care săte poatăîngrijora, domnule
cardinal. E o comunicare de mare însemnătate pe care trebuie săo fac chiar
în astă-searăeminenţ ei voastre, iatătotul.
Mazarin se gândi numaidecât la atenţ ia deosebităpe care regele o
dăduse cuvintelor lui în legăturăcu domnişoara de Mancini şi îşi spuse că
aceastăcomunicare nu putea săporneascădecât de aici. Se înseninădeci
din nou la faţ ăşi îşi luăaerul cel mai binevoitor cu putinţ ă, schimbându-şi
dintr-o datăînfăţ işarea, spre marea bucurie a regelui. Apoi, dupăce Ludovic
se aşeză, cardinalul zise:
— Sire, s-ar cuveni de bunăseamăsăascult pe maiestatea voastrăîn
picioare, dar furia durerilor mele...
— Nu poate fi vorba de etichetăîntre noi, scumpe domnule cardinal – îl
întrerupse Ludovic cu multăafecţ iune în glas. Eu sunt elevul domniei tale şi
nu regele, o ştii prea bine, mai ales în astă-seară, când vin la domnia ta ca
un om care vrea săte roage ceva şi încăchiar ca unul foarte umil şi foarte
doritor săfie bine primit.
Mazarin, văzând roşeaţ a din obrajii regelui, se întări în credinţa lui de la
început, anume căsub toate aceste vorbe măgulitoare se ascundea o pornire
de dragoste. De data asta însă, vicleanul politician, oricât era el de şiret, se
înşela: roşeaţ a nu era pricinuităde nevinovatele îndemnuri ale unei pasiuni
tinereşti, ci numai de dureroasa constrângere la care era supus orgoliul
regal.
În calitatea sa de unchi, Mazarin căutăsăuşureze mărturisirea.
— Vorbiţ i, sire – zise el – şi fiindcămaiestatea voastrăvrea săuite
pentru o clipăcăeu îi sunt supus şi sămăconsidere îndrumătorul şi
preceptorul său, exprim încăo datămaiestăţ ii voastre toate sentimentele
mele de devotament şi afecţ iune.
— Mulţ umesc, domnule cardinal – răspunse regele. Ceea ce vreau să
cer eminenţ ei voastre are de altfel puţ inăînsemnătate pentru domnia ta.
— Cu atât mai rău – spuse cardinalul – cu atât mai rău, sire. Aşvrea ca
maiestatea voastrăsă-mi cearăun lucru important şi chiar un sacrificiu...
Dar, orice mi-aţ i cere, sunt gata săvăîmpac sufletul şi săvăîndeplinesc
dorinţ a, scumpul meu sire.
— Ei bine, iatădespre ce este vorba – zise regele, a cărui inimăzvâcnea
aşa de tare, încât bătăile ei nu se puteau asemui decât cu bătăile inimii
cardinalului – am primit vizita fratelui meu, regele Angliei.
Mazarin sări ca ars în patul său, de parc-ar fi fost pus în contact cu o
butelie de Leyda sau cu pila lui Volta, în timp ce surprinderea, sau mai bine
zis dezamăgirea, îi luminăchipul cu o asemenea lucire de mânie, încât
Ludovic al XIV-lea, oricât de puţ in diplomat ar fi fost, putu săvadăcă
ministrul nădăjduise săaudăcu totul altceva din gura sa.
— Carol al II-lea! strigăMazarin cu o voce asprăşi cu o dispreţ uitoare
strâmbăturăa buzelor. Aţ i primit vizita lui Carol al II-lea?
— A regelui Carol al II-lea – adăugăLudovic, acordând pe un ton apăsat
nepotului lui Henric al IV-lea titlul pe care Mazarin uita săi-l dea. Da,
domnule cardinal, acest nefericit prinţmi-a mişcat inima povestindu-mi
nenorocirile sale. Trece printr-o mare încercare, domnule cardinal, şi mi se
pare de neîngăduit, mie, care am văzut cum alţ ii se certau pentru tronul
meu şi care am fost nevoit, în zilele de tulburări, să-mi părăsesc capitala,
mie, în sfârşit, care cunosc nenorocirea, sălas fărăsprijin un frate gonit din
drepturile lui şi pus pe fugă.
— Eh – rosti cu dispreţcardinalul – de ce nu are şi el, ca maiestatea
voastră, sire, un Jules Mazarin în preajma sa! Coroana i-ar fi rămas
neatinsă.
— Ştiu tot ceea ce casa mea datoreazăeminenţ ei voastre – reluăregele
cu mândrie – şi crede-măcă, în ce măpriveşte, n-am săuit niciodatăacest
lucru. Dar tocmai pentru căfratele meu, regele Angliei, nu are în preajma lui
geniul puternic care pe mine m-a salvat, tocmai de aceea, spun, aşvrea să-i
acord sprijinul aceluiaşi geniu, şi rog braţ ul domniei tale săse întindă
deasupra capului său, fiind încredinţ at, domnule cardinal, cămâna domniei
tale, numai atingându-l, va şti săpunădin nou pe fruntea lui coroana
căzutăla picioarele eşafodului tatălui său.
— Sire – replicăMazarin – vămulţ umesc pentru buna părere ce-o aveţ i
despre mine, dar noi nu putem face nimic acolo: e o ţ arăde nebuni, care se
leapădăde Dumnezeu şi taie capetele regilor lor. Sunt primejdioşi, sire, şi
ţi-e şi silăsăte uiţ i la ei, de când s-au tăvălit în sânge regesc şi în cloaca
covenantară. O astfel de politicănu mi-a plăcut niciodatăşi măferesc de ea.
— Atunci ne poţ i ajuta s-o înlocuim cu alta.
— Care?
— Cea a lui Carol al II-lea, bunăoară, restaurându-l.
— Eh, Doamne! exclamăMazarin. Nu cumva sărmanul rege se mângâie
cu aceastăhimeră?
— Ba da – răspunse Ludovic numaidecât, îngrozit de greutăţ ile pe care
ochiul atât de priceput al ministrului său părea căle întrezăreşte în acest
plan. Nu ne cere pentru asta decât un milion.
— Atâta tot! Un biet milion, nu-i aşa? făcu în bătaie de joc cardinalul,
îngroşând accentul său italian. Un biet milion, dacăte lasăinima, scumpe
frate... Familie de cerşetori, ce vrei!
— Cardinale – rosti Ludovic al XIV-lea, înălţ ând fruntea – această
familie de cerşetori e o ramurăa familiei mele!
— Sunteţ i atât de bogat ca sădaţ i milioane altora, sire? Aveţ i milioane
de dat?
— O – replicăLudovic al XIV-lea cu o nespusădurere, pe care se
străduia totuşi, din răsputeri, sănu şi-o trădeze pe chip – o, da, domnule
cardinal, ştiu căsunt sărac, dar, la nevoie, coroana Franţ ei preţuieşte cât un
milion şi, pentru a săvârşi o faptăbună, îmi voi pune chezăşie, dacătrebuie,
coroana. Voi găsi eu câţ iva bancheri care să-mi împrumute un milion.
— Aşadar, sire, spuneţ i căaveţ i nevoie de un milion? întrebăMazarin.
— Da, domnule, asta am spus.
 — Văînşelaţ i mult, sire, întrucât aveţ i nevoie de o sumămult mai mare.
Bernouin! Veţ i vedea îndată, sire, de cât anume aveţ i nevoie în realitate...
Bernouin!
— Cum, cardinale – făcu regele – ai de gând săceri sfatul unui lacheu,
în legăturăcu treburile mele?
— Bernouin – strigăîncăo datăcardinalul, prefăcându-se cănu
observăjignirea tânărului Prinţ . Vino aici şi spune-mi cifra, despre care
vorbeam adineauri, prietene.
— Cardinale, n-ai auzit ce-am spus? rosti din nou Ludovic, pălind de
indignare,
— Sire, nu văsupăraţ i; eu fac socoteala avutului maiestăţ ii voastre pe
faţă. Toatălumea în Franţ a ştie asta, registrele mele sunt deschise. Ce te-am
pus eu săfaci adineauri, Bernouin?
— Eminenţ a voastrăm-a pus săfac o adunare.
— Şi ai făcut-o, nu-i aşa?
— Da, monseniore.
— Pentru a vedea suma de care maiestatea sa are nevoie în momentul
de faţ ă. Ţi-am spus eu asta sau nu? Fii sincer, prietene.
— Eminenţ a voastrămi-a spus-o.
— Ei bine, despre ce sumăera vorba?
— Patruzeci şi cinci de milioane, cred.
— Şi la ce sumăajunsesem, adunând laolaltătoate veniturile?
— Treizeci şi nouăde milioane douăsute şaizeci de mii de franci.
— Prea bine, Bernouin, asta e tot ce voiam săştiu; acum lasă-ne – zise
cardinalul, aţ intindu-şi privirea strălucitoare asupra tânărului rege,
încremenit de uimire,
— Şi totuşi... – îngăimăregele.
— Văîndoiţ i încă, sire? zise cardinalul. Ei bine, priviţ i atunci dovada
celor ce v-am spus.
Şi Mazarin trase de sub pernăhârtia acoperităcu cifre şi o arătă
regelui; acesta îşi întoarse privirea ca săn-o vadă, într-atât de mare îi era
durerea.
— Aşadar, întrucât maiestatea voastrădoreşte un milion, şi cum acest
milion nu e trecut aici, înseamnăcăsuma de care aveţ i nevoie se ridicăla
patruzeci şi şase de milioane, sire. Ei bine, nu cred săexiste bancher pe
lume care săîmprumute o asemenea sumă, chiar primind ca chezăşie co-
roana Franţ ei.
Regele, strângând pumnii sub dantelele de la mâneci, împinse fotoliul la
o parte.
— Bine – zise el – fratele meu, regele Angliei, va muri atunci de foame.
— Sire – răspunse pe aceiaşi ton Mazarin – amintiţ i-văo vorbăpe care
v-o spun aci drept cel mai sănătos precept politic: "Bucură-te căeşti sărac,
când aproapele tău e şi el sărac".
Ludovic stătu câteva momente pe gânduri, aruncând o privire nu lipsită
de curiozitate spre hârtia vârâtăpe jumătate la loc, sub pernă.
— Prin urmare – zise el – e cu neputinţ ăsămi se împlineascăcererea
aceasta de bani, domnule cardinal?
— Absolut, sire.
— Gândeşte-te căasta îmi va crea un duşman mai târziu, dacăel se va
urca din nou pe tron fărăsprijinul meu.
— Dacămaiestatea voastrănu se teme decât de asta, poate săfie liniştit
– rosti cu vioiciune cardinalul.
— Foarte bine, nu mai stărui – zise Ludovic al XIV-lea.
— V-am convins cel puţ in, sire? întrebăcardinalul, punându-şi palma
pe mâna regelui.
 — Întru totul.
— Cereţ i-mi orice altceva, sire, şi voi fi fericit săvăajut, dupăce v-am
refuzat lucrul acesta.
— Orice altceva?
— Ei bine, da, căci nu sunt eu cu trup şi suflet în slujba maiestăţ ii
voastre? Hei, Bernouin, făclii şi paznici pentru maiestatea sa! Maiestatea sa
se reîntoarce în apartamentele sale.
— Nu încă, domnule, şi fiindcăte arăţ i atât de binevoitor cu mine, voi
căuta sătrag foloase.
— Pentru maiestatea voastră, sire? întrebăcardinalul, sperând că
măcar de data aceasta va fi vorba de nepoata sa.
— Nu, domnule, nu pentru mine – răspunse Ludovic – ci tot pentru
fratele meu Carol.
Chipul lui Mazarin se întunecădeodatăşi cardinalul bolborosi câteva
cuvinte pe care regele nu le putu auzi.

XI
POLITICA DOMNULUI DE MAZARIN

În locul şovăielii ce-l stăpânea cu un sfert de ceas mai înainte, când

pornise spre cardinal, acum în ochii tânărului rege se putea citi acea voinţ ă
împotriva căreia poţ i lupta, pe care o poţ
i chiar răpune prin propria ei
neputinţ ă, dar care va păstra, ca o ranăîn adâncul inimii, măcar amintirea
înfrângerii sale.
— De data asta, domnule cardinal, e vorba de un lucru mult mai uşor
de găsit decât un milion.
— Credeţ i oare, sire? zise Mazarin, privindu-l pe rege cu ochiul acela
şiret care ştia săpătrundăpânăîn străfundul inimilor.
— Da, aşa cred, şi atunci când vei cunoaşte obiectul cererii mele...
— Şi văînchipuiţ i cănu-l cunosc, sire?
— Atunci ştii ce-mi mai rămâne să-ţ i mai spun?
— Ascultaţ i-mă, sire, văvoi reproduce propriile cuvinte ale regelui
Carol...
— O, s-auzim!
— Ascultaţ i: Dacăacest zgârcit, dacăacest ticălos de italian, a spus el...
— Domnule cardinal!
— Acesta e înţ elesul, dacănu chiar şi cuvintele. Dar, Doamne, nu sunt
supărat pe dânsul pentru atâta lucru, sire; fiecare vede lumea prin prisma
patimilor lui. Prin urmare, a zis: Dacăacest ticălos de italian nu-ţ i dă
milionul pe care i-l cerem, dacăsuntem siliţ i, din lipsăde bani, sărenunţ ăm
la diplomaţ ie, ei bine, atunci îi vom cere cinci sute de gentilomi.
Regele tresări, întrucât cardinalul nu se înşelase decât asupra
numărului.
— Nu-i aşa, sire, căasta a spus? strigăministrul cu un accent
triumfător. Apoi a trecut la vorbe frumoase, a zis: Am prieteni dincolo de
strâmtoare; acestor prieteni le lipseşte doar un conducător şi un steag. De
îndatăce măvor vedea, de îndatăce vor vedea steagul Franţ ei, măvor urma,
căci vor înţ elege căam sprijinul vostru. Culorile uniformelor franceze vor
face în jurul meu cât milionul pe care domnul de Mazarin n-a vrut sămi-l
dea. (Deoarece ştia prea bine cănu-i voi da acest milion.) Voi învinge cu
aceşti cinci sute de gentilomi, sire, şi întreaga glorie va fi a voastră. Aşa a
vorbit, sau aproape aşa, nu, sire? înfăşurându-şi cuvintele în metafore
strălucitoare, în imagini pompoase, căci toţ i din familia lor sunt buni de
gură. Tatăl său a vorbit pânăpe eşafod!
Sudoarea ruşinii se scurgea pe fruntea lui Ludovic. Simţ ea cănu era de
demnitatea lui săaudăasemenea ocări la adresa fratelui său, dar încănu
ştia cum să-şi arate supărarea, mai ales faţ ăde cel înaintea căruia văzuse
cum se pleacătotul, chiar şi mama lui. Făcu, în sfârşit, o sforţ are şi zise:
— Dar, domnule cardinal, nu e vorba de cinci sute de oameni, ci de
douăsute.
— Vedeţ i deci căam ghicit ceea ce ne cere?
— N-am tăgăduit niciodată, domnule, căai un ochi pătrunzător, şi
tocmai de aceea m-am gândit cănu vei refuza fratelui meu Carol un lucru
atât de simplu şi atât de uşor de îndeplinit, cum e cel pe care-l cer în numele
lui, domnule cardinal, sau, mai bine zis, în numele meu.
— Sire – răspunse Mazarin – sunt treizeci de ani de când fac întruna
politică. Am făcut-o mai întâi cu domnul cardinal de Richelieu, pe urmă
singur. Poate căn-a fost întotdeauna prea cinstităaceastăpolitică, trebuie
s-o recunosc; dar ea n-a fost niciodatănechibzuită. Or, aceea care i se
propune în momentul de faţ ămaiestăţ ii voastre e şi necinstităşi
nechibzuită.
— Necinstită, domnule?
— Sire, aţ i încheiat un tratat cu domnul Cromwell.
— Da, şi în acest tratat domnul Cromwell şi-a pus semnătura deasupra
numelui meu.
— Pentru ce aţ i semnat atât de jos, sire? Domnul Cromwell a găsit un
loc mai bun şi l-a ocupat; aşa era obiceiul lui. Dar sămăîntorc la domnul
Cromwell. Aţ i încheiat un tratat cu el, adicăcu Anglia, pentru că, atunci
când aţ i semnat acel tratat, domnul Cromwell era Anglia.
— Domnul Cromwell e mort.
— Credeţ i asta, sire?
— Fărănici o îndoială, deoarece fiul său Richard i-a urmat la guvernare
şi chiar a abdicat.
— Ei da, chiar aşa! Richard a rămas moştenitor dupămoartea lui
Cromwell, iar Anglia, dupăabdicarea lui Richard. Tratatul face şi el parte din
moştenire, fie căs-ar afla în mâinile lui Richard, fie într-ale Angliei. Tratatul
a rămas deci acelaşi, mai valabil ca oricând. Pentru ce l-aţ i călca, oare, sire?
S-a schimbat, oare, ceva? Carol al II-lea vrea astăzi ceea ce noi n-am vrut
acum zece ani; dar asta era de prevăzut. Maiestatea voastrăe aliatul Angliei,
sire, nu al lui Carol al II-lea. E necinstit, fărăîndoială, din punctul de vedere
al familiei, de a semna un tratat cu un om care a pus săi se taie capul
cumnatului tatălui vostru, regele, şi de a fi încheiat o alianţ ăcu un
parlament căruia acolo i se spune "Coadă"; e necinstit, recunosc, dar n-a
fost o greşealădin punct de vedere politic, întrucât, datorităacestui tratat,
am cruţ at pe maiestatea voastră, pe atunci minor încă, de neajunsurile unui
război în afară, pe care Fronda... – vămai aduceţ i aminte de Frondă, sire
(tânărul rege înclinăcapul) – pe care Fronda l-ar fi complicat şi mai mult.
Aşa căiatăde ce vreau să-i explic maiestăţ ii voastre căa schimba drumul
astăzi, fărăa-i înştiinţ a pe aliaţii noştri, ar fi în acelaşi timp şi necinstit şi
nechibzuit. Am porni un război, dupăcare am trage toate ponoasele; l-am
porni, mândri căl-am început, dar cu aerul căne temem de el, deşi noi
înşine l-am pus la cale, deoarece o intervenţ ie de cinci sute de oameni, de
douăsute, de cincizeci, chiar numai de zece oameni, e totuşi o intervenţ ie.
Un francez înseamnănaţ iunea; o uniformăînseamnăarmata. Să
presupunem, bunăoară, sire, căaţ i fi în război cu Olanda, ceea ce mai
curând sau mai târziu se va întâmpla neîndoios, sau cu Spania, lucru ce
s-ar putea întâmpla dacăînsurătoarea voastrănu se face (Mazarin se uită
adânc în ochii regelui) – şi sunt mii de motive care pot pune beţ e în roate
acestei căsătorii – ei bine, aţ i încuviinţ a oare atunci ca Anglia sătrimităîn
Provinciile Unite sau în sprijinul Infantei un regiment, o companie, o escadră
chiar de gentilomi englezi? Şi aţ i mai găsi, în acest caz, căs-a ţ inut, în mod
cinstit, de litera tratatului ei de alianţ ă?
Ludovic asculta; i se părea ciudat ca Mazarin făcea paradăde bună
credinţ a, tocmai el, autorul atâtor şiretlicuri politice cărora toatălumea le
spunea mazarinade.
— Oricum – zise regele, fărăprea multăconvingere – eu nu-i voi
împiedica pe gentilomii statului meu sătreacăîn Anglia, dacăaceasta este
dorinţ a lor.
— Va trebui să-i constrângeţ i săse întoarcă, sire, sau cel puţ in să
protestaţ i împotriva prezenţ ei lor ca duşmani într-o ţ arăaliată.
— Atunci, săvedem, domnule cardinal, dumneata, un geniu atât de
pătrunzător, n-ai putea găsi, sau n-am putea găsi împreunăun mijloc de a-l
ajuta pe acest biet rege năpăstuit, fărăca noi săne pătăm cu nimic?
— Iatătocmai ceea ce nu vreau eu, scumpul meu sire – răspunse
Mazarin. Anglia se va călăuzi dupădorinţ ele mele şi va juca aşa cum îi cânt
eu; voi îndruma de aici politica Angliei, pe care n-o voi îndruma în alt scop.
Cârmuităaşa cum este cârmuită, Anglia e pentru Europa un veşnic cuib de
zâzanii. Olanda îl ocroteşte pe Carol ai II-lea; sălăsăm Olanda săfacăacest
lucru; cele douăţ ări se vor învrăjbi, se vor bate; sunt singurele douăputeri
maritime; săle lăsăm să-şi distrugăuna alteia flotele; iar noi o vom construi
pe-a noastrădin sfărâmăturile vaselor lor, mai ales când vom avea destui
bani ca săcumpărăm cuie.
— O, cât de lipsit de fantezie şi cât de josnic este tot ceea ce-mi spui,
domnule cardinal.
— Da, dar cât de adevărat, sire, mărturisiţ i-o. Mai mult încă: admit un
moment cămaiestatea voastrăar avea putinţ a să-şi calce cuvântul şi să
nesocoteascătratatul – aşa ceva se întâmplăadesea, ca un cuvânt săfie
călcat şi un tratat nesocotit, dar numai atunci când cineva are un mare
interes săfacăaceasta, sau numai atunci când se vede stingherit de
contractul încheiat; ei bine, săzicem căveţ i încuviinţ a sprijinul care vi se
cere; Franţ a, drapelul ei, ceea ce-i totuna, va trece strâmtoarea şi se va bate;
dar Franţ a va fi învinsă.
— Cum asta?
— Pentru că, pe legea mea, frumoasăgaranţ ie: un general dibaci, ca
maiestatea sa Carol al II-lea, şi Worcesterul!
— Dar nu va mai avea a face cu un Cromwell, domnule cardinal.
— Da, însăva avea a face cu Monck, care e primejdios în alt chip. Acel
iscusit neguţ ător de bare de care aţ i pomenit era un iluminat, avea clipe de
exaltare, de împăunare, de umflare, în timpul cărora se spărgea ca un butoi
prea plin; şi atunci, prin acele spărturi, se prelingeau câteva picături din
gândirea sa, iar dupăaceste câteva picături putea fi recunoscutăîntreaga lui
gândire. În felul acesta, Cromwell ne-a lăsat, de mai mult de zece ori, să
pătrundem în sufletul său, despre care se credea căe ferecat în trei platoşe
de aramă– cum zice Horaţ iu. Pe când Monck! Ah, sire, săvăferească
Dumnezeu săfaceţ i politicăvreodatăcu domnul Monck! Numai lui îi datorez
perii albi ce mi-au ieşit de un an de zile încoace. Monck nu e un iluminat, e,
din nefericire, un om politic; el nu se sparge, ci se strânge. De zece ani şi-a
îndreptat ochii către o ţ intă, dar nimeni n-a putut încăsăghiceascăîn ce
constăea. În fiecare dimineaţ ăface aşa cum sfătuia Ludovic al XI-lea: îşi
arde boneta ţ inutăpe cap în timpul nopţ ii. Astfel, în ziua când planul lui,
copt în ascuns şi cu răbdare, va răbufni, va răbufni cu toţ i sorţii de izbândă
ce însoţ esc îndeobşte neprevăzutul. Acesta este Monck, sire, despre care
n-aţ i auzit poate niciodatăvorbindu-se, al cărui nume poate cănici nu-l
cunoşteaţ i înainte de a fi fost rostit în faţa voastrăde fratele vostru, Carol al
II-lea, care ştie cine este el, adicăo împletire de adâncime şi îndărătnicie,
singurele douăînsuşiri înaintea cărora înţ elepciunea şi înflăcărarea n-au
nici o putere. Sire, am avut şi eu înflăcărare pe când eram tânăr, iar înţ elept
am fost întotdeauna. Pot chiar sămălaud cu asta, fiindcăe ceea ce nu mi se
iartă. Mi-am croit un drum frumos în viaţ ăcu aceste douăînsuşiri,
deoarece, din fiul unui biet pescar din Piscina, am devenit primul ministru al
regelui Franţ ei şi, în aceastăcalitate, maiestatea voastrăbinevoieşte s-o
recunoască, am adus unele servicii tronului maiestăţ ii voastre. Ei bine, sire,
dacăîn drumul meu l-aşfi întâlnit pe Monck, în locul domnului de Beaufort,
al domnului de Retz sau al domnului de Condé, ei bine, sire, am fi fost
pierduţ i. Feriţ i-văde a întreprinde ceva cu uşurinţ ă, sire, căci altfel veţi
cădea în ghearele acestui soldat politic. Casca lui Monck, sire, este o ladăde
fier în fundul căreia sunt lăcătuite gândurile lui şi a cărei cheie n-o are
nimeni. De aceea, în preajma lui, sau mai bine zis în faţ a lui, îmi înclin
capul, sire, eu care nu port pe creştet decât o tichie de catifea.
— Şi ce crezi căurmăreşte acest Monck?
— Ah, dacăaşşti, sire, nu v-aşmai spune săvăferiţ i de el, căci atunci
aşfi mai tare ca el; dar cu unul ca dânsul mi-e şi teamăsăghicesc. Să
ghicesc! Înţ elegeţ i cuvântul acesta? Căci, în clipa când aşcrede căam ghicit,
m-aşopri la o idee şi, fărăsăvreau, aşurma acea idee. De când acest om
stăpâneşte acolo, eu măsimt ca unul din acei osândiţ i ai lui Dante cărora
Satan le-a răsucit gâtul, astfel cămerg înainte, dar se uităînapoi: mă
îndrept spre Madrid, dar nu scap din ochi Londra. Cu acest drac de om, a
spune căai ghicit ce vrea înseamnăa te înşela, iar a te înşela înseamnăa te
pierde. SămăfereascăDumnezeu de a încerca săghicesc vreodatăce
râvneşte el; mămărginesc, şi e destul atât, săiscodesc ce face. Şi cred –
înţ elegeţ i oare însemnătatea cuvântului cred? Cred, când e vorba de Monck,
nu te leagăcu nimic – cred cănu are altădorinţ ădecât să-i urmeze lui
Cromwell. Carol al II-lea i-a şi făcut propuneri prin zece persoane; iar el s-a
mulţ umit să-i alunge pe cei zece mijlocitori, fărăa le spune altceva decât:
"Plecaţ i, sau pun săvăspânzure!" E un mormânt acest om! În momentul de
faţ ă, Monck face declaraţ ii de credinţ
ăParlamentului "Coadă"; dar aceste
declaraţ ii de credinţ ăpe mine nu măînşeală: Monck nu vrea săfie asasinat.
Un asasinat l-ar opri la mijlocul drumului, şi el vrea ca opera lui săfie
înfăptuită. De aceea, eu cred – dar sănu credeţ i ceea ce cred eu, sire; spun
cred din obişnuinţ ă– eu cred căMonck se poartăcu mănuşi faţ ăde
parlament, pânăîn ziua când îl va zdrobi. Vi se cer spade, dar ca sălupte
împotriva lui Monck! Ferească-ne sfântul săne luptăm cu Monck, sire, căci
Monck ne va înfrânge, şi, înfrânt de Monck, asta nu mi-aşierta-o toatăviaţ a!
Mi-aşspune căaceastăbiruinţ ăo pregătea Monck de zece ani. Pentru
Dumnezeu, sire, din prietenie pentru maiestatea voastră, dacănu din
bunăvoinţ ă, Carol al II-lea săstea liniştit. Maiestatea voastrăîi va face aici
un mic venit, îi va da unul din castelele sale. Eh, dar stai! Eram săuit
tratatul, acel faimos tratat despre care vorbeam adineauri. În virtutea lui,
maiestatea voastrănu are nici măcar dreptul să-i dea un castel!
— Cum asta?
— Da, da, maiestatea sa şi-a luat obligaţ ia sănu dea găzduire regelui
Carol, şi chiar să-l trimităîn afara graniţ elor. Tocmai pentru asta l-am şi
trimis peste graniţ ă, dar iatăcăel s-a întors iarăşi aici. Sire, vreau săsper
că-i veţ i da a înţ elege fratelui vostru cănu poate rămâne la noi, căasta e cu
neputinţ ă, căprezenţ a lui ne dăunează, sau eu însumi...
— Destul, Domnule! zise regele, ridicându-se în picioare. Căîmi refuzi
un milion, e dreptul dumitale: milioanele îţ i aparţ in; căîmi refuzi douăsute
de gentilomi, ai de asemenea acest drept: eşti prim-ministru şi răspunzi, în
ochii Franţ ei, de soarta păcii şi a războiului; dar a pretinde sămăîmpiedici,
pe mine, regele, de a-i acorda ospitalitate nepotului lui Henric al IV-lea,
vărului meu primar, martorului copilăriei mele, aici se opreşte puterea
domniei tale, de aici începe voinţ a mea.
— Sire – zise Mazarin, încântat de a fi scăpat atât de uşor şi care, de
altminteri, nu se împotrivise cu atâta însufleţ ire decât ca săajungă, aici –
sire, măvoi pleca totdeauna în faţ a voinţei regelui meu; fie deci ca regele
meu să-l ţ inălângăsine sau într-unul din castelele sale pe regele Angliei;
asta însăs-o ştie Mazarin, dar săn-o ştie ministrul.
— Noapte bună, domnule – zise Ludovic al XIV-lea – plec deznădăjduit.
— Dar convins, şi asta e tot ce-mi trebuie, sire – replicăMazarin.
Regele nu mai răspunse nimic şi se retrase îngândurat, convins nu de
toate cele ce-i spusese Mazarin, ci de un lucru pe care, dimpotrivă, el se
ferise săi-l spună: anume căera nevoie săse ocupe în modul cel mai serios
de treburile sale şi de acelea ale Europei, căci le vedea grele şi foarte
încâlcite.
Ludovic îl regăsi pe regele Angliei stând în acelaşi loc unde-l lăsase.
Când îl zări, prinţ ul englez se ridicăîn picioare, dar de la cea dintâi privire
văzu descurajarea întipărităcu slove întunecate pe fruntea vărului său.
Atunci, deschizând primul vorba, ca spre a-i da lui Ludovic putinţ a să-i
mărturiseascămai uşor amarul răspuns pe care-l aducea, zise:
— Orice ar fi, nu voi uita niciodatăbunătatea şi prietenia de care ai dat
dovadăfaţ ăde mine.
— Vai – murmurăLudovic al XIV-lea – o bunăvoinţ ăstearpă, frate.
Carol al II-lea se făcu alb ca varul, îşi trecu mâna rece peste frunte şi
luptăcâteva clipe cu un fel de ameţ ealăce-l clătinătot.
— Înţ eleg – zise în cele din urmă– nici o speranţ ă!
Ludovic îl apucăde mână.
— Aşteaptă, frate – rosti el – sănu ne grăbim, lucrurile se pot schimba;
numai hotărârile pripite stricătotul. Adaugă, te rog eu, încăun an de
încercări la aceia pe care i-ai îndurat pânăacum. Nu văd nici calea, nici
prilejul spre a te putea îndemna, acum mai mult ca altădată, săacţ ionezi.
Rămâi cu mine, frate, îţ i voi da una din reşedinţ ele mele, una în care vei voi
şi în care îţ i va plăcea săstai; vom urmări amândoi evenimentele
îndeaproape şi vom pregăti împreunătotul. Haide, curaj, frate!
Carol al II-lea îşi desprinse mâna dintr-a regelui şi, dându-se un pas
înapoi, ca să-l salute cu mai multăceremonie, răspunse:
— Îţ i mulţ umesc din tot sufletul, sire, dar am apelat fărărezultat la cel
mai mare rege de pe pământ; acum nu-mi mai rămâne decât săcer o
minune de la Dumnezeu.
Şi ieşi, fărăa voi sămai audănimic, cu fruntea sus, cu braţ ul
tremurând, cu o dureroasăîncruntare pe nobilul său chip şi cu acea
întunecime adâncăa privirii care, nemaigăsind nici o nădejde în lumea
oamenilor, pare a se duce săo cearăpe alte lumi, necunoscute.
Ofiţerul de muşchetari, văzându-l trecând atât de palid, îi căzu aproape
în genunchi, vrând să-l salute. Luăapoi o faclă, chemădoi muşchetari şi
coborî împreunăcu nefericitul rege pe scara pustie, ţ inându-şi în mâna
stângăpălăria a cărei panăse târa pe trepte. Când ajunse la uşă, îl întrebă
pe rege în care parte se îndreaptă, pentru a trimite muşchetarii să-l
însoţ ească.
— Domnule – răspunse Carol al II-lea cu jumătate de glas – dumneata,
care l-ai cunoscut pe tatăl meu, spune-mi, te-ai rugat cumva pentru el
vreodată? Dacăai făcut-o, nu măuita nici pe mine în rugile dumitale. Acum
măduc singur, şi te rog sănu măînsoţ eşti, nici săpui pe cineva sămă
însoţ eascămai departe de aici.
 Ofiţerul se înclinăşi făcu semn muşchetarilor săse întoarcăîn
interiorul palatului. El mai rămase însăo clipăsub bolta porţ ii, spre a-l privi
pe Carol al II-lea cum se îndepărteazăşi se pierde în întunecimea de la
cotitura străzii.
— Acestuia, ca şi altădatătatălui său – murmurăel – Athos, dacăar fi
aci, i-ar spune, pe bunădreptate: Salut, maiestate înfrântă! Apoi, urcând
scara: Ah, păcătoasăslujbămai fac acum – rostea el la fiecare treaptă. Ah,
nevolnic stăpân! Asemenea viaţ ănu mai e de trăit şi e timpul, în sfârşit, să
plec de aici!... Nu mai e generozitate, nu mai e putere! adăugăel. Dascălul a
izbutit: învăţ ăcelul a amorţ it pentru totdeauna. La naiba! N-am săo mai pot
duce mult aşa. Hei, voi de-acolo – strigăapoi intrând în anticameră– ce-aţ i
rămas cu ochii holbaţ i la mine? Stingeţ i făcliile şi întoarceţ
i-văla posturile
voastre! A, măpăziţ i pe mine? Da, da, vegheaţ i asupră-mi, nu-i aşa, oameni
buni? Bravi neghiobi! Dar eu nu sunt ducele de Guise, plecaţ i de aici, căn-o
sămăînjunghie nimeni pe coridorul ăsta strâmt. De altminteri – continuăel
în şoaptă– asta ar însemna o hotărâre, şi nu mai ia nimeni hotărâri de când
domnul cardinal de Richelieu a trecut în lumea celor veşnici. Ei da,
într-adevăr, acela era un bărbat! Am zis, de mâine încolo îmi arunc tunica în
urzici! Apoi, răzgândindu-se: Dar nu, nu încă! adăugă. Mai am de îndeplinit
o faptămăreaţ ă, şi-o voi îndeplini; dar asta, jur, va fi cea din urmă!
Nu apucăsătermine bine fraza, când un glas se auzi strigându-l din
camera regelui:
— Domnule locotenent!
— Iată-mă– răspunse el.
— Regele vrea să-ţ i vorbească.
— Ia săvedem – îşi spuse locotenentul – te pomeneşti căe vorba tocmai
de fapta la care măgândeam eu.
Şi intrăla rege.

XII
REGELE ŞI LOCOTENENTUL

În clipa când regele îl văzu pe ofiţ

er lângăel, făcu semn valetului de
camerăşi gentilomului săiasă.
— Cine e de serviciu mâine, domnule? întrebăapoi.
Locotenentul îşi înclinăcapul cu o supunere ostăşeascăşi răspunse:
— Eu, sire.
— Cum, tot dumneata?
— Eu, totdeauna.
— Dar cum se face asta, domnule?
— Sire, muşchetarii, în călătorie, fac de pazăla toate posturile casei
maiestăţ ii voastre, adicăpe lângădomnia ta, pe lângăregina-mamăşi pe
lângădomnul cardinal, care împrumutăde la rege cea mai bunăparte, sau
mai degrabăcea mai numeroasăparte din garda regală.
— Dar înlocuitorii?
— Nu sunt înlocuitori, sire, decât pentru douăzeci sau treizeci de
oameni care se odihnesc, din cei o sutădouăzeci. La Luvru, e cu totul
altceva, şi dacăaşfi la Luvru, m-aşodihni, căci acolo mi-ar ţ ine locul
brigadierul meu; la drum însă, sire, nu ştim niciodatăce se poate întâmpla,
şi îmi place să-mi fac datoria singur.
— Aşadar, dumneata eşti de gardăîn fiecare zi?
— Şi în fiecare noapte, sire.
— Domnule, nu pot îngădui aceasta, şi vreau ca dumneata săte
odihneşti.
— E foarte bine, sire, dar eu nu o doresc.
— Cum? făcu regele, care nu înţ elese din primul moment sensul acestui
răspuns.
— Am spus, sire, cănu vreau săcad în vreo greşeală. Dacădiavolul ar
vrea să-mi joace un renghi, înţ elegeţi, sire, şi cum el îşi cunoaşte bine omul,
n-ar aştepta decât prilejui sămăvadăcălipsesc de la datorie. Slujba înainte
de toate, şi conştiinţ a împăcată.
— Dar cu acest fel de a-ţ i face datoria, domnule, ai săajungi în
mormânt.
— Îndeplinesc aceastăslujbăde treizeci şi cinci de ani, sire, şi sunt
omul din Franţ a şi din Navarra care se ţ ine cel mai bine. De aceea, sire, vă
rog sănu văîngrijiţ i de mine; asta mi s-ar părea tare ciudat, dat fiind că
n-am fost obişnuit cu aşa ceva.
Regele schimbădintr-o datăfirul convorbirii printr-o întrebare nouă:
— Mâine dimineaţ ăvei fi aici, prin urmare?
— Ca şi în clipa de faţ ă, sire.
Regele făcu atunci câţ iva paşi prin cameră; era destul de vădit căardea
de nerăbdare de a vorbi, dar parcăo teamăascunsăîl reţ inea încă.
Locotenentul, în picioare, neclintit, cu pălăria în mână, cu pumnul
strâns la şold, îl privea cum se plimbăprin odaie şi, privindu-l astfel, îşi
spunea în sinea lui, muşcându-şi mustaţ a: "Nu e hotărât nici cât o jumătate
de pistol, pe cinstea mea! Pun rămăşag cănu va scoate o vorbă".
Regele continua săumble în sus şi în jos, aruncând din timp în timp
câte o privire furişăspre locotenent.
"Îi seamănăleit părintelui său – îşi urma celălalt monologul său tainic:
e în acelaşi timp şi mândru, şi zgârcit, şi sfios. Pe legea mea, nu-mi place
asemenea stăpân!"
Ludovic se opri în loc.
— Locotenente – zise el.
— La ordin, sire.
— De ce ai strigat astă-seară, acolo jos, în sală: "Muşchetari ai
maiestăţ ii sale, la rege!"
— Pentru cămi-aţ i dat acest ordin, sire.
— Eu?
— Chiar maiestatea voastră.
— Dar eu nu ţ i-am spus un singur cuvânt, domnule.
— Sire, un ordin se dăprintr-un semn, printr-o mişcare, printr-o
clipire, tot aşa de bine, tot aşa de limpede ca şi prin cuvinte. Un slujitor care
n-ar avea decât urechi, n-ar fi decât pe jumătate un bun slujitor.
— Atunci înseamnăcăai ochi pătrunzători, domnule.
— Ce văface săcredeţ i, sire?
— Faptul căvăd şi ceea ce nu este.
— Am ochi buni, e adevărat, sire, cu toate căîşi slujesc de mult şi cu
credinţ ăstăpânul; de aceea, de câte ori au de văzut ceva, nu scapăprilejul.
Or, astă-searăei au văzut cămaiestatea voastrăse roşise la faţ ădin pricină
căvoia săcaşte, cămaiestatea voastrăprivea cu o rugăminte grăitoare în
ochi, mai întâi spre eminenţ a sa, pe urmăspre regina-mamă, şi în fine către
uşa de la ieşire; şi au observat atât de bine tot ceea ce văspun, încât au
văzut buzele maiestăţ ii voastre gata săşopteascăaceste cuvinte: "Cine oare
măva scoate de aici?"
— Domnule!
— Sau cel puţ in acestea, sire: "Muşchetarii mei!" Atunci n-am mai
şovăit. Privirea văera îndreptatăspre mine, cuvintele mi se adresau mie; am
strigat numaidecât: "Muşchetari ai maiestăţ ii sale, la rege!" De altminteri,
era aşa de adevărat, sire, încât maiestatea voastrănu numai cănu m-a
dezminţ it, dar mi-a dat dreptate, ridicându-se şi plecând imediat.
Regele îşi întoarse capul şi zâmbi; apoi, dupăcâteva clipe, îşi îndreptă
privirea limpede asupra acestui chip atât de ager, atât de îndrăzneţşi atât de
hotărât, încât s-ar fi zis căare profilul energic şi semeţal unui vultur în
bătaia soarelui.
— Foarte bine – zise apoi, dupăun scurt răstimp, în care se străduia,
fărăa izbuti, să-l facăpe ofiţ er să-şi plece ochii în jos.
Dar, văzând căregele nu mai spune nimic, acesta se răsuci pe călcâie şi
făcu trei paşi spre uşă, murmurând în sinea lui: "N-o săvorbească. La
dracu! N-o săvorbească!"
— Mulţ umesc, domnule – zise atunci regele.
"Într-adevăr – urmălocotenentul în sinea lui – n-ar mai fi lipsit decât
asta, săfiu mustrat căam fost mai puţ in prost decât altul." Şi se îndreptă
spre uşă, sunându-şi pintenii milităreşte. Dar când ajunse în prag, simţ i că
dorinţ a regelui era să-l cheme înapoi şi se întoarse.
— Maiestatea voastrămai are să-mi spunăceva? întrebăel pe un ton ce
nu poate fi redat prin cuvinte şi care, fărăsăparăcăvoia săcâştige
încrederea regală, ascundea atâta convingătoare sinceritate, încât regele
răspunse în aceeaşi clipă:
— Da, domnule, apropie-te.
"În sfârşit – gândi ofiţerul – s-a hotărât săvorbească."
— Ascultă-mă.
— Nu pierd un singur cuvânt, sire.
— Vei încăleca pe cal, domnule, mâine dimineaţ ă, la ceasurile patru, şi
vei lua un cal înşeuat şi pentru mine.
— Din grajdurile maiestăţ ii voastre?
— Nu, unul de-ai muşchetarilor dumitale.
— Foarte bine, sire. Atâta tot?
— Şi măvei însoţ i.
— Singur?
— Singur.
— Voi veni aici săiau pe maiestatea voastrăsau voi aştepta?
— Măvei aştepta.
— Unde, sire?
— La poarta cea micădin parc.
Locotenentul se înclină, înţ elegând căregele i-a spus tot ceea ce avea
să-i spună. Într-adevăr, regele îi făcu un semn prietenesc cu mâna, căpoate
săse retragă.
Ofiţ erul ieşi din camera regelui şi se duse săse aşeze, cu un aer de
filozof, în jilţ
ul său, unde, departe de a se pregăti săadoarmă, aşa cum s-ar
putea crede, dat fiind ceasul înaintat al nopţ ii, începu să-şi răscolească
gândurile mai avan decât o făcuse vreodatăpânăatunci. Rezultatul acestor
meditări nu fu însăla fel de trist precum fuseserăgândurile lui de mai
înainte.
— Prea bine, şi-a dat drumul – îşi zise el. Dragostea îl împinge din
urmă, nu-l mai lasăîn pace. Regele nu face doi bani, dar omul va mai preţ ui
poate ceva. De altfel, o săvedem noi mâine dimineaţ ă... O, o – strigă
deodată, ridicându-se – iată, în sfârşit, o idee grozavă! Mii de draci, poate că
norocul meu atârnătocmai de aceastăidee!
Dupăaceastăexclamaţ ie, ofiţerul se ridicăşi începu sămăsoare de la
un capăt la altul, cu mâinile în buzunarele tunicii sale, imensa anticameră
care-i slujea de apartament.
Lămpiţ a ardea cu furie, sub suflarea unui vântişor rece care,
pătrunzând prin ochiurile uşii şi prin crăpăturile ferestrelor, tăia de-a
curmezişul sala. Împrăştia o luminăroşiatică, pâlpâitoare, aci vioaie, aci
slabăde tot, şi pe perete se vedea alergând umbra uriaşăa locotenentului,
ca o figurădin desenele lui Callot, cu spada agăţ atăla brâu şi cu panaşla
pălărie.
— Hotărât lucru – murmurăel – sau eu măînşel amar, sau Mazarin îi
întinde o cursătânărului îndrăgostit. Cardinalul a dat astă-searăo întâlnire
şi o adresă, cu acea bunăvoinţ ăpe care o aratănumai domnul Dangeau
însuşi. Am auzit bine şi cunosc însemnătatea cuvintelor: "Mâine dimineaţ ă–
a spus – ele se vor afla în dreptul podului de la Blois". La dracu, e limpede ca
lumina zilei – mai cu seama pentru un îndrăgostit. De aici stânjeneala aceea,
de aici şovăiala aceea şi ordinul pe care mi l-a dat: "Domnule locotenent al
muşchetarilor mei, mâine dimineaţ ă, la ceasurile patru, pe cal!" E tot aşa de
limpede ca şi cum mi-ar fi spus: "Domnule locotenent al muşchetarilor mei,
mâine dimineaţ ă, la ceasurile patru, la podul din Blois, ai înţ eles?" Iatădar
un secret de stat pe care la ora de faţ ănumai eu, păcătosul, îl ştiu. Fiindcă
am ochi buni, cum îi spuneam adineauri maiestăţ ii sale. Asta înseamnăc-o
iubeşte la nebunie pe păpuşica aceea de italiancă! Şi căa căzut în genunchi
înaintea mamei sale, cerându-i să-l însoare! Şi căregina s-a dus săcaute
lămuriri la curtea Romei, pentru a şti dacăo asemenea căsătorie, făcutăîm-
potriva voinţ ei ei, poate săfie îngăduită! Ah, de-aşmai avea o datădouăzeci
şi cinci de ani! Şi dacăi-aşşti aci, alături de mine, pe cei care nu-i mai am!
Dacăn-aşdispreţ ui adânc toatăaceastălume, l-aşînvrăjbi pe domnul
Mazarin cu regina-mamă, Franţ a cu Spania, şi aşpune pe tron o regină
dupăgustul meu. Dar, păcat... Şi locotenentul îşi pocni degetele în semn de
mare ciudă. Acest nemernic de italian, acest ticălos, aceastăleprăverde,
care n-a vrut să-i dea un milion regelui Angliei, poate cămie nu mi-ar da
nici o mie de pistoli pentru vestea pe care i-aşaduce-o. O, la dracu, iată
c-am început săcad în mintea copiilor! M-am scrântit de tot! Mazarin sădea
ceva. Ha, ha, ha! Şi ofiţ erul începu sărâdăcu hohote, de unul singur. Săne
culcăm – zise el – săne culcăm, şi cât mai repede. Mi-e capul ameţ it după
toate câte s-au întâmplat în seara asta; mâine trebuie săfim cu mintea mai
limpede.
Şi cu aceastăpovaţ ădatălui însuşi, trase mantaua peste cap, uitând
de regescul său vecin. Cinci minute mai târziu, dormea cu pumnii strânşi,
cu buzele întredeschise, lăsând să-i scape, nu taina sa, ci un sforăit
puternic, ce răsuna şi mai tare sub bolta măreaţ ăa anticamerei.

XIII
MARIA DE MANCINI

Soarele de-abia începuse sălumineze cu primele sale raze creştetul

copacilor din parc şi giruetele din vârful turnurilor castelului, când tânărul
rege, treaz de mai bine de douăceasuri, cu somnul spulberat din pricina
dragostei, deschise el însuşi oblonul şi aruncăo privire cercetătoare în
curţ ile palatului încăadormit. Văzu căera ora la care se înţ elesese: orologiul
cel mare din curte arăta chiar ceasurile patru şi un sfert. Nu-şi sculădin
somn valetul de cameră, care dormea adânc, în apropiere; se îmbrăcă
singur, şi când valetul veni fuga, buimăcit, crezând călipsise de la datoria
lui, Ludovic îl trimise din nou în camera sa, cerându-i cea mai deplină
linişte. Apoi coborî scara cea mică, ieşi pe o uşălateralăşi zări, lângăzidul
parcului, un călăreţcare ţ inea un cal de frâu. Acest călăreţnu putea fi
recunoscut de nimeni sub mantaua lui neagrăşi cu pălăria trasăpeste ochi.
Cât despre cal, înşeuat ca al oricărui burghez cu stare, nu dădea nimic de
bănuit nici celei mai ascuţ ite priviri.
Ludovic se apropie şi apucăfrâul calului; ofiţ erul îi ţinu scara, fărăsăfi
descălecat de pe calul său, şi întrebăcu glas încet ce poruncăîi dă
maiestatea sa.
— Urmează-mă– răspunse Ludovic al XIV-lea.
Ofiţerul îşi struni calul şi porni la trap dupăcel al stăpânului său,
coborând astfel înspre pod.
Când ajunserăpe malul celălalt al Loarei, regele zise:
— Domnule, îmi vei face plăcerea sămergi drept înainte, pânăcând vei
zări o trăsură; atunci te vei întoarce să-mi dai de veste; eu rămân aici.
— Maiestatea sa binevoieşte să-mi dea câteva amănunte asupra trăsurii
pe care sunt însărcinat s-o descopăr?
— O trăsurăîn care ai săvezi douădoamne, şi probabil pe însoţ itoarele
lor.
— Sire, nu vreau săfac nici o greşeală: mai e vreun alt semn dupăcare
aşputea sărecunosc aceastătrăsură?
— Va avea, pe cât cred, însemnele domnului cardinal.
— Prea bine, sire – răspunse ofiţ erul, pe deplin lămurit asupra
obiectului cercetărilor sale.
Porni în trap întins şi se îndreptăîn direcţ ia arătatăde rege. Dar nu
făcu decât vreo cinci sute de paşi, căzări patru catâri, apoi o trăsurăurcând
panta unei ridicături. In urma acesteia venea o a doua trăsură. Nu avu
nevoie decât de o aruncăturăde ochi, pentru a se încredinţ a căacestea erau
echipajele pe care pornise săle caute. Dădu pinteni calului şi, întorcându-se
la rege, îi spuse:
— Sire, iatătrăsurile! În cea dintâi, într-adevăr, sunt douădoamne, cu
însoţ itoarele lor; într-a doua sunt câţ iva valeţi, provizii şi lucrurile de
trebuinţ ă.
— Bine, bine – răspunse regele cu o voce tulburată. Acum du-te, te rog,
şi spune-le acestor doamne căun cavaler de la curte doreşte săle prezinte
omagii, dar numai lor singure.
Ofiţerul porni în galop.
"La naiba – îşi spunea el săltând în şa – iatăo îndeletnicire nouăşi
onorabilă, sper! Măplângeam cănu sunt nimic, şi iată-măconfidentul
regelui. Pe oricare muşchetar, asta l-ar face săcrape de mândrie!"
Se apropie de trăsurăşi-şi îndeplini misiunea în chip de mesager galant
şi spiritual.
În trăsurăse aflau, într-adevăr, douădoamne: una de o neasemuită
frumuseţ e, deşi puţ in cam slabă; cealaltămai puţ in înzestratăde natură,
dar vioaie, plăcutăşi întrunind în cutele subţ iri ale frunţ ii sale toate semnele
unei mari voinţ e. Îndeosebi ochii ei vii şi pătrunzători vorbeau mai limpede
decât toate frazele de dragoste obişnuite pe vremea aceea de galanterie.
Acesteia i se adresă, fărăsăse înşele, d'Artagnan, cu toate că, dupăcum am
spus, cealaltăera poate mai frumoasă.
— Doamnelor – zise el – sunt locotenent de muşchetari şi vreau săvă
spun căse aflăîn drum un cavaler care văaşteaptăşi care doreşte săvă
prezinte omagiile sale.
La aceste cuvinte, al căror efect el îl urmărea cu multăcuriozitate,
doamna cu ochi negri scoase un ţ ipăt de bucurie, se plecăpeste uşa trăsurii
şi, văzându-l pe cavaler apropiindu-se în goană, întinse braţ ele strigând:
— Ah, scumpul meu sire!
Şi lacrimile îi podidirănumaidecât ochii.
Vizitiul trase de hăţ uri, însoţitoarele din fundul trăsurii se ridicară
nedumerite, iar cea de a doua doamnăfăcu o plecăciune încheiatăprin cel
mai ironic surâs pe care gelozia l-a aşternut vreodatăpe buzele unei femei.
 — Maria! ScumpăMaria! exclamăregele, luând în mâinile sale mâna
doamnei cu ochi negri.
Şi, deschizând el însuşi uşa grea a trăsurii, o smulse dinăuntru cu
atâta însufleţ ire, încât ea se trezi în braţ ele lui mai înainte de a fi atins cu
picioarele pământul.
Locotenentul, oprit în partea cealaltăa trăsurii, vedea şi auzea totul,
fărăsăfie băgat în seamă.
Regele dădu braţ ul domnişoarei de Mancini şi le făcu semn vizitiilor şi
lacheilor să-şi urmeze calea.
Se făcuserăaproape ceasurile şase; drumul era răcoros şi nespus de
plăcut; copacii înalţ i, cu frunzişul încăînvăluit în borangic de aur, îşi
prelingeau roua dimineţ ii depusăca nişte diamante lichide pe ramurile lor
tremurătoare; iarba se veştejea la rădăcina tufelor de mărăcini; rândunicile,
întoarse doar de câteva zile, descriau, cu zborul lor graţ ios, curbe largi între
cer şi apă; o adiere de vânt, încărcatăde miresmele crângului înflorit, alerga
de-a lungul drumului şi încreţ ea pânza de apăa fluviului; toate aceste
frumuseţ i ale dimineţ ii, toate aceste miresme ale câmpului, toate aceste
înălţări ale pământului către cer îi îmbătau pe cei doi îndrăgostiţ i, care
mergeau alături, sprijiniţ i unul de altul, ochi în ochi, mânăîn mână, şi care,
mistuiţ i de aceleaşi dorinţ e, nu îndrăzneau parcăsăvorbească, într-atât de
multe aveau să-şi spună.
Ofiţ erul observăcăarmăsarul părăsit trăgea încoace şi încolo, ceea ce o
neliniştea pe domnişoara de Mancini. Se folosi de acest prilej ca săse
apropie şi săapuce frâul calului, apoi, mergând pe jos între cei doi cai pe
care-i ţinea acum de zăbale, nu-i scăpănici un cuvânt, nici un gest al celor
doi îndrăgostiţ i.
Cea dintâi care vorbi fu domnişoara de Mancini.
— Ah, scumpul meu sire – zise ea – aşadar nu măvei părăsi, da?
— Nu te părăsesc, Maria, vezi bine – răspunse regele.
— Mi s-a spus de atâtea ori totuşi că, de îndatăce ne vom despărţ i, n-ai
săte mai gândeşti la mine.
— ScumpăMaria, oare abia astăzi ai ajuns săînţ elegi căsuntem
înconjuraţ i de oameni care au interesul săne amăgească?
— Dar, sire, aceastăcălătorie, aceasta alianţ ăcu Spania? Vor săte
însoare!
Ludovic lăsăcapul în jos.
În clipa aceea, ofiţ erul putu săvadălucind în soare privirea Mariei de
Mancini, care scânteia ca un pumnal ţ âşnind din teacă.
— Şi n-ai făcut nimic pentru dragostea noastră? întrebătânăra fată,
dupăun moment de tăcere.
— Ah, domnişoară, dar cum poţ i săcrezi una ca asta! Am căzut la
picioarele mamei mele; am rugat-o, am implorat-o; i-am spus căfericirea
mea eşti numai dumneata; am ameninţ at...
— Şi? întrebăcu însufleţ ire Maria.
— Ei bine, regina-mamăa scris la curtea din Roma şi i s-a răspuns căo
căsătorie între noi nu va avea nici o valoare şi cănu va fi recunoscutăde
Sfântul Părinte. Văzând, în sfârşit, cănu mai e nici o nădejde pentru noi, am
cerut săse amâne cel puţ in căsătoria mea cu Infanta.
— Ceea ce n-a împiedicat săte afli acum în drum spre ea.
— Ce vrei! La rugăminţ ile mele, la implorările şi lacrimile mele, au
răspuns prin raţ iuni de stat.
— Şi atunci?
— Ei bine, ce vrei săfac, domnişoară, când atâtea voinţ e s-au coalizat
împotriva mea?
Acum fu rândul Mariei sălase capul în jos.
 — În cazul acesta, va trebui să-ţ i spun adio pentru totdeauna – zise ea.
Ştii oare cămătrimit în surghiun, ca vor sămăînmormânteze? Ştii căvor să
facăşi mai mult încă, ştii căşi-au pus în gând sămămărite şi pe mine?
Ludovic se îngălbeni şi îşi duse mâna la inimă.
— Dacăar fi fost vorba numai de viaţ a mea, întrucât am fost atât de
chinuită, aşfi cedat, dar socoteam căe vorba de viaţ a ta, scumpul meu sire,
şi m-am luptat din răsputeri ca să-ţ i fie păstratăfericirea.
— Oh, da, fericirea mea, comoara mea! murmurăregele, mai mult din
galanterie, poate, decât din pasiune.
— Cardinalul s-ar fi înduplecat – zise Maria – dacăai fi stat de vorbăcu
el, dacăai fi stăruit. Să-l ştie pe regele Franţ ei nepot al lui! Gândeşte-te, sire!
Ar fi făcut orice pentru asta, chiar şi război. Cardinalul, având încredinţ area
căguverneazăsingur, sub îndoitul pretext căl-a crescut pe rege şi căi-a dat
apoi pe nepoata sa, cardinalul ar fi înfrânt toate voinţ ele, ar fi trecut peste
toate piedicile, Oh, sire, sire, te asigur de asta! Eu sunt femeie şi văd limpede
în tot ce priveşte dragostea.
Aceste cuvinte produserăasupra regelui o impresie cu totul
neobişnuită. S-ar fi zis căîn loc să-i aprindăpatima, dimpotrivă, i-o stinseră.
Încetini pasul şi spuse dintr-o dată:
— Ce vrei, domnişoară! Totul s-a prăbuşit.
— În afarăde voinţ a ta, nu-i aşa, scumpul meu sire?
— Vai! făcu regele, roşind. Dar am eu oare vreo voinţ ă?
— Oh – lăsăsă-i scape îndureratădomnişoara de Mancini, rănităde
acest răspuns.
— Regele n-are altăvoinţ ădecât aceea pe care i-o dicteazăpolitica, în
afarăde aceea pe care i-o impune raţ iunea de stat.
— Oh, asta înseamnăcănu măiubeşti! strigăMaria. Dacăm-ai iubi,
sire, ai avea o voinţ ă.
Rostind aceste cuvinte, Maria îşi ridicăochii spre iubitul ei, pe care-l
văzu mai palid şi mai abătut decât un surghiunit ce-şi părăseşte pentru
totdeauna pământul unde s-a născut.
— Învinuieşte-măde orice – murmurăregele – dar nu-mi spune cănu
te iubesc,
O lungătăcere urmădupăaceste cuvinte, pe care tânărul rege le
pronunţ ase cu un simţ ământ pe cât de adevărat, pe atât de adânc.
— Nu pot sămăgândesc, sire – reluăMaria, făcând o ultimăîncercare –
cămâine sau poimâine n-am săte mai văd; nu pot sămăgândesc căîmi voi
încheia tristele zile departe de Paris, căbuzele unui bătrân, ale unui
necunoscut vor atinge aceasta mânăpe care o ţ ii acum într-ale tale; nu, cu
adevărat, nu pot sămăgândesc la toate acestea, sire, fărăca biata mea
inimăsănu fie zdrobităde deznădejde.
Şi, în aceeaşi clipă, Maria de Mancini izbucni în plâns.
Regele, la rândul lui, adânc mişcat, îşi duse batista la gurăşi îşi înăbuşi
un suspin.
— Uite – zise ea – trăsurile s-au oprit; sora mea măaşteaptă; a sosit
clipa hotărâtoare; ceea ce vei hotărî acum va fi hotărât pentru toatăviaţ a.
Vai, sire, vrei oare săte pierd? Vrei oare ca aceea căreia i-ai spus "te iubesc"
săfie a altuia, şi nu a regelui ei, a stăpânului ei, a iubitului ei? Oh, curaj,
Ludovic! Un singur cuvânt. Spune: Vreau! şi întreaga mea viaţ ăva fi legată
de a ta, şi inima mea îţ i va aparţ ine pentru totdeauna.
Regele nu răspunse nimic.
Maria îl privi atunci aşa cum Didona îl privise pe Eneas în
Câmpurile-Elizeene, cu înverşunare şi dispreţ .
— Adio – zise ea. Adio viaţ ă, adio dragoste, adio cer!
Şi făcu un pas săse depărteze. Regele o opri, îi luămâna, o duse la
buzele sale şi, deznădejdea fiind mai puternicădecât hotărârea pe care se
părea căo luase înlăuntrul său, lăsăsăcadăpe aceastăfrumoasămânăo
lacrimăarzătoare de părere de rău, care o făcu pe Maria sătresară, ca şi
cum aceastălacrimăo arsese cu adevărat. Văzu ochii umezi ai regelui,
fruntea lui pală, buzele îndurerate, şi strigăcu un accent pe care nimic nu
l-ar putea reda:
— Vai, sire, eşti rege, plângi, şi eu plec!
Regele, în loc de orice răspuns, îşi ascunse faţ a în batistă.
Ofiţerul scoase un fel de răcnet care sperie cei doi cai.
Domnişoara de Mancini, mânioasă, îl părăsi pe rege şi se urcă
numaidecât în trăsură, strigând către vizitiu:
— Porneşte, porneşte repede!
Vizitiul se supuse, dădu bice cailor, şi trăsura grea se urni scârţ âind
din osiile sale, în timp ce regele Franţ ei, singur, abătut, doborât, nu
îndrăznea săse mai uite nici înainte, nici înapoia lui.

XIV
UNDE REGELE ŞI LOCOTENENTUL DAU DOVADĂCĂAU ŢINERE DE
MINTE

Dupăce regele, ca toţ i îndrăgostiţii din lume, privi îndelung şi cu

încordare orizontul unde dispărea trăsura ce-o conducea pe iubita lui, după
ce se întoarse şi se reîntoarse de o sutăde ori cu faţ a în aceeaşi direcţie şi
dupăce izbuti, în cele din urmă, să-şi potoleascăîntrucâtva vârtejul ce-i
răvăşea inima şi gândurile, îşi aduse, în sfârşit, aminte cănu era singur.
Ofiţerul ţinea, alături, calul de frâu, şi nu pierduse cu totul nădejdea de
a-l vedea pe rege schimbându-şi hotărârea. "Mai are încătimp săse arunce
în şa şi săalerge dupătrăsură; cele câteva clipe de zăbavănu înseamnă
nimic."
Dar imaginaţ ia locotenentului de muşchetari era prea vie şi prea
bogată; o întrecea pe aceea a regelui, care se ferea sămeargăcu gândul atât
de departe. Se mulţ umi săse apropie de ofiţ er şi săspunăcu glas îndurerat:
— S-a sfârşit... Pe cai!
Ofiţerul, năpădit parcăel însuşi de aceeaşi durere şi de aceeaşi tristeţ e,
încălecăpe cai cu mişcări încete, foarte posomorât. Regele porni înainte,
locotenentul dupăel.
La pod, Ludovic întoarse capul pentru ultima oară. Ofiţ erul, răbdător ca
un zeu ce-ar avea eternitatea înaintea şi în urma lui, mai spera încăîntr-o
răzgândire. Dar în zadar; nimic nu se întâmplă. Regele apucăpe aleea care
ducea la castel şi intrăpe poartăîn clipa când orologiul suna ceasurile
şapte.
Dupăce regele ajunse în curtea castelului şi dupăce muşchetarul,
căruia nu-i scăpa nimic, văzuse cum un colţde perdea se ridicase la
fereastra cardinalului, Ludovic scoase un oftat adânc, asemenea unui om
dezlegat de cele mai apăsătoare griji, şi zise cu jumătate de glas:
— Deocamdată, domnule ofiţ er, cred căam terminat!
Regele îşi chemăgentilomul, căruia îi spuse:
— Pînăla ceasurile două, nu voi primi pe nimeni; m-ai auzit, domnule?
— Sire – răspunse gentilomul – e însăcineva care doreşte săintre.
— Cine?
— Locotenentul de muşchetari.
— Cel care m-a însoţ it?
— Da, sire!
 — Ah! făcu regele. Ei bine, săintre.
Ofiţerul se ivi în prag. Regele făcu un semn, gentilomul şi valetul de
camerăieşiră. Ludovic îi urmări cu privirea pânăcând închiserăuşa, apoi,
dupăce draperiile grele căzurăla loc în urma lor, vorbi:
— Dumneata, venind aici, mi-ai adus aminte, domnule, căuitasem să-ţ i
cer un lucru: nimeni nu trebuie săafle nimic despre cele ce s-au întâmplat.
— Oh, sire, nu e nevoie ca maiestatea voastrăsă-şi dea osteneala de
a-mi porunci aceasta. Se vede cănu măcunoaşte.
— Da, domnule, e adevărat; ştiu căeşti discret, dar cum nu luasem nici
o măsură.
Ofiţerul se înclină.
— Maiestatea voastrănu are să-mi spunănimic? întrebăel.
— Nimic, domnule, poţ i săte retragi.
— Aşputea obţ ine îngăduinţ a de a nu o face înainte de a-i fi vorbit
regelui, sire?
— Ce ai să-mi spui? Explică-te, domnule.
— Sire, un lucru fărăînsemnătate pentru maiestatea voastră, dar care
măpreocupăfoarte mult pe mine. Rog săfiu iertat deci căvărăpesc din
timp. Dacăn-ar fi grabnic, dacăn-ar fi absolut necesar săvăvorbesc, n-aşfi
cutezat săvin aici, şi m-aşfi făcut dispărut, mut şi supus, cum am fost
totdeauna.
— Cum dispărut! Nu te înţ eleg.
— Sire, într-un cuvânt, am venit săcer maiestăţ ii voastre săfiu eliberat
din slujbă.
Regele făcu o mişcare de surprindere, dar ofiţ erul rămase neclintit ca o
statuie.
— Săfii eliberat din slujbă, domnule? Şi pentru câtăvreme, te rog?
— Pentru totdeauna, sire.
— Cum aşa, vei înceta de a mămai servi, domnule? zise Ludovic, cu o
expresie ce trăda mai mult decât surpriza.
— Sire, spre marea mea părere de rău.
— Cu neputinţ ă.
— Ba da, sire. Am îmbătrânit; sunt treizeci şi patru sau treizeci şi cinci
de ani de când port armura; bieţ ii mei umeri sunt obosiţ i; simt cătrebuie să
las locul celor tineri. Eu nu sunt din veacul cel nou, am rămas cu un picior
în cel vechi! Îmi dau seama de asta, întrucât totul pare ciudat în ochii mei,
totul măuimeşte, totul măzăpăceşte. Pe scurt, am onoarea săcer maiestăţ ii
voastre de a măelibera din slujbă.
— Domnule – zise regele privind spre ofiţ erul care purta uniforma cu o
uşurinţ ăce-ar fi fost pizmuităde oricare tânăr – dar dumneata eşti mai
puternic şi mai vânjos decât mine.
— Oh, sire – răspunse ofiţ erul cu un zâmbet de prefăcutămodestie –
maiestatea voastrăîmi spune asta fiindcăam încăochiul bun şi piciorul
sigur, fiindcănu măclatin încăîn şa şi fiindcămustaţ a mi-e încăneagră.
Dar, sire, toate astea-s deşertăciunea deşertăciunilor; visuri, închipuire,
fum, sire! Par încătânăr, e adevărat, dar sunt bătrân de tot, şi în şase luni
de aici încolo, nu e nici o îndoială, măvor năpădi junghiurile, guta,
neputinţ a. Aşadar, sire...
— Domnule – îl întrerupse regele – adu-ţ i aminte cuvintele de aseară;
stăteai în acelaşi loc unde te afli acum şi îmi spuneai căeşti înzestrat cu cea
mai straşnicăsănătate din Franţ a, ca nu cunoşti oboseala, cănu-ţ i pasă
dacăţ i se va cere săfaci zile şi nopţ i de strajă. Mi-ai spus oare toate acestea,
da sau nu? Catăsă-ţ i reaminteşti, domnule.
Ofiţerul scoase un suspin uşor.
— Sire – zise el – bătrâneţ ea e plinăde vanitate, şi trebuie săli se ierte
bătrânilor căse laudă, atunci când nimeni nu-i mai laudă. Am spus acele
fraze, tot ce se poate; dar adevărul este, sire, căsunt foarte obosit şi căcer
săfiu trecut la pensie.
— Domnule – spuse regele înaintând spre ofiţ er cu o mişcare plinăde
eleganţ ăşi de maiestate – dumneata nu-mi arăţ i adevărata cauză; vrei să
părăseşti serviciul meu, e drept, dar îmi ascunzi motivul care te îndeamnăsă
faci aceasta.
— Sire, vărog săcredeţ i că...
— Cred ceea ce văd, domnule; văd un bărbat în putere, energic, plin de
prezenţ ăde spirit, cel mai bun soldat al Franţ ei, poate, şi un asemenea
personaj nu măpoate încredinţ a pentru nimic în lume cădumneata ai avea
nevoie de odihnă.
— Ah, sire – rosti locotenentul cu amărăciune – câte măguliri!
Maiestatea voastrămăia drept altcineva, fărăîndoială. Energic, viguros,
înţelept, viteaz, cel mai bun soldat al armatei! Dar, sire, maiestatea voastră
exagereazămicile mele merite în aşa măsură, că, oricât de bunăpărere aş
avea despre mine, ajung sănu mămai recunosc, zău! Dacăaşfi atât de
înfumurat încât săcred numai pe jumătate cuvintele maiestăţ ii voastre,
m-aşsocoti un om de preţ , absolut necesar; aşspune căun slujitor care
întruneşte atât de multe şi atât de strălucite însuşiri e o comoarănepreţ uită.
Dar, sire, eu toatăviaţ a mea, în afarăde azi, măsimt dator s-o spun, am
fost, dupăpărerea mea, preţ uit mult mai prejos decât meritam. De aceea,
repet, maiestatea voastrăexagerează.
Regele îşi încruntăsprâncenele, deoarece în cuvintele acestea ale
ofiţerului vedea surâzând amar o ironie.
— Uite ce e, domnule – zise el – săvorbim pe faţ ăde astădată. Nu-ţ i
place săte afli în serviciul meu? Spune! Haide, răspunde deschis, fărăocol,
cu îndrăzneală, aşa vreau!
Ofiţerul, care de câteva clipe îşi învârtea pălăria în mâini, cu un aer
încurcat, la auzul acestor cuvinte îşi ridicădeodatăfruntea.
— Oh, sire – răspunse el – iatăceea ce-mi uşureazămult stânjeneala.
La o întrebare pusăatât de deschis, voi răspunde şi eu la fel de deschis. A
spune adevărul e un lucru bun, atât pentru plăcerea pe care o încerci de a-ţ i
uşura inima, cât şi pentru raritatea faptului. Voi spune deci întregul adevăr
în faţa regelui meu, rugându-l totuşi să-i ierte sinceritatea unui bătrân
ostaş.
Ludovic privi spre ofiţ er cu o vie nelinişte, ce se manifesta prin
neastâmpărul gestului.
— Ei bine, vorbeşte – zise el – căci sunt nerăbdător săaud adevărurile
pe care vrei sămi le spui.
Ofiţerul îşi aruncăpălăria pe o masă, apoi chipul său, şi aşa plin de
inteligenţ ăşi de demnitate, luădeodatăun aer ciudat de măreţ ie şi
solemnitate.
— Sire – rosti el – părăsesc serviciul regelui, fiindcăsunt nemulţ umit. În
timpurile de azi, sluga se poate apropia cu respect de stăpânul său, aşa cum
fac eu acum, punându-i la picioare roadele muncii lui, înapoindu-i uneltele,
dându-i socotealăde fondurile ce i-au fost încredinţ ate, spunând: "Stăpâne,
ziua mea de muncăs-a încheiat, plăteşte-mă, te rog, şi săne despărţ im".
— Domnule! Domnule! strigăregele, roşu la faţ ăde mânie.
— Ah, sire – răspunse ofiţ erul, îndoindu-şi o clipăgenunchiul –
niciodatăun servitor n-a fost mai respectuos decât sunt eu în faţ a maiestăţ ii
voastre; dar mi-aţ i poruncit săspun adevărul. Şi acum, când am început
să-l spun, el va trebui săizbucnească, chiar dacăîmi veţ i ordona sătac.
Era atâta hotărâre întipărităîn trăsăturile încordate de pe chipul
ofiţerului, încât Ludovic al XIV-lea nu avu nevoie să-i mai spunăsă
continue; el vorbi deci mai departe, în vreme ce regele îl privea cu o
curiozitate amestecatăcu admiraţ ie.
— Sire, în curând se împlinesc treizeci şi cinci de ani, dupăcum
spuneam, de când slujesc coroana Franţ ei; puţ ini oameni au tocit atâtea
spade ca mine în aceastăslujbă, şi spadele de care vorbesc erau dintre cele
mai bune, sire. Eram un copilandru, care nu cunoştea nimic pe lume, în
afarăde curaj, când regele, părintele vostru, a bănuit în mine un om. Eram
un om, sire, când cardinalul de Richelieu, care se pricepea, a ghicit în mine
un vrăjmaş. Sire, povestea acestei duşmănii dintre furnicăşi leu aţ i putea să
o citiţi de la primul pânăla ultimul rând în arhivele secrete ale familiei
voastre. Dacăvăvine pofta vreodatăsăo faceţ i, sire, nu staţ i nici o clipăîn
cumpănă: povestea merităaceastăosteneală, v-o spun eu. Veţ i citi acolo că
leul, obosit, istovit, gâfâind, ceru, în sfârşit, iertare, şi trebuie recunoscut un
lucru: căa iertat şi el. Ah, frumoase vremuri erau acelea, sire, încărcate de
bătălii, ca o epopee de Tasso sau de Ariosto! Măreţ ia acelor timpuri, pe care
al nostru nu poate săşi-o închipuie, a fost pentru noi ceva obişnuit. Timp de
cinci ani, am fost erou în fiecare zi, cel puţ in dupăcâte mi-au spus unele
personaje cu merite; şi nu-i puţ in lucru, credeţ i-mă, sire, un eroism de cinci
ani în şir! Totuşi, eu cred cele ce mi-au spus acei domni cu merite, deoarece
ştiau săcântăreascălucrurile: ei se numeau domnul de Richelieu, domnul
de Buckingham, domnul de Beaufort, domnul de Retz – acesta din urmă, un
geniu aspru, şi el, în războiul străzilor! – în sfârşit, regele Ludovic al XIII-lea,
şi chiar regina, augusta voastrămamă, care a avut bunăvoinţ a să-mi spună
într-o zi: Mulţumesc! Nu mai ştiu ce serviciu avusesem fericirea să-i aduc.
Iertaţi-mă, sire, căvorbesc cu atâta îndrăzneală; dar ceea ce văpovestesc
acum, am avut cinstea săo mai spun maiestăţ ii voastre, face parte din
istorie.
Regele îşi muşcăbuzele şi se trânti cu zgomot într-un fotoliu.
— Plictisesc pe maiestatea voastră– zise locotenentul. Eh, sire, iatăce
înseamnăadevărul! E un tovarăşnecruţ ător, îmbrăcat în ţ epi de fier: îl
răneşte pe cel care-l atinge, ba uneori chiar şi pe cel care-l rosteşte.
— Nu, domnule – răspunse regele – te-am poftit săvorbeşti, vorbeşte
deci!
— Dupăce i-am slujit pe rege şi pe cardinal, am slujit apoi regenţ a,
sire. M-am bătut de asemeni cumplit în Frondă, dar nu chiar ca prima dată.
Oamenii începeau săscadăîn înălţ ime. Asta însănu m-a împiedicat să
comand pe muşchetarii maiestăţ ii voastre în câteva încăierări primejdioase,
care au rămas pe lista de izbânzi a companiei. Măbucuram pe vremea aceea
de un renume straşnic! Eram omul de încredere al domnului de Mazarin:
Locotenente colo, locotenente dincolo! Locotenente în dreapta, locotenente în
stânga! Nu se dădea un singur ghiont în Franţ a, fărăca preaplecata slugăa
maiestăţ ii voastre sănu fie însărcinatăcu executarea lui! Dar curând,
domnul cardinal nu se mulţ umi numai cu Franţ a: mătrimise în Anglia, pe
seama domnului Cromwell. Încăun domn care nu era de loc blând, vă
asigur, sire. Am avut cinstea de a-l cunoaşte şi am putut să-l cântăresc bine.
Mi s-a făgăduit mult în contul acestei misiuni; şi, întrucât am făcut acolo cu
totul altceva decât ceea ce mi se recomandase săfac, am fost răsplătit din
belşug, căci m-au numit în cele din urmăcăpitan de muşchetari, adicămi
s-a dat sarcina cea mai râvnităde la curte, aceea care deschide calea mare-
şalilor Franţ ei, şi pe bunădreptate, căci cine zice căpitan de muşchetari, zice
floarea armatei şi regele vitejilor!
— Căpitan, domnule? replicăregele. Greşeşti, vrei poate săspui
locotenent.
— Nu, sire, eu nu greşesc niciodată. Maiestatea voastrăpoate cere
lămuriri asupra acestui punct: domnul de Mazarin mi-a dat brevetul.
 — Ei bine?
— Dar domnul de Mazarin, maiestatea voastrăo ştie mai bine ca
oricine, nu dăprea deseori ceva, ba uneori chiar ia înapoi ceea ce dă: după
ce s-a încheiat pacea şi n-a mai avut nevoie de mine, mi-a retras brevetul.
Fărăîndoială, nu eram vrednic să-l înlocuiesc pe domnul de Tréville, această
ilustrăfigură; dar, în sfârşit, mi se făgăduise, mi se dăduse, deci trebuia să
rămânăaşa.
— Aceasta este ceea ce te nemulţ umeşte, domnule? Ei bine, voi cere
lămuriri. Iubesc dreptatea, şi plângerea dumitale, cu toate căe făcută
soldăţ eşte, nu-mi displace.
— Oh, sire – protestăofiţ erul – maiestatea voastrănu m-a înţ eles: eu nu
mai cer nimic acum.
— Din prea multămodestie, domnule; dar eu vreau săîndrept lucrurile,
şi mai târziu...
— Oh, sire, ce vorbă! Mai târziu! Iatătreizeci de ani de când trăiesc cu
acest cuvânt plin de intenţ ii bune, care a fost rostit de atâtea mari personaje
şi pe care-l rosteşte, la rându-i, gura maiestăţ ii voastre. Mai târziu! Aşa am
primit douăzeci de răni şi am ajuns la cincizeci şi patru de ani, fărăsăfi
avut vreodatăun ludovic în pungăşi fărăsăfi găsit vreodatăun sprijinitor
în calea mea, eu care am sprijinit atâţ ia oameni! De aceea, acum schimb
vorba, sire, şi când mi se spune: Mai târziu, eu răspund: Numaidecât. Nu cer
altceva decât odihnă, sire. Îmi poate fi acordată: nu va costa pe nimeni
nimic.
— Nu măaşteptam la felul acesta de a vorbi, domnule, mai ales din
partea unui om care a trăit în preajma celor mari. Uiţ i căvorbeşti regelui,
unui gentilom care se trage dintr-o casătot atât de bunăca şi a dumitale,
presupun, şi când eu spun mai târziu, e un lucru sigur.
— Nu măîndoiesc, sire; dar iatăsfârşitul acestui teribil adevăr pe care
aveam săvi-l spun: când voi vedea pe aceastămasăbastonul de mareşal,
spada de conetabil sau coroana Poloniei, în loc de mai târziu, văjur, sire, că
voi spune tot numaidecât. Ah, iertaţ i-mă, sire, sunt din ţ inutul bunicului
vostru, Henric al IV-lea: nu vorbesc prea des, dar când deschid gura spun
totul.
— Viitorul domniei mele te ispiteşte prea puţ in, dupăcât se pare,
domnule! rosti Ludovic cu trufie.
— Uitare, uitare peste tot! strigăofiţ erul, ridicând fruntea sus. Stăpânul
şi-a uitat de slugă, şi iatăcăsluga a ajuns să-şi uite de stăpân. Trăiesc
într-o vreme nenorocită, sire! Văd o tinereţ e descurajatăşi plinăde temeri,
sfioasăşi despuiată, când ar trebui săfie puternicăşi bogată. Deschid
aseară, de pildă, uşa regelui Franţ ei pentru un rege al Angliei, pe al cărui
părinte, eu, păcătosul, am fost cât pe-aci să-l scap de la moarte, dacă
Dumnezeu nu mi-ar fi stat împotrivă, ocrotindu-l pe alesul său, Cromwell!
Deschid, zic, aceastăuşă, adicăpalatul unui frate pentru alt frate, şi văd –
ah, sire, asta îmi strânge inima! – şi văd cum ministrul acestui rege îl alungă
pe proscris şi-şi umileşte stăpânul, osândind la mizerie pe un alt rege,
semenul său; în sfârşit, îl văd pe Prinţ ul meu, care e tânăr, frumos, viteaz,
care are curajul în inimăşi fulgerul în privire, îl văd tremurând în faţ a unui
preot care îşi râde de el în dosul perdelelor de la odaia de culcare, unde
socoteşte în patul său tot aurul Franţ ei, pe care-l înfundăapoi în cufere
necunoscute de nimeni. Da, văînţ eleg privirea, sire. Am dus îndrăzneala
pânăla nebunie, dar ce vreţ i? Sunt un bătrân şi spun maiestăţ ii voastre,
regele meu, cuvinte pe care i le-aşvârî înapoi pe gât celui ce-ar îndrăzni săle
rosteascăîn faţ a mea. Dar mi-aţ i poruncit să-mi descarc inima înaintea
voastră, sire, şi las săse scurgăla picioarele maiestăţ ii voastre veninul pe
care l-am adunat în suflet timp de treizeci de ani, cum aşlăsa sămi se
scurgătot sângele, dacămaiestatea voastrămi-ar cere-o.
Regele, fărăsăspunăun cuvânt, îşi şterse cu batista sudoarea rece ce-i
năpădise fruntea şi tâmplele. Clipa de tăcere care urmădupăaceastă
înfocatămărturisire fu pentru cel care vorbise, ca şi pentru cel care
ascultase, ca un veac de suferinţ ă.
— Domnule – rosti în cele din urmăregele – dumneata ai pronunţ at
cuvântul uitare, şi eu n-am auzit decât acest cuvânt; îi voi răspunde deci lui
singur. Alţ ii au putut săuite, eu însănu, şi, ca dovadă, îmi aduc aminte că
într-o zi de răscoală, într-o zi când poporul furios, furios şi mugind ca
marea, năvălise în Palatul Regal, într-o zi, în sfârşit, când măprefăceam că
dorm în patul meu, un singur om, cu spada trasă, ascuns la căpătâiul meu,
veghea asupra vieţ ii mele, gata săşi-o primejduiascăpe a sa pentru mine,
aşa cum şi-o primejduise de douăzeci de ori pentru cei din familia mea.
Acest gentilom, căruia i-am cerut atunci să-şi spunănumele, nu se numea
cumva domnul d'Artagnan? Spune, domnule!
— Maiestatea voastrăare o memorie bună– răspunse cu răceală
ofiţerul.
— Atunci, domnule – continuăregele – dacăpăstrez asemenea amintiri
din vremea copilăriei, îţ i poţi da seama cât de bine le voi ţ ine minte pe cele
de la maturitate.
— Maiestatea voastrăa fost cu dărnicie înzestratăde Dumnezeu – zise
ofiţerul pe acelaşi ton.
— Ia săvedem, domnule d'Artagnan – reluăregele cu multănelinişte –
dumneata nu poţ i avea oare răbdarea pe care o am eu? Dumneata nu poţ i
face, oare, ceea ce fac eu? Ia săvedem!
— Şi ce face maiestatea voastră, sire?
— Aştept.
— Maiestatea voastrăpoate săaştepte, fiindcăe tânăr; eu însă, sire, eu
n-am timp săaştept: bătrâneţ ea e în pragul casei mele, şi pe urmele ei calcă
moartea, care îşi vârăochii prin toate ungherele. Maiestatea voastrăe la
începutul vieţ ii şi are în faţ ăun viitor plin de speranţ e şi de belşug; pe când
eu, sire, eu măaflu la celălalt capăt al orizontului, şi suntem atât de departe
unul de altul, încât nu voi mai avea timp săaştept ca maiestatea voastrăsă
vinăpânăla mine.
Ludovic făcu un înconjur al camerei, ştergându-şi mereu sudoarea
aceea care i-ar fi îngrozit pe medici, dacămedicii ar fi putut să-l vadăpe rege
într-o astfel de stare.
— Bine, domnule – spuse apoi Ludovic al XIV-lea pe un ton scurt. Vrei
săte retragi la pensie? Ţi se va îngădui acest lucru. Îmi înaintezi atunci
demisia din gradul de locotenent de muşchetari?
— O depun cu toatăumilinţ a la picioarele maiestăţii voastre, sire.
— De ajuns. Voi pune săţ i se ordonanţ eze pensia.
— Voi rămâne pentru totdeauna recunoscător maiestăţ ii voastre,
— Domnule – mai rosti regele, străduindu-se din răsputeri săse
stăpânească– cred căpierzi un stăpân bun.
— Şi cu cred asta, sire.
— Vei mai găsi, oare, vreunul la fel?
— Oh, sire, ştiu cămaiestatea voastrănu are pereche în lumea
întreagă, de aceea, de aici înainte nu voi mai sluji nici un rege de pe pământ
şi nu voi mai avea alt stăpân decât pe mine însumi.
— Ai săte ţ ii de cuvânt?
— O jur în faţ a maiestăţ ii voastre.
— N-am săuit aceastădeclaraţ ie, domnule.
D'Artagnan se înclină.
— Şi ştii căam o memorie bună– adăugăregele.
 — Da, sire; aşdori însăca aceastămemorie sătrădeze pe maiestatea
voastrăîn clipa de faţ ă, pentru a uita necazurile pe care am fost silit săle
dezvălui cu atâta îndrăznealăochilor săi. Maiestatea voastrăe mai presus de
săraci şi de umili, încât sper...
— Maiestatea mea, domnule, va face întocmai ca soarele, care vede
totul, şi pe mari şi pe mici, şi pe bogaţ i şi pe săraci, dând strălucire unora,
căldurăaltora, şi tuturor viaţ ă. Adio, domnule d'Artagnan, adio, eşti liber!
Şi, cu un oftat adânc, înăbuşit în coşul pieptului, regele trecu repede în
camera de-alături.
D'Artagnan îşi luăpălăria de pe masa unde o aruncase şi ieşi.

XV
PROSCRISUL

D'Artagnan nu ajunsese încăIa capătul de jos al scării, când regele îşi

strigăgentilomul.
— Am să-ţ i dau o însărcinare, domnule – zise el.
— Sunt la ordinele maiestăţ ii voastre.
— Aşteaptăpuţ in.
Şi tânărul rege se aşezăsăaştearnăpe hârtie scrisoarea următoare,
care-l costămai mult de un suspin, cu toate căîn acelaşi timp ceva
asemănător cu un simţ ământ de biruinţ ăstrălucea în ochii lui;

Domnule cardinal,
Mulţumitţbunelor dumitale sfaturi ţi mai cu deosebire mulţumitţ
hotţrârii domniei tale, am ţtiut sţînfrâng ţi sţstţpânesc o slţbiciune
nevrednicţde un rege. Mi-ai orânduit cu multţîndemânare soarta, pentru ca
recunoţtinţa sţnu mţopreascţîn clipa când eram gata sţ-ţi zţdţrnicesc
opera. Am înţeles cţmţînţelam voind sţ-mi îndrept viaţa pe o altţcale decât
aceea pe care i-o hţrţziseţi. Fţrţîndoialţ, ar fi fost rţu pentru Franţa ţi rţu
pentru familia mea dacţneînţelegerea ar fi încolţit între mine ţi ministrul meu.
Ceea ce s-ar fi întâmplat, de bunţscamţ, dacţmi-aţfi fţcut soţie pe nepoata
domniei tale. Înţeleg foarte bine acest lucru, ţi de aici înainte nu mţvoi mai
împotrivi cu nimic la împlinirea destinului meu. Sunt deci gata sţmţînsor cu
Infanta Maria-Tereza. Poţi chiar fixa, din clipa de faţţ, deschiderea
convorbirilor.
Al dumitale,
Ludovic

Dupăce reciti scrisoarea, regele o pecetlui el însuşi.

— Du aceastăscrisoare domnului cardinal – zise apoi.

Gentilomul plecă. La piciorul scării care ducea la apartamentul lui

Mazarin, îl întâlni pe Bernouin, care aştepta acolo cu înfrigurare.
— Ce este? întrebăvaletul de camerăal ministrului.
— Domnule – răspunse gentilomul – am o scrisoare pentru eminenţ a
sa.
— O scrisoare! Ah, ne aşteptam la asta, dupămica plimbare de
azi-dimineaţ ă.
— A, ştiaţ i cămaiestatea sa...
— În calitate de prim-ministru, e de datoria noastrăsăştim totul. Iar
maiestatea sa se roagă, bănuiesc, imploră?
 — Nu ştiu, dar a oftat de multe ori, scriind-o.
— Da, da, da, ştim ce înseamnăasta. Oftezi de fericire, întocmai ca şi
de durere, domnule.
— Totuşi, regele nu părea săfie prea fericit la întoarcere.
— Poate căn-ai văzut bine. De altminteri, domnia ta n-ai văzut pe
maiestatea sa decât atunci când a intrat în castel, însoţ it doar de
locotenentul său de gardă. Eu însăaveam telescopul eminenţ ei sale şi
priveam prin el când eminenţ a sa se simţ ea obosit. Amândoi plângeau, pot fi
sigur.
— Ei da, şi plângeau cumva de fericire?
— Nu, din dragoste. Şi îşi făceau mii de juruinţ e, pe care regele nu
doreşte decât săle ţ ină. Or, aceastăscrisoare e o primădovadă.
— Şi ce crede eminenţ a sa despre aceastăiubire, care, de altminteri, nu
e pentru nimeni o taină?
Bernouin îl luăde braţpe mesagerul regelui şi, urcând scara împreună
cu el, îi explică, vorbind încet:
— Îţ i spun numai dumitale: eminenţ a sa are credinţ a călucrurile au să
se termine bine. Ştiu, vom avea război cu Spania; un război însăcare va da
satisfacţ ie nobililor. Domnul cardinal, pe deasupra, o va înzestra regeşte, şi
chiar mai mult decât regeşte, pe nepoata sa. Vor fi bani, serbări, cântece;
toatălumea va fi mulţ umită.
— Ei bine – răspunse gentilomul dând din cap – mie mi se pare că
scrisoarea pe care o aduc e prea uşuricăpentru a cuprinde toate acestea.
— Prietene – răspunse Bernouin – eu sunt sigur de ceea ce îţ i spun:
domnul d'Artagnan mi-a povestit totul.
— Şi ce ţ i-a spus? S-auzim!
— I-am ieşit în cale pentru a-i cere veşti în numele cardinalului, fărăa
dezvălui, se înţ elege, planurile noastre, întrucât domnul d'Artagnan e un
copoi foarte şiret. "Dragădomnule Bernouin – mi-a răspuns el – regele e
îndrăgostit nebuneşte de domnişoara de Mancini. Iatătot ce pot să-ţ i spun."
"Ei – l-am întrebat eu – şi îl crezi în stare sătreacăpeste planurile eminenţ ei
sale?" "Ah, nu măîntreba asta; îl cred pe rege în stare de orice. Are un cap
de fier, şi când îşi pune în gând ceva, nu se mai lasă. Dacăi-a intrat în
minte săse însoare cu domnişoara de Mancini, se va însura." Dupăaceea,
m-a lăsat singur şi s-a dus la grajduri, a scos un cal, i-a pus el însuşi şaua,
a încălecat în grabăşi a pornit în goanăca şi cum l-ar fi mânat din urmă
diavolul.
— Şi dumneata crezi toate astea?...
— Cred cădomnul locotenent de gardăştia mai multe decât a voit să
spună.
— Aşa că, dupăpărerea dumitale, domnul d'Artagnan...
— Aleargăacum, fărănici o îndoială, dupăcele douăexilate, pentru a
face toate demersurile necesare spre a sluji dragostea regelui.
Vorbind astfel, cei doi confidenţ i ajunserăla uşa cabinetului eminenţ ei
sale. Cardinalul nu mai suferea din pricina gutei, ci se plimba neliniştit prin
cameră, trăgând cu urechea spre uşăşi privind mereu spre fereastră.
Bernouin intră, urmat de gentilomul regelui, care avea ordin săpredea
scrisoarea chiar în mâinile eminenţ ei sale. Mazarin luăscrisoarea, dar mai
înainte de a o deschide îşi compuse un surâs potrivit cu această
împrejurare, în aşa fel încât să-şi poatăascunde cu uşurinţ ătulburarea, de
orice naturăar fi fost ea. Şi, într-adevăr, oricare ar fi fost impresia ce i-o
produse scrisoarea, nici un reflex al acestei impresii nu i se trădăpe faţ ă.
— Ei bine – rosti el dupăce citi şi reciti scrisoarea – minunat, domnule!
Vesteşte-l pe rege că-i mulţ umesc pentru supunerea pe care o arată
dorinţ elor reginei-mame şi căvoi face totul spre a-i îndeplini voinţ a.
 Gentilomul ieşi. Dar abia se închise uşa în urma lui, şi cardinalul, care
nu purta mascăîn faţ a lui Bernouin, o smulse pe aceea pe care şi-o pusese
pentru un moment şi, cu o expresie întunecatăpe chip, zise:
— Cheamă-l pe domnul de Brienne.
Secretarul intrădupănumai cinci minute.
— Domnule – îi spuse Mazarin – am făcut acum un mare serviciu
monarhiei, poate cel mai mare din câte i-am. făcut vreodată. Vei duce
aceastăscrisoare, care e o dovadăa celor ce-am spus, maiestăţ ii sale
regina-mamă, iar dupăce ţ i-o va înapoia, o vei pune în cartonul B, care e
plin de documente şi de acte în legăturăcu slujba mea.
Brienne plecăşi, cum aceastăscrisoare atât de importantăera
desfăcută, nu se feri săo citeascăpe drum. E de la sine înţ eles căBernouin,
care stătea bine cu toatălumea, se apropie din mers de secretar şi îşi aruncă
ochii pe deasupra umărului acestuia, citind şi el. Vestea se răspândi în
castel cu atâta iuţ eală, încât Mazarin se temu o clipăca ea sănu ajungăla
urechile reginei înainte ca domnul de Brienne să-i fi transmis scrisoarea lui
Ludovic al XIV-lea.
Îndatăce ordinele de plecare furădate, domnul de Condé se duse să-l
salute pe rege la ceasul pretinsei deşteptări, şi înscrise pe tăbliţ a sa oraşul
Poitiers ca loc de popas şi de odihnăpentru maiestăţ ile lor.
Astfel se rezolva, în câteva clipe, o intrigăce dăduse atâta bătaie de cap
diplomaţ iilor europene. Ea n-avea însăca rezultat imediat, limpede şi precis,
decât că-l făcuse pe un biet locotenent de muşchetari să-şi piardăslujba şi
venitul. E adevărat însăcă, în schimb, îşi câştiga libertatea.
Vom afla în curând cum s-a folosit de ea domnul d'Artagnan.
Deocamdată, cu îngăduinţ a cititorilor, ne vom reîntoarce la hanul "Medicis",
unde, exact în clipa când la castel se dădeau ordine pentru plecarea regelui,
o fereastrăse deschidea spre stradă.
Aceastăfereastrăcare se deschidea era de la una din odăile ocupate de
Carol. Nefericitul prinţîşi petrecuse noaptea stând pe gânduri, cu capul în
mâini şi cu coatele pe o masă, în timp ce Parry, infirm şi bătrân, adormise
într-un colţ , obosit cu trupul şi cu spiritul. Cumplităsoartăavea această
credincioasăslugă, care vedea cum reîncepe, pentru a doua generaţ ie,
îngrozitorul şir de nenorociri ce apăsaserăpe umerii celei dintâi! Dupăce
Carol al II-lea se gândi îndelung la noua înfrângere pe care o încerca, după
ce îşi dădu seama de singurătatea deplinăîn care căzuse, văzând cum i se
spulberăşi ultima nădejde, fu cuprins, în cele din urmă, de un fel de
ameţ ealăşi se prăbuşi pe spate în largul jilţpe braţ ul căruia se aşezase.
Atunci lui Dumnezeu i se făcu milăde nefericitul prinţşi îi trimise în ajutor
somnul, frate nevinovat al morţ ii. Şi nu se trezi decât la şase ceasuri şi
jumătate, adicăatunci când soarele îşi arunca strălucirea în odaia sa, iar
Parry, nemişcat, de teamăsănu-i tulbure odihna, privea cu o adâncădurere
ochii lui tineri arşi de nesomn şi obrajii lui palizi de suferinţ e şi lipsuri.
În sfârşit, huruitul câtorva căruţ e încărcate ce coborau spre Loara îl
deşteptăpe Carol. Se ridică, privi în jurul lui ca un om care a uitat totul, îl
zări pe Parry, îi strânse mâna şi-i spuse săîncheie socotelile cu domnul
Crapole. Jupân Cropole, nevoit săîntocmeascălista cheltuielilor cu Parry, se
purtă, trebuie săo spunem, ca un om cinstit; el făcu doar remarca sa
obişnuită, anume căcei doi călători nu mâncaserămai nimic, ceea ce
prezenta îndoitul neajuns căera umilitor pentru bucătăria sa şi căîl silea să
cearăplata pentru bucatele neatinse, dar totuşi servite. Parry nu avu ce sa
spunăla aceasta şi plăti.
— Nădăjduiesc – zise regele – cănu s-a întâmplat acelaşi lucru şi cu
caii. N-am văzut dacăle-ai dat sămănânce ceva, şi ar fi trist pentru nişte
călători, care, ca noi, au de făcut un drum lung, să-şi vadăcaii slăbiţ i.
 La acest semn de îndoială, Cropole îşi luăaerul său măreţşi răspunse
căieslea de la "Medicis" nu e mai puţ in îmbietoare ca sala de mese din
interiorul hanului.
Regele urcădeci în şa, bătrânul lui slujitor făcu la fel, şi amândoi
pornirăpe drumul ce ducea la Paris, fărăsăfi întâlnit aproape pe nimeni în
calea lor, pe străzile şi în cartierele oraşului.
Pentru prinţ , totul era acum şi mai dureros, dat fiind căpornea într-un
nou surghiun. Nenorociţ ii se agaţăde cele mai mici speranţ e, întocmai ca
fericiţii de cele mai mari bucurii, şi atunci când trebuie săpărăseascălocul
unde aceastănădejde le-a mângâiat inima, ei încearcăucigătoarea mâhnire
pe care o simte proscrisul în clipa când păşeşte pe vasul ce trebuie să-l ducă
în surghiun. Aceasta deoarece se pare căinima lovităde atâtea răni suferăla
cea mai micăatingere; deoarece ea priveşte ca o mulţ umire absenţ a de o
clipăa răului, care nu e însădecât absenţ a durerii; deoarece, în sfârşit, în
cele mai cumplite încercări, Dumnezeu a lăsat omului nădejdea, asemenea
picăturii de apăpe care bogatul cel ham i-o cerea lui Lazăr în iad.
O clipăchiar, speranţ a lui Carol al II-lea fusese mai mult decât o simplă
bucurie trecătoare. Aceasta se întâmplase atunci când se văzuse primit atât
de bine de fratele său Ludovic. În clipa aceea, speranţ a lui căpătase o
întrupare şi devenise realitate; apoi, dintr-o dată, refuzul lui Mazarin
coborâse falsa realitate la starea de vis. Făgăduiala lui Ludovic al XIV-lea,
atât de repede înăbuşită, nu fusese decât o batjocură. O batjocură, întocmai
ca şi coroana sa, ca şi sceptrul său, ca şi prietenii săi, ca tot ceea ce-i
înconjurase copilăria regalăşi-i părăsise tinereţ ea de proscris.
Batjocură. Totul era batjocurăpentru Carol al II-lea, în afarăde odihna
rece şi întunecatăpe care i-o făgăduia moartea.
Acestea erau gândurile care-l chinuiau pe nefericitul prinţ , în timp ce,
încovoiat pe calul său, al cărui frâu îl lăsase liber, mergea sub soarele dulce
şi cald al lunii de mai, în care sumbra mizantropie a proscrisului vedea
parcăo ultimăjignire adusădurerii sale.

XVI
REMEMBER!

Un călăreţce venea grăbit pe drumul care urca spre Blois, de unde abia
plecase de vreo jumătate de ceas, se încrucişa cu cei doi călători şi, oricât de
grăbit părea săfie el, îşi ridicătotuşi pălăria în momentul când trecu prin
dreptul lor. Regele aproape cănici nu-l luăîn seamăpe tânăr, căci călăreţ ul
acela care-i întâlni pe drum era un tânăr de douăzeci şi patru sau douăzeci
şi cinci de ani; pe măsurăce se depărta, el întorcea din când în când capul
şi-i făcea cu mâna unui om care stătea în picioare lângăpoarta de fier a unei
case frumoase, cu pereţ ii albi şi roşii, fiind ziditădin cărămizi şi din bucăţ i
de piatră, cu acoperişul de ţ iglă, aşezatăîn partea stângăa drumului pe care
îl urma prinţ ul.
Bărbatul acesta, un bătrân înalt şi slab, cu părul alb – vorbim de cel
care stătea în picioare lângăpoartă– bărbatul acesta răspundea semnelor pe
care i le făcea tânărul cu alte semne de despărţ ire, la fel de duioase, ca ale
unui părinte. Tânărul dispăru la cea dintâi cotiturăa drumului mărginit de
copaci falnici, şi bătrânul se pregătea săintre în curte, când cei doi călători,
ajunşi în dreptul porţ ii, îi atraserăluarea-aminte.
Regele mergea, dupăcum am spus, cu capul aplecat, cu braţ ele căzute,
lăsându-se purtat de pasul şi aproape de voia calului; la rândul său, Parry,
ca săse poatăbucura şi mai mult de căldura plăcutăa soarelui, îşi scosese
pălăria şi îşi plimba privirea când la dreapta, când la stânga drumului. Ochii
lui îi întâlnirăpe ai bătrânului din mijlocul porţ ii, care, ca şi cum ar fi avut o
vedenie, lăsăsă-i scape un strigăt şi făcu un pas spre cei doi călători. De la
Parry, ochii lui se îndreptarănumaidecât spre rege, asupra căruia se opriră
o clipăcu stăruinţ ă. Aceastăcercetare, oricât de fugarăar fi fost, se oglindi
în aceeaşi clipă, în chipul cel mai vădit, pe faţ a uriaşului bătrân; căci de
îndatăce-l recunoscu pe cel mai tânăr dintre călători – şi spunem
recunoscu, deoarece numai o recunoaştere cu adevărat putea sădea naştere
unui asemenea gest – de îndatăce-l recunoscu, aşadar, pe col mai tânăr
dintre călători, îşi împreunămai întâi mâinile cu o respectuoasă
surprindere, apoi, ridicându-şi pălăria de pe cap, salutăatât de adânc, încât
se lăsăchiar săcadăîn genunchi.
Oricât de abătut, sau mai bine zis oricât de cufundat era regele în
gândurile lui, aceastămanifestare a bătrânului îi atrase numaidecât
luarea-aminte. Carol îşi opri calul şi, întorcându-se către Parry, întrebă:
— Doamne, Parry, cine săfie oare omul acesta care măsalutăastfel?
Măcunoaşte cumva?
Parry, tulburat, palid, îşi îndemnăcalul şi se apropie de poarta de fier.
— Ah, sire – zise el, oprindu-se deodatăla cinci sau şase paşi de
bătrânul ce continua săstea îngenuncheat – sire, măvedeţ i cuprins de
uimire, deoarece mi se pare că-l recunosc pe acest brav bărbat. Ei, da, e
chiar el. Maiestatea voastrăîmi îngăduie să-i vorbesc?
— De bunăseamă.
— Dumneata eşti oare, domnule Grimaud? întrebăParry.
— Da, eu – răspunse uriaşul bătrân, ridicându-se în picioare, însăfără
a pierde nimic din respectuoasa lui atitudine.
— Sire – strigăatunci Parry – nu m-au înşelat ochii! Omul acesta este
slujitorul contelui de La Fère, iar contele de La Fère, dacăvămai aduceţ i
aminte, e acel vrednic gentilom despre care i-am vorbit atât de deseori
maiestăţ ii voastre, încât amintirea lui trebuie săfi rămas, nu numai în
gândul, dar şi în inima voastră.
— Acela care a fost de faţ ăla cele din urmăclipe ale părintelui meu,
regele? întrebăCarol, tresărind din toatăfiinţ a lui la aceastăamintire.
— Chiar acela, sire.
— Vai! exclamăprinţ ul. Apoi, adresându-se lui Grimaud, a cărui privire
înţ elegătoare şi vie părea a căuta să-i ghiceascăgândurile, îl întrebă:
Prietene, stăpânul dumitale, domnul conte de La Fère, locuieşte cumva prin
împrejurimi?
— Aici – răspunse Grimaud, arătând cu braţ ul întins în urmăpoarta de
fier a casei cu pereţ ii albi şi roşii.
— Domnul conte de La Fère e acasăîn clipa de faţ ă?
— În fund, sub castani...
— Parry – spuse regele – nu vreau săpierd acest prilej, atât de preţ ios
pentru mine, de a-i mulţ umi gentilomului căruia familia noastrăîi datorează
o atât de frumoasăpildăde credinţ ăşi generozitate. Ţine-mi calul, te rog,
prietene.
Şi, aruncând frâul în mâinile lui Grimaud, regele intrăsingur la Athos,
ca un egal la egalul său. Carol fusese îndrumat de explicaţ ia atât de scurtăa
lui Grimaud – "în fund, sub castani" – astfel călăsăcasa în stânga şi porni
drept înainte spre aleea arătată. Locul era uşor de, găsit: creasta acestor
copaci înalţ i, încărcaţ i de frunze şi de flori proaspete, întrecea pe a tuturor
celorlalţ i arbori din împrejurimi.
Când ajunse sub coroanele ce împestriţ au cărarea cu pete de lumină
sau de umbră, dupăcapriciul bolţ ilor lor mai mult sau mai puţ in înfrunzite,
tânărul prinţzări un gentilom care se plimba cu mâinile la spate şi părea
adâncit într-o seninăvisare. De bunăseamă, Carol al II-lea se va fi întrebat
adeseori cum arăta la chip acest gentilom, căci acum păşi fărănici o şovăială
drept spre el. La auzul mersului său, contele de La Fère ridicăfaţ a şi, văzând
un necunoscut cu înfăţ işare elegantăşi nobilăîndreptându-se spre el, îşi
scoase pălăria de pe cap şi se opri. La câţ iva paşi numai, Carol al II-lea îşi
scoase şi el pălăria; apoi, ca şi cum ar fi răspuns la întrebarea mutăa
contelui, zise:
— Domnule conte, am venit să-mi îndeplinesc o datorie faţ ăde
dumneata. Ţineam de multăvreme să-ţ i exprim recunoştinţ a mea adâncă.
Sunt Carol al II-lea, fiul lui Carol Stuart, care a domnit în Anglia şi a murit
pe eşafod.
La acest nume ilustru, Athos simţ i că-i trece un fior prin vine; dar
văzându-l pe tânărul prinţîn picioare, cu capul descoperit în faţ a lui şi
întinzându-i mâna, douălacrimi îi tulburarăo clipăazurul limpede al
ochilor lui frumoşi.
Se înclinăcu mult respect, însăprinţ ul îl luăde braţşi-i spuse:
— Vezi cât sunt de nenorocit, domnule conte? A trebuit ca numai
întâmplarea sămăaducăla dumneata! Vai, nu mi-e dat săam pe lângă
mine oamenii care îmi sunt dragi şi pe care îi preţ uiesc, căci măaflu în
starea când nu pot decât săle păstrez recunoştinţ a în inimăşi numele în
amintire. Fărăservitorul dumitale, care l-a recunoscut pe al meu, aşfi trecut
prin faţ a casei dumitale ca pe lângăa unui străin.
— E adevărat – zise Athos, răspunzând prin cuvinte la prima parte a
frazei rostite de prinţşi printr-un salut la cea de a doua – e adevărat,
maiestatea voastrăa avut parte de zile grele.
— Dar cele mai grele, vai – răspunse Carol – vor veni poate abia de
acum încolo!
— Sire, sănu ne pierdem nădejdea.
— Conte, conte – urmăCarol clătinând din cap – am tras nădejde până
ieri searăşi, ţ i-o jur, ca un bun creştin.
Athos privi spre rege cu luare-aminte, ca şi cum i-ar fi pus o întrebare.
— Oh, povestea mea e uşor de spus – răspunse Carol. Proscris, jefuit,
dispreţ uit, m-am hotărât, călcându-mi poate pe inimă, săbat pentru cea din
urmăoarăla poarta norocului. Nu e scris oare, acolo sus, căpentru familia
noastră, atât fericirea cât şi nenorocirea săvinănumai din partea Franţ ei?
Dumneata ştii mai bine, domnule, dumneata care eşti unul dintre francezii
pe care nenorocitul meu părinte i-a văzut la picioarele eşafodului său în ziua
morţ ii, dupăce îi avusese la dreapta lui în zilele de bătălii.
— Sire – murmurăcu modestie Athos – n-am fost singur, iar eu şi cu
tovarăşii mei ne-am făcut în acea împrejurare datoria de gentilomi, atâta tot.
Dar maiestatea voastrăvoia să-mi facăcinstea de a-mi povesti...
— Aşa e. Măbucuram de ocrotirea – iartă-mi şovăiala, conte, dar pentru
un Stuart, dumneata înţ elegi asta, dumneata care înţ elegi orice, cuvântul e
greu de rostit – măbucuram, zic, de ocrotirea vărului meu, stathuderul
Olandei; dar, fărăintervenţ ia, sau măcar fărăîncuviinţ area Franţ ei,
stathuderul nu putea săia nici o hotărâre. Venisem deci săcer această
încuviinţ are regelui Franţ ei, care mi-a refuzat-o.
— Regele v-a refuzat, sire?
— Oh, nu el; tânărul meu frate Ludovic nu are nici o vină, ci domnul de
Mazarin.
Athos îşi muşcăbuzele.
— Gândeşti poate căar fi trebuit sa măaştept la acest refuz – zise
regele, care observase gestul celuilalt.
— Într-adevăr, la asta măgândeam, sire – răspunse foarte cuviincios
contele. Îl cunosc pe acest italian de multăvreme.
 — Atunci m-am hotărât săîmping lucrurile pânăla capăt şi săaflu cât
mai repede cu putinţ ăultimul, cuvânt al soartei mele. I-am spus fratelui
meu Ludovic că, pentru a nu compromite nici Franţ a, nici Olanda, îmi voi
încerca singur norocul, aşa cum am mai făcut, cu douăsute de gentilomi,
dacăar vrea sămi-i dea, sau cu un milion, dacăar vrea sămi-l împrumute.
— Ei bine, sire?
— Ei bine, domnule, în clipa de faţ ăsimt în mine ceva ciudat –
mulţ umirea deznădejdii. Unele suflete – şi am început să-mi dau seama căşi
al meu se numărăprintre acestea – încearcăo adevăratămulţ umire
ajungând la convingerea cătotul este pierdut pentru ele şi căa sosit, în
sfârşit, ceasul cel de pe urmă.
— Oh, nădăjduiesc – rosti Athos – cămaiestatea voastrăn-a ajuns chiar
pânăacolo.
— Ca să-mi spui asta, domnule conte, ca săîncerci să-mi reaprinzi în
inimăsperanţ a, înseamnăcăn-ai înţ eles bine ceea ce ţ i-am spus. Am venit
la Blois, conte, pentru a cere fratelui meu Ludovic pomana unui milion, cu
ajutorul căruia speram să-mi recâştig drepturile, şi fratele meu Ludovic m-a
refuzat. Vezi dar cătotul e pierdut!
— Maiestatea voastrăîmi va îngădui săspun căsunt de altăpărere?
— Cum aşa, conte, măiei oare drept un spirit vulgar în asemenea
măsurăîncât sănu-mi dau seama de starea în care măgăsesc?
— Sire, am văzut mai totdeauna căîn împrejurările cele mai nenorocite
răbufnesc deodatămarile întorsături ale norocului.
— Mulţ umesc, conte; e frumos săîntâlneşti inimi ca a dumitale, adică
atât de încrezătoare în Dumnezeu şi în monarhie, încât sănu
deznădăjduiascăniciodatăpentru o soartăregală, oricât de jos ar fi căzut ea.
Din nefericire, cuvintele dumitale, dragăconte, sunt ca acele leacuri socotite
desăvârşite şi care, totuşi, neputând vindeca decât rănile uşoare, n-au nici o
putere asupra morţ ii. Îţi mulţumesc pentru stăruinţ a de a mămângâia,
conte; îţ i mulţumesc pentru amintirea dumitale plinăde devotament, dar eu
ştiu ce măaşteaptă. Nimic nu mămai poate salva acum. Şi iată, prietene,
sunt atât de încredinţ at de acest lucru, încât am pornit pe drumul
surghiunului, împreunăcu bătrânul meu Parry; măîntorc să-mi îndur
cumplitele chinuri în mica sihăstrie ce mi se hărăzeşte în Olanda. Acolo,
crede-mă, conte, totul va sfârşi curând şi moartea va veni degrabă; e
chematăcu stăruinţ ăde acest trup pe care îl roade sufletul şi de acest suflet
care năzuieşte spre odihna cerească!
— Maiestatea voastrăare o mamă, o soră, fraţ i; maiestatea voastrăe
capul unei familii, de aceea trebuie să-i cearălui Dumnezeu o viaţ ălungă,
iar nu o moarte grabnică. Maiestatea voastrăe proscrisă, fugărită, dar îşi are
drepturile sale; trebuie deci sănăzuiascăspre lupte, spre înfruntări, spre
tron, şi nu spre odihna cerească.
— Conte – zise Carol al II-lea, cu un zâmbet de o indescriptibilătristeţ e
– ai auzit spunându-se vreodatăcăun rege şi-a recucerit regatul cu un
servitor de vârsta lui Parry şi cu trei sute de scuzi pe care acest servitor îi are
în pungă?
— Nu, sire; dar am auzit spunându-se, şi nu numai o dată, căun rege
detronat şi-a recâştigat tronul printr-o voinţ ădârză, prin stăruinţ ă, prin
sprijinul prietenilor, şi cu un milion de franci folosiţ i aşa cum trebuie.
— Dar nu m-ai înţ eles oare? Acest milion, pe care l-am cerut fratelui
meu Ludovic, mi-a fost refuzat.
— Sire – zise atunci Athos – maiestatea voastrăbinevoieşte să-mi mai
îngăduie câteva clipe, ascultând cu atenţ ie cele ce-mi mai rămân să-i spun?
Carol al II-lea privi cu încordare spre Athos.
— Bucuros, domnule – zise el.
 — Atunci am sărog pe maiestatea voastrăsăvinăcu mine – adăugă
contele, îndreptându-se spre casă.
Şi îl conduse pe rege în cabinetul său, unde îl pofti săşadă.
— Sire – reluăel – maiestatea voastrămi-a spus adineauri că, după
cum stau lucrurile în Anglia, un milion i-ar fi de ajuns ca să-şi recapete
tronul?
— Ca săîncerc, cel puţ in, şi ca sămor ca un rege, în cazul când n-aş
izbuti.
— Ei bine, sire, rog pe maiestatea voastrăsăbinevoiascăa asculta, aşa
cum mi-a făgăduit, ceea ce îmi rămâne să-i spun.
Carol făcu un semn de încuviinţ are din cap. Athos se îndreptăspre uşă
şi trase zăvorul, dupăce se încredinţ ăcănu asculta nimeni prin apropiere,
apoi se întoarse.
— Sire – vorbi el – maiestatea voastrăa avut bunăvoinţ a să-şi aducă
aminte căam însoţ it pe nobilul şi preanefericitul Carol I, atunci când călăii
l-au dus de la Saint-James la White-Hall.
— Da, fireşte, mi-am adus aminte şi-mi voi aduce totdeauna.
— Sire, întâmplarea e prea lugubrăca s-o asculte un fiu, căruia de
bunăseamăi-a fost povestităde alţ ii mai înainte, totuşi trebuie să-i mai
vorbesc o datădespre ea maiestăţ ii voastre, fărăsălas la o parte nici un
amănunt.
— Vorbeşte, domnule.
— În ziua când regele, tatăl vostru, urca pe eşafod, sau mai bine zis
trecea din camera sa spre eşafodul ridicat dincolo de fereastră, totul fusese
pregătit pentru fuga lui. Călăul fusese îndepărtat, o gaurăfusese făcutăsub
podeaua apartamentului său, în sfârşit, eu însumi măaflam sub bolta
funebrăpe care am auzit-o trosnind deodatăsub paşii săi.
— Parry mi-a povestit aceste groaznice amănunte, domnule.
Athos făcu o .plecăciune şi continuă:
— Iatăînsăce nu v-a putut povesti el, sire, întrucât cele ce urmează
s-au petrecut între Dumnezeu, părintele vostru şi mine, şi niciodatăn-am
vorbit despre ele nimănui, nici chiar celor mai buni prieteni ai mei.
"Îndepărtează-te numai pentru câteva clipe – a rostit augustul martir către
călăul mascat. Ştiu cănu voi putea săscap, dar te rog sănu loveşti decât la
un semn al meu. Vreau să-mi fac în voie rugăciunea."
— Iartă-mă– zise Carol al II-lea pălind – dar dumneata, conte, care
cunoşti atâtea amănunte în legăturăcu aceastătristăîntâmplare, amănunte
care, dupăcum spuneai adineauri, n-au fost dezvăluite nimănui, ştii cumva
şi numele acelui călău infernal, al acestui laşcare şi-a ascuns faţ a ca să
ucidăfărămilăun rege?
Athos se schimbăuşor la faţ ă.
— Numele lui? zise el. Da, îl cunosc, dar nu pot să-l spun.
— Şi ce-a devenit?... Căci nimeni în Anglia nu ştie ce s-a întâmplat cu
el.
— A murit.
— Dar nu în patul său, nu de moarte liniştităşi blândă, nu de moartea
oamenilor cumsecade?
— A murit într-un chip năprasnic, într-o noapte cumplită, răpus de
mânia oamenilor şi trăsnetele lui Dumnezeu. Trupul lui, străpuns de o
loviturăde pumnal, s-a rostogolit în adâncimile oceanului. Dumnezeu să-l
ierte pe cel ce l-a ucis!
— Sătrecem mai departe – zise Carol al II-lea, văzând căLa Fère nu
vrea săspunămai mult.
— Regele Angliei, dupăce-i vorbi, aşa cum am spus, călăului acela
mascat, a adăugat: "Sănu loveşti, măauzi, decât atunci când voi ridica
braţ ul şi voi rosti: REMEMBER!"
— Într-adevăr – zise Carol cu glas surd – ştiu căacesta a fost ultimul
cuvânt rostit de nefericitul meu părinte. Dar în ce scop, pentru cine l-a
rostit?
— Pentru gentilomul francez ascuns sub eşafodul său.
— Adicăpentru dumneata, domnule?
— Da, sire, şi fiecare din cuvintele pe care le-a spus acolo, deasupra
scândurilor acoperite de un postav negru, îmi răsunăşi astăzi în urechi.
Regele s-a lăsat deci într-un genunchi. "Conte de La Fère – a întrebat el – eşti
aici?" "Da, sire" – am răspuns. Atunci regele s-a aplecat şi mai mult.
Carol al II-lea, el însuşi nerăbdător săaudăurmarea, chinuit de durere,
se aplecase spre Athos pentru a culege una câte una vorbele pe care le
rostea contele. Capul său îl atingea aproape pe al lui Athos.
— Aşadar – reluăcontele – regele se plecăşi mai mult. "Conte de La
Fère – zise – n-am putut săfiu salvat de tine. N-a fost scris săfiu salvat.
Dar, chiar de-aşsăvârşi o nelegiuire, îţ i voi spune: da, le-am vorbit oame-
nilor; da, i-am vorbit lui Dumnezeu, şi acum îţ i vorbesc ţie, cel din urmă.
Pentru a susţ ine o cauzăpe care am socotit-o sfântă, am pierdut tronul
părinţ ilor mei şi am irosit moştenirea copiilor mei".
Carol al II-lea îşi ascunse faţ a în palme şi o lacrimăsfâşietoare îi
alunecăprintre degetele albe şi slăbite.
— "Mi-a mai rămas un milion în aur – mi-a spus mai departe regele.
L-am îngropat în hruba castelului Newcastle, în clipa când am părăsit acest
oraş."
Carol îşi înălţ ăfaţ a cu o expresie de dureroasăbucurie, care ar fi smuls
gemete din pieptul celor ce cunoşteau aceastănemărginităsuferinţ ă.
— Un milion! murmurăel. Oh, conte!
— "Aceşti bani, numai tu singur ştii căexistă; foloseşte-i atunci când
vei crede căe momentul săvii în sprijinul fiului meu cel mai în vârstă. Şi
acum, conte de La Fère, spune-mi adio!" "Adio! Adio, sire!" am strigat.
Carol al II-lea se ridicăşi îşi lipi fruntea înfierbântatăfereastră.
— Atunci - reluăAthos – regele rosti cuvântul REMEMBER!, pe care
mi-l adresa mie. Şi iată, sire, căîmi aduc aminte!
Regele nu-şi putu stăpâni tulburarea. Athos îi văzu tremurarea
umerilor zguduiţ i de plâns şi auzi suspinele ce-i spărgeau pieptul la fiecare
răsuflare. Tăcu, doborât el însuşi de talazul de amintiri amare pe care-l
aruncase peste capul acesta regesc.
Carol al II-lea, zdrobit de durere, părăsi fereastra, îşi potoli lacrimile şi
se reîntoarse săse aşeze alături de Athos.
— Sire – vorbi contele – pânăastăzi am socotit căn-a sosit încăceasul
pentru a folosi acest ultim aur, dar, cu ochii aţ intiţi asupra Angliei, simţeam
căceasul acela se apropie. Mâine aveam de gând săcaut săaflu în ce parte
din lume se găseşte maiestatea voastrăşi sămăduc săo întâlnesc. Dar a
venit ea la mine; asta înseamnăcăDumnezeu e de partea noastră.
— Domnule – zise Carol cu glasul sugrumat de tulburare – eşti pentru
mine un înger trimis de Dumnezeu; eşti salvatorul meu, ridicat din mormânt
de către tatăl meu însuşi; dar, crede-mă, de zece ani războaiele civile au
trecut fărăîntrerupere peste ţ ara mea, învălmăşind oamenii şi răscolind
pământul; e de presupus căîn măruntaiele gliei n-a mai rămas nici atâta
aur câtădragoste în inimile supuşilor mei.
— Sire, locul unde maiestatea sa a îngropat milionul e bine cunoscut de
mine, şi nimeni, sunt încredinţ at de asta, n-a putut să-l descopere. De
altminteri, castelul Newcastle e dărâmat oare pânăîn temelii? L-a dat oare
cineva la o parte, piatrăcu piatră, şi l-a smuls din rădăcini pânăla ultima
bucăţ ică?
 — Nu, e încăîn picioare, dar în clipa de faţ ăîl ocupăgeneralul Monck,
care îşi are acolo tabăra. Singurul colţunde măaşteaptăun sprijin, unde
am o avere, e, dupăcum vezi, cotropit de vrăjmaşii mei.
— Generalul Monck, sire, nu se poate săfi descoperit comoara despre
care v-am vorbit.
— Da, dar trebuie oare sămăpredau lui Monck, pentru a descoperi
aceastăcomoară? Ah, vezi, prin urmare, conte, trebuie săînchei cu destinul,
fiindcămăîngenunche de fiecare datăcând încerc sămăridic. Ce săfac,
atâta vreme cât n-am decât un singur slujitor, pe Parry, pe acest Parry pe
care Monck l-a mai alungat o dată? Nu, nu, conte, săprimim cea de pe urmă
lovitură.
— Ceea ce nu poate face maiestatea voastră, ceea ce Parry nu mai poate
încerca, credeţ i, sire, căaşputea săizbutesc eu?
— Dumneata? Dumneata, conte, săte duci acolo?
— Dacămaiestatea voastrăo doreşte, da, sire, măvoi duce – zise Athos,
plecându-se în faţ a regelui.
— Dumneata, atât de fericit aici, conte?
— Nu pot săfiu fericit, sire, câtăvreme am de îndeplinit o datorie, şi
încăo datorie supremă, pe care mi-a încredinţ at-o regele, părintele vostru:
aceea de a veghea asupra soartei voastre şi de a folosi banii lăsaţ i de el,
pentru redobândirea tronului. Aşa cămaiestatea voastrăsă-mi facănumai
un semn, şi sunt gata săpornim la drum, sire.
— Ah, domnule – exclama regele, uitând de orice etichetăregalăşi
aruncându-se de gâtul lui Athos – dumneata îmi dovedeşti căexistăun
Dumnezeu în cer şi căacest Dumnezeu îşi trimite uneori vestitorii săi la
nenorociţ ii care gem pe acest pământ.
Athos, mişcat de pornirea tânărului, îi mulţ umi cu un adânc respect şi,
apropiindu-se de fereastră, strigă:
— Grimaud, caii!
— Cum! Aşa, dintr-o dată? rosti regele. Ah, domnule, eşti, cu adevărat,
un om minunat!
— Sire – zise Athos – nu cunosc nimic mai grabnic decât a sluji pe
maiestatea voastră. De altminteri – adăugăel zâmbind – e un obicei al meu
pe care l-am deprins de mult, slujind-o pe regina, mătuşa voastră, şi pe
regele, părintele vostru. Cum aşputea să-l pierd tocmai în ceasul când e
vorba sa slujesc pe maiestatea voastră?
— Ce om! murmurăregele. Apoi, dupăo clipăde gândire: Dar nu,
conte, nu pot să-ţ i cer atâta sacrificiu. Nu am nimic spre a-ţ i răsplăti
asemenea servicii.
— Hm! făcu Athos râzând. Maiestatea voastrăglumeşte, căci are un
milion. Ah, de ce nu am eu măcar o jumătate din aceastăsumă: aşfi pus pe
picioare un regiment pânăacum! Dar, slavăDomnului, mi-au mai rămas
aici câteva fişicuri de aur şi câteva diamante ale familiei. Maiestatea voastră
va binevoi, sper, săle împartăcu un slujitor devotat.
— Cu un prieten. Da, conte, dar cu o condiţ ie: ca, la rândul meu, acest
prieten săîmpartăcu mine mai târziu.
— Sire – zise Athos, deschizând o cutie din care scoase aur şi
giuvaericale – iatăcăsuntem destul de bogaţ i. Noroc ca suntem patru, ca să
ne apărăm de hoţ i.
Bucuria făcu săzvâcneascăsângele în obrajii palizi ai lui Carol al II-lea.
Văzu apropiindu-se de scarăcei doi cai ai lui Athos, aduşi de Grimaud, care
se şi încălţ ase cu cizme pentru drum.
— Blaisois, sădai aceastăscrisoare vicontelui de Bragelonne. Pentru
toatălumea, sunt plecat la Paris. Îţ i las în seamăcasa, Blaisois!
Blaisois făcu o plecăciune, îl îmbrăţ işa pe Grimaud şi închise poarta
grea de fier.

XVII
UNDE ESTE CĂUTAT ARAMIS,
DAR UNDE NU-L AFLĂM DECÂT PE BAZIN

Nu trecuserănici douăceasuri de când plecase stăpânul casei, care,

spre a-i amăgi pe Blaisois, apucase pe drumul către Paris, şi un călăreţcu
un frumos cal breaz se opri în faţ a porţ ii. Cu un "Hei!" răsunător, el strigăla
grăjdarii ce stăteau încăroată, dimpreunăcu grădinarii, în jurul lui Blaisois,
povestitorul din toate zilele al slugărimii de la castel. Acest "Hei!", pe care
jupânul Blaisois îl cunoştea fărăîndoială, îl făcu săîntoarcăfaţ a şi să
exclame tare:
— Domnul d'Artagnan!... Daţ i fuga, măi, şi-i deschideţ i poarta!
O ceatăde opt vlăjgani se repezi la poarta de fier, care fu deschisăîntr-o
clipă, ca şi cum ar fi fost un fulg. Şi toţ i se întreceau cu ploconelile, căci era
cunoscutăprimirea aleasă, pe care stăpânul avea obiceiul săo facăacestui
prieten, şi, apoi, în asemenea împrejurări, era destul sătragi cu ochiul la
felul cum se purta valetul.
— Ah – rosti cu un zâmbet plin de mulţ umire d'Artagnan, legănându-se
în scarăînainte de a coborî din şa – dar unde este scumpul nostru conte?
— Eh, săvedeţ i, domnule – răspunse Blaisois – mâhnirea domnului
conte, stăpânul nostru, nu va fi mai micădecât a dumneavoastră, când va
afla căi-aţ i călcat pragul! Soarta a făcut ca domnul conte săplece nu mai
demult decât acum douăceasuri.
D'Artagnan însănu se mâhni pentru un lucru atât de mărunt.
— Bun – zise el – văd căvorbeşti cea mai curatăfranţ uzeascădin lume;
îmi vei da o lecţ ie de gramaticăşi de vorbire frumoasă, în timp ce voi aştepta
întoarcerea stăpânului tău.
— Numai căasta e cu neputinţ ă, domnule – răspunse Blaisois. O să
aşteptaţ i prea mult.
— Nu se întoarce astăzi?
— Nici mâine, domnule, nici poimâine. Domnul conte a plecat într-o
călătorie lungă.
— Călătorie?!... se mirăd'Artagnan. Nu cumva îmi îndrugi palavre?
— Domnule, este curatul adevăr. Domnul mi-a făcut cinstea să-mi lase
în seamăcasa, şi a adăugat cu glasul lui atât de poruncitor şi atât de
blând... care pentru mine e tot una: "Vei spune căam plecat la Paris".
— Ei bine – strigăd'Artagnan – dacăs-a îndreptat către Paris, e tot ce
voiam săştiu; trebuia să-mi fi spus asta de la început, nătărăule... A plecat
de douăceasuri, zici?
— Da, domnule.
— Îl voi ajunge repede din urmă. E singur?
— Nu, domnule.
— Dar cine îl însoţ eşte?
— Un gentilom pe care nu-l cunosc, un bătrân şi domnul Grimaud.
— Va săzică, nu vor merge aşa de iute ca mine... Am şi plecat...
— Domnul vrea sămăasculte o clipă? zise Blaisois, apucând uşor
dârlogii calului.
— Da, însăfărăvorbe multe, sau spune-le mai repede!
— Ei bine, domnule, mie mi se pare căvorba asta cu Parisul e numai o
momeală.
— O, o! făcu d'Artagnan îngrijorat. O momeală?
 — Da, domnule; domnul conte nu se duce la Paris, aşputea săjur.
— Ce te face săcrezi?
— Iatăce: domnul Grimaud ştie totdeauna unde se duce stăpânul
nostru, şi mi-a făgăduit că, prima datăcând se va duce la Paris, îmi va lua şi
mie cei câţ iva gologani pe care vreau să-i trimit nevestei mele.
— A, eşti însurat?
— Am fost; nevasta mea era de pe aici, dar stăpânul găsea căe prea
guralivăşi am trimis-o la Paris; îi duc lipsa uneori, dar alteori parcăe mai
bine.
— Pricep, dar terminăcu astea; aşadar, nu crezi cădomnul conte a
plecat la Paris?
— Nu, domnule, căci atunci Grimaud nu şi-ar mai fi ţ inut făgăduiala,
adicăşi-ar fi călcat cuvântul, şi asta nu e cu putinţ ă.
— Asta nu e cu putinţ ă– repetăd'Artagnan, căzând dintr-o datăpe
gânduri, fiindcăse lămurise pe dată. Bine, bravul meu Blaisois, mulţ umesc.
Blaisois făcu o plecăciune.
— Uite ce e, tu ştii cănu sunt un om curios din fire... Am însămare
nevoie de stăpânul tău... N-ai putea... cu un cuvinţ el... tu, care vorbeşti
totdeauna cu miez, să-mi dai a înţ elege... O silabănumai... şi voi ghici
singur restul.
— Pe cinstea mea, domnule, n-aşputea face nimic... Habar n-am
încotro a apucat stăpânul meu... Cât despre... săascult la uşi, asta nu intră
în obiceiurile mele şi, de altminteri, nici nu e îngăduit aici, la noi.
— Dragul meu – zise d'Artagnan – iatăun început rău pentru mine. Dar
nu-i nimic. Ştii cel puţ in cam când se va întoarce contele?
— Tot atât de puţ in, domnule, cât ştiu şi despre ţ inta călătoriei sale.
— Haide, Blaisois, haide, ia gândeşte-te!
— Domnul se îndoieşte de sinceritatea mea? Ah, domnul mămâhneşte
peste măsură!
— Să-i ia dracul limba lui aurită! bolborosi d'Artagnan. Un bădăran face
mai mult când îţ i spune o singurăvorbă... Adio!
— Domnule, primiţ i, vărog, plecăciunile mele.
"Secătură! murmurăd'Artagnan în sinea lui. Caraghiosul ăsta e de
nesuferit."
Îşi mai aruncăo datăprivirea spre casă, întoarse calul şi ieşi pe poartă
cu aerul unui om pe care nu l-a supărat nimeni şi căruia nu-i pasăde nimic.
Dar dupăce coti zidul şi când nu-l mai putea zări nimeni, îşi zise, răsuflând
adânc:
— Ia săvedem! Athos săfi fost oare acasă?... Nu. Toţ i trândavii ăştia
care stăteau cu braţ ele încrucişate în ogradăar fi fost plini de năduşeală
dacăstăpânul lor ar fi stat cu ochii pe ei. Athos în călătorie?... E de
neînţ eles. Oricum, ăsta e misterios al naibii... Şi-apoi nu, nu e omul care îmi
trebuie mie. Eu am nevoie de un spirit şiret, răbdător. Treaba mea e la
Melun, într-o anumitămănăstire, pe câte ştiu. Patruzeci şi cinci de leghe;
adicăpatru zile şi jumătate. Haide, vremea e frumoasăşi eu sunt liber. Să
pornim la drum!
Şi dădu pinteni calului, apucând înspre Paris. În a patra zi ajunse la
Melun, aşa dupăcum dorise.
D'Artagnan avea obiceiul sănu întrebe niciodatăunde duce drumul pe
care apuca sau săcearăvreun sfat de prisos cuiva. Pentru asemenea
amănunte, el se încredea în dibăcia lui, care nu-l înşela niciodată, într-o
experienţ ăde treizeci de ani şi într-o mare uşurinţ ăde a citi pe feţ ele caselor
întocmai ca pe acelea ale oamenilor.
La, Melun, găsi numaidecât mănăstirea, o clădire îmbietoare, cu
tencuialăde ghips peste cărămizile roşii, cu viţ ăsălbaticăatârnând de-a
lungul streşinilor şi cu o cruce de piatră, sculptată, ce se ridica mai sus de
coama acoperişului. Din sala de jos a acestei clădiri se desprindea un zum-
zet, sau mai degrabăun zvon de glasuri, asemenea ciripitului unor puişori
când cuibul prinde viaţ ăsub piuitul lor vioi. Unul din aceste glasuri
silabisea rând pe rând literele alfabetului. O voce groasăşi melodioasăîn
acelaşi timp îi certa pe cei flecari şi îndrepta greşelile celui care citea.
D'Artagnan recunoscu aceastăvoce, şi cum fereastra de la sala de jos
era deschisă, se aplecăîn şa, printre lăstarii şi frunzele roşii de viţ ă, şi
strigă:
— Bazin, scumpul meu Bazin, bunăziua!
Un om îndesat, gros, cu fruntea teşită, cu capul împodobit cu o coroană
de păr argintiu, tăiat scurt, imitând tunsoarea canonicilor, şi acoperit cu o
veche tichie de catifea neagră, se ridicănumaidecât în picioare când auzi
glasul lui d'Artagnan. De fapt, nu se ridicţar trebui săspunem, ci sări.
Bazin sări într-adevăr şi răsturnăscaunul scund, pe care câţ iva copii se
repezirăsăi-l aşeze din nou, războindu-se între ei mai abitir decât o făceau
grecii când voiau săsmulgădin mâinile troienilor trupul lui Patrocle, Şi
Bazin nu numai căsări din loc, dar scăpăjos alfabetarul şi varga pe care o
ţinea într-o mână.
— Dumneavoastră! strigăel. Dumneavoastră, domnule d'Artagnan!
— Da, eu. Unde e Aramis... adicănu, domnul cavaler d'Herblay... ba
nu, iar m-am încurcat, domnul vicar general?
— Ah, domnule – răspunse Bazin cu un aer important – monseniorul a
plecat la dioceza sa.
— Cum ai spus? făcu d'Artagnan.
Bazin repetăfraza.
— Asta-i bună! Aramis are o dioceză?
— Da, domnule. De ce nu?
— Aşadar e episcop?
— Dar de pe ce lume veniţ i, domnule – răspunse Bazin oarecum înţ epat
– căn-aţ i aflat încăacest lucru?
— Dragul meu Bazin, noi, păgânii, noi, ăştia care mânuim spada, noi
ştim căun bărbat poate fi colonel, sau general de armată, sau mareşal al
Franţ ei; dar c-ar putea ii episcop, arhiepiscop sau papă... dracul sămăia
dacăo veste ca asta ajunge la urechile noastre înainte de a fi făcut pe trei
sferturi înconjurul pământului.
— Sst! Sst! ţ istui Bazin, holbând ochii la el. Săn-audăcopiii aceştia,
cărora măstrăduiesc săle bag în cap numai principii frumoase.
Copiii făcuseră, într-adevăr, cerc în jurul lui d'Artagnan, admirând calul
său, spada lungă, pintenii şi înfăţ işarea lui impunătoare. Îi admirau
îndeosebi glasul gros, în aşa fel căatunci când el slobozi ocara aceea, toată
şcoala strigă: "Dracul sămăia!" cu un vuiet nemaipomenit de râsete, de
strigăte şi tropăituri care-l umpleau de mândrie pe muşchetar şi-l făceau
să-şi piardăfirea pe bătrânul pedagog.
— Hei – strigăel – tăceţ i odată, gălăgioşilor!... Hei... Poftim, abia aţ i
sosit, domnule d'Artagnan, şi toate principiile mele frumoase s-au dus de
râpă... Dar ce vreţ i, dumneavoastră, ca întotdeauna, stârniţ i zarvăpeste tot
pe unde treceţ i... Parc-ar fi turnul Babei aici!... Ah, Doamne Dumnezeule!
Ah, neastâmpăraţ ii!
Şi domnul Bazin se porni săîmpartăla ghionţ i, cu osârdie, în dreapta
şi-n stânga, ceea ce spori şi mai mult tărăboiul făcut de şcolarii săi, care
slobozeau acum altfel de ţ ipete.
— Noroc, cel puţ in, căaici n-aveţ i cu cine săvămai ţ ineţ i de tărăşenii –
zise apoi Bazin.
— Crezi? rosti d'Artagnan cu un surâs ce-l făcu pe pedagog săsimtă
că-l trece un fior prin spate.
"E în stare" – îşi zise el în sinea lui.
— Şi unde se aflădioceza stăpânului tău?
— Monseniorul René este episcop la Vannes.
— Cine l-a numit?
— Domnul intendent superior, vecinul nostru.
— Cum, domnul Fouquet?
— Fărăîndoialăcădânsul.
— Aramis se are deci bine cu el?
— Monseniorul slujea în fiecare duminicăla domnul intendent superior,
la Vaux; apoi vânau împreună.
— Ah!
— Afarăde asta, monseniorul îşi pregătea uneori citaniile... nu, vreau
săzic predicile sale, cu domnul intendent superior.
— Hm! Te pomeneşti căpredicăîn versuri acest vrednic episcop?
— Domnule, nu luaţ i în derâdere cele sfinte, pentru numele lui
Dumnezeu!
— Bine, Bazin, bine! Aşadar, Aramis e la Vannes?
— La Vannes, în Bretania.
— Eşti un prefăcut, Bazin; nu-i adevărat ceea ce-mi spui.
— Domnule, veniţ i sa vedeţ i, apartamentele presbiteriului sunt goale.
— Are dreptate – murmurăd'Artagnan, aruncându-şi ochii spre clădirea
a cărei înfăţ işare da impresia de singurătate.
— Dar monseniorul cred căv-a scris despre numirea sa.
— Când s-a făcut ea?
— Acum o lună.
— O, atunci nu-i încătimpul pierdut. ÎnseamnăcăAramis n-a avut
pânăacum nevoie de mine. Dar, ia spune, Bazin, tu pentru ce nu-l urmezi
pe pastorul tău?
— Domnule, nu pot, am îndatoriri aici.
— Alfabetul?
— Şi pocăiţ ii mei.
— Cum, spovedeşti? Eşti preot?
— Aproape. Măsimt chemat pentru asta!
— Dar ordinele?
— O – răspunse Bazin cu înfumurare – acum, cămonseniorul e
episcop, voi căpăta cu uşurinţ ăordinele, sau cel puţ in anumite scutiri.
Şi îşi frecămâinile bucuros.
— Hotărât – îşi zise d'Artagnan – pe oamenii ăştia nu-i mai poţ i smulge
de la ale lor. Dă-mi ceva sămănânc, Bazin!
— Numaidecât, domnule.
— Un pui, o supăşi o sticlăde vin.
— Azi e sâmbătă, zi de post – zise Bazin.
— Am scutire – făcu d'Artagnan.
Bazin îl privi cu un aer răutăcios.
— Aha, jupâne vulpoi, drept cine măiei? zise d'Artagnan. Dacătu, care
eşti slugă, tragi nădejde săcapeţ i scutire pentru a săvârşi nelegiuiri, eu,
prietenul stăpânului tău, nu pot avea o scutire ca sămănânc de dulce într-o
zi de post, dupăpofta stomacului meu? Bazin, fii binevoitor cu mine, sau, pe
viul Dumnezeu, măvoi plânge regelui, şi atunci nu vei mai spovedi
niciodată! Ştii doar căpe episcopi îi numeşte regele, şi acolo eu sunt cel mai
tare!
Bazin surâse cu şiretenie.
— Oh, îl avem şi noi pe domnul intendent superior – zise el.
— Şi vrei săzici cănu-ţ i pasăde rege?
 Bazin nu răspunse nimic la aceasta; zâmbetul lui spunea însătotul.
— Mâncare – zise d'Artagnan – iatăcăse apropie de şapte ceasuri.
Bazin se întoarse şi-l trimise pe cel mai în vârstădintre şcolarii lui să-i
dea de veste bucătarului. Între timp, d'Artagnan cerceta presbiteriul.
— Pff! făcu el cu dispreţ . Monseniorul stătea destul de prost aici, asta
nu-i o locuinţ ăpentru înălţ imea sa.
— Avem castelul de la Vaux – zise Bazin.
— Care face poate cât Luvrul? replicăîn glumăd'Artagnan.
— Mai mult chiar – i-o întoarse Bazin cu cel mai deplin sânge rece.
— A! făcu d'Artagnan.
Poate căar mai fi lungit vorba şi ar fi susţ inut cu tărie supremaţ ia
Luvrului, dar locotenentul îşi aduse aminte căfrumosul lui cal rămăsese
legat de un belciug la poartă.
— Drace! zise el. Trimite pe cineva săse îngrijeascăde calul, meu.
Stăpânul tău, episcopul, n-are unul la fel în grajdurile sale!
Bazin privi piezişspre cal şi răspunse:
— Domnul intendent superior i-a dăruit patru cai din grajdurile sale, şi
unul singur din cei patru face cât patru ca al dumneavoastră.
Lui d'Artagnan îi năvăli sângele în obraji. Îl mânca palma şi căuta în
creştetul lui Bazin locul unde avea să-i cadăpumnul. Dar se stăpâni. Mânia
îi trecu şi se mulţ umi să-i spună:
— Drace! Drace! Bine am făcut căam părăsit serviciul regelui.
Spune-mi, nobile Bazin, câţ i muşchetari are domnul intendent superior?
— Cu banii lui, îi va avea pe toţ i ai regatului – răspunse Bazin
închizând cartea şi dând drumul copiilor cu lovituri de vargă.
— Drace! Drace! mai rosti o datăd'Artagnan.
Şi întrucât i se dădu de veste căospăţ ul era gata, porni în urma
bucătăresei, care-l pofti în sala de mâncare, unde cina îl aştepta întinsăpe
masă, D'Artagnan se aşezăşi atacăvitejeşte puiul,
— Mi se pare – zise el, muşcând cu poftădin friptura ce-i fusese servită
şi care se vedea cât de colo cănu fusese datăprin untură– mi se pare căam
făcut o mare greşealăatunci când nu m-am grăbit săintru în slujba unui
astfel de stăpân. E un senior puternic, dupăcât s-ar spune, acest intendent
superior. Într-adevăr, noi, ăştia de la curte, nu ştim nimic, căci razele
soarelui ne împiedicăsăvedem stelele cele mari, care sunt şi ele tot nişte
sori, dar ceva mai depărtate de pământul nostru, atâta tot.
Cum lui d'Artagnan îi plăcea mult, fie pentru a face haz, fie pentru a-i
trage de limbă, săpunăoamenii săvorbeascădespre lucrurile ce-l interesau
pe el, acum se aruncăasupra jupânului Bazin; dar îşi pierdu vremea
degeaba. În afarăde laudele cam umflate şi obositoare la adresa domnului
intendent superior, Bazin, care, la rândul său, se ţ inea în gardă, nu dezvălui
nimic în faţ a curiozităţii lui d'Artagnan, decât nişte fapte lipsite de
însemnătate, ceea ce-l nemulţ umi pe muşchetar, care, de îndatăce termină
masa, ceru săi se pregăteascăde culcare.
D'Artagnan fu condus de Bazin într-o odaie sărăcăcioasă, unde găsi un
pat destul de prost; noroc însăcăoaspetele nu era pretenţ ios. I se spuse că
Aramis luase toate cheile de la apartamentul lui particular, şi cum
d'Artagnan ştia căAramis era un bărbat ordonat şi avea de obicei multe
lucruri de ascuns în apartamentul său, asta nu-l mirăcâtuşi de puţ in. Aşa
căse trânti în pat, cu aceeaşi vitejeascăpornire ca şi atunci când atacase
puiul, deşi comparativ patul era ceva mai tare, şi cum îi era tot aşa de somn
pe cât îi fusese de foame, nu-i trebui mai mult timp pânăsăadoarmădecât
îi trebuise ca săronţ ăie pânăşi ultimul oscior al fripturii.
De când nu mai era în slujba nimănui, d'Artagnan îşi făgădui să
doarmăcu atât mai adânc, pe cât de uşor dormise mai înainte. Dar, oricât
de solemnăar fi fost aceastăfăgăduiala, şi cu toatăhotărârea lui de a şi-o
îndeplini cu sfinţ enie, d'Artagnan fu deşteptat din somn în puterea nopţ ii de
un huruit de trăsuri şi de gălăgia lacheilor călări. O mare luminaţ ie se
revărsădeodatăpeste pereţ ii odăii lui; sări din pat în cămaşa de noapte şi
alergăla fereastră.
"Nu cumva s-o fi întors regele?" îi trecu prin gând, în timp ce se freca la
ochi, căci, într-adevăr, era o suităcare nu putea săfie decât a unei persoane
regale.
— Trăiascădomnul intendent superior! strigă, sau mai degrabăchiui, la
o fereastrăde la catul de jos, o voce în care o recunoscu pe a lui Bazin;
acesta, în timp ce striga astfel, flutura într-o mânăo batistă, iar în cealaltă
ţinea un sfeşnic aprins.
D'Artagnan văzu atunci ceva, în formăde faţ ăomenească, luminatăde
sfeşnic, aplecându-se spre uşa celei dintâi trăsuri; în acelaşi timp, prelungi
hohote de râs, care porneau din trăsură, stârnite pesemne de ciudata
înfăţ işare a lui Bazin, formarăca o dârăde bucurie în urma cortegiului care
trecea în grabă.
— Ar fi trebuit să-mi dau seama – murmurăd'Artagnan – cănu era
regele: nu se râde cu atâta poftăatunci când trece regele. Hei, Bazin – strigă
apoi către vecinul său, care se aplecase pe trei sferturi peste fereastră, ca să
urmăreascădin ochi cât mai mult trăsura – ia spune, ce-a fost acolo?
— A trecut domnul Fouquet – răspunse Bazin, cu un aer protector.
— Şi toţ i aceşti oameni?
— Curtea domnului Fouquet.
— Oh, oh! făcu d'Artagnan. Ce-ar zice domnul de Mazarin dacăar auzi
una ca asta?
Şi se culcădin nou, îngândurat, întrebându-se cum se face căAramis e
totdeauna sprijinit de omul cel mai puternic din regat? "Săfie oare din
pricinăcăare mai mult noroc decât mine, sau fiindcăeu sunt mai nătărău
decât el? Ei şi?!" Era expresia finalăprin care d'Artagnan, devenit înţ elept,
îşi încheia în prezent fiecare gând şi fiecare frază. Altădatăspunea: La
dracu!, ceea ce suna ca o împunsăturăde pinten, dar acum îmbătrânise şi
murmura acest: Ei ţi?! oarecum filozofic, ce ţ inea loc de frâu în domolirea
pornirilor sale mai mari sau mai mici.

XVIII
AICI D'ARTAGNAN ÎL CAUTĂPE PORTHOS
ŞI DĂDE MOUSQUETON

Când d'Artagnan se încredinţ a pe deplin călipsa domnului vicar

d'Herblay era un fapt real şi căprietenul său nu putea fi găsit nici la Melun,
nici în împrejurimi, se despărţ i de Bazin fărăpărere de rău, aruncăo privire
piezişăspre măreţ ul castel din Vaux, care începuse săîmbrace acea
splendoare ce avea să-l ducăla ruină, şi, încreţ indu-şi buzele ca orice om
descurajat şi neîncrezător, îşi îmboldi calul breaz, zicând:
— Haide, haide, tot la Pierrefonds am săgăsesc cel mai bun om şi cea
mai bunăladăcu bani. Şi nu am nevoie decât de aşa ceva, fiindcăde rest
măîngrijesc eu!
Îi vom cruţ a pe cititori de a le mai povesti întâmplările prozaice ale
călătoriei lui d'Artagnan, care se apropia de Pierrefonds în dimineaţ a zilei a
treia. Venea dinspre Nanteuil-le-Haudouin şi Crécy. De departe, zări castelul
lui Ludovic de Orléans, care, devenit domeniu al coroanei, era lăsat în seama
unui paznic bătrân. Era una din acele minunate clădiri din veacul de mijloc,
cu ziduri groase de douăzeci de picioare şi cu turnuri înalte de o sută.
D'Artagnan o luăpe lângăziduri, măsurăturnurile din ochi şi coborî în
vale. De departe văzu castelul lui Porthos, aşezat pe marginea unui heleşteu
larg şi având în jurul lui o pădure întinsă. Acelaşi pe care am avut cinstea de
a-l descrie cititorilor noştri, astfel căne vom mulţ umi de astădatănumai
să-l reamintim. Primul lucru pe care-l zări d'Artagnan, dupăce admiră
copacii stufoşi, dupăce se bucurăde soarele de mai ce învăluia într-o pânză
de aur colinele înverzite, dupăce privi crângurile înflorite ce se întindeau
pânăaproape de Compiègne, fu o mare cutie pe roate, împinsăde doi lachei
şi trasăde alţ i doi. În aceastăcutie se afla ceva uriaş, verde şi auriu, care
străbătea, la fiecare tragere sau împingere, cărările zâmbitoare ale parcului.
Acest ceva, de departe nu putea fi definit şi nu amintea absolut nimic; mai
de aproape părea a fi un butoi acoperit cu postav verde galonat; mai de
aproape aducea a om, sau mai degrabăsemăna cu o mogâldeaţ ăa cărei
parte de jos, lăbărţ ându-se în cutie, o umplea pe de-a-ntregul; şi mai de
aproape încă, se vedea căomul acesta era Mousqueton, Mousqueton cu
părul lui alb şi cu faţ a roşie, ca o paiaţ
ă.
— Ei, mii de draci! strigăd'Artagnan. Iată-l pe scumpul nostru domn
Mousqueton!
— A!... gâjâi burtosul. A, ce bucurie! Ce fericire! Domnul d'Artagnan!...
Opriţ i, trântorilor!
Aceste cuvinte din urmăerau adresate lacheilor care îl trăgeau şi-l
împingeau pe cărare. Cutia se opri şi cei patru lachei, ca la o comandă
militară, îşi ridicarătoţ i odatăpălăriile galonate şi se înşiruirăla spatele
cutiei.
— Ah, domnul d'Artagnan – zise Mousqueton – de ce nu pot săvă
îmbrăţ işez genunchii! Dar am devenit neputincios, dupăcum vedeţ i.
— MaicăPrecistă, scumpul meu Mousqueton, vârsta!
— Nu, domnule, nu e vârsta, ci beteşugurile, supărările.
— Supărări, la dumneata, Mousqueton? zise d'Artagnan, făcând ocolul
cutiei. Eşti într-o doagă, scumpul meu prieten! SlavăDomnului, pari mai
tare ca un stejar de trei sute de ani.
— Ah, picioarele, domnule, picioarele! rosti credincioasa slugă.
— Cum, picioarele?
— Da, nu vor sămămai poarte.
— Nerecunoscătoarele! Totuşi, le hrăneşti bine, Mousqueton, dupăcât
se pare.
— Vai, da, n-au de ce săse plângăîn aceastăprivinţ ă– zise
Mousqueton cu un oftat. Totdeauna am făcut ce-am putut pentru trupul
meu; nu sunt egoist.
Şi Mousqueton oftădin nou.
"Nu cumva Mousqueton vrea săfie şi el baron, de ofteazăaşa?" se
întrebăd'Artagnan.
— Doamne – zise Mousqueton, smulgându-se din gândurile lui triste –
Doamne, ce fericit are săfie monseniorul căv-aţ i adus aminte de el!
— Bunul Porthos! strigăd'Artagnan. De-abia aştept să-l îmbrăţ işez.
— Oh – făcu Mousqueton înduioşat – am să-i scriu despre asta,
domnule.
— Cum, ai să-i scrii? strigăd'Artagnan.
— Chiar astăzi, fărăîntârziere.
— Aşadar, nu-i aici?
— Nu, domnule.
— Dar e pe-aproape? E departe?
— Eh, ce pot săştiu eu, domnule, ce pot săştiu eu? se scuză
Mousqueton.
 — La dracu! strigămuşchetarul, bătând cu piciorul în pământ. Mă
urmăreşte ghinionul! Porthos, căruia îi place săstea mai mult acasă.
— Domnule, nu existăom mai legat de casa ca monseniorul... dar...
— Dar ce?
— Când un prieten te cheamă...
— Un prieten?
— Eh, fireşte: vrednicul domn d'Herblay.
— Aramis l-a chemat pe Porthos?
— Iatăcum s-au petrecut lucrurile, domnule d'Artagnan. Domnul
d'Herblay i-a scris monseniorului...
— Adevărat?
— O scrisoare, domnule, o scrisoare prin care-l chema atât de grabnic,
căa întors toatăcasa pe dos.
— Povesteşte-mi totul, prietene – zise d'Artagnan – dar mai întâi
spune-le oamenilor ăstora săplece puţ in de-aici.
Mousqueton scoase un: "Căraţ i-vă, momâilor!" din nişte plămâni atât de
puternici, încât ar fi fost de ajuns numai suflul fărăa mai rosti cuvintele,
pentru ca cele patru slugi săse topeascăîn văzduh. D'Artagnan se aşezăpe
huluba cutiei şi îşi ascuţ i auzul.
— Domnule – începu Mousqueton – monseniorul a primit o scrisoare de
la domnul vicar general d'Herblay acum opt sau nouăzile; era în ziua
bucuriilor... câmpeneşti; da, într-o miercuri, îmi aduc bine aminte.
— Cum adică, în ziua bucuriilor câmpeneşti? întrebăd'Artagnan.
— Da, domnule. Castelul acesta plăcut, de ţ ară, ne îmbie cu atâtea
bucurii, încât ne simţ im copleşiţ i; de aceea, ne-am văzut siliţ i săpunem
rânduialăîn stăpânirea lor.
— Veşnica patimăpentru rânduialăa lui Porthos! Mie nu mi-ar fi trecut
nicicând prin cap aşa ceva. E drept, însă, căeu nu prea sunt copleşit de
bucurii!
— Noi, ce săzic, suntem – spuse Mousqueton.
— Şi cum aţ i făcut rânduialăasta, ia săvedem? întrebăd'Artagnan.
— Povestea e cam lungă, domnule.
— Nu-i nimic, avem timp destul, şi apoi tu vorbeşti atât de frumos,
dragul meu Mousqueton, căe o adevăratăplăcere săte asculte cineva.
— E drept – zise Mousqueton cu un fel de mulţ umire ce pornea, fără
îndoială, din faptul căi se recunoştea aceastăînsuşire – e drept căam făcut
progrese mari de când trăiesc pe lângămonseniorul.
— Aştept povestea cu rânduiala bucuriilor, Mousqueton, şi sunt chiar
nerăbdător s-o aud; vreau săştiu dacăam sosit aici într-o zi bună.
— Oh, domnule d'Artagnan – zise Mousqueton cu tristeţ e – de când a
plecat monseniorul, toate bucuriile şi-au luat zborul de la noi!
— Ei bine, dragul meu Mousqueton, atunci cheamă-ţ i amintirile.
— Cu ce zi doriţ i săîncepem?
— Ei asta-i, începe cu duminica; e ziua Domnului.
— Cu duminica, domnule?
— Da.
— Duminică, bucurie religioasă: monseniorul se duce la liturghie, ia
anafură, ascultăpredicile şi poveţ ele duhovnicului său obişnuit. Nu prea e
plăcut, dar aşteptăm un călugăr carmelit de la Paris care va sluji în parohia
noastrăşi care vorbeşte foarte frumos, dupăcâte am auzit; asta ne va mai
dezmorţ i, căci duhovnicul de acum ne face totdeauna săadormim. Aşadar,
duminica, bucurii religioase. Luni, bucurii lumeşti.
— Stai, stai – zise d'Artagnan – ce înţ elegi tu prin asta, Mousqueton? Să
ne oprim puţ in la bucuriile lumeşti.
— Domnule, luni ieşim în lume: primim vizite, facem vizite; se cântădin
lăută, se dansează, se spun stihuri, în sfârşit se arde puţ inătămâie în
cinstea doamnelor.
— Drace! Asta e o adevăratăgalanterie – îl întrerupse muşchetarul, care
simţ ea nevoia săcheme în ajutor toatăputerea muşchilor mastoizi ca să-şi
stăpâneascăun enorm imbold de a pufni în râs.
— Marţ i, bucurii savante.
— A, bun – zise d'Artagnan. Cam ce anume? Înşiră-le mai cu
de-amănuntul, dragul meu Mousqueton.
— Monseniorul a cumpărat o sferă, pe care am săv-o arăt îndată; ea
umple întregul perimetru al turnului cel mare, mai puţ in o galerie pe care a
făcut-o deasupra sferei; sunt acolo diverse sfori şi fire de alamăde care sunt
agăţ ate soarele şi luna. Totul se învârteşte şi e tare frumos. Monseniorul îmi
aratămările şi pământurile îndepărtate, unde ne făgăduim cănu ne vom
duce niciodată. E foarte instructiv.
— Foarte instructiv, cred şi eu – adăugăd'Artagnan. Şi miercuri?
— Bucurii câmpeneşti, dupăcum am avut cinstea săv-o spun,
domnule cavaler: privim berbecii şi caprele monseniorului, le punem pe
păstoriţ e săjoace dupăfluiere şi cimpoaie, aşa cum scrie într-o carte pe care
monseniorul o păstreazăîn biblioteca sa şi care se numeşte Pastorale.
Autorul ei a murit de-abia acum o lună.
— Domnul Racan, poate? întrebăd'Artagnan.
— Chiar el, domnul Racan. Dar asta nu e totul. Pescuim pe rând cu
undiţ a în canalul cel mic; dupăaceea ne ospătăm, încununaţ i cu flori. Asta-i
miercurea.
— Drace! exclamăd'Artagnan. Ştiu căpetreceţ i bine miercurea. Dar
joia? Ce mai rămâne şi pentru aceastăbiatăjoi?
— Nu e nici ea de plâns, domnule – zise Mousqueton zâmbind. Joia,
bucurii olimpice. Ah, domnule, e minunat! Chemăm pe toţ i tinerii vasali ai
monseniorului şi-i punem săarunce discul, sălupte, săalerge. Monseniorul
aruncădiscul ca nimeni altul. Şi când dăcuiva un pumn, ah, e nenorocire!
— Cum, de ce nenorocire?
— Da, domnule, a fost nevoie săse lase la o parte acest joc. Spărgea
capetele, rupea fălcile, zdrobea piepturile. E un joc foarte plăcut, dar nimeni
n-a mai vrut săse joace cu el.
— Adică, pumnul...
— Da, domnule, mai zdravăn ca oricând. Monseniorului i-au cam slăbit
puţ in picioarele, asta o mărturiseşte el însuşi; în schimb, puterea i s-a
îngrămădit în braţ e, în aşa fel că...
— Doboarăşi un taur, ca pe vremuri!
— Domnule, mai mult decât atât, dărâmăzidurile. Ultima oară, dupăce
s-a ospătat la un arendaşde-al său – ştiţ i cât de bun şi de popular e
monseniorul – dupăce s-a ospătat deci, a făcut gluma sădea cu pumnul
într-un perete; ei bine, zidul s-a năruit, acoperişul s-a prăbuşit, căzând
peste trei bărbaţ i şi o femeie bătrână.
— Doamne, Mousqueton, şi stăpânul tău?
— Oh, domnule, s-a ales cu o zgârieturăla cap. I-am spălat rana cu
nişte apăsfinţ ităpe care ne-o dau călugăriţ ele. La pumn n-a avut însă
nimic.
— Nimic?
— Nimic, domnule.
— Dă-le încolo de bucurii olimpice! Trebuie săcoste prea scump, căci
de buna seamăvăduvele şi orfanii...
— Li se fac pensii, domnule; a zecea parte din veniturile monseniorului
e folosităîn acest scop.
— Sătrecem la ziua de vineri – zise d'Artagnan.
 — Vinerea, bucurii nobile şi războinice. Vânăm, încercăm armele,
dresăm şoimii, învăţ ăm caii la călărie. În sfârşit, sâmbăta e ziua bucuriilor
spirituale: ne mobilăm minţ ile, privim tablourile şi statuile monseniorului,
scriem chiar şi întocmim planuri; pe următragem cu tunurile monsenio-
rului.
— Întocmiţ i planuri, trageţ i cu tunurile...?
— Da, domnule.
— Prietene – zise d'Artagnan – domnul du Vallon are, într-adevăr,
mintea cea mai adâncăşi mai înţ eleaptădin câte cunosc; mai e însăun soi
de bucurii pe care le-aţ i uitat, bag de seamă.
— Care, domnule? întrebăMousqueton cu nerăbdare.
— Bucuriile materiale.
Mousqueton se înroşi.
— Ce înţ elegeţ i prin asta, domnule? zise el, lăsându-şi ochii în jos.
— Înţeleg o masă, un vin bun, o searăpetrecutăîn jurul unei sticle.
— O, domnule, asemenea bucurii noi nu le punem la socoteală, pentru
căle gustăm în fiecare zi.
— Bravul meu Mousqueton – reluăd'Artagnan – iartă-mă, dar mi-a
plăcut atât de mult povestirea ta plinăde farmec, încât am uitat principalul
punct al convorbirii noastre, acela de a şti ce a putut să-i scrie stăpânului
tău domnul vicar general d'Herblay.
— Aveţ i dreptate, domnule – încuviinţ ăMousqueton – pomenind despre
bucuriile noastre, ne-am luat cu vorba. Ei bine, domnule, am săvăspun
totul de la început pânăla sfârşit.
— Ascult, dragul meu Mousqueton.
— Miercuri...
— Zi de bucurii câmpeneşti...
— Da. Soseşte o scrisoare; o primeşte chiar din mâinile mele.
Recunoscusem slova.
— Ei bine?
— Monseniorul o citeşte şi strigă: "Repede caii şi armele!"
— Ah, Doamne – exclamăd'Artagnan – era iar vorba de vreun duel?
— Nu, domnule, scrisoarea cuprindea doar atât: "DragăPorthos, la
drum, dacăvrei săajungi înaintea echinoxului. Te aştept".
— La dracu! făcu d'Artagnan îngândurat. Era tare grăbit, dupăcât se
vede.
— Asta cred şi eu. În aşa măsură– continuăMousqueton – că
monseniorul a plecat în aceeaşi zi, împreunăcu secretarul său, ca săpoată
ajunge la timp.
— Şi va fi ajuns oare la timp?
— Nădăjduiesc. Monseniorul, care se aprinde repede, precum ştiţ i,
repeta într-una: "Mii de trăsnete, iar cu echinoxul? Oricum, ar trebui ca
păcătosul acela săaibăun cal straşnic pentru a ajunge înaintea mea".
— Şi tu crezi căPorthos va fi ajuns cel dintâi? întrebăd'Artagnan.
— N-am nici o îndoială. Acest Echinox, oricât de bogat ar fi, n-are nici
pe departe caii monseniorului.
D'Artagnan îşi stăpâni încăo datăpofta de a pufni în râs, deoarece
scurtimea scrisorii lui Aramis îi dădea mult de gândit. Îl urmăpe
Mousqueton sau, mai bine zis, carul lui Mousqueton, pânăla castel; se
aşezăla o masăîmbelşugată, fu ospătat şi cinstit ca un rege, dar nu putu să
afle nimic mai mult de la Mousqueton: credincioasa slugăplângea la tot
pasul şi atâta tot.
D'Artagnan, dupăo noapte petrecutăîntr-un pat foarte bun, se strădui
îndelung săghiceascăînţ elesul din scrisoarea lui Aramis, gândindu-se cu
nelinişte la legătura ce putea săexiste între echinox şi afacerile lui Porthos,
apoi, nepricepând nimic, decât căla mijloc era pesemne vorba de vreo dra-
goste a episcopului, pentru care era nevoie ca zilele săfie egale cu nopţ ile,
muşchetarul plecăşi din Pierrefonds, aşa cum plecase şi de la Melun, aşa
cum plecase şi de la castelul contelui de La Fère. Nu însăfărăo anumită
mâhnire, care putea prea bine săfie socotitădrept una dintre cele mai
posomorâte stări ale lui d'Artagnan. Cu capul înclinat, cu privirea
nemişcată, lăsa să-i atârne picioarele de o parte şi de alta a calului şi îşi
spunea, în acea visare înceţ oşatăcare poate săajungăuneori pânăla cea
mai adâncăfilozofie:
— Nici prieteni, nici viitor, nici nimic. Puterile îmi sunt sleite, ca şi
flăcările prieteniilor trecute. Oh, se apropie bătrâneţ ea, rece, necruţ ătoare;
ea învăluie în zăbranic de doliu tot ce-a fost strălucire, tot ce-a fost
mireasmăîn tinereţ ea mea, apoi îşi aruncăaceastădulce povarăpe umeri şi
o duce, împreunăcu ce-a mai rămas, în prăpastia fărăfund a morţ ii.
Un fior strânse inima gasconului, atât de dârzăşi atât de tare în faţ a
tuturor nenorocirilor vieţ ii, şi timp de câteva clipe norii i se părurănegri, iar
pământul moale şi alunecos ca într-un cimitir.
— Încotro măîndrept?... se întrebăel. Ce am săfac?... Singur, cu
desăvârşire singur, fărăcămin, fărăprieteni... Ei şi?! exclamăapoi deodată.
Şi dădu pinteni calului, care, negăsind nici un prilej de amărăciune în
ieslea plinăcu ovăz de la Pierrefonds, se folosi de îndemnul stăpânului său
spre a-şi arăta voioşia printr-un galop care ţ inu douăleghe.
"La Paris!" îşi zise d'Artagnan.
Şi a doua zi descălecăîn Paris.
l-au trebuit zece zile ca săfacăaceastăîntreagăcălătorie.

XIX
CE AVEA DE FĂCUT D'ARTAGNAN LA PARIS

Locotenentul sări din şa în faţ a unei prăvălii de pe strada Lombarzilor,

cu firma "Drugul de Aur". Un bărbat plesnind de sănătate, care purta un
şorţalb şi îşi netezea mustaţ a căruntăcu o mânăgrăsulie, scoase un strigăt
de bucurie de îndatăce văzu calul breaz în faţ a casei lui.
— Domnul cavaler! zise el. Ah, dumneavoastră!
— Bun găsit, Planchet! răspunse d'Artagnan, plecându-se din spate ca
săpoatăintra în prăvălie.
— Repede – strigăPlanchet – unul la calul domnului d'Artagnan, unul
să-i pregăteascăodaia, unul să-i aducămasa!
— Mulţ umesc, Planchet! Bunăziua, copii! zise d'Artagnan către băieţ ii
de prăvălie ce alergau săîndeplineascăordinele stăpânului lor.
— Îmi îngăduiţ i numai o clipă, sătrimit aceastăcafea, acest sirop şi
aceste stafide? se scuzăPlanchet. Sunt pentru casa domnului intendent
superior.
— Trimite, trimite.
— Termin îndată, şi dupăaceea vom sta la masă.
— Făîn aşa fel ca sămâncăm singuri – zise d'Artagnan. Trebuie să-ţ i
vorbesc.
Planchet se uităla fostul lui stăpân cu un aer bănuitor.
— O, fii liniştit, e vorba de lucruri plăcute – îi spuse d'Artagnan.
— Cu atât mai bine! Cu atât mai bine!...
Şi Planchet răsuflăuşurat, în timp ce d'Artagnan se aşezăfoarte simplu
pe un sac cu dopuri, rotindu-şi ochii, din curiozitate, de jur împrejur.
Prăvălia era plinăcu de toate; se simţ ea mirosul de ghimber, de cuişoare şi
de piper pisat, care-l făcu pe d'Artagnan săstrănute.
Băieţ ii de prăvălie, fericiţi căse aflau în preajma unui războinic atât de
vestit, a unui locotenent de muşchetari ce putea să-l vadăla faţ ăpe rege, se
pornirăsătrebăluiascăîncoace şi încolo cu o însufleţ ire ce ţ
inea aproape de
delir şi să-i serveascăpe muşterii cu o iuţ ealădispreţ uitoare, pe care nu
numai unul o băgăde seamă.
Planchet încasa banii şi făcea socoteala, întreruptădin când în când de
câte o vorbăcuviincioasăaruncatăfostului său stăpân. Faţ ăde clienţ i era
zgârcit cu vorbele şi arăta acea îndatorire plinăde mândrie a negustorului
bogat, care serveşte pe toatălumea şi nu aşteaptănimic de la nimeni.
D'Artagnan observăaceastăpurtare cu o plăcere al cărei tâlc îl vom analiza
mai târziu.
Şi astfel, încetul cu încetul, se făcu seară. Planchet îl pofti, în cele din
urmă, într-o odaie de la catul întâi, unde, printre saci şi baloturi, o masă
întinsăşi foarte curatăaştepta doi oaspeţ i.
D'Artagnan se folosi de un moment de răgaz spre a cerceta îndeaproape
chipul lui Planchet, pe care nu-l mai văzuse de un an de zile. Înţ eleptul
Planchet făcuse burtă, dar faţ a nu i se buhăise. Privirea lui scânteietoare
sclipea şi acum cu uşurinţ ăîn orbitele adânci, iar grăsimea, care netezeşte
toate trăsăturile caracteristice de pe obrazul omenesc, nu atinsese încănici
pomeţ ii lui ieşiţ i în relief, semn de şiretenie şi lăcomie, nici bărbia ascuţ ită,
semn de isteţ ime şi dârzenie. Planchet era la fel de impunător în sala de
mâncare, ca şi în prăvălia sa. Îi servi stăpânului său o cinăsimplă, dar cu
totul pariziană: fripturărumenităîn cuptorul brutarului, cu legume, salată
şi desert aduse proaspete din prăvălie.
D'Artagnan fu însăcu deosebire mulţ umit când băcanul destupăîn
cinstea sa o sticlăcu cel mai bun vin de Anjou, care, toatăviaţ a lui, fusese
vinul său preferat.
— Altădată, domnule – zise Planchet cu un zâmbet plin de bunătate –
eu beam vinul dumneavoastră; acum am fericirea ca dumneavoastrăsă-l
beţ i pe al meu.
— Şi, slavăDomnului, prietene Planchet, trag nădejde să-l mai beau
încămultăvreme de aici încolo, căci, iată-mă, în sfârşit, liber.
— Liber! Aveţ i un concediu, domnule?
— Nelimitat!
— Aţ i părăsit serviciul? întrebăPlanchet cu mirare.
— Da, măodihnesc.
— Şi regele? strigăPlanchet, care nu îndrăznea să-şi închipuie căregele
s-ar putea lipsi de serviciile unui om ca d'Artagnan.
— Regele îşi va căuta norocul în altăparte... Dar ne-am ospătat din
belşug, văd căai chef de vorbăşi măaţ âţ
i să-ţi fac anumite mărturisiri, aşa
cădestupă-ţ i urechile.
— Destup îndată.
Şi Planchet, cu un râs mai mult sincer decât glumeţ , destupăo sticlăde
vin alb.
— Numai, lasă-măcu mintea limpede.
— O, când o fi săvăpierdeţ i dumneavoastrăcapul, domnule...!
— Deocamdată, capul e al meu şi vreau să-l păstrez teafăr mai mult ca
oricând. Mai întâi, săvorbim despre afaceri... Cum merg banii noştri?
— Minunat, domnule. Cele douăzeci de mii de livre pe care le-am primit
de la dumneavoastrăle-am băgat în negustoria mea şi aduc un venit de
nouăla sută; dându-văşapte, câştig deci şi de la dumneavoastră.
— Şi eşti mulţ umit?
— Încântat. Mi-aţ i mai adus alţ i bani?
— Ceva mai bun chiar... Dar mai ai nevoie de bani?
 — O, cum sănu! Acum fiecare ar dori să-mi dea. Îmi măresc afacerile.
— Acesta era planul tău.
— Fac un fel de joc de bancă... Cumpăr mărfurile colegilor mei
strâmtoraţ i, dau bani cu împrumut celor care sunt strânşi cu uşa de
termene...
— Fărăcamătă?
— O, domnule, săptămâna trecutăam avut douăîntâlniri în dosul
bulevardului pentru vorba pe care aţ i rostit-o acum.
— Cum aşa?
— Veţ i înţelege îndată: era vorba de un împrumut... Împrumutătorul
îmi da în garanţ ie nişte zahăr, cu învoiala căpot să-l vând dacănu voi primi
banii înapoi la termenul hotărât. Îi împrumut o mie de livre. Nu-mi înapoiază
banii, eu vând zahărul cu o mie trei sute de livre, iar el aflăşi pretinde să-i
dau o sutăde scuzi. Doamne fereşte, nici nu măgândeam... spunându-i că
puteam să-l vând doar cu nouăsute de livre. Mi-a spus atunci căfac
camătă. L-am rugat să-mi repete aceastăvorbăîn dosul bulevardului. E un
fost ostaşdin gardă, şi a venit. I-am trecut spada dumneavoastrăprin şoldul
stâng.
— Drace! Frumoasăbancă, nimic de zis! zise d'Artagnan.
— La peste treisprezece la sutămăbat – i-o întoarse Planchet. Asta mi-e
firea!
— Nu lua decât doisprezece – zise d'Artagnan – şi numeşte restul
răsplatăpentru samsarlâc.
— Aveţ i dreptate, domnule. Dar afacerile dumneavoastră?
— Ah, Planchet, e mult şi greu de povestit.
— Spuneţ i, totuşi.
D'Artagnan îşi scărpinămustaţ a ca un om care şovăie săfacăo
mărturisire şi nu se prea încrede în acel care-l ascultă.
— E vorba de un plasament? întrebăPlanchet.
— Da.
— Cu venit bun?
— Bunicel: patru sute la sută, Planchet.
Negustorul dădu cu pumnul în masăaşa de tare, căsticlele sărirăîn
sus, ca şi cum ar fi fost cuprinse de spaimă.
— Săfie oare cu putinţ ă?
— Eu cred căva aduce mai mult – spuse cu răcealăd'Artagnan – dar
îmi place săsocotesc mai puţ in.
— Ah, drace! făcu Planchet, apropiindu-şi scaunul... Dar, domnule, e
ceva formidabil!... Se pot învesti mulţ i bani?
— Douăzeci de mii de livre fiecare, Planchet.
— Toatăaverea dumneavoastră, domnule. Pentru cât timp?
— Pentru o lună.
— Şi ne va aduce cât?
— Cincizeci de mii de livre fiecăruia; socoate.
— Uluitor!... Şi va trebui săne batem pentru un joc ca ăsta?
— Mi se pare căda, şi încădin răsputeri – zise d'Artagnan cu aceeaşi
linişte; dar de astădată, Planchet, suntem doi, şi loviturile le voi lua numai
asupra mea.
— Domnule, nu văîngădui...
— Planchet, n-o săai încotro, ar trebui să-ţ i părăseşti negoţ
ul.
— Afacerea nu se încheie la Paris?
— Nu.
— A, în străinătate?
— În Anglia.
— Ţarăcu samsarlâcuri, ştiu – zise Planchet. Ţarăpe care o cunosc
destul de bine... Şi ce fel de afacere, domnule, dacănu-s prea curios?
— Planchet, e vorba de o restauraţ ie.
— De monumente?
— Da, de monumente; vom restaura White-Hall-ul.
— Frumos... Şi credeţ i că... Într-o lunăde zile...?
— Sarcina asta mi-o iau eu.
— Ştiţ i dumneavoastrăce ştiţ i, şi de vreme ce văbăgaţ i...
— Da, ştiu ce-am de făcut... Sunt foarte lămurit... Totuşi, îţ i voi cere
sfatul cu dragăinimă.
— Îmi faceţ i prea mare cinste... Însănu măprea pricep la arhitectură.
— Planchet, te înşeli; tu eşti un arhitect iscusit, tot atât de bun ca şi
mine pentru treaba de care e vorba.
— Mulţ umesc.
— Aveam de gând, îţ i mărturisesc, săle propun afacerea asta domnilor
acelora, dar nu l-am găsit pe nici unul acasă... Îmi pare rău, fiindcănu
cunosc alţ ii mai îndrăzneţ i şi mai îndemânatici ca ei.
— Aha, cum s-ar zice, va fi concurenţ ăşi antrepriza va fi pusăla
bătaie?
— Oh, da, Planchet, da...
— Ard de nerăbdare săcunosc amănuntele, domnule.
— Ţi le voi spune, Planchet; închide bine toate uşile.
— Da, domnule.
Şi Planchet trase toate zăvoarele la uşi.
— Bun! Acum apropie-te de mine.
Planchet se supuse.
— Şi deschide fereastra, pentru ca zgomotul trecătorilor şi al căruţ elor
să-i împiedice săaudăceva pe cei care ar fi ispitiţ i sătragăcu urechea.
Planchet deschise fereastra, dupăcum i se spusese, şi de afarănăvăli
deodatăîn odaie o zarvăde strigăte, huruituri, lătrături şi tropote de paşi,
asurzindu-l pe d'Artagnan însuşi, aşa precum îi fusese voia. Abia atunci
muşchetarul sorbi un pahar de vin alb şi începu cu aceste vorbe:
— Planchet, am o idee.
— Ah, domnule, acum vărecunosc pe deplin! răspunse băcanul
tresăltând de bucurie.

XX

DESPRE ASOCIAŢIA ÎNTEMEIATĂ

ÎN STRADA LOMBARZILOR,
LA FIRMA "DRUGUL DE AUR",
PENTRU EXPLOATAREA IDEII
DOMNULUI D'ARTAGNAN

Dupăo clipăde tăcere, în timpul căreia d'Artagnan părea căîşi adună

în gând nu o idee, ci toate ideile lui, zise:
— Nu încape îndoială, dragul meu Planchet, cătu trebuie săfi auzit
vorbindu-se de maiestatea sa Carol I, regele Angliei!
— Vai, cum sănu, domnule, când dumneavoastrăaţ i părăsit Franţa ca
să-i veniţi în ajutor; dar, în pofida acestui ajutor, el tot a fost răsturnat şi era
săvătragăşi pe dumneavoastrăîn căderea lui.
— Întocmai; văd căai memorie bună, Planchet.
— Pe dracu, domnule! De mirare ar fi fost dac-aşfi pierdut-o, oricât de
proastăar fi fost ea. Cine l-a auzit pe Grimaud, care, ştiţ i bine, nu vorbeşte
prea mult, povestind cum a căzut capul regelui Carol, cum aţ i călătorit o
jumătate de noapte într-o corabie încărcatăcu pulbere de puşcăşi cum l-aţ i
văzut plutind la suprafaţ a apei pe bunul domn Mordaunt, având un pumnal
cu mânerul de aur înfipt în piept, nu poate săuite uşor aceste lucruri.
— Totuşi, sunt oameni care le uită, Planchet.
— Da, aceia care n-au văzut sau care nu l-au auzit pe Grimaud
povestind.
— Ei bine, fiindcăîţ i aduci aminte de toate acestea, atunci nu mai e
nevoie să-ţ i reamintesc decât un lucru, anume căregele Carol I avea un fiu.
— Avea chiar doi, domnule, dacănu văsupăraţ i – zise Planchet – căci
l-am văzut eu însumi pe cel de-al doilea, domnul duce de York, la Paris,
într-o zi când se ducea la Palatul Regal, şi mi s-a spus căera fiul mai mic al
regelui Carol I. Cât despre cel mai mare, am avut cinstea să-l cunosc după
nume, dar nu şi din vedere.
— Tocmai aici voiam săajungem, Planchet: la fiul acesta mai mare, care
se numea altădatăprinţ ul de Galles, iar astăzi se numeşte Carol al II-lea,
regele Angliei.
— Rege fărăregat! răspunse sentenţ ios Planchet.
— Da, Planchet, şi ai putea săadaugi: prinţnenorocit, mai nenorocit
decât un om din popor pierdut în cel mai mizerabil cartier al Parisului.
Planchet făcu un gest plin de acea compătimire arătatăîndeobşte faţ ă
de străinii cu care nu te gândeşti căai putea săte întâlneşti vreodată. De
altminteri, el nu vedea încolţ ind de loc, în aceastăsocoteală
politico-sentimentală, ideea aceea negustoreascăa domnului d'Artagnan, şi
gândul lui era numai la asta. D'Artagnan, care avea deprinderea de a
înţ elege de la început oamenii şi lucrurile, ghici ce se petrecea în capul lui
Planchet.
— Am ajuns la chestiune – zise el. Acest tânăr prinţde Galles, rege fără
regat, cum foarte bine ai zis, Planchet, mi-a stârnit interesul cel mai viu,
mie, d'Artagnan. L-am văzut cerşind sprijinul lui Mazarin, care e un
zgârie-brânză, şi ajutorul regelui Ludovic, care e un copil, şi mi s-a părut,
mie, care măpricep la aşa ceva, căîn privirea înţ eleaptăa regelui detronat,
în nobleţ ea întregii lui fiinţ e, nobleţ e ce a rămas neatinsăîn pofida tuturor
mizeriilor, mi s-a părut, zic, căvăd stofa unui om de inimăşi a unui rege.
Planchet încuviinţ ăîn tăcere; toate astea, în ochii lui cel puţ in, nu
izbuteau încăsăaducăla luminăideea lui d'Artagnan. Acesta continuă:
— Şi iatăce judecatăam făcut eu în gândul meu. Ascultăbine,
Planchet, căci ne apropiem de concluzii.
— Ascult.
— Regii nu sunt semănaţ i atât de des pe pământ. Or, acest rege fără
regat e, dupăpărerea mea, un grăunte pus de-o parte, menit săînflorească
la timpul său, dacăo mânădibace, cumpătatăşi puternicăîl va semăna cu
pricepere, alegând pământul, lumina şi timpul potrivit.
Planchet dădea mereu din cap a încuviinţ are, ceea ce dovedea cănu
pricepea încănimic.
— Nefericit grăunte regal, mi-am zis eu, şi m-am pomenit înduioşat cu
adevărat, Planchet, lucru ce măfăcea săcred căm-am scrântit la cap. Iată
pentru ce am voit să-ţ i cer sfatul, prietene.
Planchet se înroşi de plăcere şi mândrie.
— Nefericit grăunte regal! Am săte culeg eu şi am săte sădesc într-un
pământ roditor!
— Ah, Doamne! făcu Planchet, uitându-se lung la fostul lui stăpân, ca
şi cum s-ar fi îndoit căacesta era în toate minţ ile.
— Ei bine, ce-i? îl întrebăd'Artagnan. Ce te doare?
— Pe mine? Nimic, domnule.
 — Dar te-ai văitat: "Ah, Doamne!"
— Credeţ i?
— Te-am auzit doar. Ai priceput cumva totul?
— Mărturisesc, domnule d'Artagnan, cămi-e teamă...
— Săpricepi?
— Da.
— Săpricepi căvreau să-l urc din nou pe tron pe regele Carol al II-lea,
care nu mai are tron? Asta e?
Planchet sări deodatăpe scaunul său.
— Aha, aha! făcu el uluit. Asta numiţ i dumneavoastrăo restauraţ ie?
— Da, Planchet! Nu se cheamăaşa ceea ce vreau săfac?
— Fărăîndoială, fărăîndoială. Dar v-aţ i gândit bine?
— La ce?
— La ce e pe-acolo?
— Unde?
— În Anglia.
— Şi ce-i pe-acolo, ia s-auzim, Planchet?
— Întâi şi întâi, văcer iertare, domnule, cămăamestec în astfel de
lucruri, care n-au nici o legăturăcu negustoria mea, dar fiindcăe vorba de o
afacere pe care mi-o propuneţ i... căci îmi propuneţ i o afacere, nu-i aşa?
— Grozavă, Planchet!
— Dar fiindcăîmi propuneţ i o afacere, am dreptul săîmi dau cu
părerea asupra ei.
— Dă-ţ i-o, Planchet; din părere în părere se naşte lumina.
— Ei bine, întrucât domnul îmi îngăduie să-mi exprim părerea, îi voi
spune căacolo sunt mai întâi parlamentele.
— Da, şi apoi?
— Apoi, armata.
— Bine. Mai vezi şi altceva?
— Mai e apoi naţ iunea.
— Asta e tot?
— Naţ iunea care a aprobat răsturnarea şi moartea fostului rege, tatăl
acestuia, şi care nu va voi sădea îndărăt.
— Planchet, prietene – zise d'Artagnan – tu judeci ca un boţde brânză.
Naţ iunea... naţ iunea e obosităsătot cânte versete religioase. Şi dacă-i vorba
de cântări, am băgat de seamăcănaţ iunilor le place mai mult săcânte
stihuri deocheate. Adu-ţ i aminte de Frondă; ştiu căs-a cântat pe vremea
aceea! Eh, frumoase timpuri, nu?
— Nu prea, nu prea; era cât pe-aci săfiu spânzurat în acele zile.
— Era; dar ai fost, sau n-ai fost?
— N-am fost.
— Şi ai început, sau nu, săfaci avere în mijlocul cântecelor acelea?
— E adevărat, da.
— Prin urmare, nu mai zici nimic?
— Ba da: săne întoarcem la armatăşi la parlamente.
— Eu spun căam douăzeci de mii de livre date cu împrumut domnului
Planchet şi cămai am alte douăzeci de mii puse deoparte; cu aceste
patruzeci de mii de livre ridic o armată.
Planchet îşi împreunămâinile; îl vedea pe d'Artagnan căvorbeşte serios
şi rămase încredinţ at căstăpânul său şi-a pierdut cu adevărat minţ ile.
— O armată!... Ah, domnule! făcu el, cu cel mai îngăduitor zâmbet, de
teamăsănu-l aţ âţe pe nebun şi sănu-l înfurie. O armată... mare?
— De patruzeci de oameni – răspunse d'Artagnan.
— Patruzeci, împotriva a patruzeci de mii, nu-i destul. Dumneavoastră
faceţi, singur, cât o mie de oameni, ştiu asta; dar unde veţ i găsi încătreizeci
şi nouăde bărbaţ i pe măsura dumneavoastră? Sau, găsindu-i, cine va va da
bani ca să-i plătiţi?
— Nu-i rău, Planchet... Zău ca da, vorbeşti ca un curtean.
— Nu, domnule, spun şi eu ce gândesc, şi iatăde ce îmi dau cu părerea
căla cea dintâi luptăfăţ işăpe care o veţ i duce cu cei patruzeci de oameni,
mi-e teamăcă...
— Tocmai de aceea nu voi da nici o luptăfăţ işă, dragăPlanchet – zise
gasconul râzând. Avem în antichitate pilde foarte frumoase de retrageri şi
înaintări iscusite, care ne învaţ ăsăne ferim de duşman, iar nu săne
încăierăm cu el. Tu trebuie săştii asta, Planchet, tu care ai luat comanda
parizienilor în ziua când trebuiau săse batăcu muşchetarii şi care ai socotit
atât de bine atacurile şi contraatacurile, încât n-ai părăsit nici o clipăPiaţ a
Regală.
Planchet începu sărâdă.
— Dacăcei patruzeci de oameni ai dumneavoastră– răspunse el – se
vor ascunde mereu şi vor fi dibaci, atunci pot trage nădejde cănu vor fi
bătuţ i; dar, mărog, aveţ i în vedere o ţ
intăanumită?
— Fărănici o îndoială. Iatădeci, dupăpărerea mea, tactica cea mai
bunăde urmat spre a-l reaşeza cât mai repede pe tron pe maiestatea sa
Carol al II-lea.
— Bun! strigăPlanchet cu şi mai multăluare-aminte. Săadmitem că
tactica e buna. Dar, mai înainte de asta, mi se pare căam uitat ceva.
— Ce anume?
— Am lăsat deoparte naţ iunea, căreia îi place săcânte mai mult
măscări decât psalmi, şi armata, cu care nu ne vom bate; mai sunt însă
parlamentele, care nu cântăde loc.
— Şi care se vor bate şi mai puţ in. Cum, Planchet, cu, care eşti un om
deştept, te nelinişteşti din pricina unei adunături de zbierători cărora li se
spune cozi şi costelivi! Parlamentele nu măîngrijoreazăcâtuşi de puţ in,
Planchet.
— De vreme ce nu văîngrijoreazăpe dumneavoastră, sătrecem mai
departe.
— Da, şi ajungem la încheiere. Îţ i reaminteşti de Cromwell, Planchet?
— Am auzit vorbindu-se mult de el, domnule.
— Era un războinic încercat.
— Şi un mare mâncău, mai cu seamă.
— Cum adică?
— Da, dintr-o singurăîmbucăturăa înghiţ it toatăAnglia.
— Dar ce-ai zice, Planchet, dacăa doua zi dupăce el a înghiţ it Anglia,
s-ar fi găsit unul care să-l înghităpe domnul Cromwell?
— O, domnule, în matematicăasta e una dintre cele dintâi reguli, că
acela ce e cuprinzător trebuie săfie mai mare decât cuprinsul.
— Foarte bine!... Asta-i şi problema noastră, Planchet.
— Numai cădomnul Cromwell e mort, şi cuprinzătorul său e acum
mormântul.
— Dragul meu Planchet, văd cu multăplăcere căai devenit nu numai
matematician, ci şi filozof.
— Domnule, în negoţ ul meu de băcănie întrebuinţ ez multăhârtie
trecutăprin tipar; asta măinstruieşte.
— Bravo! În cazul acesta ştii, de bunăseamă... căci n-ai învăţ at
matematicile şi filozofia fărăpuţ inăistorie... cădupăCromwell, cel atât de
mare, a urmat unul mic de tot.
— Da; acela se numea Richard, şi a făcut întocmai ca dumneavoastră,
domnule d'Artagnan: şi-a dat demisia.
— Bine, foarte bine! Dupăcel mare, care a murit, dupăcel mic, care
şi-a dat demisia, a venit un al treilea. Acesta se numeşte domnul Monck. E
un general foarte isteţ , fiindcănu s-a bătut niciodată; e un diplomat foarte
bun, fiindcănu vorbeşte niciodată, iar înainte de a spune bunăziua cuiva,
se gândeşte douăsprezece ceasuri şi sfârşeşte prin a spune bunăseara; ceea
ce întrece orice măsurăe însăcăorice spusăa lui cade totdeauna bine.
— E cineva, într-adevăr – zise Planchet – dar eu cunosc un alt om
politic care se aseamănămult cu acesta.
— Domnul de Mazarin, nu-i aşa?
— El însuşi.
— Ai dreptate, Planchet; numai cădomnul de Mazarin nu năzuieşte la
tronul Franţ ei; asta schimbătotul, vezi tu. Ei bine, acest domn Monck, care
are Anglia gata servităpe farfurie şi care a şi căscat gura ca s-o înghită,
acest domn Monck, care le spune oamenilor lui Carol al II-lea şi lui Carol al
II-lea însuşi: Nescio vos...
— Nu ştiu englezeşte – zise Planchet.
— Da, dar eu ştiu – răspunse d'Artagnan. Nescio vos înseamnă: Nu vă
cunosc. Acest domn Monck, omul cel mai important al Angliei, dupăce o va
fi înghiţit...
— Ei bine? întrebăPlanchet.
— Ei bine, prietene, măduc acolo şi, cu cei patruzeci de oameni ai mei,
pun mâna pe el, îl leg cobzăşi-l aduc în Franţ a, unde douăafaceri grozave
se deschid în faţ a ochilor mei uluiţi.
— Şi alor mei! strigăPlanchet, îmbătat de entuziasm. Îl vom închide
într-o cuşcăşi-l vom arăta lumii, contra cost.
— Ei bine, Planchet, asta este a treia afacere, la care eu nu mă
gândisem şi pe care ai descoperit-o tu.
— O credeţ i bună?
— Da, fărăîndoială; ale mele sunt însămai bune.
— Săle auzim!
— Primo: o să-l pun la răscumpărat.
— Pentru ce sumă?
— Drace! Un voinic ca el face o sutăde mii de scuzi.
— O, da!
— Prin urmare: primo, cer o răscumpărare de o sutăde mii de scuzi.
— Sau...?
— Sau, ceea ce e şi mai bine, îl dau regelui Carol, care, nemaiavând nici
generalul de care săse teamă, nici diplomatul care să-i încurce socotelile, se
va restaura el însuşi şi, odatărestaurat, îmi va pune în palmăcei o sutăde
mii de scuzi. Iatăideea mea, Planchet; ce zici, e bună?
— Măreaţ ă, domnule! strigăPlanchet, tremurând de fericire. Dar cum
v-a venit în minte o idee ca asta?
— Mi-a venit într-o dimineaţ ă, stând pe malul Loarei, în timp ce regele
Ludovic al XIV-lea, preaiubitul nostru rege, lăcrăma sărutându-i mâna
domnişoarei de Mancini.
— Domnule, văgarantez căideea e sublimă, dar...
— Ah, mai e un dar!
— Daţ i-mi voie! Ideea e frumoasă, dar se aseamănăcu povestirea
despre pielea ursului din pădure, o ştiţ i, pe care, ca s-o vinzi, trebuie mai
întâi săprinzi ursul. Or, pentru a-l prinde pe domnul Monck, va fi o bătălie
în regulă.
— Fărăîndoială, doar d-aia îmi înjgheb o armată.
— Aha, acum pricep! Drace! O loviturăprin surprindere. O, domnule,
dacă-i aşa, atunci veţ i învinge, căci nimeni nu văpoate ţ ine piept în astfel de
întâlniri.
— Am avut asemenea noroc, nimic de zis – spuse d'Artagnan cu
orgolioasămodestie. Înţ elegi însăcă, dacăpentru asta i-aşavea lângămine
pe dragul meu Athos, pe viteazul meu Porthos şi pe şiretul meu Aramis,
treaba ar fi ca şi făcută. Dar pe ei i-am pierdut şi nimeni nu ştie unde i-aş
putea regăsi. De aceea, măvoi lupta singur. Acum, nu găseşti căafacerea e
bunăşi plasamentul avantajos?
— Prea! Prea!
— Ce vrei săspui?
— Planurile mari nu ajung niciodatăla ţ intă.
— Cu acesta nu vom da greş, Planchet, şi dovada e căintru eu însumi
în acţiune. Pentru tine va fi un câştig frumuşel, iar pentru mine o lovitură
straşnică. Se va spune: "Iatăcare a fost bătrâneţ ea domnului d'Artagnan" şi
voi avea locul meu în istorisiri, ba chiar şi în istorie, Planchet. Sunt flămând
de faimă!
— Domnule – zise Planchet – când măgândesc căplanul acesta măreţ
se făureşte aici, la mine, printre sacii cu zahăr, cu prune uscate şi cu
mirodenii, îmi vine săcred căprăvălia mea e un adevărat palat.
— Ia seama, ia seama, Planchet! Dacăse aflăcel mai mic lucru, ne
paşte Bastilia pe amândoi. Ia seama, prietene, căci ceea ce facem noi aici e
un complot, şi domnul Monck este aliatul domnului de Mazarin. Ia seama!
— Domnule, cine a avut cinstea săstea alături de dumneavoastrănu se
teme, şi cine are norocul săfacăafaceri cu dumneavoastrăştie sătacă.
— Foarte bine; asta te priveşte mai mult pe tine decât pe mine, ţ inând
seama căîn opt zile eu voi fi în Anglia.
— Plecaţ i, domnule, plecaţ i! Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.
— Atunci, banii sunt gata?
— Mâine vor fi, îi veţ i primi din mâna mea. Doriţ i aur sau argint?
— Aur, e mai lesne de purtat. Dar cum ne vom învoi? Ia săvedem!
— O, Doamne, în chipul cel mai simplu: îmi veţ i da o chitanţă, asta e
tot.
— Nu, nu – zise repede d'Artagnan – trebuie ordine în toate.
— Asta e şi părerea mea... Dar cu dumneavoastră...
— Şi dacămor acolo, dacăvoi fi ucis de un glonţde flintă, dacăvoi
crăpa din pricinăcăam băut bere?
— Domnule, vărog săcredeţ i că, într-un asemenea caz, aşfi atât de
îndurerat de moartea dumneavoastră, cănu m-aşmai gândi la bani.
— Mulţ umesc. Planchet, dar asta-i altceva. Vom întocmi, ca doi slujbaşi
de judecătorie, o învoialăîntre noi, un fel de act pe care-l vom putea numi
act de tovărăşie.
— Bucuros, domnule.
— Ştiu căe greu de întocmit, dar vom încerca.
— Săîncercăm.
Planchet se duse săcaute o pană, cernealăşi hârtie.
D'Artagnan luăpana, o înmuie în cernealăşi scrise:

Între domnul d'Artagnan, fost locotenent de muţchetari al regelui, în

prezent cu locuinţa în strada Tiquetonne, la hanul "Cţprioara"
ţi domnul Planchet, bţcan, cu locuinţa în strada Lombarzilor, la firma
"Drugul de Aur"
S-a convenit ceea ce urmeazţ:
O asociaţie cu un capital de patruzeci de mii de livre s-a format în scopul
de a duce la îndeplinire o idee aparţinând domnului d'Artagnan.
Domnul Planchet, care cunoaţte aceastţidee ţi o încuviinţeazţîn toate
punctele, va vţrsa douţzeci de mii de livre în mâinile domnului d'Artagnan. El
nu va cere nici înapoierea sumei, nici dobândţ, înainte de întoarcerea dintr-o
cţlţtorie pe care domnul d'Artagnan o va face în Anglia.
La rândul sţu, domnul d'Artagnan se leagţsţverse douţzeci de mii de
livre, pe care le va adţuga la cele douţzeci de mii vţrsate de domnul Planchet.
El va folosi amintita sumţde patruzeci de mii de livre dupţcum va crede de
cuviinţţ, luându-ţi însţsarcina sţrespecte o înţelegere scrisţmai jos:
În ziua când domnul d'Artagnan îl va reaţeza, printr-un mijloc oarecare,
pe maiestatea sa regele Carol al II-lea pe tronul Angliei, va vţrsa în mâinile
domnului Planchet suma de...

— Suma de o sutăcincizeci de mii de livre – rosti cu nevinovăţ ie

Planchet, văzând căd'Artagnan se oprise din scris.
— Ei, la naiba, nu! zise d'Artagnan. Împărţeala nu se poate face pe din
două, n-ar fi drept.
— Totuşi, domnule, fiecare punem câte o jumătate – se împotrivi cu
sfialăPlanchet.
— Da, dar ascultăînvoiala, dragul meu Planchet, şi dacăn-o găseşti
dreaptăîn toate punctele atunci când va fi scrisă, ei bine, o vom şterge.
Şi d'Artagnan scrise:

Însţ, întrucât domnul d'Artagnan pune în aceastţasociaţie, în afarţde

capitalul de douţzeci de mii de livre, timpul, Ideea, dibţcia ţi pielea sa, lucruri
la care ţine mult, mai ales la cel din urmţ, domnul d'Artagnan va lua din cele
trei sute de mii de livre douţsute de mii de livre partea sa, adicţdouţtreimi
din suma întreagţ.

— Foarte bine – zise Planchet.

— E drept aşa? întrebăd'Artagnan,
— Foarte drept, domnule.
— Şi vei fi mulţ
umit cu o sutăde mii de livre?
— Cum dracu! Cred şi eu! O sutăde mii de livre pentru douăzeci de
mii?
— Şi numai într-o lună, făsocoteala,
— Cum, într-o lună?
— Da, nu-ţ i cer decât o lunărăgaz.
— Domnule – făcu Planchet cu dărnicie – vădau şi şase săptămâni.
— Mulţ umesc – răspunse cu bunăvoinţ ămuşchetarul.
Dupăcare, cei doi asociaţ i recitirăactul de la început pânăla sfârşit.
— E desăvârşit, domnule – zise Planchet – nici răposatul domn
Coquenard, primul bărbat al doamnei baroane du Vallon, n-ar fi făcut unul
mai bun.
— Găseşti? Ei bine, atunci săsemnăm.
Şi amândoi îşi puserăparafa pe hârtie.
— În chipul acesta – zise d'Artagnan – nu-i voi rămâne nimănui dator.
— Eu însăvoi rămâne îndatorat faţ ăde dumneavoastră– zise Planchet.
— Nu, căci oricât de mult aşţ ine la planul meu, Planchet, s-ar putea
să-mi las pielea pe acolo, şi atunci vei pierde totul. Dar, drace, fiindcăveni
vorba, am uitat un lucru foarte important în învoiala noastră. Să-l scriem:

În cazul când domnul d'Artagnan va rţposa în timpul acţiunii sale,

prezenta învoialţva cţdea, ţi domnul Planchet dţde pe acum adeverinţţ
umbrei domnului d'Artagnan cţnu va mai ridica pretenţii asupra celor
douţzeci de mii de livre vţrsate de cţtre dânsul în casa numitei asociaţii.

Aceastădin urmăclauzăîl făcu pe Planchet să-şi încreţ

eascăfruntea;
dar când zări privirea atât de scânteietoare, mâna atât de puternică, spatele
atât de zdravăn şi atât de robust al asociatului său, prinse din nou curaj şi,
fărăa mai sta pe gânduri, mai trase o coadăla iscălitura sa. D'Artagnan făcu
şi el la fel. Astfel fu întocmit primul act cunoscut în istorie despre o
asociaţ ie; atât doar căde atunci s-a abuzat poate întrucâtva şi de forma şi
de fondul său.
— Acum – zise Planchet, turnându-i un ultim pahar de vin de Anjou lui
d'Artagnan – acum duceţ i-văla culcare, scumpul meu stăpân.
— Nu încă– răspunse d'Artagnan – căci greul abia de-aici încolo vine, şi
vreau sămăgândesc la cele ce am de făcut.
— Eh – murmurăPlanchet – am o încredere atât de mare în
dumneavoastră, domnule d'Artagnan, căn-aşda eu cele o sutăde mii de
livre nici pentru nouăzeci de mii plătite imediat.
— Dracul sămăia – zise d'Artagnan – cred cătu ai dreptate, Planchet.
Şi, cu acestea, luăun sfeşnic, se urcăîn odaia lui şi se culcă.

XXI
D'ARTAGNAN SE PREGĂTEŞTE DE
CĂLĂTORIE PENTRU CASA PLANCHET & Co.

D'Artagnan se gândi atât de mult întreaga noapte, încât a doua zi

dimineaţ a planul său era pe deplin întocmit.
— Asta e! zise el, ridicându-se în capul oaselor în mijlocul patului, cu
cotul sprijinit pe genunchi şi cu bărbia în palmă. Asta e! Voi căuta patruzeci
de bărbaţ i zdraveni şi de ispravă, recrutaţ i dintre oamenii cei mai deocheaţ i,
însăobişnuiţ i cu disciplina. Le voi făgădui câte cinci sute de livre pe lună,
dacăse întorc; nimic, dacănu se mai întorc, sau jumătate pentru urmaşi.
Cât despre hranăşi locuinţ ă, astea cad în sarcina englezilor, care au boi la
păşune, slăninăla putină, găini în coteţ e şi grâu în hambare. Măvoi înfăţ işa
la generalul Monck cu aceastămicătrupă. El măva primi cu onoruri. Îi voi
câştiga încrederea şi măvoi folosi de asta cât mai repede cu putinţ ă.
Dar, fărăsămeargămai departe, d'Artagnan clătinădin cap şi se
întrerupse.
— Nu – îşi spuse el – nu voi avea îndrăzneala să-i povestesc toate astea
lui Athos; mijlocul nu e totuşi tocmai cinstit. Va trebui folosităforţ a. Apoi
continuă: Da, va trebui folosităneapărat forţ a, fărăsă-mi pun câtuşi de
puţ in în joc însădemnitatea. Cu cei patruzeci de oameni, voi străbate ţ ara ca
partizan. Da, dar dacămăîntâlnesc nu cu patruzeci de mii de englezi, cum
spune Planchet, ci chiar numai cu patru sute? Voi fi bătut, ţ inând seama că
printre cei patruzeci de războinici ai mei se vor găsi cel puţ in zece fricoşi,
adicăzece care îşi vor da pielea din prostie. Nu, într-adevăr, e cu neputinţ ă
săai patruzeci de inşi pe care săte poţ i bizui; asta nu se întâmplă. Trebuie
săştii săte mulţ umeşti cu treizeci. Cu zece mai puţ ini, voi avea tot dreptul
săocolesc o încăierare, dat fiind numărul mic al oamenilor mei, iar dacă
încăierarea are totuşi loc, atunci voi putea conduce mai bine în luptă
treizeci, decât patruzeci de subalterni. Afarăde asta, economisesc cinci mii
de franci, adicăa opta parte din capitalul meu, ceea ce merităosteneala. Am
zis, voi avea aşadar treizeci de oameni. Îi voi împrăştia în trei cete, vom
apuca drumuri diferite, cu înţ elegerea de a ne reîntâlni la un moment dat; în
felul acesta, câte zece, câte zece, nu vom da de bănuit nimănui şi vom trece
nebăgaţ i în seama. Da, da, treizeci e numărul cel mai potrivit. Vor fi trei de
zece; trei e un număr sfânt. Şi apoi, tinde mai pui, o companie de treizeci de
oameni, când se va strânge laolaltă, va avea ceva impunător... Ah, nenorocit
ce sunt – reflectămai departe d'Artagnan – îmi trebuiesc şi treizeci de cai;
asta înseamnăruină. Unde naiba mi-a fost capul, căam uitat de cai? Nici
gând, fireşte, săporneşti la o treabăca asta fărăcai! Ei bine, fie, vom face şi
aceastăjertfă, chiar de va trebui săluăm caii chiar acolo; care nu sunt răi,
de altminteri... Dar, drace, am uitat căsunt trei cete, deci e nevoie de trei
comandanţ i. Aici e greutatea. Dintre cei trei comandanţ i, pe unul îl am, sunt
eu însumi. Da, numai căceilalţ i doi măvor costa ei singuri aproape tot
atâţ ia bani cât întreaga trupăla un loc. Nu, hotărât lucru, măvoi mulţ umi
cu un singur locotenent. Atunci însăva trebui să-mi micşorez trupa la
douăzeci de oameni. Ştiu căsunt puţ ini douăzeci, dar cum şi aşa pornisem
cu gândul săocolesc orice încăierare cu treizeci de oameni, cu atât voi fi mai
îndreptăţ it săo fac cu douăzeci. Douăzeci e o cifrărotundă; totodatăva scă-
dea şi numărul cailor cu zece, ceea ce înseamnăceva; şi atunci, cu un
locotenent bun... Doamne sfinte, ce va săzicărăbdarea şi socoteala bună!
Era sămăîmbarc cu patruzeci de oameni şi iatăacum căam ajuns la
douăzeci, pentru aceeaşi treabă. Zece mii de livre economisite dintr-o dată, şi
mai multăsiguranţ ă, asta e mare lucru! Şi acum săvedem: mai e vorba să
găsim un locotenent; să-l căutăm, deci, şi pe urmă... Dar asta nu-i tocmai
uşor, am nevoie de un locotenent viteaz şi priceput, unul ca mine. Da, însă
un locotenent îmi va cunoaşte taina, şi cum aceastătainăvaloreazăun
milion, iar eu nu voi plăti omul meu decât cu o mie de livre, o mie cinci sute
cel mult, acesta îmi va vinde taina lui Monck. Fărălocotenent, ducă-se
dracului! La urma urmei, chiar dacăel ar fi mut ca un discipol al lui
Pitagora, tot va avea în trupăun soldat de încredere pe care-l va face
sergentul său; sergentul va afla taina locotenentului, presupunând căacesta
va fi cumsecade şi nu va voi săo vândă, şi atunci sergentul, mai puţ in
cinstit şi mai puţ in ambiţ ios, va da totul pentru cincizeci de mii de livre. Hai,
hai, nici asta nu se poate! Nu mai încape vorbă, locotenentul trebuie lăsat la
o parte. Dar atunci trupa va rămâne întreagă, n-o voi mai putea împărţ i în
douăşi nu voi mai putea sădau lupta din douăpărţ i în acelaşi timp, fărăun
altul la fel ca mine care... Dar la ce bun sădau lupta din douăpărţ i, de
vreme ce n-avem de prins decât un singur om? La ce bun săslăbesc trupa,
punându-i pe unii la dreapta, pe alţ ii la stânga? Un singur corp, la dracu!
Unul singur, şi comandat de d'Artagnan; foarte bine! Dar douăzeci de
oameni, umblând într-o singurăceată, devin bătători la ochi pentru toată
lumea. Nu trebuiesc văzuţ i douăzeci de călăreţ i mergând împreună, căci
atunci li s-ar pune pe urme o companie care le-ar cere cuvântul de ordine, şi
fiindcănu l-ar putea da la repezeală, ar fi împuşcaţ i ca nişte iepuri, în frunte
cu domnul d'Artagnan. O sămămulţ umesc deci cu zece oameni; aşa voi
lucra mai uşor şi cu mai multăunitate, voi fi silit săfiu prevăzător, ceea ce,
într-o treabăca aceea la care pornesc eu, înseamnăpe jumătate izbândă; un
număr prea mare de oameni m-ar putea târî în cine ştie ce nesăbuinţ ă, Zece
cai nu sunt, apoi, greu de cumpărat sau de luat. O, minunatăidee, şi ce
linişte desăvârşităîmi toarnăea prin vine! Nici bănuieli, nici cuvinte de
ordine, nici primejdii. Zece oameni sunt ca nişte valeţ i sau ca nişte cărăuşi.
Zece oameni călări pe zece cai încărcaţ i cu felurite mărfuri sunt lăsaţ i în
pace şi sunt primiţ i cu voie bunăoriunde. Zece oameni care călătoresc pe
seama casei Planchet & Co., din Franţ a. Nu e nimic rău în asta. Aceşti zece
oameni, îmbrăcaţ i ca nişte negustori, pot avea câte un bun cuţ it de
vânătoare, câte o flintăatârnatăla şaua calului şi câte un pistol la
cingătoare. Nu se sperie de oricine, fiindcăn-au gânduri ascunse. Sunt
poate oleacăcontrabandişti, dar ce mare lucru e asta? Contrabanda nu e
pedepsită, ca poligamia, cu spânzurătoarea. Tot ce mi se poate întâmpla mai
rău e săni se ia marfa. Ni s-a luat marfa, si cu asta basta! Ei da, ăsta e un
plan minunat! Zece oameni numai, zece oameni luaţ i în serviciul meu, dar
zece oameni hotărâţ i cât patruzeci şi care măvor costa cât patru, faţ ăde
care, spre mai multăsiguranţ ă, nu voi scăpa o iotădin planul meu, şi cărora
le voi spune doar atât: "Prieteni, avem de dat o lovitură". În acest chip, Satan
ar trebui săfie prea dibaci ca să-mi mai joace vreun renghi. Cincisprezece
mii de livre economisite! E splendid, când te gândeşti căam pornit de la
douăzeci de mii!
Astfel, încântat de rodnicele lui socoteli, d'Artagnan se opri la acest
plan, hotărât sănu mai schimbe nimic din litera lui. Îşi şi întocmi în minte,
cu memoria sa fărăcusur, o listăde zece oameni vestiţ i printre căutătorii de
aventuri, printre cei nedreptăţ iţi de soartăsau certaţ i cu justiţ ia. Cu acestea,
d'Artagnan se sculăşi porni fărăzăbavăla lucru, spunându-i lui Planchet să
nu-l aştepte cu masa la prânz, ba căs-ar putea sănu vie nici la cină.
O zi şi jumătate de alergături prin anumite colţ uri ale Parisului îi fură
de ajuns ca să-şi găseascăoamenii şi, fărăa-i pune în legăturăunii cu alţ ii,
alese, strânse şi formă, în mai puţ in de treizeci de ceasuri, o frumoasă
colecţ ie de chipuri, unele mai hidoase decât altele şi vorbind o franţ uzească
mai puţ in corectăchiar şi decât englezeasca de care aveau săse folosească
de acum înainte. În cea mai mare parte erau foşti oameni din gardăale căror
merite d'Artagnan avusese prilejul săle cunoascăîn diferite împrejurări, şi
pe care beţ ia, loviturile de spadă, pierderile la joc sau reformele economice
ale domnului de Mazarin îi siliserăsăcaute singurătatea şi umbra, aceste
douămari consolatoare ale sufletelor neînţ elese şi rănite. Purtau în
fizionomia şi în veşmintele lor urmele suferinţ elor şi durerilor prin care
trecuseră. Unii aveau faţ a brăzdatăde vechi zgârieturi; toţ i erau îmbrăcaţ i în
zdrenţ e. D'Artagnan uşurăcea mai apăsătoare dintre aceste mizerii fraterne
printr-o înţ eleaptăîmpărţ ire a scuzilor din fondul asociaţ iei; apoi, veghind ca
aceşti scuzi săfie folosiţ i pentru înfrumuseţ area fizicăa trupei, le dădu
recruţ ilor săi întâlnire undeva în nordul Franţ ei, între Berghes şi
Saint-Omer. Le lăsăun răgaz de şase zile pânăla întâlnire, şi d'Artagnan
cunoştea îndeajuns bunăvoinţ a, voioşia şi cinstea dupătoane a acestor
faimoşi angajaţ i, pentru a fi încredinţ at cănici unul dintre ei nu va fi lipsăla
apel.
Dupăce dădu ordinele cuvenite şi dupăce fixălocul de întâlnire, se
duse să-şi ia rămas bun de la Planchet, care îi ceru amănunte în legăturăcu
armata sa. D'Artagnan nu se gândi nici o clipăsă-i pomeneascăceva despre
reducerea pe care o făcuse în ceea ce priveşte personalul: se temea sănu
zdruncine, prin aceastămărturisire, încrederea asociatului său. Planchet se
bucurănespus aflând căarmata era gata înjghebatăşi căei, Planchet, se
putea socoti un fel de rege prin jumătate din suma vărsatăîn acest scop,
fiind îndreptăţ it astfel să-şi spunăcă, de la tejgheaua lui, ce-i ţ inea loc de
tron, a alcătuit un corp de trupe sortit săse războiascăîmpotriva perfidului
Albion.
Planchet îi numărădeci lui d'Artagnan douăzeci de mii de livre, în
ludovici mari, nou-nouţ i, partea sa, a lui Planchet, şi alte douăzeci de mii de
livre, tot în ludovici mari de aur, partea lui d'Artagnan. Muşchetarul vârî cele
douăsume în doi săculeţ i deosebiţ i şi, ţinând fiecare săculeţîn câte o mână,
îi cântărea, spunând:
— E destul de greu bănetul ăsta, dragul meu Planchet; Ştii cătrebuie
săcântăreascăpeste treizeci de livre?
— Nu-i nimic, calul dumneavoastrăva duce totul ca pe un fulg.
D'Artagnan clătinădin cap.
— Nu vorbi aşa, Planchet; un cal împovărat cu treizeci de livre greutate,
pe lângăcălăreţşi calabalâcul lui, nu mai poate trece cu uşurinţ ăun râu,
nu mai sare cu sprintenealăun zid sau o groapă, şi dacănu e cal, vai de
călăreţ ! E adevărat însăcătu nu ştii asta, Planchet, tu care ai servit toată
viaţa ta în infanterie.
— Atunci, domnule, cum săfacem? zise Planchet, pe drept cuvânt
încurcat.
— Ascultă– răspunse d'Artagnan – îmi voi plăti armata la reîntoarcerea
acasă. Păstreazăpartea mea de douăzeci de mii de livre, pe care vei avea
grijăsăle înmulţ eşti între timp.
— Şi jumătatea mea? făcu Planchet.
— O iau cu mine.
— Încrederea dumneavoastrămăcinsteşte – zise Planchet – dar dacănu
vămai întoarceţ i?
— Tot ce se poate, deşi aşa ceva mi se pare puţ
in probabil. Atunci,
Planchet, pentru cazul cănu m-aşmai întoarce, dă-mi o panăca să-mi scriu
testamentul.
D'Artagnan luăpana, hârtia şi aşternu pe foaia albăurmătoarele:

Eu, d'Artagnan, am avere suma de douţzeci de mii de livre, strânse para

cu para timp de treizeci ţi trei de ani, cât am fost în serviciul maiestţţii sale
regelui Franţei. Din acestea dau cinci mii lui Athos, cinci mii lui Porthos, cinci
mii lui Aramis, pentru ca ei sţle dea, în numele meu ţi al lor, tânţrului meu
prieten Raoul, viconte de Bragelonne. Cele din urmţcinci mii le dţruiesc lui
Planchet, pentru ca sţle împartţcu mai puţinţstrângere de inimţpe celelalte
cincisprezece mii prietenilor mei. Drept care am semnat cele de faţţ.
D'Artagnan

Planchet părea foarte nerăbdător săafle ce scrisese acolo d'Artagnan.

— Poftim, citeşte – îi spuse muşchetarul.
La ultimele rânduri, ochii lui Planchet se umplurăde lacrimi.
— Credeţ i căaltfel n-aşfi dat banii celorlalţi? Dacă-i aşa, nu mai
primesc cele cinci mii de livre ale dumneavoastră.
D'Artagnan zâmbi.
— Primeşte-le, Planchet, primeşte-le, şi în felul acesta nu vei pierde
decât cincisprezece mii de franci, în loc de douăzeci de mii, şi nu vei fi ispitit
săcalci semnătura stăpânului şi prietenului tău, căutând sănu pierzi nimic.
Cât de bine cunoştea inimile oamenilor şi ale băcanilor acest simpatic
domn d'Artagnan!
Cei care l-au socotit nebun pe Don Quijote, fiindcăse ducea să
cucereascăun imperiu însoţ it doar de Sancho, scutierul său, şi cei care l-au
socotit nebun pe Sancho, fiindcăse ducea cu stăpânul lui săcucerească
zisul imperiu, fărăîndoialăcăaceia nu i-ar fi judecat altfel pe d'Artagnan şi
pe Planchet. Cu toate acestea, cel dintâi trecea drept un om cu mintea ageră
printre oamenii cei mai pătrunzători de la curtea Franţ ei; cât despre cel de-al
doilea, el îşi cucerise pe bunădreptate faima unuia din cele mai înţ elepte
creiere printre negustorii băcani din strada Lombarzilor, adicădin Paris, şi,
prin urmare, din Franţ a.
Dar, judecându-i pe aceşti doi oameni numai din punctul de vedere al
celorlalţi oameni, şi mijloacele cu ajutorul cărora ei voiau săreaşeze un rege
pe tronul său numai prin comparaţ ie cu alte mijloace, pânăşi cel mai îngust
cap din ţ ara cu cele mai înguste capete s-ar fi revoltat împotriva cutezanţ ei
locotenentului şi a neroziei asociatului sau.
Din fericire, d'Artagnan nu era omul care săasculte palavrele ce se
rosteau în jurul său, nici comentariile ce se făceau pe seama lui. El îşi
însuşise deviza: Fţtreaba bine ţi lasţ-i pe alţii sţvorbeascţ. Planchet, la
rândul său, o avea şi el pe-a lui: Lasţ-i pe alţii sţfacţ, ţi tu taci din gurţ. Din
asta rezulta că, dupăexemplul tuturor marilor genii, cei doi oameni se
mândreau intra pectus de a avea dreptate, în pofida tuturor celor care
spuneau căsunt doi bieţ i nebuni.
Drept început, d'Artagnan porni la drum pe cea mai frumoasăvreme
din lume, fărănori pe cer, fărănori în sufletul său, vesel şi puternic, liniştit
şi decis, neclintit în hotărârea lui şi, prin urmare, ducând cu el o doză
înzecitădin acel fluid nestăvilit pe care zguduirile sufleteşti îl fac să
ţâşneascădin împletitura nervilor şi care împrumutămaşinii omeneşti o
forţăşi un avânt de care veacurile viitoare îşi vor da seama, dupătoate
probabilităţ ile, într-un chip mult mai matematic decât o putem face noi
astăzi. Apucădin nou, ca pe vremurile de altădată, drumul bogat în aventuri
care îl dusese cândva la Boulogne şi pe care-l străbătea acum pentru a patra
oară. Aproape cărecunoştea, din trapul calului, urmele paşilor lui pe
caldarâm şi acelea ale pumnului său în toate porţ ile hanurilor; şi memoria
lui, încăvie şi sprintenă, reînvia astfel acea vajnicătinereţ e care, după
treizeci de ani, nu-i dezminţ ea nici inima largă, nici pumnul de oţ el.
Ce fire înzestratădin plin de natură, firea acestui om! Avea toate
pasiunile, toate cusururile, toate slăbiciunile, dar spiritul de contrazicere,
propriu inteligenţ ei lui, schimba toate aceste scăderi în merite
corespunzătoare. D'Artagnan, graţ ie imaginaţ iei lui pururi iscoditoare, se
temea pânăşi de o umbră, dar, ruşinat căîi e teamă, se îndrepta fără
şovăire către acea umbră, şi atunci devenea, într-adevăr, neobişnuit de
curajos, dacăprimejdia era reală; de asemenea, totul în el era emoţ ie şi,
deci, bucurie. Îi plăcea mult tovărăşia altora, dar niciodatănu i se ura cu a
sa, şi de multe ori, dacăai fi putut să-l observi îndeaproape atunci când era
singur, l-ai fi văzut râzând de fleacurile pe care şi le povestea lui însuşi sau
de glumeţ ele închipuiri pe care şi le făurea numai cu cinci minute înainte de
clipa când avea să-l cuprindămâhnirea cea mai adâncă.
Totuşi, de data aceasta, d'Artagnan nu era, poate, tocmai atât de vesel
pe cât ar fi fost dacăar fi ştiut căla Calais îl aşteaptăcâţ iva prieteni buni, în
loc de a întâlni acolo şleahta aceea de zece secături; cu toate acestea, melan-
colia nu-l vizitămai mult decât o datăpe zi, şi primi în totul cam vreo cinci
vizite ale acestei zeiţ e, înainte de a zări marea la Boulogne, fărăa mai
adăuga căaceste vizite erau de scurtădurata.
Dar, odatăajuns acolo, d'Artagnan se simţ i mai aproape de acţ iune, şi
orice alt simţ ământ, în afarăde acela al încrederii în sine, dispăru, pentru a
nu se mai întoarce niciodată. De la Boulogne, o luăde-a lungul coastei până
la Calais.
Calais era locul de întâlnire cu ceilalţ i, şi în Calais dăduse fiecăruia din
înrolaţ ii lui adresa hanului "La Marele Monarh". Acolo traiul nu era prea
scump, acolo marinarii trăgeau totdeauna bucuroşi, acolo oamenii de spadă,
cu platoşăde piele, bineînţ eles, găseau pat, masă, bere, în sfârşit, toate
plăcerile vieţ ii, pentru treizeci de băncuţ e pe zi.
D'Artagnan îşi propunea să-şi surprindăoamenii în plinăviaţ ăde
vagabondaj, pentru a-şi da seama de la prima ochire dacăse poate bizui pe
ei ca pe nişte tovarăşi de isprava.
Ajunse la Calais spre seară, pe la ceasurile patru şi jumătate.

XXII
D'ARTAGNAN CĂLĂTOREŞTE
PENTRU CASA PLANCHET & Co.

Hanul "La Marele Monarh" se afla într-o străduţ ăparalelăcu portul,

fărăca totuşi sădea în port; câteva ulicioare tăiau, aşa cum treptele taie cele
douămargini ale unei scări, cele douămari linii drepte, a portului şi a
străzii. Prin aceste ulicioare nimereai pe neaşteptate din port în strada şi din
stradăîn port.
D'Artagnan ajunse la port, apucăpe una din aceste ulicioare şi căzu pe
neaşteptate în faţ a hanului "La Marele Monarh". Momentul fusese bine ales
şi-i amintea lui d'Artagnan de începuturile lui la hanul "Morarul Francez", la
Meung. Câţ iva marinari care jucau zaruri se luaserăla ceartăşi se
ameninţ au unii pe alţ ii cu toatăfuria. Hangiul, hangiţ a şi doi băieţ i de
serviciu supravegheau cu nelinişte cercul acestor jucători înrăiţ i, în mijlocul
cărora încăierarea era gata săse producădintr-o clipăîn alta, prin mânuirea
cuţ itelor şi a satârelor. Totuşi, jocul continua.
Pe o laviţ ăde piatrăstăteau doi vlăjgani ce se părea căaşteptau pe
cineva, cu ochii aţ intiţ i la uşă; patru mese rânduite în fundul încăperii
comune erau ocupate de alţ i opt indivizi. Nici cei de pe laviţ ă, nici cei de la
mese nu dădeau semne căvor săse amestece în zâzania sau în jocul
celorlalţ i.
D'Artagnan recunoscu în aceşti spectatori atât de reci şi de nepăsători
pe cei zece oameni ai lui.
Zâzania creştea din clipăîn clipă. Orice patimăîşi are, întocmai ca
marea, fluxul şi refluxul ei, care urcăşi coboară. Ajuns în culmea furiei, un
marinar răsturnămasa, dimpreunăcu banii ce se aflau pe ea. Masa căzu,
banii se rostogolirăpe jos. În aceeaşi clipă, întregul personal al hanului se
repezi săculeagăbanii; dar un mare număr de piese albe furăînhăţ ate de
alţi indivizi ce se făcurănumaidecât nevăzuţ i, în timp ce marinarii se sfâşiau
între ei.
Singuri, cei doi oameni de pe laviţ ăşi ceilalţ i opt de la mesele din fund,
cu toate căpăreau absolut străini unii de alţ ii, singuri, spunem, aceşti zece
oameni parcăse înţ eleseserăîntre ei sărămânănemişcaţ i în mijlocul acestor
ţipete de furie şi al acelui zornăit de bani. Numai doi se mulţ umirădoar să-i
îmbrânceascăpe bătăuşii ce se rostogoliserăpânăsub masa lor.
Alţi doi, mai pe urmă, văzând tot acest tărăboi din jurul lor, îşi scoaseră
încet mâinile din buzunare; alţ i doi, în sfârşit, se urcarăpe masa din faţ a
lor, aşa cum fac, spre a nu fi udaţ i, cei care văd un şuvoi de apă
îndreptându-se spre ei.
"Aşa, aşa – îşi zise d'Artagnan, căruia nu-i scăpase nici unul din
amănuntele arătate mai sus – iatăo frumoasăcolecţ ie: prevăzători, potoliţ i,
obişnuiţ i cu tărăboiul, pregătiţ i pentru lovitură. Drace, s-ar zice căam avut
mânăbună!"
Deodată, atenţ ia îi fu atrasăspre un ungher al încăperii. Cei doi oameni
care îi îmbrânciserăcu piciorul pe bătăuşi se pomenirăluaţ i la înjurături de
marinarii ce se împăcaserăacum între ei. Unul dintre aceştia, ameţ it de
furie, dar mai ales de bere, veni cu un pas ameninţ ător să-l întrebe pe cel
mai scund dintre aceşti doi înţ elepţ i cu ce drept a îndrăznit sădea cu
piciorul în nişte făpturi ale bunului Dumnezeu care nu erau câini. Şi, făcând
aceastăîntrebare, îşi vârî, ca săse arate şi mai dârz, pumnul mare sub
nasul recrutului domnului d'Artagnan. Omul păli, fărăsăse observe dacă
pălise de teamăsau de mânie; văzând asta, matelotul trase concluzia că
pălise de teamăşi ridicăpumnul cu gândul făţ işde a-l lăsa săcadădrept în
creştetul străinului. Dar, fărăca cel ameninţ at săfi făcut vreo mişcare, îi
repezi marinarului o directăatât de puternicăîn burtă, încât acesta se
rostogoli pânăîn celălalt capăt al încăperii, ţ ipând îngrozitor. In. aceeaşi
clipa, însufleţ iţi de simţ ământul legăturii comune, toţ i camarazii învinsului
se năpustirăasupra învingătorului. Acesta din urmă, cu acelaşi sânge rece
de care dăduse dovada mai înainte, fărăsăfacănechibzuinţ a de a se folosi
de arme, înşfacăo stacanăde bere cu capacul de cositor şi-i pocni pe vreo
doi-trei dintre atacanţ i; apoi, fiindcăar fi fost doborât de numărul
atacanţ ilor, ceilalţ i şapte inşi potoliţ i din fundul sălii, care nu se mişcaseră
de la locurile lor pânăatunci, dându-şi seama căera pusăîn joc onoarea lor,
sărirăîn ajutorul lui. În acelaşi timp, cei doi nepăsători de lângăuşăîşi
întoarserăcapetele cu o încruntare a sprâncenelor ce arăta hotărârea lor
vădităde a se năpusti în spinarea vrăjmaşilor, dacăvrăjmaşii nu se vor
astâmpăra.
Hangiul, băieţ ii de serviciu şi doi paznici de noapte ce treceau pe acolo
şi care, din curiozitate, intraserăsăvadăce se petrece în han, furătârâţ i în
învălmăşealăşi doborâţ i în pumni.
Parizienii loveau ca nişte ciclopi, toţ i deodatăşi cu o dibăcie ce-ţ i făcea
plăcere s-o priveşti. În cele din urmă, siliţ i săbatăîn retragere faţ ăde
numărul prea mare al celorlalţ i, se strânserătoţ i în partea cealaltăa mesei
celei mari, pe care patru o ridicarăde jos cât ai bate din palme, în timp ce
alţi doi puserămâna fiecare pe câte o bancăde scânduri în aşa fel că,
slujindu-se de ele ca de nişte uriaşe ciomege, trântirăla pământ dintr-o
singurăloviturăopt marinari, peste care aruncarăapoi strivitoarea lor
catapultă.
Duşumeaua era deci presăratăcu răniţ i, iar sala plinăde ţ ipete şi de
praf, când d'Artagnan, mulţ umit de aceastăprobăa oamenilor lui, înainta cu
spada în mânăşi, lovind cu măciulia orice ţ eastăcare-i ieşea în cale, scoase
un puternic "Destul!" care puse într-o clipităcapăt încăierării. Toţ i începură
săse retragăde-a-ndaratelea, de la mijloc spre margini, în aşa fel că
d'Artagnan se pomeni singur în mijlocul încăperii.
— Ce înseamnăasta? se adresăel apoi adunării, cu tonul impunător al
lui Neptun rostind Quos ego...
În aceeaşi clipăşi la cel dintâi sunet al glasului său, ca săcontinuăm
metafora virgiliană, recruţ ii domnului d'Artagnan, recunoscându-l, fiecare în
parte, pe stăpânul şi suveranul său, îşi stăvilirădintr-o datăşi furia, şi
avântul scândurilor, şi loviturile cu picioarele de masă.
La rândul lor, marinarii, văzând aceastălungăspadătrasădin teacă,
aceastăînfăţ işare plinăde măreţ ie şi acest braţager care venea în ajutorul
duşmanilor lor, în persoana unui om ce părea obişnuit săporuncească,
marinarii, la rândul lor, se mulţ umirăsă-şi ridice răniţ ii în tăcere şi să-şi
culeagăde pe jos stacanele de bere.
Parizienii îşi şterserăfrunţ ile şi făcurăplecăciuni înaintea şefului.
D'Artagnan fu copleşit cu mulţ umiri de către hangiul de la "Marele Monarh".
Le primi ca un om care ştie cănu i se dănimic de prisos, apoi declarăcă
pânăla pregătirea cinei se duce săfacăo plimbare prin port. Numaidecât,
fiecare din angajaţ ii lui, înţ elegând căsunt chemaţ i, îşi luăpălăria, îşi
aruncăpe umeri haina şi-l urmăpe d'Artagnan.
Dar muşchetarul, plimbându-se într-una fărăo ţ intăprecisă, cercetând
fiecare lucru întâlnit în cale, n-avea de gând săse opreascăaşa repede; el se
îndreptăspre dune, şi cei zece oameni, speriaţ i căse pomenesc
urmărindu-se astfel unii pe alţ ii, neliniştiţ i căvedeau la dreapta, la stânga şi
în spatele lor tovarăşi la care nici nu se gândiserăpânăatunci, se ţ ineau
dupăel, aruncându-şi unii altora priviri duşmănoase.
Abia când ajunse în cea mai adâncăvâlcea a celei mai mari dune,
d'Artagnan, zâmbind că-i vedea atât de răzleţ iţi, se întoarse cu faţ a către ei
şi, făcându-le un semn împăciuitor cu mâna, le spuse:
— Hei, domnii mei, fărăvrăjmăşie! Sunteţ i meniţ i sătrăiţ i laolaltă, săvă
înţ elegeţ i în toate privinţ ele, iar nu săvăsfâşiaţ i unii pe alţ ii.
Atunci, orice şovăialăse spulberădintr-o dată; oamenii răsuflară
uşuraţ i, ca şi cum ar fi fost scoşi dintr-un sicriu, şi se privirăcu bunăvoinţ ă
unii pe alţ ii. Dupăaceastăcântărire, îşi îndreptarăochii către şeful lor, care,
cunoscând de multăvreme marea artăde a vorbi oamenilor de teapa lor, le
ţinu acest mic discurs, înfiripat pe loc şi rostit cu o vioiciune întru totul
gasconă:
— Domnii mei, ştiţ i cu toţ ii cine sunt. V-am angajat, cunoscându-vă
viteji şi vrând săvăfac părtaşi la o expediţ ie glorioasă. Închipuiţ i-văcă,
lucrând alături de mine, lucraţ i pentru rege. Văprevin numai căde veţ i
scăpa o singurăvorbădespre aceasta, măvoi vedea silit săvăzdrobesc
imediat capetele în chipul ce mi se va părea cel mai la-ndemână. Ştiţ i cu
toţ ii, domnilor, căsecretele de stat sunt ca o otravăucigătoare; atâta vreme
cât aceastăotravăstăîn cutia ei şi cutia e bine închisă, nu face rău
nimănui; scoasădin cutie, omoară. Acum, apropiaţ i-văde mine, şi veţ i afla
despre acest secret ceea ce îmi stăîn putinţ ăsăvăspun.
Toţ i se strânserăîn juru-i cu un freamăt plin de curiozitate.
— Apropiaţ i-vă– continuăd'Artagnan – şi pasărea care trece pe
deasupra capetelor noastre, iepurele care se joacăprin buruienile
nisipurilor, peştele care sare din apăsănu ne audă. E vorba săaflăm şi să-i
raportăm domnului intendent superior al finanţ elor în ce măsură
contrabanda englezădăuneazămărfurilor franceze. Vom pătrunde pretu-
tindeni şi vom vedea totul. Vom fi nişte bieţ i pescari picarzi, aruncaţ i pe
coastăde o furtunăcumplită. Se înţ elege de la sine căvom vinde peştele nici
mai bine, nici mai rău decât orice pescar. Dar s-ar putea săse afle cine
suntem şi săfim tulburaţ i în treburile noastre; este deci nevoie săfim
oricând în stare săne apărăm. Iatăpentru ce v-am ales, socotindu-vă
oameni înţ elepţ i şi de curaj. Vom duce un trai bun laolaltăşi nu ne vor
pândi mari primejdii, dat fiind căavem la spatele nostru un ocrotitor
puternic, mulţ umităcăruia nu ne vom lovi de nici o încurcăturăîn cale. Un
singur lucru măîngrijorează, dar nădăjduiesc că, dupăo scurtădiscuţ ie, mă
veţ i scoate şi din aceastăîncurcătură. Lucrul care măîngrijoreazăe sănu
duc cu mine un echipaj de pescari nevolnici, care echipaj ne-ar stingheri
peste măsură, pe câtăvreme dacă, din întâmplare, se găsesc printre
domniile voastre oameni care săfi văzut marea...
— O, cât despre asta, sănu-ţ i pese! strigăunul din recruţ ii lui
d'Artagnan. Eu am fost prizonier la piraţ ii din Tunis timp de trei ani şi ştiu
cum se conduce o navătot aşa de bine ca un amiral.
— Vedeţ i – zise d'Artagnan – straşnic lucru e întâmplarea!
Rosti aceste cuvinte cu un nedesluşit accent de prefăcutănaivitate,
deoarece el ştia prea bine căaceastăvictimăa piraţ ilor era un vechi corsar şi
îl angajase în cunoştinţ ăde cauza. Dar d'Artagnan nu spunea niciodatămai
mult decât trebuia săspună, tocmai ca să-şi lase auditorul pe gânduri. Fu
scutit deci de orice explicaţ ie, şi culese efectul fărăa da săse înţ eleagăcă
l-ar preocupa cauza.
— Iar eu – strigăun al doilea – am un unchi care e paznic la schelele
din portul La Rochelle. De mic copil m-am jucat pe punţ ile corăbiilor; mă
pricep sămânuiesc cârma şi pânzele mai bine ca un marinar venit de pe
ocean.
Nici acesta nu minţ ea, la fel ca şi celălalt: vâslise şase ani pe galerele
maiestăţ ii sale, în La Ciotat.
Alţi doi furămai sinceri: ei mărturisirăfărăînconjur căslujiserăpe un
vas ca soldaţ i, pedepsiţ i sătragăla galere; şi nu roşirăspunând asta.
D'Artagnan se pomeni deci şeful a şase războinici şi patru marinari, având în
acelaşi timp o armatăşi de uscat, şi de apă, ceea ce l-ar fi umplut de
mândrie pe Planchet, dacăbăcanul ar fi cunoscut acest amănunt.
Acum nu mai era vorba decât de ordinul general, şi d'Artagnan îl dădu
cu toatăprecizia. Le spuse oamenilor săi săfie gata de plecare spre Haga,
urmând, unii, ţ ărmul mării, pânăla Breskens, ceilalţ i, drumul care duce la
Anvers. Îşi dădurăîntâlnire peste cincisprezece zile, socotind căvor merge
întins în fiecare zi, în piaţ a cea mare din Haga.
D'Artagnan îşi povăţ ui apoi oamenii săporneascăla drum doi câte doi,
formând perechile aşa cum vor socoti de cuviinţ ă, dupăsimpatii. El însuşi
îşi alese dintre mutrele mai puţ in fioroase doi oameni din gardă, pe care-i
cunoscuse cândva şi ale căror singure cusururi erau căjucau zaruri şi se
îmbătau. Aceştia nu-şi pierduserăcu totul ideea de civilizaţ ie şi, sub o
îmbrăcăminte curată, inimile lor ar fi început săbatădin nou omeneşte.
D'Artagnan, pentru a nu stârni pizma printre ceilalţ i, îi îndemnăsă
porneascăînainte. El îi păstrăpe cei doi aleşi, îi îmbrăcăîn vechiturile lui
personale şi plecăîmpreunăcu ei. Acestora, cărora le lăsăimpresia că-i
onoreazăcu o încredere deplină, d'Artagnan le făcu o falsămărturisire,
menităsăgaranteze sorţ ii de izbândăai expediţ iei. Le spuse căera vorba nu
săvadăîn ce măsurăcontrabanda englezăputea sădăuneze negoţ ului
francez, ci, dimpotrivă, în ce măsurăcontrabanda francezăputea săstinghe-
reascănegoţ ul englez. Oamenii păreau a crede căacesta e adevărul; şi chiar
aşa credeau. D'Artagnan era încredinţ at căla cel dintâi dezmăţ , atunci când
aveau săfie beţ i turtă, unul din ei va împărtăşi restului bandei aceastătaină
de căpetenie a lor. Planul lui i se păru deci foarte bun.
La cincisprezece zile dupăcele ce am văzut căse petrecuserăla Calais,
întreaga trupăse găsea reunităla Haga. D'Artagnan constatăcătoţ i oamenii
lui, cu o înţ elepciune demnăde luat în seamă, se travestiserăîn mateloţ i mai
mult sau mai puţ in încercaţ i de asprimile mării. Îi duse şi-i lăsăsădoarmă
într-o magazie de pe Newkerke-street, iar el se instala, în toatăregula, într-o
locuinţ ăbunăde pe marele canal.
Aici aflăcăregele Angliei se întorsese la aliatul său, Wilhelm al II-lea de
Nassau, stathuderul Olandei. Mai aflăapoi cărefuzul regelui Ludovic al
XIV-lea răcise întrucâtva ocrotirea ce-i fusese datăpânăatunci şi că, din
aceastăpricină, fusese nevoit săse retragăîntr-o căsuţ ădin satul
Scheveningen, aşezat printre nisipuri, la marginea mării, cam la o leghe de
Haga.
Acolo, se spunea, nenorocitul izgonit se mângâia în surghiunul lui,
privind, cu acea tristeţ e caracteristicăprinţ ilor din neamul său, marea
nemărginităa Nordului, care-l despărţ ea de Anglia lui, aşa cum o despărţ ise
altădatăpe Maria Stuart de Franţ a. Acolo, în spatele câtorva copaci ai fru-
moasei păduri de la Scheveningen, pe nisipul mărunt în care cresc
buruienile aurii de dună, Carol al II-lea lâncezea ca şi ele, dar mai nenorocit
decât ele, căci trăia în lumea gândurilor, nădăjduind şi deznădăjduind rând
pe rând.
D'Artagnan se repezi într-o zi pânăla Scheveningen, pentru a se
încredinţ a despre cele ce se vorbeau pe seama prinţ ului. Îl văzu, într-adevăr,
pe Carol al II-lea ieşind singur şi îngândurat pe o portiţ ăce da înspre pădure
şi plimbându-se pe marginea mării, la apusul soarelui, fărăsa atragămăcar
luarea-aminte a pescarilor, care, întorcându-se seara din larg, ca vechii
oameni ai mării din Arhipelag, îşi trăgeau bărcile pe prundişul de la ţ ărm.
Muşchetarul îl recunoscu pe rege. Îl văzu aţ intindu-şi privirea
întunecatăpeste întinderea nesfârşităa apelor, în timp ce pe obrazul lui
palid se răsfrângeau razele roşiatice ale soarelui ce atingea dunga fumurie a
orizontului. Apoi Carol al II-lea intrădin nou în căsuţ a retrasă, tot singur,
mişcându-se încet şi trist, ascultând cum scârţ âia sub paşii lui nisipul
mărunt şi mişcător.
În aceeaşi seară, d'Artagnan închirie pentru o mie de livre un barcaz de
pescar, care costa patru mii. Plăti aceastămie de livre bani gheaţ ăşi depuse
celelalte trei mii în păstrarea burgmesterului. Dupăaceea îşi îmbarcă, în
timpul nopţ ii, şi fărăsă-i fi văzut cineva, pe cei şase oameni care alcătuiau
armata lui de uscat, iar în clipa când marea începu săse retragă, la
ceasurile trei dinspre ziuă, porni în larg, manevrând velele barcazului cot la
cot cu ceilalţi patru şi bizuindu-se pe priceperea fostului osândit la galere, ca
şi cum ar fi avut de-a face cu primul pilot din port.

XXIII
ÎN CARE AUTORUL SE VEDE SILIT,
FĂRĂVOIA LUI, SĂFACĂPUŢINĂISTORIE

În timp ce regii şi oamenii îşi băteau astfel capul cu Anglia, care se

guverna singurăşi care, trebuie săo spunem, nu fusese niciodatăatât de
prost guvernată, un om asupra căruia Dumnezeu îşi oprise privirea şi îşi
pusese mâna pe creştetul său, un om sortit de ursitoare să-şi scrie numele
cu slove de foc în cartea istoriei îşi urma, în văzul lumii, opera plinăde
mister şi îndrăzneală. Mergea înainte, dar nimeni nu ştia unde voia să
ajungă, cu toate cănu numai Anglia, dar şi Franţ a, dar şi Europa îl priveau
îndeaproape cum se îndreaptăspre ţ inta lui cu pasul hotărât, cu fruntea
sus. Tot ceea ce se ştia despre acest om o vom spune în cele ce urmează.
Monck se declarase pentru libertatea faimosului Rump Parliament, sau,
dacăvăplace mai mult, Parlamentul "Coadă", cum era poreclit, parlament
pe care generalul Lambert, urmând pilda lui Cromwell, al cărui locotenent
fusese, îl blocase atât de strâns, spre a-şi impune voinţ a în sânul lui, încât
nici un membru, în timpul acestei blocări, nu putuse sămai iasăde acolo şi
numai unul singur, Pierre Wentworth, putuse săintre.
Lambert şi Monck, totul se reducea la aceşti doi oameni, cel dintâi
reprezentând despotismul militar, al doilea, republicanismul pur. Aceşti doi
oameni erau singurii doi reprezentanţ i politici ai acelei revoluţ ii în care Carol
I îşi pierduse mai întâi coroana şi apoi capul.
Lambert, de altfel, nu-şi ascundea planurile; el căuta săinstaureze un
guvern militar şi sădevinăşeful acestui guvern.
Monck, republican îndârjit, spuneau unii, voia sămenţ inăRump
Parliament-ul, aceastăreprezentantăvădită, deşi degenerată, a republicii.
Monck, ambiţ ios dibaci, spuneau alţ ii, voia săfacădin acest parlament, pe
care lăsa a se crede că-l ocrotea, o treaptăputernicăspre a se putea urca
pânăla tronul pe care Cromwell îl făcuse sărămânăgol.
Astfel, Lambert, asuprind parlamentul, şi Monck, arătându-se de partea
lui, se declaraserăpe faţ ăduşmani între ei. De aceea, atât Monck, cât şi
Lambert se gândiserăde la bun început să-şi alcătuiascăfiecare câte o
armată: Monck în Scoţ ia, unde erau presbiterienii şi regaliştii, adicăne-
mulţ umiţ ii; Lambert la Londra, unde se afla ca totdeauna cea mai puternică
opoziţ ie împotriva puterii pe care o avea sub ochii ei.
Monck pacificase Scoţ ia, îşi formase acolo o armatăşi îşi găsise un
adăpost: prima îl păzea pe celalalt. Monck ştia cănu sosise încăziua, dată
de Dumnezeu, pentru o mare schimbare; de aceea părea căspada îi e încă
lipităde teacă. De neînvins in sălbatica şi muntoasa lui Scoţ ie, general în
toata puterea cuvântului, rege al unei armate de unsprezece mii de ostaşi
încercaţ i, pe care-i condusese, nu o dată, la izbândă, tot atât de bine, dacă
nu chiar mai bine informat asupra treburilor de la Londra decât Lambert,
care îşi avea garnizoana în City, iatăcare era poziţ ia lui Monck când, la o
sutăde leghe depărtare de Londra, se declarăpentru parlament. Lambert,
din contră, dupăcum am spus, locuia în capitală. Aici se afla centrul tuturor
operaţ iunilor sale şi aici izbutise el săadune în jurul său nu numai prietenii,
dar şi pătura de jos a poporului.
 Aşadar, în Londra aflăLambert despre sprijinul pe care Monck îl dădea
parlamentului, tocmai de pe coastele Scoţ iei. Socoti cănu mai era timp de
pierdut şi căTweed-ul nu e chiar atât de departe de Tamisa încât o armată
sănu poatăajunge repede de la un râu la celălalt, mai ales dacăe bine
comandată. El ştia, de asemeni, că, pe măsurăce vor pătrunde în Anglia,
soldaţ ii lui Monck vor forma pe drum acel bulgăre de zăpadă, ca o emblemă
a globului norocului, care nu e pentru un ambiţ ios decât o treaptăce urcă
necontenit spre ţ elul său. Îşi adunădeci armata, puternicăîn acelaşi timp
prin alcătuirea ca şi prin numărul ei, şi ieşi înaintea lui Monck, care, în ce-l
privea, asemenea unui navigator prudent plutind printre stânci, înainta cu
multăbăgare de seamăşi adulmeca în bătaia vântului orice Zgomot şi orice
zvon ce venea dinspre Londra.
Cele douăarmate se zărirăuna pe alta în dreptul oraşului Newcastle;
Lambert, ajuns cel dintâi, poposi chiar în oraş. Monck, prevăzător, se opri
acolo unde se găsea şi-şi stabili cartierul generai la Coldstream, pe malul
râului Tweed.
Ivirea lui Lambert stârni voioşie în armata lui Monck, pe când,
dimpotrivă, ivirea lui Monck produse zăpăcealăîn armata lui Lambert. S-ar fi
putut crede căaceşti soldaţ i bătăioşi, care făcuserăatâta vâlvăpe străzile
Londrei, porniserăla drum cu speranţ a cănu vor întâlni pe nimeni, iar
acum, văzând căau întâlnit o armatăşi căaceastăarmatăflutura în faţ a lor
nu numai un steag, dar o cauzăşi un principiu, s-ar fi putut crede, spunem,
căaceşti soldaţ i bătăioşi începuserăsă-şi dea seama căerau mai puţ in buni
republicani decât ostaşii lui Monck, întrucât aceştia susţ ineau parlamentul,
câtăvreme Lambert nu susţ inea nimic, nici măcar pe el însuşi.
Cât despre Monck, dacăar fi stat săjudece bine, sau dacăa şi făcut
acest lucru, trebuie săfi fost tare trist, căci istoria povesteşte – şi această
pudicădoamnă, se ştie, nu minte niciodată– căci istoria povesteşte că, în
ziua sosirii sale la Coldstream, oamenii lui căutarăzadarnic, dar nu găsiră
nici măcar o singurăoaie în tot oraşul. DacăMonck ar fi comandat o armată
engleză, ar fi avut destule motive să-şi vadăîntreaga oştire dând bir cu
fugiţii. Dar cu scoţ ienii nu se întâmplăceea ce se întâmplăcu englezii,
pentru care aceastăcarne moale, îmbibatăde sânge, este o necesitate de
care nu se pot lipsi; scoţ ienii însă, neam sărac şi cumpătat, trăiesc cu o
mânăde orz măcinat între douăpietre, muiat în apa de la fântânăşi copt pe
o vatrăînroşită.
Scoţ ienii deci, primindu-şi raţ ia lor de orz, nu se mai neliniştirădaca
era sau nu era carne în Coldstream. Lui Monck însă, neobişnuit cu turtele
de orz, îi era foame, şi statul său major, cel puţ in tot atât de flămând ca şi el,
privea cu nerăbdare în dreapta şi în stânga, ca săvadăce se pregătea de
mâncare.
Monck trimise cercetaşi, săculeagăinformaţ ii; dar oamenii lui, sosind,
au găsit oraşul pustiu şi toate prăvăliile golite; nici nu mai putea fi vorba de
măcelari sau de brutari Ia Coldstream. Nu se găsi nici măcar o coajăde
pâine pentru masa de searăa generalului.
Pe măsurăce veştile se înmulţ eau, unele mai puţ in încurajatoare decât
altele, Monck, văzând spaima şi deznădejdea zugrăvite pe toate feţ ele,
declarăcălui nu-i este foame şi că, de altminteri, toatălumea avea să
mănânce a doua zi, întrucât Lambert se afla acolo pesemne cu gândul să
înceapălupta şi, prin urmare, pregătit săcedeze toate proviziile sale, dacăar
fi gonit din Newcastle, sau sălibereze pentru vecie pe soldaţ ii lui Monck de
chinurile foamei, dacăar fi învingător. Aceastăconsolare nu-şi găsi ecou
însădecât la un număr mic de subalterni, dar puţ in îi păsa de asta lui
Monck, deoarece, sub aparenţ a unei depline blajinătăţ i, el era un om foarte
hotărât.
 Fiecare fu deci silit săse considere sătul, sau cel puţ in săparăcăeste.
Monck, tot aşa de înfometat ca şi oamenii lui, dar prefăcându-se cănici nu
se gândeşte la berbecul pe care-l căutaserăîn zadar, tăie o bucăţ icăde
tutun, nu mai mare ca buricul unui deget, din calupul unui sergent care
făcea parte din suita sa, şi începu sămestece în gurăaceastăbucăţ icăde
tabac, asigurându-i pe locotenenţ ii lui căfoamea e o himerăşi căea îţ i piere
cu totul atunci când ai ceva de mestecat între dinţ i. Aceastăglumăîi înmuie
pe încăvreo câţ iva dintre cei care nu se lăsaserăconvinşi de prima deducţ ie
pe care Monck o trăsese din faptul căse aflau în vecinătatea lui Lambert;
numărul nemulţ umiţ ilor scăzu deci simţ itor; garda îşi luăpostul în primire,
patrulările începurăşi generalul îşi continuăsărăcăciosul lui ospăţsub
cortul deschis.
Între lagărul lui şi cel al duşmanului său se înălţ a o veche mănăstire,
din care azi abia au mai rămas câteva ruine, dar care pe atunci era întreagă
şi se numea mănăstirea din Newcastle. Era clădităpe un teren larg, ce nu
ţinea nici de câmpie; nici de râu, fiind aproape o mlaştinăunde musteau
izvoarele şi unde se strângea apa ploilor. Totuşi, în mijlocul acestor băltoace
acoperite de ierburi înalte, de trestie şi de rogoz, se zăreau diferite limbi de
pământ uscat – unde fuseserăcândva grădinile de zarzavat, parcul, locul de
plimbare sau care avuseserăalta întrebuinţ are în cadrul mănăstirii –
semănând cu unul din acei uriaşi păianjeni de mare, al căror trup e rotund,
în timp ce picioarele se desfac în toate părţ ile, pornind din mijlocul acestei
circumferinţ e.
Grădina de zarzavat, unul din cele mai lungi picioare de acest fel ale
mănăstirii, se întindea pânăîn apropierea taberei lui Monck. Din nefericire,
era, dupăcum am arătat, abia pe la începutul lui iunie, şi grădina, părăsită
de altminteri, era săracăîn roade.
Monck păstra acest loc ca fiind cel mai potrivit pentru un atac prin
surprindere. Dincolo de zidurile mănăstirii se zăreau focurile din tabăra
generalului rival; dar între aceste focuri şi mănăstire se întindea râul Tweed,
care îşi rostogolea solzii luminoşi pe sub umbra deasăa câtorva stejari
înfrunziţ i.
Monck cunoştea foarte bine aceastăpoziţ ie, deoarece Newcastle şi
împrejurimile sale îi slujiseră, în mai multe rânduri, de cartier general. Ei
ştia căduşmanul său putea trimite, în cursul zilei, iscoadele pânăla aceste
ruine, căutând astfel o pricinăde hărţ uială, dar căîn timpul nopţ ii nu va
îndrăzni săse apropie. Era deci în siguranţ ă. Astfel căsoldaţ ii lui puturăsă-l
vadă, dupăce terminăceea ce el numea sărbătorescul său ospăţ , adicădupă
ce încetămestecatul despre care am vorbit mai sus, puturădeci să-l vadă
dormind, aşa cum mai târziu avea săfacăNapoleon în ajunul bătăliei de la
Austerlitz, aşezat în jilţ ul său de răchită, jumătate sub lumina opaiţ ului,
jumătate sub razele lunii care începea săse urce pe cer. Ceea ce însemna că
erau aproape nouăceasuri şi jumătate seara.
DeodatăMonck fu smuls din aceastătoropeală, prefăcutăpoate, de o
ceatăde soldaţ i care, alergând cu strigăte voioase, începurăsădea cu
picioarele în stâlpii ce susţ ineau cortul generalului, făcând înadins gălăgie,
ca să-l trezească. Dar nu era nevoie de atâta tărăboi. Monck deschise
numaidecât ochii,
— Ei, băieţ i, ce s-a întâmplat acolo? întrebăel.
— Generale – răspunserămai multe glasuri deodată– generale, veţ i
avea un ospăţpe cinste!
— Dar am mâncat, domnii mei – zise el cât se poate de liniştit – şi
tocmai măodihneam în tihnă, precum vedeţ i, dupămasă. Dar hai, intraţ i şi
spuneţ i-mi ce văaduce aici.
— Generale, o veste bună.
 — Oare?! Lambert ne-a vestit cumva căse bate mâine?
— Nu, dar am pus mâna pe o barcăde pescari ce ducea peşte celor din
tabăra din Newcastle.
— Rău aţ i făcut, prieteni. Aceşti domni din Londra sunt foarte delicaţ i,
ei ţin mult la primul fel de mâncare; acum desigur căi-aţ i înfuriat peste
măsură; în noaptea asta şi mâine vor fi necruţ ători. Ar fi mai înţ elept,
credeţ i-mă, să-i daţ i înapoi lui Lambert peştele şi pescarii lui; altfel... Ge-
neralul stătu o clipăpe gânduri. Ia spuneţ i-mi – urmăel – cine sunt aceşti
pescari, dacănu văsupăraţ i?
— Marinari care pescuiesc în ocean, pe coastele Franţ ei sau ale
Olandei, şi care au fost aruncaţ i de furtunăpe ale noastre.
— Vorbeşte vreunul dintre ei limba noastră?
— Şeful lor ne-a spus câteva vorbe în englezeşte.
Bănuiala generalului se trezea tot mai mult, pe măsurăce primea mai
multe lămuriri.
— Prea bine – zise el. Vreau să-i văd pe aceşti oameni, aduceţ i-mi-i aici!
Un ofiţ er se desprinse numaidecât din grup, ducându-se să-i caute.
— Câţ i sunt? mai întrebăMonck. Şi ce fel de barcăau?
— Sunt zece sau doisprezece, generale, şi pescuiesc într-un fel de
pescador, cum îi spun ei, de construcţ ie olandeză, dupăcât mi s-a părut.
— Şi ziceţ i căduceau peşte în lagărul domnului Lambert?
— Da, generale. Şi se pare căaveau o încărcăturădestul de bunăde
peşte.
— Bine, o săvedem noi – zise Monck.
Într-adevăr, chiar în aceeaşi clipă, ofiţ erul se întoarse aducându-l pe
şeful acestor pescari, un bărbat cam de cincizeci, pânăla cincizeci şi cinci de
ani, dar care se ţ inea încăbine. Era potrivit de staturăşi purta o hainăde
lânăgroasăşi o căciuliţ ătrasăpânăpeste ochi; un fel de satâr îi atârna la
cingătoare şi umbla cu mersul acela şovăielnic al marinarilor care, neştiind
niciodată, din pricina balansării vasului, dacăvor călca pe punte sau în gol,
dau fiecărui pas al lor o călcăturăatât de sigură, ca şi cum ar fi vorba să
înfigăun par în apă.
Monck, cu o privire fină, dar pătrunzătoare, îl cercetăîndelung pe
pescarul care-i zâmbea cu acel surâs pe jumătate şiret, pe jumătate naiv,
caracteristic ţ ăranilor noştri.
— Vorbeşti englezeşte? îl întrebăMonck într-o franţ uzeascădesăvârşită.
— Ah, destul de prost, milord – răspunse pescarul. Acest răspuns fu
rostit mai degrabăcu accentul vioi şi
puţ in repezit al locuitorilor de dincolo de Loara, decât cu accentul
oarecum tărăgănat de prin părţ ile de apus şi miazănoapte ale Franţ ei.
— Dar, oricum, văd căvorbeşti – stărui Monck, spre a-i auzi încăo dată
accentul.
— Eh, noi, oamenii de pe mări – răspunse pescarul – ne înţ elegem câte
puţ in în toate limbile.
— Aşadar, eşti pescar de mare?
— Pe ziua de azi, milord, sunt pescar, şi încăun pescar norocos. Am
prins un bar care cântăreşte pe puţ in treizeci de livre, şi peste cincizeci de
roşioare; mai am, de asemenea, câţ iva merlani mărunţ i, care vor fi foarte
gustoşi fripţ i pe cărbuni încinşi.
— Mătaci săcred căai pescuit mai mult în golful Gasconiei, decât în
Canalul Mânecii – spuse Monck, zâmbind.
— E adevărat, sunt din miazăzi; asta măîmpiedicăoare săfiu un
pescar bun, milord?
— O, nu, şi îţ i voi cumpăra tot peştele; dar, spune-mi cinstit, pentru
cine îl pregătiseşi?
 — Milord, nu văvoi ascunde cămăduceam la Newcastle, plutind de-a
lungul coastei, când un grup de călăreţ i care mergeau pe ţ ărm în sens opus
au făcut semne bărcii mele săne îndreptăm spre lagărul cinstitei voastre
feţe, sub ameninţ area căaltfel ne vor lua la ochi cu flintele. Şi cum eu nu
eram înarmat pentru luptă– adăugăpescarul zâmbind – a trebuit sămă
supun.
— Şi de ce te duceai la Lambert şi nu veneai ia mine?
— Milord, voi vorbi deschis; înălţ imea voastrăîmi îngăduie?
— Da, şi, dacătrebuie, îţ i poruncesc chiar.
— Ei bine, milord, măduceam la domnul Lambert fiindcădomnii de la
oraşplătesc bine, pe câtăvreme dumneavoastră, scoţ ienii, puritani,
presbiterieni, covenantari, cum vreţ i săvănumiţ i, dumneavoastrămâncaţ i
puţ in şi nu plătiţi de loc.
Monck ridicădin umeri, fărăa-şi putea ascunde totuşi un zâmbet.
— Şi, dacăeşti din miazăzi, de ce-ai venit săpescuieşti pe coastele
noastre?
— Fiindcăam făcut prostia sămăînsor în Picardia.
— Mărog; totuşi Picardia nu e Anglia.
— Milord, omul îşi împinge barca spre largul mării, însăDumnezeu şi
vântul fac restul şi duc barca acolo undele place.
— Aşadar, n-aveai de gând sătragi la ţ ărmul nostru?
— Nicidecum.
— Şi ce linie urmai?
— Ne întorceam de la Ostenda, unde vânduse nişte scrumbii, când un
vânt puternic dinspre miazăzi ne-a împins în larg; atunci, văzând căera
zadarnic săne luptăm cu el, ne-am lăsat în voia lui. A trebuit astfel, ca să
nu pierdem peştele, care era foarte bun, săne oprim şi săvindem în cel mai
apropiat port al Angliei; şi acest port s-a întâmplat săfie Newcastle. Prilejul
era tocmai bun, ni. s-a spus, întrucât se îngrămădiserăacolo o mulţ ime de
oameni, din oraşşi din lagărul militar; şi unul şi altui erau înţ esate de
gentilomi foarte bogaţ i şi foarte flămânzi. ni s-a mai spus, astfel căm-am
îndreptat spre Newcastle.
— Şi tovarăşii tăi unde sunt?
— O, tovarăşii mei au rămas la barcă; sunt nişte marinari neinstruiţ i,
fărănici un fel de cunoştinţ e.
— Pe câtăvreme tu?... făcu Monck.
— Oh – răspunse şeful râzând – eu am umblat mult cu tatăl meu, şi
ştiu cum se spune în toate limbile Europei un scud, un taler, un pistol, un
ludovic şi un ludovic mare de aceea şi echipajul măascultăca pe un pastor
şi mi se supune ca unui amiral.
— Atunci, tu însuţ i l-ai ales pe Lambert drept cel mai bun cumpărător?
— Da, fărăîndoială. Şi, săfim drepţ i, milord, m-am înşelat?
— Asta ai s-o vezi mai târziu.
— Oricum, milord, dacăe vreo greşeală, vinovatul sunt numai eu, şi
pentru asta nu trebuiesc pedepsiţ i tovarăşii mei.
"Iatăde bunăseamăun caraghios cu duh" – gândi în sinea lui Monck.
Apoi, dupăcâteva momente de tăcere, în care timp îl cerceta
îndeaproape pe pescar, generalul întrebă:
— Şi zici căvii din Ostenda?
— Da, milord, în linie dreaptă.
— Atunci ai auzit vorbindu-se pe acolo despre chestiunile la zi, întrucât
bănuiesc cămulţ i se ocupăde ele în Franţ a şi în Olanda. Ce face acela care
îşi spune regele Angliei?
— Oh, milord – strigăpescarul cu o sinceritate zgomotoasăşi plinăde
însufleţ ire – iatăo întrebare fericită, şi n-aţ i fi găsit pe altul care săvă
răspundămai bine decât mine, căci, într-adevăr, eu văpot spune lucruri
deosebite în aceastăprivinţ ă. Închipuiţ i-vă, milord, că, făcând un popas la
Ostenda ca săvindem puţ inele scrumbii pe care le pescuisem acolo, l-am
văzut pe fostul rege plimbându-se pe ţ ărmul mării, în aşteptarea cailor care
trebuiau să-l ducăla Haga: e un bărbat înalt, palid, cu părul negru şi cu faţ a
puţ in cam aspră. De altminteri, nu pare săo ducăprea bine acolo şi cred că
aerul Olandei nu-i prieşte.
Monck urmărea cu multăîncordare relatarea grăbită, coloratăşi cam
lungăa pescarului, într-o limbăcare nu era a lui, dar pe care, din fericire, o
vorbea, dupăcum am mai spus, cu o mare uşurinţ ă. Pescarul, la rândul
său, folosea când un cuvânt franţ uzesc, când unul englez, când, în sfârşit, o
vorbăce părea cănu face parte din nici o limbăşi care era totuşi o vorbă
gasconă. Noroc, însă, căochii lui vorbeau mai mult decât limba sa, şi cu
atâta limpezime, căputeai săpierzi un cuvânt ieşit din gura lui, dar nici un
gând din privirea sa.
Generalul se arăta din ce în ce mai mulţ umit de cercetările lui.
— Ai auzit cumva spunându-se căacest fost rege, cum îl numeşti, se
îndrepta spre Haga într-un scop oarecare?
— O, da, de bunăseamă– răspunse pescarul – am auzit vorbindu-se
aşa ceva.
— Şi în ce scop anume?
— Acelaşi dintotdeauna – zise pescarul. Căci nu i-a intrat oare în cap să
se întoarcăîn Anglia?
— Aşa! rosti Monck îngândurat.
— Fărăsămai ţ inem seama – continuăpescarul – căstathuderul...
ştiţi, milord, Wilhelm al II-lea...
— Ei, ce-i cu el?
— Îl va sprijini din toatăputerea.
— Ah, ai auzit tu asta?
— Nu, dar aşa cred.
— Te pricepi la politică, pe cât se pare – zise Monck.
— Oh, nouă, marinarilor, milord, care ne-am deprins săcercetăm apa şi
aerul, adicăcele douălucruri pururi nestatornice de pe lume, rareori ni se
întâmplăsăne înşelăm asupra celorlalte.
— Prea bine – zise Monck, schimbând vorba. Mi s-a spus căne-ai adus
hranădin belşug.
— Fac şi eu ce pot, milord.
— Cu cât ne vinzi peştele, mai înainte de toate?
— Nu-s aşa de prost săvăcer un preţ , milord.
— Pentru ce asta?
— Fiindcăpeştele meu e al dumneavoastră.
— În virtutea cărui drept?
— Al celui mai tare.
— Dar eu am de gând săţ i-l plătesc.
— Sunteţ i prea generos, milord.
— Şi chiar atât cât face.
— Nu văcer atâta.
— Atunci, cât ceri?
— Cer doar sămălăsaţ i săplec.
— Unde? La generalul Lambert?
— Eu? strigăpescarul. Dar ce-aşmai căuta la Newcastle, de vreme ce
nu mai am peşte?
— Oricum, ascultă-mă.
— Ascult.
— Îţi voi da o povaţ ă.
 — Cum! Milord vrea să-mi plăteascăpeştele şi, pe deasupra, să-mi mai
dea şi un sfat bun? Dar milord măcopleşeşte!
Monck îl măsurămai atent ca oricând pe pescar, asupra căruia părea
să-şi păstreze încăo anumităbănuială.
— Da, vreau să-ţ i plătesc şi să-ţ i dau şi un sfat, căci amândouăse leagă
între ele. Aşadar, dacăte vei duce la generalul Lambert...
Pescarul făcu din cap şi din umeri o mişcare ce voia săspună: "Dacă
ţine atât de mult, să-l lăsăm săvorbească".
— Sănu treci prin mlaştină– continuăMonck; vei avea la tine bani, şi
în smârcuri sunt câteva posturi de pândăscoţ iene, puse acolo de mine. Sunt
oameni cam urâcioşi, care nu înţ eleg limba pe care o vorbeşti tu, cu toate că
ea mi se pare alcătuitădin trei limbi diferite, şi care te-ar putea jefui de tot
ce-ai primit de la mine, astfel încât, întorcându-te în ţ ara ta, vei fi ispitit să
spui căgeneralul Monck are douămâini, una scoţ ianăşi una engleză, şi că
ţi-a luat cu mâna scoţ ianăceea ce ţ i-a dat cu mâna engleză.
— Oh, generale, voi face aşa cum doriţ i, fiţ
i pe pace – zise pescarul cu o
teamăprea pronunţ atăca sănu fie exagerată. Nu cer decât sărămân aici,
dacădoriţ i sărămân.
— Te cred – răspunse Monck, cu un surâs foarte fin. Din păcate, însă,
nu te pot adăposti sub cortul meu.
— Nu am aceastăpretenţ ie, milord, şi nu doresc decât ca înălţ imea
voastrăsă-mi spunăunde aşputea sta. Nu trebuie săvăsimţ iţi îndatorat,
noaptea se va scurge repede, aşa căvoi sta oriunde.
— Atunci vei fi condus la barca ta.
— Cum va hotărî înălţ imea voastră. Atâta doar, dacăînălţ imea voastră
va binevoi să-mi dea călăuzăun dulgher, îi voi rămâne cât se poate de
recunoscător.
— Pentru ce asta?
— Pentru cădomnii aceia din armata dumneavoastră, trăgând barca în
susul râului, cu frânghia legatăde pieptul cailor, au izbit-o de colţ urile
stâncilor, în. aşa fel căacum se aflăîn ea pe puţ in douăpicioare de apă,
milord.
— Motiv în plus ca să-ţ i petreci noaptea la barcă, pe cât mi se pare.
— Milord, sunt la ordinele dumneavoastră– zise pescarul. Voi descărca
peştele acolo unde veţ i dori, apoi îmi veţ i plăti, dacăasta văface plăcere, şi
pe urma măveţ i lăsa săplec, dacăo săhotărâţ i aşa. Vedeţi dar căsunt un
om de înţ eles, milord.
— Bine, bine, eşti un drac şi jumătate! făcu Monck, a cărui privire
cercetătoare nu izbutise săsurprindăo cât de micăumbrăîn ochii limpezi ai
pescarului. Hei, Digby!
Un aghiotant apăru îndată.
— Vei conduce pe acest vrednic pescar, dimpreunăcu tovarăşii lui, la
micile corturi ale popotelor, de lângămlaştini; acolo vor fi alături de barca
lor, şi în acelaşi timp nu vor fi siliţ i să-şi petreacănoaptea asta în apă. Ce
s-a întâmplat, Spithead?
Spithead era sergentul de la care Monck împrumutase o bucăţ icăde
tutun ca s-o mestece în loc de orice altămâncare. Intrând în cortul
generalului fărăsăfie chemat, sergentul motivăastfel, răspunzând şi la
întrebarea lui Monck:
— Milord, un gentilom francez s-a prezentat la avanposturile noastre şi
cere săvorbeascăonoratului nostru comandant.
Toate acestea, bineînţ eles, în englezeşte. Dar cu toate cădiscuţ ia
avusese loc în englezeşte, pescarul avu o uşoarătresărire, pe care Monck,
întors către sergentul său, n-o observă.
— Şi cine e acest gentilom? întrebăMonck.
 — Milord – răspunse Spithead – mi-a spus cine e, dar blestematele
astea de nume franţ uzeşti sunt atât de greu de pronunţ at pentru un gâtlej
scoţ ian, încât nu i l-am putut reţ ine. Afarăde asta, gentilomul este, după
cum mi-au spus santinelele, acelaşi care s-a înfăţ işat ieri, în timpul
popasului, şi pe care onoratul nostru comandant n-a voit să-l primească.
— E adevărat, ţ ineam sfat cu ofiţ erii.
— Milord hotărăşte ceva în legăturăcu acest gentilom?
— Da, săfie adus aici.
— Trebuiesc luate măsuri de prevedere?
— In ce sens?
— Săfie legat la ochi, de pildă?
— La ce bun? Nu va vedea decât ceea ce vreau eu săvadă, adicăcei
unsprezece mii de viteji pe care îi am în jurul meu şi care sunt gata să-şi dea
viaţa pentru parlament, pentru Scoţ ia şi pentru Anglia.
— Dar acest om, milord? făcu Spithead, arătând spre pescar, care în
timpul acestei convorbiri rămăsese în picioare, nemişcat, ca unul care vede,
dar nu pricepe nimic.
— Ah, aşa-i – rosti Monck. Apoi, întorcându-se către negustorul de
peşte: La revedere, domnul meu – zise el. Ţi-am ales un adăpost bun. Digby,
du-l acolo. Nu-ţ i fie teamă, vei primi îndatăşi banii.
— Mulţ umesc, milord – zise pescarul.
Şi dupăce făcu o plecăciune, plecăînsoţ it de Digby.
La o sutăde paşi de cort, îşi regăsi tovarăşii, care şuşoteau între ei cu o
sporovăialăce nu părea străinăde o anumităteamă, dar el le făcu un semn
care îi linişti pe dată.
— Hei, prieteni – strigăşeful – veniţ i încoace. Înălţ imea sa generalul
Monck are dărnicia săne plăteascăpeştele şi bunătatea săne găzduiascăîn
noaptea asta aici.
Pescarii se strânserăîn jurul şefului lor şi, condusăde Digby, mica
trupăse îndreptăcătre popote, loc care, ne amintim, îi fusese hărăzit.
Pe drum, pescarii trecură, prin întuneric, pe lângăsantinela care-l
ducea pe gentilomul francez la generalul Monck. Acest gentilom era călare şi
înfăşurat într-o mantie largă, astfel căşeful nu putu să-l vadăla faţ ă, deşi
ardea de curiozitate săştie cine este. Cât despre gentilom, nebănuind nici pe
departe căse întâlnea cu nişte compatrioţ i, trecu pe lângăei fărăsă-i bage
în seamă.
Aghiotantul îi aşezăpe oaspeţ i într-un cort destul de curat, de unde fu
scoasăo cantinierăirlandeză, care se duse să-şi caute alt culcuşpentru ea
şi cei şase copii ai săi. Un foc mare ardea în faţ a cortului şi îşi arunca
lumina purpurie peste smârcurile mlaştinii, a cărei apăera încreţ ităuşor de
un vântuleţrece. Apoi, dupăce-i văzu cuibăriţ i acolo, aghiotantul le ură
noapte bunămarinarilor, amintindu-le cădin uşa cortului se vedeau
catargele bărcii ce se legăna pe râul Tweed, dovadăcănu se dusese încăla
fund. Aceastăveste păru că-l bucurănespus de mult pe şeful pescarilor.

XXIV
COMOARA

Gentilomul francez pe care Spithead îl anunţ ase la Monck şi care

trecuse învăluit în mantia lui pe lângăpescarul ce ieşise din cortul
generalului cu cinci minute înainte ca el săintre, gentilomul acesta străbătu
mai multe puncte de pazăfărămăcar să-şi arunce ochii în jurul lui, de
teamăsănu dea de bănuit însoţ itorilor săi. Aşa dupăcum suna ordinul, era
condus drept la cortul generalului. Acolo fu lăsat singur în anticamera de la
intrarea în cort şi îl aşteptăpe Monck, care nu întârzie decât atât cât fu
nevoit ca săasculte raportul oamenilor lui şi săcerceteze prin gaura făcută
în pânzăchipul celui care cerea o întrevedere.
Fărăîndoială, din spusele celor care-l însoţ iserăpe gentilomul francez
reieşea căacesta se purta în aşa fel, încât sănu stârneascănici o bănuială,
căci prima impresie pe care i-o făcu străinului primirea generalului fu mai
bunădecât s-ar fi putut aştepta el într-o asemenea împrejurare şi din partea
unui om atât de bănuitor. Totuşi, dupăcum îi stătea in obicei, când străinul
se găsi în faţ a lui, Monck îl măsurăcu privirea sa pătrunzătoare, pe care, la
rândul său, străinul o înfruntăfărăsăse arate nici încurcat, nici îngrijorat.
Dupăcâteva secunde, generalul făcu un gest cu mâna şi din cap, semn că
aştepta să-l audăpe celălalt vorbind.
— Milord – începu gentilomul într-o englezădesăvârşită– am cerut o
întrevedere cu domnia voastrăîntr-o afacere de mare însemnătate.
— Domnule – răspunse Monck în franţ uzeşte – văd căvorbiţ i limba
noastrăfoarte bine pentru un fiu al continentului. Văcer iertare, întrucât
întrebarea mea poate cănu-şi are rostul: vorbiţ i tot aşa de bine şi
franţuzeşte?
— Nu e nimic de mirare, milord, în faptul căvorbesc engleza cu atâta
uşurinţ ă: în tinereţ ea mea am locuit în Anglia, iar mai târziu am făcut aici
douăcălătorii.
Aceste cuvinte turărostite în limba franceză, şi încăîntr-o franţ uzească
atât de frumoasă, încât arătau nu numai un francez, dar chiar un francez
din împrejurimile oraşului Tours.
— Şi în care parte din Anglia aţ i locuit, domnule?
— În tinereţ e, la Londra, milord; pe urmă, prin 1635, am făcut o
călătorie de plăcere în Scoţ ia; în sfârşit, în 1648, am stat câtva timp la
Newcastle, şi anume în mănăstirea ale cărei grădini sunt acum ocupate de
armata dumneavoastră.
— Iertaţ i-mă, domnule, dar – înţ elegeţi, nu-i aşa? – am nevoie de aceste
lămuriri, de aceste întrebări.
— M-aşfi mirat, milord, dacănu mi-ar fi fost puse.
— Acum, domnule, cu ce văpot fi de folos, ce doriţ i de la mine?
— Iatădespre ce e vorba, milord... dar, mai înainte, suntem singuri?
— Absolut singuri, domnule, în afarăde garda care ne păzeşte.
Spunând acestea, Monck dădu la o parte, cu mâna, pânza cortului şi-i
arătăgentilomului căostaşul se afla la o depărtare de zece paşi cel mult şi
căla prima chemare putea sări în ajutor într-o secundă.
— În cazul acesta, milord – zise gentilomul, pe un ton atât de liniştit,
încât s-ar fi putut crede căera prieten de când lumea cu omul din faţ a lui –
sunt foarte hotărât săvorbesc domniei voastre, fiindcăvăştiu un om cinstit.
De altminteri, cele ce am săvăspun văvor dovedi stima de care văbucuraţ i
în ochii mei.
Monck, surprins de acest fel de a vorbi, care stabilea între el şi
gentilomul francez egalitatea cel puţ in, îşi aţinti privirea pătrunzătoare
asupra străinului şi, cu o ironie ce nu se simţ ea decât în mlădierea glasului
său, căci nici un muşchi de pe faţ a lui nu se mişcă, zise:
— Vămulţ umesc, domnule, dar mai întâi spuneţ i-mi, vărog, cine
sunteţ i dumneavoastră?
— I-am spus numele meu sergentului dumneavoastră, milord.
— Iertaţ i-l, domnule; e scoţ ian şi i-a fost greu să-l reţ ină.
— Mănumesc contele de La Fère, domnule – zise Athos înclinându-se.
— Contele de La Fère? repetăMonck, încercând să-şi amintească. Cer
iertare, domnule, dar mi se pare căe prima datăcând aud acest nume. Aveţ i
cumva vreo funcţ iune la curtea Franţ ei?
— Nici una. Sunt un simplu gentilom.
— Vreo distincţ ie?
— Regele Carol I m-a făcut cavaler al Ordinului Jartierei, iar regina Ana
de Austria mi-a dat cordonul Sfântului-Spirit. Iatăsingurele mele
distincţ iuni, domnule.
— Jartiera! Sfântul-Spirit! Sunteţ i cavaler al acestor douăordine,
domnule?
— Da.
— Şi cu ce prilej v-au fost acordate asemenea favoruri?
— Pentru servicii aduse maiestăţ ilor lor.
Monck îl privi cu uimire pe acest bărbat care i se părea atât de simplu
şi în acelaşi timp atât de mare; apoi, ca şi cum ar fi renunţ at sămai
pătrundătaina acestei simplicităţ i şi măreţ ii, asupra căreia străinul nu
părea dispus să-i dea alte desluşiri în afarăde cele pe care le primise,
întrebă:
— Nu cumva dumneavoastrăsunteţ i cel care v-aţ i prezentat ieri la
avanposturi?
— Şi care n-a fost primit; da, milord.
— Mulţ i ofiţ eri, domnule, nu lasăpe nimeni săpătrundăîn tabăra lor,
mai ales în preajma unei bătălii aşteptate; eu însămădeosebesc de
camarazii mei, căci nu-mi place săocolesc nimic. Orice părere o primesc
drept bună; orice primejdie îmi e trimisăde Dumnezeu o cântăresc în mână
cu tăria de care m-a învrednicit el. Nu v-am putut primi ieri din pricinăcă
ţineam sfat cu ofiţ erii mei. Astăzi însăsunt liber, vorbiţ i!
— Milord, aţ i făcut cu atât mai bine primindu-mă, cu cât nu e vorba
aici de bătălia pe care o veţ i da cu generalul Lambert, nici de lagărul
dumneavoastră, şi dovada este cămi-am înclinat capul ca sănu văd oamenii
şi am închis ochii ca sănu pot număra corturile pe lângăcare treceam. Nu,
am venit săvăvorbesc, milord, pentru mine.
— Vorbiţ i, domnule – zise Monck.
— Adineauri – continuăAthos – am avut cinstea de a spune excelenţ ei
voastre căam locuit multăvreme la Newcastle: era pe vremea regelui Carol I,
atunci când fostul rege a fost dat pe mâna domnului Cromwell de către
scoţ ieni.
— Ştiu – rosti cu răcealăMonck.
— Aveam în zilele acelea o mare sumăde bani în aur, şi în ajunul
bătăliei, presimţ ind pesemne chipul cum aveau săse desfăşoare lucrurile a
doua zi, am ascuns aceşti bani în hruba cea mare a mănăstirii Newcastle,
sub turnul al cărui vârf îl vedeţ i de aici argintat de lună. Comoara mea a fost
deci îngropatăacolo, şi am venit sărog pe domnia voastrăsă-mi îngăduie s-o
dezgrop mai înainte ca, fie bătălia care se va desfăşura, poate, chiar în locul
acela, fie o minăsau alt proiectil de război sădistrugăclădirea şi să-mi
împrăştie aurul, sau să-l scoatăla ivealăîn aşa fel încât soldaţ ii săpună
mâna pe el.
Monck se pricepea la oameni; el vedea pe fizionomia acestuia toată
hotărârea, toatăînţ elepciunea, toatăprevederea ce puteau fi zugrăvite pe
faţa unui om; nu putea deci decât săpunăpe seama unei nemărginite
încrederi mărturisirea gentilomului francez, şi lucrul acesta îl mişcăadânc.
— Domnule – zise el – aţ i făcut în adevăr bine cămi-aţ i spus toate
acestea. Dar suma aceea merităoare săvăpuneţ i viaţ
a în primejdie pentru
ea? Credeţ i oare căse mai aflăacolo unde aţ i lăsat-o cândva?
— E tot acolo, domnule, nu văîndoiţ i de asta.
— E răspunsul la o întrebare; dar la cealaltă?... V-am întrebat dacă
suma era atât de mare, încât săvăprimejduiţ i viaţa pentru ea.
 — E mare, da, milord, căci e vorba de un milion pe care l-am închis în
douăbutoiaşe.
— Un milion! exclamăMonck, pe care, de astădată, Athos era cel care îl
privea ţ intăşi îndelung.
Monck băgăde seamăasta şi deveni iarăşi bănuitor. "Iată– îşi zise el –
un om care îmi întinde o cursă"...
— Aşadar, domnule – spuse cu glas tare – vreţ i, dupăcâte am înţ eles,
săvăluaţ i înapoi aceastăsumă.
— Cu îngăduinţ a dumneavoastră, milord.
— Astăzi?
— Chiar în noaptea aceasta, din pricina împrejurărilor despre care v-am
pomenit.
— Dar, domnule – obiectăMonck – generalul Lambert e tot atât de
aproape ca şi mine de mănăstirea unde aveţ i treabă, de ce nu v-aţ i adresat
lui?
— Fiindcă, milord, când te afli în împrejurări cu adevărat serioase, ceri
înainte de toate sfatul instinctului. Ei bine, generalul Lambert nu-mi inspiră
încrederea pe care mi-o inspiraţ i dumneavoastră.
— Fie, domnule, văvoi ajuta săvăgăsiţ i banii, dacăei vor mai fi acolo,
căci s-ar putea prea bine sănu mai fie acolo. Din 1648 şi pânăacum au
trecut doisprezece ani şi multe evenimente s-au întâmplat de-atunci.
Monck stăruia asupra acestui punct pentru a vedea dacăgentilomul
francez se va agăţ a de ieşirea ce-i era oferită; dar Athos nu dădu nici un
semn de şovăială.
— Văîncredinţ ez, milord – spuse el cu hotărâre – căam convingerea
neclintităcăcele douăbutoiaşe nu şi-au schimbat încănici locul, nici
stăpânul.
Acest răspuns îi smulse o bănuialălui Monck, din care îi încolţ i
numaidecât alta.
Fărăîndoială, franţ uzul acesta era iscoada cuiva, trimisăsă-l încurce
pe ocrotitorul parlamentului; aurul nu era decât o amăgeală; fărăîndoială,
iarăşi, căaceastăamăgealănu urmărea decât săaţ âţe lăcomia generalului.
Acest aur nu era decât o scornire. Monck trebuia, prin urmare, săfacăîn
aşa fel, încât să-l prindăcu minciuna şi cu şiretlicul pe gentilomul francez,
şi apoi sătragă, din chiar cursa pe care i-o întindeau duşmanii lui, un folos
care-i va spori faima. Odatăhotărât asupra celor ce avea de făcut, generalul
i se adresălui Athos:
— Domnule, sper că-mi veţ i face cinstea de a cina astă-searăcu mine.
— Da, milord – răspunse Athos înclinându-se – căci îmi faceţ i o onoare
de care măsimt vrednic prin încrederea ce măapropie de dumneavoastră.
— E cu atât mai măgulitor din partea dumneavoastrăcăprimiţ i cu o
asemenea bunăvoinţ ă, cu cât bucătarii mei sunt foarte puţ ini şi nu prea
pricepuţ i, iar oamenii care se ocupăcu aprovizionarea s-au întors astă-seară
cu mâinile goale; în aşa fel că, fărăun pescar din ţ ara dumneavoastră, care
a nimerit în lagărul meu, generalul Monck s-ar fi culcat astă-searăflămând.
Am deci peşte proaspăt, dupăcâte mi-a spus vânzătorul.
— Milord, lucrul principal este căvoi avea cinstea sămai petrec câteva
clipe în preajma dumneavoastră.
Dupăacest schimb de vorbe curtenitoare, în cursul cărora Monck nu-şi
slăbi cu nimic bănuielile sale, cina, sau ceea ce putea săfie aşa ceva, fu
servităpe o masăde lemn de brad. Monck îi făcu semn contelui de La Fère
săia loc la aceastămasăşi se aşezăşi el în faţ a lui. O singurăfarfurie, plină
cu peşte fiert, oferităcelor doi iluştri meseni, făgăduia mai mult stomacurilor
lor flămânde, decât cel mai bogat ospăţdintr-un castel cu mari pretenţ ii.
În timp ce se ospătau, adicămâncau acest peşte, stropit cu o proastă
bere englezească, Monck ceru săi se povesteascădespre ultimele zvârcoliri
ale Frondei, despre împăcarea domnului de Condé cu regele şi apropiata
căsătorie a maiestăţ ii sale cu Infanta Maria-Tereza; dar ocolea, dupăcum
ocolea şi Athos însuşi, orice discuţ ie despre interesele politice care legau,
sau mai degrabădezbinau, în momentul acela, Anglia, Franţ a şi Olanda.
În cursul acestei convorbiri, Monck se încredinţ a de un lucru pe care-l
recunoscuse de altfel de la primele cuvinte schimbate, şi anume căavea de-a
face cu un om de o înaltădistincţ ie, care nu putea săfie un ucigaş; iar lui
Monck i se părea nefiresc gândul căar putea fi o iscoadă; dar era atâta
blândeţ e şi totodatăatâta dârzenie în Athos, încât Monck sfârşi prin a crede
cărecunoaşte în el un conspirator.
Dupăce se ridicarăde la masă, îl întrebă:
— Aşadar, tot mai credeţ i în comoara dumneavoastră, domnule?
— Da, milord.
— În mod serios?
— Foarte serios.
— Şi credeţ i căveţ i mai recunoaşte locul unde a fost îngropată?
— De la prima cercetare.
— Ei bine, domnule – zise Monck – din curiozitate, am săvăînsoţ esc. Şi
trebuie cu atât mai mult săvăînsoţ esc, cu cât aţ i întîmpina cele mai mari
greutăţ i săstrăbateţ i lagărul fărămine, sau fărăvreunul din locotenenţ ii
mei.
— Generale, n-aşîngădui săvădaţ i atâta osteneală, dacăn-aşavea, în
adevăr, nevoie de prezenţ a dumneavoastră; şi cum recunosc căaceastă
prezenţ ăîmi face nu numai cinste, dar îmi este necesară, primesc sămă
însoţiţi.
— Doriţ i sămai luăm şi alţ i oameni cu noi? întrebăMonck.
— Cred căe de prisos, generale, dacădumneavoastrăînşivăn-aveţ i altă
părere. Doi oameni şi un cal vor fi de ajuns pentru a transporta cele două
butoiaşe la corabia care m-a adus aici.
— Dar va fi nevoie de răscolit, de săpat, de dat pământul la o parte, de
înlăturat pietre, şi doar nu văgândiţ i săfaceţ i dumneavoastrăsingur toate
astea, nu-i aşa?
— Generale, nu e nevoie nici de săpat, nici de răscolit. Comoara e
vârâtăîn bolta cu oseminte a mănăstirii; sub o lespede de piatră, de care e
prins un belciug gros de fier, se deschide o micăscarăcu patru trepte. Cele
douăbutoiaşe sunt acolo, cap la cap, acoperite cu un învelişde ghips având
forma unui sicriu. Afarăde asta, mai e şi o inscripţ ie care măva ajuta să
recunosc piatra; şi fiindcănu vreau, într-o chestiune de bunăvoinţ ăşi
încredere, săpăstrez vreo tainăfaţ ăde domnia voastră, iatăcum suna
aceastăinscripţ ie:

Hic jacet venerabilii Petrus Wilhehmus Scott, Canon, Honorab. Conventus

Novi Castelli. Obiit quarta et decima die Feb. ann. Dorn. MCCVIII.
Rcquiescat in pace.

"Aici zace venerabilul Petru Wilhelm Scott, canonic al mănăstirii

Newcastle, decedat la 24 februarie 1208. Odihnească-se în pace"

Monck nu scăpănici un cuvânt. Se minuna, fie de straşnica duplicitate

a acestui om şi de felul deosebit de priceput în care îşi juca rolul, fie de buna
credinţălealăprin care îşi exprima cererea sa, într-o situaţ ie în care era
vorba de un milion aflat la cheremul unei lovituri de pumnal, în mijlocul
unei armate care ar fi privit luarea banilor ca un drept al ei.
— Bine – zise el – văînsoţ esc, şi aventura mi se pare atât de ispititoare,
căvreau săport eu însumi facla.
Rostind aceste cuvinte, îşi încinse o spadăscurtă, îşi vârî un pistol la
brâu, lăsând săse vadă, prin aceastămişcare ce-i desfăcu tunica,
împletitura migăloasăa unei cămăşi de zale menităsă-l apere împotriva
primei lovituri de pumnal a unui ucigaş. Dupăaceea, îşi trecu un dirk1
scoţ ian în mâna stângăşi, întorcându-se către Athos, îi spuse:
— Sunteţ i gata, domnule? Eu sunt.
Athos, spre deosebire de Monck, îşi scoase pumnalul, pe care-l puse pe
masă, îşi desfăcu centura de care era legatăspada şi o întinse alături de
pumnal, apoi, fărănici un fel de prefăcătorie, deschizând copcile tunicii lui,
ca şi cum ar fi căutat o batistă, îşi arăta sub cămaşa subţ ire de mătase
pieptul gol, fărănici o armăde atac sau de apărare.
"Tată, într-adevăr, un om ciudat – îşi spuse Monck; n-are nici o armăla
el. Săfie oare vreo cursăce mi se întinde acolo?"
— Generale – zise Athos ca şi cum ar fi ghicit gândul lui Monck – aţ i
hotărât săfim singuri; e foarte bine asta, însăun mare căpitan nu trebuie
să-şi punăniciodatăviaţ a în primejdie cu atâta îndrăzneală: e noapte,
trecerea prin mlaştinăpoate săfie nesigură– luaţ i pe cineva săvă
însoţ ească.
— Aveţ i dreptate – zise Monck. Şi strigă: Digby!
Aghiotantul se ivi numaidecât.
— Cincizeci de oameni cu spade şi flinte! ordonăgeneralul.
Şi se uităîntrebător spre Athos.
— Sunt puţ ini – răspunse Athos – dacăva fi vreo primejdie; prea mulţ i,
dacănu va fi nimic.
— Atunci voi merge singur – zise Monck. Digby, n-am nevoie de nimeni.
Haide, domnule.

XXV
MLAŞTINA

Athos şi Monck străbătură, mergând dinspre lagăr spre râul Tweed,

acea limbăde pământ pe care o străbătuse Digby cu pescarii, venind dinspre
Tweed către lagăr. Priveliştea locului, schimbările pe care le aduseserăaici
oamenii erau de naturăsăproducăcel mai mare efect asupra unei
imaginaţ ii delicate şi vii cum era aceea a lui Athos. El însănu privea decât
pământurile acestea sterpe; Monck nu se uita decât la Athos, la Athos care,
cu ochii când spre cer, când în pământ, căuta, gândea, ofta.
Digby, pe care ultima hotărâre a generalului, şi mai ales accentul cu
care o rostise, îl tulburase la început, îi urmăpe cei doi plimbăreţ i nocturni
vreo douăzeci de paşi; dar când generalul întoarse capul, ca şi cum s-ar fi
mirat cănu i se respectăordinul, aghiotantul înţ elese căse amestecăîntr-o
treabăcare nu-l privea şi intrăîn cortul său. Presupunea căgeneralul voia
săfacăpe ascuns în lagărul său una din acele inspecţ ii pe care orice căpitan
destoinic nu uităniciodatăsăo facăîn ajunul unei bătălii hotărâtoare; şi îşi
explica, în acest caz, prezenţ a lui Athos aşa cum un inferior îşi explicătot
ceea ce i se pare misterios în purtările şefului său. Athos putea săfie, şi în
ochii lui Digby trebuia chiar săfie, o iscoadăale cărui lămuriri îl vor lumina
pesemne pe general.
Dupăzece minute de mers aproape numai printre corturi şi străji, care
erau mai dese în preajma cartierului general, Monck o apucăpe un drumeag

1 Pumnal cu lamăsubţ
ire
care se desfăcea în trei cărări. Cea din stânga ducea la râu, cea din mijloc la
mănăstirea Newcastle de pe mlaştină, iar cea din dreapta străbătea primele
linii ale lagărului lui Monck, adicăliniile cele mai apropiate de armata lui
Lambert. Dincolo de râu se afla un post înaintat al armatei lui Monck şi care
observa îndeaproape orice mişcare din tabăra inamicului; acest post era
format din o sutăcincizeci de scoţ ieni. Trecuserăînot râul Tweed, dând
alarma; dar cum nu se vedea nici un pod în partea aceea, şi cum soldaţ ii lui
Lambert nu erau tot aşa de grăbiţ i săse arunce în apăca soldaţ ii lui Monck,
acesta nu părea săfie prea îngrijorat în aceastăprivinţ ă.
Dincoace de râu, cam la vreo cinci sute de paşi de vechea mănăstire, îşi
aveau bârlogul lor pescarii, în mijlocul unui furnicar de cortuleţ e ridicate de
către soldaţ ii din clanurile învecinate, care îşi aduseserăcu ei nevestele şi
copiii. Tot acest amestec oferea sub razele lunii o privelişte atrăgătoare;
penumbra înnobila fiecare amănunt, iar lumina, aceastălinguşitoare care
nu se opreşte decât asupra părţ ilor netede ale lucrurilor, căuta pe fiecare
flintăruginităpunctul rămas încălucios, pe fiecare foaie de cort partea cea
mai albăşi mai puţ in murdară.
Monck, străbătând deci, împreunăcu Athos, aceastăprivelişte
cufundatăîn noapte şi luminatăde o îndoitălucire, aceea argintie a lunii şi
aceea roşiaticăa focurilor ce stăteau săse stingă, ajunse la răscrucea celor
trei cărări. Acolo se opri şi îl întrebăpe însoţ itorul său:
— Domnule, recunoaşteţ i drumul?
— Generale, dacănu măînşel, cărarea de la mijloc duce drept la
mănăstire.
— E chiar aşa; vom avea însănevoie de luminăca săne călăuzim în
subterană.
Monck întoarse capul.
— Ah! zise el. Digby s-a ţ inut dupănoi, pe cât se pare; cu atât mai bine,
ne va aduce tot ce ne trebuie.
— Da, generale, într-adevăr, se zăreşte acolo un om care de câtva timp
se ţ ine dupănoi.
— Digby! strigăMonck. Digby, vino, te rog!
Dar, în loc săse supună, umbra făcu o mişcare de surprindere şi,
dându-se înapoi în loc săpăşeascăînainte, se ghemui şi dispăru de-a lungul
prundişului din stânga, îndreptându-se spre cortul unde erau găzduiţ i
pescarii.
— Mi se pare căn-a fost Digby – zise Monck.
Amândoi urmăriserădin ochi umbra ce se făcuse nevăzută; dar nu e de
loc neobişnuit ca un om săumble razna, la unsprezece ceasuri din noapte,
printr-un lagăr în care dorm zece pânăla douăsprezece mii de ostaşi, astfel
căAthos şi Monck nu se neliniştirădin aceastăpricină.
— Pânăuna alta – zise Monck – fiindcăne trebuie un opaiţ , un fanai
sau o torţ ăca săluminăm calea pentru a vedea unde călcăm, hai săcăutăm
aşa ceva.
— Generale, primul soldat ce se va ivi ne va lumina drumul.
— Nu – zise Monck cu dorinţ a de a vedea dacăexistăvreo înţ elegere
între contele de La Fère şi pescari – nu, aşvrea mai bine săchemăm pe unul
din acei marinari francezi care mi-au vândut astă-searăpeşte. Ei pleacă
mâine şi vor şti săpăstreze taina. Pe câtăvreme dacăse răspândeşte zvonul
în armata scoţ ianăcăîn zidurile mănăstirii Newcastle se aflăo comoară,
highlanderii mei vor crede căsub fiecare lespede e ascuns un milion şi nu
vor mai lăsa piatrăpeste piatrădin toatăclădirea.
— Faceţ i cum doriţi, generale – răspunse Athos pe un ton atât de firesc,
încât era limpede că, soldaţ i sau pescari, pentru el erau totuna şi n-avea nici
un fel de preferinţ ă.
 Monck se apropie de cărarea de-a lungul căreia dispăruse cel pe care
adineauri îl luase drept Digby şi întâlni o patrulă, care, făcând înconjurul
corturilor, se îndrepta spre cartierul general; Monck fu oprit împreunăcu
însoţitorul său, şi numai dupăce dădu cuvântul de trecere putu să-şi
urmeze drumul.
Un soldat, trezit de zgomot, se ridicăsub păturăsăvadăce se petrece.
— Întrebaţ i-l – îi spuse Monck lui Athos – unde sunt pescarii; dacăi-aş
pune eu aceastăîntrebare m-ar recunoaşte.
Athos se apropie de soldat, şi acesta îi arătăcortul; Monck şi Athos
pornirănumaidecât într-acolo.
Generalului i se păru că, în timp ce se apropiau, o umbră,
asemănătoare cu aceea pe care o văzuse, se strecura în cort; dar când se
apropie de tot, îşi spuse cătrebuie săse fi înşelat, deoarece înăuntru toţ i
dormeau claie peste grămadăşi nu se vedeau decât picioare şi braţ e
aruncate unele peste altele.
Athos, de teamăsănu fie bănuit cumva căar avea vreo legăturăcu
vreunul din compatrioţ ii lui, rămase afară, în faţa cortului.
— Hei! Ia treziţ i-vă! strigăMonck în franţ uzeşte.
Vreo doi-trei dintre cei care dormeau ridicarăcapetele.
— Am nevoie de un om care să-mi lumineze calea – adăugăMonck.
Toatălumea se foi în cort, unii ridicând feţ ele, alţii sculându-se în
picioare. Şeful sărise cel dintâi de la locul lui.
— Înălţ imea voastrăse poate bizui pe noi – zise el cu o voce care îl făcu
pe Athos sătresară. Unde trebuie sămergem?
— O săvedeţ i. O faclă! Haide, repede!
— Îndată, preacinstite. Înălţ imea voastrădoreşte cumva să-l însoţ esc
eu?
— Tu sau altul, puţ in îmi pasă, numai săvinăcineva.
"Ciudat – gândi Athos – parcăaşrecunoaşte vocea acestui pescar!"
— Foc, băieţ i! strigăpescarul. Hai, mişcaţ i-vă! Apoi, adresându-se
unuia din tovarăşii lui, care se afla mai aproape de el, îi spuse în şoaptă:
Du-te şi lumineazătu, Menneville, şi, vezi, fii cu ochii în patru!
Unul dintre pescari făcu săţ âşneascăscântei dintr-un amnar, aprinse o
bucatăde iascăşi, cu ajutorul unui beţ igaş, dădu flacărăunui fanai.
Lumina se împrăştie îndatăîn tot cortul.
— Sunteţ i gata, domnule? îl întrebăMonck pe Athos, care se întoarse
cu spatele, ca sănu-şi arate faţ a la lumină.
— Da, generale – răspunse el.
— Ah, gentilomul francez! murmurăîn şoaptăşeful pescarilor. Drace,
bunăidee am avut trimiţ ându-te pe tine, Menneville, căci pe mine m-ar fi
recunoscut. Hai, du-te şi luminează!
Aceste cuvinte furărostite în fundul cortului, şi atât de încet, încât
Monck nu auzi o singurăsilabă; de altminteri, tocmai atunci el vorbea cu
Athos.
— Gata? întrebăgeneralul.
— Iată-mă, domnule general – răspunse pescarul.
Monck, Athos şi pescarul părăsirăcortul.
"Cu neputinţ ă– îşi spuse în sinea lui Athos. Ce nălucire poate să-mi
treacăprin cap!"
— Porneşte înainte, apucăpe cărarea din mijloc şi întinde pasul! îi
ordonăMonck pescarului.
Nu făcurăînsănici douăzeci de paşi, căaceeaşi umbrăcare se păruse
căintrase în cort ieşi acum afară, se furişăpânăla ţ ăruşii din mlaştină,
apoi, pitulându-se în dosul zăgazului înălţ at de-a lungul drumului, urmări
îndeaproape mersul generalului.
 Cei trei se pierdurăîn ceaţ ă, îndreptându-se către Newcastle, ale cărei
pietre albe se zăreau de departe ca nişte morminte.
Dupăce se oprirăcâteva clipe sub bolta de la intrare, păşirăînăuntru.
Poarta era spartăcu lovituri de topor. Un post de strajăde patru oameni
dormeau fărănici o grijăîntr-o adânciturăa zidului, într-atât erau de
încredinţ aţi căatacul nu putea săînceapăpe aici.
— Oamenii aceştia nu văstânjenesc cu nimic? îl întrebăMonck pe
Athos.
— Dimpotrivă, domnule, ei ne vor ajuta sărostogolim butoaiele, dacă
excelenţ a voastrăo va îngădui.
— Aveţ i dreptate.
Străjile, oricât de adânc ar fi dormit, se trezirătotuşi la cei dintâi paşi
pe care vizitatorii îi făcurăprintre mărăcinii şi buruienile ce năpădiseră
tinda. Monck rosti cuvântul de trecere şi pătrunse în interiorul mănăstirii, în
urma celui care purta felinarul. Mergea dupăAthos, supraveghind fiecare
mişcare a acestuia, cu dirk-ul său în mânăşi gata să-l împlânte în grumazul
gentilomului la cel dintâi gest suspect. Dar Athos, cu pasul hotărât şi sigur,
străbătu în linişte sălile şi gangurile mănăstirii.
Nu mai exista nici o uşă, nici o fereastrăîn toatăclădirea. Uşile
fuseserăarse, unele fărăa fi scoase din ţ âţâni, şi se vedea cum fuseseră
muşcate de focul ce se stinsese singur, neputând sămistuie pânăla capăt
aceste scânduri groase, de stejar, prinse solid între ele cu piroane de fier.
Cât despre ferestre, toate geamurile fuseserăsparte, şi păsările de noapte
zburau prin deschizături, speriate de lumina fanalului. În acelaşi timp, lilieci
uriaşi începurăsăse roteascăîn jurul vizitatorilor nepoftiţ i, cu fâlfâitul lor
mut, răsfrângându-şi umbrele tremurătoare pe pereţ ii mari, de piatră, la
fiecare licărire a luminii. Toate acestea erau liniştitoare pentru cei care abia
veniserăaici. Monck trase concluzia căîn mănăstire nu se afla nici ţ ipenie
de om, căci toate sălbăticiunile acestea zburau în voie şi aproape cădădeau
buzna peste ei.
Dupăce păşi peste dărâmături şi smulse mai multe joarde de iederă
ce-i atârnau în cale ca nişte paznici ai singurătăţ ii, Athos ajunse la hrubele
de sub sala cea mare, dar a căror intrare era prin capelă. Acolo se opri.
— Am ajuns, generale – zise el.
— Asta e lespedea?
— Da.
— Într-adevăr, recunosc belciugul; dar e încleştat în piatră.
— Ne-ar trebui o pârghie.
— E uşor de făcut.
Rotindu-şi privirea în jurul lor, Athos şi Monck zărirăo ramurăde
frasin groasăde vreo trei degete, crescutăîn zid şi înălţ ându-se pânăîn
dreptul ferestrei, pe care o acoperea cu frunzele sale.
— Ai un cuţ it? îl întrebăMonck pe pescar.
— Da, domnule.
— Taie lemnul acela.
Pescarul făcu ceea ce i se spusese, dar lemnul era tare şi cuţ itaşul lui
se ştirbi. Dupăce frasinul fu, în sfârşit, tăiat şi cioplit în chip de pârghie, cei
trei oameni pătrunserăîn subterană.
— Tu opreşte-te aici – îi spuse Monck pescarului, arătându-i un colţal
hrubei; avem de dezgropat nişte praf de puşcă, şi felinarul tău sănu ne facă
vreo poznă.
Omul se dădu înapoi cu un fel de teamăşi rămase nemişcat în locul ce i
se arătase, în vreme ce Monck şi Athos păşeau pe lângăun stâlp la piciorul
căruia pătrundea, printr-o răsuflătoare în formăde ferestruică, o razăde
lunăce cădea tocmai peste piatra pe care contele de La Fère venise, de la o
depărtare atât de mare, ca s-o caute aici.
— Am găsit-o – zise Athos arătând generalului inscripţ ia în latineşte.
— Da – răspunse Monck.
Apoi, vrând încăsă-i lase francezului un mijloc de a-şi manifesta
şovăiala, adăugă:
— Nu vi se pare căa mai intrat cineva în acest cavou şi cămai multe
statui au fost chiar sfărâmate?
— Milord, aţ i auzit de bunăseamăspunându-se că, din respect religios,
scoţ ienii dumneavoastrălasăîn paza statuilor ridicate în slava celor morţ i
lucrurile mai de preţpe care aceştia le-au avut în timpul vieţ ii lor. Ca atare,
soldaţ ii se vor fi gândit poate căsub soclurile statuilor care împodobesc cea
mai mare parte dintre mormintele de aici trebuie săfie îngropatăvreo
comoară; şi au sfărâmat şi soclurile şi statuile. Dar mormântul venerabilului
canonic care ne intereseazăpe noi nu se remarcăprin nici un fel de
monumente; e simplu şi a fost ocrotit de teama superstiţ ioasă, pe care au
avut-o totdeauna puritanii dumneavoastră, de a săvârşi un sacrilegiu; nici o
fărâmădin acest mormânt n-a fost atinsănici măcar de o zgârietură.
— Asta aşa este – zise Monck.
Athos apucăpârghia.
— Vreţ i săvăajut? făcu Monck.
— Mulţ umesc, milord, nu vreau ca excelenţ a voastrăsăpunămâna la o
treabăcu a cărei răspundere n-ar vrea săse împovăreze, presupunând că
i-ar cunoaşte urmările.
Monck îşi înălţ ăcapul.
— Ce vreţ i săspuneţ i, domnule? întrebăel.
— Vreau săspun... Dar omul acela...
— Aşteptaţ i – zise Monck – înţ eleg ce vănelinişteşte şi am săfac o
încercare.
Generalul se întoarse către pescarul al cărui chip se vedea luminat de
sus pânăjos de felinar.
— Come here, friend! strigăel pe tonul unei comenzi.
Pescarul nu se clinti.
— Foarte bine – adăugăMonck – înseamnăcănu ştie englezeşte.
Vorbiţ i-mi deci în engleză, domnule, dacăvoiţ i.
— Milord – stărui Athos – am avut adesea prilejul săvăd oameni care,
în anumite împrejurări, dovedeau atâta stăpânire de sine, încât nu
răspundeau la o chemare ce li se
făcea într-o limbăpe care o înţ elegeau altminteri foarte bine. Pescarul
acesta poate căeste mai deştept decât îl credem noi. Fiţ i bun şi spuneţ i-i să
plece, milord, vărog eu. "Hotărât – gândi Monck – vrea sărămân singur cu
el în cavou. Prea bine, sămergem pânăla capăt, şi-o săvedem noi care pe
care..."
— Prietene – îi spuse apoi pescarului – urcăscara pe care am coborât
împreunăşi vegheazăca nimeni sănu vie săne tulbure aici.
Pescarul făcu o mişcare de supunere.
— Lasăfanalul aici – zise Monck – te va da de gol şi s-ar putea săte
alegi cu vreun glonţîn cap.
Pescarul păru a preţ ui sfatul, aşa călăsăfanalul jos şi dispăru sub
bolta scării. Monck se duse şi luăfanalul, pe care-l aşezăîn dreptul
stâlpului.
— Săvedem – zise el – or fi cu adevărat bani ascunşi în mormântul
acesta?
— Sunt, milord, şi peste cinci minute n-o săvămai îndoiţ i de asta.
În acelaşi timp, Athos izbi cu putere stratul de ghips, care se crăpă.
Athos vârî lemnul în aceastăspărturăşi numaidecât bucăţ i întregi de ghips
se desprinserăşi căzurăca o tencuialăstricată. Atunci contele de La Fère
apucăpietrele şi le îndepărtă, cu mişcări pe care n-ai fi putut crede căsunt
în stare săle facănişte mâini atât de delicate ca ale lui.
— Milord – zise el – iatăînvelişul de care am vorbit excelenţ ei voastre.
— Da, însănu văd încăbutoiaşele – răspunse Monck.
— Dacăaşavea un pumnal – zise Athos căutând în jurul lui – le-aţ i
vedea îndată, domnule. Din păcate, l-am uitat pe-al meu în cortul excelenţ ei
voastre.
— Vi l-aşda pe-al meu – zise Monck – dar are lama prea subţ ire ca să
văputeţ i folosi de el într-o treabăca asta.
Athos părea căcerceteazăîn jurul lui pentru a găsi un obiect ce-ar
putea înlocui arma de care avea nevoie. Lui Monck nu-i scăpănici o mişcare
a mâinilor, nici o expresie a ochilor lui.
— De ce nu cereţ i cuţ
itul pescarului? spuse Monck. Avea parcăun
cuţ it.
— Ah, aşa e! făcu Athos. A tăiat doar creanga aceea cu el. Şi se îndreptă
spre scară. Prietene – strigăel către pescar – aruncă-mi, rogu-te, cuţ itaşul
acela al tău, am nevoie de el.
Zgomotul stârnit de aruncarea cuţ itaşului răsunăpânăsub scară.
— Iată-l – zise Monck – e o unealtăbună, pe cât am văzut, şi o mână
dibace poate face treabăcu ea.
Athos păru a nu da acestor cuvinte ale lui Monck decât înţ elesul simplu
şi firesc sub care se cuvenea săfie auzite şi tălmăcite. El nu observă, de
asemeni, sau cel puţ in nu păru săobserve că, atunci când se apropie de
Monck, acesta se dădu un pas îndărăt, punând mâna stângăpe mânerul
pistolului, în timp ce cu dreapta strângea şi mai tare dirk-ul său. Începu deci
să-şi vadăde treabă, întorcându-se cu spatele la Monck, care avea astfel
toatăînlesnirea să-i ia viaţ a, fărăca Athos săse poatăapăra în vreun fel.
Ciocăni de câteva ori, cu atâta pricepere şi cu atâta siguranţ ă, în învelişul de
ghips, încât acesta se desfăcu în douăşi Monck putu săvadăatunci două
butoiaşe aşezate cap la cap, care stăteau nemişcate, dupăce fu înlăturată
carapacea fărâmicioasă.
— Milord – zise Athos – vedeţ i căpresimţ irile nu m-au înşelat câtuşi de
puţ in?
— Da, domnule – răspunse Monck – şi am toate motivele săcred că
sunteţ i mulţ umit, nu-i aşa?
— Fărăîndoială; pierderea acestor bani m-ar fi durut foarte mult; dar
eram încredinţ at căDumnezeu, care ocroteşte cauzele drepte, n-ar fi
îngăduit săse iroseascăacest aur menit săslujeascăo cauzădreaptă.
— Sunteţ i, pe onoarea mea, domnule, tot atât de misterios prin cele ce
spuneţ i, ca şi prin ceea ce faceţ i – zise Monck. Mai adineauri, nu v-am
înţ eles prea bine când mi-aţ i spus cănu voiţ i săaruncaţ i asupra mea
răspunderea celor ce facem împreunăaici.
— Aveam dreptate săspun asta, milord.
— Si iatăcăacum îmi vorbiţ i de o cauzădreaptă. Ce înţ elegeţ i
dumneavoastrăprin aceste cuvinte: cauzădreaptă? Noi apărăm în clipa de
faţăîn Anglia cinci sau şase cauze, ceea ce nu împiedicăpe nimeni săo
creadăpe a sa nu numai cea bună, dar chiar cea mai bună. Care e a
dumneavoastră, domnule? Vorbiţ i deschis, săvedem dacăasupra acestui
punct, căruia păreţ i a-i da o mare însemnătate, suntem de aceeaşi părere.
Athos îi aruncălui Monck una din acele priviri pătrunzătoare care par
a-l desfide pe cel asupra căruia se îndreaptăsă-şi ascundăcel mai mărunt
gând din mintea sa; apoi, ridicându-şi pălăria, începu săvorbească, cu un
glas solemn, în timp ce ascultătorul său, cu o mânădusăla obraz, lăsa
aceastămânălungăşi nervoasăsă-i frământe mustaţ a şi barba, pe când
ochiul lui, nehotărât şi învăluit de o umbrăde tristeţ
e, rătăcea în adâncimile
subteranei.

XXVI
INIMA ŞI SPIRITUL

— Milord – vorbi contele de La Fère – sunteţ i uri nobil englez, sunteţ i un

om sincer, şi aveţ i în faţ ăun francez nobil, un om de inimă. Acest aur,
ascuns în cele douăbutoiaşe pe care le vedeţ i aci, v-am spus căe al meu,
dar cer iertare: e cel dintâi neadevăr pe care-l rostesc în viaţ a mea, o
minciunăde o clipă, recunosc; acest aur aparţ ine regelui Carol al II-lea,
izgonit din patria lui, alungat din palatul său, orfan în acelaşi timp şi de
părinte şi de tron şi lipsit de tot, chiar de trista fericire de a săruta în
genunchi piatra pe care mâna ucigaşilor a scris acest scurt epitaf ce pururea
va chema asupră-le răzbunarea: "Aici zace regele Carol I".
Monck păli uşor şi un tremur ascuns îi încreţ i obrazul, zbârlindu-i
mustaţ a căruntă.
— Eu – continuăAthos – eu, contele de La Fère, singurul, ultimul
credincios ce i-a mai rămas bietului prinţ , i-am făgăduit căvoi veni săcaut
omul de care atârnăastăzi soarta regalităţ ii în Anglia, şi am venit, şi m-am
înfăţ işat dinaintea acestui om, şi m-am lăsat în mâinile lui gol şi dezarmat,
spunându-i: "Milord, aceasta este ultima avuţ ie a unui prinţpe care
Dumnezeu l-a hărăzit stăpân, care prin naşterea sa văeste rege; de domnia
voastră, numai de domnia voastrăatârnăviaţ a şi viitorul său. Vreţ i să
folosiţ i aceşti bani pentru ca să-l ajutaţ i sau, dacănu să-l ajutaţ i, cel puţ in
să-l lăsaţ i pe Carol al II-lea săfacăceea ce are de gând? Sunteţ i stăpânul,
sunteţ i regele, stăpân şi rege atotputernic, căci întâmplarea schimbăuneori
opera timpului şi a lui Dumnezeu. Văstau în faţ ăsingur, milord; dacăvă
înspăimântăideea săîmpărtăşiţ i izbânda, dacăprezenţ a mea ca părtaşvă
stinghereşte, sunteţ i înarmat, milord, şi iatăaci un mormânt gata săpat!
Dacă, dimpotrivă, înflăcărarea pentru cauza pe care o slujiţ i văîndeamnă,
dacăsunteţ i ceea ce păreţ i a fi, dacămâna domniei voastre, în ceea ce
întreprinde, se supune spiritului, iar spiritul inimii, iatăprilejul de a
zădărnici pentru totdeauna cauza vrăjmaşului vostru Carol Stuartul; ucideţ i
omul pe care-l aveţ i înaintea ochilor, căci acest om nu se va întoarce
niciodatăla cel ce l-a trimis, fărăa-i aduce comoara pe care i-a încredinţ at-o
Carol întâiul, părintele său, şi păstraţ i aurul care poate sluji la întreţ inerea
războiului civil. Vai, milord, aceasta e condiţ ia fatalăa nefericitului prinţ .
Trebuie săcumpere sau săucidă, din pricinăcătotul îi stăîmpotrivă, totul îl
înfruntă, totul îi este duşmănos; şi totuşi el este însemnat cu pecetea divină,
de aceea, pentru a nu-şi întina sângele, e nevoie ori săse urce pe tron, ori să
moarăpe pământul sfânt al patriei. Milord, aţ i avut bunăvoinţ a sămă
ascultaţ i. Oricui altuia, în locul omului ilustru care măaude, i-aşfi spus:
milord, sunteţ i sărac; regele văoferăacest milion ca arvunăpentru o
învoialăde uriaşăînsemnătate; luaţ i-l şi slujiţ i-l pe Carol al II-lea, aşa cum
eu l-am slujit pe Carol întâiul, şi sunt încredinţ at căDumnezeu, care ne
ascultă, care ne vede, care singur citeşte în inima voastrăînchisăoricărui
ochi omenesc, sunt încredinţ at căDumnezeu văva dărui o viaţ ăveşnică
fericită, dupăo preafericitămoarte. Dar generalului Monck, omului ilustru a
cărui bărbăţ ie am putut săo cântăresc îndeajuns, îi spun: milord, văeste
rezervat în istoria popoarelor şi a regilor un loc plin de strălucire, o glorie
nepieritoare, ce nu va fi întunecatăniciodatădacă, fărăa urmări alt ţ el decât
binele patriei voastre şi triumful dreptăţ ii, veţ i deveni sprijinul şi apărătorul
regelui vostru. Mulţ i alţii şi-au cucerit faima ca uzurpatori sau cuceritori.
Domnia voastră, milord, văveţ i mulţ umi săfiţ i cel mai virtuos, cel mai
cinstit şi cel mai demn dintre oameni. V-a fost dat săţ ineţ i în mânăo
coroană, dar în loc s-o aşezaţ i pe fruntea voastră, o veţ i pune pe capul
aceluia pentru care a fost făurită. Oh, milord, faceţ i astfel, şi veţi lăsa
posterităţ ii cel mai râvnit nume pe care o făpturăomeneascăs-ar putea
mândri vreodatăcă-l poartă".
Athos se opri. În tot timpul cât nobilul gentilom vorbise, Monck nu
făcuse nici un semn de aprobare sau dezaprobare; abia dacă, în cursul
acestei înfocate cuvântări, ochii lui se aprinserăde acea văpaie ce trădează
înţelepciunea. Contele de La Fère îl privi cu tristeţ e şi, văzând chipul lui
posomorit, simţ i cădescurajarea îi cuprinde încetul cu încetul inima. În cele
din urmă, Monck păru căse însufleţ eşte şi, rupând tăcerea, zise cu un glas
blând şi adânc:
— Domnule, ca săvărăspund, am sămăfolosesc de propriile
dumneavoastrăcuvinte. Oricui altuia în locul dumneavoastrăi-aşfi răspuns
prin expulzare, prin temniţ ăsau poate şi mai rău. Căci măispitiţ i şi totodată
încercaţ i să-mi forţ aţ i mâna. Dar sunteţ i unul din acei oameni, domnule,
căruia nu i se poate refuza atenţ ia şi respectul pe care-l merită; sunteţ i un
vrednic gentilom, domnul meu, şi spun asta ca unul care măpricep la
oameni. Adineauri mi-aţ i vorbit de un tezaur pe care fostul rege l-a lăsat
anume fiului său; nu cumva sunteţ i unul din acei francezi care, dupăcâte
am auzit, au încercat să-l răpeascăpe Carol de la White-Hall?
— Da, milord, eu sunt cel ce măaflam sub eşafod în ceasul execuţ iei;
eu sunt cel care, neputându-l salva, am primit pe fruntea mea sângele
regelui martir; totodată, am primit şi cel din urmăcuvânt al lui Carol I: căci
pentru mine a rostit el atunci: REMEMBER! Şi spunându-mi: Adu-ţi aminte!
se referea la aceşti bani pe care-i aveţ i acum la picioare, milord.
— Am auzit mult vorbindu-se despre dumneavoastră, domnule – zise
Monck – dar sunt fericit de a văfi preţ uit, din capul locului, dupăpropriile
mele gânduri, iar nu dupăceea ce mi s-a spus. Văvoi face prin urmare
destăinuiri pe care nu le-am făcut nimănui, şi văveţ i da seama câtă
deosebire fac între dumneavoastrăşi persoanele care mi-au mai fost trimise
pânăacum.
Athos se înclinăuşor, pregătindu-se săasculte cu nerăbdare cuvintele
ce cădeau unul câte unul de pe buzele lui Monck, cuvinte la fel de rare şi
preţ ioase ca şi stropii de rouăîn deşert.
— Îmi vorbeaţ i – zise Monck – despre regele Carol al II-lea; dar vărog
să-mi spuneţ i, domnule, întrucât măpriveşte pe mine aceastăfantomăa
unui rege? Am îmbătrânit în războaie şi în politică, ambele atât de strâns
legate astăzi una de alta, încât orice om de spadăe dator sălupte, în
virtutea dreptului sau a ambiţ iei lui, în numele unui interes personal, iar nu
orbeşte, în urma unui ofiţ er, ca în războaiele obişnuite. Eu nu doresc nimic
poate, însăam multe temeri. În război rezidăastăzi libertatea Angliei, şi
poate chiar a fiecărui englez. Pentru ce vreţ i dar ca, liber în poziţ ia în care
măaflu, să-mi vâr mâna în cătuşele unui străin? Carol nu e decât un străin
pentru mine. A dat aici bătălii pe care le-a pierdut, e deci un prost
comandant; n-a izbutit în nici o negociere, e deci un prost diplomat; şi-a
trâmbiţ at nenorocirea la toate curţ ile din Europa, e deci o inimăslabăşi
nevolnică. Nimic nobil, nimic măreţ , nimic puternic nu s-a arătat încădin
acest monarh care năzuieşte săcârmuiascăunul dintre cele mai mari regate
ale pământului. Aşadar, nu-l cunosc pe acest Carol decât sub lumini ce nu-i
fac cinste, şi dumneavoastrăvreţ i ca eu, om cu mintea întreagă, sămăfac
de bună-voie robul unei făpturi care e mai prejos decât mine în arta militară,
în politicăşi chiar ca demnitate? Nu, domnul meu! Când o mare şi nobilă
faptămăva face să-l preţ uiesc pe Carol, atunci îi voi recunoaşte poate
dreptul la tronul de pe care noi l-am răsturnat pe părinte, fiindcăera lipsit
de însuşirile ce pânăacum îi lipsesc şi fiului; dar deocamdată, în materie de
drepturi, nu le recunosc decât pe ale mele; revoluţ ia m-a făcut general,
spada măva face Protector, dacăvoi vrea. Carol săse arate, săvinăaici, să
se supunăregulilor ce i se impun unui monarh, şi mai ales să-şi aducă
aminte căface parte dintr-un neam căruia i se va cere mai mult decât
oricăruia altul. Aşa că, domnule, sănu mai vorbim despre asta; nici nu
primesc, nici nu refuz: nu-mi spun cuvântul, aştept.
Athos vedea căMonck era prea bine lămurit asupra a tot ceea ce avea
legăturăcu Carol al II-lea, ca săducămai departe convorbirea. Nu era nici
momentul, nici locul potrivit s-o facă.
— Milord – zise el – nu-mi mai rămâne dar decât săvămulţ umesc.
— Pentru ce anume, domnule? Pentru căv-aţ i făcut o dreaptăjudecată
despre mine, iar eu m-am purtat conform judecăţ ii dumneavoastră? Oh,
într-adevăr, merităoare osteneala? Acest aur, pe care îl veţ i duce regelui
Carol, îmi va sluji ca mijloc de a-l cunoaşte mai bine: văzând în ce chip îl va
folosi, îmi voi face, fărăîndoială, despre el o părere pe care n-o am încă.
— Excelenţ a voastrănu se teme însăcăva fi în pierdere lăsând din
mânăo sumăimportantăce va sluji oştirilor duşmanului vostru?
— Duşmanului meu spuneţ i? Ei, domnule, eu nu am duşmani. Eu sunt
în serviciul parlamentului, care îmi porunceşte sălupt împotriva generalului
Lambert şi a regelui Carol, duşmanii lui, iar nu ai mei; şi lupt deci. Dacă
parlamentul mi-ar ordona, dimpotrivă, săpun steaguri în portul Londrei, să
înşir soldaţ ii pe cheiuri, să-l primesc pe regele Carol al II-lea...
— V-aţ i supune? întrebăAthos cu o privire de bucurie.
— Iertaţ i-mă– răspunse Monck zâmbind – era cât pe-aci, eu, omul cu
părul cărunt – ...zău aşa, unde mi-a fost mintea? – era cât pe-aci sărostesc
o neghiobie de om tânăr.
— Atunci, nu v-aţ i supune? stărui Athos.
— Nu spun nici asta, domnule. Înainte de toate, mântuirea ţ ării mele.
Dumnezeu, care a binevoit să-mi dea tărie, a voit fărăîndoialăsăfolosesc
aceastăforţ ăspre binele tuturor şi mi-a dat în acelaşi timp putinţ a săaleg.
Dacăparlamentul mi-ar ordona un asemenea lucru, aşsta şi aşchibzui.
Athos se posomorî la faţ ă.
— Aşadar – îngânăel – văd bine: excelenţ a voastrănu se gândeşte
câtuşi de puţ in săvie în sprijinul regelui Carol al II-lea.
— Îmi puneţ i mereu întrebări, domnule conte; acum e rândul meu s-o
fac, dacăîmi îngăduiţ i aceasta.
— Cu plăcere, domnule, şi facăDumnezeu să-mi răspundeţ i tot aşa de
deschis, precum văvoi răspunde eu!
— Când veţ i fi ajuns cu acest milion la prinţ ul dumneavoastră, ce sfat îi
veţi da acolo?
Athos îşi aţ inti asupra lui Monck o privire plinăde demnitate şi de
hotărâre.
— Milord – răspunse el – cu acest milion pe care alţ ii l-ar folosi poate ca
săducătratative, eu vreau să-l povăţ uiesc pe rege săalcătuiascădouă
regimente, săintre în Scoţ ia, pe care aţ i pacificat-o, şi sădăruiască
poporului scutirea de biruri pe care revoluţ ia i-a făgăduit-o, dar nu i-a
acordat-o. Îl voi mai povăţ ui săia el însuşi comanda acestei mici armate,
care va spori, vărog sămăcredeţ i, şi sămoarăcu drapelul în mânăşi cu
spada la brâu, strigând: "Englezi, iatăal treilea rege din neamul meu pe
care-l ucideţ i: luaţ i aminte la răzbunarea lui Dumnezeu!"
Monck înclinăcapul şi rămase o clipăpe gânduri.
— Iar dacăva izbândi – întrebăel – ceea ce este de necrezut, dar nu cu
neputinţ ă, căci orice se poate întâmpla pe lumea asta, atunci ce l-aţ i
povăţ ui?
— Săse gândească– răspunse Athos – căprin vrerea lui Dumnezeu şi-a
pierdut coroana, dar căprin bunăvoinţ a oamenilor şi-a recăpătat-o.
Un zâmbet ironic pluti pe buzele lui Monck.
— Din păcate, domniile – zise el – regii nu ştiu săurmeze poveţ ele
înţelepte.
— Ah, milord, Carol al II-lea nu e un rege – replicăAthos, zâmbind la
rândul lui, dar cu totul în alt chip decât o făcuse Monck.
— Prea bine, săsfârşim, domnule conte... căci asta văe dorinţ a, nu-i
aşa?
Athos se înclină.
— Voi da poruncăsăfie duse aceste douăbutoiaşe acolo unde doriţ i
dumneavoastră. Unde sunteţ i găzduiţ i, domnule?
— Într-un mic sat de la gurile râului, excelenţ ă.
— A, cunosc acest sat, se compune din vreo cinci sau şase case, nu?
— Întocmai. Ei bine, eu stau în prima casă; împreunăcu mine mai
locuiesc acolo doi împletitori de năvoade; cu barca lor am ajuns la ţ ărm.
— Dar corabia dumneavoastră, domnule?
— Corabia mea e ancoratăla un sfert de milăîn largul mării şi mă
aşteaptă.
— Şi n-aveţ i de gând săplecaţ i imediat?
— Milord, voi mai încerca o datăsăconving pe excelenţ a voastră.
— Nu veţ i reuşi – îi replicăMonck. Va trebui totuşi săpărăsiţ i
Newcastle, fărăsălăsaţ i cea mai micăurmădespre trecerea dumneavoastră
pe aici, căci ar putea sa vădăuneze şi dumneavoastrăşi mie. Ofiţ erii mei
cred cămâine Lambert măva ataca. Eu, dimpotrivă, le garantez cănici nu
se va mişca; dupăpărerea mea e cu neputinţ ăs-o facă. Lambert comandăo
armatăîn care sălăşluiesc tot felul de principii, şi pe o astfel de armatănu te
poţi bizui. Eu mi-am instruit soldaţ ii săpună, mai presus de autoritatea
mea, o altăautoritate mai înaltă, ceea ce înseamnăcădincolo de mine, în
jurul meu, sub mine, ei pot sămai ţ inteascăspre altceva. Din asta rezultă
că, dacăaşmuri eu, ceea ce se poate întâmpla oricând, armata mea nu se va
destrăma uşor; tot astfel, dacăam chef sălipsesc, bunăoară, câtva timp,
ceea ce şi fac uneori, în lagărul meu nu se va produce nici cea mai mică
umbrăde nelinişte sau neorânduială. Eu sunt magnetul, forţ a de atracţ ie a
englezilor. Toate aceste arme răspândite acolo, de vor fi trimise împotriva
mea, le voi atrage spre mine. Lambert comandăîn clipa de faţ ăoptsprezece
mii de dezertori; dar n-am suflat despre asta o singurăvorbăofiţ erilor mei,
înţelegeţ i, desigur, de ce. Nimic nu e mai de ajutor pentru o armatădecât
simţ ământul unei bătălii apropiate: toţ i oamenii rămân treji, toţ i cautăsăfie
gata de a se apăra. Văspun asta dumneavoastră, ca săn-aveţ i nici o teamă.
Nu văgrăbiţ i deci săplecaţ i pe mare; în opt zile de aici încolo va fi ceva cu
totul nou, ori bătălie, ori împăcare. Atunci, fiindcăm-aţ i socotit un om
cinstit şi mi-aţ i încredinţ at taina dumneavoastră, şi trebuie săvămulţ umesc
pentru aceastăîncredere, văvoi face o vizită, sau văvoi chema din nou la
mine. Văinvit deci încăo datăsănu plecaţ i înainte de a v-o spune eu.
— Văfăgăduiesc, generale – strigăAthos, cuprins de o bucurie atât de
mare că, în pofida voinţ ei lui, nu-şi putu ascunde o scânteiere ce-i ţ âşni din
ochi.
Monck zări aceastăscânteiere şi o stinse îndatăprintr-unul din acele
surâsuri mute care le tăia, celor cu care stătea de vorbă, credinţ a căerau pe
cale de a pătrunde în taina gândurilor sale.
— Aşadar, milord – zise Athos – îmi daţ i un răgaz de opt zile?
— Opt zile, da, domnule.
 — Şi în aceste opt zile ce-mi rămâne de făcut?
— Dacăse va dezlănţ ui lupta, staţi cât mai departe, vărog. Ştiu că
francezii sunt curioşi săpriveascăastfel de distracţ ii; veţi fi ispitit săvedeţ i
cum ne batem noi, şi s-ar putea săvănimereascăvreun glonte rătăcit;
scoţ ienii noştri trag foarte prost, şi nu vreau ca un nobil gentilom ca dum-
neavoastrăsăajungărănit pe pământul Franţ ei. Nu vreau, de asemeni, să
măvăd silit a-i trimite eu însumi prinţ ului dumneavoastrămilionul pe care
l-aţi lăsa aici; căci atunci s-ar putea spune, şi nu fărăîndreptăţ ire, că-l
plătesc pe pretendentul la coroanăca sălupte împotriva parlamentului.
Puteţ i pleca, domnule, şi totul sărămânăcum ne-am înţ eles.
— Ah, milord – zise Athos – ar fi o mare bucurie pentru mine săştiu că
am pătruns măcar un pic în nobila inimăce bate sub aceastămantie!
— Credeţ i dar cămai am încătaine? răspunse Monck fărăsă-şi
schimbe expresia, pe jumătate veselă, de pe faţ ă. Ah, domnule, ce tainăvreţ i
săse mai afle în mintea seacăa unui soldat? Dar e târziu şi iatăcăfanalul
se stinge; să-l chemăm pe omul nostru. Hei, pescar! strigăMonck în
franţ uzeşte, apropiindu-se de scară.
Pescarul, amorţ it de răcoarea nopţ ii, răspunse cu un glas răguşit,
întrebând ce voiau de la el.
— Du-te pânăla postul de străji – zise Monck – şi dăporuncă
sergentului, din partea generalului Monck, săvinănumaidecât aici.
Era o însărcinare lesne de îndeplinit, întrucât sergentul, neputându-şi
explica ce putea săcaute generalul în aceastămănăstire pustie, se apropiase
puţ in câte puţ in, şi acum nu se afla decât la câţ iva paşi de pescar. Ordinul
generalului ajunse deci pânăla urechile lui, astfel căse înfăţ işăîn cea mai
mare grabă.
— Ia un cal şi doi oameni – îi spuse Monck.
— Un cal şi doi oameni? repetăsergentul,
— Da – întări Monck. Poţ i găsi un cal cu samar sau cu douăcoşuri?
— Foarte uşor, la o sutăde paşi de aici, în lagărul scoţ ienilor.
— Bine.
— Şi ce săfac cu calul, generale?
— Vino încoace.
Sergentul coborî cele trei-patru trepte ce-l despărţ eau de Monck şi păşi
sub boltă.
— Uită-te acolo unde se aflăacest gentilom! îi spuse Monck.
— Da, domnule general.
— Vezi cele douăbutoiaşe?
— Le văd foarte bine.
— Sunt douăbutoiaşe încărcate unul cu pulbere, altul cu gloanţ e; aş
vrea ca aceste butoiaşe săfie duse în sătucul de pe malul râului, pe care am
de gând să-l ocup mâine cu douăsute de puşcaşi. Ia seama, treaba asta
trebuie făcutăîn mare taină, căci e o mişcare ce poate hotărî sorţ ii bătăliei.
— O, domnule general – murmurăsergentul.
— Bine. Pune săse lege aceste douăbutoiaşe pe cal şi duceţ i-le, tu şi
cu doi soldaţ i, pânăla casa unde locuieşte acest gentilom, care este
prietenul meu. Dar, ia aminte, nimeni nu trebuie săafle nimic!
— Aştrece prin mlaştină, dacăaşcunoaşte drumul – rosti sergentul.
— Cunosc eu unul – zise Athos. Nu e prea larg, dar e trainic, căci e
făcut din bârne. Mergând cu băgare de seamă, vom ajunge.
— Faceţ i aşa cum văva porunci acest cavaler – zise Monck.
— O, o, butoiaşele sunt grele! gemu sergentul, încercând săridice unul
din ele.
— Cântăreşte patru sute de livre fiecare, dacăare înăuntru ceea ce
trebuie săaibă, nu-i aşa, domnule?
 — Aproape – răspunse Athos.
Sergentul se duse săcaute calul şi oamenii. Monck, rămas singur cu
Athos, se prefăcea cănu-i vorbeşte acestuia decât despre lucruri fără
însemnătate, cercetând cu un aer distrat cavoul. Apoi, auzind tropăitul
calului, zise:
— Acum vălas cu oamenii dumneavoastră, domnule; eu măîntorc în
tabără. Sunteţ i în siguranţ ă.
— Văvoi mai revedea deci, milord? întrebăAthos.
— Aşa cum am spus, domnule, cu mare plăcere.
Monck îi întinse mâna lui Athos.
— Ah, milord, dacăaţ i voi! murmurăAthos.
— Sst, domnule – făcu Monck – ne-am înţ eles sănu mai vorbim despre
chestiunea aceea.
Şi, salutându-l pe Athos, urcătreptele, încrucişându-se la mijlocul
scării cu oamenii care tocmai coborau. Nu făcu nici douăzeci de paşi dupăce
ieşi din mănăstire, căun şuierat uşor şi prelung se auzi în depărtare. Monck
aţinti urechea; dar, nevăzând nimic, îşi urmădrumul. Atunci îşi aduse
aminte de pescar şi-l căutădin ochi; dar pescarul nu se zărea nicăieri. Dacă
însăar fi privit cu mai multăatenţ ie, ar fi văzut căomul acela, îndoit din
spate, se strecura ca un şarpe printre pietre şi se pierdea în ceaţ ă, mergând
pe marginea mlaştinii; ar mai fi văzut în acelaşi timp, dacăar fi scrutat
ceaţ a, o scenăce i-ar fi atras luarea-aminte: era catargul bărcii pescarilor,
care îşi schimbase locul şi se afla acum mult mai aproape de malul râului.
Dar Monck nu văzu nimic şi, spunându-şi căn-are de ce săse teamă,
apucăpe drumeagul pustiu ce ducea spre tabăra sa. Abia atunci îi trecu
prin gând cădispariţ ia pescarului nu era tocmai fireascăşi o bănuială
adevăratăîncepu să-i încolţ eascăîn minte. Lăsase la ordinele lui Athos
singura strajăce putea să-i vie în ajutor la nevoie. Şi avea de mers mai bine
de o milăpânăla tabăra sa. Iar negura se lăsa atât de deasă, căabia se
putea zări la zece paşi în faţ ă.
Lui Monck i se păru într-un timp căaude o vâslăce răscolea, cu un
plescăit înfundat, apa mlaştinii, la dreapta sa.
— Cine-i acolo? strigăel.
Dar nimeni nu-i răspunse. Atunci îşi încărcăpistolul, îşi trase spada
din teacăşi grăbi pasul, fărăca totuşi săfi chemat pe cineva în ajutor. Ca să
cheme pe cineva, de care deocamdatănici nu avea nevoie, i se părea nedemn
de rangul său.

XXVII
A DOUA ZI

Era şapte ceasuri ide dimineaţ ă; cele dintâi raze de luminăale zilei se
revărsau peste mlaştina în care soarele se oglindea ca o ghiulea înroşită,
când Athos, trezindu-se din somn şi deschizând fereastra odăii ce dădea
spre malurile râului, zări, la o depărtare de aproape cincisprezece paşi,
sergentul şi oamenii care-l însoţ iserăîn timpul nopţ ii şi care, dupăce
lăsaserăbutoiaşele în casă, se întorseserăîn lagăr pe drumul bătătorit din
dreapta.
Pentru ce oare, dupăce plecaserăîn lagărul lor, oamenii aceştia
veniserăiarăşi aici? Iatăîntrebarea care se ivi numaidecât în mintea lui
Athos.
Sergentul, cu faţ a ridicată, părea căpândeşte clipa când gentilomul se
va arăta la fereastră, ca să-i arunce prima vorbă. Athos, surprins că-i
găseşte aici pe cei pe care-i văzuse în ajun îndepărtându-se, nu se putu
stăpâni sănu le mărturiseascămirarea sa.
— Asta sănu vămire, domnule – zise sergentul – deoarece generalul
mi-a dat ieri-searăordin săveghez ca sănu vi se întâmple ceva, şi a trebuit
săîndeplinesc porunca.
— Generalul e în lagăr? întrebăAthos.
— De bunăseamă, domnule, de vreme ce ieri seară, când v-aţ i despărţ
it
de el, se ducea acolo.
— Ei bine, aşteaptă-mă; voi merge să-i vorbesc despre credinţ a cu care
ţi-ai făcut datoria şi să-mi iau spada pe care am uitat-o ieri pe masă, acolo.
— Asta cade cum nu se poate mai bine – zise sergentul – căci tocmai
voiam săvărugăm sămergeţ i cu noi.
Athos crezu ca observăpe faţ a sergentului un anumit aer de
bunăvoinţ ăşi de îndoială; dar cum întâmplarea din subteranăse prea poate
săfi stârnit curiozitatea acestui om, nu era de mirare ca el sălase a i se citi
pe faţ ăo parte din simţ ămintele ce-i frământau sufletul.
Athos închise toate uşile cu grijăşi dădu cheile lui Grimaud, care îşi
făcuse culcuşul chiar sub şopronul ce ducea la beciul unde fuseserăînchise
butoiaşele.
Sergentul îl însoţ i pe contele de La Fère pânăîn tabără. Acolo, o altă
gardăaştepta şi înlocui pe cei patru oameni care îl conduseserăpe Athos.
Aceastănouăgardăera comandatăde aghiotantul Digby, care, pe drum,
arunca asupra lui Athos priviri atât de puţ in încurajatoare, încât francezul
se întrebăcare putea fi cauza acestei măsuri de supraveghere şi a acestei
asprimi îndreptate asupra lui, cinci în ajun fusese lăsat cu desăvârşire liber.
Dar îşi continue drumul mai departe, spre cartierul general, închizând în
sinea lui gândurile pe care oamenii şi lucrurile i le stârneau acum în minte.
În cortul generalului, unde fusese introdus în ajun, găsi trei ofiţ eri
superiori: era locotenentul lui Monck şi doi colonei. Athos recunoscu spada
sa: se afla tot pe masa generalului, acolo unde o lăsase în ajun.
Nici unul dintre aceşti ofiţ eri nu-l mai văzuse pe Athos, aşa căei nu-l
cunoşteau. Locotenentul lui Monck, ţ inând seama de ţ inuta lui Athos,
întrebădacăeste acelaşi gentilom cu care ieşise generalul ieri-searădin cort.
— Da, excelenţ a voastră– răspunse sergentul – e dânsul în persoană.
— Dar – interveni Athos cu un ton ridicat – eu n-am negat asta, aşa mi
se pare! Şi acum, domnilor, îngăduiţ i-mi ca, la rândul meu, săvăîntreb ce
rost au toate aceste măsuri şi îndeosebi sămălămuriţ i asupra tonului pe
care-l folosiţi punând asemenea întrebări.
— Domnule – răspunse locotenentul – dacăîţ i punem aceste întrebări
este pentru căavem dreptul săo facem, iar dacăo facem cu acest ton este
pentru căacest ton se potriveşte, crede-mă, cu situaţ ia.
— Domnilor – replicăAthos – dumneavoastrănu ştiţ i cine sunt, dar
ceea ce trebuie săvăspun este căeu nu recunosc aici ca egal cu mine decât
pe generalul Monck. Unde e? Vreau săfiu condus la dânsul, şi dacăare el
să-mi punăvreo întrebare, îi voi răspunde lui şi, nădăjduiesc, spre
mulţ umirea sa deplină. Aşadar, repet, domnii mei, unde este generalul?
— Eh, drace! Dumneata ştii mai bine ca noi unde e? rosti locotenentul.
— Eu?
— Desigur, dumneata.
— Domnule – zise Athos – nu te înţ eleg câtuşi de puţ in.
— Ai sămăînţ elegi îndată, dar, deocamdată, pânăuna alta, vorbeşte,
rogu-te, mai încet. Ce ţ i-a spus asearăgeneralul?
Athos zâmbi cu un aer dispreţ uitor.
— Nu e cazul săzâmbeşti! strigămânios unul dintre colonei. Te-am
chemat săne răspunzi.
 — Iar eu, domnilor, vădeclar cănu văvoi răspunde nimic, pânănu mă
voi afla în faţ a generalului.
— Dar – spuse acelaşi colonel care vorbise şi mai înainte – dumneata
ştii prea bine căceri un lucru cu neputinţ ăde îndeplinit.
— Iatădându-mi-se pentru a doua oarăun răspuns ciudat la dorinţ a
exprimatăde mine – adăugăAthos. Generalul nu-i aici, într-adevăr?
Întrebarea lui Athos fu pusăcu atâta bună-credinţ ăşi gentilomul avea
un aer atât de nevinovat şi de surprins, încât cei trei ofiţ eri se privirăcu
nedumerire. Locotenentul i se adresălui Athos, dupăun fel de înţ elegere
tacităcu ceilalţ i doi ofiţ eri.
— Domnule – zise el – generalul te-a părăsit ieri searăîn pragul
mănăstirii?
— Da, domnule.
— Şi dumneata ai plecat către...?
— Nu eu sunt cel care trebuie săvărăspundă, ci aceia care m-au
însoţ it. Adicăsoldaţ ii dumneavoastră; întrebaţ i-i!
— Dar dacănouăne place săte întrebăm pe dumneata?
— Atunci, şi mie îmi face plăcere săvărăspund, domnilor, cănu dau
socotealănimănui aici, cănu-l cunosc aici decât pe general şi cănu-i voi
răspunde decât lui.
— Fie, domnule, dar cum noi suntem stăpânii, ne vom institui în
consiliu de război, şi când te vei trezi în faţ a judecătorilor, atunci va trebui
sărăspunzi.
Chipul lui Athos nu exprima decât uimire şi dispreţ , în locul spaimei pe
care ofiţ erii se aşteptau săo citeascăla rostirea acestei ameninţ ări.
— Judecători scoţ ieni sau englezi, pentru mine, supus al regelui
Franţ ei! Pentru mine, care măaflu sub ocrotirea demnităţ ii britanice!
Sunteţ i nebuni, domnilor! strigăAthos, ridicând din umeri.
Ofiţ erii se privirădin nou unii pe alţ ii.
— Va săzică, domnule – glăsuirăei – dumneata pretinzi cănu ştii unde
se aflăgeneralul?
— La asta v-am mai răspuns o dată.
— Da, însăne-ai dat un răspuns căruia nu i se poate da crezare.
— Şi totuşi e curatul adevăr, domnilor. Oamenii de rangul meu nu mint
niciodată. Sunt gentilom, v-am spus, şi când port la şold spada pe care, din
prea multăîncredere, am lăsat-o ieri pe aceastămasă, unde ea se găseşte şi
astăzi, nimeni, vărog sămăcredeţ i, nu rosteşte în faţ a mea cuvinte pe care
nu vreau săle aud. Astăzi sunt dezarmat; dacădumneavoastrăvăsocotiţ i
judecătorii mei, judecaţ i-mă; dacănu sunteţ i decât călăii mei, ucideţ i-mă.
— Dar, domnule... – bâigui cu o voce mai curtenitoare locotenentul,
surprins de mândria şi sângele rece al lui Athos.
— Domnule, venisem săvorbesc între patru ochi cu generalul
dumneavoastrădespre afaceri de mare însemnătate. Primirea pe care mi-a
făcut-o nu este dintre cele mai obişnuite. Mărturiile soldaţ ilor
dumneavoastrăpot săvăîncredinţ eze de asta. Deci, dacăm-a primit astfel,
generalul ştia care sunt titlurile şi misiunea mea. Acum n-o sa văaşteptaţ i,
presupun, săvădezvălui tainele mele, şi cu atât mai puţ in pe ale sale.
— Dar, mărog, butoiaşele acelea cu ce sunt pline?
— Nu i-aţ i întrebat despre asta pe soldaţ ii dumneavoastră? Ce v-au
răspuns ei?
— Căsunt încărcate cu pulbere şi plumbi.
— De la cine ştiaţ i ei asta? Poate căv-au spus.
— De la general; dar noi nu ne lăsăm duşi de nas.
— Ia seama, domnule, nu pe mine mădezminţ i, ci pe şeful dumitale.
Ofiţ erii se privirăîncăo datăunul pe altul. Athos urmă:
 — De faţ ăcu soldaţ ii dumneavoastrăv generalul mi-a spus săaştept opt
zile, căci în răstimp de opt zile îmi va da răspunsul pe care venisem să-l iau.
Am fugit? Nu: aştept.
— Ţi-a spus el săaştepţ i opt zile? strigălocotenentul.
— Mi-a spus-o atât de limpede, domnule, încât eu, care am un sloop
ancorat la gurile râului, aşfi putut foarte bine sămăduc ieri acolo şi sămă
îmbarc spre a-mi vedea de drum. Dar, dacăam rămas, este numai pentru a
nu trece peste dorinţ a generalului, mai ales căexcelenţ a sa a stăruit sănu
plec înainte de a fi avut o ultimăconvorbire pe care el însuşi a fixat-o peste
opt zile. De aceea, vărepet, aştept.
Locotenentul se întoarse către ceilalţ i doi ofiţ eri, cărora le spuse în
şoaptă:
— Dacăacest gentilom spune adevărul, mai putem încănădăjdui.
Generalul pesemne căare de dus unele tratative atât de tainice, încât va fi
socotit cănu e bine săni le împărtăşeascănici chiar nouă, ofiţ erilor lui.
Deci, răstimpul cât va lipsi este de opt zile. Apoi, întorcându-se către Athos:
Domnule, declaraţ ia domniei tale este de cea mai mare însemnătate; vrei să
o repeţ i sub prestare de jurământ?
— Domnule – răspunse Athos – am trăit totdeauna într-o lume unde
simplul meu cuvânt a fost privit drept cel mai sfânt dintre jurăminte.
— De astădatăînsă, domnule, împrejurarea este mult mai gravădecât
toate celelalte prin care vei fi trecut pânăacum. Este vorba de soarta unei
întregi armate. Gândeşte-te bine la cele ce îţ i spun: generalul a dispărut şi
suntem în căutarea lui. E o dispariţ ie oarecare? S-a săvârşit cumva o crimă?
Trebuie săducem cercetările pânăîn pânzele albe? Trebuie săaşteptăm cu
răbdare? În clipa de faţ ă, totul, domnule, atârnăde cuvântul pe care-l vei
rosti aici.
— Aşa stând lucrurile, domnule, nu mai pot şovăi – răspunse Athos.
Da, venisem săvorbesc între patru ochi cu generalul Monck şi să-i cer un
răspuns în legăturăcu anumite chestiuni; da, generalul, neputându-se,
desigur, pronunţ a înainte de lupta care este aşteptată, m-a rugat sărămân
încăopt zile în casa unde măaflu, făgăduindu-mi căpeste opt zile îl voi
vedea din nou. Da, tot ce văspun e adevărat, şi jur căaşa e, în faţ a lui
Dumnezeu, care e stăpânul absolut al vieţ ii mele şi alor dumneavoastră.
Athos rosti aceste cuvinte cu atâta demnitate şi într-un chip atât de
solemn, încât cei trei ofiţ eri furăaproape convinşi. Totuşi unul dintre colonei
mai făcu o încercare:
— Domnule – zise el – cu toate căsuntem acum încredinţ aţi de adevărul
spuselor dumitale, stăruie totuşi în aceastăafacere un mister ciudat.
Generalul e un om prea chibzuit ca să-şi fi putut părăsi pe neaşteptate
armata, în ajunul unei bătălii, fărăsă-l fi prevenit măcar pe unul dintre noi.
Eu, unul, nu pot crede, mărturisesc, căo anumităîntâmplare ciudatăpoate
săfie străinăde adevărata pricinăa dispariţ iei lui. Ieri, nişte pescari
necunoscuţ i au venit să-şi vândăpeştele aici; au fost adăpostiţ i într-un cort,
la scoţ ieni, adicăpe drumul urmat de general când s-a dus ia mănăstire
împreunăcu domnia ta şi când s-a reîntors. Unul dintre acei pescari l-a
însoţ it pe general cu un fanai aprins. Iar azi-dimineaţ ă, barca şi pescarii
s-au făcut nevăzuţ i, luaţi peste noapte de valurile mării.
— Mie – zise locotenentul – asta mi se pare firesc, întrucât, la drept
vorbind, oamenii aceia nu erau prizonieri.
— Nu-i aşa; căci, repet, unul dintre ei a luminat calea generalului şi a
domnului în cavoul mănăstirii, iar Digby ne-a declarat căgeneralul avea
unele bănuieli cu privire la acei oameni. Şi atunci, cine poate spune că
pescarii aceia nu erau înţ eleşi cu domnul şi că, dupărăpire, domnul, care
are mult curaj, de bunăseamă, n-a rămas aici ca săne linişteascăprin
prezenţ a lui, împiedicându-ne săne îndreptăm cercetările pe calea cea
bună?
Aceastăcuvântare făcu oarecare impresie asupra celorlalţ i doi ofiţeri.
— Domnule – interveni Athos – dă-mi voie să-ţ i spun căjudecata
dumitale, foarte bunăîn aparenţ ă, este cu totul lipsităde temei în ceea ce
măpriveşte. Am rămas aici, spui, ca săabat bănuielile? Ei bine, dimpotrivă,
iatăcăintru şi eu la bănuieli, ca şi dumneavoastră, şi văspun: e cu
neputinţ ă, domnilor, ca generalul săfi plecat în ajunul unei bătălii, fărăsăfi
lăsat o vorbăcuiva. Da, e o întâmplare ciudatăla mijloc; da, în loc săstaţ i
nepăsători şi săaşteptaţ i, trebuie săluaţ i toate măsurile, trebuie săfaceţ i
tot ce se poate face. Eu sunt prizonierul dumneavoastră, domnilor, pe
cuvânt sau altfel. Demnitatea mea cere săse ştie ce s-a întâmplat cu
generalul Monck în aşa măsură, încât dacăîmi veţ i spune: pleacă! eu voi
răspunde: nu, rămân! Şi dacămi-aţ i cere părerea, aşadăuga: da, generalul a
căzut pradăvreunei conspiraţ ii, deoarece, dacăar fi părăsit lagărul, mi-ar fi
spus-o. Căutaţ i deci, cercetaţ i deci, răscoliţ i pământul, răscoliţ i marea;
generalul n-a plecat sau, în orice caz, n-a plecat din propria lui voinţ ă.
Locotenentul făcu un semn către ceilalţ i ofiţ eri.
— Nu, domnule – răspunse el – nu; dumneata mergi cu gândul prea
departe. Generalul nu poate săcadăpradăîntâmplărilor, căci, dupăcum se
ştie, el este acela care le conduce. Ceea ce Monck face astăzi a mai făcut-o
adesea. Prin urmare, nu trebuie săne îngrijorăm; lipsa lui va fi scurtă, fără
doar şi poate. Ca atare, săne ferim ca, dintr-o slăbiciune pe care generalul
ar socoti-o crimă, săfacem vâlvăîn legăturăcu absenţ a lui, căci asta ar
putea sădemoralizeze armata. Generalul dădovadăde o încredere ne-
mărginităîn noi, săne arătăm vrednici de ea. Domnilor, cea mai adâncă
tăcere trebuie săînvăluie toatăîntâmplarea asta, pe care nimic săn-o dea în
vileag; domnul va rămâne printre noi, nu fiindcăl-am bănui cumva de vreo
nelegiuire, ci pentru a ne păstra şi mai bine taina asupra dispariţ iei
generalului; de aceea, pânăla un nou ordin, domnul va locui la cartierul
general.
— Domnilor – protestăAthos – uitaţ i căazi-noapte generalul mi-a
încredinţ at o încărcăturăasupra căreia am datoria săveghez? Puneţ i-mă
sub orice pazădoriţ i, încătuşaţ i-mă, dacăvreţ i, dar lăsaţ i-mi casa în care
locuiesc drept orice temniţ ă. Generalul, la reîntoarcerea sa, văva mustra,
v-o jur pe cinstea mea de gentilom, cănu i-aţ i respectat aceastăhotărâre.
Ofiţ erii se sfătuirăcâteva clipe; apoi, dupăce1 ajunserăla o înţ elegere,
locotenentul spuse:
— Fie, domnule; te poţ i reîntoarce acasăla dumneata.
Şi-i dădurălui Athos o gardăde cincizeci de oameni, care-l închiserăîn
locuinţ a lui, fărăa-l slăbi însăo singurăclipădin ochi.
Taina fu astfel păstrată, dar ceasurile, dar zilele se scurserăunele după
altele, fărăca generalul săse reîntoarcăŞi fărăca cineva săfi primit vreo
veste de la el.

XXVIII
MARFĂDE CONTRABANDĂ

La douăzile dupăîntâmplările pe care le-am povestit şi în timp ce

generalul Monck era aşteptat săaparăîn fiecare clipăîn lagărul său, fărăca
el săse ivească, o barcăde pescari olandeză, în care se aflau zece oameni,
aruncăancora în dreptul coastei de la Scheveningen, cam la o bătaie de tun
de uscat. Era noapte adâncă, întunericul de nepătruns, şi marea creştea în
aceastăobscuritate: timpul cel mai prielnic pentru debarcarea călătorilor şi
a mărfurilor.
Portul Scheveningen formeazăo secerălargă; apa e puţ in adâncăşi mai
ales nesigură, astfel cănu trag aici decât marile lotci flamande, sau bărcile
acelea olandeze pe care pescarii le împing peste nisip pe tăvăluguri, aşa cum
făceau cei vechi, dupăspusele lui Virgiliu. Atunci când marea creşte, se
umflăşi dăsăse reverse spre ţ ărm, nu e prea înţ elept săvii cu încărcătura
prea aproape de coastă, căci dacăvântul e tare, prorele se îngroapăîn nisip,
şi nisipul de pe aceastăcoastăe înşelător: te afunzi uşor în el, dar numai cu
greu te mai desprinzi. Fărăîndoială, din aceastăpricinăo barcămicăse
dezlipi de vasul pescăresc de îndatăce ancora fu aruncatăşi se îndreptă
spre ţ ărm cu opt dintre marinarii ei, în mijlocul cărora se desluşea un obiect
de formăalungită, un fel de coşsau de pachet mare.
Ţărmul era pustiu; cei câţ iva pescari ce locuiau prin părţ ile acelea se
culcaserădevreme. Unica strajăce păzea coasta (coastăfoarte puţ in păzită,
dat fiind cădebarcarea unei corăbii mai mari era cu neputinţ ăaici), fărăsă
fi urmat întru totul pilda pescarilor care se duseserăla culcare, făcuse totuşi
ca ei, în sensul cădormea în fundul gheretei sale tot aşa de adânc precum
ceilalţi dormeau în paturile lor. Singurul zgomot care se auzea era deci
şuieratul vântului de noapte printre bălăriile de pe dună. Dar oamenii care
se apropiau erau nişte fiinţ e bănuitoare, de bunăseamă, căci liniştea asta
fireascăşi pustietatea ce părea sădăinuiascăaici nu-i făcurăsăfie mai
puţ in prevăzători; astfel, barca lor, care abia se zărea ca un punct negru pe
apa oceanului, alunecăîn cea mai adâncătăcere, fărăa se trage din vâsle de
teamăsănu li se audăplescăitul, şi în curând atinse pământul cu botul.
De îndatăce simţ irăţărmul tare dedesubt, un singur om sări din
luntre, dupăce rostise un ordin scurt, cu un glas ce arăta căera deprins să
dea comenzi. Ca urmare la acest ordin, mai multe muschete sclipirădeodată
în slabele luciri ale mării, aceastăoglindăa cerului, şi pachetul de formă
alungitădespre care am vorbit şi în care pesemne căse afla vreun obiect de
contrabandăfu dus la ţ ărm cu cea mai mare băgare de seamă. Numaidecât
dupăaceea, omul care sărise din barcăcel dintâi porni în grabă, de-a
curmezişul, către satul Scheveningen, îndreptându-se spre punctul cel mai
înaintat al pădurii. Acolo, căutăcasa pe care noi am mai întrezărit-o printre
copaci şi pe care am arătat-o ca fiind locuinţ a vremelnică, o locuinţ ădestul
de sărăcăcioasă, a celui care, din curtenie, era numit regele Angliei.
Totul dormea aici, ca pretutindeni în jur; doar un câine mare, din rasa
acelor pe care pescarii din Scheveningen îi înhamăla micile lor cărucioare
spre a-şi duce peştele la Haga, se porni sălatre cu furie, de cum auzi paşii
străinului sub ferestrele casei. Dar aceastăstraşnicăpază, în loc să-l sperie
pe proaspătul debarcat, păru, dimpotrivă, să-i stârneascăo mare bucurie,
deoarece glasul lui ar fi fost poate prea slab ca să-i trezeascăpe ai casei, pe
când cu un ajutor de atare însemnătate vocea sa era aproape de prisos.
Străinul aşteptădeci ca lătratul răsunător şi neîncetat săproducă, precum
era de prevăzut, efectul dorit, şi numai dupăaceea scoase un strigăt. La
glasul lui, câinele începu săurle cu atâta înverşunare, cănumaidecât din
casăse auzi un alt glas, ce potoli lătratul zăvodului. Apoi, dupăce câinele se
linişti cu totul, glasul dinăuntru, în acelaşi timp slab, dogit şi binevoitor,
întrebă:
— Cine e acolo?
— Caut pe maiestatea sa Carol al II-lea – răspunse străinul.
— Ce-ai cu el?
— Vreau să-i vorbesc.
— Cine eşti dumneata?
— La naiba, prea măîntrebi multe, şi nu-mi place săstau de vorbăprin
gaura cheii!
— Spune-ţ i măcar numele.
— Nu-mi place nici să-mi rostesc numele sub cerul liber! De altminteri,
fii pe pace, nu-ţ i voi mânca dulăul, şi rog pe Dumnezeu ca nici el sănu-mi
punăvreun asemenea gând rău.
— Aduci vreo veste, nu-i aşa, domnule? se auzi iar vocea dinăuntru,
potolităşi iscoditoare ca a oricărui bătrân.
— Îţ i răspund căaduc veşti, ba chiar din acelea ce nu-s aşteptate încă.
Hai, deschide, ce naiba!
— Domnule – mai întrebămoşneagul – pe sufletul şi pe cugetul
dumitale, crezi oare căveştile pe care le aduci merităsă-l trezesc din somn
pe rege?
— Pentru numele lui Dumnezeu, scumpe domn, trage odatăzăvoarele;
n-o să-ţ i parărău, îţ i jur, de osteneala pe care ţ
i-o dai. Sunt om de
încredere, pe cinstea mea!
— Domnule, nu pot totuşi să-ţ i deschid pânănu-mi spui numele
dumitale.
— Trebuie neapărat?
— E porunca stăpânului meu, domnule.
— Ei bine, iată-mi numele... Dar mai înainte vreau săte previn că
numele meu nu-ţ i va spune absolut nimic.
— Lasă, spune-l!
— Ei bine, sunt cavalerul d'Artagnan.
Glasul dinăuntru scăpăun strigăt.
— Ah, Doamne! rosti bătrânul de dincolo de uşă. Domnul d'Artagnan!
Ce fericire! Tocmai îmi spuneam eu căparcăaşcunoaşte vocea asta.
— Poftim! făcu d'Artagnan. Mi se cunoaşte vocea aici! Asta mă
măguleşte.
— O, da, e o voce cunoscută, şi iatădovada – zise bătrânul, trăgând
zăvorul.
Cu acestea, îl pofti înăuntru pe d'Artagnan, care, la lumina felinarului
ce-l ţ inea în mână, îl recunoscu pe îndărătnicul lui interlocutor.
— Ah, drace! exclamăel. Parry! Nu mi-aşfi închipuit!
— Parry, da, scumpe domnule d'Artagnan, eu sunt. Câtăbucurie săvă
revăd!
— Bine ai spus: câtăbucurie! zise d'Artagnan, strângând mâna
bătrânului. Da! Şi-acum cred căîi vei da de veste regelui, nu-i aşa?
— Dar regele doarme, scumpul meu domn.
— La dracu! Trezeşte-l, şi nu te va certa căi-ai stricat somnul, ţ i-o spun
eu!
— Veniţ i din partea contelui, nu-i aşa?
— Care conte?
— Contele de La Fère.
— Din partea lui Athos? Drace, nu; vin din partea mea însămi. Haide,
Parry, repede, la rege! Am nevoie de rege!
Parry nu socoti de cuviinţ ăsămai stea pe gânduri; îl cunoştea pe
d'Artagnan destul de bine, ştia că, deşi gascon, vorbele lui nu făgăduiau
niciodatămult mult decât puteau săspună. Străbătu o curte şi o mică
grădină, domoli câinele, care voia cu tot dinadinsul săguste din muşchetar,
şi se duse săbatăîn oblonul de la fereastra unei camere din partea de jos a
unui mic pavilion.
Numaidecât, un căţ eluşce păzea acea camerărăspunse cu lătrături
subţ iri la hămăitul gros al dulăului care păzea curtea.
— Bietul rege! îşi spuse d'Artagnan. Iatătoatăgarda lui! E adevărat însă
căasta nu înseamnăc-ar fi mai rău păzit.
 — Cine bate acolo? întrebăregele din fundul odăii.
— Sire, a venit domnul cavaler d'Artagnan, care aduce veşti.
Din odaie se auzi îndatăun fâşâit, apoi o uşăse deschise şi un şuvoi de
luminănăvăli pe coridor şi în grădină.
Regele lucra la flacăra unei luminări. Pe biroul său erau împrăştiate
mai multe bucăţ i de hârtie şi, începută, ciorna unei scrisori care, prin
numeroasele ei ştersături, dovedea căslovele erau aşternute cu mare
greutate pe coala aibă.
— Intră, domnule cavaler – zise el, întorcând faţ a spre vizitator. Apoi,
zărindu-l pe pescar: Dar ce-mi spuneai tu, Parry? Unde este domnul cavaler
d'Artagnan? întrebăCarol.
— E în faţ a voastră, sire – răspunse d'Artagnan.
— În veşmântul ăsta?
— Da. Priviţ i-măbine, sire. Nu mărecunoaşteţ i? M-aţ i văzut la Blois, în
anticamera regelui Ludovic al XIV-lea.
— Într-adevăr, domnule, ba chiar îmi amintesc căte-ai arătat foarte
îndatoritor faţ ăde mine.
D'Artagnan se înclinăuşor.
— Era o datorie din partea mea săfac ceea ce am făcut, de îndatăce
aflasem căe vorba de maiestatea voastră.
— Îmi aduci veşti, zici?
— Da, sire.
— Din partea regelui Franţ ei, fărăîndoială?
— Din păcate, nu, sire – răspunse d'Artagnan. Maiestatea voastrăa
putut săvadăatunci acolo căregele Franţ ei nu se ocupădecât de persoana
maiestăţ ii sale.
Carol ridicăochii la cer.
— Nu – continuăd'Artagnan – nu, sire. Văaduc veşti legate numai de
străduinţ ele mele personale. Vreau săcred, totuşi, cămaiestatea voastrăle
va asculta, aceste veşti şi străduinţ e, cu o anume îngăduinţ ă.
— Vorbeşte, domnule.
— Dacănu măînşel, sire, maiestatea voastrăa vorbit la Blois despre
impasul în care se aflătreburile sale din Anglia.
Carol se înroşi.
— Domnule – zise el – nu i-am povestit decât regelui Franţ ei...
— Oh, maiestatea voastrămăînţ elege greşit – rosti cu răceală
muşchetarul. Eu ştiu săle vorbesc regilor la nenorocire, cu toate căei nu mi
se adreseazădecât atunci când sunt în impas; de îndatăce se simt fericiţ i,
nici nu se mai uităla mine. Pentru maiestatea voastrăam însănu numai cel
mai mare respect, dar şi cel mai desăvârşit devotament, şi la mine asta, vă
rog săcredeţ i, sire, înseamnăceva. Aşadar, auzind cămaiestatea voastrăse
plânge împotriva sorţ ii, mi-am spus căsunteţ i un om nobil, generos şi căaţ i
căzut pradănenorocirii.
— Într-adevăr – rosti Carol cu mirare – nu ştiu ce trebuie săpreţ uiesc
mai mult, îndrăzneala dumitale sau respectul dumitale.
— Veţ i face alegerea îndată, sire – răspunse d'Artagnan. Deci,
maiestatea voastrăse plângea fratelui său Ludovic al XIV-lea despre
greutăţ ile pe care le întâmpinăde a se întoarce în Anglia şi de a se urca din
nou pe tron, fărăbani şi fărăoameni.
Carol lăsăsă-i scape o mişcare de nemulţ umire.
— Şi cea mai mare piedicăce-i stătea în cale – continuăd'Artagnan –
era un oarecare general ce comanda armatele parlamentului şi care juca
acolo rolul unui al doilea Cromwell. Maiestatea voastrăn-a spus oare toate
astea?
— Da; însărepet, domnule, aceste cuvinte erau spuse numai pentru
urechile regelui.
— Veţ i vedea totuşi, sire, căa fost foarte bine căele au ajuns şi la
acelea ale locotenentului său de muşchetari. Acest om, atât de stânjenitor
pentru maiestatea voastră, era generalul Monck, pre cât cred. I-am auzit
bine numele, sire?
— Da, domnule. Dar, încăo dată, la ce bun toate întrebările acestea?
— Ah, o ştiu prea bine, sire, eticheta nu îngăduie niciodatăsăli se pună
regilor întrebări. Sper însăca maiestatea voastrăîmi va ierta imediat această
lipsăde etichetă. Maiestatea voastrămai adăuga atunci cădacă, totuşi, l-ar
putea vedea, dacăar sta de vorbăcu el, dacăl-ar avea în faţ ă, ar triumfa, fie
prin forţ ă, fie prin convingere asupra acestui obstacol, singurul serios,
singurul greu de învins, singurul real pe care l-a întâlnit în cale.
— Toate acestea sunt adevărate, domnule: soarta mea, viitorul meu,
prăbuşirea sau gloria mea atârnăde acest om; dar ce concluzie vrei sătragi
dumneata de aici?
— Una singură: cădacăacest general Monck văstinghereşte în măsura
în care spuneţ i, lucrul cel mai bun este ca maiestatea voastrăsăfie scăpată
de el, sau el săfie silit a deveni un aliat.
— Domnule, un rege care nu are nici bani, nici armată, pentru căai
ascultat convorbirea mea cu fratele meu, nu poate face nimic împotriva unui
om ca Monck.
— Da, sire, asta era părerea voastră, ştiu; din fericire pentru domnia
voastră, nu a fost şi a mea.
— Ce vrei săspui?
— Că, fărăarmatăşi fărăun milion, eu am făcut ceea ce maiestatea
voastrăcredea cănu poate face decât cu o armatăşi cu un milion.
— Cum? Ce-ai spus, domnule? Şi ce-ai făcut?
— Ce-am făcut? Ei bine, sire, m-am dus săpun mâna pe acest om atât
de stânjenitor pentru maiestatea voastră.
— În Anglia?
— Chiar acolo, sire.
— Te-ai dus să-l prinzi pe Monck în Anglia?
— Am făcut rău cumva?
— Într-adevăr, dumneata eşti nebun, domnule!
— Câtuşi de puţ in, sire.
— L-ai răpit pe Monck?
— Da, sire.
— Şi de unde anume?
— Din mijlocul lagărului său.
Regele tresări iritat şi ridicădin umeri.
— Şi dupăce l-am răpit de pe şoseaua ce duce la Newcastle – spuse cu
nepăsare d'Artagnan – îl aduc acum maiestăţ ii voastre.
— Mi-l aduci mie!? strigăregele aproape indignat de ceea ce credea că
nu poate fi decât o măsluire.
— Da, maiestate – răspunse d'Artagnan pe acelaşi ton de mai înainte –
vi-l aduc; e aici, la ţ ărmul mării, într-o ladămare, prevăzutăcu găurele, ca
săpoatărăsufla.
— Doamne Dumnezeule!
— Oh, fiţ i liniştit, sire, nu i s-a întâmplat nimic rău! A ajuns aici în
bunăstare şi foarte îngrijit. Maiestatea voastrădoreşte să-l vadă, săstea de
vorbăcu el, sau dăporuncăsăfie aruncat în mare?
— O, Dumnezeule! repetăCarol. O, Dumnezeul meu! Domnule, vorbeşti
adevărat? Nu-ţ i baţi cumva joc de mine prin vreo glumănedemnă? Ai
săvârşit dumneata o asemenea nemaiauzităfaptăde îndrăznealăşi putere?
De necrezut!
 — Maiestatea voastrăîmi îngăduie sădeschid fereastra? zise
d'Artagnan, grăbindu-se sădeschidăgeamul.
Regele nici nu mai apucăsăspunăda. D'Artagnan scoase un fluierat
ascuţ it şi prelung, pe care-l repetăde trei ori în liniştea adâncăa nopţ
ii.
— Aşa! făcu el apoi. Acum va fi adus îndatăla maiestatea voastră.

XXIX
ÎN CARE D'ARTAGNAN ÎNCEPE SĂSE TEAMĂ
CĂŞI-A BĂGAT BANII SĂI ŞI PE AI LUI PLANCHET
ÎNTR-O AFACERE PIERDUTĂ

Regele nu-şi mai putea stăpâni uimirea şi privea rând pe rând când
spre chipul zâmbitor al muşchetarului, când spre fereastra întunecată,
deschisăîn noapte. Dar, mai înainte de a-şi fi adunat toate gândurile, opt
oameni ai lui d'Artagnan, căci doi rămăseserăsăpăzeascăbarca, aduserăîn
faţ a casei şi lăsarăla picioarele lui Parry obiectul acela de formăalungităîn
care era închisă, pânăuna alta, soarta Angliei.
Înainte de a pleca din Calais, d'Artagnan pusese săi se lucreze în acest
scop un fel de sicriu, destul de larg şi destul de adânc pentru ca un om săse
poatărăsuci în el cu uşurinţ ă. Fundul şi marginile, căptuşite cu îngrijire,
formau un pat îndeajuns de moale, încât clătinările corabiei sănu trans-
forme acest soi de cuşcăîntr-o unealtăde ucidere. Mica deschizătură
zăbrelitădespre care d'Artagnan îi vorbise regelui se afla, asemenea vizierei
unei căşti, chiar în dreptul feţ ei omului dinăuntru. Ea era tăiatăîn aşa fel,
încât, la cel mai mic strigăt, o apăsare cu mâna putea săînăbuşe acel
strigăt, sau, la nevoie, pe cel care ar fi strigat.
D'Artagnan îşi cunoştea tot atât de bine şi echipajul şi prizonierul,
încât, în tot timpul drumului, se temuse de douălucruri: sau căgeneralul va
alege moartea în locul acestei ciudate închisori, încercând săvorbească
pentru a fi înăbuşit; sau căoamenii lui se vor lăsa ispitiţ i de făgăduielile
prizonierului şi-l vor băga pe el, pe d'Artagnan, în cuşcă, în locul lui Monck.
De aceea, d'Artagnan petrecuse douăzile şi douănopţ i stând lângăladă,
singur cu generalul, dându-i vin şi de-ale mâncării, pe care însăacesta le
refuzase, şi încercând mereu să-l linişteascăîn privinţ a soartei ce-l aştepta
în urma acestei neobişnuite captivităţ i. Douăpistoale puse alături şi spada
trasădin teacăîi stăteau la îndemnăpentru cazul căcineva ar fi încercat să
se amestece mai mult decât trebuia.
Odatăajuns la Scheveningen, nu se mai temu de nimic. Oamenii lui se
fereau ca de foc săaibăde-a face cu seniorii de pe uscat. Afarăde asta, îl
atrăsese în cauzăpe cel care-i slujea, mai mult cu titlul, de locotenent şi
care am văzut cărăspundea la numele de Menneville. Acesta, nefiind un om
cu totul de rând, avea mai mult de pierdut decât ceilalţ i, întrucât avea ceva
mai multa conştiinţ ă. Credea căîşi va putea făuri un viitor în serviciul lui
d'Artagnan şi, drept urmare, mai curând s-ar fi lăsat săfie tăiat în bucăţ i,
decât săcalce consemnul dat de şeful său. Ca atare, dupădebarcare,
d'Artagnan îi încredinţ ase lui paza lăzii şi grija de a supraveghea răsuflarea
generalului. De asemeni, tot lui îi dăduse sarcina săcare lada, împreunăcu
ceilalţi şapte oameni, atunci când va auzi cele trei fluierături ale sale. Şi,
dupăcum se vede, locotenentul acesta i se supuse întru totul.
Lada, odatăadusăîn casa regelui, d'Artagnan dădu drumul oamenilor
săi, spunându-le cu un zâmbet prietenos:
— Domnilor, aţ i făcut un mare serviciu maiestăţ ii sale regelui Carol al
II-lea, care, în şase săptămâni de aici încolo, va fi regele Angliei. Răsplata vă
va fi îndoită; întoarceţ i-văşi aşteptaţ i-măla corabie.
Dupăcare plecarătoţ i cu chiuituri de bucurie atât de mari, căsperiară
pânăşi dulăul din curte.
D'Artagnan pusese săse aducălada chiar în anticamera regelui. Închise
cu cea mai mare grijăuşile acestei anticamere, apoi deschise capacul şi-i
spuse generalului:
— Domnule general, vărog de o mie de ori sămăiertaţ i; purtarea mea
n-a fost demnăde un om ca dumneavoastră, ştiu asta, dar aveam nevoie ca
sămăluaţ i drept stăpânul unei bărci oarecare. Şi apoi, Anglia e o ţ arăfoarte
neprielnicăpentru transporturi. Sper deci căveţ iţine seama de toate
acestea. Dar aici, domnule general – continuăd'Artagnan – sunteţ i liber să
văridicaţ i şi săumblaţ i pe propriile dumneavoastrăpicioare.
Spunând acestea, tăie legăturile care stânjeneau braţ ele şi mâinile
generalului. Acesta se ridică, apoi se aşezăpe un scaun cu resemnarea unui
om care îşi aşteaptămoartea.
D'Artagnan deschise uşa de la odaia de lucru a lui Carol şi spuse:
— Sire, iată-l pe duşmanul vostru, domnul Monck; îmi făgăduisem să
fac aceasta pentru a văsluji. Îndeplinindu-mi sarcina, acum porunciţ i.
Domnule Monck – adăugăapoi, întorcându-se către prizonier – văaflaţ i în
faţa maiestăţ ii sale regelui Carol al II-lea, suveranul Marei Britanii.
Monck îşi ridicăspre tânărul prinţprivirea umbrităde un rece stoicism
şi răspunse:
— Nu cunosc nici un rege al Marei Britanii şi nu cunosc pe nimeni aici
care săfie vrednic de a purta numele de gentilom, căci, în numele regelui
Carol al II-lea, un emisar, pe care l-am luat drept un om cinstit, mi-a întins
o cursămârşavă. Am căzut în aceastăcursă, şi cu atât mai rău pentru mine.
Acum, dumneata, ademenitorul – se adresăel regelui – şi dumneata,
făptuitorul – se adresăel lui d'Artagnan – luaţ i seama la cele ce văspun:
aveţ i trupul meu, puteţ i să-l ucideţ i, vădau mânăliberă, dar nu veţ i avea
niciodatăsufletul şi voinţ a mea. Şi acum, sănu-mi mai adresaţ i un singur
cuvânt, căci, începând din aceastăclipă, nu voi mai deschide gura nici
măcar ca săţ ip. Am zis..
Rosti aceste vorbe cu hotărârea sălbaticăşi de neînfrânt a celui mai
înverşunat puritan. D'Artagnan se uităla prizonierul său cu ochiul omului
care cunoaşte preţ ul fiecărui cuvânt şi care cântăreşte acest preţdupă
accentul cu care a fost rostit.
— Adevărul e – îi spuse el încet regelui – căgeneralul e un om
neînduplecat: timp de douăzile n-a voit săprimeascănici o firimiturăde
pâine şi nici o înghiţ iturăde vin. Dar întrucât, începând din acest moment,
cade în sarcina maiestăţ ii voastre săhotărascăsoarta lui, eu măspăl pe
mâini, cum zicea Pilat.
Monck, în picioare, palid şi resemnat, aştepta cu privirea nemişcatăşi
cu braţ ele încrucişate.
D'Artagnan se întoarse către el.
— Înţ elegeţ i foarte bine – îi spuse – căfraza pe care aţ i rostit-o
adineauri, altminteri foarte frumoasă, nu poate fi spre folosul nimănui, şi cu
atât mai puţ in al dumneavoastră. Maiestatea sa voia săvăvorbeascăde
mult, dar respingeaţ i orice întrevedere. Pentru ce acum, când văaflaţ i faţ ăîn
faţă, când văgăsiţ i aici datorităunei împrejurări străine de voinţ a
dumneavoastră, pentru ce ne siliţ i săfolosim asprimi pe care eu le socotesc
nelalocul lor şi de prisos? Vorbiţ i, ce naiba, spuneţ i măcar nu!
Monck nu-şi descleştăbuzele, nu făcu nici o mişcare din ochi, ci îşi
netezea doar mustaţ a cu un aer grijuliu ce voia săspunăcăîşi pierd vremea
degeaba cu el.
În acest timp, Carol al II-lea căzuse într-o meditare adâncă. Pentru
întâia oarăse afla în faţ a lui Monck, adicăa acestui om pe care dorise atât
de mult să-l vadă, şi, cu acea privire pătrunzătoare, pe care Dumnezeu a
dat-o numai vulturilor, scrutăpânăîn străfunduri abisul inimii lui. Şi-l văzu
pe Monck hotărât cu adevărat ca mai bine sămoarădecât săvorbească,
ceea ce nu era de neaşteptat din partea unui om atât de important şi a cărui
ranătrebuia săfi fost în momentul acela cât se poate de crudă. Carol al
II-lea luănumaidecât una din acele deciziuni în care un muritor de rând îşi
pune în joc viaţ a, un general soarta, un rege regatul.
— Domnule – i se adresăel lui Monck – dumneata ai întru totul
dreptate din anumite puncte de vedere. De aceea, nu-ţ i cer să-mi răspunzi,
ci numai sămăasculţ i.
Urmăo clipăde tăcere, în răstimpul căreia regele îl privi îndeaproape;
dar Monck rămase nemişcat.
— Mi-ai aruncat adineauri o dureroasăînvinuire, domnule – continuă
regele. Ai spus căunul din emisarii mei s-a dus la Newcastle ca să-ţ i întindă
o cursă, şi acest lucru, fie-mi îngăduit s-o spun, poate scăpa înţ elegerii
domnului d'Artagnan, aci de faţ ă, căruia, înainte de orice, trebuie să-i aduc
mulţ umirile mele sincere pentru generosul, pentru eroicul lui devotament.
D'Artagnan salutăcu respect. Monck nici nu clipi măcar.
— Căci domnul d'Artagnan, şi te rog săţ ii seama, domnule Monck, că
nu spun asta ca o scuză– continuăregele – domnul d'Artagnan s-a dus în
Anglia din propriul său imbold, fărăun scop personal, fărăun ordin, fără
nădejde, ca un adevărat gentilom ce este, pentru a ajuta un rege nenorocit şi
pentru a adăuga o nouăfaptăfrumoasăla atâtea vestite isprăvi de care e
plinăviaţ a dumnealui.
D'Artagnan roşi uşor şi tuşi măgulit. Monck stătea ca ţ intuit locului.
— Nu crezi cele ce îţ i spun, domnule Monck? reluăregele. Înţ eleg prea
bine: asemenea dovezi de credinţ ăsunt aşa de rare, încât oricine s-ar putea
îndoi de realitatea lor.
— Domnul ar face foarte rău dacănu m-ar crede, sire – interveni
d'Artagnan – întrucât cele spuse de maiestatea voastrăsunt deplinul adevăr,
un adevăr atât de exact, încât s-ar părea căeu, ducându-măsă-l caut pe
general, am făcut ceva ce stricătotul. Şi m-aşsimţ i deznădăjduit dacă
lucrurile ar fi înţelese în felul acesta.
— Domnule d'Artagnan – se grăbi săadauge regele, apucând braţ ul
muşchetarului – dumneata m-ai îndatorat mai mult, crede-mă, decât dacăai
fi făcut sătriumfe cauza mea, căci mi-ai dezvăluit un prieten necunoscut,
căruia îi voi rămâne totdeauna recunoscător şi pe care-l voi iubi de-a
pururi... Regele îi strânse mâna cu căldură. Apoi, întorcându-se către
Monck, îşi terminăfraza, adăugind: Şi un duşman pe care-l voi stima de aici
înainte dupămeritele sale.
Ochii englezului sclipirăo clipă, dar numai o clipă, şi faţ a lui, luminată
în fugăde aceastăsclipire, îşi reluăposomorita ei împietrire.
— Deci, domnule d'Artagnan – urmăCarol – iatăceea ce trebuia săse
întâmple: domnul conte de La Fère, pe care-l cunoşti, bănuiesc, plecase spre
Newcastle...
— Athos?! strigăd'Artagnan.
— Da, acesta e, cred, numele lui de războinic. Contele de La Fère se
dusese la Newcastle cu gândul de a-l îndupleca pe general săstea de vorbă
cu mine sau cu cei din partida mea, şi poate căar fi izbutit, dar ai intervenit
dumneata, într-un chip cam violent, pe cât se pare, în desfăşurarea tra-
tativelor.
— Drace! exclamăd'Artagnan. El era de bunăseamăacela care intra în
tabărăîn aceeaşi searăcând eu ajunsesem acolo cu pescarii mei...
O uşoarăîncruntare a sprâncenelor lui Monck îi dădu a înţ elege lui
d'Artagnan cănu se înşela asupra acestui lucru.
— Da, da – murmurăel – mi s-a părut că-l recunosc dupăstatură, mi
s-a părut că-i aud glasul. Blestematul de mine!... Oh, sire, iertaţ i-mă, dar eu
credeam cămi-am condus bine barca.
— Nu e nimic rău în asta, domnule – zise regele – decât căgeneralul mă
învinuieşte de a-i fi întins o capcană, ceea ce nu e adevărat. Nu, generale, nu
acestea sunt armele de care aveam de gând sămăfolosesc faţ ăde domnia
ta; ai săte convingi de asta în curând. Deocamdată, când îţ i dau cuvântul
meu de gentilom, te rog săcrezi în el, domnule, săcrezi, da. Şi acum, o
întrebare, domnule d'Artagnan.
— Văascult în genunchi, sire.
— Eşti cu totul al meu, nu-i aşa?
— Maiestatea voastrăa putut săvadă. Cu totul!
— Bine. Din partea unui om ca dumneata, douăvorbe sunt de ajuns.
De altminteri, pe lângăvorbe, mai sunt şi faptele. Generale, fii bun şi
urmează-mă. Vino şi dumneata, domnule d'Artagnan.
Muşchetarul, oarecum nedumerit, se pregătea săse supună. Carol al
II-lea ieşi, Monck îl urmă, iar d'Artagnan porni dupăMonck. Carol apucăpe
cărarea pe care venise d'Artagnan la dânsul. Peste puţ in, suflarea rece a
mării izbi feţ ele celor trei plimbăreţ i nocturni şi, la cincizeci de paşi de
portiţ a pe care o deschise Carol, se pomenirăpe nisip, la marginea
oceanului, care, domolindu-şi fluxul, se odihnea la ţ ărm ca un monstru
istovit. Carol al II-lea mergea îngândurat, cu capul în jos şi cu mâna vârâtă
sub manta. Monck îl urma, cu braţ ele libere şi cu privirea neliniştită.
D'Artagnan venea dupăei, cu pumnul strâns pe minerul spadei.
– Unde este vasul care v-a adus aici, domnilor? zise Carol,
adresându-se muşchetarului.
— Acolo, sire. Am şapte oameni şi un ofiţ er care măaşteaptăîn barca
luminatăde o flăcăruie.
— A, da, barca e trasăpe nisip şi o văd; însănu-mi pot închipui căaţ i
venit de la Newcastle cu o bărcuţ ăca asta!
— Nu, sire, am închiriat pe socoteala mea o corăbioarăcare e ancorată
la o bătaie de tun de la ţ ărm. Cu aceastăcorăbioarăam străbătut marea.
— Domnule – zise regele către Monck – eşti liber.
Monck, în ciuda muţ eniei în care se închisese, nu-şi putu stăpâni o
exclamaţ ie. Regele făcu un semn de încuviinţ are din cap şi adăugă:
— Vom trezi un pescar din sat, care îşi va împinge barca în apă, chiar
în noaptea asta, şi te va duce acolo unde îi vei spune dumneata. Domnul
d'Artagnan, aci de faţ ă, va escorta pe excelenţ a ta. Îl pun pe domnul
d'Artagnan sub scutul loialităţ ii domniei tale, domnule Monck.
Monck lăsăsă-i scape un murmur de uimire, iar d'Artagnan un suspin
adânc. Regele, fărăsăparăcăbăgase de seamăceva, bătu în peretele de
scânduri al primei colibe de pescar pe care o întâlni în cale.
— Hei, Keyser – strigăel – trezeşte-te!
— Cine măcheamă? întrebăpescarul.
— Eu, Carol, regele.
— Ah, milord – rosti Keyser, ridicându-se, îmbrăcat, din năvodul
atârnat în care dormea ca într-un hamac – cu ce văpot fi de folos?
— Jupâne Keyser – zise Carol – vei porni la drum numaidecât. Iatăun
călător care îţ i închiriazăbarca, şi vei fi plătit bine; serveşte-l cum se cuvine.
Şi regele se retrase câţ iva paşi mai în urmă, spre a-l lăsa pe Monck să
se înţ eleagănestingherit cu pescarul asupra plecării.
— Vreau sătrec în Anglia – zise Monck, care vorbea olandeza atât cât
era nevoie ca săse poatăface înţ eles.
— Îndată– răspunse stăpânul bărcii – chiar acum, dacădoriţ i.
 — Va ţ ine mult pregătirea? întrebăMonck.
— Nici o jumătate de ceas, excelenţ ă. Fiul meu mai mare tocmai întinde
pânzele, întrucât urma săplecăm la pescuit la trei ceasuri din noapte.
— Ei, v-aţ i înţ eles? întrebăCarol, apropiindu-se.
— În afarăde preţ , sire – răspunse pescarul.
— Asta rămâne pe seama mea – zise Carol – domnul mi-e prieten.
Monck, la auzul acestor vorbe, tresări şi se uitămirat spre Carol.
— Prea bine, milord – răspunse pescarul.
În clipa aceea se auzi cum fiul mai mare al lui Keyser suna dintr-un
corn de bou, la marginea apei.
— Şi acum, domnilor, plecaţ i – zise regele.
— Sire – vorbi d'Artagnan – binevoiascămaiestatea voastrăsă-mi
îngăduie numai câteva minute. Am angajaţ i oamenii, plec fărăei, trebuie să-i
previn.
— Fluieră-le – zise Carol surâzând.
D'Artagnan fluierăîntr-adevăr, în timp ce barcagiul Keyser îi răspundea
fiului său, şi patru oameni, conduşi de Menneville, alergarăîndată.
— Iatăaici un avans – zise d'Artagnan, arătându-le o pungăîn care se
aflau douămii cinci sute de livre de aur. Duceţ i-văşi măaşteptaţ i la Calais,
în locul ştiut.
Şi d'Artagnan, cu un oftat adânc, puse punga în mâinile lui Menneville.
— Cum adică, ne părăseşti? strigarăoamenii.
— Pentru puţ inăvreme – răspunse d'Artagnan – sau pentru mai multă,
cine poate săştie? Dar cu aceste douămii cinci sute de livre şi cu cele două
mii cinci sute pe care le-aţ i primit mai înainte, sunteţ i plătiţ
i dupăcum
ne-am învoit. Aşa căsăne luăm rămas bun, băieţ i.
— Dar corabia?
— Nu-i purtaţ i voi de grijă.
— Toate lucrurile noastre sunt pe puntea ei.
— Văveţ i duce săle luaţ i şi veţ i porni fărăzăbavăla drum.
— Bine, stăpâne.
D'Artagnan se întoarse la Monck, spunându-i:
— Domnule, aştept ordinele dumneavoastră, căci vom pleca împreună,
afarădacănu cumva tovărăşia mea nu văeste pe plac.
— Dimpotrivă, domnule – zise Monck.
— Gata, domnilor, îmbarcarea! strigăfiul lui Keyser.
Carol îl salutăcu demnitate şi nobleţ e pe general, zicându-i:
— Îmi vei ierta pierderea de timp şi neajunsurile îndurate, atunci când
te vei încredinţ a căele n-au pornit de la mine.
Monck se plecăadânc, fărăsărăspundă. La rândul lui, Carol arătăcă
n-ar dori să-i spunănici o vorbăîn ascuns lui d'Artagnan, adresându-i-se cu
glas tare:
— Îţ i mulţ umesc încăo dată, domnule cavaler, pentru serviciile
dumitale. Ele îţ i vor fi răsplătite de către bunul Dumnezeu, care, săsperăm,
îmi hărăzeşte numai mie încercările şi durerile.
Monck îi urmăpe Keyser şi pe fiul său şi se îmbarcăîmpreunăcu ei.
D'Artagnan venea în urma lor, mormăind:
— Ah, bietul meu Planchet, tare mătem căde data asta am făcut o
afacere proastă!

XXX
ACŢIUNILE ASOCIAŢIEI PLANCHET & CO.
ÎNCEP SĂCREASCĂDIN NOU
 În tot timpul cât au străbătut marea, Monck nu-i vorbi lui d'Artagnan
decât în cazurile de absolutănevoie. Bunăoară, atunci când francezul
zăbovea săvinăla cină, o cinăsăracă, alcătuitădin peşte sărat, pesmeţ i şi
rachiu de ienupăr, Monck îl striga, zicându-i:
— La masă, domnule!
Asta era tot. D'Artagnan, care şi el, în marile împrejurări, era foarte
scurt la vorbă, trase din acest fapt concluzii de loc favorabile îndeplinirii
misiunii lui. Şi cum avea destulăvreme de gândit, îşi frământa într-una
mintea, căutând săse lămureascăde unde şi pânăunde ajunsese Athos la
Carol al II-lea, de unde şi pânăunde puseserăamândoi la cale călătoria în
Anglia şi, în sfârşit, cum de intrase el în tabăra lui Monck; şi bietul
locotenent de muşchetari îşi smulgea câte un fir din mustaţ ăde fiecare dată
când se gândea căAthos fusese, fărăîndoială, cavalerul care-l însoţ ise pe
Monck în faimoasa noapte a răpirii.
În sfârşit, dupădouănopţ i şi douăzile de plutire, barcagiul Keyser
atinse pământul chiar în locul unde Monck, care în timpul călătoriei dăduse
toate ordinele necesare, poruncise săse facădebarcarea. Era tocmai la gura
acelui mic râu în apropierea căruia Athos îşi alesese sălaşul.
Ziua era pe sfârşite; un soare uriaş, asemenea unui scut de oţ el înroşit,
atingea cu marginea de jos a discului său dunga albastrăa mării. Barca tăia
mereu valurile, urcând în susul râului, destul de larg în partea aceea; dar
Monck, stăpânit de nerăbdare, porunci sătragăla ţ ărm, şi Keyser îl debarcă,
în tovărăşia lui d'Artagnan, pe malul noroios al râului, în mijlocul unui
stufăriş.
D'Artagnan, resemnându-se săse supună, îl urma pe Monck întocmai
cum ursul legat în lanţ uri îl urmeazăpe stăpânul sau; dar de data aceasta
era rândul lui săse simtăumilit şi bombănea încet, în sinea sa, căserviciile
la regi sunt atât de amare şi cănici cel mai bun dintre ele nu valorează
nimic.
Monck mergea cu paşi mari. S-ar fi zis cănu-i venea încăsăcreadăcă
se afla pe pământ englez, deşi acum se zăreau limpede cele câteva case de
marinari şi de pescari împrăştiate pe micul ţ ărm al acestui sătuc sărman.
Deodată, d'Artagnan strigă:
— Hei, dar, Dumnezeu sămăierte, iatăo casăcare arde!
Monck îşi ridicăprivirea. Într-adevăr, focul începea sămistuie o casă.
Pornise de la un mic şopron sprijinit de casa aceea, căruia flăcările îi
muşcau acum acoperişul. Vântul rece al înserării dădea şi mai multăputere
vâlvătăilor.
Cei doi călători grăbirăpasul, auzirăstrigăte puternice şi, când se
apropiară, văzurănişte soldaţ i care ameninţ au cu armele şi-şi agitau pumnii
spre casa cuprinsăde flăcări. De bunăseamă, datorităacestor strigăte şi
ameninţ ări scăpaserăei din vedere căo barcăse apropiase de ţ ărm.
Monck se opri o clipădin mers şi, pentru întâia oară, dădu glas
gândurilor sale.
— Eh – zise el – ăştia parcăn-ar fi soldaţ ii mei, ci ai lui Lambert.
Aceste vorbe cuprindeau în acelaşi timp o durere, o teamăşi o mustrare
pe care d'Artagnan le înţ elese foarte bine. Într-adevăr, în lipsa generalului,
Lambert ar fi putut săînceapălupta, săînvingă, săizgoneascătrupele parla-
mentare şi, cu armata lui, săia locul armatei lui Monck, rămasăfără
sprijinul ei cel mai temeinic. La aceastăpresupunere, care trecu din capul
lui Monck într-al său, d'Artagnan făcu următoarea legăturăde idei: "Din
douălucruri se va întâmpla unul – sau Monck arc dreptate, şi atunci în ţ ară
nu mai sunt decât lambertişti, adicăduşmani care măvor primi cu braţ ele
deschise, fiindcămie îmi datoresc victoria lor; sau nu s-a schimbat nimic, şi
atunci Monck, copleşit de bucurie căşi-a găsit lagărul în acelaşi loc, nu se
va arăta prea aspru faţ ăde mine".
Gândind astfel, cei doi călători mergeau înainte, pânăcând se pomeniră
în mijlocul unui mic grup de marinari care priveau cu durere cum ardea
casa, dar care nu îndrăzneau săzicănimic, speriaţ i de ameninţ ările
soldaţ ilor. Monck îl întrebăpe unul din aceşti marinari:
— Ce s-a întâmplat aici?
— Domnule – răspunse omul, fărăsă-l recunoascăpe generalul Monck
sub mantaua groasăce-l învăluia – săvedeţ i, în casa asta stătea un străin
şi, cum necum, străinul acela le-a dat de bănuit soldaţ ilor. Atunci ei au vrut
săintre peste el în casă, sub cuvânt căvor să-l ducăla tabără, unde era,
cică, chemat; dar el, fărăsăse sperie de numărul lor, a ameninţ at cu
moartea pe cel dintâi care va încerca să-i treacăpragul; şi cum s-a găsit
unul care a vrut săse arate mai viteaz, francezul l-a trântit la pământ cu un
foc de pistol.
— Ah, e un francez? zise d'Artagnan, frecându-şi manile. Bun!
— Cum bun? făcu pescarul.
— Nu, voiam săzic... cum a fost după... Dar mi s-a încurcat limba în
gură.
— Ce s-a întâmplat dupăaceea? Ceilalţ i s-au înfuriat ca nişte lei; au
tras mai mult de o sutăde gloanţ e asupra casei; dar francezul se afla la
adăpost în dosul zidului şi de câte ori vreunul dădea săintre pe uşă, sluga
lui îl primea cu un foc de pistol, şi ochea bine, zău, sluga aceea! De câte ori
vreun altul se repezea la fereastră, acolo îl întâmpina stăpânul. Număraţ i,
sunt vreo şapte inşi întinşi la pământ.
— Ah, bravul meu compatriot! strigăd'Artagnan. Aşteaptă, aşteaptă, îţ i
viu într-ajutor, şi le vom face de petrecanie acestor derbedei!
— O clipă, domnule – îl opri Monck – stai puţ in.
— O săam mult de aşteptat?
— Nu, atât doar cât săpun o întrebare. Şi, întorcându-se către marinar:
Prietene – îl întrebăcu o tulburare pe care, în ciuda puterii lui de a se
stăpâni, de data aceasta nu şi-o putu ascunde – ai cui sunt soldaţ ii ăştia,
rogu-te?
— Eh, ai cui vrei săfie, dacănu ai turbatului ăluia de Monck?
— Şi nu s-a dat nici o bătălie pe aici?
— Ah, ba da! Dar ce folos! Armata lui Lambert se topeşte ca zăpada în
april. Toţ i trec de partea lui Monck, şi soldaţ i, şi ofiţeri. În opt zile, Lambert
nu va mai rămâne nici cu cincizeci de oameni.
Pescarul fu întrerupt de detunătura unei noi salve de focuri trase
asupra casei şi de o nouădescărcare de pistol ce răspunse dinăuntru,
doborând la pământ pe cel mai cutezător dintre atacanţ i. Furia soldaţ ilor nu
mai cunoştea acum margini.
Focul se înteţ ea neîncetat şi o pălălaie de flăcări şi fum se învârtejea în
vârful casei. D'Artagnan nu se mai putu stăpâni.
— La dracu! strigăel către Monck, privindu-l chiorâş. Sunteţ i general şi
lăsaţ i soldaţ ii săardăcasele şi săomoare oamenii aşa! Ba încăpriviţ i totul
în linişte şi văîncălziţ i mâinile la un pârjol ca ăsta! La dracu, parcăn-aţ i fi
om!
— Răbdare, domnule, răbdare – răspunse Monck surâzând.
— Răbdare, răbdare, pânăcând gentilomul acela atât de viteaz va fi
fript de viu, nu-i aşa?
Şi d'Artagnan dădu săse repeadăînainte.
— Stai pe loc, domnule! se răsti Monck poruncitor.
Apoi se îndreptăspre casă. Tocmai atunci un ofiţ er se apropie şi el de
casăşi strigă, ca să-l audăcel dinăuntru:
 — Casa arde, într-un ceas vei fi făcut scrum! Mai ai încătimp; hai,
spune-ne ce ştii despre generalul Monck, şi te vom scăpa cu viaţ ă. Răspunde
sau, dacănu, pe sfântul Patrick!...
Asediatul nu răspunse; fărăîndoială, îşi încărca din nou pistolul.
— S-a trimis dupăîntărituri – strigăiar ofiţ erul. Peste un sfert de ceas,
o sutăde oameni vor încercui casa!
— Dacăvreţ i sărăspund – se auzi glasul francezului – săse retragă
toatălumea de lângăcasă; vreau săies liber, sămăduc singur la tabără,
altfel am sămor aici!
— Mii de trăsnete! strigăd'Artagnan. Dar ăsta e glasul lui Athos! Ah,
nemernicilor!
Şi spada îi scăpărăca fulgerul, trăgând-o din teacă. Monck îl opri,
oprindu-se şi el; apoi strigăcu glas răsunător:
— Hei, ce se petrece aici? Digby, ce înseamnăfocul ăsta? Pentru ce
atâta tărăboi aici?
— Generalul! strigăDigby, lăsând să-i cadăspada din mână.
— Generalul! repetarăsoldaţ ii.
— Ei bine, ce-i de mirare în asta? zise Monck cu o voce potolită. Apoi,
dupăce se făcu linişte, întrebă: Spuneţ i-mi, cine a pus foc casei?
Soldaţ ii lăsarăcapetele în jos.
— Cum! Eu întreb şi nimeni nu-mi răspunde? strigăMonck. Cum! Eu
văiau din scurt şi nimeni nu sare săstingăfocul ăsta, care continuăsă
ardă?
Ca la un semn, cei douăzeci de oameni se repezirădupăgăleţ i, ulcioare,
butoaie şi stinseră, în sfârşit, pârjolul cu aceeaşi pornire cu care, doar cu o
clipămai înainte, îl înteţ eau. Dar, mişcându-se mai repede decât toţ i ceilalţi,
d'Artagnan, în fruntea tuturor, sprijini o scarăde perete şi strigă:
— Athos, sunt eu, eu, d'Artagnan! Nu măucide, scumpe prieten!
Câteva minute dupăaceea, muşchetarul îl strângea pe conte în braţ ele
sale.
În acest timp, Grimaud, păstrându-şi sângele rece dintotdeauna, dădu
la o parte întăriturile de la parter şi, dupăce deschise uşa, se opri liniştit în
prag, cu braţ ele încrucişate. Doar la auzul vocii lui d'Artagnan scosese un
strigăt de surprindere.
Focul odatăstins, soldaţ ii se înfăţ
işarăruşinaţ i la general, cu Digby în
frunte.
— Generale – vorbi acesta – iertaţ i-ne. Tot ceea ce am făcut este numai
din dragoste pentru înălţ imea voastră, căci văcredeam pierdut.
— Sunteţ i nebuni, domnilor. Pierdut! Oare un om ca mine poate săse
piardă? Au nu-mi este îngăduit şi mie sălipsesc din când în când, fărăsă
dau de veste? Nu cumva măluaţ i drept un burghez din City? Şi trebuie ca
un gentilom, prietenul meu, oaspetele meu, săfie înconjurat, hăituit,
ameninţ at cu moartea, fiindcăa căzut o bănuialăasupra lui? Dar ce
înseamnăvorba asta, bănuială? SămăbatăDumnezeu dacănu voi pune să
fie împuşcaţ i toţ i cei pe care acest brav gentilom i-a mai lăsat în viaţ ăaici.
— Generale – rosti cu umilinţ ăDigby – erau douăzeci şi opt şi iatăcă
opt zac la pământ.
— Îl autorizez pe domnul conte de La Fère să-i trimităşi pe ceilalţ i
douăzeci alături de aceştia opt – zise Monck.
Şi-i întinse mâna lui Athos.
— Toatălumea în tabără! ordonăapoi Monck. Domnule Digby, vei sta o
lunăla închisoare.
— Generale...
— Asta te va învăţ a, domnule, sănu mai faci altădatănimic, fără
ordinele melc.
 — Primisem ordinul locotenentului, generale.
— Locotenentul n-a fost însărcinat săvădea un asemenea ordin, iar
dacăel v-a poruncit într-adevăr sădaţ i foc acestui gentilom, atunci va sta la
închisoare în locul dumitale.
— Nu ne-a poruncit asta, generale; ne-a poruncit să-l aducem în
tabără; dar domnul conte n-a vrut săne urmeze.
— N-am vrut săintre nimeni în casa mea, ca s-o jefuiască– spuse
Athos, aruncându-i lui Monck o privire cu subînţ eles.
— Şi aţ i făcut foarte bine. În tabără, v-am spus!
Soldaţ ii se îndepărtarăcu capetele plecate.
— Acum, ca am rămas singuri – îl întrebăMonck pe Athos – spuneţ i-mi,
vărog, domnule, pentru ce v-aţ i încăpăţ înat sărămâneţ i aici, când aveaţ i la
îndemânăcorabia...
— Văaşteptam, generale – răspunse Athos. Excelenţ a voastrănu mi-a
dat oare întâlnire peste opt zile?
O privire cât se poate de grăitoare a lui d'Artagnan îl făcu pe Monck să
vadăcăaceşti doi oameni atât de curajoşi şi atât de cinstiţ i nu fuseseră
câtuşi de puţ in înţeleşi asupra răpirii sale. De altfel, generalul ştia asta mai
dinainte.
— Domnule – i se adresăel lui d'Artagnan – ai avut perfectădreptate.
Fii bun şi lasă-măsăstau o clipăde vorbăcu domnul conte de La Fère.
D'Artagnan se folosi atunci de acest prilej pentru a se duce să-i spună
bunăziua lui Grimaud.
Monck îl rugăpe Athos să-l ducăîn odaia unde locuia el. Această
camerăera încăplinăde fum şi dărâmături. Mai mult de cincizeci de gloanţ e
intraserăpe fereastrăşi scrijeliserăpereţ ii. Înăuntru găsi o masă, o călimară
şi tot ce trebuie pentru scris. Monck luăo panăşi scrise un singur rând,
semnă, îndoi hârtia, pecetlui scrisoarea cu pecetea de la inelul său şi o dădu
lui Athos, spunându-i:
— Domnule, înmânaţ i, vărog, aceastăscrisoare regelui Carol al II-lea şi
plecaţ i chiar în aceastăclipă, dacănimic nu vămai reţ ine aici.
— Dar butoiaşele? zise Athos.
— Pescarii care m-au adus pe mine văvor ajuta săle transportaţ i la
vas. Plecaţ i, dacăse poate, într-un ceas.
— Da, generale – zise Athos.
— Domnule d'Artagnan! strigăMonck pe fereastră.
D'Artagnan veni în grabă.
— Îmbrăţ işează-ţ i prietenul, domnule, şi ia-ţ i rămas bun de la el, căci
se întoarce în Olanda.
— În Olanda! exclamăd'Artagnan. Şi eu?
— Eşti liber să-l urmezi, domnule; dar eu te rog sărămâi – zise Monck.
Ai sămărefuzi, oare?
— O, nu, generale, sunt la ordinele dumneavoastră.
D'Artagnan îl îmbrăţ işăpe Athos şi abia avu timp să-şi ia rămas bun de
la el. Monck îi cerceta, pe amândoi cu privirea. Apoi se îngriji el însuşi de
pregătirile pentru plecare, de transportul butoiaşelor la vas, de îmbarcarea
lui Athos; pe urmă, luându-l la braţpe d'Artagnan, care era cu totul uluit şi
emoţ ionat, se îndreptarăîmpreunăspre Newcastle.
În timp ce mergeau astfel pe drum, d'Artagnan, la braţ ul lui Monck, îşi
spunea în sinea lui: "Bravo, bravo, iatăcăacţ iunile casei Planchet şi
Compania încep, mi se pare, săcreascădin nou!"

XXXI
 MONCK TRECE LA FAPTE

Cu toate căse bucura săvadăun asemenea sfârşit norocos, d'Artagnan

nu pricepea totuşi prea bine pe ce lume se afla. Pentru el, aceastăcălătorie a
lui Athos în Anglia, înţ elegerea regelui cu Athos şi ciudata legăturădintre
planul lui propriu şi acela al contelui de la Fère erau subiecte ce-i dădeau
mult şi îndelung de gândit. Dar cel mai bun lucru era sănu se mai întrebe
nimic şi sămeargăînainte. Făcuse un act nesăbuit şi, cu toate căizbândise,
aşa cum îşi făgăduise, nu se alegea cu nimic de pe urma acestei izbânzi. Aşa
că, întrucât totul era pierdut, nu mai avea ce sărişte acum. D'Artagnan îl
urmădeci pe Monck în mijlocul lagărului său.
Întoarcerea generalului stârni o bucurie nemaipomenită, căci toţ i de
acolo îl credeau pierdut. Dar Monck, cu chipul său aspru şi cu purtarea lui
rece, părea că-i întreabăpe locotenenţ ii săi fâstâciţ
i şi pe soldaţ ii înveseliţi
care este cauza acestei voioşii. Astfel, locotenentului care-i ieşise înainte şi-i
mărturisise neliniştea pe care o încercaserăde la plecarea lui, îi spuse:
— Pentru ce toate astea? Sunt oare dator săvădau socoteală?
— Dar, excelenţ ă, oile fărăpăstor încep săse teamă.
— Săse teamă? făcu Monck cu vocea lui potolită, dar puternică. Ah,
domnule, ce vorbă!... Dumnezeu sămăierte, dar dacăoile mele n-au gheare
şi dinţ i, mălipsesc bucuros de a fi păstorul lor. Aşadar, dumneata te-ai
temut, domnule!
— Pentru dumneavoastră, generale.
— Vezi-ţ i de treburile dumitale, şi dacăeu n-am mintea pe care
Dumnezeu i-a dat-o lui Oliver Cromwell, o am pe aceea pe care mi-a dat-o
mie; mămulţ umesc cu ea, oricât de îngustăar fi.
Ofiţ erul tăcu mâlc, şi Monck, impunând astfel tuturor oamenilor săi
tăcerea, îi făcu pe toţ i săcreadăfie căsăvârşise un lucru de mare
însemnătate, fie căîi pusese numai la încercare. Era într-adevăr greu să
cunoşti firea acestui comandant scrupulos şi răbdător. DacăînsăMonck era
tot atât de credincios ca aliaţ ii săi, puritanii, apoi se cuvenea să
mulţ umeascădin toatăinima sfântului care-l scosese din cuşca lui
d'Artagnan.
În timp ce în lagărul lui Monck se petreceau toate acestea, muşchetarul
nostru nu înceta să-şi spună: "Doamne, făca domnul Monck sănu aibă
atâta amor propriu cât am eu, unul; căci, o spun limpede, dacăcineva m-ar
fi închis într-o ladăcu grătarul ăla în dreptul gurii, ca sărăsuflu, şi m-ar fi
purtat astfel, ca pe un viţ el legat fedeleş, de la un ţ ărm la altul al mării, aş
păstra o amintire atât de urâtădespre nenorocita mea înfăţ işare din acea
ladăşi o urăatât de crudăîmpotriva celui care m-ar fi închis, m-aşteme
atât de mult sănu văd fluturând pe faţ a celui ce m-ar fi batjocorit astfel un
zâmbet răutăcios sau în purtarea lui vreun semn căvrea să-mi amintească
de poziţ ia mea caraghioasădin ladă, încât, la dracu!... i-aşînfige un pumnal
în beregată, ca să-i mulţ umesc pentru răsuflătoare, şi l-aşţ intui într-un
coşciug adevărat, în semn de amintire pentru acea raclăîn care aşfi putrezit
douăzile la rând!"
Şi d'Artagnan era cu adevărat sincer când vorbea astfel, ştiut fiind că
nu se afla pe lume epidermămai simţ itoare ca aceea a gasconului nostru.
Din fericire însă, Monck nutrea cu totul alte gânduri. El nu deschise gura să
aducăvorba despre trecut faţ ăde sfiosul lui învingător, ci îl ţ inea pe acesta
foarte aproape de dânsul în toate treburile sale, ba îl lua chiar în unele
recunoaşteri, fărăîndoialăcu scopul de a ajunge la ceea ce dorea atât de
mult, şi anume săse spele de ruşinea suferităşi săse înalţ e în ochii lui
d'Artagnan. Acesta, la rândul lui, se purta ca un linguşitor fărăpereche, ce
nu mai contenea cu laudele: admira tactica lui Monck, rânduiala ce domnea
în lagărul său, şi făcea mare haz pe socoteala întăriturilor lui Lambert, care,
spunea el, degeaba s-a străduit săîngrădeascăo tabărăpentru douăzeci de
mii de oameni, când un pogon de pământ i-ar fi fost de ajuns pentru un
caporal şi cei cincizeci de paznici ce i-or mai fi rămas, săzicem, credincioşi.
Monck, îndatădupăsosire, primi propunerea unei întrevederi făcutăîn
ajun de Lambert şi pe care locotenenţ ii săi o respinseserăsub cuvânt că
generalul era bolnav. Aceastăîntrevedere nu fu nici lungă, nici interesantă.
Lambert îi cerea o mărturisire de credinţ ărivalului său. Acesta declarăcă
n-avea altăconvingere, decât aceea a majorităţ ii. Lambert întrebădacăn-ar
fi mai înţelept săpunăcapăt zâzaniei printr-o alianţ ă, decât printr-o lupta.
La care Monck ceru un răgaz de opt zile, ca săse gândească. Şi Lambert
nu-i putu refuza acest răgaz, cu toate ca el, Lambert, venise aici ameninţ ând
căva nimici toatăarmata lui Monck. Astfel că, în urma întrevederii, pe care
oamenii lui Lambert o aşteptau cu nerăbdare şi care se sfârşi fărăsăse
hotărascănimic, nici tratat, nici luptă, armata răzvrătităîncepu, aşa precum
prevăzuse domnul d'Artagnan, săprefere cauza bunăîn locul celei rele, şi
parlamentul, oricât era el de coadă, în locul neantului pompos al planurilor
generalului Lambert. Afarăde asta, toţ i îşi aminteau de gustoasele ospăţ uri
de la Londra şi de risipa de bere şi rachiu cu care burghezii din cetate îi
plăteau pe prietenii lor, soldaţ ii; se uitau apoi cu groazăla pâinea neagrăa
războiului, la apa tulbure a râului Tweed, prea săratăca s-o bei cu paharul
şi prea puţ inăca s-o fierbi în oală, şi îşi spuneau: "Nu ne va fi oare mai bine
de partea cealaltă? Oare friptura ce se pregăteşte la Londra nu e cumva
pentru Monck?"
Din clipa aceea, în armata lui Lambert nu se mai vorbea decât de
dezertări. Soldaţ ii se lăsau atraşi de tăria principiilor, care, întocmai ca şi
disciplina, sunt legătura de bazăa oricărui corp constituit într-un scop
oarecare. Monck apăra parlamentul, Lambert îl ataca. Monck nu ţ inea, mai
mult ca Lambert, săsusţ inăparlamentul, dar apucase săscrie pe steagurile
lui acest lucru, în aşa fel cătoţ i cei din partida potrivnicăerau siliţ i săscrie
pe ale lor: "Răzvrătire", ceea ce suna urât în urechile puritane. Treceau astfel
de la Lambert la Monck, aşa cum păcătoşii din scripturi se lepădau de Baal
şi veneau la Dumnezeu.
Monck îşi făcuse şi socoteala: la o mie de dezertori pe zi, Lambert mai
avea în faţ ădouăzeci de zile; numai căîn iureşul lucrurilor care se năruiesc
se produce o asemenea creştere de greutate şi iuţ eală, amândouă
combinându-se, încât, dacăîn prima zi vor fugi o sută, în a doua zi îi vor
urma cinci sute, iar în a treia o mie. Monck se oprise la o cifrămijlocie. Dar
de la o mie, dezertările trecurărepede la douămii, apoi la patru mii, şi după
opt zile Lambert, dându-şi seama cănu mai avea putinţ ăsăprimească
lupta, dacăi s-ar fi oferit, luăînţ eleaptăhotărâre de a spăla putina într-o
noapte şi de a se întoarce la Londra, prevenindu-l pe Monck căîşi va alcătui
o nouăputere cu sfărâmăturile partidei militare.
Monck însă, liber şi fărăgriji, mărşălui spre Londra ca învingător,
sporindu-şi armata cu toate grupurile răzleţ e pe care ie întâlnea în cale. Se
opri la Barnet, adicăla patru leghe, îndrăgit de parlament, care credea că
vede în el un ocrotitor, şi aşteptat de popor, care voia să-l vadătrecând la
fapte, ca să-l poatăjudeca. D'Artagnan însuşi nu putuse face nici o judecată
asupra tacticii lui. Se mulţ umea să-l observe şi să-l admire. Monck nu putea
săintre în Londra în numele unei anumite idei fărăsănu dezlănţ uie acolo
războiul civil. De aceea, el mai zăbovi câtva timp.
Pe negândite, tocmai când nimeni nu se aştepta, Monck alungădin
Londra partida militarăşi se instala în cetate, în mijlocul burghezilor, din
ordinul parlamentului; apoi, în clipa când burghezia începu săstrige
împotriva lui Monck, în clipa când soldaţ ii înşişi cârteau împotriva
comandantului lor, Monck, bizuindu-se pe majoritate, se adresăParlamen-
tului "coadă", cerându-i săabdice, săridice asediul şi sălase locul unui
guvern care sănu fie numai o glumă. Monck rosti toate acestea sprijinit de
cincizeci de mii de spade, cărora li se alăturară, în aceeaşi seară, cu strigăte
delirante de bucurie, cinci sute de mii de locuitori ai vajnicului oraşal
Londrei.
În sfârşit, în momentele când poporul, dupătriumful şi ospeţ ele lui
gălăgioase de pe străzi, căuta din ochi un stăpân în seama căruia săse lase,
se răspândi vestea căo corabie plecase din Haga, aducându-l pe Carol al
II-lea, cu toatăaverea lui.
— Domnilor – zise Monck către ofiţ erii săi – eu măduc să-l întâmpin pe
regele legitim. Cine măiubeşte, măurmează!
Aclamaţ ii asurzitoare însoţ irăaceste cuvinte, pe care d'Artagnan le auzi
nu fărăun adânc fior de plăcere.
— La dracu! făcu el către Monck. Dar asta e o cutezanţ ă, domnule!
— Măînsoţ eşti, nu-i aşa? îl întrebăMonck.
— Naiba sămăia, generale! Dar spune-mi, rogu-te, ce i-ai scris prin
Athos... vreau săspun prin contele de La Fère... ştii... în ziua sosirii noastre?
— Faţ ăde dumneata nu mai am taine – răspunse Monck. I-am scris
aceste cuvinte: "Sire, aştept pe maiestatea voastrăpeste şase săptămâni la
Dover".
— Ah – făcu d'Artagnan – atunci nu mai spun căe o cutezanţ ă; spun că
totul a fost bine judecat. Straşnicălovitură!
— Te pricepi şi dumneata la aşa ceva! replicăMonck.
A fost singura aluzie pe care generalul a făcut-o la călătoria lui în
Olanda.

XXXII
ÎN CE ÎMPREJURARE, ATHOS ŞI D'ARTAGNAN
SE ÎNTÂLNESC ÎNCĂO DATĂ
LA HANUL "CORNUL DE CERB"

Regele Angliei îşi făcu intrarea cu mare alai, mai întâi la Dover, apoi la
Londra. Ceruse săfie aduşi fraţ ii lui; el venise cu mama şi sora sa. Anglia se
afla de atâta vreme pradăfrământărilor interne, încât aceastăreîntoarcere a
regelui Carol al II-lea – despre care englezii nu ştiau altceva decât căera fiul
unui om căruia ei îi tăiaserăcapul – fu un prilej de mulţ umire pentru cele
trei regate. Astfel că, toate acele ovaţ ii şi toate aclamaţ iile ce salutau sosirea
lui îl tulburarăaşa de tare pe tânărul rege, încât se aplecăla urechea lui
Jack de York, fratele său mai mic, şi-i spuse:
— Într-adevăr, Jack, mi se pare cănumai noi suntem vinovaţ i de a fi
lipsit atât de mult timp dintr-o ţ arăunde suntem atât de iubiţ i.
Cortegiul fu măreţ . O vreme minunatăfăcea şi mai frumoasă
solemnitatea. Carol îşi regăsise toatătinereţ ea, toatăvoioşia de odinioară;
părea alt om. Inimile îi surâdeau ca soarele însuşi.
În mulţimea aceea gălăgioasăde curteni şi de admiratori, ce nu părea
să-şi mai aducăaminte cătot ei fuseserăaceia care-l conduseserăla
eşafodul din White-Hall pe tatăl noului rege, un om, în costum de locotenent
de muşchetari, privea, cu zâmbetul aninat în colţ ul buzelor sale subţ iri şi
pline de duh, când spre poporul ce-şi striga din răsputeri bucuria, când spre
regele ce-şi înfrâna tulburarea şi saluta în dreapta şi în stânga, mai ales
femeile, ale căror buchete de flori cădeau sub picioarele calului său.
"Frumoasăîndeletnicire săfii rege – îşi spunea acest om, adâncit în
contemplarea sa şi atât de cufundat în meditare, încât se oprise în mijlocul
drumului, lăsând sădefileze pe dinaintea lui cortegiul. Iatăîntr-adevăr un
prinţînveşmântat în aur şi în diamante, ca un Solomon, şi smălţ at în flori ca
o pajişte primăvara; o să-şi vâre mâinile pânăla coate în uriaşele lăzi în care
supuşii lui, foarte credincioşi astăzi, dar foarte necredincioşi ieri, au strâns
pentru el vreo douăcăruţ e cu bulgări de aur. I se aruncăatâtea flori în cale,
căe gata săfie îngropat în ele, dar numai cu douăluni în urmă, dacăs-ar fi
înfăţ işat aici, ar fi fost primit cu gloanţ e şi ghiulele, aşa precum astăzi este
primit cu flori."
Alaiul înainta mereu şi aclamaţ iile începeau săse depărteze, împreună
cu regele, în direcţ ia palatului, ceea ce nu însemna însăcăofiţ erul nostru
era mai puţ in împins şi îmbrâncit de mulţ ime.
«La dracu! îşi spunea mai departe visătorul. Iatănişte oameni care mă
calcăpe picioare şi care măprivesc ca pe un oarecare, ba chiar ca pe un
nimic, din simplul motiv căei sunt englezi, iar eu sunt francez. Dacăcineva
i-ar întreba pe oamenii aceştia: "Cine este domnul d'Artagnan?" ei ar
răspunde: Nescio vos. Dar e de ajuns săle spui: "Iată-l pe rege, iată-l pe
domnul Monck", şi vor începe numaidecât săurle: "Trăiascăregele! Trăiască
domnul Monck!" pânăcând îşi vor sparge bojocii. Totuşi – urmăel privind
gloata cu acea căutăturăatât de finăşi uneori atât de mândră– totuşi, staţ i
puţ in, oameni buni, şi gândiţ i-vă: ce-a făcut regele Carol al vostru, ce-a făcut
domnul Monck? Apoi socotiţ i şi ce-a făcut acest biet necunoscut, pe numele
lui – d'Artagnan. E drept cănu ştiţ i nimic despre el, fiindcănu-l cunoaşteţ i,
ceea ce văîndreptăţ eşte poate ca nici săou văgândiţ i la el. Ei, şi ce? Asta
nu-l împiedicăpe regele Carol al II-lea de a fi un mare rege, cu toate căa stat
în surghiun doisprezece ani, şi pe domnul Monck de a fi un mare căpitan, cu
toate căa făcut călătoria în Olanda închis într-o ladă. Prin urmare, întrucât
e recunoscut căe un mare rege, iar celălalt un mare căpitan: Hurrah for the
King Charles II! Hurrah for the capitain Monck!»
Şi glasul lui se alăturăcelor ale miilor de spectatori, pe care le şi întrecu
o clipă; iar pentru a face şi mai bine pe omul credincios, îşi ridicăpălăria de
pe cap şi o fluturăcu putere în aer. Dar tocmai în toiul acestei însufleţ ite
manifestări de loialism (aşa se numea atunci, în 1660, aceea ce astăzi se
numeşte regalism), cineva îl apucăde braţ .
— Athos! strigăd'Artagnan. Tu aici?
Şi cei doi prieteni se îmbrăţ işară.
— Tu aici! Şi de vreme ce eşti aici – continuămuşchetarul – cum se face
cănu te afli în mijlocul tuturor acelor curteni, scumpul meu conte? Cum, tu,
eroul acestei sărbători, nu mergi pe cal la stânga maiestăţ ii sale restaurate,
aşa cum domnul Monck se ţ ine la dreapta sa? Pe legea mea, nu mai înţ eleg
nimic din purtarea ta, şi nici din aceea a prinţ ului care îţ i datoreazăatâta.
— Veşnic batjocoritor, dragul meu d'Artagnan – zise Athos. N-ai de gând
săte dezbari odatăde acest urât nărav?
— Lasăasta; văd cănu faci parte din suită.
— Nu fac parte din suită, deoarece n-am vrut eu săfac.
— Şi pentru ce n-ai vrut tu?
— Fiindcănu sunt nici trimis, nici ambasador, nici reprezentant al
regelui Franţ ei, şi n-ar avea rost sămăarăt astfel alături de un rege pe care
Dumnezeu nu mi l-a hărăzit stăpân.
— La dracu! Dar te arătai totuşi alături de celălalt rege, tatăl acestuia.
— Asta e altceva, prietene; acela era condamnat sămoară.
— Şi totuşi, ceea ce ai făcut pentru cel de azi...
— Am făcut fiindcătrebuia săfac. Dar, tu ştii foarte bine, mi mi-a
plăcut niciodatăsăies în primele rânduri. Iar regelui Carol al II-lea, care nu
mai are nevoie de mine, tot ce-i cer acum este sămălase în tihna şi în
umbra mea.
D'Artagnan scoase un oftat adânc.
— Ce ai? îl întrebăAthos. S-ar spune căaceastăfericităreîntoarcere a
regelui la Londra te întristează, prietene, pe tine, care totuşi ai făcut pentru
maiestatea sa cel puţ in tot atât cât am făcut şi eu.
— Nu-i aşa – zise d'Artagnan, însoţ indu-şi vorbele cu râsul lui gascon –
ca am făcut şi eu destul pentru maiestatea sa şi căacest lucru nu poate fi
pus la îndoială?
— O, fireşte – zise Athos. Iar regele o ştie prea bine, prietene.
— O ştie? zâmbi muşchetarul cu amărăciune. Pe legea mea, nu
bănuiam asta, şi tocmai încercam, chiar în acest moment, săuit.
— El însă, prietene, nu va uita nimic, te încredinţ ez.
— Spui asta ca sămămai mângâi puţ in, Athos.
— Şi pentru ce?
— La dracu! Pentru toate cheltuielile pe care le-am făcut. M-am ruinat,
prietene dragă, m-am ruinat pentru restaurarea acestui tânăr prinţcare a
trecut adineauri pe lângămine, săltând fericit pe calul său şarg.
— Regele nu ştie căte-ai ruinat, dragul meu, dar ştie că-ţ i datorează
mult.
— Mădespăgubeşte asta cu ceva, Athos, spune? Căci. mărog, îţ i dau
dreptate, tu ai lucrat într-un chip nobil. Nu uita însăcăeu, care, s-ar (părea,
era sărăstorn planurile tale, eu sunt acela ce, de fapt, le-am făcut să
izbândească. Ia stai şi urmăreşte puţ in calculul meu: tu poate căn-ai fi
reuşit, prin vorbăbunăşi blândeţ e, să-l îndupleci pe generalul Monck, în
timp ce eu l-am luat aşa de repede pe acest drăguţgeneral, încât i-am dat
prinţ ului tău prilejul săse arate generos; aceastăgenerozitate i-a fost
inspiratăde năstruşnica mea boroboaţ ă, cu urmări atât de fericite. Iar Carol
şi-o vede acum răsplătităprin restaurarea pe care i-a acordat-o Monck.
— Toate astea, dragăprietene, sunt cel mai curat adevăr – zise Athos.
— Ei bine, oricât de curat ar fi acest adevăr, nu e mai puţ in adevărat,
prietene, căeu măvoi reîntoarce acasăfoarte iubit de domnul Monck, care
nu mămai scoate din my dear capitain, cu toate cănu-i sunt nici drag, nici
căpitan, şi foarte preţ uit de rege, care a şi uitat numele meu; nu e mai puţ in
adevărat, îţ i spun, cămăvoi reîntoarce în frumoasa mea patrie blestemat de
ostaşii pe care i-am stârnit în speranţ a unei mari solde, blestemat de bravul
Planchet, de la care am împrumutat o parte din agoniseala lui.
— Cum aşa? Ce dracu cautăPlanchet în toate treburile astea?
— Ei da, dragul meu: pe acest rege atât de spilcuit, atât de zâmbitor,
atât de adorat, domnul Monck îşi închipuie căel l-a rechemat, tu îţ i închipui
cătu l-ai susţ inut, eu îmi închipui căeu l-am adus, el însuşi îşi închipuie că
a fost restaurat datorităpropriilor sale tratative; şi, totuşi, nimic din toate
acestea nu e adevărat: Carol al II-lea, regele Angliei, Scoţ iei şi Irlandei, a fost
reînălţ at pe tronul său de un băcan francez, care îşi are prăvălia în strada
Lombarzilor şi se numeşte Planchet. Iatăce înseamnămăreţ ia. "Deşertă-
ciunea, deşertăciunilor – glăsuieşte scriptura – totul e deşertăciune!"
Athos nu se putu stăpâni sănu râdăla aceastăvorbăglumeaţ ăa
prietenului său.
— Dragăd'Artagnan— zise el, strângându-i mâna călduros – nu poţ i fi
oare mai filozof? Nu eşti oare mulţ umit ca mi-ai salvat viaţ a, aşa cum ai
făcut-o, sosind în chip atât de fericit, împreunăcu Monck, tocmai în
momentul când blestemaţ ii aceia de parlamentari voiau sămăardăde viu?
— Lasă, lasă– i-o întoarse d'Artagnan – meritai săfii ars puţ in, dragul
meu conte.
— De ce? Fiindcăam salvat milionul regelui Carol?
— Care milion?
 — Ah, aşa-i, tu n-ai ştiut nimic despre asta, prietene drag; dar sănu te
superi pe mine, nu era o tainăa mea. Cuvântul acela Remember, pe care
regele Carol l-a rostit pe eşafod...
— Şi care înseamnăadu-ţi aminte?
— Întocmai. Cuvântul acela voia săspună: "Adu-ţ i aminte căîn hrubele
de la Newcastle se aflăîngropat un milion şi căacest milion este al fiului
meu".
— A, foarte bine, înţ eleg. Dar ceea ce înţeleg iarăşi şi mi se pare
groaznic este căde câte ori maiestatea sa Carol al II-lea se va gândi la mine,
îşi va spune: "Iatăun om care era cât pe-aci sămăfacăsă-mi pierd coroana.
Noroc însăcăeu am fost generos, mare, plin de prezenţ ăde spirit". Aşa va
gândi despre mine şi despre el acest tânăr gentilom cu surtucul negru,
jerpelit ca vai de lume, care a venit la castelul din Blois, cu pălăria în mână,
sămăîntrebe dacăvreau să-l las săintre la regele Franţ ei.
— D'Artagnan, d'Artagnan – rosti Athos, punându-şi mâna pe umărul
muşchetarului – eşti nedrept!
— Am şi de ce.
— Nu, căci nu ştii ce poate aduce viitorul.
D'Artagnan îşi privi prietenul în ochi şi începu sărâdă.
— Într-adevăr, scumpul meu Athos – zise el – tu rosteşti nişte cuvinte
minunate, pe care nu le-am auzit decât la tine şi la domnul cardinal
Mazarin.
Athos făcu o mişcare de nemulţ umire.
— Iartă-mă– adăugăd'Artagnan zâmbind – iartă-mădacăte jignesc
cumva. Viitorul! Eh, frumoase vorbe, vorbele care făgăduiesc mult, şi ce bine
îţi umplu ele gura în lipsăde altceva! La dracu! Am întâlnit atâţ ia care
făgăduiesc, dar când voi găsi oare şi unul care sădea? Ei, sălăsăm asta –
încheie el. Ce faci tu aici, scumpul meu Athos? Eşti vistiernic al regelui?
— Cum, vistiernic al regelui?
— Da, căci de vreme ce regele are un milion, îi trebuie şi un vistiernic.
Regele Franţ ei, care n-are o para chioară, are în schimb un intendent
superior, pe domnul Fouquet. E adevărat însăcădomnul Fouquet îşi are
milioanele sale.
— Oh, milionul nostru a fost cheltuit de mult – zise Athos, zâmbind la
rândul lui.
— Pricep, s-a prefăcut în mătase, în pietre scumpe, în catifea şi în pene
de toate soiurile şi de toate culorile. Toţi aceşti prinţi şi toate aceste prinţese
aveau mare nevoie de croitori şi de cusătorese... Eh, Athos, ţ i-aduci aminte
cât am cheltuit noi, noi înşine, pentru îmbrăcăminte, în timpul campaniei
din La Rochelle, ca săne facem intrarea călări? Douăsau trei mii de livre, pe
cinstea mea! O hlamidăde rege e însămai lungă, îţ i trebuie un milion numai
ca săcumperi stofa. Dar spune-mi, Athos, dacănu eşti vistiernic, eşti măcar
bine văzut la curte?
— Pe cinstea mea de gentilom, habar n-am – răspunse cu modestie
Athos.
— Haide, haide, cum habar n-ai?
— Nu l-am mai văzut pe rege de la Dover.
— Atunci, la dracu, te-a uitat şi pe tine! Plăcutătreabă, nimic de zis I
— Maiestatea sa are atâtea pe cap!
— O – strigăd'Artagnan cu una din acele strâmbături pline de haz pe
care numai el ştia săle facă– iată, pe legea mea, că-mi vine sămă
îndrăgostesc iar de monsignor Giulio Mazarini. Cum, dragul meu Athos,
regele nu te-a mai revăzut?
— Nu.
— Şi mi eşti furios?
 — Eu? Pentru ce? Îţ i închipui cumva, scumpul meu d'Artagnan, că
pentru rege am făcut eu ceea ce am făcut? Nici nu-l cunosc pe acest străin.
L-am apărat pe tatăl său, deoarece însemna un principiu sfânt pentru mine,
şi m-am lăsat împins către fiu de dragul aceluiaşi principiu. De altminteri,
tatăl era un vrednic cavaler, o nobilăfiinţ ă, îţ
i mai aduci aminte?
— E adevărat, a fost un brav şi minunat om, care a avut o viaţ ătristă,
dar o moarte frumoasă.
— Ei bine, scumpul meu d'Artagnan, vreau săînţ elegi un lucru: acestui
rege, acestui om de inimă, acestui prieten din gândul meu, dacămi-e
îngăduit săspun astfel, i-am jurat în clipa supremăsăpăstrez cu credinţ ă
taina unei averi ce trebuia transmisăfiului său pentru a se folosi de ea la
timpul potrivit; acest tânăr a venit sămăcaute, mi-a povestit nenorocirea
lui, fărăsăştie căaşputea fi altceva pentru dânsul decât o amintire vie în
legăturăcu tatăl său; am îndeplinit faţ ăde Carol al II-lea ceea ce-i
făgăduisem lui Carol Întâiul, asta e tot. Ce-mi pasăacum dacăel va fi sau
nu va fi recunoscător? În primul rând mie mi-am făcut un bine, des-
povărându-măde aceastărăspundere, şi nicidecum lui.
— Nu degeaba spuneam eu întotdeauna – zise d'Artagnan, cu un suspin
– cădezinteresarea este cel mai frumos lucru de pe lume.
— La urma urmei, ce vrei, dragăprietene – reluăAthos – nu eşti şi tu
oare în aceeaşi situaţ ie ca mine? Dacăţ i-am înţ eles bine cuvintele, şi tu ai
fost înduioşat de nenorocirea acestui tânăr; iar din partea ta asta este cu
mult mai frumos decât dintr-a mea, întrucât eu aveam de îndeplinit o
datorie, pe câtăvreme tu nu datorai absolut nimic acestui fiu al martirului.
Tu n-aveai să-i plăteşti preţ ul acelei scumpe picături de sânge care a căzut
pe fruntea mea de pe scândura eşafodului. Ceea ce te-a îndemnat pe tine
să-i sari în ajutor este numai inima, inima aceea nobilăşi bunăpe care o ai
sub pretinsa ta neîncredere în Oameni, sub ironia ta şfichiuitoare; ai pus în
joc agoniseala unui servitor, poate şi pe a ta însuţ i. – te bănuiesc, zgârcit
binefăcător! – dar sacrificiul tău nu-i cunoscut. Nu-i nimic! Vrei să-i dai
banii înapoi lui Planchet? Te înţ eleg, prietene, căci nu stăîn demnitatea
unui gentilom săse împrumute la inferiorul lui, fărăa-i restitui capitalul cu
dobânzi. Ei bine, am săvând castelul La Fère, dacăe nevoie, sau, dacănu,
vreuna din fermele mai mici. Te vei achita faţ ăde Planchet şi vor mai
rămâne, fii pe pace, încădestule grăunţ e în hambarele mele pentru noi
amândoi şi pentru Raoul. În felul acesta, prietene, nu te vei simţ i obligat
decât faţ ăde tine însuţ i şi, dacăte cunosc bine, nu micăîţ i va fi mulţ umirea
să-ţ i poţi spune: "Am făcut un rege". Am dreptate?
— Athos, Athos – murmurăd'Artagnan visător – ţ i-am spus eu odatăcă
în ziua când vei începe săţ ii predici, voi veni săte ascult; în ziua când tu îmi
vei spune căexistăun iad, la dracu! voi începe sămătem de frigare şi de
furci. Tu eşti mai bun decât mine, ba poate mai bun decât toţ i, şi eu nu-mi
recunosc decât un merit, acela de a nu fi gelos. În afarăde acest cusur,
Dumnezeu sămăpedepsească, cum spun englezii, le am pe toate celelalte.
— Eu nu cunosc pe nimeni care săaibămai multe merite ca d'Artagnan
– îi răspunse Athos. Dar iată-ne ajunşi, încet-încet, la casa unde locuiesc.
Vrei săintri puţ in la mine, prietene?
— Ei, dar asta-i taverna "Cornul de Cerb", dacănu măînşel – zise
d'Artagnan.
— Îţi mărturisesc, prietene, căîn bunămăsurăam ales-o anume. Îmi
plac vechile cunoştinţ e, îmi place sămăaşez în acelaşi loc unde căzusem
istovit de oboseală, răpus de deznădejde, când ai venit tu, în seara de 31
ianuarie.
— Dupăce descoperisem locuinţ a călăului mascat? Da, a fost o zi
grozavă!
 — Atunci, haide înăuntru – zise Athos, întrerupându-l.
Intrarăîn sala pe care o ştiau altădatăcomună. Taverna în general şi
aceastăsalăîn special suferiserămari schimbări; vechea gazdăa
muşchetarilor, devenind destul de bogatăca sămai fie hangiu, închisese
prăvălia şi făcuse din aceastăsală, de care vorbim, un depozit de mărfuri de
băcănie. Cât despre restul casei, îl închiria străinilor sub formăde camere
mobilate.
Cu o nespusătulburare, d'Artagnan recunoscu toate mobilele din
aceastăcamerăde la catul întâi, lemnăria, tapiseriile, pânăşi acea hartă
geograficăpe care Porthos o cerceta cu atâta plăcere în ceasurile lui de
răgaz.
— Sunt unsprezece ani de atunci! murmurăd'Artagnan. La dracu! Mi se
pare căa trecut un veac.
— Iar mie, doar o zi! făcu Athos. Dac-ai şti, prietene, ce bucurie mă
încearcăla gândul căte am aici, că-ţ i strâng mâna, căpot săarunc la o
parte spada şi pumnalul, căpot săsorb fărăteamădin acest pahar cu xeres.
Oh, dar aceastăbucurie n-ar putea săfie într-adevăr deplinădecât dacă
ceilalţ i doi prieteni ai noştri ar fi aici, la celelalte douăcolţ uri ale acestei
mese, şi dacăRaoul, scumpul meu Raoul, ar sta în prag şi ne-ar privi cu
ochii lui mari, atât de scânteietori şi atât de blânzi!
— Da, da – zise d'Artagnan foarte mişcat – ai dreptate. Reţ in mai ales
prima parte a gândurilor tale: e plăcut săzâmbeşti într-un loc unde am
tremurat cândva atât de mult şi cu atâta temei, aşteptând ca domnul
Mordaunt săaparăîn prag dintr-o clipăîn alta.
În acea clipă, uşa se deschise şi d'Artagnan, oricât de curajos era el de
fel, nu-şi putu ascunde o uşoarătresărire de spaimă. Athos observăaceasta
şi-i spuse zâmbind:
— E gazda noastră, care îmi aduce vreo scrisoare.
— Da, milord – făcu omul – aduc într-adevăr o scrisoare pentru
înălţ imea voastră.
— Mulţ umesc – zise Athos, luând scrisoarea fărăsăse uite la ea. Ia
spune-mi, dragădomnule, îl recunoşti pe dumnealui?
Bătrânul ridicăfaţ a şi se uităcu atenţ ie la d'Artagnan.
— Nu – răspunse el.
— Este unul din prietenii aceia de care ţ i-am vorbit – îi explicăAthos –
şi care a locuit aici, cu mine, acum unsprezece ani.
— Oh – făcu bătrânul – au locuit atâţ ia străini la mine!
— Dar noi am stat aici la 30 ianuarie 1641 – adăugăAthos, crezând că
prin aceastăprecizare dezmorţ eşte memoria înceatăa gazdei.
— Se poate – răspunse acesta zâmbind – dar e mult de-atunci!
Apoi salutăşi ieşi.
— Mulţ umesc de aşa soartă! reflectăd'Artagnan. Poţ i săfaci isprăvi
nemaipomenite, sădezlănţ ui revoluţ ii, să-ţi sapi numele în piatrăsau în
aramăcu lovituri de spadă– ei bine, e ceva mai îndărătnic, mai tare şi mai
uituc decât fierul, arama sau piatra, şi anume ţ easta îmbătrânităa primului
hangiu îmbogăţ it de pe urma negoţ ului său! Poftim, nu măcunoaşte! Eu
însăl-aşfi recunoscut pe el.
Athos, zâmbind, desfăcu scrisoarea.
— Ah – exclamăel – o scrisoare de la Parry!
— O, o – făcu d'Artagnan – citeşte-o, prietene, citeşte-o, fărăîndoialăcă
aduce o veste nouă.
Athos îşi înălţ ăfruntea şi citi:

Domnule conte,
Regele ţi-a arţtat pţrerea de rţu cţnu v-a vţzut astţzi alţturi de el, la
intrarea sa în oraţ. Maiestatea sa mţînsţrcineazţsţvţspun acest lucru spre
a vi-l întipţri în amintire. Maiestatea sa aţteaptţpe excelenţa voastrţchiar în
astţ-searţ, la palatul Saint-James, între nouţţi unsprezece ceasuri.
Sunt, cu tot respectul, domnule conte, a excelenţei voastre preaumilţţi
preaplecatţslugţ,
Parry.

— Vezi, dragul meu d'Artagnan – zise Athos – nu trebuie să-ţ i pierzi cu

totul nădejdea în inimile regilor.
— Sănu ţ i-o pierzi, da, ai dreptate! răspunse d'Artagnan.
— Oh, scumpul, dragul meu prieten – adăugăAthos, căruia nu-i scăpă
uşoara amărăciune din vorbele lui d'Artagnan – iartă-mă. Am rănit oare, fără
săvreau, pe cel mai bun camarad al meu?
— Eşti nebun, Athos, şi, ca dovadă, am sămerg cu tine pânăla castel;
pânăla poartă, se-nţ elege. Voi face o plimbare.
— Ba ai săintri împreunăcu mine, prietene. Vreau să-i spun maiestăţ ii
sale...
— Nici săn-aud! ripostăd'Artagnan cu o mândrie adevărată, străinăde
orice prefăcătorie. Dacăe ceva mai groaznic decât săcerşeşti singur este să
cerşeşti prin alţ ii. Hai sămergem, prietene, plimbarea va fi minunată. În
trecere, vreau să-ţ i arăt casa domnului Monck, care m-a oprit la el: o casă
frumoasă, pe cinstea mea! A fi general în Anglia înseamnă, ca venit, mai
mult decât a fi mareşal în Franţ a, ştii asta?
266
Athos se lăsăscos din casă, întristat de voioşia pe care căuta săşi-o
impunăcu tot dinadinsul d'Artagnan.
Oraşul era plin de veselie; cei doi prieteni se loveau la tot pasul de
entuziaşti care, în beţ ia lor, îi îndemnau săstrige: "Trăiascăbunul rege
Carol!" D'Artagnan răspundea printr-un mormăit, iar Athos printr-un surâs.
Ajunserăastfel pânăla casa lui Monck, prin faţ a căreia trebuiau sătreacă,
precum am spus, pentru a se duce la palatul Saint-James.
Athos şi d'Artagnan vorbirăfoarte puţ in pe drum, tocmai din pricinăcă
ar fi avut prea multe să-şi spună, dacăar fi vorbit. Athos se gândea că,
vorbind, ar fi părut că-şi manifestăbucuria, iar aceastăbucurie ar putea
să-l răneascăpe d'Artagnan. Acesta, la rândul lui, se temea ca, vorbind, să
nu-şi dea pe faţ ăo acrealăce l-ar putea stingheri pe Athos. Era o ciudată
întrecere în a tăcea a mulţ umirii de sine şi a proastei dispoziţ ii. D'Artagnan
cedăcel dintâi acelei mâncărimi pe care o simţ ea de obicei pe limbă.
— Îţi aminteşti, Athos – vorbi el – de bucata aceea din Amintirile lui
d'Aubigné, unde acest credincios slujitor, gascon ca şi mine, sărac ca şi
mine, şi era gata săspun viteaz ca şi mine, povesteşte despre zgârceniile lui
Henric al IV-lea? Tatăl meu îmi spunea totdeauna, ţ iu minte şi acum, că
domnul d'Aubigné era un mincinos. Dar, dacăstai şi te gândeşti, toţ i: prinţ ii
coborâtori din marele Henric nu sunt mai breji!
— Haida, haida, d'Artagnan – zise Athos – vrei săspui căregii Franţ ei
sunt zgârciţ i? Eşti nebun, dragăprietene.
— Ei, tu nu vrei săbagi niciodatăîn seamăcusururile altora, tu care
eşti un om desăvârşit. În realitate, însă, Henric al IV-lea era zgârcit, Ludovic
al XIII-lea, fiul său, la fel – şi noi doi ştim ceva în aceastăprivinţ ă, nu-i aşa?
Gaston ducea acest nărav pânăla exagerare, încât ajunsese săfie hulit de
toţi cei care-l înconjurau. Henriettei – biata femeie! – i-a prins bine
zgârcenia, ea care n-a mâncat în fiecare zi şi nu s-a încălzit în fiecare an,
căci asta a fost o pildăpentru fiul ei, Carol al II-lea, nepotul marelui Henric
al IV-lea, zgârcit ca maică-sa şi ca bunicul său. Ei, ia spune, am făcut bine
genealogia zgârciţ ilor?
 — D'Artagnan, prietene – strigăAthos – eşti prea aspru cu aceastărasă
de vulturi care se numesc Burboni.
— Şi îl uitam pe cel mai cu moţ ... pe celălalt nepot al lui Béarnais,
Ludovic al XIV-lea, fostul meu stăpân. Cred însăcăşi acesta e un zgârcit, el
care n-a vrut să-i împrumute un milion fratelui său Carol! Bun, bag de
seamăcăte superi. Din fericire, iată-ne lângăcasa mea, sau mai bine zis
lângăcasa prietenului meu, domnul Monck.
— Scumpe d'Artagnan, nu măsuperi de loc, dar măîntristezi; e
dureros, într-adevăr, săvezi un om cu însuşirile tale alături de poziţ ia pe
care serviciile lui ar fi trebuit săi-o aducă; mi se pare cănumele tău, dragă
prietene, e tot atât de strălucit ca şi cele mai frumoase nume de războinici şi
de diplomaţ i. Spune-mi dacăcei care poartănume ca Luynes, Bellegarde
sau Bassompierre au meritat mai mult decât noi averea şi faima lor. Ai
dreptate, de o mie de ori ai dreptate, prietene!
D'Artagnan oftă, apoi, luând-o înaintea prietenului său, păşi sub gangul
casei lui Monck, din inima cetăţ ii.
— Dă-mi voie să-mi las punga acasă– îi spuse lui Athos – căci dacă, la
înghesuială, aceşti dibaci pungaşi ai Londrei, cărora le merge vestea chiar şi
la Paris, mi-ar şterpeli şi ultimii mei sărmani bănuţ i, nu m-aşmai putea
reîntoarce în Franţ a. Or, pe cât de mulţ umit eram când am plecat din
Franţ a, pe atât de bucuros sunt acum sămăreîntorc acolo, întrucât toată
pica mea de altădatăîmpotriva Angliei m-a cuprins iarăşi, ba chiar mai tare
ca oricând.
Athos nu răspunse nimic.
— Aşadar, dragăprietene – îi spuse d'Artagnan – aşteaptănumai o
secundă, şi apoi te urmez. Ştiu căte grăbeşti săajungi mai repede la palat,
spre a-ţ i primi răsplata; dar, crede-mă, nici eu nu sunt mai puţ in grăbit să
măbucur de bucuria ta, cu toate căde departe... Aşteaptă-mă.
Şi d'Artagnan pătrunse în vestibul, când un om, pe jumătate valet, pe
jumătate ostaş, care îndeplinea în locuinţ a lui Monck sarcina de portar şi de
paznic, îl opri pe muşchetarul nostru, spunându-i, în englezeşte:
— O clipă, milord d'Artagnan.
— Ei, drace! ripostăacesta. Ce, oare şi generalul măalungă?... Nu-mi
mai rămâne decât săfiu izgonit şi de el!
Aceste vorbe, rostite în franceză, nu-l impresionarăcu nimic pe cel
căruia îi erau adresate şi care nu vorbea decât o englezăamestecatăcu
scoţianăcea mai aspră. Dar Athos se zbârli, căci începea săvadăcă
d'Artagnan părea săaibădreptate.
Englezul îi întinse o scrisoare lui d'Artagnan.
— From the general – zise el.
— Bine, asta e: alungarea mea – mormăi gasconul. S-o mai citim,
Athos?
— Sau tu te înşeli – zise Athos – sau eu- nu mai cunosc alţ i oameni
cinstiţi afarăde tine şi de mine.
D'Artagnan înălţ ădin umeri şi desfăcu scrisoarea, în timp ce englezul,
netulburat, apropia de el un mare sfeşnic, a cărui luminăîl ajuta săcitească
mai uşor.
— Ei bine, ce ai? întrebăAthos, văzând o schimbare adâncăpe faţ a
celui care citea.
— Poftim, citeşte şi tu – zise muşchetarul.
Athos luăhârtia şi citi:

Domnule d'Artagnan, regelui i-a pţrut nespus de rţu cţnu ai fost la

Saint-Paul în suita sa. Maiestatea sa spune cţi-ai lipsit, aţa cum îmi lipseţti ţi
mie, scumpe cţpitane. Nu e decât un mijloc ca sţîndreptam totul. Maiestatea
sa mţaţteaptţla nouţceasuri la castelul Saint-James; vrei sţte afli acolo în
acelaţi timp cu mine? Înalta bunţvoinţţa maiestţţii sale ţi-a rezervat aceastţ
orţpentru audienţa pe care ţi-o acordţ!
Scrisoarea era semnatăde Monck.

XXXIII
AUDIENŢA

— Ei bine? zise Athos cu o blândăexpresie de mustrare, dupăce

d'Artagnan citi scrisoarea ce-i fusese trimisăde Monck.
— Ei bine – răspunse d'Artagnan, îmbujorându-se de plăcere, dar şi de
niţicăruşine căse grăbise să-i învinuiascăpe rege şi pe Monck – e un semn
de bunăvoinţ ă... care nu obligăla nimic, e adevărat... Însă, oricum, o
bunăvoinţ ă.
— Mi-ar fi fost greu să-l cred pe prinţun ingrat – fu de părere Athos.
— Fapt este căprezentul său e încădestul de aproape de trecutul lui –
replicăd'Artagnan. Dar, în sfârşit, pânăla acest caz, totul îmi dădea
dreptate.
— Asta aşa este, dragi prietene, recunosc şi eu. Ah, dar iatăcăţ i s-a
înseninat din nou privirea. Nu-ţ i poţi închipui cât de mult măbucurăasta.
— Aşadar, precum vezi – reluăd'Artagnan – Carol al II-lea îl primeşte pe
domnul Monck la ceasurile nouă; pe mine măva primi la ceasurile zece; e o
mare audienţ ă, una din acelea pe care noi le numeam, la Luvru, aghiazmăla
curte. Hai săne apropiem şi noi de aghiazmatar. Haide, dragăprietene!
Athos nu-i mai răspunse nimic şi amândoi se îndreptară, grăbind
pasul, spre palatul Saint-James, în faţ a căruia se afla încăo mulţ ime de
lume, ce se înghesuia ca săvadăla ferestre umbrele curtenilor şi sclipirile
răsfrânte de chipul regal. Băteau opt ceasuri când cei doi prieteni luarăloc
în galeria plinăde curteni şi de oameni care aveau ceva de cerut. Toţ i de
acolo îşi întorceau privirile spre veşmintele lor simple şi de croialăstrăină, ca
şi spre cele douăcapete atât de nobile şi atât de pline de demnitate şi de
importanţ ă. La rândul lor, Athos şi d'Artagnan, dupăce măsurarădin două
aruncături de ochi întreaga adunare, începurăsăvorbeascădin nou
amândoi.
Deodată, o mare zarvăse stârni la capătul galeriei: era generatul
Monck, care tocmai intra, urmat de mai bine de douăzeci de ofiţ eri,
cerşindu-i fiecare un zâmbet, întrucât, în ajun chiar, omul acesta era încă
stăpânul Angliei, iar acum i se prevedea un viitor strălucit, ca restaurator al
familiei Stuarţ ilor.
— Domnilor – le vorbi Monck, întorcând faţ a către ei – de azi înainte, va
rog săţ ineţ i seama căeu nu mai sunt nimic. Altădatăam comandat cea mai
bunăarmatăa republicii; astăzi aceastăarmatăe a regelui, în mâinile căruia
am venit sădepun, din ordinul său, puterea mea de ieri.
O adâncăsurprindere se zugrăvi pe toate chipurile, şi cercul de
adulatori şi de solicitatori care-l înconjura pe Monck cu o clipămai înainte
se lărgea acum încetul cu încetul, pânăcând se pierdu în marile unduiri ale
mulţ imii. Monck avea săfacăanticamerăca toatălumea. D'Artagnan nu se
putu împiedica de a face aceastăremarcăfaţ ăde contele de La Fère, care îşi
încruntăsprâncenele. Pe neaşteptate, uşa de la cabinetul lui Carol se
deschise şi tânărul rege apăru în cadrul ei, precedat de doi ofiţ eri ai casei
regale.
— Bunăseara, domnilor – grăi el. Generalul Monck e aici?
— Iată-mă, sire – răspunse bătrânul general.
 Carol se îndreptăcu paşi repezi spre el şi-i strânse mâinile cu multă
prietenie.
— Generale – rosti cu glas tare regele – ţ i-am semnat brevetul: eşti duce
de Albemarle, şi dorinţ a mea este ca nimeni sănu te întreacăîn putere şi
bogăţ ie în acest regat, unde, în afarăde nobilul Montrose, nimeni nu-ţ i poate
sta alături în ce priveşte loialitatea, curajul şi dibăcia. Domnilor, ducele este
comandantul general al armatelor noastre de pe uscat şi de pe mare;
omagiaţ i-l, vărog, în aceastăcalitate.
În vreme ce toţ i se înghesuiau spre general, care primea aceste omagii
fărăsărenunţ e o singurăclipăla atitudinea lui obişnuităde nepăsare,
d'Artagnan îi şopti lui Athos:
— Când te gândeşti căacest ducat, acest comandament al armatelor de
pe uscat şi de pe mare, într-un cuvânt, toate aceste măriri au stat închise
într-o ladălungăde şase picioare şi largăde trei!
— Prietene – replicăAthos – măriri mult mai impunătoare încăpot sta
în lăzi şi mai mici decât aceea; şi rămân închise acolo pentru totdeauna!...
Deodată, Monck îi zări pe cei doi gentilomi, care stăteau mai la o parte,
aşteptând săse potoleascăvânzoleala. Îşi făcu loc prin mulţ ime şi se
îndreptăspre ei, în aşa fel că-i surprinse tocmai la mijlocul reflecţ iilor lor
filozofice.
— Vorbeaţ i despre mine, desigur – zise el zâmbitor.
— Milord – răspunse Athos – vorbeam şi despre Dumnezeu.
Monck stătu o clipăpe gânduri, apoi dădu replica pe un ton voios:
— Domnilor, săvorbim puţ in şi despre rege, dacăvăface plăcere; căci
aveţ i, dupăcâte ştiu, audienţ ăla maiestatea sa.
— La ceasul nouă– zise Athos.
— La zece – adăugăd'Artagnan.
— Săintrăm chiar acum în cabinet – îi îndemnăMonck, făcându-le
semn săo ia înaintea lui, ceea ce şi unul şi celălalt se codeau săfacă.
Regele, în timpul acestei convorbiri în franţ uzeşte, se întorsese în
mijlocul galeriei.
— O, francezii mei! rosti el cu tonul plin de voioşie pe care, în ciuda
atâtor amărăciuni şi încercări, nu şi-l pierduse încă. Francezii, mângâierea
mea!
Athos şi d'Artagnan se înclinară.
— Duce, condu pe aceşti domni în sala mea de studii. Sunt al
dumneavoastră, domnii mei – adăugăel în franţ uzeşte.
Şi căutăsăisprăveascăcât mai în grabăcu cei de la curte, pentru a se
întoarce la francezii săi, cum singur îi numea.
— Domnule d'Artagnan – rosti regele intrând în cabinetul său – sunt
mulţ umit căte revăd.
— Sire, bucuria mea nu are margini salutând pe maiestatea voastrăîn
palatul de la Saint-James.
— Domnule, ai avut bunăvoinţ a să-mi faci un mare serviciu şi îţ i
datorez recunoştinţ ă. Dacănu m-aşteme căîncalc drepturile
comandantului nostru general, ţ i-aşoferi un post vrednic de domnia ta,
aproape de persoana noastră.
— Sire – răspunse d'Artagnan – am părăsit serviciul regelui Franţ ei
făcându-i prinţ ului meu făgăduiala de a nu mai sluji nici un rege.
— Vai – exclamăCarol – asta mămâhneşte peste măsură; aşfi vrut să
fac mult pentru domnia ta, căci îmi placi.
— Sire...
— Săvedem – zise Carol cu un surâs – nu te-aşputea îndupleca să
treci peste cuvântul dumitale? Duce, ajută-mă, te rog. Dacăţ i s-ar oferi,
vreau săspun dacăeu ţ i-aşoferi comandamentul general al muşchetarilor
mei?
D'Artagnan se înclinămai adânc decât o făcuse prima oară.
— Aşavea întristarea sănu pot primi ceea ce maiestatea voastrăîmi
oferăcu atâta dărnicie – răspunse el. Un gentilom n-are altceva decât
cuvântul său, şi acest cuvânt, am avut cinstea de a o spune maiestăţ ii
voastre, e dat regelui Franţ ei.
— Atunci sănu mai vorbim despre asta – zise regele, întorcându-se
către Athos.
Şi îl lăsăpe d'Artagnan pradăcelei mai vii şi amare dezamăgiri.
"Ah, bine-am zis eu – gândea în sinea lui muşchetarul – vorbe!
Aghiazmăla curte! Regii au minunata însuşire de a no oferi totdeauna ceea
ce ştiu cănoi nu vom putea primi, arătându-se astfel generoşi, fărăsărişte
nimic. Neghiob!... De trei ori neghiob am fost, punându-mi pentru o clipă
nădejdea în el!"
În acest timp, Carol luase mâna lui Athos.
— Conte – îi spuse el – ai fost pentru mine un al doilea părinte; binele
pe care mi l-ai făcut nu se poate răsplăti. M-am gândit totuşi săte
răsplătesc. Părintele meu te-a făcut cavaler al Jartierei – e un ordin pe care
nu mulţ i regi din Europa pot să-l poarte; din partea reginei regente ai primit
cordonul de cavaler al Sfântului-Spirit, care este un ordin nu mai puţ in
strălucit. La acestea, eu adaug acest cordon al Lânei de Aur, pe care mi l-a
trimis regele Franţ ei, căruia regele Spaniei, socrul său, i-a dăruit douăla fel
cu prilejul căsătoriei lui. Dar, în schimb, vreau să-ţ i cer un serviciu.
— Sire – bâigui Athos încurcat – Lâna de Aur mie, când regele Franţ ei
este singurul din ţ ara mea care se bucurăde aceastădistincţ ie!
— Vreau săfii, în ţ ara dumitale şi pretutindeni în lume, egal cu toţ i
aceia pe care suveranii îi vor fi cinstit cu încrederea lor – răspunse Carol,
scoţ ându-şi panglica de la gât – şi sunt încredinţ at, conte, căpărintele meu
îmi surâde din adâncul mormântului său.
"E cel puţ in ciudat – îşi zise d'Artagnan, în timp ce prietenul lui primea
în genunchi înaltul ordin pe care i-l conferea regele – e de necrezut, oricum,
cătotdeauna mi-a fost dat sa văd cum cade ploaia de măriri pe capetele
celor ce măînconjoară, fărăca măcar o singurăpicăturăsămăatingăşi pe
mine! Ar însemna să-ţ i smulgi părul din cap, pe cinstea mea, dacăai fi
gelos!"
Athos se ridicădin nou în picioare; Carol îl îmbrăţ işăcu multă
dragoste.
— Generale – se adresăapoi regele lui Monck. Dar, întrerupându-se,
adăugăcu un zâmbet: Iartă-mă, voiam săspun: duce. Vezi, dacămăia gura
pe dinainte uneori e fiindcăacest cuvânt duce e încăprea scurt pentru
mine... Caut totdeauna un titlu care să-l lungească... Aşvrea săte ştiu atât
de aproape de tronul meu, încât să-ţ i pot spune, ca lui Ludovic al XIV-lea:
frate al meu. Oh, am găsit: vei fi aproape ca un frate al meu, căci te fac
vicerege al Irlandei şi al Scoţ iei, scumpul meu duce... În felul acesta, de
acum încolo n-are sămămai ia gura pe dinainte.
Ducele strânse mâna regelui, dar fărăînsufleţ ire, fărăbucurie, aşa cum
făcea el orice lucru. Totuşi, în adâncul inimii lui se simţ i tulburat de această
înaltăfavoare din urmă. Carol, manevrându-şi cu dibăcie generozitatea,
lăsase ducelui timpul necesar ca sădorească... deşi el n-ar fi putut râvni
niciodatăatât de mult cât i se dăduse acum.
— La dracu! mormăi d'Artagnan. Iatăcăîncepe din nou săplouăcu
măriri. Săînnebuneşti, nu alta!
Şi se întoarse cu un aer atât de cătrănit şi aproape comic de chinuit, că
regele nu-şi putu stăpâni un zâmbet.
Monck se pregătea săpărăseascăîncăperea şi să-şi ia rămas bun de la
Carol.
— Ei bine, preacredinciosul meu, ce, vrei săpleci? îl întrebăregele pe
duce.
— Cu îngăduinţ a maiestăţ ii voastre, căci, într-adevăr, măsimt tare
obosit... Emoţ iile acestei zile m-au istovit: am nevoie de odihnă.
— Dar – zise regele – nu vei pleca, sper, fărădomnul d'Artagnan.
— Pentru ce, sire? întrebăbătrânul războinic.
— Sper – adăugăregele – cădumneata ştii mai bine pentru ce.
Monck îl privi pe Carol cu nedumerire.
— Cer iertare maiestăţ ii voastre – murmurăel – dar nu ştiu... la ce vă
gândiţ i.
— O, tot ce e cu putinţ ă, dar dacădumneata uiţ i, domnul d'Artagnan
nu poate săuite.
Nedumerirea se zugrăvi acum şi pe chipul muşchetarului.
— Ascultă-mă, duce – zise regele – nu locuieşti împreunăcu domnul
d'Artagnan?
— Într-adevăr, sire, am cinstea de a-l găzdui la mine pe domnul
d'Artagnan.
— Aceastăidee ţ i-a venit singurăşi a fost numai a dumitale?
— Singurăşi numai a mea, da, sire.
— Ei bine, dar nici n-ar fi putut săse întâmple altfel... prizonierul se
aflătotdeauna în tabăra învingătorului său.
Monck se înroşi uşor.
— Ah, e adevărat, sunt prizonierul domnului d'Artagnan.
— Fărăîndoială, Monck, deoarece dumneata nu te-ai răscumpărat încă;
dar nu te nelinişti pentru asta: eu sunt cel care te-am smuls din mâinile
domnului d'Artagnan, eu îţ i voi plăti deci răscumpărarea.
Ochii lui d'Artagnan prinserăa-şi recăpăta voioşia şi strălucirea lor
obişnuită; gasconul începea săînţ eleagă. Carol se apropie de el.
— Generalul – îi spuse – nu e un om bogat şi n-ar putea să-ţ i plătească
tot ce se cuvine. Eu sunt ceva mai bogat, de bunăseamă; dar acum, când e
duce, şi dacănu e rege e aproape ca şi rege, datoreazăo sumăpe care eu
n-aşfi poate în stare s-o plătesc. De aceea, domnule d'Artagnan, fii
îngăduitor cu mine: cât îţ i datorez?
D'Artagnan, încântat de întorsătura pe care o luau lucrurile, dar
stăpânindu-se pe deplin, răspunse:
— Sire, maiestatea voastrănu trebuie săse îngrijoreze. Atunci când am
avut fericirea de a răpi pe excelenţ a sa, domnul Monck nu era decât general;
prin urmare, nu mi se datoreazădecât o răscumpărare de general. Dacăînsă
generalul îmi va dărui spada sa, măvoi considera răsplătit, căci nimic pe
lume nu preţ uieşte atât cât preţ uieşte un general, în afarăde spada lui.
— Odds-fish – cum spunea tatăl meu! exclamăCarol al II-lea. Iatăun
cuvânt galant, rostit de un om galant, nu-i aşa, duce?
— Pe cinstea mea – răspunse ducele – da, sire. Şi îşi smulse spada de la
cingătoare. Domnule – i se adresăel lui d'Artagnan – iatăceea ce aţ i cerut.
Mulţ i au mânuit spade mai bune; dar, oricât de modestăar fi a mea, n-am
plecat-o niciodatăîn faţ a nimănui.
D'Artagnan luăcu multămândrie aceastăspadăcare făcuse ca un rege
săse urce pe tronul său.
— Oh, oh! strigăCarol al II-lea. Cum adică, o spadăcare mi-a redat
tronul săiasădin regatul meu şi sănu figureze într-o zi printre nestematele
coroanei mele? Nu, pe sufletul meu! Asta nu se va întâmpla! Căpitane
d'Artagnan, plătesc douăsute de mii de livre pentru aceastăspadă; dacăe
prea puţ in, spune-mi-o.
— E prea puţ in, sire – răspunse d'Artagnan cu un aer de o nespusă
seriozitate. Şi, înainte de toate, nu vreau s-o vând; dar dacămaiestatea
voastrădoreşte, acesta este un ordin pentru mine. Măsupun deci. Însă
respectul pe care-l păstrez ilustrului războinic, care măaude, îmi porunceşte
săpreţ uiesc cu încăo treime răsplata triumfului meu. Cer, aşadar, trei sute
de mii de livre pe sabie sau, dacănu, o dăruiesc degeaba maiestăţ ii voastre.
Şi, apucând-o de vârf, i-o întinse regelui. Carol începu sărâdăcu
hohote.
— Curtenitor bărbat şi voios prieten! Odds-fish, nu-i aşa, duce? Nu-i
aşa, conte? Îmi place şi mi-e drag. Uite, cavalere d'Artagnan – zise el –
primeşte asta.
Şi, ducându-se la o masă, luăo panăşi scrise un bon de trei sute de
mii de livre pentru vistiernicul său. D'Artagnan luăbonul şi, întorcându-se
cu gravitate spre Monck, îi spuse:
— Şi încăam cerut prea puţ in, ştiu; dar, credeţ i-mă, domnule duce,
mai bine aşmuri decât sămălas călăuzit de avariţ ie.
Regele se porni din nou sărâdă, asemenea celui mai fericit cokney din
regatul său.
— Vei veni sămăvezi înainte de a ne părăsi, cavalere – zise el. Voi avea
nevoie de o provizie de voioşie, acum când francezii mei se pregătesc să
plece.
— Ah, sire, cu voioşia nu măvoi târgui aşa cum m-am târguit cu spada
ducelui, şi o voi dărui maiestăţ ii voastre fărăsăcer nimic în schimb –
răspunse d'Artagnan, ale cărui tălpi ardeau de nerăbdare s-o ia din loc.
— Iar dumneata, conte – adăugăregele, întorcându-se către Athos –
revino de asemeni, am să-ţ i încredinţ ez un mesaj important. Mâna dumitale,
duce.
Monck strânse mâna regelui.
— Adio, domnilor – rosti regele întinzând câte o mânăcătre cei doi
francezi, care le sărutarăcu vârful buzelor.
— Ei bine – zise Athos – când ajunserăafară, acum eşti mulţ umit?
— Ai răbdare – făcu d'Artagnan, abia stăpânindu-şi bucuria – nu m-am
întors de la vistiernic... S-ar putea să-mi mai cadăîncăaghiazmatarul în
cap!

XXXIV
BELELELE BOGĂŢIEI

D'Artagnan nu pierdu timpul şi, de îndatăce se ivi prilejul, îi făcu o

vizităseniorului vistiernic al maiestăţ ii sale. Avu atunci mulţ umirea să
schimbe un petic de hârtie, acoperit cu o foarte urâtăscriere, pe o cantitate
uriaşăde scuzi bătuţ i de curând şi purtând efigia preagraţ ioasei sale
maiestăţ i regele Carol al II-lea. D'Artagnan îşi strunea cu uşurinţ ă
stăpânirea de sine; totuşi, în aceastăîmprejurare, nu se putu împiedica să-şi
manifeste o bucurie pe care cititorul o va înţ elege poate, dacăbinevoieşte să
fie puţin îngăduitor cu un om care, de la naşterea lui, nu văzuse încăun
număr atât de mare de piese şi mai ales de fişicuri răsucite şi întocmite
într-o ordine nespus de plăcutăochiului. Vistiernicul vârî toate aceste
fişicuri în săculeţ e şi închise fiecare săculeţla gură, pecetluindu-l cu armele
Angliei, favoare pe care n-o arăta faţ ăde oricine. Apoi, cu un aer nepăsător,
dar totodatăbinevoitor, aşa cum se cuvenea săfie faţ ăde un om învestit cu
prietenia regelui, îi spuse lui d'Artagnan:
— Poftiţ i banii dumneavoastră, domnule.
Banii dumneavoastră! Aceste cuvinte făcurăsăvibreze mii de coarde pe
care d'Artagnan nu le mai simţ ise niciodatăîn inima lui. Încărcăsăculeţ ele
într-un cărucior şi porni spre casăpradănoianului de gânduri. Un om care
stăpâneşte trei sute de mii de livre nu mai poate avea fruntea netedă; totuşi,
o cutăpentru fiecare sutăde mii de livre nu e o povarăprea mare!
D'Artagnan se zăvori în casă, nu mâncănimic, nu primi pe nimeni şi,
cu lampa aprinsă, cu pistolul încărcat pe masă, veghe toatănoaptea,
gândindu-se la mijlocul de a înlătura primejdia ca aceastăfrumuseţ e de
bănet, care trecuse din cufărul regelui în cufăraşele lui, sănu treacăacum
din cufăraşele sale în buzunarele vreunui hoţ oman oarecare. Cel mai bun
mijloc pe care-l găsi gasconul fu să-şi încuie deocamdatăcomoara sub nişte
lacăte atât de tari, încât nimeni sănu le poatăsfărâma cu pumnul, şi atât de
meşteşugite, încât nici o cheie obişnuităsănu le poatădeschide.
D'Artagnan îşi aduse aminte căenglezii treceau drept meşteri
neîntrecuţ i în mecanicăşi în producerea de obiecte pentru păstrarea
valorilor; se hotărî deci săporneascăchiar de a doua zi dimineaţ a în
căutarea unui astfel de mecanic, de la care săcumpere o ladăde fier pentru
banii săi.
N-a trebuit săse depărteze prea mult de casă. Jupânul Will Jobson, cu
prăvălia în Picadilly, îi ascultănevoile, îi înţ elese necazurile şi-i făgădui să-i
lucreze o broascăde siguranţ ă, care îl va scăpa de orice temere pentru viitor.
— Am săvădau – zise el – un mecanism cu totul nou. La cea dintâi
încercare mai serioasăfăcutăasupra acestei broaşte, o plăcuţ ănevăzutăse
va deschide dintr-o datăşi a micăţ eavă, de asemeni nevăzută, va descărca o
micăgăluşcăde aramăîn greutate de opt uncii, care-l va doborî la pământ
pe spărgător, nu fărăa stârni un zgomot puternic. Ce ziceţ i de asta?
— Zic căe cu adevărat ceva bine gândit! strigăd'Artagnan. Îndeosebi
mica găluşcăde aramăîmi place nespus de mult. Şi acum, domnule
mecanic, condiţ iile!
— Cincisprezece zile pentru lucru şi cincisprezece mii de livre plătite la
predare – răspunse meşterul.
D'Artagnan încreţ i din sprâncene. Cincisprezece zile erau un răstimp
destul de lung pentru ca toţ i pungaşii din Londra săfacăsădisparăpentru
el nevoia unei asemenea case de fier. Cât despre cost, cincisprezece mii de
livre era un preţprea mare pentru ceea ce puţ inăvigilenţăi-ar aduce fără
nici un ban.
— Sămămai gândesc – rosti el. Mulţ umesc, domnule.
Şi se întoarse galop acasă; nimeni nu se apropiase încăde comoara lui.
În aceeaşi zi, Athos veni să-i facăo vizităprietenului său şi îl găsi aşa
de îngrijorat, încât nu se putu stăpâni sănu-i arate surprinderea sa.
— Cum, iată-te bogat – zise el – şi nu eşti vesel, tu care ai dorit atât de
mult bogăţ ia...?
— Dragul meu, bucuriile cu care nu eşti obişnuit stânjenesc mai mult
decât necazurile cu care te-ai deprins în viaţ ă. Dă-mi un sfat, dacăvrei. Ţie
pot săţ i-l cer, căci tu ai avut totdeauna bani: spune-mi, când ai bani mulţ i,
ce faci cu ei?
— Asta atârnăde multe.
— Ce-ai făcut tu cu banii tăi, pentru ca sănu devii de pe urma lor nici
zgârcit, nici risipitor? Căci zgârcenia usucăinima, în timp ce risipa o
îneacă... nu-i aşa?
— Nici Fabricius n-ar fi vorbit cu mai multăînţ elepciune. Dar, drept
să-ţ i spun, pe mine banii nu m-au stingherit niciodată.
— Săvedem, i-ai plasat cumva în pământuri?
— Nu; ştii căam o casădestul de frumoasăşi căaceastăcasăformează
avuţ ia mea cea mai mare.
— Ştiu asta.
— Astfel căşi tu ai putea săfii tot atât de bogat ca şi mine, ba chiar mai
bogat dacăvrei, folosind acelaşi mijloc.
— Dar venituri mai încasezi?
— Nu.
— Ce zici de-o ascunzătoare într-un zid gros?
— N-am folosit niciodatăaşa ceva.
— Atunci înseamnăcăai vreun om de încredere, vreun om de afaceri pe
care te bizui şi care îţ i plăteşte o dobândămulţ umitoare.
— Câtuşi de puţ in.
— Doamne, dar ce faci atunci?
— Cheltuiesc tot ce am, şi nu am decât ceea ce cheltuiesc, dragul meu
d'Artagnan.
— Ah, asta-i! Dar tu eşti oleacăprinţ , aşa încât cincisprezece sau
şaisprezece mii de livre venit ţ i se topesc printre degete; afarăde asta, tu ai
îndatoriri, cheltuieli de reprezentare.
— Nu văd însăde ce-ai fi tu mai puţ in senior decât mine, dragă
prietene; banii ăştia îţ i vor ajunge foarte bine.
— Trei sute de mii de livre! Pentru aşa ceva, douătreimi sunt chiar de
prisos.
— Iartă-mă, dar mi se pare cămi-ai. spus... sau parcăam auzit, în
sfârşit... Îmi închipuiam cămai ai un asociat...
— Ah, drace, aşa e – strigăd'Artagnan înroşindu-se – mai e şi Planchet!
Uitasem de el, pe viaţ a mea!... Ei bine, iatăo sutăde mii de livre trase la o
parte... Păcat, cifra era rotundăşi suna bine. E adevărat, Athos, nu mai sunt
bogat. Ce memorie bunăai tu!
— Destul de bună, da, mulţ umesc lui Dumnezeu.
— Isteţ ul de Planchet – bombăni d'Artagnan – n-a avut o idee rea. Ce
speculă, la dracu! Dar, în sfârşit, vorba e vorbă!
— Cât ai de gând să-i dai lui?
— O – făcu d'Artagnan – nu e băiat rău, o săne-nţ elegem noi; eu, vezi
tu, am avut multăbătaie de cap, am făcut cheltuieli, toate astea trebuie să
intre la socoteală, nu?
— Dragul meu, am încredere în tine – spuse liniştit Athos – şi nu mă
tem pentru acest cumsecade Planchet; banii lui sunt mai siguri în mâinile
tale, decât într-ale lui; dar, deocamdată, fiindcănu mai ai nimic de făcut
aici, e mai bine săplecăm, dacăvrei sămăasculţ i. Te vei duce să-i
mulţ umeşti maiestăţ ii sale, săîntrebi ce ordine are să-ţ i dea, şi peste şase
zile vom putea privi turnurile de la Notre-Dame.
— Prietene, ard într-adevăr de dorinţ a săplec, şi cu aceeaşi grabămă
duc săprezint respectele mele regelui.
— Eu – zise Athos – măduc să-mi iau rămas bun de la câţ iva cunoscuţi
din oraş, şi pe urmăsunt al tău.
— Vrei sămi-l împrumuţ i pe Grimaud?
— Din toatăinima... Ce-ai de gând săfaci cu el?
— Ceva foarte simplu şi care nu-l va obosi de loc: am să-l rog să-mi
păzeascăpistoalele care sunt pe masă, alături de cufăraşele pe care le vezi.
— Foarte bine – răspunse cu nepăsare Athos.
— Şi sper cănu se va clinti de aici, nu-i aşa?
— Cu nimic mai mult decât pistoalele însele.
— Atunci măduc la maiestatea sa. La revedere.
D'Artagnan ajunse într-adevăr la palatul Saint-James, unde Carol al
II-lea, care îşi scria corespondenţ a, îl făcu săaştepte în anticamerăvreme de
un ceas întreg. În timp ce se plimba prin galerie, de la uşi la ferestre şi de la
ferestre la uşi, d'Artagnan crezu căvede o mantie asemănătoare cu a lui
Athos străbătând vestibulul; dar tocmai când voia săse încredinţ eze dacănu
s-a înşelat cumva, uşierul îl chemăsăintre la maiestatea sa. Carol al II-lea
îşi freca mâinile fericit şi mulţ umit, primind semnele de recunoştinţ ăale
amicului nostru.
— Cavalere – zise el – greşeşti dacă-mi eşti recunoscător; nu te-am
răsplătit nici pe sfert pentru ceea ce merităpovestea cu lada în care l-ai
închis pe acest viteaz general... vreau săspun pe acest excelent duce de
Albemarle.
Şi regele râse cu mare poftă.
D'Artagnan socoti cănu trebuie săîntrerupăpe maiestatea sa şi îşi vârî
capul între umeri cu toatămodestia.
— Fiindcăveni vorba, spune-mi – întrebăCarol – te-a iertat cu adevărat
scumpul nostru Monck?
— Dacăm-a iertat? Nădăjduiesc căda, sire.
— Mde!... Păţ ania a fost cam crudă... Odds-fish! Să-l îndeşi într-o cutie,
ca pe un hering, pe însuşi capul revoluţ iei engleze! În locul dumitale, nu
m-aşsimţ i liniştit crezând căm-a iertat, cavalere!
— Dar, sire...
— Ştiu căMonck te numeşte prietenul lui... Numai căare un ochi prea
ascuţ it ca săn-aibăşi memorie, şi sprâncenele prea arcuite ca sănu fie şi
foarte mândru; ştii, grande supercilium 1.
"Va trebui săînvăţlatineasca, de buna seamă" – îşi zise în sinea lui
d'Artagnan.
— Uite ce – propuse regele încântat – vreau sămijlocesc împăcarea
dumneavoastră; voi căuta săfac în aşa fel ca...
D'Artagnan îşi muşcămustaţ a amarnic.
— Maiestatea voastrăîmi îngăduie să-i spun adevărul?
— Spune, cavalere, spune!
— Ei bine, sire, îmi faceţ i o spaimăcumplită... Dacămaiestatea voastră
pune la cale un asemenea lucru, aşa cum pare a dori săfacă, sunt un om
pierdut: ducele va pune săfiu ucis.
Regele izbucni într-un nou hohot de râs, care schimbăîn groazăspaima
lui d'Artagnan.
— Sire, fiţ i îndurător, făgăduiţ i-mi cămăveţ i lăsa sătratez singur
aceastăchestiune; şi dacănu mai aveţ i nevoie de serviciile mele...
— Nu, cavalere. Vrei săpleci? zise regele cu o veselie din ce în ce mai
neliniştitoare.
— Dacămaiestatea voastrănu mai are nimic să-mi ceară.
Carol redeveni aproape serios.
— Un singur lucru: sămergi şi s-o vezi pe sora mea, lady Henriette. Te
cunoaşte?
— Nu, sire; însă... un bătrân soldat ca mine nu poate fi ceva prea plăcut
pentru o prinţ esătânărăşi zburdalnică.
— Vreau, îţ i spun, ca sora mea săte cunoască; vreau ca, la nevoie, să
se bizuie pe dumneata.
— Sire, tot ceea ce-i este drag maiestăţ ii voastre va fi pentru mine sfânt.
— Bine... Parry! Vino, bunul meu Parry.
O uşălăturalnicăse deschise şi Parry intră, cu faţ a luminatăde
bucurie de îndatăce-l zări pe cavaler.
— Ce face Rochester? întrebăregele.
— E pe canal cu doamnele – răspunse Parry.
— Dar Buckingham?
— De asemenea.
— Nici nu se putea mai bine. Vei conduce pe cavaler ia Villiers... e
ducele de Buckingham, cavalere... şi îl vei ruga pe duce să-i prezinte pe
domnul d'Artagnan lady-ei Henriette.
Parry se înclinăşi-i zâmbi lui d'Artagnan.
 — Cavalere – continuăregele – aceasta este audienţ a dumitale de rămas
bun; pe urmă, vei putea porni la drum oricând vei voi.
— Sire, mulţ umesc!
— Dar cautăsăte împaci cu Monck.
— O, sire...
— Ştii căţ i-am pus la dispoziţ ie una din corăbiile mele?
— Dar, sire, măcopleşiţ i, şi nu voi primi niciodatăca ofiţ erii maiestăţ
ii
voastre săse oboseascăpentru mine.
Regele îl bătu uşor pe umăr.
— Nimeni nu se oboseşte pentru dumneata, cavalere, ci pentru un
ambasador pe care îl trimit în Franţ a şi căruia îi vei fi, sper, un bun tovarăş
de drum, căci îl cunoşti.
D'Artagnan privi înaintea lui mirat.
— E un anume conte de La Fère... acela pe care dumneata îl numeşti
Athos – adăugăregele, încheind convorbirea aşa precum o începuse,
printr-un hohot voios de râs. Adio, cavalere, adio! Iubeşte-mă, aşa cum te
iubesc şi eu!
Şi cu acestea, făcându-i un semn lui Parry spre a-l întreba dacănu
aşteaptăcineva în cabinetul alăturat, regele dispăru în acel cabinet,
lăsându-l locului pe cavalerul ce nu-şi mai putea stăpâni uimirea în urma
acestei audienţ e neobişnuite. Bătrânul îl apucăprietenos de braţşi îl
conduse spre grădinile palatului.

XXXV
PE CANAL

Pe canalul cu apele de un verde închis, mărginit de ghizduri de

marmură, pe care timpul îşi pusese peceţ ile sale negre, şi de smocuri de
iarbămoale, plutea cu toatămăreţ ia o barcălungăşi scundă, împodobităcu
armele Angliei şi având deasupra un baldachin, iar pe fund frumoase stofe
înflorate ce-şi târau ciucurii subţ iri prin apă. Opt vâslaşi, plecându-se domol
peste lopeţ i, o făceau săalunece pe canal cu încetineala plinăde graţ ie a
lebedelor, care, tulburate în împărăţ ia lor de trecerea bărcii, priveau de
departe splendoarea ce se legăna pe apăşi răspândea în jurul ei un zgomot
ciudat. Spunem zgomot, deoarece în barcăse aflau patru muzicanţ i cu
chitare şi lăute, doi cântăreţ i din gurăşi mai mulţ i curteni înveşmântaţ i în
aur şi pietre scumpe, care îşi arătau dinţ ii lor albi înadins, spre a fi pe placul
lady-ei Stuart, nepoata lui Henric al IV-lea, fiica lui Carol I, sora lui Carol al
II-lea, care ocupa, sub baldachinul acestei bărci, locul de onoare.
Noi o cunoaştem pe aceastătânărăprinţ esă; am văzut-o la Luvru
împreunăcu mama ei, lipsităde foc, lipsităde hrană, trăind din mila
bisericii şi a parlamentelor. Avusese deci, ca şi fraţ ii ei, parte de o tinereţ e
aspră; apoi, deodată, se trezise, din acest lung şi chinuitor vis, aşezatăpe
treptele unui tron, înconjuratăde curteni şi de linguşitori. Asemenea Mariei
Stuart la ieşirea din temniţ ă, năzuia către viaţ ăşi libertate, ba, mai mult
chiar, către putere şi bogăţ ie.
Lady Henriette, crescând, devenise una din acele frumuseţ i ce se
întâlnesc rar în lume şi pe care restauraţ ia, ce se înfăptuise atunci, o făcuse
celebră. Nenorocirea îi smulsese strălucirea mândriei, dar prosperitatea i-o
redase întocmai. Răspundea în jurul ei numai bucurie şi voie bună,
asemenea acelor flori de serăcare, uitate noaptea sub cea dintâi brumăa
toamnei, îşi lasăfruntea în jos, dar care, a doua zi, reîncălzite de atmosfera
în care s-au născut, se înalţ ădin nou, mai frumoase ca oricând.
 Lordul Villiers de Buckingham, fiul aceluia care a jucat un rol atât de
cunoscut în primele părţ i ale povestirii noastre, lordul Villiers de
Buckingham, cavaler chipeş, melancolic cu femeile, vesel cu bărbaţ ii, şi
Vilmot de Rochester, vesel cu amândouăsexele, stăteau în acest moment în
picioare, în faţ a lady-ei Henriette, şi căutau să-i smulgăfiecare privilegiul
unui surâs. Cât despre aceastătânărăşi frumoasăprinţ esă, rezematăpe o
pernăde catifea brodatăîn aur, cu mâinile lăsate săatârne molatic în apă,
ea asculta cufundatăîntr-o dulce visare muzicanţ ii care cântau, fărăsă-i
audă, şi-i auzea pe cei doi curtezani, fărăa avea aerul că-i ascultă. Şi asta
deoarece lady Henriette, aceastăfăpturăplinăde farmec, aceastăfemeie care
întrunea in fiinţ a ei graţiile Franţei îmbinate cu cele ale Angliei, nefiind încă
niciodatăîndrăgostită, era crudăîn cochetăria sa. Astfel, surâsul, acest nevi-
novat favor al tinerelor fete, nu-i flutura niciodatăpe obraz, iar dacăuneori
îşi ridica ochii, o făcea numai pentru a şi-i aţ inti cu atâta stăruinţ a asupra
unuia sau altuia dintre cavaleri, încât galanteria lor, oricât de îndrăzneaţ ăar
fi fost de obicei, se potolea deodatăşi devenea foarte sfielnică.
In vremea aceasta, barca aluneca pe apă, muzicanţ ii se întreceau pe ei
înşişi, iar cei doi curtezani începeau să-şi piardăsuflul, ca şi muzicanţ ii. De
altminteri, plimbarea i se părea fărăîndoialămonotonăprinţ esei, căci,
dintr-o dată, clătinându-şi capul a nemulţ umire, zise:
— Haide, destul, domnilor, săne întoarcem.
— Ah, doamnă– grăi Buckingham – suntem nespus de nefericiţ i că
n-am izbutit săfacem plăcutăalteţ ei voastre aceastăplimbare.
— Măaşteaptămama – răspunse lady Henriette – şi, pe urmă, v-o
mărturisesc deschis, domnilor, măplictisesc.
Şi în timp ce rostea aceastăfrazănemiloasă, prinţ esa încercăsă
mângâie cu o privire pe fiecare din cei doi tineri, ce păreau încremeniţ i de o
asemenea sinceritate. Privirea îşi atinse scopul, cele douăchipuri se
reînsufleţ iră, dar numaidecât, ca şi cum regala cochetăşi-ar fi spus că
fusese prea darnicăpentru nişte muritori de rând, făcu o mişcare, întoarse
faţ a de la cei doi vorbitori şi păru a se adânci într-o visare la care se vedea
limpede căei n-aveau nici o contribuţ ie. Buckingham îşi muşcăbuzele de
obidă, căci era îndrăgostit cu adevărat de lady Henriette şi, în aceastăcali-
tate, lua totul în serios. Rochester şi le muşcăde asemeni, dar cum spiritul
său avea mai multăputere asupra inimii, făcu asta numai pentru a-şi
înăbuşi un hohot răutăcios de râs. Prinţ esa, aşadar, îşi lăsăochii să-i
rătăceascăpe malul acoperit de iarbătăiatămărunt şi de flori, fărăsăse mai
uite la cei doi tineri. Chiar atunci îi zări de departe pe Parry şi pe d'Artagnan.
— Cine vine acolo? întrebăea.
Cei doi tineri îşi ridicarăprivirile cu iuţ eala unui fulger.
— Parry – răspunse Buckingham – Parry, şi-atîta tot.
— Iartă-mă– zise Rochester – dar e însoţ it de cineva, dupăcât mi se
pare.
— Da, aşa e – reluăprinţ esa cu un aer de mare plictiseală. Dar,
spune-mi, milord, ce înseamnăaceste cuvinte: "Parry, şi-atîta tot"?
— Înseamnă, doamnă– răspunse Buckingham înţ epat – căacest
credincios Parry, acest rătăcitor Parry, acest veşnic Parry nu reprezintă,
dupămine, mare lucru.
— Te înşeli, domnule duce; Parry, rătăcitorul Parry, cum ai spus, a
colindat lumea ca slujitor al familiei mele, şi ori de câte ori îl văd pe acest
bătrân, pentru mine e o mare bucurie.
Lady Henriette urma progresia obişnuităla femeile frumoase şi
îndeosebi la femeile cochete: trecea de la capriciu la mustrarea cea mai
neîndurătoare; galantul se lovise de capriciu, curtezanul trebuia săse plece
acum sub săgeţ ile mustrării. Buckingham se înclină, dar fărăa mai spune
ceva.
— E adevărat, doamnă– interveni Rochester, înclinându-se la rândul
său – căParry e o pildăde slujitor; dar, doamnă, nu mai e tânăr, iar noi nu
râdem decât atunci când vedem lucruri vesele. Este oare vesel un bătrân ca
el?
— Destul, milord – rosti sec lady Henriette – acest subiect de discuţ ie
mărăneşte. Apoi, ca şi cum şi-ar fi vorbit, ei însăşi, adăugă: E într-adevăr de
necrezut cum prietenii fratelui meu au atât de puţ in respect pentru servitorii
lui!
— Ah, doamnă– se tângui Buckingham – înalta, voastrăgraţ ie îmi
străpunge inima cu un pumnal înroşit în foc de propriile sale mâini.
— Ce vrea săspunăaceastăfrazărăsucităca un madrigal francez,
domnule duce? N-o înţ eleg.
— Ea înseamnă, doamnă, căvoi înşivă, atât de bună, atât de frumoasă,
atât de simţ itoare, aţi râs uneori, iertare, am vrut săspun aţ i zâmbit, în faţ a
flecărelilor fărănoimăale acestui preacumsecade Parry, pentru care alteţ a
voastrăse aratăastăzi de o atât de fermecătoare sensibilitate.
— Ei bine, milord – zise lady Henriette – dacăvoi fi greşit cumva în
aceastăprivinţ ă, rău faci cămi-o aminteşti. Şi se întoarse cu o mişcare de
nerăbdare. Acest bun Parry vrea să-mi vorbească, aşa cred. Domnule
Rochester, spune, te rog, sătragăla ţ ărm.
Rochester se grăbi sărepete porunca prinţ esei. Peste un minut, barca
atingea malul.
— Săcoborâm, domnilor – zise lady Henriette, luând braţ ul pe care i-l
oferea Rochester, cu toate căBuckingham era mai aproape de ea şi-l
întinsese pe al său.
Atunci Rochester, cu o mândrie rău ascunsă, ce străpunse inima
nefericitului Buckingham, o ajutăpe prinţ esăsăpăşeascăpeste mica punte
pe care oamenii din echipaj o aruncaserăde la barca regalăpânăla mal.
— Unde vrea sămeargăalteţ a voastră? întrebăRochester.
— Vezi foarte bine, milord, spre bunul Parry, care rătăceşte, cum
spunea milord Buckingham, şi măcautăcu ochii lui slăbiţ i din pricina
lacrimilor pe care le-a vărsat din pricina nenorocirilor noastre.
— Oh, ceruri sfinte – murmurăRochester – ce tristăe azi alteţ a voastră,
doamnă! Am într-adevăr credinţ a cănoi trebuie săapărem în ochii ei ca doi
zănatici caraghioşi.
— Vorbeşte în numele dumitale, milord – îl întrerupse Buckingham cu
ciudă. Eu îi displac în aşa măsurăalteţ ei sale, încât nu-i apar în nici un fel.
Nici Rochester, nici prinţ esa nu răspunseră; se observădoar călady
Henriette îl mâna pe cavalerul ei sămeargămai repede. Buckingham rămase
în urma lor şi se folosi de aceastăizolare spre a-şi vărsa năduful asupra
batistei sale de mătase, pe care, din trei muşcături furioase, o sfâşie în
bucăţ i.
— Parry, bunul Parry – strigăprinţ esa cu vocea ei dulce – vino aici; văd
cămăcauţ i, şi aştept.
— Ah, doamnă– zise Rochester, vrând săuşureze mâhnirea prietenului
său rămas, dupăcum am spus, în urmă– dacăParry n-o vede pe alteţ a
voastră, omul care vine dupăel e o călăuzădestul de bună, chiar pentru un
orb, căci, într-adevăr, are nişte ochi ce scânteiazăca focul; e ca un fanai cu
douăflăcări omul acesta.
— Luminând o foarte frumoasăşi foarte impunătoare înfăţ işare –
adaugăprinţ esa, hotărâtăsăi-o taie cu orice preţ .
Rochester înclinăcapul.
— Una din acele înfăţ işări bărbăteşti, de soldat, cum nu se întâlnesc
decât în Franţ a – adăugăprinţ esa cu stăruinţ a femeii care se ştie la adăpost
de ameninţ area oricărei replici.
Rochester şi Buckingham se privirăca pentru a-şi spune: "Ce i-a venit
oare?"
— Vezi, domnule Buckingham, ce vrea Parry – zise lady Henriette. Hai,
du-te!
Tânărul, care vedea în acest ordin o favoare, îşi recăpătăcurajul şi
alergăînaintea lui Parry, care, urmat de d'Artagnan, păşea cu încetineală
către aceastănobilăsocietate, Parry mergea încet din pricina vârstei lui;
d'Artagnan păşea domol şi cu nobleţ e, aşa cum se cuvenea săcalce un
d'Artagnan ce stăpânea o treime dintr-un milion, adicăfărăîngâmfare, dar şi
fărăsfială. Când Buckingham, punând multărâvnăca săîndeplinească
dorinţ ele prinţesei, care se oprise pe o bancăde marmurăca şi cum ar fi
obosit-o cei câţ iva paşi făcuţi, când Buckingham, ziceam, fu numai la câteva
picioare de Parry, acesta îl recunoscu îndată.
— Ah, milord – zise el, abia trăgându-şi sufletul – înălţ imea voastră
binevoieşte săîmplineascăporunca regelui?
— Ce poruncă, domnule Parry? întrebătânărul cu un fel de răceală
îmblânzitădoar de dorinţ a de a fi pe placul prinţ esei.
— Ei bine, maiestatea sa roagăpe înălţ imea voastrăsă-l prezinte pe
domnul lady-ei Henriette.
— Domnul, care anume? făcu ducele cu trufie.
D'Artagnan, se ştie, era uşor de întărâtat; tonul milordului Buckingham
nu-i plăcu de loc. II privi pe curtezan drept în ochi şi douăfulgere scânteiară
sub sprâncenele-i încruntate. Apoi, făcând o sforţ are săse stăpânească, zise
pe un ton vădit temperat:
— Domnul cavaler d'Artagnan, milord.
— Iartă-mă, domnule, dar acest nume e pentru mine un nume, şi-atîta
tot.
— Adică?
— Adicănu te cunosc.
— Eu sunt mai fericit ca dumneata, domnule – i-o întoarse d'Artagnan –
căci eu am avut onoarea săcunosc îndeaproape familia domniei tale şi
îndeosebi pe milordul duce de Buckingham, ilustrul dumitale părinte.
— Pe tatăl meu? făcu Buckingham. Într-adevăr, domnule, acum mi se
pare căîmi amintesc... Domnul cavaler d'Artagnan, ai spus?
D'Artagnan se înclină.
— În persoană– răspunse el.
— Iartă-mă, nu eşti cumva unul din acei francezi cu care tatăl meu a
avut anumite legături tainice?
— Întocmai, domnule duce, sunt unul din acei francezi.
— Atunci, domnule, dă-mi voie să-ţ i spun cămi se pare foarte ciudat că
tatăl meu, cât a trăit, n-a auzit niciodatăvorbindu-se de dumneata.
— Nu, domnule; a auzit însăvorbindu-se în clipa morţ ii; eu i-am făcut
cunoscută, prin valetul de camerăa! reginei Ana de Austria, vestea
primejdiei ce-l pândea; din păcate, vestea a ajuns prea târziu.
— Asta n-are nici o însemnătate, domnule – zise Buckingham. Înţ eleg
deci că, vrând săfaci cândva un bine părintelui, vii săceri acum ocrotirea
fiului.
— Mai întâi, milord – răspunse pe un ton înţ epat d'Artagnan – eu nu cer
ocrotirea nimănui. Maiestatea sa Carol al II-lea, căruia am avut marea cinste
de a-i face unele servicii (trebuie să-ţ i spun, domnule, cămi-am petrecut
viaţ a cu asemenea îndeletniciri), regele Carol al II-lea, aşadar, care doreşte
sămăonoreze cu înalta sa bunăvoinţ ă, a vrut săfiu prezentat lady-ei
Henriette, sora sa, căreia voi avea poate fericirea să-i fiu de folos în viitor. Or,
regele ştia cădomnia ta te găseşti în acest moment în preajma alteţ ei sale şi
m-a îndrumat către dumneata, prin mijlocirea lui Parry. Nu e deci nici un
mister. Nu-ţ i cer absolut nimic, iar dacănu socoţ i potrivit sămăprezinţ i
alteţei sale, voi avea mâhnirea sa mălipsesc de serviciul dumitale şi
îndrăzneala de a măprezenta singur.
— Cel puţ in, domnule – replicăBuckingham, care ţ inea săaibăultimul
cuvânt – cred cănu vei da înapoi în faţ a unei explicaţ ii pe care dumneata
singur ai provocat-o.
— Eu nu dau niciodatăînapoi, domnule – răspunse d'Artagnan.
— Dumneata trebuie săcunoşti atunci, de vreme ce ai avut legături
tainice cu tatăl meu, unele amănunte deosebite!
— Aceste legături sunt astăzi foarte îndepărtate de noi, domnule, căci
domnia ta nu te născuseşi încăpe vremea aceea, şi pentru câteva nenorocite
de diamante pe care le-am primit din mâinile sale şi le-am dus în Franţ a nu
merităîntr-adevăr osteneala sărăscolim atâtea amintiri.
— Ah, domnule – rosti cu însufleţ ire Buckingham, apropiindu-se de
d'Artagnan şi întinzându-i mâna – aşadar dumneata eşti! Dumneata eşti
omul pe care tatăl meu i-a căutat atât de mult şi care se putea aştepta la
atâtea din partea noastră!
— A aştepta... Într-adevăr, domnule, asta e tăria mea, şi toatăviaţ a am
aşteptat!
În acest timp, prinţ esa, văzând căstrăinul întârzie săvinăla ea, se
ridicase de pe bancăşi se apropiase.
— Acum, domnule – zise Buckingham – nu voi mai şovăi săfac
prezentarea pe care ai cerut săţ i-o fac. Apoi întorcându-se şi înclinându-se
în faţ a lady-ei Henriette, tânărul spuse: Doamnă, regele, fratele vostru,
doreşte ca eu săam cinstea de a prezenta alteţ ei voastre pe domnul cavaler
d'Artagnan.
— Pentru ca alteţ a voastrăsăaibăla nevoie un sprijin puternic şi un
prieten de încredere – adăugăParry.
D'Artagnan făcu o plecăciune.
— Mai ai şi altceva de spus, Parry? întrebălady Henriette, zâmbindu-i
lui d'Artagnan în timp ce i se adresa bătrânului servitor.
— Da, doamnă, regele doreşte ca alteţ a voastrăsăpăstreze cu sfinţ enie
în memoria sa numele şi să-şi aminteascăde meritul domnului d'Artagnan,
căruia maiestatea sa spune că-i datoreazăredobândirea regatului.
Buckingham, prinţ esa şi Rochester se privirăca uluiţ i.
— Asta – zise d'Artagnan – e o altămicătaină, pentru care, pe cât se
pare, nu măvoi lăuda faţ ăde fitil maiestăţ ii sale Carol al II-lea, aşa cum am
făcut-o faţ ăde dumneata cu diamantele acelea.
— Doamnă– spuse Buckingham – domnul îmi aminteşte pentru a doua
oarăo întâmplare care îmi aţ âţ ăîn aşa măsurăcuriozitatea, încât voi
îndrăzni săvăcer îngăduinţ a de a-l îndepărta o clipăde alteţ a voastră,
pentru a sta de vorbăcu el între patru ochi.
— Bine, milord – răspunse prinţ esa – dar adu-l cât mai repede înapoi
surorii pe acest prieten atât de credincios fratelui.
Şi luăbraţ ul lui Rochester, în timp ce Buckingham îl lua pe-al lui
d'Artagnan.
— Oh, povesteşte-mi, te rog, cavalere – zise Buckingham – toatăaceastă
întâmplare a diamantelor, pe care nimeni n-o cunoaşte în Anglia, nici măcar
fiul aceluia care i-a fost eroul.
— Milord, o singurăpersoanăavea dreptul . săpovesteascătoată
aceastăîntâmplare, cum i-ai spus, şi acela era tatăl dumitale; el a socotit de
cuviinţ ăsătacă, astfel căcer îngăduinţ a săfac la fel.
Şi d'Artagnan se înclinăcu o mişcare ce voia săarate cănici o stăruinţ ă
nu-l va putea abate de la aceastăhotărâre.
 — Dacă-i aşa, domnule – murmurăBuckingham – iartă-mă, te rog, că
am adus . vorba despre asta; şi dacăîntr-o zi voi veni şi eu în Franţ a...
Dar întoarse capul spre a se mai uita o datăla prinţ esă, care însănici
nu se gândea la el, fund sau lăsând săparăcăeste preocupatăde
convorbirea cu Rochester. Buckingham scoase un oftat.
— Ei bine? întrebăd'Artagnan.
— Spuneam cădacă, într-o zi, voi veni şi eu în Franţ a...
— Vei veni, milord – spuse d'Artagnan zâmbind – te asigur eu.
— Ce te face săcrezi asta?
— O, am un dar al meu ciudat de a prevesti; şi o datăce fac o
prevestire, rar se întâmplăsămăînşel. Aşadar, dacăvei veni în Franţ a?
— Ei bine, domnule, dumitale, căruia regii îi cer nepreţ uita prietenie
prin care îşi pot recâştiga coroanele, eu voi îndrăzni să-ţ i cer o părticicădin
acea mare îndatorare pe care ai arătat-o tatălui meu.
— Milord – răspunse d'Artagnan – fii încredinţ at cămăvoi socoti foarte
onorat dacă, acolo, vei binevoi să-ţ i aduci aminte căm-ai cunoscut aici. Iar
acum, îngăduie-mi... Şi întorcându-se către lady Henriette: Doamnă– zise el
– alteţa voastrăe fiicăa Franţ ei şi, în aceastăcalitate, nădăjduiesc săvă
revăd la Paris. Una din zilele mele fericite va fi aceea în care alteţ a voastră
îmi va da un ordin oarecare, pentru a-mi aduce aminte, mie, căn-aţ i uitat
recomandările augustului vostru frate.
Şi se înclinăîn faţa tinerei prinţ ese, care, cu o graţie intru totul
regească, îi întinse mâna săi-o sărute.
— Ah, doamnă– rosti în şoaptăBuckingham – ce trebuie săfac pentru
a obţ ine din partea alteţei voastre o asemenea favoare?
— Doamne, milord! răspunse lady Henriette. Întreabă-l pe domnul
d'Artagnan, el îţ i va spune.

XXXVI
CUM D'ARTAGNAN A SCOS, CA ZÂNA DIN POVESTE,
UN CASTEL DINTR-O LADĂDE BRAD

Cuvintele regelui privitoare la amorul propriu al lui Monck stârnirăîn

sufletul lui d'Artagnan temeri nu tocmai mărunte. Locotenentul stăpânise
toatăviaţ a lui marea artăde a-şi alege duşmanii, iar atunci când se nimerea
ca aceştia săfie neînduplecaţ i şi de neînfrânt, însemna cănu putuse, sub
nici un motiv, săfacăaltfel. Dar punctele de vedere se schimbămult de-a
lungul unei existenţ e. Totul e ca o lanternămagică, ale cărei privelişti ochiul
omenesc le preface de la an la an. De aici rezultăcă, între ultima zi a unui
an în care toate se vedeau în alb şi prima zi a celui următor, în care toate se
vor vedea în negru, nu se aflădecât răstimpul unei singure nopţ i.
D'Artagnan, atunci când plecase din Calais cu cei zece hojmalăi ai lui,
se temuse tot atât de puţ in căva avea de luptat cu Goliat, Nabucodonosor
sau Holofern, pe cât s-ar fi temut să-şi încrucişeze spada cu un recrut sau
săse ciorovăie cu vreo hangiţ ă. Semănase deci cu un şoim ce se repede în-
fometat asupra unui berbec. Dar un d'Artagnan sătul, un d'Artagnan bogat,
un d'Artagnan învingător, un d'Artagnan mândru de o izbândăatât de grea,
acest d'Artagnan avea prea mult de pierdut pentru a nu socoti bob cu bob
tot ceea ce putea să-i aducă, ceasul rău.
În timp ce se întorcea de la prezentarea sa în faţ a prinţesei, d'Artagnan
se gândea deci la un singur lucru, acela de a nu-l aţ âţa pe un om atât de
puternic ca Monck, un om pe care însuşi Carol îl lua cu binişorul, oricât era
el de rege; căci, abia restabilit, sprijinitul putea sămai aibăîncănevoie de
sprijinitor, şi prin urmare nu-i va putea refuza acestuia, la nevoie, mărunta
satisfacţ ie de a-l surghiuni pe d'Artagnan sau de a-l închide în vreun turn
din Middlesex, sau chiar de a-l face scăpat în apele mării pe ruta dintre
Dover şi Boulogne. Asemenea soiuri de satisfacţ ii sunt obişnuite între regi şi
viceregi, fărăa trage dupăele nici un fel de consecinţ e neplăcute. Nici nu era
măcar nevoie ca regele săaibăvreun amestec direct într-o asemenea
întâmplare prin care Monck ar căuta să-şi ia revanşa. Rolul regelui s-ar
putea mărgini pur şi simplu la acela de a-i ierta viceregelui Irlandei tot ceea
ce acesta va hotărî în privinţ a lui d'Artagnan. Pentru ca ducele de Albemarle
sărămânăcu cugetul împăcat, nu va fi nevoie de nimic altceva decât de un
te absolvo, aruncat în glumă, sau de semnătura lui Charles the King,
zgâriatăpe un petic de pergament; şi, cu aceste douăcuvinte rostite, sau cu
cele trei scrise, sărmanul d'Artagnan ar fi pentru vecie îngropat sub ruinele
propriei lui imaginaţ ii.
Şi apoi, lucru nu mai puţ in demn de îngrijorare pentru un om atât de
prevăzător cum era muşchetarul nostru, se vedea acum singur, căci
prietenia lui Athos nu părea de ajuns ca să-i aducăliniştea sufletească. De
bunăseamă, dacăar fi fost vorba de o împărţ ire egalăa loviturilor de spadă,
muşchetarul s-ar fi bizuit foarte mult pe tovarăşul său; dar în gingaşele
relaţii cu un rege, când un simplu capriciu al sorţ ii vitrege ar veni în
sprijinul actelor săvârşite de Monck sau de Carol al II-lea, d'Artagnan îl
cunoştea prea bine pe Athos pentru a şti dinainte căel va face cel mai
frumos elogiu al loialităţ ii supravieţ uitorului, mulţ umindu-se săverse şiroaie
de lacrimi la căpătâiul celui mort, chit cărăposatul era prietenul sau, şi să-i
întocmeascăapoi un epitaf răsunător, compus din superlativele cele mai
pompoase.
"De bunăseamă– îşi spunea gasconul, şi aceastăreflecţ ie era rezultatul
meditaţ iilor pe care le făcuse în sinea lui şi pe care noi le-am aşternut mai
sus – de bunăseamătrebuie sămăîmpac cu domnul Monck şi să-i smulg
dovada cănu se mai gândeşte nici pe departe la trecut. Dacă, ceea ce n-aş
vrea săse întâmple, el se aratăîncăgreoi şi nehotărât în privinţ a acestui
simţ ământ, atunci îi voi da banii lui Athos, să-i ducăde aici, iar eu voi
rămâne în Anglia atâta timp cât va fi nevoie, pânăvoi vedea în ce ape se
scaldă; apoi, cum am ochiul ager şi piciorul sprinten, la primul semn de
duşmănie, dispar, măascund la milordul Buckingham, care mi se pare un
diavol mai smerit şi căruia, drept răsplatăpentru găzduirea lui, îi voi spune
toatăpovestea aceea cu diamantele care nu mai poate săcompromităacum
decât pe o bătrânăregină, ce-ar putea săaparăcă, pe vremea când era
nevasta unei omizi ca domnul de Mazarin, fusese amanta unui chipeşsenior
ca Buckingham. Drace, am zis, şi acest Monck nu-mi va mai face atunci
nimic. Eh, ce straşnicăidee mi-a venit!"
Se ştie ca, în general, nu ideile erau acelea care îi lipseau lui
d'Artagnan. Astfel, în cursul acestui monolog şi în timp ce se încheie la toţ i
nasturii, pânăsub bărbie, nimic nu-i aţ âţ ămai mult imaginaţ ia ca aceste
pregătiri de luptăpe care romanii le numeau accinetica. Se duse într-un
suflet la locuinţ a ducelui de Albemarle. Fu introdus la vicerege cu o
repeziciune ce dovedea căera privit acolo ca unul din ai casei. Monck se afla
în cabinetul lui de lucru.
— Milord – îi spuse d'Artagnan, cu acea expresie de mare sinceritate pe
care gasconul ştia săşi-o întipăreascăpe faţ a-i plinăde şiretenie – milord,
am venit săcer o povaţ ăînălţ imii voastre.
Monck, tot atât de încheiat sufleteşte pe cât era antagonistul său
trupeşte, răspunse:
— Cere, dragul meu.
Şi chipul lui arăta o expresie nu mai puţ in deschisădecât aceea a lui
d'Artagnan.
— Milord, înainte de toate, făgăduiţ i-mi tainăşi îngăduinţ ă.
— Îţ i făgăduiesc tot ce vrei. Despre ce e vorba? Spune.
— Este, milord, căeu nu sunt prea mulţ umit de rege.
— Ah, aşa! Şi în ce privinţ ă, te rog, scumpul meu locotenent?
— În aceea cămaiestatea sa se deda uneori la glume foarte
compromiţ ătoare pentru slujitorii lui, şi gluma, milord, e o armăce răneşte
mult pe oamenii de spadăca noi.
Monck se strădui din răsputeri sănu-şi dea pe faţ ăgândurile;
d'Artagnan însăîl pândea cu o atenţ ie prea încordatăpentru a nu observa
apărând o uşoarăroşeaţ ăpe obrajii lui.
— În ceea ce măpriveşte – zise Monck cu aerul cel mai firesc din lume –
cu, unul, nu sunt împotriva glumelor, scumpe domnule d'Artagnan; soldaţ ii
mei ţ i-ar putea chiar spune căde multe ori, în tabără, ascultam cu
nepăsare, şi chiar cu oarecare plăcere, cântecele glumeţ e ce treceau din
armata lui Lambert într-a mea şi care, e de la sine înţ eles, ar fi indignat
urechile unui general ceva mai susceptibil decât mine.
— Oh, milord – făcu d'Artagnan – ştiu căsunteţ i un om desăvârşit, ştiu
căv-aţ i ridicat deasupra mizeriilor omeneşti, dar sunt glume şi glume, şi în
ceea ce măpriveşte, unele au darul de a măscoate din sărite mai mult decât
orice.
— Se poate şti care anume, my dear?
— Acelea care sunt îndreptate împotriva prietenilor mei sau împotriva
oamenilor pe care-i respect, milord.
Monck făcu o mişcare aproape neobservată, care lui d'Artagnan nu-i
scăpătotuşi.
— Şi întrucât – întrebăMonck – întrucât înţ epătura de ac care-l zgârie
pe altul poate săte gâdile pe dumneata? Povesteşte-mi asta, săvedem!
— Milord, am săv-o explic printr-o singurăfrază: e vorba de
dumneavoastră.
Monck făcu un pas către d'Artagnan.
— De mine? zise el.
— Da, şi tocmai asta nu-mi pot lămuri mie însumi; dar pesemne căeste
aici o neputinţ ăa mea. Cum poate avea regele inima săia peste picior un om
care i-a făcut atât de multe şi atât de mari servicii? Cui i-ar trece prin cap
că-i poate face plăcere săînvrăjbeascăun leu ca dumneavoastră, contra unei
biete gângănii ca mine?
— Nici eu nu înţ eleg asta – rosti Monck.
— Într-adevăr! în sfârşit, regele, care îmi datora o răsplată, putea sămă
răsplătească, fie şi ca pe un soldat, fărăsămai răscoleascăpovestea aceea
cu răscumpărarea, care văatinge direct, milord.
— Nu – făcu Monck, râzând – nu măatinge câtuşi de puţ in, ţ
i-o jur.
— Nu, în ceea ce măpriveşte pe mine, înţ eleg; măştiţ i, milord, sunt
atât de discret, încât pânăşi mormântul ar putea săparăflecar în
comparaţ ie cu mine; dar... Înţelegeţ i, milord?
— Ce săînţ eleg? se încăpăţ ânăsăspunăMonck.
— Dacăaltul ar cunoaşte taina pe care o cunosc eu...
— Ce taină?
— Eh, milord, acea nenorocitătainăde la Newcastle.
— A, milionul domnului conte de La Fère?
— Nu, milord, nu; acţ iunea îndreptatăcontra înălţ imii voastre.
— A fost bine pusăla cale, cavalere, asta e tot; trebuie sărecunosc.
Dumneata eşti un războinic şiret şi viteaz în acelaşi timp, ceea ce înseamnă
căîntruneşti însuşirile lui Fabius şi ale lui Hannibal. Deci, te-ai folosit de
mijloacele dumitale, de forţ ăşi viclenie; nu mai e nimic de spus despre asta,
decât căeu trebuia sămăapăr.
— Eh, ştiu asta, milord, şi nu măaşteptam la mai puţ in în privinţ a
nepărtinirii dumneavoastră; de aceea, dacăn-ar fi fost decât răpirea în sine,
la dracu! n-ar fi nimic; dar mai sunt...
— Ce mai sunt?
— Împrejurările în care s-a făcut aceastărăpire.
— Care împrejurări?
— Ştiţ i prea bine, milord, ce vreau sa spun.
— Nu, sămăbatăDumnezeu dacăştiu!
— E vorba de... Într-adevăr, e greu de spus.
— De ce e vorba?
— Ei bine, e vorba de blestemata aceea de ladă.
Monck se înroşi deodatătot.
— Pârlita aceea de ladă– continuăd'Artagnan – Iada aceea de brad,
ştiţi?
— Aha, mai căşi uitasem de ea.
— De brad – urmăiarăşi d'Artagnan – cu o deschizăturăpentru nas şi
pentru gură. Într-adevăr, milord, tot ce s-a întâmplat atunci mai
treacă-meargă; dar lada, lada! Hotărât lucru, era o glumăcât se poate de
proastă!
Monck se frământa în sinea lui, plin de năduf.
— Şi totuşi, dacăam făcut asta – reluăd'Artagnan – eu, un căpitan de
aventuri, este pentru că, foarte simplu, alături de acţ iunea puţ in cam
uşuraticăpe care am întreprins-o, dar pe care gravitatea situaţ iei o poate
scuza, la mine precumpănesc totdeauna prevederea şi chibzuinţ ă.
— O – făcu Monck – crede-măcăte cunosc bine, domnule d'Artagnan,
şi te preţ uiesc mult.
D'Artagnan nu-l slăbea nici o clipădin ochi, iscodind săafle ce se
petrecea în gândul generalului pe măsurăce vorbea.
— Dar nu e vorba de mine – zise el.
— Atunci, în fine, de cine e vorba? întrebăgeneralul, care începea să-şi
piardărăbdarea.
— E vorba de rege, care niciodatănu-şi va putea stăpâni limba.
— Dar, la urma urmelor, când o sămai aminteascăel de asta? zise
Monck, bâlbâindu-se.
— Milord – reîncepu d'Artagnan – nu văferiţ i, vărog, de un om care vă
vorbeşte atât de deschis, precum o fac eu. Aveţ i dreptul săvămanifestaţ i
susceptibilitatea, oricât de modestăar fi ea. Ce naiba, nu e un loc potrivit
pentru un om serios ca dumneavoastră, pentru un om care se joacă, aş
putea zice, cu sceptrele şi coroanele aşa cum se joacăun acrobat cu bilele;
nu e un loc potrivit pentru un om serios, zic, săfie închis într-o ladă,
asemenea unui obiect curios de istorie naturală; căci, în sfârşit, înţ elegeţi,
asta i-ar face săplesneascăde râs pe toţ i duşmanii dumneavoastră, şi
sunteţ i atât de mare, atât de nobil, atât de generos, încât meritaţ i mai mult.
Aceastătainăpoate face sămoarăde râs jumătate din speţ a omenească,
dacăv-ar înfăţ işa cineva închis în lada aceea. Or, nu se cuvine ca lumea să
râdăîn aşa hal de al doilea personaj al acestui mare regat.
Monck îşi pierdu cu desăvârşire firea la gândul ca ar putea fi vreodată
înfăţ işat în lada sa. Ridicolul, aşa cum atât de bine prevăzuse d'Artagnan,
avu asupra lui o înrâurire pe care nici sorţ ii războiului, nici setea de mărire,
nici teama de moarte nu putuserăsăo aibă.
"Bun – îşi zise gasconul – i-e frică; sunt salvat."
— Oh, cât despre rege – rosti Monck – săn-ai nici o grijă, domnule
d'Artagnan; regele nu va glumi cu Monck, ţ i-o jur!
Strălucirea ochilor săi fu prinsădin zbor de către d'Artagnan. Monck se
îmblânzise mai repede decât se aşteptase muşchetarul.
— Regele – adaugăel – e o fire prea nobilă, regele are o inimăprea mare
pentru a voi răul aceluia care îi face bine.
— O, fărăîndoială! strigăd'Artagnan. Sunt întru totul de părerea
dumneavoastrăîn ceea ce priveşte inima regelui, dar nu şi capul său; e bun,
dar e cam uşuratic.
— Regele nu va fi uşuratic cu Monck, fii fărăgrijă!
— Aşadar, nici dumneavoastrăn-aveţ i nici o grijă, milord?
— În aceastăprivinţ ă, cel puţ in, nu, nici una.
— Oh, văînţ eleg, sunteţ i liniştit în privinţ a regelui.
— Asta ţ i-am şi spus.
— Dar nu sunteţ i tot atât de liniştit în privinţ a mea?
— Credeam a-ţ i fi spus căam încredere în loialitatea şi în discreţ ia
dumitale.
— Fireşte, fireşte; dar mai gândiţ i-văşi la altceva...
— La ce sămăgândesc?
— La faptul căeu nu sunt singur, căam tovarăşi; şi ce tovarăşi!
— Oh, da, îi cunosc.
— Din nefericire, milord, şi ei văcunosc pe dumneavoastră.
— Ei şi?
— Ei sunt acolo, la Boulogne, şi măaşteaptă.
— Şi te temi de ceva?...
— Da, mătem căîn lipsa mea... La dracu! Dacăaşfi alături de ei, aş
răspunde de tăcerea lor.
— Aveam dreptate să-ţ i spun căprimejdia, dacăe vorba de vreo
primejdie, nu va veni din partea maiestăţ ii sale, oricât de înclinatăar fi ea
către glume, ci din partea tovarăşilor dumitale, cum singur ai spus... Săfii
batjocorit de un rege, mai merge, dar de nişte soldăţ oi bădărani... Goddam!
— Da, văînţ eleg, aşa ceva e de nesuportat; tocmai de aceea am venit să
văspun, milord: nu credeţ i căar fi mai bine săplec în Franţ a cât mai repede
cu putinţ ă?
— Desigur, dacăsocoţ i căprezenţ a dumitale...
— Se impune în faţ a acestor ticăloşi? O, de asta văasigur, milord!
— Dar prezenţ a dumitale nu va împiedica răspândirea zvonului, în
cazul când s-a şi dat în vileag ceva.
— O, nu s-a dat nimic în vileag, milord, văgarantez! Oricum, fiţ i
încredinţ at căsunt hotărât pentru un lucru.
— Care?
— Să-i zdrobesc capul primului care va fi scos o vorbăşi primului care
va fi auzit-o. Dupăaceea, măvoi întoarce în Anglia pentru a căuta un
adăpost şi poate o slujbăpe lângăînălţ imea voastră.
— Oh, întoarce-te, întoarce-te!
— Din nefericire, milord, nu văcunosc decât pe dumneavoastrăaici şi
mătem cănu văvoi mai găsi, sau cămăveţ i da uitării în înaltele sfere în
care văaflaţ i.
— Ascultă, domnule d'Artagnan – răspunse Monck – dumneata eşti un
gentilom încântător, plin de spirit şi de curaj; ţ i se cuvin toate fericirile de pe
lume; vino cu mine în Scoţ ia şi, ţ i-o jur, îţ i voi crea în viceregatul meu o
soartăpe care oricine o va pizmui.
— Oh, milord, aşa ceva e cu neputinţ ăîn ceasul de faţ ă! În timpul ce
urmează, am de îndeplinit o datorie sfântă: aceea de a veghea asupra gloriei
domniei voastre; trebuie săîmpiedic ca vreun răuvoitor sănu întunece în
ochii contemporanilor – şi, cine ştie? în ai posterităţ ii chiar – strălucirea
numelui vostru.
— Ai posterităţ ii, domnule d'Artagnan?
 — Eh, de bunăseamă! Este nevoie ca, în faţ a posterităţ ii, toate
amănuntele întâmplării aceleia sărămânăun mister; căci, presupuneţ i, vă
rog, căacea nenorocităpoveste cu lada de brad se va răspândi în lume; ei
bine, atunci se va spune nu căl-aţ i restabilit pe rege din loialitate, în
virtutea liberului vostru arbitru, ci căaţ i făcut-o în urma unui compromis
încheiat între amândoi la Scheveningen. Zadarnic aşmai încerca săarăt
cum s-au petrecut lucrurile, eu care o ştiu prea bine, nimeni nu măva
crede; toţ i vor crede căam primit şi eu partea mea din fripturăşi cămă
îndop cu ea.
Monck îşi încreţ i sprâncenele.
— Glorie, onoare, cinste – murmurăel – nu sunteţ i decât nişte vorbe
goale!
— Ceaţ ă– adăugăd'Artagnan – ceaţ ăprin care nimeni nu vede
niciodatălimpede.
— Ei bine, atunci du-te în Franţ a, scumpul meu domn – zise Monck.
Du-te şi, pentru ca Anglia săţ i se parămai primitoare şi mai plăcută,
primeşte o amintire din partea mea.
"Ce-o mai fi şi asta?" se întrebăd'Artagnan.
— Am pe malul râului Clyde – continuăMonck – o căsuţ ăascunsăîntre
copaci, un mic castel, cum se spune pe aici. Pe lângăaceastăcăsuţ ăse mai
aflăşi o sutăde pogoane de pământ; primeşte-le.
— O, milord...
— Te vei simţ i acolo ca la dumneata, şi acesta îţ i va fi adăpostul de care
îmi vorbeai adineauri.
— Văvoi fi prea îndatorat, milord! Drept săvăspun, mi-e ruşine.
— Nu, domnule – zise Monck cu un surâs uşor – nu, eu voi fi cel care îţ i
rămâne îndatorat. Şi, strângând mâna muşchetarului, adaugă: Voi pune să
se încheie actul de donaţ ie.
Apoi ieşi.
D'Artagnan îl privi cum se îndepărteazăşi rămase gânditor, ba chiar
foarte tulburat.
— În sfârşit – murmurăel – iată, orice s-ar zice, un om cumsecade. E
trist să-ţi dai seama cănumai din teamăfaţ ăde mine, iar nu din dragoste, a
făcut ceea ce a făcut, dar nu-i nimic, o să-i vinălui şi dragostea. Pe urmă,
dupăo clipăde meditare mai adâncă, adăugă: Hm! La ce bun? Nu-i decât un
englez!
Şi ieşi, la rândul lui, puţ in buimăcit dupăaceasta luptăîncordatăcu
generalul.
— Aşadar – îşi zise mai departe – iată-măproprietar... Dar cum dracu
săîmpart castelul acela cu Planchet? Poate doar să-i dau lui pământul şi eu
săpăstrez castelul, ori săia el castelul, în timp ce eu... Haidade! Domnul
Monck nu va îngădui în ruptul capului ca eu săîmpart cu un băcan o casă
în care a locuit el! E prea mândru ca săadmităasta! Dar, la urma urmei,
pentru ce atâta vorbă? Cădoar nu datorităbanilor asociaţ iei m-am ales cu
acest castel, ci numai deşteptăciunii mele; ca atare, e numai al meu.
Şi-acum, sămăîntâlnesc cu Athos.
Şi porni spre locuinţ a contelui de La Fère.

XXXVII
CUM D'ARTAGNAN RÂNDUI PASIVUL ASOCIAŢIEI
ÎNAINTE DE A-I STABILI ACTIVUL

— Hotărât lucru – îşi zise d'Artagnan – sunt în zodie bună. Steaua care
luceşte o datăîn viaţ a oricărui om, care a luat pentru Iov şi pentru Iros, cel
mai nenorocit dintre iudei şi cel mai sărac dintre greci, luceşte în sfârşit şi
pentru mine. Nu voi mai face prostii, voi căuta sătrag foloase; e şi vremea ca
să-mi vie mintea la cap!
Mâncăîn seara aceea, foarte bine dispus, cu prietenul său Athos, fără
a-i vorbi nimic de donaţ ia aşteptată, dar, în timp ce se ospătau, nu se putu
împiedica să-l întrebe totuşi pe amicul său câte ceva în legăturăcu
însămânţ atul, cu plantările, cu producţ ia în genere. Athos răspundea cu
bunăvoinţ ă, aşa cum făcea el întotdeauna. Se gândea căd'Artagnan voia
pesemne sădevinăproprietar de pământ; numai ca, în câteva rânduri, se
pomeni regretând voioşia atât de mare şi glumele atât de hazlii ale veselului
său tovarăşde odinioară. Într-adevăr, d'Artagnan, trăgând farfuria mai
aproape, începuse săscrie în grăsimea sleita de pe fundul ei tot felul de cifre
şi săfacănişte socoteli de-a dreptul impresionante.
Ordinul, sau mai bine zis îngăduinţ a de îmbarcare li se aduse chiar în
aceeaşi seară. În timp ce contele primea hârtia cu pricina, un alt trimis îi
înmâna lui d'Artagnan un mic sul de pergamente acoperite cu toate peceţ ile
prin care se consfinţ eşte în Anglia o proprietate de pământ. Athos îl
surprinse răsfoind pe furişaceste diferite acte ce statorniceau faptul
împroprietăririi. Prudentul Monck, alţ ii ar fi spus generosul Monck,
schimbase însădonaţ ia într-o vânzare şi recunoştea ca ar fi primit suma de
cincisprezece mii de lire drept preţal cumpărării.
Cel ce adusese hârtiile plecase. D'Artagnan continua săle citească
îndeaproape, în timp ce Athos îl privea zâmbind. D'Artagnan zări peste umăr
unul din zâmbetele acelea şi vârî numaidecât sulul de acte în tubuleţ ul lor.
— Iartă-mă– îngânăAthos.
— Oh, dar n-ai fost de loc indiscret, dragul meu – răspunse
locotenentul – voiam să...
— Nu, nu-mi spune nimic, te rog; ordinele sunt chestiuni atât de sfinte,
încât cel care le-a primit nu trebuie săspunăo vorbănici măcar fratelui, nici
măcar părintelui său. Astfel, eu care îţ i vorbesc şi care te iubesc mai mult
decât pe un frate sau pe un părinte, mai mult decât orice pe lume...
— În afarăde Raoul al tău!
— Pe Raoul îl voi iubi şi mai mult atunci când va fi un bărbat adevărat
şi când îl voi vedea căse afirmăîn deplinătatea caracterului şi a faptelor
sale... aşa cum te-am văzut pe tine, prietene.
— Spuneai, mi se pare, căai şi tu un ordin, şi cănu mi-l vei dezvălui şi
mie, aşa e?
— Da, dragăd'Artagnan.
Gasconul scoase un oftat.
— Era o vreme – zise el – când un asemenea ordin l-ai fi aruncat,
desfăcut, pe masăşi mi-ai fi spus: "D'Artagnan, citeşte mâzgălitura asta, ca
s-auzim şi noi, eu, Porthos şi Aramis".
— Ai dreptate... Oh, pe atunci eram plini de tinereţ e, de încredere, eram
la vârsta generoasăcând sângele porunceşte, sub năvala fierbinte a pasiunii!
— Ei bine, Athos, vrei să-ţ i spun vin lucru?
— Spune, prietene.
— Vremea aceea minunată, vârsta aceea generoasă, acea clocotire a
sângelui fierbinte sunt foarte frumoase, nu încape îndoială, însăeu nu le
regret câtuşi de puţ in. E întocmai ca timpul petrecut la şcoală... Am întâlnit
adesea câte un prost care mi se lăuda cu zilele acelea de pedepse, de vergi la
palmă, de coji de nuci sub genunchi şi altele... E ciudat, dar mie nu mi-au
plăcut astea niciodată; şi oricât de harnic şi de cumpătat aşfi fost (iar tu
ştii, Athos, dacăam fost), oricât de simplu aşfi părut în veşmintele mele,
totuşi nu m-am putut stăpâni sănu prefer broderiile lui Porthos în locul
tunicii mele flenduroase, care lăsa vântul săpătrundăprin ea iarna, şi
soarele vara. Vezi dar, prietene, voi fi totdeauna împotriva celui care spune
căpreferărăul în locul binelui. Or, în timpurile care s-au dus, totul a fost
rău pentru mine, atunci când fiecare lunăvenea cu o gaurăîn plus în pielea
mea şi în tunica mea, şi cu un scud mai puţ in în biata mea pungă; din acele
nemernice timpuri de clătinări şi bâjbâiri nu regret nimic, absolut nimic,
nimic, nimic, decât prietenia noastră; căci am în piept o inimă; şi, minune!
aceastăinimăn-a fost uscatăde vântul mizeriei care bătea prin găurile
mantalei mele, sau străpunsăde spadele de tot felul care pătrundeau prin
găurile sărmanei mele piei.
— Sănu regreţ i prietenia noastră– zise Athos – ea nu va muri decât o
datăcu noi. Prietenia e alcătuitămai ales din amintiri şi obişnuinţ e, şi dacă
adineauri ai făcut o micăsatirăla adresa prieteniei mele, fiindcăaşşovăi
să-ţi vorbesc despre misiunea mea în Franţ a...
— Eu?... O, ceruri sfinte! Dacăai şti, scump şi bun prieten, cât de puţ in
măintereseazăde la o vreme încoace toate misiunile din lume!
Şi, spunând acestea, strânse în mânăsulul de pergamente aflat în
buzunarul său.
Athos se ridicăde la masăşi chemăgazda să-i plăteascăbucatele
servite.
— De când sunt prietenul tău – zise d'Artagnan – eu n-am plătit
niciodatăo masă. Porthos adesea, Aramis câteodată, iar tu aproape
totdeauna erai cel care scotea punga de câte ori ne apropiam de sfârşitul
ospăţ ului. Acum sunt bogat şi vreau săîncerc şi eu săvăd dacăe cu
adevărat un eroism săplăteşti o masă.
— Încearcă– zise Athos, băgându-şi punga la loc în buzunar.
Cei doi prieteni pornirăapoi către port, nu fărăca d'Artagnan săse uite
mereu înapoi, spre a vedea dacăpreţ ioşii lui scuzi nu iau calea-ntoarsă.
Noaptea îşi întinsese vălul ei negru peste apele galbene ale Tamisei; se
auzeau scrâşnetele scripeţ ilor şi bufniturile butoaielor ce prevesteau fâşâitul
produs de întinderea pânzelor, fâşâit ce de atâtea ori făcuse săbatăinimile
muşchetarilor, atunci când ameninţ area mării era cea mai micădintre toate
cele pe care mergeau săle înfrunte. De data asta însăaveau săse îmbarce
pe o corabie mare, care-i aştepta la Gravesend, iar Carol al II-lea, totdeauna
plin de atenţ ii când era vorba de lucruri mărunte, pregătise unul din
iahturile sale, cu doisprezece oameni din garda lui scoţ iană, spre a face
onorul ambasadorului pe care-l trimitea în Franţ a. La miezul nopţ ii, iahtul
lăsăcălătorii pe puntea corăbiei, şi la ceasurile opt de dimineaţ ă,
ambasadorul şi prietenul său puneau din nou piciorul pe pământ, în portul
de la Boulogne.
În timp ce contele şi Grimaud se îngrijeau de cai pentru a porni de-a
dreptul la Paris, d'Artagnan dădu o fugăpânăla hanul unde, conform
ordinelor sale, trebuia să-l aştepte mica lui trupă. Domnişorii ăştia se
ospătau din belşug cu stridii, cu peşte şi cu rachiu aromat când d'Artagnan
se ivi în prag. Erau bine afumaţ i cu toţii, dar nici unul nu întrecuse încă
măsura. Un ura! puternic de bucurie îl întâmpinăpe căpitan la intrarea în
han.
— Iată-mă– zise d'Artagnan. Campania s-a terminat şi am venit sădau
fiecăruia adausul de soldăpe care l-am făgăduit.
Din ochii tuturor ţ âşnirăscântei.
— Fac rămăşag căn-a mai rămas nici o sutăde livre în chimirul celui
mai bogat dintre voi.
— Asta cam aşa e! răspunserătoţ i în cor.
— Domnilor – le spuse atunci d'Artagnan – iatăcel din urmăconsemn.
Tratatul de negoţa fost încheiat, datoritădibăciei noastre de a fi pus mâna
pe cel mai iscusit financiar al Angliei; căci, acum pot săvămărturisesc,
omul pe care a trebuit să-l răpim era vistiernicul generalului Monck.
Acest cuvânt – "vistiernic" – produse oarecare freamăt în rândul armatei
sale. D'Artagnan observăcănumai ochii lui Menneville nu dovedeau o
încredere deplină.
— Pe acest vistiernic – urmăd'Artagnan – l-am adus într-o ţ arăneutră,
în Olanda; acolo l-am pus săsemneze tratatul, apoi l-am dus eu însumi
înapoi la Newcastle şi, fiindcăa fost mulţ umit de felul cum ne-am purtat cu
el, fiindcălada de brad a fost mutatăde ici colo fărăzdruncinături şi a fost
căptuşităbine, ca săfie moale, i-am cerut o răsplatăpentru voi. Iat-o!
Şi aruncăun săculeţdestul de respectabil pe masă. Toţ i întinseră
deodatămâinile.
— O clipă, mieluşeilor – vorbi d'Artagnan. Dacăaici e o bogăţ ie, este
totodatăşi o poruncă.
— Ho-ho! murmurăgloata.
— Ne aflăm, prieteni, la o răspântie, unde se cere săavem, înainte de
toate, cap; ca săv-o spun pe şleau: ne aflăm între spânzurătoare şi Bastilia.
— Ho-ho! repetăcorul.
— E lesne de înţ eles. A trebuit să-i lămuresc generalului Monck de ce şi
cum a dispărut vistiernicul său; pentru asta a fost nevoie săaştept
restaurarea, în care aproape nimeni nu mai credea, a regelui Carol, unul din
prietenii mei...
Aci, adunarea încrucişăo privire de adâncămulţ umire cu privirea
deosebit de mândrăa lui d'Artagnan.
— Regele odatărestaurat, i l-am înapoiat lui Monck pe omul său de
afaceri, cam boţ it, e drept, dar, în sfârşit, i l-am dus înapoi viu şi nevătămat!
Atunci, generalul Monck, iertându-mă, căci m-a iertat, nu s-a putut
împiedica să-mi spunăaceste vorbe, pe care văcer şi vouăacum săvi le
întipăriţ i bine, aici, între ochi, sub bolta ţ estei: "Domnule, gluma e bună, dar
mie, fireşte, nu-mi plac glumele. Dacăvreodatăva fi săse scape vreo vorbă
despre ceea ce ai făcut (auzi, domnule Menneville?), fie de pe buzele
dumitale, fie de pe ale tovarăşilor dumitale, aflăcăam în regatul meu din
Scoţ ia şi Irlanda şapte sute patruzeci şi una de spânzurători de lemn de
stejar, prinse în cârlige de fier şi cu funiile unse proaspăt în fiecare
săptămână. Îi voi face cadou câte una din aceste spânzurători fiecăruia
dintre voi şi, bagăbine în cap, domnule d'Artagnan, a adăugat el (bagăbine
în cap şi dumneata, domnule Menneville!), îmi vor mai rămâne şapte sute
treizeci pentru plăcerile mele mai mărunte. În plus de asta..." '
— O, o! făcurăsimbriaşii. Mai e şi un "plus"?
— Un nenorocit de plus: "Domnule d'Artagnan, îi trimit regelui Franţ ei
tratatul încheiat, cu rugămintea de a-i închide pânăuna alta în Bastilia,
apoi de a mi-i expedia încoace pe toţ i aceia care au luat parte la răpire; şi
asta e o rugăminte pe care regele mi-o va îndeplini, fărădoar şi poate".
Un murmur de groazăporni de la toate colţ urile mesei.
— Da, da – făcu d'Artagnan – numai căacest vrednic domn Monck a
uitat un lucru, anume cănu ştie cum îl cheamăpe nici unul dintre voi; eu
singur văştiu numele, dar nu eu – cred cănu văîndoiţ i de asta! – voi fi acela
care săvătrădeze. La urma urmei, de ce aşface-o? Cât despre voi, presupun
cănu veţ i fi atât de neghiobi încât săvăpârâţ i unul pe altul, căci atunci
regele, ca săscape de grija de a văhrăni şi adăposti, văva trimite val-vârtej
în Scoţ ia, unde sunt cele şapte sute patruzeci şi una de spânzurători. Asta
este, domnilor! Şi acum nu mai am de adăugat nici un singur cuvânt la cele
pe care am avut cinstea de a vi le spune. Sunt pe deplin încredinţ at căm-aţ i
înţ eles bine, nu-i aşa, domnule Menneville?
— Bine de tot – mormăi acesta.
 — Şi-acum, scuzii! rosti d'Artagnan. Închideţ i toate uşile.
Zise şi desfăcu săculeţ ul de pe masă, din care se rostogolirăîndatămai
mulţ i scuzi de aur nou-nouţ i. Toţ i se aplecarărepede să-i culeagăde pe jos.
— Mai încet! strigăd'Artagnan. Nimeni sănu se mişte, o să-i adun eu
singur.
Şi-i adunăîntr-adevăr, apoi dădu fiecăruia câte cincizeci de scuzi
strălucitori, primind de la ei tot atâtea binecuvântări câte piese împărţ ise.
— Acum – le spuse el – dacăar fi cu putinţ ăsăvămai astâmpăraţ i şi
voi, dacăv-aţ i hotărî şi voi sădeveniţ i nişte burghezi cinstiţ i şi cumsecade...
— Asta e cam greu – bolborosi unul dintre ei.
— Şi pentru ce sădevenim, căpitane? întrebăaltul.
— Fiindcăv-aşmai putea regăsi cândva şi, cine ştie? v-aşmai fi miluit
din vreme în vreme cu câte o astfel de pomană...
Făcu apoi un semn către Menneville, care asculta totul cu multă
atenţ ie.
— Menneville – îi spuse el – vino cu mine. Adio, flăcăi! Nu vămai
amintesc cătrebuie săvăţ ineţ i gura!
Menneville ieşi dupăel, în timp ce strigătele de rămas bun ale celorlalţ i
se amestecau cu dulcele zornăit al aurului ce aluneca în buzunarele lor.
— Menneville – vorbi d'Artagnan când ajunserăîn stradă– tu nu eşti
prost, dar ia seama sănu devii! Nu-mi pari a fi omul care se sperie de
spânzurătorile lui Monck şi nici de Bastilia maiestăţ ii sale regele Ludovic al
XIV-lea, dar îmi faci cinstea de a părea căte temi de mine. Ei bine, ascultă:
la cea mai micăvorbăpe care-o vei slobozi, te voi ucide ca pe un pui de
găină. Pentru asta am în buzunar iertarea de păcat primităde la Sfântul
nostru părinte, papa.
— Văîncredinţ ez cănu ştiu absolut nimic, scumpe domnule
d'Artagnan, şi cătoate cele spuse de dumneavoastrăsunt pentru mine literă
de evanghelic.
— Ştiam căeşti un băiat deştept – zise muşchetarul – te-am cântărit de
acum douăzeci şi cinci de ani. Aceşti cincizeci de scuzi de aur, pe care ţ i-i
dau pe deasupra, dovedesc cât de mult te preţ uiesc. Ţine!
— Mulţ umesc, domnule d'Artagnan – bâigui Menneville.
— Cu suma asta poţ i sădevii un om foarte cinstit – adăugăd'Artagnan
cu tonul cel mai serios. Ar fi ruşinos ca o minte ca a ta şi un nume pe care
nu mai îndrăzneşti să-l porţ i săfie terfelite pentru totdeauna sub rugina
unei vieţ i mârşave. Catăsăfii om de treabă, Menneville, şi trăieşte un an de
zile cu aceşti o sutăde scuzi de aur, care sunt o răsplatăfrumoasă,
crede-mă: de douăori solda unui înalt ofiţ er. Peste un an, vino la mine şi, la
dracu! voi face ceva din tine.
Menneville jură, aşa cum făcuserăşi ceilalţ i, căva fi mut ca mormântul.
Şi totuşi, trebuie căcineva a vorbit, dar cum este neîndoios căaceasta n-a
făcut-o vreunul din cei nouătovarăşi, dupăcum este atât de sigur căn-a
făcut-o nici Menneville, rămâne de presupus căcel care a vorbit este
d'Artagnan însuşi, deoarece, în calitatea lui de gascon, el avea limba mult
mai aproape de buze. Căci, în sfârşit, dacăn-ar fi el, care altul ar putea să
fie? Şi cum s-ar explica atunci cătaina lăzii de brad, prevăzutăcu o mică
deschizăturăla un capăt, a putut săajungăla cunoştinţ a noastră, şi încă
într-un chip atât de amănunţ it, încât, dupăcum s-a văzut, am putut povesti
aici toatăîntâmplarea, pânăîn cele mai mici ascunzişuri? Ascunzişuri care,
de altminteri, aruncăo luminăpe cât de nouă, pe atât de neaşteptatăasupra
acestei părţ i din istoria Angliei, lăsatăpânăastăzi în umbrăde către toţ i
istoricii, aceşti iluştri confraţ i ai noştri.
 XXXVIII
UNDE SE VEDE CĂBĂCANUL FRANCEZ
A IEŞIT CU OBRAZUL CURAT
ÎNCĂDIN VEACUL AL XVII-LEA

Odatăsocotelile încheiate şi toate sfaturile date, d'Artagnan nu se mai

gândi decât săse vadăla Paris cât mai repede cu putinţ ă. Athos, la rândul
său, era dornic săse întoarcăla casa lui şi săse odihneascăpuţ in. Oricât de
întregi ar rămâne sufletul şi trupul dupăoboselile călătoriei, omul pornit la
drum simte cu plăcere, la capătul zilei, chiar atunci când ziua a fost
frumoasă, cănoaptea îi va aduce dulceaţ a somnului. De aceea, călărind
alături, de la Boulogne la Paris, cei doi prieteni, fiecare adâncit în lumea
gândurilor lui, nu vorbirădespre lucruri atât de însemnate încât sămerite
osteneala de a le mai povesti cititorului: şi unul şi altul, furaţ i de visurile
proprii şi făurind planuri de viitor deosebite între ele, căutau mai ales să
scurteze drumul, grăbind paşii cailor. În seara celei de a patra zile de la
plecarea lor din Boulogne, Athos şi d'Artagnan ajunserăla barierele
Parisului.
— Încotro o apuci acum, scumpe prietene? întrebăAthos. Eu măduc
de-a dreptul la hanul unde trag de obicei.
— Iar eu de-a dreptul la asociatul meu.
— La Planchet?
— Ei, Doamne, da: la "Drugul de Aur".
— Am rămas înţ eleşi căne vom mai revedea, nu-i aşa?
— Dacămai rămâi la Paris, da; căci eu voi rămâne aici.
— Nu. Dupăce-l voi îmbrăţ işa pe Raoul, căruia i-am dat întâlnire la
mine, la han, voi pleca fărăîntârziere spre La Fère.
— Ei bine, adio, atunci, scump şi desăvârşit prieten!
— La revedere, mai degrabă, căci la urma urmelor nu ştiu de ce n-ai
veni sălocuieşti cu mine la Blois. Iată-te liber acum, iată-te bogat; îţ i vei
cumpăra, dacăvrei, o micăproprietate în apropiere de Cheverny sau pe
lângăBracieux. Într-o parte, vei avea cele mai frumoase păduri din lume,
care se întind pânăla acelea din Chambord; în cealaltă, bălţ i ce-ţ i încântă
ochiul. Tu care iubeşti vânătoarea şi care, vrând-nevrând, eşti poet, ai să
găseşti acolo, scumpe prieten, fazani, cârstei şi lişiţ e, fărăsămai vorbim de
minunatele apusuri de soare şi de plimbările cu barca ce i-ar face săviseze
chiar pe Nemrod şi pe Apolo însuşi. Pânăla cumpărare, ai putea săstai la
mine în La Fère, şi acolo ne vom duce săprindem ţ arce în viţ a de vie, aşa
cum făcea regele Ludovic al XIII-lea. E o ocupaţ ie plăcutăpentru nişte
bătrânei ca noi.
D'Artagnan strânse cu multăcăldurămâinile lui Athos.
— Scumpul meu conte – zise el – nu-ţ i spun încănici da, nici nu.
Lasă-măsă-mi petrec la Paris timpul ce-mi este de trebuinţ ăca săpun în
rânduialătoate treburile mele de aici şi sămăobişnuiesc pe încetul cu greul
şi strălucitorul gând ce-mi apasăcreierul şi aproape cămăcovârşeşte. Sunt
bogat, bine zici, dar de aici şi pânăla a mădeprinde cu bogăţ ia, măcunosc
îndeajuns, e o cale lungăşi voi fi un animal nesuferit. Or, n-am ajuns încă
atât de nătâng, încât sănu mai ştiu ce vorbesc în faţ a unui prieten ca tine,
Athos. Haina e frumoasă, haina e brodatăcu aur, dar a nouăşi măstrânge
la subţ iori.
Athos zâmbi.
— Fie – murmurăel. Dar în legăturăcu aceastăhaină, Vrei să-ţ i dau un
sfat, dragăd'Artagnan?
— Oh, foarte bucuros.
 — N-ai săte superi de loc?
— Fii serios!
— Atunci când bogăţ ia se abate asupra cuiva la ani târzii şi pe
neaşteptate, cel în cauză, spre a nu se pierde cu firea, e bine săfie zgârcit,
adicăsănu cheltuiascămai mulţ i bani decât ar fi avut înainte, sau săfie
risipitor şi săfacăatâtea datorii încât săredevinăsărac.
— O, dar ceea ce-mi spui tu acum seamănăa sofism, scumpul meu
filozof.
— Nu cred. Vrei săfii zgârcit?
— Nu, păcatele mele! Am fost pe când n-aveam nimici S-o mai
schimbăm!
— Atunci fii risipitor.
— Nici asta, la naiba! Datoriile măîngrozesc. Creditorii sunt pentru
mine ca dracii din iad care-i răsucesc pe osândiţ i în frigare, şi cum răbdarea
nu e însuşirea mea de căpetenie, sunt ispitit să-i frec eu pe ei.
— Eşti omul cel mai înţ elept pe care-l cunosc şi tu n-ai nevoie să
primeşti sfaturi de la nimeni. Nebuni sunt aceia care ar crede căte-ar putea
povăţ ui cu ceva. Dar, nu suntem oare în strada Saint-Honoré?
— Ba da, Athos.
— Uite, acolo, la stânga, căsuţ a aceea lungăşi albăe hanul unde
locuiesc eu. Observi căn-are decât douăcaturi. Eu stau la primul; celălalt e
închiriat unui ofiţ er pe care slujba îl ţine departe opt sau nouăluni pe an,
astfel căsunt singur în toatăcasa, aşa cum sunt la conacul meu, numai că
aici măcostăbani.
— Oh, cât de bine ştii săte descurci tu în viaţ ă, Athos! Ce ordine şi ce
lărgime! Iatăce mi-ar plăcea şi mie. Dar, ce vrei, ăsta e un dar din naştere,
nu se învaţ ă.
— Linguşitorule! Haide, rămâi cu bine, scumpul meu prieten. Ascultă,
aminteşte-i despre mine lui musiu Planchet; a rămas acelaşi băiat isteţ , nu-i
aşa?
— Şi acelaşi om inimos, Athos. Adio!
Se despărţ iră. În tot timpul acestei convorbiri, d'Artagnan nu slăbise
nici o clipădin ochi un cal de povarăîn samarele căruia, sub un braţde fân,
erau ascunse săculeţ ele, dimpreunăcu celelalte lucruri ale lui. La
Saint-Merri băteau ceasurile nouăseara; vânzătorii lui Planchet tocmai în-
chideau prăvălia. La colţ ul străzii Lombarzilor, d'Artagnan opri, sub o
streaşină, călăuza care ducea de hăţcalul cu samare şi chemăun simbriaş
de-al lui Planchet, lăsându-i în pazănu numai cei doi cai, dar şi călăuza;
dupăaceea intrăla băcan, care abia se ridicase de la masăşi, într-o odaie
alăturată, cerceta cu o anumităînfrigurare calendarul pe care, în fiecare
seară, trăgea câte o linie neagrăpeste ziua ce trecuse. În clipa când, după
obiceiul lui zilnic, Planchet ştergea, oftând, cu vârful penei, ziua ce se
scursese, d'Artagnan bătu cu talpa în pragul uşii, făcând să-i sune pintenul
de fier.
— Ah, Doamne! strigăPlanchet.
Vrednicul băcan nu putu rosti nici un cuvânt mai mult: îl vedea în faţ a
lui pe asociatul său. D'Artagnan intră, încovoiat de spate, cu o înfăţ işare
posomorâtă. Gasconul îşi avea planul său în legăturăcu Planchet.
"Doamne sfinte! îşi spuse în sinea lui băcanul, uitându-se la călător. E
tare amărât!"
Muşchetarul se aşezăpe un scaun.
— Scumpe domnule d'Artagnan – bâigui Planchet, sub povara unei
pârdalnice bătăi de inimă– iată-văîntors! Dar cu sănătatea?
— Destul de bună, Planchet, destul de bună– răspunse d'Artagnan,
scoţ ând un oftat.
 — Nădăjduiesc căn-aţ i fost rănit, nu-i aşa?
— Eh!
— Da, văd căexpediţ ia a fost grea – adăugăPlanchet din ce în ce mai
îngrijorat.
— Destul de grea – mormăi d'Artagnan.
Un fior îl străbătu prin tot trupul pe Planchet.
— Aşbea ceva – zise muşchetarul, ridicându-şi istovit capul.
Planchet alergăel însuşi la dulap şi-i aduse lui d'Artagnan un pahar
mare cu vin. D'Artagnan se uităla sticlă.
— Ce vin e ăsta? întrebăel.
— Vai, vinul care văplace mult, domnule – răspunse Planchet. E vinul
acela vechi de Anjou, care într-o zi era săne coste atât de scump pe toţ i.
— Ah! murmurăd'Artagnan cu un zâmbet trist. Ah, bietul meu
Planchet, merit eu oare sămai beau un vin bun?
— Vai de mine, scumpul meu stăpân! exclamăPlanchet, cu o sforţ are
supraomenească, în timp ce încordarea muşchilor feţ ei, paloarea şi tremurul
ce-l cuprinsese trădau cea mai vie nelinişte. Vai, am fost şi eu soldat, prin
urmare am curaj; nu măţ ineţ i pe ghimpi, domnule d'Artagnan: bănuţ ii
noştri s-au dus, aşa-i?
D'Artagnan, înainte de a răspunde, tăcu un răstimp, şi acest răstimp
băcanului i se păru un veac, cu toate cătăcerea muşchetarului nu ţ inu
decât atât cât săse răsuceascăpe scaun.
— Şi dacăar fi aşa – rosti el cu încetineală, clătinându-şi capul de sus
în jos – ce-ai spune, sărmanul meu prieten?
Planchet, din palid cum era, se îngălbeni ca ceara. S-ar fi zis că-şi
înghiţ ise limba, atât de mult i se umflase gâtlejul, atât de mult i se înroşiseră
ochii.
— Douăzeci de mii de livre! murmurăel. Douăzeci de mii de livre, nu
mai puţ in!...
D'Artagnan, cu gâtul îndoit, cu picioarele întinse, cu braţ ele fleşcăite,
părea o statuie a Descurajării. Planchet lăsăsă-i scape un suspin, smuls din
cutele cele mai adânci ale rărunchilor.
— Bine – bâigui el – acum înţ eleg totul. Dar săfim bărbaţ i. S-a sfârşit,
s-a sfârşit, n-ai ce-i face! Mulţ umiţ i cerului căaţ i scăpat cu viaţ ă, domnule.
— Fireşte, e mare lucru viaţ a, de bunăseamă; dar, pânăuna alta, sunt
ruinat, ruinat!
— Ce naiba, domnule! îl încurajăPlanchet. Chiar dacă-i aşa, nu trebuie
sădeznădăjduim pentru atâta lucru; văveţ i face băcan, laolaltăcu mine; vă
fac părtaşla negoţ ul meu; o săîmpărţ im câştigul pe din două, iar când nu
va fi câştig, ei bine, vom împărţ i migdalele, stafidele şi prunele uscate, şi vom
ronţ ăi împreunăcel din urmăsfert de caşcaval de Olanda.
D'Artagnan nu se mai putu preface multăvreme.
— La dracu! strigăel, mişcat pânăîn adâncul sufletului. Eşti un băiat
minunat, pe cinstea mea, Planchet! Spune, n-ai căutat sămăamăgeşti
cumva? N-ai văzut colo, la colţ ul străzii, sub streaşinăaceea, calul meu cu
săculeţ ii doldora?
— Care cal? Ce săculeţ e? făcu Planchet, a cărui inima se strânse
deodatăla gândul căd'Artagnan înnebunise cu totul.
— Ei, săculeţ ii englezeşti, la dracu! întări d'Artagnan, luminându-se la
faţă, plin de bucurie.
— Ah, Doamne! îngânăPlanchet, retrăgându-se din faţ a ochilor lui
d'Artagnan, care dogoreau ca focul.
— Netotule! strigăd'Artagnan. Măcredeai nebun, care va săzică. Şi
când colo, niciodată, îţ i spun, niciodatăn-am avut capul mai teafăr şi inima
mai voioasă. La săculeţ ii noştri, Planchet, la săculeţ i!
 — Dar care săculeţ i, Doamne, iartă-mă?
D'Artagnan îl împinse pe Planchet la fereastră.
— Colo, sub streaşinăaceea, vezi un cal?
— Da.
— Este cu spinarea încărcată?
— Da, este.
— Îl vezi pe unul din băieţ ii tăi de prăvălie vorbind cu însoţ itorul meu?
— Da, da, îl văd.
— Ei bine, tu ştii cum îl cheamăpe băiatul acela, fiindcăe de la tine din
prăvălie. Ia cheamă-l.
— Abdon! Abdon! strigăPlanchet de la fereastră.
— Adu calul încoace – îi şopti d'Artagnan.
— Adu calul încoace! zbierăPlanchet.
— Acum, zece livre însoţ itorului – zise d'Artagnan cu tonul de care s-ar
fi folosit săcomande un atac – doi băieţ i ca săaducăsus cei dintâi doi
săculeţ i, doi pentru ceilalţ i doi din urmă, şi... iute! La dracu, sămeargătotul
strună!
Planchet se repezi pe scări, ca şi cum un diavol l-ar fi ciupit de călcâie.
Peste o clipă, băieţ ii de prăvălie urcau treptele, încovoiaţ i sub greutatea din
spinare. D'Artagnan îi trimise apoi la culcare, încuie uşa cu grijăşi,
adresându-se lui Planchet, care părea la rândul lui căînnebunise, zise:
— Acum, noi amândoi!
Şi întinse pe podea o păturămare, peste care deşertăprimul săculeţ .
Acelaşi lucru îl făcu Planchet cu al doilea; apoi d'Artagnan, nerăbdător, îl
spintecăpe al treilea cu cuţ itul. Când Planchet auzi zornăitul tulburător al
aurului şi arginţ ilor, când văzu revărsându-se din sac scuzii strălucitori care
se zbăteau ca peştii aruncaţ i din plasă, simţ ind cămormanul de piese
roşcate sau argintii creştea mereu ca un val şi-l cuprindea pânăla glezne, îl
apucăameţ eala, se împletici, se răsuci în jurul lui ca un om lovit de trăsnet
şi se prăvăli cu toatăgreutatea peste grămada de bani, pe care trupul lui, în
cădere, o făcu săse împrăştie, cu un scrâşnet de nedescris.
Planchet, sugrumat de bucurie, îşi pierduse cunoştinţ a. D'Artagnan îi
aruncăun pahar de vin alb peste faţ ă, ceea ce-l readuse numaidecât în
simţ iri pe băcan.
— Ah, Doamne! Ah, Doamne! Ah, Doamne! murmurăPlanchet,
ştergându-şi de vin mustaţ a şi barba.
Pe vremea aceea, întocmai ca şi astăzi, băcanii purtau mustăţ i de
cavaleri şi bărbi de lăncieri; în schimb, scăldarea în bani, destul de rarăîncă
de pe atunci, a devenit astăzi aproape necunoscută.
— La dracu! strigăD'Artagnan. Sunt aici o sutăde mii de livre pentru
dumneata, domnule asociat. Ia-ţ i partea dumitale, dacănu te superi; eu o
voi lua pe a mea.
— Oh, frumoasăsumă, domnule d'Artagnan, frumoasăsumă!
— Cu o jumătate de ceas mai înainte, îmi părea rău pentru partea ce ţ i
se cuvine; acum însănu-mi mai pare rău, căci tu eşti un băcan cumsecade,
Planchet. Haide săîncheiem socoteala în mod cinstit, fiindcă, dupăcum se
spune, socoteala bunăîţ i aduce un prieten bun.
— O, dar povestiţ i-mi mai întâi toatăîntâmplarea – zise Planchet – ea
trebuie săfie mult mai frumoasădecât banii aceştia.
— Pe legea mea – răspunse d'Artagnan, netezindu-şi mustaţ a – nu zic
nu, şi dacăvreodatăistoricul se va gândi la mine când va vorbi despre
aceastăîntâmplare, va putea săspunăcănu s-a adăpat la un izvor prost.
Ascultădar, Planchet, vreau să-ţ i povestesc totul.
— Iar eu voi face între timp grămăjoare – zise Planchet. Începeţ i,
scumpul meu stăpân.
 — Săvezi... – începu d'Artagnan, potrivindu-şi răsuflarea.
— Una – numărăPlanchet, strângând prima grămăjoarăde bani.

XXXIX
JOCUL DOMNULUI DE MAZARIN

Într-unul din vastele saloane ale Palatului Regal, cu pereţ ii îmbrăcaţ i

într-o catifea întunecatăpe care sclipeau cadrele aurite ale unui mare
număr de tablouri minunate, se vedea, în seara însăşi a sosirii celor doi
francezi, toatăcurtea adunatăîn faţ a alcovului domnului cardinal Mazarin,
care pregătise o searăde jocuri în cinstea regelui şi a reginei.
Un mic paravan despărţ ea trei mese, aşezate într-un colţal încăperii. La
una din aceste mese se aflau regele şi cele douăregine. Ludovic al XIV-lea,
aşezat în faţ a tinerei regine, soţ ia lui, îi zâmbea cu o expresie de foarte reală
fericire. Ana de Austria ţ inea cărţ ile cu dosul spre cardinal şi nora sa o ajuta
la joc, atunci când nu-i zâmbea soţ ului ei. Cât despre cardinal, care stătea
culcat, cu o înfăţ işare foarte slăbită, foarte obosită, jocul lui îl făcea contesa
de Soissons, iar el urmărea doar îndeaproape cărţ ile, cu o privire plinăde
patimăşi lăcomie.
Cardinalul fusese sulemenit de Bernouin; dar roşul care-i strălucea
numai în pomeţ ii obrajilor făcea sa iasăşi mai mult la ivealăpaloarea
bolnăvicioasăa restului figurii şi galbenul lucios al frunţ ii. Singuri ochii
aveau o sclipire mai vie, şi asupra acestor ochi de bolnav se aţ inteau din
când în când privirile neliniştite ale regelui, ale reginelor şi ale curtenilor.
Adevărul este căacei ochi ai lui signor Mazarin erau stelele mai mult
sau mai puţ in strălucitoare în care Franţ a veacului al XVII-lea îşi citea
destinul în fiecare searăşi în fiecare dimineaţ ă.
Monseniorul nici nu câştiga, nici nu pierdea; nu era deci nici vesel, nici
trist. Asta era însăo stare în care Ana de Austria, plinăde compătimire
pentru el, nu voia să-l lase prea multăvreme; dar pentru a-i stârni
bolnavului vreo tresărire mai puternică, ar fi trebuit ca ea săcâştige sau să
piardă. Săcâştige ar fi fost primejdios, căci atunci Mazarin şi-ar fi schimbat
nepăsarea într-o schimonosire dezgustătoare a feţ ei; săpiardăera de
asemenea primejdios, fiindcăar fi trebuit săse lase înşelată, şi atunci
infanta, care urmărea jocul soacrei sale, fărăîndoialăcăar fi ţ ipat prea tare
de bucurie pentru Mazarin.
Folosindu-se de aceastălinişte, curtenii vorbeau cu însufleţ ire între ei.
Domnul de Mazarin, dacăse întâmpla săfie în toane bune, era un prinţ
îngăduitor, şi el, care nu oprea pe nimeni săcânte atunci când cineva
câştiga, nu era într-atât de tiran încât să-i opreascăpe alţ ii săvorbească
atunci când cineva se hotăra săpiardă. Aşadar, toatălumea vorbea. La
prima masă, tânărul frate al regelui, Filip, duce de Anjou, îşi privea chipul
drăgălaşîn oglinda unei cutiuţ e. Favoritul său, cavalerul de Lorraine,
sprijinit de fotoliul Prinţ ului, asculta cu o tainicăinvidie pe contele de
Guiche, alt favorit al lui Filip, care povestea, în termeni aleşi, diferitele
schimbări întâmplate în viaţ a regelui aventurier Carol al II-lea. Amintea, ca
pe nişte evenimente demne de un basm, toate rătăcirile lui prin Scoţ ia,
spaimele ce-l urmăreau când partidele vrăjmaşe se ţ ineau dupăel, nopţ ile
petrecute căţ ărat prin copaci, zilele când răbda de foame şi lupta din greu.
Încetul cu încetul, soarta acestui rege năpăstuit atrase în aşa chip atenţ ia
ascultătorilor, încât jocul începu sălâncezeascăchiar şi la masa regală, iar
tânărul rege urmărea îngândurat, cu privirea rătăcită, fărăsăparăcăle dă
vreo însemnătate, cele mai mici amănunte ale acestei odisei, foarte pitoresc
povestite de contele de Guiche.
Contesa de Soissons îl întrerupse pe povestitor.
— Mărturiseşte, conte, căînfloreşti totul – zise ea.
— Doamnă, repet ca un papagal ceea ce mi-au povestit şi mie diferiţ i
englezi. Aşspune chiar, spre ruşinea mea, căreproduc întocmai vorbele lor,
ca o copie.
Ludovic al XIV-lea îşi înălţ ăcapul ce arăta înţ elepciune şi mândrie.
— Doamnă– rosti el cu un glas studiat, ce trăda încăpe copilul sfios –
domnul cardinal văva spune că, pe vremea când eram minor, treburile
Franţ ei erau lăsate în voia întâmplării... şi cădacăaşfi fost mai vârstnic şi
silit săpun mâna pe spadă, aşfi făcut-o adesea ca să-mi apăr masa de
seară.
— SlavăDomnului – vorbi cardinalul, care deschidea pentru întâia oară
gura – maiestatea voastrăexagerează, căci hrana i-a fost totdeauna pregătită
la vreme, împreunăcu aceea a slujitorilor săi.
Regele roşi.
— Oh! strigăFilip de la locul unde şedea şi fărăa înceta săse privească
în oglindă. Eu mi-amintesc căodată, la Melun, nu fusese pregătităhrana
pentru nimeni, şi regele s-a ospătat cu douătreimi dintr-o bucatăde pâine,
lăsându-mi mie cealaltătreime.
Toatăadunarea, văzându-l pe Mazarin zâmbind, începu sărâdă. Regii
pot fi măguliţ i cu amintirea unei suferinţ e din trecut, aşa cum sunt măguliţ i
cu speranţ a într-o fericire din viitor.
— Aşa a fost scris, ca totdeauna coroana Franţ ei sărămânăpe capul
regilor, dar săcadăde pe acela al regelui Angliei – se grăbi săadauge Ana de
Austria. Şi dacăaceastăcoroanăs-a clătinat uneori, căci se întâmplăadesea
ca tronurile săse cutremure, cum se cutremurăşi pământul, de fiecare
dată, zic, când revoluţ ia venea cu ameninţ ările ei, o frumoasăizbândă
readucea liniştea,
— Cu câteva odoare în plus la coroană– completăMazarin.
Contele de Guiche tăcu; regele îşi mângâie obrazul şi Mazarin schimbă
o privire cu Ana de Austria, ca spre a-i mulţ umi pentru cele spuse.
— Asta n-are nici o însemnătate – zise Filip, netezindu-şi părul. Vărul
meu Carol nu e frumos, dar e foarte viteaz şi s-a bătut ca un adevărat ostaş,
iar dacăurmeazăsăse batăaşa şi mai departe, nu încape îndoialăcăva
sfârşi prin a câştiga o bătălie... ca la Rocroy.
— Dar n-are armată– îl întrerupse cavalerul de Lorraine.
— Regele Olandei, aliatul său, îi va da ajutor. Şi eu i-aşfi dat, dacăaşfi
fost regele Franţ ei.
Ludovic al XIV-lea se înroşi ca ardeiul. Mazarin se prefăcu căurmăreşte
mai atent ca oricând jocul de cărţ i.
— În ceasul de faţ ă– reluăcontele de Guiche – soarta acestui nefericit
prinţe pecetluită. Dacăa fost înşelat de Monck, atunci e pierdut. Temniţ a,
moartea poate, vor încheia ceea ce surghiunul, luptele şi lipsurile au
început.
Mazarin îşi încruntăsprâncenele.
— E adevărat – întrebăLudovic al XIV-lea – cămaiestatea sa Carol al
II-lea a părăsit Haga?
— Foarte adevărat, maiestate – răspunse tânărul. Tatăl meu a primit o
scrisoare în care i se dau amănunte; se ştie chiar căregele a debarcat la
Dover; nişte pescari l-au văzut intrând în port; restul e încăun mister.
— Aşvrea săştiu restul – zise cu însufleţ ire Filip. Dumneata ştii ceva,
frate?
Ludovic al XIV-lea roşi din nou. Era pentru a treia oarăîn răstimp de
un ceas.
 — Întreabă-l pe domnul cardinal – răspunse el pe un ton care-l făcu pe
cardinal, pe Ana de Austria şi pe toţ i ceilalţ i săridice ochii.
— Ceea ce înseamnă, fiul meu – interveni Ana de Austria – căregelui
nu-i place săse vorbeascădespre treburi de stat în afara consiliului.
Filip primi cu bunăvoinţ ăaceastădojana şi făcu o adâncăplecăciune,
zâmbindu-i mai întâi fratelui său, apoi mamei sale. Dar Mazarin trase cu
coada ochiului şi văzu căîntr-un colţal salonului se formase un grup şi că
ducele de Orléans, contele de Guiche şi cavalerul de Lorraine, împiedicaţ i să
vorbeascăcu glas tare, ar putea să-şi spunăîn şoaptămai multe decât s-ar
cuveni. Începu deci săle arunce nişte priviri pline de neîncredere şi
nelinişte, îndemnând-o pe Ana de Austria săgăseascăun mijloc de a le
tulbura aceastăconvorbire tăinuită, când deodatăBernouin, strecurându-se
sub perdeaua de la marginea patului, îi şopti la ureche stăpânului său:
— Monseniore, un trimis al maiestăţ ii sale regelui Angliei.
Mazarin nu-şi putu ascunde o uşoarătresărire, pe care regele o observă
în treacăt. Mai mult pentru a nu lăsa săse înţ eleagăcăar fi curios, decât a
nu lăsa săparăcăe de prisos, Ludovic al XIV-lea se ridicănumaidecât şi,
apropiindu-se de eminenţ a sa, îi spuse bunăseara. Întreaga adunare se
ridicăîn acelaşi timp, cu un mare hârşâit de scaune trase şi de mese
împinse.
— Lăsaţ i săplece rând pe rând toatălumea – îi spuse Mazarin lui
Ludovic al XIV-lea – apoi binevoiţ i să-mi acordaţ i câteva minute. E vorba de
o chestiune asupra căreia aşdori săinformez, chiar astă-seară, pe
maiestatea voastră.
— Şi reginele? întrebăLudovic al XIV-lea.
— Şi domnul duce de Anjou – zise eminenţ a sa.
Apoi cardinalul se retrase sub baldachinul său, ale cărui perdele,
căzând pânăjos, ascundeau patul. În tot acest timp, el nu pierdu însănici o
clipădin ochi grupul conspiratorilor.
— Domnule conte de Guiche – rosti Mazarin cu o voce tremurătoare,
îmbrăcându-şi în dosul perdelelor halatul de casăpe care i-l ţ inea Bernouin.
— Iată-mă, monseniore – răspunse tânărul, apropiindu-se.
— Ia cărţ ile mele; dumneata ai noroc... Câştigăîn locul meu câţ iva bani
de la aceşti domni.
— Da, monseniore.
Tânărul se aşezăla masa de la care regele tocmai se ridicase pentru a
sta de vorbăcu reginele. O partidăînverşunatăîncepu numaidecât între
conte şi câţ iva dintre curtenii cei mai bogaţ i. Filip continuăsăsporovăiască
despre găteli împreunăcu tânărul cavaler de Lorraine, în timp ce în dosul
perdelelor de la alcov foşnetul halatului de mătase al cardinalului nu se mai
auzi. Eminenţ a sa îl urmase pe Bernouin în cabinetul alăturat odăii de
culcare.

XL
O AFACERE DE STAT

Cardinalul, trecând în cabinetul său de lucru, îl găsi acolo pe contele de

La Fère care aştepta, foarte ocupat săadmire un minunat Rafael aşezat
deasupra unei vitrine încărcate cu argintărie. Eminenţ a sa se apropie încet,
uşor şi tăcut ca o umbrăşi îşi aţ inti dintr-o datăprivirea asupra chipului
contelui, aşa cum avea obiceiul săfacă, pretinzând căpoate săghiceascădin
simpla surprindere a feţ ei interlocutorului rezultatul la care ar putea să
ajungădupăconvorbire. De data asta însă, metoda lui Mazarin dădu greş: el
nu putu săciteascăabsolut nimic pe faţ a lui Athos, nici măcar respectul pe
care se deprinsese să-l citeascăpe toate fizionomiile.
Athos era îmbrăcat în negru, cu o simplăbroderie de argint. Purta
cordoanele Sfântului-Spirit, al Jartierei şi al Lânei de Aur, trei ordine atât de
însemnate cănumai un rege sau un actor putea săle reunească. Mazarin îşi
frământa îndelung mintea, puţ in tulburat, pentru a-şi reaminti numele pe
care trebuia să-l punăpe aceastăînfăţ işare rece ca gheaţ a, dar nu izbuti.
— Sunt înştiinţ at – zise el în cele din urmă– cămi s-a adus un mesaj
din Anglia.
Şi se aşeză, făcându-le semn săplece lui Bernouin şi lui Brienne, care,
în calitatea lui de secretar, se pregătea săia pana şi săscrie.
— Din partea maiestăţ ii sale regelui Angliei, da, eminenţ ă.
— Vorbiţ i destul de bine limba francezăpentru un englez, domnule –
spuse curtenitor Mazarin, scrutând printre degete ordinele Sfântul-Spirit,
Jartiera şi Lâna de Aur, dar mai ales chipul mesagerului.
— Nu sunt englez, sunt francez, domnule cardinal – răspunse Athos.
— Iatăceva neobişnuit: regele Angliei alegându-şi ca ambasadori nişte
francezi; ăsta e un semn bun... Numele dumneavoastră, domnule?
— Contele de La Fère – rosti Athos, salutând cu o plecăciune mai puţ in
adâncădecât ar fi cerut ceremonialul şi orgoliul ministrului atotputernic.
Mazarin ridica din umeri ca pentru a spune: "Nu cunosc acest nume".
Athos rămase neclintit.
— Şi veniţ i, domnule – reluăMazarin – să-mi spuneţ i...
— Vin din partea maiestăţ ii sale regelui Marei Britanii săvestesc regelui
Franţ ei...
Mazarin îşi încruntăsprâncenele.
— Săvestesc regelui Franţ ei – continuăAthos – fericita restaurare a
maiestăţ ii sale Carol al II-lea pe tronul părinţ ilor săi.
Accentul mesagerului nu-i scăpăcâtuşi de puţ in şiretei eminenţ e.
Mazarin avea o experienţ ăprea îndelungatăpentru a nu observa în respectul
rece şi aproape mândru al lui Athos un semn de ostilitate care nu era
temperatura obişnuităa acestei sere calde ce se numeşte Curte.
— Aveţ i împuterniciri, fărăîndoială? întrebăcardinalul» pe un ton scurt
şi iritat.
— Da... monseniore.
Acest cuvânt – monseniore – se desprinse greu de pe buzele lui Athos;
s-ar fi zis căi le ardea.
— Atunci, arătaţ i-le.
Athos scoase dintr-o punguliţ ăde catifea brodată, pe care o purta sub
tunică, o scrisoare. Mazarin întinse mâna.
— Iertaţ i-mă, monseniore – zise Athos – dar scrisoarea e pentru rege.
— Fiindcăsunteţ i francez, domnule, trebuie săştiţ i ce înseamnăun
prim-ministru la curtea Franţ ei.
— A fost o vreme – răspunse Athos – când măpreocupam, într-adevăr,
de ceea ce înseamnăun prim-ministru; dar pe urmă, şi sunt mulţ i ani de
atunci, am luat hotărârea sănu mai tratez decât cu regele.
— În cazul acesta, domnule – zise Mazarin, care începea să-şi piardă
cumpătul – nu-l veţ i putea vedea nici pe ministru, nici pe rege.
Şi se ridicăîn picioare. Athos vârî la loc scrisoarea în punguliţ a lui,
salutăcu un aer grav şi se îndreptăspre ieşire. Acest sânge rece îl răscoli
adânc pe Mazarin.
— Ciudate procedee diplomatice! strigăel. Suntem oare pe vremea când
domnul Cromwell ne trimitea spintecători în loc de însărcinaţ i de afaceri?
Nu-ţ i lipseşte, domnul meu, decât o oalăîn cap şi Biblia la brâu!
— Domnule – replicăAthos – n-am avut niciodatăplăcerea sătratez cu
domnul Cromwell, ca domnia voastră, şi n-am văzut însărcinaţ ii săi de
afaceri decât cu spada în mână; nu ştiu, deci, cum se purta el cu
prim-miniştrii. Cât despre regele Angliei, Carol al II-lea, ştiu atât, că, atunci
când îi scrie maiestăţ ii sale regelui Ludovic al XIV-lea, nu-i scrie eminenţ ei
sale cardinalului Mazarin; în a face aceastădistincţ ie nu văd nici o
diplomaţ ie.
— Ah! strigăMazarin, ridicându-şi faţ a slăbităşi lovindu-se cu palma
peste frunte. Acum mi-aduc aminte!
Athos îl privi nedumerit.
— Da, acela e! rosti cardinalul, continuând să-l măsoare pe
interlocutorul său. Da, el e... Te cunosc, domnule. Ah, diavolo, acum nu mă
mai mir!
— Într-adevăr – răspunse Athos surâzând – tocmai măîntrebam cum se
face căvestita memorie a excelenţ ei voastre nu-şi poate aduce aminte de
mine?
— Veşnic îndărătnic şi certăreţ ... domnule... domnule... Cum ţ i se
spune oare? Stai... un nume de fluviu... Potamos... Nu... un nume de
insulă... Naxos... Nu, per Jove!... un nume de munte... Athos! Ăsta e!
Încântat săte revăd, şi încântat cănu mai suntem la Rueil, unde m-ai făcut
săplătesc răscumpărarea, cu afurisiţ ii dumitale de complici... Fronda!
Faimoasa Frondă! Fronda blestemată! Oh, ce pleavă! Zău aşa, domnule,
pentru ce ura dumitale este oare mai trainicădecât a mea? Dacăcineva ar
putea săse plângă, totuşi, cred căacela nu eşti dumneata, dumneata care
te-ai ales din toate acelea nu numai cu nădragii curaţ i, dar şi cu acest
cordon al Sfântului-Spirit la gât.
— Domnule cardinal – răspunse Athos – îngăduiţ i-mi sănu intru în
consideraţ iuni de acest ordin. Am de îndeplinit o misiune... Îmi veţ i înlesni
mijloacele de a duce la îndeplinire aceastămisiune?
— Sunt mâhnit – grăi Mazarin, bucuros căîşi adusese aminte, dar
zburlit încăde dorinţ a de a fi răutăcios – sunt mâhnit, domnule... Athos... că
un frondeur ca dumneata a primit săîndeplineascăo misiune pe lângă
Mazarin, aşa cum se spunea odinioară...
Şi cardinalul începu sa râdă, cu toate căo tuse dureroasăîl întrerupea
la fiecare vorbăşi-i zguduia pieptul.
— N-am primit o misiune decât pe lângăregele Franţ ei, domnule
cardinal – ripostăcontele cu mai puţ inăacrealăînsă, deoarece se simţ ea
destul de tare pe poziţ ie pentru a se arăta mai moderat.
— O sătrebuiască, totuşi, domnule frondeur – zise Mazarin cu voioşie –
ca, de la rege, afacerea cu care te-ai însărcinat...
— Cu care am fost însărcinat, monseniore, fiindcăeu nu alerg după
asemenea lucruri.
— Fie! O sătrebuiască, spun, ca aceste tratative sătreacăpuţ in prin
mâinile mele... Aşa că, sănu pierdem un timp preţ ios... Arată-mi condiţ iile.
— Am avut onoarea săîncunoştinţ ez, pe eminenţ a voastrăcănumai
scrisoarea maiestăţ ii sale regelui Carol al II-lea poate săarate care este
dorinţ a sa.
— Haide, eşti ridicol cu încăpăţ ânarea dumitale, domnule Athos! Se
vede căte-ai frecat de puritanii de acolo!... Taina dumitale eu o cunosc mai
bine ca dumneata şi faci, poate, rău cănu ţ ii seama de un om bătrân şi
suferind, care s-a străduit mult în viaţ a lui şi s-a luptat din răsputeri pentru
credinţ ele lui, aşa cum şi dumneata ai făcut pentru ale dumitale... Nu vrei să
spui nimic? Prea bine. Nu vrei să-mi dai scrisoarea? Şi mai bine. Vino în
odaia mea, vei putea vorbi cu regele... şi în faţ a regelui... Şi acum, o ultimă
întrebare: cine ţ i-a dăruit Lâna de Aur? Mi-aduc aminte căse spunea căai fi
având Jartiera; cât despre Lâna de Aur însă, nu ştiam nimic...
 — De curând, monseniore, Spania, cu prilejul căsătoriei maiestăţ ii sale
Ludovic al XIV-lea, a trimis regelui Carol al II-lea un brevet al Lânei, în alb;
Carol al II-lea mi l-a conferit mie, scriind în locul lăsat în alb numele meu.
Mazarin se ridicăşi, sprijinindu-se de braţ ul lui Bernouin, se îndreptă
spre baldachinul său, chiar în clipa când în salon se auzi o voce: "Domnul
prinţ !" Prinţul de Condé, cel dintâi prinţde sânge, învingătorul de la Rocroy,
Lens şi Nordlingen, intra într-adevăr la monseniorul Mazarin, urmat de
gentilomii săi, şi tocmai se înclina în faţ a regelui, când prim-ministrul trase
perdeaua la o parte. Athos avu timp atunci să-l zăreascăpe Raoul strângând
mâna contelui de Guiche şi săprimeascăun surâs la salutul lui respectuos.
Avu, de asemenea, timp săvadăchipul surâzător al cardinalului, când
acesta dădu cu ochii, pe masa lui, de o grămadăde aur câştigatăde contele
de Guiche, care avusese mult noroc la cărţ i, dupăce eminenţ a sa îl lăsase să
joace în locul său. În aşa fel că, uitând de ambasador, de ambasadăşi de
prinţ , prima tresărire a bătrânului se îndreptăcătre bănetul de pe masă.
— Cum! strigăel. Tot aurul ăsta... e câştigat?
— O nimica toatăde vreo cincizeci de mii de scuzi, da, monseniore –
răspunse contele de Guiche, ridicându-se în picioare. Doriţ i sălas locul
eminenţ ei voastre, sau săjoc mai departe?
— Dă-i încoa'! Dă-i încoa'! Eşti nebun! O săpierzi tot ce-ai câştigat până
acum, crede-mă!
— Monseniore – rosti prinţ ul de Condé salutând.
— Bunăseara, domnule prinţ– zise ministrul cu un glas potolit. E
frumos din partea dumitale căai venit să-i faci o vizităunui prieten bolnav.
— Unui prieten!... murmurăcontele de La Fère, auzind cu înmărmurire
aceastăîmbinare monstruoasăde cuvinte. Prieteni, când e vorba de Mazarin
şi de Condé!
Mazarin ghici gândurile acestui frondeur, căci îi zâmbi cu triumf, apoi
îndată:
— Sire – zise el către rege – am cinstea săprezint maiestăţ ii voastre pe
domnul conte de La Fère, ambasadorul maiestăţ ii sale britanice... Afacere de
stat, domnilor! adăugăpe urmă, făcând un semn cu mâna ca toţ i cei care
umpleau salonul săplece.
Aceştia, în frunte cu prinţ ul de Condé, se retraserăla singurul gest al
lui Mazarin. Raoul, dupăce-i mai aruncăo privire contelui de La Fère, îl
urmăpe domnul de Condé. Filip de Anjou şi regina păreau a se întreba din
ochi dacătrebuiau săplece sau nu.
— O afacere de familie – rosti atunci Mazarin, oprindu-i pe scaunele lor.
Domnul pe care-l vedeţ i aici aduce regelui o scrisoare prin care Carol al
II-lea, întru totul restaurat pe tronul său, cere o logodnăîntre DOMNUL,
fratele regelui, şi domnişoara Henriette, nepoata lui Henric al IV-lea... Vrei
să-i înmânezi regelui scrisoarea dumitale de acreditare, domnule conte?
Athos rămase o clipănăuc. Cum aflase oare ministrul conţ inutul unei
scrisori pe care el o purtase cu atâta grijăla sine? Totuşi, căutând să-şi
stăpâneascăuimirea, întinse misiva tânărului rege Ludovic al XIV-lea, care o
luă, înroşindu-se la faţ ă. O linişte desăvârşităse făcu în salonul
cardinalului. Ea nu era tulburatădecât de zgomotul aurului pe care
Mazarin, cu mâna lui galbenăşi uscată, îl vâra într-un sertar, în timp ce
regele citea scrisoarea.

XLI
POVESTIREA
 Răutatea cardinalului nu-i lăsăambasadorului prilejul săspunăprea
multe lucruri; totuşi, cuvântul restauraţ ie izbi urechea regelui, care, fărăa-l
mai slăbi din ochi pe conte, încăde la intrarea acestuia, i se adresă:
— Domnule, fii bun şi dă-ne câteva amănunte în legăturăcu mersul
treburilor din Anglia. Vii din aceastăţ ară, eşti francez, şi ordinele pe care le
văd strălucind la pieptul dumitale aratăcăeşti un om de merit şi totodată
un om cu însuşiri alese.
— Domnul – zise cardinalul, întorcându-se către regina-mamă– e un
vechi slujitor al maiestăţ ii voastre, domnul conte de La Fère.
Ana de Austria, care uitase totul, întocmai ca o regina a cărei viaţ ăera
împletitădin furtuni şi din zile frumoase, îl privi lung pe Mazarin, al cărui
zâmbet răutăcios făgăduia mai degrabăo amărăciune; apoi, printr-o altă
privire, ea îi ceru lui Athos o lămurire.
— Domnul – continuăcardinalul – era un muşchetar din garda lui
Tréville, în serviciul fostului rege... Domnul cunoaşte bine Anglia, unde a
călătorit de mai multe ori în diferite perioade; e un slujitor cu mari merite.
Aceste cuvinte se refereau la toate amintirile pe care Ana de Austria se
temea săle răscolească. Anglia însemna pentru ea ura sa împotriva lui
Richelieu şi dragostea faţ ăde Buckingham; un muşchetar din garda lui
Tréville însemna toatăodiseea triumfurilor care făcuserăsăbatăinima
tinerei femei şi a primejdiilor ce zdruncinaserătronul tinerei regine.
Aceste cuvinte aveau însădestulăputere, căci ele făcurăsăamuţ ească
şi puserăpe gânduri toate persoanele de neam regesc, care, cu simţ ăminte
diferite, începurăsăreînvie anii aceia plini de frământări şi de mister, pe
care tinerii nu-i cunoscuseră, iar bătrânii credeau că-i uitaserăcu
desăvârşire.
— Vorbeşte, domnule – rosti Ludovic al XIV-lea, smulgându-se primul
din mrejele tulburării, ale bănuielilor şi ale aducerilor aminte.
— Da, vorbeşte – adăugăMazarin, căruia mica răutate îndreptată
contra Anei de Austria îi redase vigoarea şi voioşia.
— Sire – vorbi contele – un fel de miracol a schimbat întreaga soartăa
regelui Carol al II-lea. Ceea ce oamenii n-au putut săfacăpânăacum,
Dumnezeu s-a hotărât săaducăla îndeplinire.
Mazarin tuşi, foindu-se în patul său.
— Regele Carol al II-lea – continuăAthos – a plecat din Haga nu ca un
izgonit sau ca un cuceritor, ci ca un rege adevărat, care, dupăo călătorie
făcutădeparte de regatul său, s-a întors în ţ arăîn aclamaţ iile poporului.
— Mare miracol, într-adevăr – rosti Mazarin – căci, dacăştirile n-au
minţ it, regele Carol al II-lea, care s-a întors în aclamaţ ii, plecase de acolo în
bătaia de foc a muschetelor.
Regele nu făcu nici o mişcare. Filip, mai tânăr şi mai zburdalnic, nu-şi
putu stăpâni un zâmbet, care îl măguli pe Mazarin, ca şi cum ar fi fost
aplaudat pentru gluma lui.
— Într-adevăr – zise regele – a fost un miracol; însăDumnezeu, care
face atâtea pentru regi, domnule conte, se foloseşte totuşi de mâna
oamenilor spre a-şi înfăptui vrerile sale. Căror oameni le datoreazăCarol al
II-lea restabilirea sa pe tron?
— Dar – întrerupse cardinalul, fărăsăţ inăseama de amorul propriu al
regelui – maiestatea voastrănu ştie căacesta a fost domnul Monck?...
— Pesemne căo ştiu – replicăLudovic al XIV-lea cu tărie – totuşi, cer
domnului ambasador să-mi explice motivele schimbării acestui domn
Monck.
— Maiestatea voastrăatinge tocmai miezul problemei – răspunse Athos
– căci, fărămiracolul de care am avut onoarea săvorbesc, domnul Monck ar
fi rămas poate un duşman de neînfrânt pentru regele Carol al II-lea.
Dumnezeu a voit însăca o conduităciudată, îndrăzneaţ ăşi năstruşnicăsă
încolţ eascăîn mintea unui anumit om, în vreme ce o altăhotărâre neclintită,
curajoasă, încolţ ea în mintea unui alt anumit om. Împerecherea acestor
douăhotărâri aduse dupăsine o asemenea schimbare în poziţ ia domnului
Monck, încât, din duşman înverşunat, a devenit un prieten pentru regele
răsturnat.
— Iatăexact amănuntul pe care-l ceream... – zise regele. Cine sunt
aceşti doi oameni de care ai vorbit?
— Doi francezi, sire.
— Asta măface cu adevărat fericit.
— Şi cele douăhotărâri? strigăMazarin. Pe mine măintereseazămai
mult hotărârile decât oamenii.
— Da – murmurăregele.
— Cea de-a doua, aceea neclintită, înţ eleaptă... cea mai puţ in
însemnată, sire, era de a se dezgropa un milion, în monede de aur, ascuns
de regele Carol I la Newcastle, şi de a cumpăra cu acest aur sprijinul lui
Monck.
— Oh, oh! făcu Mazarin, reînsufleţ indu-se la auzul cuvântului milion...
Dar Newcastle nu era ocupat de acelaşi Monck?
— Da, domnule cardinal, şi tocmai pentru asta am îndrăznit sănumesc
hotărârea aceea curajoasăşi în acelaşi timp neclintită. Era vorba, prin
urmare, în cazul când domnul Monck n-ar fi primit propunerile
mijlocitorului, de a reda regelui Carol al II-lea acest milion, care trebuia
smuls loialităţ ii şi nu numai loialismului generalului Monck... Treaba s-a
făcut, nu fărămulte greutăţ i; generalul Monck a fost loial şi a lăsat ca aurul
săfie dezgropat.
— Mi se pare – zise Ludovic pe gânduri şi cu sfială– căregele Carol al
II-lea n-avea cunoştinţ ăde acest milion pe vremea când se afla la Paris.
— Mie mi se pare – adăugăcardinalul cu răutate – cămaiestatea sa
regele Marei Britanii ştia prea bine de existenţ a acelui milion, dar căprefera
săaibădouă, în loc de unul.
— Sire – răspunse Athos cu tărie – maiestatea sa regele Carol al II-lea
s-a pomenit în Franţ a atât de sărac, încât nu avea nici cu ce săplătească
poştalionul, şi atât de deznădăjduit, încât în mai multe rânduri i-a trecut
prin minte să-şi punăcapăt vieţ ii. Nu ştia nimic despre existenţ a acestui
milion de la Newcastle şi, fărăsprijinul unui gentilom, supus al maiestăţ ii
voastre, depozitar moral al milionului şi care i-a dezvăluit taina lui Carol al
II-lea, acest prinţar lâncezi încăşi astăzi în cea mai crudăuitare.
— Sătrecem la hotărârea cealaltă, ciudată, îndrăzneaţ ăşi năstruşnică–
întrerupse Mazarin, a cărui isteţ ime suferise o înfrângere. Care a fost
aceastăhotărâre?
— Iat-o: domnul Monck stătea ca o piedicăîn calea restabilirii
maiestăţ ii sale regelui răsturnat, şi un francez s-a gândit săînlăture această
piedică.
— O, o, dar francezul acesta e un scelerat – zise Mazarin – iar hotărârea
lui nu e chiar atât de năstruşnică, încât să-l absolve pe autorul ei de a
atârna în funie sau de a fi tras pe roatăîn Piaţ a Grevei, din ordinul
parlamentului.
— Eminenţ a voastrăse înşală– replicăAthos sec. N-am spus că
francezul în chestiune luase hotărârea să-l ucidăpe Monck, ci numai să-l
înlăture. Cuvintele limbii franceze au un înţ eles pe care gentilomii din Franţ a
îl cunosc foarte bine. De altminteri, asta e chestiune de război, şi când îţ i
slujeşti regele împotriva duşmanilor lui, pentru asta nu te judecă
parlamentul, ci Dumnezeu. Aşadar, acest gentilom francez şi-a pus în gând
să-l răpeascăpe generalul Monck, şi şi-a înfăptuit planul.
 Regelui îi plăcea nespus de mult săaudăasemenea povestiri despre
fapte eroice.
Fratele mai tânăr al maiestăţ ii sale lovi cu pumnul în masă, strigând:
— Ah, ce frumos!
— L-a răpit pe Monck? întrebăregele. Dar Monck se afla în tabăra lui...
— Iar gentilomul era singur, sire.
— Minunat! exclamăFilip.
— Într-adevăr, minunat! accentua regele.
— Bun! Iată-i pe cei doi leişori scăpaţ i din cuşcă– murmurăcardinalul.
Apoi, cu un aer dispreţ uitor, pe care nu se silea săşi-l ascundă, adăugă: Nu
cunosc aceste amănunte; garantezi cătoate astea sunt adevărate, domnule?
— Cu atât mai mult, domnule cardinal, cu cât am văzut cu ochii mei
totul.
— Dumneata?
— Da, monseniore.
Regele se apropiase fărăsăvrea de conte; ducele de Anjou se întorsese
către Athos şi-l împingea de cealaltăparte.
— Şi pe urmă, domnule, pe urmă? strigarăamândoi în acelaşi timp.
— Sire, domnul Monck, odatărăpit de acest francez, a fost adus în faţ a
regelui Carol al II-lea, la Haga. Regele îl puse în libertate pe domnul Monck,
şi generalul, drept recunoştinţ ă, i-a dat în schimb lui Carol al II-lea tronul
Marei Britanii, pentru care s-au luptat mai înainte atâţ ia oameni viteji, fără
nici un rezultat.
Filip bătu din palme cu înflăcărare. Ludovic al XIV-lea, mai potolit, se
întoarse către contele de La Fère şi-l întrebă:
— Asta e adevărat, în toate amănuntele?
— Absolut adevărat, sire.
— Unul dintre gentilomii mei cunoştea taina milionului şi a păstrat-o în
sinea lui cu credinţ ă?
— Da, sire.
— Numele acestui gentilom?
— Preaumilul vostru slujitor – răspunse cu modestie Athos.
Un murmur de admiraţ ie făcu să-i creascăinima în piept lui Athos.
Putea săfie cel puţ in mândru. Mazarin însuşi îşi ridicase braţ ele spre cer.
— Domnule – zise regele – voi căuta, voi încerca săgăsesc un mijloc
prin care săte pot răsplăti.
Athos făcu o mişcare.
— O, nu pentru cinstea dumitale; a-ţ i plăti pentru asta ar însemna săte
umilesc; dar îţ i datorez o răsplatăpentru căai luat parte la restaurarea
fratelui meu Carol al II-lea.
— De bunăseamă– rosti Mazarin.
— Triumf al unei cauze frumoase, care umple de bucurie întreaga casă
a Franţ ei – pronunţ ăAna de Austria.
— Sa continuăm – zise Ludovic al XIV-lea. E adevărat, iarăşi, căun om
singur a pătruns pânăîn tabăra lui Monck şi l-a răpit?
— Acest om avea zece ajutoare alese din tagma celor de jos.
— Numai atât?
— Numai atât.
— Şi cum se numeşte el?
— Domnul D'Artagnan, cândva locotenent de muşchetari al maiestăţ ii
voastre.
Ana de Austria se înroşi; Mazarin fu năpădit de ruşine şi se îngălbeni;
Ludovic al XIV-lea se întunecăşi o broboanăde sudoare îi alunecăpe
fruntea palidă.
— Straşnici oameni! murmurăel.
 Şi, fărăsăvrea, îi aruncăministrului o privire ce l-ar fi îngrozit pe
acesta dacăMazarin nu şi-ar fi ascuns chiar în clipa aceea faţ a în pernă.
— Domnule – strigătânărul duce de Anjou, punându-şi mâna albăşi
delicatăca a unei femei pe braţ ul lui Athos – spune-i, te rog, acestui vrednic
om, căPrinţ ul, fratele regelui, va bea mâine în sănătatea lui, în faţ a a o sută
dintre cei mai buni gentilomi ai Franţ ei.
Şi, sfârşind de rostit aceste cuvinte, tânărul Prinţ , observând că
înflăcărarea îi stricase una din manşete, se grăbi săşi-o potriveascăla loc cu
cea mai mare grijă.
— Săvorbim despre afaceri, sire – interveni Mazarin, care nu se
înflăcăra aşa de uşor şi nu avea nici manşete.
— Da, domnule – răspunse Ludovic al XIV-lea. Spune-ne cele ce ai de
împărtăşit, domnule conte – adăugăel, întorcându-se către Athos.
Athos intrănumaidecât în subiect fi propuse în chipul cel mai solemn
mâna lady-ei Henriette Stuart tânărului Prinţ , fratele regelui.
Convorbirea ţ inu aproape un ceas; dupăaceea, uşile salonului fură
deschise din nou pentru curteni, care îşi reocuparălocurile de mai înainte,
ca şi cum nimic nu i-ar ii stânjenit în desfăşurarea plăcerilor din seara
aceea. Athos se regăsi atunci aproape de Raoul, astfel cătatăl şi fiul putură,
în sfârşit, să-şi strângămâinile.

XLII
DOMNUL DE MAZARIN DEVINE RISIPITOR

În timp ce Mazarin căuta să-şi recapete calmul dupăfierbinţ eala prin

care trecuse, Athos şi Raoul schimbarăcâteva cuvinte într-un colţal
salonului.
— Aşadar, iată-te la Paris, Raoul – zise contele.
— Da, domnule, de când s-a reîntors domnul prinţde Condé.
— Nu pot să-ţ i vorbesc prea mult aici, unde ne privesc atâţ ia ochi, dar
am săplec numaidecât la mine acasăşi am săte aştept acolo de îndatăce
serviciul îţi va îngădui săvii.
Raoul se înclină. Domnul de Condé venea spre ei. Prinţ ul avea acea
privire limpede şi adâncăprin care se fac deosebite păsările de pradăde soi
nobil; însăşi fizionomia lui oferea mai multe trăsături distinctive în această
privinţ ă. Se ştie căprinţ ul de Condé avea un nas acvilin, ce ieşea, ascuţ it,
tăios, de sub o frunte uşor înclinatăşi mai mult îngustădecât înaltă; ceea
ce, dacăar fi săne luăm dupăgurile rele de la curte, necruţ ătoare nici chiar
faţăde un geniu, aducea la moştenitorul iluştrilor prinţ i ai casei de Condé
mai mult cu un plisc de vultur decât cu un nas omenesc. Aceastăprivire
pătrunzătoare, aceastăexpresie impunătoare a întregii lui fizionomii îi
tulburau totdeauna pe cei cărora prinţ ul le adresa cuvântul său, mai tare
decât o puteau face măreţ ia sau frumuseţ ea proporţ ionatăa învingătorului
de la Rocroy. De altminteri, aceşti ochi ieşiţ i în afarăse învăpăiau atât de
repede, încât la domnul prinţde Condé cea mai micăînsufleţ ire semăna cu
un început de mânie. Din pricina acestei însuşiri, toatălumea de la curte îl
respecta, ba mulţ i chiar, văzând în el numai omul, duceau respectul aproape
pânăla temere.
Deci, Louis de Condé se îndrepta spre contele de La Fère şi Raoul, cu
intenţ ia vădităde a fi salutat de unul şi de a-i adresa cuvântul său celuilalt.
Nimeni nu saluta cu mai multăgraţ ie şi cumpănire decât contele de La
Fère. Se ferea săpunăîntr-o plecăciune toate acele nuanţ e pe care un
curtean nu le împrumutăde obicei decât aceleiaşi culori: dorinţ a de a
plăcea. Athos îşi cunoştea valoarea personalăşi saluta pe un prinţca pe un
om, îndulcind prin ceva simpatic şi greu de definit ceea ce putea săfie, în
semeţ ia atitudinii lui, jignitor pentru orgoliul rangului înalt.
Prinţ ul voia să-i vorbeascăceva lui Raoul. Athos îi preveni:
— Dacădomnul viconte de Bragelonne – zise el – n-ar fi unul dintre
preaumilii slujitori ai alteţ ei voastre, l-aşruga să-mi rosteascănumele în
faţ a voastră... dragăprinţ e.
— Am cinstea de a sta de vorbăcu domnul conte de La Fère – răspunse
îndatădomnul de Condé.
— Ocrotitorul meu – adăugăRaoul roşindu-se.
— Unul dintre cei mai bine văzuţ i oameni ai regatului – continuă
prinţ ul – unul dintre primii gentilomi ai Franţ ei, despre care am auzit
spunându-se atâtea lucruri frumoase, încât adesea am dorit să-l număr
printre prietenii mei.
— Onoare de care nu m-aşsimţ i vrednic, monseniore – zise Athos –
decât prin respectul şi prin admiraţ ia pe care le port alteţ ei voastre.
— Domnul de Bragelonne – spuse prinţ ul – e un bun ofiţ er, care, se
vede, a fost crescut la o şcoalăînaltă. Ah, domnule conte, pe vremea
dumneavoastrăgeneralii aveau soldaţ i!...
— E adevărat, monseniore, astăzi însăsoldaţ ii au generali!
Acest compliment, rostit cu sobrietate de către măgulitor, îl făcu să
tresarăde bucurie pe omul în care toatăEuropa vedea un viteaz şi care
putea săfie sătul de atâtea laude ce i se adresau de peste tot.
— Îmi pare foarte rău – reluăprinţ ul – căv-aţ i retras din serviciu,
domnule conte, căci, necontenit, regele va trebui săse gândeascăla un
război cu Olanda sau la un război cu Anglia, şi prilejurile nu vor lipsi pentru
un om ca dumneavoastră, care cunoaşte Marea Britanie tot atât de bine ca
şi Franţ a, să-şi arate destoinicia.
— Cred a văputea spune, monseniore, căam făcut un act înţ elept
retrăgându-mădin serviciu – răspunse Athos zâmbind. Franţ a şi Marea
Britanie vor trăi de aici înainte ca douăsurori, dacăe sămăbizui pe
presimţ irile mele.
— Şi care sunt aceste presimţ iri?
— Ca săle înţ elegeţ i, monseniore, ascultaţ i ce se vorbeşte colo, la masa
domnului cardinal.
— Masa aceea de joc?
— Chiar acolo, monseniore.
Cardinalul se ridicase, într-adevăr, într-un cot şi-i făcuse un semn
tânărului frate al regelui săse apropie de el, spunându-i:
— Monseniore, strângeţ i, vărog, toţ i aceşti scuzi de aur.
Şi arătăspre marea grămadăde piese roşcate şi strălucitoare pe care
contele de Guiche o înălţ ase încetul cu încetul în faţ a lui, datorităunui
noroc ce-i surâsese toatăseara.
— Mie? făcu ducele de Anjou.
— Aceşti cincizeci de mii de scuzi, da, monseniore, sunt ai alteţ ei
voastre.
— Mi-i daţ i mie?
— Am jucat pentru dumneavoastră, monseniore – răspunse cardinalul,
moleşindu-se deodată, ca şi cum aceastăsforţ are de a da banii ar fi sleit în
fiinţa lui toate puterile sale fizice sau morale.
— O, Doamne – murmurăFilip, aproape zăpăcit de bucurie – fericităzi!
Şi, făcând mâna greblă, trase o .parte din bani şi-i vârî în buzunarele
sale, pânăle umplu... Totuşi, mai mult de o treime rămăsese încăpe masă.
— Cavalere, vino! îl strigăFilip pe favoritul său, cavalerul de Lorraine.
Favoritul se apropie numaidecât.
 — Ia restul – zise tânărul Prinţ .
Aceastăscenăciudatănu fu socotităde nici unul dintre cei de faţ ă
decât ca o mişcătoare sărbătoare în familie. Cardinalul îşi da totdeauna aere
de părinte când era vorba de aceşti fii ai Franţ ei, întrucât cei doi tineri Prinţ i
crescuserăsub aripa lui ocrotitoare. Nimeni nu puse deci pe seama
orgoliului, sau chiar a necuviinţ ei, aşa cum s-ar întâmpla în zilele noastre,
aceastăliberalitate a prim-ministrului. Curtenii se mulţ umirăsăse arate
invidioşi... Regele întoarse capul.
— Niciodatăn-am avut atâţ ia bani – rosti cu voioşie tânărul Prinţ , în
timp ce străbătea salonul împreunăcu favoritul său, pentru a se duce la
trăsură. Nu, niciodată... Ce grei sunt, o sutăcincizeci de mii de livre!
— Dar pentru ce domnul cardinal dăruieşte toţ i aceşti bani dintr-o
dată? îl întrebăîncet domnul prinţde Condé pe contele de La Fère. Săfie
oare atât de bolnav scumpul nostru cardinal?
— Da, monseniore, e bolnav, fărăîndoială; are de altfel o înfăţ işare
proastă, dupăcum alteţ a voastrăpoate săvadă.
— Aşa-i... Dar ceea ce face acum o să-i grăbeascămoartea!... O sută
cincizeci de mii de livre!... Oh, sănu-ţ i vie săcrezi! Spuneţ i-mi, conte, pentru
ce? Găsiţ i-mi o explicaţ ie.
— Monseniore, puţ inărăbdare, vărog, iată-l pe domnul duce de Anjou
care vine din partea aceea vorbind cu domnul cavaler de Lorraine; m-aşmira
dacănu mi-ar ierta greşeala de a fi indiscret. Ascultaţ i-i.
Într-adevăr, cavalerul îi spunea Prinţ ului în şoaptă:
— Monseniore, nu e firesc ca domnul Mazarin săvădea atâţ ia bani...
Luaţ i seama, au săvăcada din buzunar câteva piese, monseniore... Ce vrea
de la alteţ a voastrăcardinalul, ca săse arate atât de generos?
— Când văspuneam eu! murmura Athos la urechea domnului de
Condé. Iată, cred, răspunsul la întrebarea dumneavoastră.
— Spuneţ i, monseniore! stărui neliniştit cavalerul, care număra în
gând, apăsând cu mâna pe buzunar, partea din suma ce-i căzuse pe
neaşteptate în palma.
— Dragul meu cavaler, e un dar de nuntă.
— Cum, dar de nuntă?
— Ei da, măînsor! răspunse ducele de Anjou, fărăsăbage de seamăcă
în clipa aceea trecea prin faţ a domnului de Condé şi a lui Athos, care îl
salutarăamândoi cu o plecăciune adâncă.
Cavalerul îi aruncătânărului duce o privire atât de ciudată, atât de
încruntată, încât contele de la Fère tresări.
— Dumneavoastră! Dumneavoastrăsăvăînsuraţ i? rosti el. Ah, e cu
neputinţ ă! Nu veţ i face aceasta nebunie!
— Hm! Nu eu o fac, alţ ii măpun s-o fac – răspunse ducele de Anjou.
Dar hai mai repede, vreau săcheltuim aceşti bani.
Spunând acestea, ieşi împreunăcu însoţ itorul lui, vorbind şi râzând, în
timp ce toate frunţ ile se plecau la trecerea sa.
Atunci domnul prinţde Condé îi spuse încet lui Athos:
— Asta este deci taina?
— Nu eu v-am spus-o, monseniore.
— Se însoarăcu sora lui Carol al II-lea?
— Cred căda.
Prinţ ul stătu o clipa pe gânduri, apoi din priviri îi ţ âşnirădouăsclipiri
vii.
— Păcat – rosti moale, ca şi cum ar fi vorbit cu el însuşi – iatăîncăo
datăspadele agăţ ate în cui... şi pentru multăvreme!
Şi oftă. Tot ce putea săînchidăacest suspin, ambiţ ii înăbuşite, iluzii
stinse, speranţ e năruite, Athos singur le putea ghici, căci numai el singur
auzise oftatul prinţ
ului de Condé.
Curând dupăaceea, domnul prinţde Condé îşi luărămas bun, căci
regele pleca. Athos, cu un semn către Bragelonne, îi reînnoi invitaţ ia făcută
la începutul acestei scene. Încetul cu încetul, salonul se goli şi Mazarin
rămase singur, pradădurerilor pe care nici nu se mai gândea măcar săşi le
ascundă.
— Bernouin! Bernouin! strigăel cu un glas spart.
— Ce doreşte monseniorul?
— Guénaud... Săvie repede Guénaud – zise eminenţ a sa – mătem că
am sămor.
Bernouin, înspăimântat, alergăîn cabinet sădea un ordin, şi călăreţ ul
care se ducea să-l cheme pe medic întâlni în strada Saint-Honoré trăsura
regelui.

XLIII
GUENAUD

Ordinul cardinalului era grabnic; Guénaud nu se lăsăaşteptat. Îl găsi

pe bolnav răsturnat în pat, cu picioarele umflate, alb ca varul, cu trupul
încovoiat. Mazarin avusese un atac cumplit de gută. Suferea îngrozitor şi
trăda nerăbdarea unui om neobişnuit săîndure durerile. Când îl văzu pe
Guénaud, strigă:
— Ah, iată-măscăpat!
Guénaud era un om foarte învăţ at şi foarte dibaci, care nu avea nevoie
de criticile lui Boileau ca săse bucure de faimă. Când se afla în faţ a unei
boli, chiar de-ar ti fost ea legatăde persoana unui rege, îl îngrijea pe bolnav
ca pe oricare muritor de rând. Astfel cănu-i răspunse lui Mazarin, aşa cum
ministrul se aştepta săaudă: "A sosit medicul, adio boală!" Dimpotrivă,
cercetându-l pe bolnav cu un aer grav, făcu:
— Oh! Oh!
— Ce e, Guénaud?... Ai un aer atât de încruntat!
— Am tocmai aerul care trebuie ca săvăd bine răul vostru, monseniore,
şi încăun rău, foarte primejdios.
— Guta... Oh, da, guta.
— Cu multe complicaţ ii, monseniore.
Mazarin se ridicăîntr-un cot, întrebându-l cu privirea şi cu o mişcare a
mâinii:
— Ce tot spui acolo? Săfiu oare mai bolnav decât cred?
— Monseniore – răspunse Guénaud, aşezându-se lângăpat – eminenţ a
voastrăa muncit mult în viaţ ă, eminenţ a voastrăa suferit mult.
— Dar nu sunt atât de bătrân, mi se pare... Răposatul domn de
Richelieu n-avea decât şaptesprezece luni mai puţ in decât mine când a
murit, dar a murit de o boalăneiertătoare. Eu sunt tânăr, Guénaud,
gândeşte-te: abia am împlinit cincizeci şi doi de ani.
— O, monseniore, aveţ i mai mult... Cât a ţ inut Fronda?
— Cu ce scop, Guénaud, îmi pui aceastăîntrebare?
— Pentru un calcul medical, monseniore.
— Săfi ţ inut vreo zece ani... poate mai mult, poate mai puţ in...
— Foarte bine; binevoiţ i şi socotiţi fiecare an din timpul Frondei cât trei
ani obişnuiţ i... asta face treizeci de ani. Deci, douăzeci în plus şi cu cincizeci
şi doi fac şaptezeci şi doi de ani. Aveţ i şaptezeci şi doi de ani, monseniore...
şi asta e o vârstăînaintată.
În timp ce vorbea, pipăia pulsul bolnavului. Acest puls era plin de
prevestiri atât de neplăcute, în cât medicul urmănumaidecât, cu toate
întreruperile bolnavului:
— Dacăsocotim însăanii Frondei cât patru ani fiecare, atunci aţ i trăit
optzeci şi doi de ani.
Mazarin se făcu foarte palid la faţ ăşi, cu o voce stinsă, întrebă:
— Dumneata vorbeşti serios, Guénaud?
— Vai, da, monseniore!
— Asta înseamnăcă-mi spui pe ocolite cât de rău bolnav sunt?
— Din păcate, da, monseniore, şi faţ ăde un om cu spiritul şi curajul
eminenţ ei voastre, n-ar trebui săvorbim pe ocolite.
Cardinalul respira atât de greu, încât îi făcu milăpânăşi acestui doctor
atât de nemilos.
— Sunt boli şi boli – rosti Mazarin. De unele poţ i scăpa.
— Într-adevăr, monseniore.
— Nu-i aşa? strigăMazarin aproape cu voioşie. Căci atunci la ce-ar mai
folosi puterea, tăria de voinţ ă? La ce-ar mai folosi geniul, geniul dumitale,
Guénaud? În sfârşit, la ce-ar mai folosi ştiinţ a şi arta, dacăbolnavul care are
la îndemânătoate astea nu poate săscape de primejdie?
Guénaud dădu săspunăceva; Mazarin i-o luăînsăînainte:
— Gândeşte-te – zise el – căcu sunt cel mai încrezător dintre bolnavii
dumitale, gândeşte-te cămăsupun orbeşte la tot ce-mi spui şi că, prin
urmare...
— Ştiu toate astea – rosti Guénaud.
— Atunci, măvoi vindeca?
— Monseniore, nici tăria de voinţ ă, nici puterea, nici geniul, nici ştiinţ a
nu pot săînfrunte răul pe care Dumnezeu îl trimite, fărăîndoială, sau pe
care îl aruncăpe pământ împotriva creaţ iei, ca să-i distrugăşi să-i ucidăpe
oameni. Când răul e mortal, ucide, şi atunci nimic nu se mai poate face...
— Boala mea... e... mortală? întrebăMazarin.
— Da, monseniore.
Eminenţ a se zbătu o clipă, ca nenorocitul pe care prăbuşirea unei
coloane îl striveşte sub ea... Dar era un suflet bine călit, sau mai degrabăun
spirit deosebit de tare spiritul domnului de Mazarin.
— Guénaud – zise el ridicând ochii – o să-mi îngădui, cred, să-ţ i cer o
povaţ ă. Vreau săchem aici pe cei mai învăţ aţ i oameni din Europa, vreau să
măvadăşi ei... vreau, în sfârşit, sătrăiesc prin virtutea oricărui leac...
— Monseniorul sănu rămânăcu părerea – răspunse Guénaud – căeu
aşfi avut pretenţ ia de a măpronunţ a singur asupra unei existenţ e atât de
preţ ioase ca a sa; i-am adunat laolaltăpe toţ i medicii buni şi pe toţi învăţ aţii
din Franţ a şi din Europa... erau doisprezece.
— Şi-au spus că...?
— Au spus căeminenţ a sa suferăde o boala mortală, am avizul lor,
semnat de toţ i, în buzunarul meu. Dacăeminenţ a voastrădoreşte săia
cunoştinţ ăde el, va vedea numele tuturor bolilor de nelecuit pe care le-am
descoperit. Este mai întâi...
— Nu! Nu! ţ ipăMazarin, îndepărtând hârtia. Nu, Guénaud, mălipsesc,
mălipsesc!
O tăcere apăsătoare, în timpul căreia cardinalul îşi adunăgândurile
şi-şi legădin nou puterile sleite, urmăzbuciumărilor produse de această
scenă.
— Mai e ceva – murmurăcardinalul – mai sunt vracii, şarlatanii. În ţ ara
mea, aceia pe care medicii îi părăsesc aleargăsă-şi încerce norocul la vreun
vânzător de buruieni, care de zece ori îi omoară, dar de o sutăde ori îi scapă.
— De o lunăîncoace, eminenţ a voastrăn-a băgat de seamăcăam
schimbat de zece ori leacurile?
 — Da... Şi?
— Şi am cheltuit cincizeci de mii de livre ca săcumpăr secretele tuturor
acestor afurisiţ i: lista e terminată, banii din pungă, de asemeni. Cu toate
astea, nu sunteţ i tămăduit, şi dacăn-ar fi fost arta mea, aţ
i fi murit de mult.
— S-a sfârşit – bâigui cardinalul – s-a sfârşit!
Aruncăo privire posomorâtăîn jurul lui, gândindu-se la toate bogăţ iile
sale.
— Va trebui sămădespart de toate astea! oftăel. Sunt mort, Guénaud,
sunt mort!
— O, nu încă, monseniore – zise medicul.
Mazarin îi întinse mâna.
— Cât mai am de trăit? întrebăel, oprindu-şi ochii mari asupra
chipului nemişcat al medicului.
— Monseniore, asta nu se spune niciodată.
— Oamenilor de rând, fie; dar mie... mie pentru care orice clipă
preţ uieşte cât o comoară, mie spune-mi, Guénaud, spune-mi!
— Nu, monseniore, nu.
— Vreau, îţ i spun. Oh, dă-mi încăo lună, şi pentru fiecare din aceste
treizeci de zile îţ i voi plăti o sutăde mii de livre.
— Monseniore – răspunse Guénaud cu glas hotărât – Dumnezeu e acela
care văpoate da zilele, şi nu eu. Dumnezeu nu va mai dădecât cincisprezece
zile!
Cardinalul scoase un suspin adânc de durere şi căzu peste perna sa,
murmurând:
— Mulţ umesc, Guénaud, mulţ umesc.
Medicul se pregătea săplece; muribundul se trezi din nou:
— Tăcere – rosti el cu ochii învăpăiaţ i – tăcere!
— Monseniore, sunt douăluni de când cunosc aceastătaină; vedeţ i dar
căam păstrat-o bine.
— Du-te, Guénaud, voi avea grijăsăfii răsplătit; du-te şi spune-i lui
Brienne să-mi trimităun mesager. Săfie chemat domnul Colbert; du-te.

XLIV
COLBERT

Colbert nu era departe. În tot timpul scrii stătuse retras într-un coridor
şi vorbise cu Bernouin, apoi cu Brienne, comentând, cu mirosul propriu
oamenilor de curte, zvonurile ce apăreau dupăfiecare întâmplare, ca băşicile
de aer la suprafaţ a apei. Este momentul, fărăîndoială, săzugrăvim, în
câteva cuvinte, unul dintre cele mai interesante portrete ale acestui veac, şi
să-l zugrăvim, poate, cu tot atâta putere de adevăr cum au făcut-o pictorii
contemporani cu el. Colbert a fost un om asupra căruia istoricul şi
moralistul au drepturi egale.
Avea treisprezece ani mai mult decât Ludovic al XIV-lea, viitorul lui
stăpân. Nici prea înalt, nici prea scund, mai mult slab decât gras, avea ochii
înfundaţ i în orbite, capul teşit, părul gras, negru şi rar, ceea ce, spun
biografii din vremea lui, l-a făcut săpoarte de timpuriu perucă. O privire
plinăde severitate, de asprime chiar; un fel de răceală, care pentru cei mici
părea mândrie, pentru cei mari, o afirmare a virtuţ ii; o anumitătrufie,
manifestatăchiar şi atunci când era singur şi se privea în oglindă; asta în
ceea ce priveşte exteriorul personajului. Ca moral, i se lăuda adâncimea
înclinării pentru socoteli, precum şi dibăcia de a face sărodeascăchiar şi
sterpiciunea însăşi. Colbert era acela care se gândise să-i sileascăpe condu-
cătorii de garnizoane din localităţ ile de pe graniţ ăsă-şi hrăneascăsoldaţ ii cu
ceea ce scoteau din dările asupra populaţ iei, deci fărăsăle mai plătească
solde. O însuşire atât de preţ ioasăîi stârni domnului cardinal Mazarin ideea
de a-l înlocui pe Joubert, intendentul său, care tocmai murise, prin domnul
Colbert, care ştia sămăsoare atât de bine porţ iile.
Încetul cu încetul, Colbert se ridicăla curte, cu toate căprovenea
dintr-o familie de jos, căci era fiul unui om care vindea vinuri ca şi tatăl
acestuia, care, mai apoi, vânduse postavuri, iar pe urmă, ţ esături de mătase.
Colbert sortit mai întâi negoţ ului, lucrase la un negustor din Lyon, pe care-l
părăsise pentru a veni la Paris ca ajutor al unui procuror de la Châtelet,
numit Biterne. Aici învăţ ase el arta de a încheia o socoteală, ca şi arta, mai
preţ ioasăîncă, de a o încâlci. Aceastăînsuşire îi fu de cel mai mare folos lui
Colbert, într-atât de adevărat este cănorocul, atunci când are o toană,
seamănăcu acele femei din antichitate pentru care nimic din fizicul şi
moralul lucrurilor sau al oamenilor nu preţ uiau mai mult ca fantezia.
Colbert, numit pe lângăMichel Letellier, secretar de stat în 1648, de către
vărul său Colbert, senior de Saint-Pouange, care îl luase sub protecţ ia lui,
primi într-o zi din partea ministrului însărcinarea de a face un comision
pentru cardinalul Mazarin. Eminenţ a sa cardinalul se bucura pe atunci de o
sănătate înfloritoare, iar anii vitregi ai Frondei nu se socoteau încăîntreiţ i
sau împătriţ i pentru el. Se afla la Sedan, foarte stingherit de o intrigăde
curte în care Ana de Austria părea căvoia săbatăîn retragere.
Firele acelei intrigi le ţ
inea în mânăLetellier însuşi. Acesta prinsese o
scrisoare din partea Anei de Austria, scrisoare foarte preţ ioasăpentru el şi
foarte compromiţ ătoare pentru Mazarin. Dar cum juca un rol dublu, care-i
prindea atât de bine, şi cum măgulea deopotrivăpe doi oameni ce se
duşmăneau, spre a trage foloase şi de la unul şi de la altul, fie învrăjbindu-i
şi mai rău, fie împăcându-i, Michel Letellier se gândi să-i trimitălui Mazarin
scrisoarea Anei de Austria, astfel încât cardinalul săaibăcunoştinţ ădespre
ea şi, prin urmare, săpoatăaprecia un serviciu ce i se făcuse cu atâta
bunăvoinţ ă.
A trimite scrisoarea era lucru uşor; a o căpăta înapoi, dupăce căzuse în
mâinile cardinalului, aici era greutatea. Letellier îşi roti ochii în jurul său şi,
văzând pe slujbaşul cel oacheşşi slăbănog care mâzgălea hârtii, cu
sprâncenele încruntate, în birourile sale, îl găsi mai bun decât orice jandarm
pentru a duce la îndeplinire acest plan.
Colbert trebuia săplece la Sedan cu ordinul de a-i arăta lui Mazarin
scrisoarea şi de a o aduce apoi din nou lui Letellier. Ascultăconsemnul cu
atenţ ia încordată, ţinu să-i fie întărit prin repetare, apoi stărui asupra
chestiunii de a şti dacăa o aduce înapoi era tot atât de necesar ca şi a o
transmite, la care Letellier îi spuse:
— E chiar mult mai necesar.
Numai dupăaceea plecă, iar pe drum călători ca orice mesager ce nu se
gândeşte la oboseala trupească, şi-i înmânălui Mazarin mai întâi un răvaş
din partea lui Letellier, prin care-i vestea cardinalului trimiterea preţ ioasei
scrisori, apoi aceastăscrisoare însăşi. Lui Mazarin i se urcăsângele la cap
văzând scrisoarea Anei de Austria, dar îi zâmbi cu bunăvoinţ ămesagerului
şi-i spuse căpoate săiasă.
— Pe când răspunsul, monseniore? întrebăcu umilinţ ăColbert.
— Pe mâine.
— Mâine dimineaţ ă?
— Da, domnule.
Mesagerul se răsuci pe călcâie, încercând cea mai nobilăplecăciune de
care era în stare. A doua zi se afla la post încăde la şapte ceasuri. Mazarin îl
făcu săaştepte pânăla zece. Dar Colbert nu-şi pierdu de loc răbdarea
aşteptând în anticameră; când îi veni rândul, intră. Mazarin îi dădu un
pachet pecetluit. Pe învelişul acestui pachet erau scrise cuvintele: "Domnului
Michel Letellier etc". Colbert se uităla pachet cu multăatenţ ie; cardinalul îi
zâmbi însăîntr-un chip fermecător şi-l împinse uşurel spre uşă.
— Dar scrisoarea reginei-mame, monseniore? întrebăColbert.
— E cu celelalte, în pachet – răspunse Mazarin.
— Ah, foarte bine! zise Colbert.
Şi, aşezându-şi pălăria între genunchi, începu sădesfacăpachetul.
Mazarin lăsăsă-i scape o exclamaţ ie.
— Dar ce faci, domnule? rosti el cu asprime.
— Desfac pachetul, monseniore.
— Te îndoieşti oare de mine, domnule slujbaş? Unde s-a mai pomenit o
asemenea cutezanţ ă?
— Oh, monseniore, nu fiţ i supărat pe mine! Fireşte, nu vorba eminenţ ei
voastre o pun la îndoială, fereascăDumnezeu!
— Atunci, ce anume?
— Exactitatea cancelariei voastre, monseniore. Căci ce este o scrisoare?
Un petic de hârtie. Şi un petic de hârtie poate foarte uşor săfie scăpat din
vedere... Ah, iată, monseniore, iatăcănu m-am înşelat! Oamenii
dumneavoastrăau uitat hârtia: scrisoarea nu se găseşte în pachet.
— Eşti un neobrăzat şi n-ai văzut bine! strigăMazarin înfuriat.
Retrage-te şi aşteaptăhotărârea mea!
Rostind aceste cuvinte cu isteţ imea sa italiană, smulse pachetul din
mâinile lui Colbert şi se întoarse în apartamentele sale. Dar aceastăfurie nu
putu ţ ine prea mult, căci într-o bunăzi fu înlocuităde puterea judecăţ ii.
Mazarin, când deschidea, în fiecare dimineaţ ă, uşa cabinetului său,
dădea cu ochii de chipul lui Colbert, nelipsit de la capătul banchetei, şi acest
chip, ce nu-i făcea câtuşi de puţ in plăcere, îi cerea mereu, cu umilinţ ă, dar
în modul cel mai hotărât, scrisoarea reginei-mame. Mazarin nu mai avu
încotro şi trebui săi-o dea. Însoţ i aceastărestituire cu o dojanădintre cele
mai aspre, în timpul căreia însăColbert se mulţ umi săcerceteze, săîntoarcă
şi pe o parte şi pe alta, sămiroasăchiar hârtia, slovele şi semnătura, nici
mai mult nici mai puţ in decât ar fi făcut-o dacăar fi avut în faţ a lui pe cel
din urmăfalsificator al regatului. Mazarin îl muştrului cum îi veni la gură,
dar Colbert, nepăsător, căpătând încredinţ area căscrisoarea era cea
adevărată, plecăde acolo, ca şi cum n-ar fi auzit nimic. Aceastăpurtare îi
aduse mai târziu postul lui Joubert, întrucât Mazarin, în loc de a-i păstra
pică, îl admirăşi dori săaibăîn slujba lui un om ce dădea dovadăde atâta
credinţ ă.
Se vede din aceastăsimplăistorisire ce fel de om era Colbert.
Împrejurările, venind una dupăalta, vor lăsa cale liberăpentru afirmarea
tuturor însuşirilor acestui om.
Lui Colbert nu-i trebui mult pânăsăintre în graţ iile cardinalului;
devenise chiar de neînlocuit. Slujbaşii îi cunoştea toate socotelile, deşi
cardinalul nu-i vorbise niciodatădespre ele. Aceasta faină, care era numai a
lor doi, constituia o legăturăputernicăîntre ei, şi iatăpentru ce,
pregătindu-se săaparăîn faţ a stăpânului unei alte lumi, Mazarin voia să
capete un sfat şi săia o hotărâre în privinţ a averii pe care se vedea silit s-o
lase aici, pe lumea aceasta.
Dupăvizita lui Guénaud, îl chemădeci pe Colbert, îl rugăsăia loc şi-i
spuse:
— Săstăm de vorbă, domnule Colbert, şi cu toatăseriozitatea, întrucât
sunt bolnav şi s-ar putea întâmpla sămor.
— Omul e muritor – răspunse Colbert.
— N-am uitat niciodatăasta, domnule Colbert, şi, tot ce-am făcut, am
făcut ţ inând seama de aceastăprevestire... Ştii cămi-am adunat câte ceva în
viaţă...
— Ştiu, monseniore.
— Cam cât crezi dumneata căvaloreazăaceastăavere, domnule
Colbert?
— Patruzeci de milioane cinci sute şaizeci de mii douăsute de livre
nouăbăncuţ e şi opt parale – răspunse Colbert.
Cardinalul scoase un suspin adânc şi se uităplin de admiraţ ie la
Colbert; totuşi, îşi îngădui un zâmbet.
— Bani cunoscuţ i – adăugăColbert ca răspuns la acest zâmbet.
Cardinalul se frământăpuţ in în patul lui.
— Ce înţ elegi prin asta? întrebăel.
— Înţeleg – zise Colbert – că, în afarăde cele patruzeci de milioane cinci
sute şaizeci de mii douăsute de livre nouăbăncuţ e şi opt parale, mai sunt
alte treisprezece milioane pe care nu le cunoaşte nimeni.
— Uf! horcăi Mazarin. Ce om!
În acea clipă, în deschizătura uşii apăru capul lui Bernouin.
— Ce este – întrebăMazarin – şi pentru ce sunt tulburat?
— Părintele duhovnic al eminenţ ei sale a fost chemat pentru astă-seară;
şi n-ar mai putea săvie la monseniorul decât tocmai poimâine.
Mazarin întoarse ochii către Colbert, care îşi luănumaidecât pălăria,
spunând:
— Măvoi reîntoarce, monseniore.
Mazarin şovăi.
— Nu, nu – spuse el – am tot atâta treabăcu dumneata, ca şi cu el. De
altminteri, dumneata îmi eşti ca un al doilea duhovnic... aşa căceea ce am
să-i spun unuia, poate săaudăşi celălalt. Rămâi aci, Colbert.
— Dar, monseniore, dacăe vorba de o spovedanie, mătem că
duhovnicul nu va îngădui săfiu de faţ ă.
— Nu te nelinişti din pricina asta, treci dupăperdea.
— Pot săaştept şi afară, monseniore.
— Nu, nu, vreau săauzi spovedania unui om de bine.
Colbert se înclinăşi trecu dupăperdea.
— Săintre părintele duhovnic – zise Mazarin, lăsând săcadădraperia.

XLV
SPOVEDANIA UNUI OM DE BINE

Preotul intrănumaidecât, fărăsăparăprea tulburat de zarva şi forfota

pe care grijile în legătură, cu sănătatea cardinalului le stârniserăîn casa lui.
— Vino, preacucernice părinte – spuse Mazarin dupăce aruncăo
ultimăprivire spre perdea – vino şi uşurează-mi cugetul.
— Asta e datoria mea, monseniore – răspunse duhovnicul.
— Cautăde te aşazăcât mai bine, căci am săîncep printr-o spovedanie
generală; dumneata îmi vei da apoi iertarea păcatelor, şi am sămăsocot mai
liniştit.
— Monseniore – zise preotul – nu sunteţ i într-atât de bolnav, încât săfie
nevoie de o spovedanie generală... Şi-apoi, e obositoare, luaţ i seama!
— Presupui căva fi lungă, părinte?
— Cum săcred căar putea fi altfel, de vreme ce e vorba de o viaţ ătrăită
din plin, ca a eminenţ ei voastre?
— Ah, aşa-i... Da, istorisirea ar putea fi lungă.
— Şi îndurarea Domnului e mare – fornăi duhovnicul.
 — Uite – zise Mazarin – încep sămăîngrozesc eu însumi căam lăsat să
se petreacăatâtea lucruri pe care Cel de Sus le-ar putea osândi.
— Nu-i aşa? murmurăcu nevinovăţ ie duhovnicul, îndepărtând lumina
de la faţ a-i subţ ire şi ascuţităca a unui sobol. Aşa sunt păcătoşii: la început
uită, pe urmădevin scrupuloşi, când e prea târziu.
— Păcătoşii? tresări Mazarin. Îmi spui acest cuvânt în bătaie de joc,
fărăîndoială, ca să-mi scoţ i pe nas toate genealogiile ce am lăsat săse facă
pe seama mea... eu, fiu de pescar, într-adevăr.
— Hm! făcu duhovnicul.
— Acesta e un prim păcat, părinte; căci, crede-mă, am suferit mult
când unii m-au făcut scoborâtor din vechii consuli ai Romei, T. Geganius
Macerinus I, Macerinus II şi Pro-culus Macerinus III, despre care vorbeşte
cronica lui Haolander... Între Macerinus şi Mazarini, apropierea e atât de
mare, încât te poate duce în ispită. Macerinus, ca poreclă, înseamnă
slăbănog. Oh, preacucernice părinte, Mazarini ar putea săînsemne astăzi,
dacăe aşa, slab ca un Lazăr. Priveşte!
Şi-i arătăbraţ ele descărnate şi picioarele supte de boală.
— Căvăveţ i fi născut dintr-un neam de pescari – reluăduhovnicul – nu
văd în asta nimic jignitor pentru, excelenţ a voastră... căci, la urma urmei, şi
Sfântul Petru era pescar, iar dacădumneavoastrăsunteţ i prinţal Bisericii,
monseniore, el a fost cârmaciul ei cel mai mare. Deci, sătrecem mai departe,
dacăbinevoiţ i.
— Cu atât mai mult cu cât l-am ameninţ at cu Bastilia pe un oarecare
Bounet, preot din Avignon, care voia sătipăreascăo genealogie a Casei
Mazarini, mult prea umflată.
— Ca săfie şi adevărată... – strecurăduhovnicul.
— Oh, dacăm-aşfi lăsat ispitit de aceastăidee, preacucernice, aşfi
căzut în patima orgoliului... alt păcat.
— Ar fi însemnat un surplus de spirit, şi nimeni n-ar putea fi învinuit
vreodatăpentru asemenea greşeli. Mai departe, mai departe...
— Am ajuns la orgoliu... Vezi, părinte, încerc săîmpart totul în păcate
capitale.
— Îmi plac astfel de împărţ iri făcute cu chibzuinţ ă.
— Asta măuşurează. Trebuie săştii căîn 1630... vai, iatătreizeci şi
unu de ani de atunci!
— Aveaţ i douăzeci şi nouăde ani, monseniore.
— Vârstăclocotitoare. Făceam pe soldatul, aruncându-mă, la Casai, în
focul archebuzelor, ca săarăt căputeam calări tot atât de bine ca un ofiţ er.
E adevărat căam adus pacea între spanioli şi francezi. Asta îmi răscumpără
întrucâtva păcatul.
— Nu văd nici un fel de păcat în a arăta căpoţ i călări pe cal – zise
duhovnicul; e chestiune de gust, şi asta cinsteşte rasa pe care o purtăm pe
noi. În calitatea mea de creştin, sunt bucuros căaţ i împiedicat o vărsare de
sânge; în calitatea mea de preot, sunt mândru de bravura arătatăde un
semen al meu.
Mazarin mulţ umi cu un semn umil din cap.
— Da – zise el – dar urmările?
— Ce urmări?
— Eh, păcatul ăsta blestemat al orgoliului are rădăcini fărăsfârşit... De
când m-am aruncat, cum ţ i-am spus, între douăarmate, de când am simţ it
mirosul pulberii şi am străbătut şirurile de soldaţ i, am început să-i privesc
oarecum cu milăpe generali!
— Ah!
— Iatărăul... În aşa fel căde-atunci n-am întâlnit măcar unul singur pe
care să-l pot suferi.
 — Adevărat este – zise duhovnicul – căgeneralii pe care i-am avut nu
erau grozavi.
— O! strigăMazarin. L-am avut pe domnul prinţde Condé... Şi l-am
necăjit prea mult pe acesta.
— Nu e de plâns, şi-a cucerit destulăfaimăşi destulăavere.
— Fie, în ceea ce-l priveşte pe domnul de Condé; dar domnul de
Beaufort, de exemplu... pe care l-am făcut săsufere atâta în turnul de la
Vincennes!
— Ah, dar acesta era un răzvrătit, şi apărarea statului cerea săfaceţ i
un astfel de sacrificiu... Mai departe.
— Cred căam terminat cu orgoliul. Urmeazăalt păcat, pe care mi-e şi
teamăsă-l măsor...
— Îl voi măsura eu... Spuneţ i, care?
— Un mare păcat, preacucernice.
— O săvedem asta, monseniore.
— Dumneata nu se poate sănu fi auzit vorbindu-se de anumite legături
pe care le-aşfi avut... cu maiestatea sa regina-mamă... Bârfitorii...
— Bârfitorii, monseniore, sunt nişte proşti. Nu trebuie oare, pentru
binele statului şi în interesul tânărului rege, sătrăiţ i în bunăînţelegere cu
regina? Mai departe, mai departe.
— Îţ i mărturisesc – zise Mazarin – cămi-ai ridicat o piatrăde pe suflet.
— Fleacuri, toate astea!... Gândiţ i-văla lucruri serioase.
— Mai e şi ambiţ ia, părinte...
— Ea e marca faptelor mari, monseniore.
— Chiar şi aceastădorinţ ăde a purta tiara?...
— A fi papăînseamnăa fi primul dintre creştini... De ce n-aţ i fi năzuit
spre aceasta?
— S-a scris că, spre a ajunge la asta, aşfi vândut spaniolilor oraşul
Cambrai.
— Poate căşi dumneavoastrăveţ i fi făcut vreodatăpamflete, fărăa-i
asupri prea tare pe pamfletari.
— Atunci, preacucernice părinte, măsimt cu inima într-adevăr curată.
Nu mămai apasădecât nişte patimi mărunte.
— Spuneţ i.
— Jocul de cărţ i.
— E o îndeletnicire cam lumească; dar, la urma urmei, eraţ i obligat,
prin cerinţ ele rangului şi ale atribuţ iilor, săprimiţ i lume în casă.
— Mi-a plăcut săcâştig...
— Nu existăjucător care săjoace pentru a pierde.
— Uneori măsluiam cărţ ile...
— O făceaţ i în folosul vostru. Mai departe.
— Ei bine, părinte, nu mai simt nimic altceva încărcându-mi cugetul.
Dă-mi iertarea păcatelor şi sufletul meu va putea, atunci când îl va chema la
sine Dumnezeu, săse înalţ e fărăpiedici pânăla tronul ceresc.
Duhovnicul nu-şi mişcănici braţ ele, nici buzele.
— Ce mai aştepţ i, cucernice părinte? întrebăMazarin.
— Aştept sfârşitul.
— Sfârşitul cui?
— Al spovedaniei, monseniore.
— Dar am terminat.
— O, nu! Eminenţ a voastrăse înşală.
— Nu, precât ştiu.
— Gândiţ i-văbine.
— M-am gândit cât am putut.
— Atunci am săvăajut eu memoria.
 — Săvedem.
Duhovnicul tuşi de mai multe ori.
— Nu mi-aţ i vorbit de zgârcenie, alt păcat capital, nici despre milioanele
acelea – zise el.
— Care milioane, preacucernice?
— Acelea pe care le-aţ i strâns, monseniore.
— Părinte, banii aceştia sunt ai mei; pentru ce ţ i-aşvorbi de ei?
— Fiindcă, monseniore, aici părerile noastre se deosebesc. Spuneţ i că
aceşti bani sunt ai eminenţ ei voastre, iar eu cred căsunt puţ in ai altora.
Mazarin îşi duse o mânărece la fruntea năpădităde sudoare.
— Cum aşa? bâigui el.
— Iatăcum. Eminenţ a voastrăa făcut multăavere fiind în serviciul
regelui.
— Hm! Multă... nu prea multă.
— Oricum ar fi, de unde vine aceastăavere?
— De la stat.
— Statul e regele.
— Dar ce încheiere tragi domnia ta, cucernice părinte? întrebăMazarin,
care începea sătremure.
— Nu pot sătrag nici o încheiere, fărăînşiruirea bunurilor pe care le
aveţi. Săsocotim puţ in, dacăvreţ i. Aveţi episcopia de Metz?
— Da.
— Mănăstirile de la Saint-Clément, Saint-Arnoud şi Saint-Vincent, tot
din eparhia Metz?
— Da.
— Aveţ i mănăstirea de la Saint-Denis, care are o avere frumuşica?
— Da, preacucernice.
— Aveţ i mănăstirea de la Cluny, care e bogată?
— O am.
— Şi pe cea de la Saint-Médard, în Soissons, cu un venit de o sutăde
mii de livre?
— N-o tăgăduiesc.
— Şi pe cea de la Saint-Victor, în eparhia Marsiliei, una dintre cele mai
bune din sud?
— Aşa-i, părinte.
— Astea fac un milion pe an. Cu lefurile de la cardinalat şi de la
minister, se ridicăpoate la douămilioane pe an.
— Ei!
— În timp de zece ani, înseamnădouăzeci de milioane... şi douăzeci de
milioane băgate în afaceri, cu un câştig de cincizeci la sutădau, prin
creştere, alte douăzeci de milioane în zece ani.
— Ce bine te pricepi la socoteli, parcăn-ai fi duhovnic!
— De când eminenţ a voastrăa aşezat ordinul nostru în mănăstirea pe
care o ocupăm lingăSaint-Germain-des-Prés, în 1644, eu sunt cel care fac
obşteştile socoteli.
— Le faci şi pe-ale mele, dupăcâte văd, preacucernice părinte!
— Se cuvine săştii câte ceva din toate, monseniore.
— Ei bine, acum trage încheierea.
— Închei, spunând căaveţ i un bagaj prea mare ca săputeţ i trece cu el
pe poarta paradisului.
— Şi voi fi osândit?
— Dacănu daţ i înapoi ce-aţ i luat, da.
Mazarin scoase un strigăt jalnic.
— Sădau înapoi! Dar cui, Doamne sfinte?
— Stăpânului acestei avuţ ii, regelui!
 — Dar însuşi regele mi-a dat totul...
— O clipă: regele nu semneazăordonanţ ele!
Mazarin trecu de la suspine la gemete.
— Dă-mi iertarea păcatelor – zise el.
— Cu neputinţ ă, monseniore... Daţ i totul înapoi, totul – replică
duhovnicul.
— Dar ce vrei, m-ai iertat de toate păcatele; pentru ce nu măierţ i şi de
ăsta?
— Pentru că– răspunse preotul – a văierta de acesta e un păcat de care
regele nu măva ierta niciodată, monseniore.
Cu acestea, duhovnicul îşi lăsăbolnavul în ghearele căinţ ei şi ieşi cu o
expresie plinăde smerenie şi cu un pas rar, la fel precum intrase.
— Vai, Dumnezeule! gemu cardinalul... Vino încoace, Colbert, sunt greu
bolnav, prietene!

XLVI
DONAŢIA

Colbert apăru din dosul perdelei.

— Ai auzit? îl întrebăMazarin.
— Vai, da, monseniore.
— Crezi căare dreptate? Crezi cătoţ i aceşti bani au fost strânşi pe căi
necinstite?
— Un duhovnic, monseniore, nu e un judecător bun, când e vorba de
bani – răspunse cu răcealăColbert. Totuşi, s-ar putea ca, dupăprincipiile
lui teologice, eminenţ a voastrăsăfi făcut unele greşeli. Se întâmplă... mai
ales când se apropie ceasul morţ ii.
— Prima greşealăe aceea de a muri, Colbert.
— Aşa-i, monseniore. Săvedem însăfaţ ăde cine socoteşte el căaţ i
greşit? Faţ ăde rege.
Mazarin ridicădin umeri.
— Ca şi cum nu eu i-aşfi salvat statul şi finanţ ele!
— Acest lucru nu poate fi pus la îndoială, monseniore.
— Nu-i aşa? Prin urmare, mi-am câştigat şi eu o răsplatăce mi se
cuvenea, în pofida duhovnicului meu.
— E adevărul deplin.
— Şi aşputea săpăstrez pentru familia mea, atât de strâmtorată, o
parte... dacănu tot ce-am câştigat!
— Nu văd nici o piedicăîn asta, monseniore.
— Eram convins, Colbert, că, cerându-ţ i povaţa, îmi vei da un sfat
înţ elept – zise Mazarin foarte bucuros.
Colbert făcu strâmbătura sa obişnuităde om care se crede atotştiutor.
— Monseniore – rosti el – trebuie săvedem însădacăîn cele ce a spus
duhovnicul nu se ascunde o cursă.
— Nu! O cursă?!... Şi de ce? Duhovnicul e un om cinstit.
— Credeam căeminenţ a voastrăse aflăpe marginea mormântului,
fiindcăl-aţ i chemat săvăspovedească... Nu l-am auzit eu când spunea:
"Faceţ i deosebire între ceea ce v-a dat regele şi ceea ce v-aţi dat singur"?
Gândiţ i-văbine, monseniore, dacănu v-a vorbit cam aşa; şi o vorbăca asta,
rostităde un duhovnic, spune mult.
— Ar fi cu putinţ ă.
— Şi în cazul acesta, monseniore, aşsocoti căpreotul v-a somat...
— Sădau totul înapoi? strigăMazarin înăbuşindu-se.
 — Ei, nu spun nu.
— Sădau totul înapoi? Dar nu te gândeşti ce spui... Vorbeşti la fel ca
duhovnicul.
— Dacăînapoiaţ i numai o parte, înseamnăcă-l faceţ i părtaşpe
maiestatea sa, şi asta, monseniore, poate avea urmări neplăcute. Eminenţ a
voastrăe un politician prea iscusit pentru a nu şti căîn clipa de faţ ăregele
nu are nici o sutăcincizeci de mii de livre în lăzile sale.
— Asta nu-i treaba mea – răspunse Mazarin triumfător – ci a domnului
ministru de finanţ e Fouquet, ale cărui conturi ţ i le-am dat mereu, în lunile
din urmă, spre verificare.
Colbert îşi muşcăbuzele numai când auzi numele lui Fouquet.
— Maiestatea sa – rosti el printre dinţ i – n-are alţ i bani în afarăde cei
pe care-i strânge domnul Fouquet; averea voastră, monseniore, i-ar prinde
cât se poate de bine.
— Se poate, dar eu nu sunt ministrul de finanţ e a! regelui; eu am punga
mea... De bunăseamă, voi face spre mulţ umirea maiestăţ ii sale... câteva
donaţ ii... dar nu pot să-mi păgubesc familia...
— O donaţ ie parţ ialăv-ar scădea din stimăşi l-ar jigni pe rege. A dona
numai o parte maiestăţ ii sale înseamnăa recunoaşte căaceastăparte v-a
creat îndoiala cum căn-ar fi fost agonisităpe căi cinstite.
— Domnule Colbert!...
— Am crezut căeminenţ a voastrăîmi face cinstea de a-mi cere o
povaţ ă.
— Da, însădumneata uiţ i amănuntele principale ale problemei.
— Nu uit nimic, monseniore; iatăzece ani de când trec în revistătoate
coloanele de cifre care se formeazăîn Franţ a, şi dacămi le-am înfipt cu atâta
chin în cap, ele sunt acum aşa de bine înrădăcinate acolo, încât de la
slujbele domnului Letellier, care e cumpătat, pânăla micile largheţ i tainice
ale domnului Fouquet, care e risipitor, aşputea săarăt, cifrăcu cifră, toţ i
banii care se vânturăla noi, de la Marsilia pânăla Cherbourg.
— Atunci, dumneata ai vrea ca eu să-mi arunc toţ i banii în cuferaşele
regelui! strigăpe un ton ironic Mazarin, căruia guta îi smulse în acelaşi timp
mai multe suspine dureroase. Fireşte, regele nu s-ar supăra pentru asta, dar
şi-ar râde de mine păpându-mi milioanele, şi ar avea dreptate!
— Eminenţ a voastrănu m-a înţ eles. N-am vrut pentru nimic în lume să
spun căregele ar avea dreptate săvăcheltuiascăbanii.
— Mi-o spui limpede, mi se pare, sfătuindu-măsăi-i dau lui.
— Ah – răspunse Colbert – eminenţ a voastră, gândindu-se numai la
boala sa, scapăcu totul din vedere caracterul maiestăţ ii sale Ludovic al
XIV-lea.
— Cum asta?...
— Acest caracter cred căseamănă, dacămi se îngăduie sămăexprim
astfel, cu acela pe care monseniorul îl spovedea mai adineauri în faţ a
duhovnicului.
— Adică? Spune...
— E vorba de orgoliu. Iertaţ i-mă, monseniore... mândrie vreau săspun.
Regii n-au orgoliu: asta e o patimăomenească.
— Orgoliul, da, ai dreptate. Ei şi?...
— Ei bine, monseniore, daca am chibzuit bine, eminenţ ei voastre nu-i
rămâne decât sădoneze toţ i banii săi regelui, şi asta cât mai repede.
— Dar pentru ce? făcu Mazarin foarte nedumerit.
— Fiindcăregele nu va primi totul.
— Oh, un tânăr ca el, fărăbani şi ros de ambiţ ie cum e!
— Fie!
— Un tânăr care-mi doreşte moartea...
 — Monseniore...
— Ca sămămoştenească, da, Colbert; da, îmi doreşte moartea, ca să
mămoştenească. Cap sec ce sunt! I-o voi spune!
— Neîndoios. Dacădonaţ ia e făcutăîntr-o anumităformă, regele nu va
primi.
— Haidade!
— În mod hotărât. Un tânăr care n-a făcut încănimic, care arde de
dorinţ a de a deveni celebru, care vrea sădomneascăsingur, nu va primi
ceva făcut de alţ ii, va vrea săclădeascătotul el însuşi. Acest prinţ ,
monseniore, nu se va mulţ umi cu Palatul Regal pe care i l-a dăruit domnul
de Richelieu, nici cu palatul Mazarin pe care i l-aţ i înălţ
at atât de frumos,
nici cu Luvrul unde au trăit strămoşii lui, nici cu Saint-Germain, unde s-a
născut. Tot ceea ce nu va ieşi din mâinile lui, va fi dispreţ uit de el, v-o
prezic.
— Şi garantezi cădacă-i dau cele patruzeci de milioane regelui...
— Spunându-i anumite lucruri, garantez cănu va primi.
— Şi aceste anumite lucruri... sunt?
— Le voi aşterne pe hârtie, dacămonseniorul va binevoi sămi le
dicteze.
— Şi mărog, ce folos voi avea eu din toate astea?
— Unul mare de tot: nimeni nu va putea învinui pe eminenţ a voastrăde
aceastănedreaptăzgârcenie pe care pamfletarii au aruncat-o în seama celui
mai strălucit spirit al acestui veac.
— Ai dreptate, Colbert, ai dreptate; du-te de-l cautăpe rege din
parte-mi, şi dă-i testamentul meu.
— O donaţ ie, monseniore.
— Şi dacăprimeşte? Dacăare săprimească?
— Atunci vor rămâne treisprezece milioane pentru familia voastră, şi
asta e o sumăfrumoasă.
— Dar atunci dumneata vei fi un trădător sau un prost, crede-mă.
— Nici una, nici alta, monseniore... Dacănu măînşel, vătemeţ i că
regele va primi... Oh, temeţ i-vămai bine cănu va primi...
— Dacănu va primi, am să-i dăruiesc cele treisprezece milioane de
rezervăale mele... da, aşa voi face... da... Ah, dar măapucăiar durerile, am
sămăprăpădesc, Colbert... Sunt tare bolnav şi simt cămi se apropie
sfârşitul.
Colbert tresări.
Cardinalul se simţ ea rău, într-adevăr: se zbătea înecat de sudoare pe
patul de suferinţ ăşi paloarea aceasta îngrozitoare de pe faţ a lui scăldatăîn
apăera un spectacol pe care nici cel mai încercat medic nu l-ar fi putut privi
fărăsăi se facămilă. Colbert fu, de bunăseamă, foarte mişcat, căci părăsi
pe nesimţ ite încăperea şi, chemându-l pe Bernouin la căpătâiul
muribundului, ieşi pe coridor. Aici, plimbându-se în sus şi în jos cu o
expresie de meditare ce dădea o anumitănobleţ e capului său vulgar, cu
umerii plecaţ i, cu gâtul întins, cu buzele întredeschise pentru a lăsa să-i
scape frânturi răzleţ e din gândurile-i încâlcite, se încăpăţ âna săfrământe
planul ce şi-l pusese în minte, în timp ce, la zece paşi de el, despărţ it doar de
un perete, stăpânul lui se zvârcolea în durerile ce-i smulgeau strigăte
amarnice, fărăa se mai gândi nici la comorile de pe pământ, nici la fericirile
din paradis, ci mai degrabăla toate chinurile iadului.
În vreme ce şervetele fierbinţ i, oblojelile, paharele şi Guénaud, chemat
în preajma cardinalului, se schimbau cu o repeziciune crescândă, Colbert,
ţinându-şi strâns cu amândouămâinile capul său mare ca pentru a zăgăzui
înăuntru vâltoarea planurilor ce-i încolţ eau în creier, se gândea ce formăva
356
 trebui săîmbrace donaţ ia pe care va cerc săi-o dicteze Mazarin de
îndatăce boala îi va da o clipăde răgaz. Se părea cătoate văicărelile
cardinalului şi toate asalturile morţ ii asupra acestui reprezentant al
trecutului erau tot atâtea imbolduri pentru spiritul acestui gânditor cu
sprâncenele groase ce se întorcea de pe acum către răsăritul noului soare al
unei lumi renăscute.
Colbert se reîntoarse lângăMazarin atunci când bolnavul se simţ i mai
bine şi îl convinse să-i dicteze o donaţ ie astfel concepută:

Pregţtindu-mţsţmţînfţţiţez înaintea lui Dumnezeu, stţpânul tuturor

oamenilor, îl rog pe rege, care mi-a fost stţpân pe acest pţmânt, sţprimeascţ
toate bunurile pe care cu atâta mţrinimie mi le-a dat, ţi pe care familia mea va
fi fericitţsţle vadţtrecând în tot atât de ilustre mâini. Lista bunurilor mele se
va gţsi întocmitţ, la prima cerere a maiestţţii sale, sau la ultimul suspin al
celui mai devotat slujitor al sţu,
JULES, cardinal de MAZARIN.

Cardinalul semnăcu un oftat adânc; Colbert împături hârtia şi se duse

numaidecât cu ea la Luvru, unde regele tocmai se întorcea la palat. Apoi
porni spre casă, frecându-şi mâinile cu mulţ
umirea unui lucrător ce şi-a
întrebuinţat ziua cu folos.

XLVII
ANA DE AUSTRIA ÎI DĂUN SFAT
LUI LUDOVIC AL XIV-LEA,
IAR DOMNUL FOUQUET ÎI DĂALTUL

Vestea despre starea gravăa cardinalului se răspândise peste tot, iar la

Luvru ea adunase cel puţ in tot atâta lume cât şi vestea despre căsătoria
DOMNULUI, fratele regelui, care fusese datăîn vileag în mod oficial.
Abia ajuns la reşedinţ a lui, gândindu-se încăla cele ce văzuse şi auzise
în seara aceea, Ludovic al XIV-lea fu înştiinţ at de primul său valet căaceeaşi
mulţ ime de curteni care se grăbise dimineaţ a să-l întâmpine la sculare,
venise acum din nou, ca săfie de faţ ăla culcare, în semn de supremă
favoare pe care curtea, de când domnea cardinalul, o arătase cu deosebire
ministrului, fărăa se îngriji căaceasta ar putea sădisplacăregelui. Dar
ministrul avusese, dupăcum am arătat, un puternic atac de gută, astfel că
valul de linguşitori se îndrepta de astă-datăcătre tron.
Curtenii au acest nemaipomenit instinct de a mirosi dinainte ceea ce
are săse întâmple; ei posedăo ştiinţ ăce nu dăniciodatăgreş; sunt, pe de o
parte, diplomaţ i ce întrevăd marile deznodăminte în împrejurările grele, pe
de alta, căpitani ce ghicesc sfârşitul bătăliilor, sau chiar medici ce vindecă
bolile.
Ludovic al XIV-lea, căruia mama sa îi vârâse în cap aceastăaxiomă,
înţelese, între altele, căeminenţ a sa monseniorul cardinal Mazarin era greu
bolnav.
Ana de Austria, dupăce o condusese pe regina cea tânărăîn
apartamentele sale şi-şi uşurase fruntea de povara podoabelor de ceremonie,
veni să-l vadăpe fiul ei în cabinetul lui de lucru, unde, singur, posomorit şi
cu inima grea, căuta să-şi înăbuşe, ca şi cum şi-ar fi încercat voinţ a, una din
acele furii surde şi cumplite, adevărate furii de regi, care dau naştere la mari
evenimente atunci când izbucnesc şi care, la Ludovic al XIV-lea, graţ ie
neîntrecutei lui puteri de a se stăpâni, se transformau în furtuni atât de
blânde, încât singura şi cea mai aprigămânie a Iui, aceea despre care vor-
beşte Saint-Simon, mirându-se el însuşi, a fost acea neuitatădezlănţ uire
ce-avea săizbucnească, cincizeci de ani mai târziu, în legăturăcu o anumită
tainăa ducelui de Maine şi care a avut drept rezultat o ploaie de lovituri de
baston ce s-a abătut pe spatele unui biet lacheu pentru singura vinăcă
furase un pesmet.
Tânărul rege era, aşadar, dupăcum am văzut, pradăunei dureroase
încordări şi îşi spunea încet, privindu-se într-o oglindă:
— O, rege!... Rege cu numele, iar nu de fapt... Fantomă, fantomăgoală
ce eşti!... Statuie nevolnică, ce n-are altăputere decât aceea de a stârni un
salut din partea curtenilor, când vei izbuti oare să-ţ i ridici braţul acesta de
catifea, să-ţ i încleştezi pumnul acesta de mătasă? Când vei reuşi oare să-ţ i
deschizi şi pentru altceva, nu numai pentru zâmbete şi suspine, buzele-ţ i
osândite la tâmpa încremenire a marmurelor din galeria ta?
Atunci, trecându-şi mâna peste frunte şi căutând puţ in aer, se apropie
de fereastrăşi văzu jos câţ iva cavaleri ce vorbeau între ei, alături de câteva
pâlcuri ce-şi arătau cu sfialăcuriozitatea. Cavalerii făceau parte din gardă;
ceilalţ i erau curioşi din popor, aceia pentru care un rege e totdeauna un
lucru ciudat, ceva ca un rinocer, un crocodil sau un şarpe.
Îşi plesni fruntea cu latul palmei, exclamând:
— Rege al Franţ ei, deşert titlu! Popor al Franţ ei, o gloatăoarecare de
făpturi. Iată-măîntors în Luvrul meu; caii, abia deshămaţ i, sunt încăplini
de sudoare, dar eu am făcut abia atâta vâlvă, încât dacăau ieşit sămăvadă
douăzeci de persoane... Douăzeci... ce zic? Nu, nu au fost nici măcar
douăzeci de oameni dornici să-l vadăpe regele Franţ ei, dupăcum nu sunt
nici măcar zece arcaşi puşi săvegheze asupra locuinţ ei mele; arcaşii,
poporul, gărzile sunt la Palatul Regal. Pentru ce, Doamne? Eu, regele, n-am
oare dreptul săte întreb aceasta?
— Pentru că– îi răspunse un glas ce răsunădincolo de draperia
cabinetului – pentru căla Palatul Regal se aflătot aurul, adicătoatăputerea
celui ce vrea sădomnească.
Ludovic se întoarse deodată. Glasul care rostise aceste cuvinte era al
Anei de Austria. Regele tresări şi, îndreptându-se către mama sa, zise:
— Sper cămaiestatea voastrăn-a luat în seamăvorbele goale pe care
singurătatea şi dezgustul ce-i urmăresc pe regi le fac săaparăchiar şi pe
buzele celor mai fericite fiinţ e!
— N-am luat în seamădecât un lucru, fiul meu: acela căte văicăreşti.
— Eu? Câtuşi de puţ in – tăgădui Ludovic al XIV-lea. Nu, nici vorbă; te
înşeli, doamnă.
— Atunci, ce făceai aici, sire?
— Mi se părea cămăaflam în faţ a preceptorului meu şi dezvoltam un
subiect de dizertaţ ie.
— Fiul meu – zise Ana de Austria, dând din cap – faci rău cănu te bizui
pe cuvântul meu; faci rău cănu-mi arăţ i încrederea domniei tale. Va veni o
zi, o zi ce nu mai e departe, când va trebui să-ţ i aduci aminte de acest
adevăr: "Aurul e atotputernicia, şi numai aceia sunt pe deplin regi care sunt
atotputernici".
— Gândul vostru – adăugăregele – nu este totuşi de a-i defăima pe
bogaţ ii acestui veac, nu-i aşa?
— Nu – răspunse cu însufleţ ire Ana de Austria – nu, sire. Cei care sunt
bogaţ i în acest veac, sub domnia ta, sunt bogaţ i fiindcăsingur ai voit acest
lucru, astfel căn-am împotriva lor nici ură, nici pizmă; au slujit fărăîndoială
cu credinţ ăpe maiestatea voastră, o datăce maiestatea voastrăle-a îngăduit
săse răsplăteascăei înşişi. Iatăce am înţ eles prin vorbele pentru care mi se
pare căvrei sămădojeneşti.
 — FereascăDumnezeu, doamnă, să-i fac cea mai micădojana mamei
mele.
— De altminteri – continuăAna de Austria – Cel de sus nu dăruieşte
decât pentru un anumit timp bunurile pământeşti; Dumnezeu, ca o
înfrânare a faimei şi a bogăţ iei, a mai dat lumii şi suferinţa, boala, moartea,
şi nimeni – accentuăregina mamăcu un zâmbet dureros, ce dovedea căse
gândea la ea însăşi când rostea acest percept plin de amărăciune – nimeni
nu ia cu sine în mormânt mărirea sau averea de aici. Asta înseamnăcăcei
tineri culeg roadele belşugului pregătit de cei bătrâni.
Ludovic asculta cu atenţ ie crescândăaceste cuvinte rostite de Ana de
Austria cu scopul vădit de a-i aduce o mângâiere.
— Doamnă– spuse Ludovic al XIV-lea, privind-o în ochi pe mama lui –
s-ar zice, într-adevăr, căai vrea să-mi vesteşti altceva prin aceste cuvinte!...
— Nu, fiul meu, n-am să-ţ i vestesc nimic, decât că, dupăcum ai băgat
de seamăastă-seară, domnul cardinal este greu bolnav.
Ludovic se uităţ intăla mama lui, vrând sădesluşeascăo tulburare în
glasul ei, o durere pe faţ a sa. Chipul Anei de Austria părea uşor înăsprit; dar
aceastăsuferinţ ăavea un caracter cu totul personal... Poate căaceastă
asprime era pricinuităde cancerul ce începea să-i roadăsânul.
— Da, doamnă– îngânăregele – da, domnul de Mazarin e greu bolnav.
— Şi va fi o mare pierdere pentru regat, dacăeminenţ a sa va fi chemat
la Dumnezeu. Nu eşti de aceeaşi părere cu mine, fiul meu? întrebă
regina-mamă.
— Da, doamnă, de bunăseamăva fi o mare pierdere pentru regat –
murmurăLudovic, roşindu-se; dar primejdia nu e încăatât de apăsătoare,
vreau săcred, deoarece domnul cardinal e un om destul de tânăr.
Regele abia terminăde spus aceste cuvinte, căun valet trase draperia şi
rămase în picioare, cu o hârtie în mână, aşteptând ca suveranul să-i pună
întrebarea.
— Ce e aceea? i se adresăregele.
— O scrisoare din partea domnului de Mazarin – răspunse valetul.
— Dă-mi-o – zise regele.
Şi luăhârtia. Dar în clipa când voia săo deschidă, o mare zarvăse iscă
în galerie, în anticamere şi în curte.
— Ah, ah – făcu Ludovic al XIV-lea, care, fărăîndoială, recunoscu
aceastăîntreităforfotă– ce spuneam eu cănu e decât un rege în Franţ a? Mă
înşelam, sunt doi.
În acelaşi timp, uşa se deschise şi ministrul de finanţ e Fouquet se
înfăţişăla rege. El era acela care stârnise zarva în galerie; valeţ ii lui făcuseră
zarva în anticameră; de la caii lui pornise zarva din curte. Pe deasupra, se
auzi un murmur prelung la ivirea sa, care nu se stinse decât târziu dupăce
trecuse. Era murmurul de care Ludovic al XIV-lea se arăta atât de
nemulţ umit cănu-l auzea, pe atunci, în jurul lui şi nu-l simţ ea stingându-se
încet în urma sa.
— Acesta nu este, se înţ elege, un rege, aşa cum zici – îi spuse Ana de
Austria fiului ei; e un om mult prea bogat, atâta tot.
Şi rostind aceste cuvinte, un simţ ământ de amărăciune împrumută
vorbelor reginei un accent plin de răutate; în timp ce, dimpotrivă, fruntea lui
Ludovic, rămas liniştit şi stăpân pe el, nu avea nici cea mai uşoarăcutăpe
suprafaţ a ei. Îl salutădeci fărăceremonie pe Fouquet, cu un semn din cap,
în vreme ce continua sădesfăşoare sulul pe care i-l adusese valetul. Fouquet
înţelese aceastămişcare şi, cu o politeţ e nestânjenită, dar respectuoasă
totodată, se apropie de Ana de Austria, ca să-i lase deplinălibertate regelui.
Ludovic desfăcuse hârtia, dar n-o citea încă. Îl asculta pe Fouquet
spunându-i maniei sale cuvinte măgulitoare, lăudându-i îndeosebi mâna şi
braţ ele. Chipul Anei de Austria se înseninăşi aproape căvoia săzâmbească.
Fouquet observăcăregele, în loc săcitească, îl privea şi-l asculta pe el;
se răsuci atunci pe jumătate şi, rămânând mai departe al Anei de Austria, ca
săspunem aşa, se întoarse cu faţ a spre rege.
— Dumneata ştii, domnule Fouquet – îi spuse Ludovic al XIV-lea – că
eminenţ a sa e foarte rău bolnav?
— Da, sire, ştiu asta – răspunse Fouquet; şi în adevăr se simte foarte
rău. Măaflam la domeniul meu din Vaux când mi s-a adus aceastăştire,
atât de neplăcutăîncât am plecat numaidecât de acolo.
— Ai plecat din Vaux astă-seară, domnule?
— Acum un ceas şi jumătate, da, maiestate – zise Fouquet, uitându-se
la ceasornicul său încrustat cu diamante.
— Un ceas şi jumătate! rosti regele, străduindu-se să-şi stăpâneascăo
răbufnire de mânie, dar fărăsă-şi poatăascunde uimirea.
— Înţ eleg, sire! Maiestatea voastrăse îndoieşte de cuvântul meu, şi are
dreptate; dar, dacăam ajuns aici atât de repede, este cu adevărat o minune.
Mi s-au trimis din Anglia trei perechi de cai foarte iuţ i, dupăcum mi s-a
spus; măaşteptau din patru în patru leghe, şi astă-searăi-am pus la
încercare. M-au adus din Vaux pânăla Luvru într-un ceas şi jumătate, încât
maiestatea voastrăpoate săvadăcăn-am fost înşelat.
Regina-mamăzâmbi cu o tainicăinvidie. Fouquet, pricepându-i gândul,
se grăbi săadauge:
— Într-adevăr, doamnă, asemenea cai sunt făcuţ i pentru regi, nu
pentru supuşi, iar regii nu se cuvine să-i dăruiascăniciodată, nici te miri
cui, nici pentru te miri ce.
Regele înălţ ăcapul.
— Cu toate astea – îl întrerupse Ana de Austria dumneata nu eşti rege,
precât ştiu, domnule Fouquet!
— Tocmai de aceea, doamnă, caii nu aşteaptădecât un semn din partea
maiestăţ ii sale ca la intre în grajdurile Luvrului; iar dacămi-am luat
îngăduinţ a să-i încerc, e numai din teama de a nu oferi regelui ceva care să
nu fie cu adevărat o minune.
Regele se înroşi la faţ ă.
— Ştii, domnule Fouquet – zise regina – cădatina la curtea Franţ ei nu
este ca un supus săofere ceva regelui?
Ludovic făcu o mişcare.
— Sper, doamnă– răspunse Fouquet foarte tulburat – cădragostea mea
pentru maiestatea sa, dorinţ a mea necontenităde a-i fi pe plac vor servi ca o
contragreutate la rigorile acestei etichete. De altminteri, nici nu mi-aşfi
putut îngădui săofer un dar; e un tribut pe care vreau să-l plătesc.
— Mulţ umesc, domnule Fouquet – rosti cu bunăvoinţ ăregele – şi îţi
rămân îndatorat pentru acest gând, căci îmi plac într-adevăr foarte mult caii
iuţi; ştii însăcănu-s prea bogat; dumneata ştii asta mai bine ca oricine,
dumneata, care eşti ministrul meu de finanţ e. Nu pot deci, oricât de mult aş
dori-o, săcumpăr un atelaj atât de scump.
Fouquet aruncăo privire plinăde mândrie către regina-mamă, care
părea săse bucure de încurcătura în care se găsea ministrul, şi răspunse:
— Luxul este virtutea regilor, sire; luxul îi face săse asemene cu
Dumnezeu; prin lux sunt mai presus de ceilalţ i oameni. Cu luxul său, un
rege îşi hrăneşte şi îşi cinsteşte supuşii. Sub dulcea dogoare a acestui lux al
regilor se naşte luxul celor de rând, izvor de bogăţ ie pentru popor. Dacă
maiestatea voastrăva primi în dar cei şase cai neasemuiţ i, va trezi ambiţ ia
crescătorilor din ţ ara noastră, cei din Limousin, din Perche, din Normandia,
şi aceastăîmboldirăva fi spre folosul tuturor... Dar văd căregele tace, prin
urmare sunt condamnat.
 În acest timp, Ludovic al XIV-lea îndoia şi dezdoia cu neastâmpăr hârtia
lui Mazarin, pe care nu-şi aruncase încăochii. Privirea i se opri în cele din
urmăasupra ei, şi chiar de la primul rând citit scoase un mic strigăt de
uimire.
— Ce scrie acolo, fiul meu? întrebăAna de Austria apropiindu-se în
grabăde rege.
— Din partea cardinalului? se mirăiar regele, continuând săcitească.
Da, da, e chiar din partea lui.
— Se simte mai rău?
— Citeşte – sfârşi regele, dând pergamentul mamei sale, ca şi cum şi-ar
fi spus cănumai citind cu ochii ei Ana de Austria ar fi putut sădea crezare
unui lucru atât de uimitor ca acela care se afla închis în hârtia aceasta.
Ana de Austria citi şi ea scrisoarea. Pe măsurăce citea, ochii îi
scânteiau de o bucurie din ce în ce mai vie, pe care se străduia în zadar să
şi-o ascundăşi care atrase atenţ ia lui Fouquet.
— Oh, o donaţ ie în toatăregula! exclamăea.
— O donaţ ie? repetăFouquet.
— Da – zise regele, răspunzându-i îndeosebi ministrului de finanţ e – da,
pe patul de moarte, domnul cardinal îmi face o donaţ ie a tuturor bunurilor
sale.
— Patruzeci de milioane! glăsui regina. Ah, fiul meu, iatăun frumos dar
din partea domnului cardinal, care va răsturna toate răutăţ ile spuse pe
seama lui; patruzeci de milioane, strânse încetul cu încetul şi care intră
dintr-o datăîn vistieria regală, e o faptădemnăde un slujitor credincios şi
de un adevărat creştin.
Şi dupăce-şi mai aruncăo datăochii pe hârtie, o înapoie regelui, care,
la auzul acestei sume uriaşe, îşi simţ ea inima bătându-i cu putere în piept.
Fouquet se retrăsese câţ iva paşi la o parte şi tăcea. Regele îl privi în
ochi şi-i întinse sulul, pentru a-l citi şi el. Ministrul însănu făcu decât să
arunce o scurtăprivire, foarte de sus, asupra hârtiei, apoi, înclinându-se,
zise:
— Da, sire, o donaţ ie, văd.
— Trebuie să-i răspunzi, fiul meu – interveni Ana de Austria; trebuie
să-i răspunzi numaidecât.
— Şi în ce fel, doamnă?
— Făcându-i o vizităcardinalului.
— Dar abia acum un ceas am plecat de la eminenţ a sa – zise regele.
— Atunci, scrie-i sire.
— Să-i scriu!? făcu tânărul rege cu dezgust.
— Oricum – reluăAna de Austria – mi se pare, fiul meu, căun om care
a făcut un asemenea dar e îndreptăţ it săaştepte săi se mulţ umească
într-un chip neîntârziat. Apoi, întorcându-se către ministru: Nu este şi
părerea dumitale, domnule Fouquet?
— Darul impune aceasta, da, doamnă– răspunse ministrul cu o nobleţ e
ce nu-i scăpăregelui.
— Primeşte deci, şi mulţ umeşte-i – stărui Ana de Austria.
— Domnul Fouquet ce zice? întrebăregele.
— Maiestatea voastrăvrea să-mi cunoascăpărerea?
— Da.
— Mulţ umiţ i-i, sire...
— Ah! făcu Ana de Austria.
— Dar nu primiţ i – continuăFouquet.
— Şi pentru ce asta? tresări Ana de Austria.
— Aţ i spus-o dumneavoastrăînşivă, doamnă– răspunse Fouquet – că
regii nu trebuie şi nu pot săprimeascădaruri de la supuşii lor.
 Regele rămase mut între cele douăpăreri atât de opuse.
— Dar patruzeci de milioane... – murmurăAna de Austria pe acelaşi ton
pe care nefericita Maria-Antoaneta avea sărosteascămai târziu: "Îmi spuneţ i
atâta despre asta!"
— Ştiu – zise Fouquet râzând – patruzeci de milioane e o sumă
frumoasă, şi o astfel de sumăar putea săispiteascăpânăşi o conştiinţ ă
regească.
— Dar, domnule – stărui Ana de Austria – în loc de a-l îndemna pe rege
sănu primeascăaceastădonaţ ie, explică-i mai bine maiestăţ
ii sale că
patruzeci de milioane înseamnăo avere, nu glumă.
— Tocmai pentru căaceste patruzeci de milioane înseamnăo avere,
doamnă, eu îi voi spune regelui: sire, dacănu se cuvine ca un rege să
primeascăde la un supus şase cai în valoare de douăzeci de mii de livre, cu
atât mai jignitor e să-şi datorascăaverea unui alt supus, mai mult sau mai
puţ in scrupulos în strângerea bunurilor ce alcătuiesc aceastăavere.
— Dumneata n-ai dreptul, domnule – i-o tăie Ana de Austria – sădai o
lecţie regelui! Atunci oferă-i dumneata patruzeci de milioane, pentru a le
pune în locul celor pe care-l faci săle piardă.
— Regele le va avea oricând le va dori – zise ministrul de finanţ e,
înclinându-se.
— Da, storcind poporul – rosti Ana de Austria.
— Eh, n-a fost oare stors, doamnă– replicăFouquet – atunci când au
fost strânse, din truda lui, aceste patruzeci de milioane cuprinse în actul de
donaţ ie? Maiestatea sa mi-a cerut părerea – iat-o! Dacămaiestatea sa îmi va
cere sprijinul, îl va avea de asemenea.
— Haide, haide, primeşte, fiul meu – zise Ana de Austria – eşti mai
presus de orice vâlvăşi de orice judecatăa oamenilor.
— Nu primiţ i, sire – adăugăFouquet. Atâta timp cât un rege trăieşte, el
n-are alt sfetnic mai mare decât cugetul său, alt judecător mai bun decât
dorinţ a sa; dupămoarte însă, posteritatea e aceea care aprobăsau
condamnă.
— Îţ i mulţ umesc, mamă– răspunse Ludovic, plecându-se cu respect în
faţa reginei. Îţi mulţ umesc, domnule Fouquet – se adresăapoi, foarte
binevoitor, ministrului, dându-i a înţ elege căpoate săplece.
— Primeşti? mai întrebăo datăAna de Austria.
— Voi chibzui – răspunse regele, uitându-se în urma lui Fouquet.

XLVIII
AGONIE

Chiar în ziua când scrisoarea de donaţ ie fusese trimisăregelui,

cardinalul ceruse săfie transportat la Vincennes. Regele şi curtea îl
urmaserăacolo. Ultimele sclipiri ale acestei flăcări aruncau încădestule
luciri în jurul ei ca săabsoarbă, în razele sale, toate celelalte lumini. De
altfel, cum lesne se putea vedea, satelit credincios al ministrului său,
tânărul Ludovic al XIV-lea mergea pânăîn ultimul moment în sensul arătat
de forţ a de atracţ ie a acestuia.
Răul, dupăprevestirile lui Guénaud, devenise şi mai grav: nu mai era
vorba de un atac de gută, era vorba de un atac al morţ ii. Şi apoi, mai era
ceva care făcea ca acest muribund săagonizeze şi mai mult încă:
îngrijorarea ce-i vânzolea spiritul în legăturăcu donaţ ia trimisăregelui, pe
care, dupăspusele lui Colbert, monarhul trebuia săo înapoieze cardinalului
fărăa o primi. Cardinalul avea mare încredere, dupăcum s-a văzut, în
prezicerile secretarului său; dar suma era uriaşă, şi oricât de isteţar fi fost
Colbert, din când în când cardinalul se gândea, în sinea lui, căpoate
duhovnicul se înşelase şi el, şi căs-ar putea sămai aibămăcar atâta noroc
de a nu fi osândit pe lumea cealaltă, cât noroc ar mai avea aici ca Ludovic al
XIV-lea să-i dea înapoi milioanele sale.
De altminteri, cu cât donaţ ia întârzia săse întoarcăde unde plecase, cu
atât Mazarin găsea căpatruzeci de milioane meritau osteneala sărişti ceva
pentru ele, mai ales când acest ceva era un lucru atât de părelnic cum este
sufletul. Mazarin, în calitatea sa de cardinal şi de prim-ministru, era
aproape ateu şi întru totul interesat materialiceşte. De câte ori se deschidea
uşa, întorcea repede capul spre intrare, crezând căo săvadăreapărând pe
acolo nefericita lui donaţ ie; dar, de fiecare datăînşelat în aşteptările sale, se
lăsa din nou pe pernă, suspinând adânc şi resimţ ind şi mai tare durerea pe
care izbutise o clipăs-o uite.
Ana de Austria îl urmase şi ea pe cardinal; inima sa, cu toate căvârsta
o făcuse mai egoistă, nu putea sănu arate acestui muribund o tristeţ e pe
care regina i-o datora ca femeie, spuneau unii, ca suverană, ziceau alţ ii. Ea
îşi pusese oarecum doliul pe faţ ămai înainte de a fi nevoie, şi toatăcurtea
făcuse la fel.
Ludovic, pentru a nu i se vedea pe chip ceea ce se petrecea în adâncul
sufletului său, se încăpăţ âna sărămânăînchis în apartamentul lui, unde
singurădoica îi ţ inea tovărăşie; cu cât credea căse apropie termenul când
orice constrângere va înceta pentru el, cu atât părea mai supus şi mai
răbdător, stăpânindu-se pe el însuşi, ca toţ i oamenii de tărie care îşi pun în
gând ceva, pentru a sări apoi cu şi mai multăputere în momentul hotărâtor.
Maslul fusese săvârşit în mare taină, deoarece cardinalul, credincios
obiceiului său de a face totul pe ascuns, lupta împotriva aparenţ elor şi chiar
a realităţ ilor, continuând săprimeascălume la patul său, ca şi cum n-ar fi
fost lovit decât de o boalătrecătoare. Guénaud, la rândul lui, nu dădea în
vileag absolut nimic: urmărit cu întrebările, hărţ uit de curioşi şi de curteni,
el nu răspundea nimic, sau cel mult atât: "Eminenţ a sa e încăplinăde
tinereţ e şi de putere; dar Dumnezeu soroceşte aşa cum îi e vrerea, şi când a
hotărât sădoboare un om, trebuie ca omul săcadă". Aceste cuvinte,
aruncate în dreapta şi în stânga cu un fel de discreţ ie, de rezervăşi de
precădere, erau comentate cu mare interes mai ales de douăpersoane:
regele şi cardinalul.
Mazarin, în pofida profeţ iei lui Guénaud, se amăgea mereu, sau, mai
bine zis. Îşi juca atât de bine rolul, încât cei mai iscoditori, spunând căel se
amăgea, se înşelau pe ei înşişi.
Ludovic, despărţ it de cardinal de douăzile, cu privirea aţ intităasupra
actului de donaţ ie ce-l frământa atât de mult pe cardinal, nu ştia încăbine
în ce stare se găsea Mazarin. Fiul lui Ludovic al XIII-lea, urmând tradiţ iile
părinteşti, fusese pânăatunci atât de puţ in rege, încât, dorind din tot
sufletul regalitatea, o dorea totuşi cu acea temere ce însoţ eşte totdeauna
necunoscutul. Astfel, luând o hotărâre, pe care n-o împărtăşi de altminteri
nimănui, se decise să-i cearăo întrevedere lui Mazarin. Ana de Austria fu
aceea care, nelipsitădin preajma cardinalului, auzi cea dintâi această
dorinţ ăa regelui şi o şopti la urechea muribundului, care tresări.
Cu ce scop îi cerca Ludovic al XIV-lea o întrevedere? Ca să-i înapoieze
donaţ ia, cum spusese Colbert? Ca s-o păstreze, dupăce-i va fi mulţ umit,
cum se temea Mazarin? Totuşi, fiindcămuribundul simţ ea cum această
nesiguranţ ăîi sporea durerile, nu şovăi nici o clipă.
— Maiestatea sa va fi binevenit, da, foarte binevenit! strigăel, făcându-i
lui Colbert, care stătea la căpătâiul patului, un semn către perdea, pe care
acesta îl înţ elese întru totul. Doamnă– adăugăMazarin – maiestatea voastră
va fi atât de bunăsă-l încredinţ eze ea însăşi pe rege de adevărul celor pe
care le-am spus?
Ana de Austria se ridică; era şi ea grăbităsăvadămai repede sfârşită
povestea aceasta a celor patruzeci de milioane, către care se îndreptau pe
ascuns gândurile tuturor.
Dupăce Ana de Austria ieşi, Mazarin făcu o mare sforţ are şi,
ridicându-se puţ in către Colbert, îi spuse:
— Ei bine, Colbert, iatăcăau trecut douăzile nenorocite! Douăzile
ucigătoare şi, dupăcum vezi, n-am primit nici un răspuns de-acolo!
— Răbdare, monseniore – rosti Colbert.
— Eşti nebun, omule! Măsfătuieşti săam răbdare! Oh, zău, Colbert, tu
îţi baţi joc de mine; eu mor, şi tu îmi spui săaştept!
— Monseniore – răspunse Colbert cu obişnuitul lui sânge rece – e cu
neputinţ ăca lucrurile sănu se petreacăaşa precum am spus. Maiestatea sa
vine săvăvadă, asta înseamnăcăvăaduce el însuşi donaţ ia.
— Crezi tu asta? Ei bine, eu, dimpotrivă, sunt sigur căregele vine să-mi
mulţ umească.
Ana de Austria se întoarse tocmai atunci din drum; în timp ce se
îndrepta spre fiul ei, întâlnise în anticamere un nou vraci. Era vorba de un
praf care trebuia să-l tămăduiascăpe cardinal. Regina-mamăaducea câteva
fire din acest praf.
Dar Mazarin nu la prafuri se gândea atunci; ca atare, nici nu vru să-şi
arunce ochii asupra leacului, spunând căviaţ a nu meritătoate ostenelile pe
care ceilalţ i le fac ca săi-o păstreze. Dar, rostind acest precept filozofic, taina
lui, atât de îndelung păstrată, îi scăpăîn fine de pe buze:
— Nu, doamnă– zise el – nu aceasta este problema cea mai importantă.
Am făcut regelui, acum douăzile, o micădonaţ ie; pânăazi, pesemne din
delicateţ e, maiestatea sa nu mi-a trimis nici o vorbă; dar a venit momentul
săne lămurim, şi rog pe maiestatea voastrăsă-mi spunădacăregele a luat
vreo hotărâre în aceastăchestiune.
Ana de Austria făcu o mişcare ca sărăspundă. Mazarin o opri.
— Adevărul, doamnă! zise el. În numele cerului, adevărul! Nu-l amăgiţ i
pe un muribund cu o speranţ ăcare ar fi deşartă!
Aici, întâlni o privire a lui Colbert care voia să-i spunăcăa pornit pe un
drum greşit în felul cum a ridicat problema.
— Ştiu – răspunse Ana de Austria, apucând mâna cardinalului – ştiu că
ai făcut, cu mărinimie, nu o micădonaţ ie, cum ai spus cu atâta modestie, ci
un dar măreţ ; ştiu cât de greu ţ
i-ar fi dacăregele...
Mazarin asculta, aşa pe moarte cum era, cu mai multăînsufleţ ire decât
ar fi făcut-o zece oameni teferi.
— Dacăregele? tresări el.
— Dacăregele – continuăAna de Austria – n-ar primi din toatăinima
ceea ce-i dăruieşti într-un chip atât de nobil.
Mazarin se lăsăsăcadăpe pernă, cu deznădejdea omului ce nu mai
vede nici o salvare de la înec; dar îşi păstrăîncădestulăputere şi prezenţ ă
de spirit spre a-i arunca lui Colbert una din acele priviri ce merităzece
sonete, adicăzece lungi poeme.
— Nu-i aşa – adăugăregina – căai fi socotit refuzul regelui ca un fel de
jignire?
Mazarin îşi smucea capul pe pernă, fărăsăpoatăarticula o singură
silabă. Regina se înşela, sau se prefăcea căse înşalăasupra adevăratului
înţ eles al frământării lui.
— De aceea – reluăea – l-am pregătit cu sfaturi bune, şi în vreme ce
anumite spirite, geloase, fărăîndoială, de gloria pe care ai s-o câştigi prin
aceastămărinimie, se străduiau să-i dovedeascăregelui cătrebuie sărefuze
aceastădonaţ ie, eu am luptat în favoarea domniei tale, şi am luptat atât de
bine, încât nu vei primi, sper, un răspuns care săte mâhnească.
— Ah – murmurăMazarin cu ochii strânşi – ah, iatăun serviciu pe care
nu-l voi uita nici un minut în timpul puţ inelor ceasuri ce mi-au mai rămas
de trăit!
— De altminteri, trebuie sa o spun – urmăAna de Austria – numai cu
mare greutate l-am făcut săvinăla eminenţ a ta.
— Ah, la naiba! Cred. Oh!
— Dar ce ai, pentru Dumnezeu?
— Simt săard ca focul.
— Suferi atât de mult?
— Ca un osândit!
Lui Colbert îi venea săintre în pământ.
— Aşadar – stărui Mazarin – maiestatea voastrăcrede căregele... (se
întrerupse o clipă) căregele vine să-mi mulţ umească?
— Aşa cred – răspunse regina.
Mazarin îl fulgerăpe Colbert cu cea mai aprigădintre priviri.
În acel minut, uşierii vesteau sosirea regelui în anticamerele pline de
lume. Aceastăveste stârni un freamăt de care Colbert se folosi pentru a
dispărea în dosul perdelei. Ana de Austria se ridicăşi-l aşteptăîn picioare pe
fiul ei. Ludovic al XIV-lea apăru în pragul camerei, cu ochii aţ intiţi asupra
muribundului, care nu-şi mai dădu osteneala săse mişte pentru această
maiestate de la care socotea cănu mai are nimic de aşteptat.
Un valet împinse un fotoliu lângăpat. Ludovic o salutăpe mama sa,
apoi pe cardinal, şi se aşeză. Regina se aşezăşi ea. Pe urmă, fiindcăregele
privi spre uşă, valetul înţ elese aceastăprivire, făcu un semn şi toţ i curtenii
care se mai aflau pe lângădraperii se îndepărtarănumaidecât.
Tăcerea căzu în mijlocul încăperii, o datăcu draperiile de catifea.
Regele, încăfoarte tânăr şi foarte sfios în faţ a celui care îi fusese stăpân de
la naştere, îl respecta acum şi mai mult în aceastămăreţ ie supremăa morţ ii;
nu îndrăznea deci sa înceapăconvorbirea, simţ ind căfiecare cuvânt trebuia
săfie spus cu un rost, nu numai în legăturăcu lucrurile de pe lumea
aceasta, dar şi cu cele de pe lumea cealaltă.
Cât despre cardinal, pe el nu-l frământa decât un gând în momentul
acela; donaţ ia sa. Nu durerea era aceea care-l făcea săparăatât de prăbuşit
şi cu o privire atât de posomorâtă, ci aşteptarea mulţ umirii ce urma să
porneascăde pe buzele regelui şi sănăruie orice speranţ ăde restituire. De
aceea, Mazarin rupse cel dintâi tăcerea.
— Maiestatea voastră– zise el – a venit săse stabileascăla Vincennes?
Ludovic dădu uşor din cap.
— E o aleasăfavoare – continuăMazarin – pe care o faceţ i unui
muribund, şi care-i va îndulci întrucâtva moartea.
— Vreau săcred – răspunse regele – căam venit în vizitănu la un
muribund, ci la un bolnav ce se mai poate încăvindeca.
Mazarin făcu o mişcare a feţ ei care voia săspună: "Maiestatea voastrăe
prea binevoitoare; numai căeu ştiu mai bine ce-i cu mine". Apoi murmură:
— Ultima vizită, sire; ultima.
— Dacăar fi aşa, domnule cardinal – zise regele – aşveni pentru ultima
oarăsăcer sfatul unui îndrumător căruia îi datorez totul.
Ana de Austria era femeie: nu-şi putu stăpâni lacrimile. Ludovic se
arăta el însuşi foarte mişcat, iar Mazarin era încăşi mai tulburat decât cei
doi oaspeţ i, dar din alte motive. Tăcerea se lăsădin nou între ei. Regina îşi
ştergea ochii, în timp ce Ludovic îşi recăpătăstăpânirea de sine.
— Spuneam – urmăregele – cădatorez mult eminenţ ei voastre.
Ochii cardinalului îl străpungeau pe Ludovic al XIV-lea, căci simţ ea că
se apropie momentul hotărâtor.
— Şi – continuăregele – principalul scop al vizitei mele era săaduc
mulţ umirile cele mai călduroase pentru ultima dovadăde prietenie pe care
aţ i binevoit a mi-o arăta.
Obrajii cardinalului se schimonosirădeodată, buzele i se strâmbară, şi
cel mai jalnic suspin pe care-l va fi scos vreodatăse pregătea săiasăacum
din pieptul său.
— Sire – grăi el – poate că-mi voi fi sărăcit biata mea familie; poate că-i
voi fi ruinat pe ai mei, ceea ce nu mi se va ierta uşor; dar cel puţ in nimeni
nu va putea spune căam şovăit să-i sacrific totul regelui meu.
Ana de Austria începu săplângădin nou.
— Scumpe domnule de Mazarin – rosti regele pe un ton mai grav decât
s-ar fi aşteptat de la tinereţ ea lui – m-aţ i înţ
eles greşit, pe cât îmi dau seama.
Mazarin se ridicăîntr-un cot.
— Nu e câtuşi de puţ in vorba săfie ruinatăiubita voastrăfamilie, nici
săfie sărăciţ i slujitorii voştri; oh, nu, nici vorbăde aşa ceva!
"Hai căvrea să-mi înapoieze o firimitură– gândi în sinea lui Mazarin;
atunci să-i smulgem o bucatăcât mai mare."
"Regele s-a înduioşat şi face pe mărinimosul – gândi la rândul ei regina;
nu trebuie lăsat sădea nimic înapoi; un asemenea prilej de bogăţ ie nu se va
mai ivi niciodată."
— Sire – vorbi cu glas tare cardinalul – familia mea e destul de
numeroasăşi nepoatele melc vor fi destul de strâmtorate, dupăce nu voi
mai fi eu.
— Oh – se grăbi să-l întrerupăregina – săn-ai nici o grijăîn privinţ a
familiei, scumpe domnule de Mazarin, nu vom avea prieteni mai buni ca
prietenii dumitale; nepoatele domniei tale vor fi copiii mei, surorile maiestăţ ii
sale, şi dacăse va împărţ i o favoare în Franţ a, va fi pentru aceia pe care îi
iubeşti.
"Fum!" gândi Mazarin, care cunoştea mai bine ca oricine altul temeiul
ce se poate pune pe făgăduinţ ele regilor. Ludovic citi acest gând pe chipul
muribundului.
— Linişteşte-te, scumpe domnule de Mazarin – îi spuse el, cu o
jumătate de zâmbet trist ce licărea sub ironia sa – domnişoarele de Mazarin
vor pierde, pierzându-te pe dumneata, bunul lor cel mai mare; asta însănu
le va împiedica sărămânăcele mai bogate moştenitoare din Franţ a; şi
fiindcăai avut bunăvoinţ a să-mi dăruieşti zestrea lor...
Cardinalul aştepta cu sufletul la gură.
— Le-o înapoiez – continuăLudovic, trăgând de la piept şi întinzând
spre patul cardinalului pergamentul care cuprindea donaţ ia ce, de douăzile
încoace, stârnise atâtea grele furtuni în spiritul bietului Mazarin.
— Ce v-am spus eu, monseniore? se auzi murmurând în dosul perdelei
o voce uşoarăca un suflu.
— Maiestatea voastrăîmi înapoiazădonaţ ia? exclamăcardinalul, atât
de tulburat de bucurie, încât îşi uitărolul de binefăcător.
— Maiestatea voastrăaruncăpatruzeci de milioane? strigăAna de
Austria, atât de uluită, încât îşi uitărolul de îndurerată.
— Da, domnule cardinal; da, doamnă– răspunse Ludovic al XIV-lea,
sfâşiind pergamentul pe care Mazarin nu îndrăznise încăsă-l ia în mână.
Da, rup în bucăţ i acest act ce dezmoşteneşte o întreagăfamilie. Bunurile
strânse de eminenţ a sa în serviciul meu sunt ale sale şi nu ale mele.
— Dar, sire – zise Ana de Austria – maiestatea voastrăs-a gândit că
n-are nici zece mii de scuzi în vistierie?
— Doamnă, am făcut primul meu act regesc, şi sper căel va însemna
un început vrednic de domnia mea.
 — Ah, sire, aveţ i dreptate! rosti Mazarin. E un act cu adevărat mare, e
un act cu adevărat generos ceea ce aţ i făcut acum.
Şi privi una dupăalta bucăţ ile de pergament împrăştiate de-a lungul
patului, pentru a se încredinţ a pe deplin căfusese rupt actul adevărat şi nu
cumva o copie. În fine, dădu cu ochii de bucata pe care se afla semnătura lui
şi, recunoscându-şi scrisul, se lăsăsăcadămoale pe pernă.
Ana de Austria, fărăa mai avea tăria să-şi ascundădezaprobarea, ridică
braţ ele şi ochii spre cer.
— Ah, sire – bolborosi Mazarin – ah, sire, fiţ i binecuvântat! Pe
Dumnezeul meu, veţ i fi iubit de întreaga mea familie!... Per Bacco! Dacă
vreodatăveţ i avea vreo nemulţ umire din partea alor mei, sire, încruntaţ i
doar sprâncenele, şi eu măvoi ridica din mormânt!
Aceastătiradăde fariseu nu avu însăefectul la care se aşteptase
Mazarin. Ludovic se grăbise sătreacăla chestiuni de ordin mai înalt; în ceea
ce o priveşte pe Ana de Austria, ea, neputând îndura, fărăsăse lase pradă
mâniei pe care o simţ ea crescându-i în piept, nici mărinimia fiului, nici
făţărnicia cardinalului, se ridicăşi ieşi din cameră, fărăsă-i pese cătrăda
astfel atitudinea sa de îndoliere.
Mazarin ghici totul şi, temându-se ca nu cumva Ludovic al XIV-lea săse
răzgândească, începu, pentru a-i abate gândurile în altăparte, săţ ipe, aşa
cum avea săfacămai târziu Scapin în acea sublimăfarsă- pentru care
mohorâtul şi cicălitorul Boileau a îndrăznit să-l mustre pe Molière. Totuşi,
ţipetele se domolirăîncetul cu încetul, şi dupăce Ana de Austria ieşi din
odaie, ele se stinserăcu totul.
— Domnule cardinal – zise regele – acum mai aveţ i ceva să-mi spuneţ i?
— Sire – răspunse Mazarin – sunteţ i înţ
elepciunea însăşi, chibzuinţ ăîn
persoană; cât despre generozitate, nu mai vorbesc nimic; ceea ce aţ i făcut
întrece tot ce-au fost în stare săfacăvreodatăoamenii cei mai mărinimoşi
din antichitate şi din timpurile moderne.
Regele rămase rece la toate aceste laude.
— Aşadar – zise el – vămărginiţ i la o simplămulţ umire, domnule, şi
experienţ a dumneavoastră, mult mai bine cunoscutădecât înţ elepciunea,
chibzuinţ ăşi generozitatea mea, nu văinspirănici un sfat prietenesc de care
sămăfolosesc în viitor?
Mazarin stătu o clipăpe gânduri.
— Aţ i făcut mult, sire – zise el – pentru mine, adicăpentru ai mei.
— Sănu mai vorbim despre asta – zise regele.
— Ei bine – continuăMazarin – vreau săvădau ceva în schimbul
acestor patruzeci de milioane la care renunţ aţi atât de regeşte.
Ludovic al XIV-lea schiţ ăo mişcare ce arăta cătoate aceste linguşiri îl
făceau săsufere.
— Vreau – reluăMazarin – săvădau un sfat; un sfat, da, însămai
valoros decât aceste patruzeci de milioane.
— Domnule cardinal! îl întrerupse Ludovic al XIV-lea.
— Sire, ascultaţ i acest sfat.
— Ascult.
— Apropiaţ i-vă, sire, căci măistovesc... Mai aproape, sire, mai aproape.
Regele se aplecăpeste patul muribundului.
— Sire – rosti Mazarin, cu un glas atât de slab, încât vorbele lui păreau
murmure venite din adâncul mormântului ca săajungăla urechile încordate
ale regelui – sire, sănu văluaţ i niciodatăprim-ministru.
Ludovic se îndreptădin spate, uimit. Sfatul era o spovedanie. Şi era o
comoară, într-adevăr, aceastăspovedanie sincerăa lui Mazarin. Moştenirea
pe care o lăsa cardinalul tânărului rege se compunea din şapte cuvinte; dar
aceste şapte cuvinte. Mazarin însuşi o spusese, valorau cât patruzeci de
milioane.
Ludovic rămase o clipănăuc. Cât despre Mazarin, el se părea cănu
spusese decât un lucru foarte firesc.
— Şi acum, în afarăde familia domniei tale – întrebătânărul rege – mai
ai pe cineva pe care vrei să-l ocrotesc, domnule de Mazarin?
O micăfâşâialăse auzi de-a lungul perdelei, dincolo. Mazarin înţ elese.
— Da, da! zise el repede. Da, sire! Vălas în seamăun om înţ elept, un
om cinstit, un om priceput!
— Spune-i numele, domnule cardinal.
— Numele lui văe încăaproape necunoscut, sire: e al domnului
Colbert, intendentul meu. Oh, puneţ i-l la încercare! adăugăMazarin, cu glas
apăsat. Tot ce mi-a prezis el s-a întâmplat; are un ochi bun şi niciodatănu
s-a înşelat, nici asupra lucrurilor, nici asupra oamenilor, ceea ce e şi mai
surprinzător. Sire, vădatorez mult, dar vreau săcred cămăplătesc faţ ăde
maiestatea voastrădându-vi-l pe domnul Colbert.
— Fie – rosti încet de tot Ludovic al XIV-lea, căci, aşa cum spusese şi
Mazarin, numele lui Colbert îi era necunoscut, şi el lua acest entuziasm al
cardinalului drept o vorbăa unui muribund.
Cardinalul căzu iarăşi pe perna lui.
— De astădată, adio, sire... adio – murmurăMazarin. Sunt istovit şi am
încăun drum greu de făcut pânăsămăînfăţ işez înaintea noului meu
stăpân... Adio, sire.
Tânărul rege îşi simţ i ochii umezindu-i-se. Se mai aplecăo dată
deasupra muribundului, care era aproape rece, apoi se îndreptăcu paşi
repezi spre ieşire.

XLIX
PRIMA APARIŢIE A LUI COLBERT

Întreaga noapte trecu în zvârcoliri deopotrivăde mari şi pentru

muribund, şi pentru rege: muribundul îşi aştepta izbăvirea, regele îşi aştepta
libertatea.
Ludovic nu se culcăde loc în noaptea aceea. La un ceas dupăce părăsi
odaia cardinalului, aflăcămuribundul, prinzând puţ ine puteri, pusese săfie
îmbrăcat, fardat, pieptănat şi căvoise săprimeascăpe ambasadori.
Asemenea lui August, socotea lumea aceasta un teatru, fărăîndoială, şi voia
săjoace în chip corect ultimul act al comediei sale.
Ana de Austria nu se mai întoarse la cardinal, căci nu mai avea ce să
facăacolo. Buna-cuviinţ ăfu luatădrept pretext pentru absenţ a ei. De altfel,
cardinalul nu-i simţ ea lipsa; îndemnul pe care regina îl dăduse fiului ei îi
rămăsese ca un cui înfipt în inimă.
Aproape de miezul nopţ ii, Mazarin, fardat încă, intrăîn agonie. Îşi
revăzuse testamentul, şi întrucât acest testament era mărturia exactăa
voinţ ei lui, iar cum el se temea ca vreo înrâurire dinafarăsănu se folosească
de starea sa de slăbiciune pentru a schimba ceva în testament, îi dăduse
cuvânt de ordine lui Colbert, care se plimba pe coridorul ce ducea la camera
de dormit a cardinalului, ca şi cum ar fi fost cel mai straşnic dintre paznicii
săi.
Regele, închis în apartamentul său, o trimitea la fiecare ceas pe doicăsă
se intereseze de starea lui Mazarin şi să-i aducăbuletinul exact al sănătăţ ii
cardinalului. Dupăce aflăca Mazarin fusese îmbrăcat, fardat şi pieptănat şi
căprimise pe ambasadori, Ludovic fu înştiinţ at, în sfârşit, căla căpătâiul
cardinalului au început săse citeascărugăciunile pentru cei pe moarte.
 La ceasurile unu dupămiezul nopţ ii, Guénaud încercăultimul leac,
socotit leacul eroic. Era o rămăşiţ ăa vechilor păreri din aceastăepocăa
scrimei, ce se pregătea săapunăpentru a lăsa locul altor epoci, şi care spera
căs-ar mai putea găsi împotriva morţ ii vreo loviturătainică.
Mazarin, dupăce bău leacul, răsuflăuşurat timp de aproape zece
minute. Numaidecât apoi dădu ordin săse răspândeascăpeste tot şi fără
zăbavăvestea despre o îmblânzire a bolii. Regele, aflând aceasta, simţ i un
val de sudoare rece năpădindu-i fruntea. Întrevăzuse ziua libertăţ ii; sclavia i
se părea acum mai întunecatăşi mai grea de suportat ca oricând. Dar
buletinul următor schimbăcu totul faţ a lucrurilor. Mazarin aproape cănu
mai răsufla şi abia mai auzea rugăciunile pe care preotul de la
Saint-Nicolas-des-Champs le silabisea la căpătâiul lui. Regele începu săse
plimbe cu nerăbdare prin camerăşi săcerceteze, din mers, mai multe hârtii
scoase dintr-o casetăa cărei cheie o avea numai el. Doica se reîntoarse
pentru a treia oară. Domnul de Mazarin făcuse un joc de cuvinte şi dăduse
ordin săfie lustruităîncăo datăFlora lui Tizian, care-i aparţ inea. În sfârşit,
pe la ceasurile douădinspre ziuă, regele nu mai putu să-şi învingăoboseala:
de douăzeci şi patru de ceasuri nu închisese ochii. Somnul, atât de puternic
la vârsta lui, puse stăpânire pe el şi-l ţinu prins timp de aproape un ceas.
Dar nici atunci nu se culcă, ci se trânti într-un jilţ . Pe la ceasurile patru,
doica, intrând în cameră, îl trezi.
— Ei bine? întrebăregele.
— Ei bine, scumpul meu sire – răspunse doica, împreunându-şi mâinile
cu un aer deznădăjduit – ei bine, a murit.
Regele se ridicădintr-o săritură, ca şi cum un arc de oţ el l-ar fi pus pe
picioare.
— A murit? strigăel.
— Vai, da!
— E absolut sigur?
— Da.
— Oficial?
— Da.
— Vestea s-a dat în vileag?
— Nu încă.
— Atunci cine ţ i-a spus căa murit?
— Domnul Colbert.
— Domnul Colbert?
— Da.
— Şi el era sigur de ceea ce ţ i-a spus?
— Ieşea din cameră, unde ţ inuse câteva clipe o oglindădeasupra
buzelor cardinalului.
— Ah! rosti regele. Şi ce-a mai făcut domnul Colbert?
— A părăsit odaia eminenţ ei sale.
— Pentru a se duce unde?
— Ca sămăurmeze.
— Aşadar e...
— Aici, scumpul meu sire, aşteptând la uşăbuna voastrăplăcere de a-l
primi.
Ludovic alergăla uşă, o deschise el însuşi şi-l zări afarăpe Colbert, în
picioare, aşteptând. Regele tresări în faţ a acestei statui înveşmântate în
negru. Colbert salutăcu un respect adânc şi făcu doi paşi spre maiestatea
sa. Ludovic intrădin nou în cameră, făcându-i semn lui Colbert să-l urmeze.
Acesta trecu pragul; Ludovic îi spuse doicii săplece, şi ea închise uşa,
ieşind. Colbert stătea cu modestie în picioare, lângăuşă.
— Ce veste îmi aduci, domnule? întrebăLudovic, foarte tulburat că-şi
trăda dorinţ a sa cea mai fierbinte, pe care nu şi-o mai putea ascunde pe
deplin.
— Cădomnul cardinal a trecut la cele veşnice, sire, şi văaduc ultimul
său adio.
Regele rămase o clipăpe gânduri. În aceastăclipă, îl privi îndeaproape
pe Colbert; era limpede căultimul sfat al cardinalului îi reapăruse acum în
minte.
— Dumneata eşti domnul Colbert? întrebăel.
— Da, sire.
— Slujitor credincios al eminenţ ei sale, dupăcâte mi-a spus eminenţ a
sa însăşi?
— Da, sire.
— Păstrătorul unei părţ i a tainelor sale?
— Ale tuturor.
— Prietenii şi slujitorii eminenţ ei sale defuncte îmi vor fi dragi,
domnule, şi voi avea grijăsăfii numit în birourile mele.
Colbert făcu o plecăciune.
— Eşti om de cifre, domnule, cred.
— Da, sire.
— Domnul cardinal te folosea în economatul său?
— Mi-a acordat aceastăcinste, sire.
— Pentru casa mea n-ai făcut niciodatănimic personal, nu-i aşa?
— Iertare, sire; eu am avut fericirea de a-i da domnului cardinal ideea
unei economii care aduce în sipetele maiestăţ ii voastre trei sute de mii de
franci în fiecare an.
— Despre ce economii vorbeşti, domnule? întrebăLudovic al XIV-lea.
— Maiestatea voastrăştie căcei o sutăde elveţ ieni poartădantele de
argint pe marginea panglicilor lor?
— Fărăîndoială.
— Ei bine, sire, eu am făcut propunerea ca la toate aceste panglici săse
punădantele de argint fals; asta nu se bagăde seamă, în schimb o sutăde
mii de scuzi înseamnăhrana unui regiment timp de un semestru, sau costul
a zece mii de muschete bune, sau valoarea unei corăbii cu zece tunuri, gata
săporneascăîn larg.
— Ai dreptate – zise Ludovic al XIV-lea, uitându-se cu şi mai multă
atenţ ie la acest personaj – şi iată, pe legea, mea, o economie bine chibzuită.
De altminteri, e caraghios ca nişte soldaţ i săpoarte aceleaşi dantele pe care
le poartăseniorii.
— Sunt fericit cămaiestatea voastrămăîncuviinţ ează– zise Colbert.
— Asta era singura slujbăpe care o aveai pe lângăcardinal? întrebă
regele.
— Eu sunt cel pe care eminenţ a sa l-a însărcinat săverifice conturile
vistieriei statului, sire.
— Ah! făcu Ludovic, care se pregătea să-l lase pe Colbert săplece, dar,
auzind aceasta, îl opri: Pe dumneata te-a însărcinat, aşadar, eminenţ a sa
să-l controlezi pe domnul Fouquet. Şi rezultatul controlului?
— Am găsit deficit, sire; dar, dacămaiestatea voastrăbinevoieşte să-mi
îngăduie...
— Vorbeşte, domnule Colbert.
— Trebuie sădau maiestăţ ii voastre câteva lămuriri.
— Nu-i de loc nevoie, domnule. Dumneata, care ai verificat conturile,
spune-mi ce-ai găsit acolo?
— E foarte simplu, sire... Gol peste tot, bani nicăieri.
— Ia seama, domnule; dumneata ataci cu asprime gestiunea domnului
Fouquet, care, dupăcâte am auzit spunându-se, e totuşi un om priceput.
 Colbert se înroşi, pe urmăpăli, deoarece simţ ea cădin acel moment
intra în luptăcu un om a cărui putere era aproape egalăcu puterea celui ce
murise.
— Da, sire, un om foarte priceput – repetăel, înclinându-se.
— Atunci, dacădomnul Fouquet e un om priceput şi, cu toată
priceperea lui, banii lipsesc, a cui e vina?
— Eu nu acuz, sire, constat.
— Foarte bine; fă-ţ i socotelile dumitale şi adu-mi-le săle văd şi eu. E
deficit, zici? Un deficit poate fi trecător, creditele revin, fondurile se întorc.
— Nu, sire.
— Pentru anul ăsta, se poate, îţ i dau dreptate; dar pentru anul care
vine?
— Anul viitor, sire, vistieria va fi tot aşa de goalăca şi anul ăsta.
— Dar anul celălalt, atunci?
— La fel ca anul viitor.
— Ei, dar ce-mi spui dumneata, domnule Colbert?
— Spun căs-au făcut cheltuieli pe patru ani înainte.
— Dacă-i aşa, vom face un împrumut.
— Vom face trei, sire.
— Voi crea oficii pentru a ie prescrie şi se vor strânge banii cuveniţ i din
dări.
— Cu neputinţ ă, sire, căci s-au creat oficii peste oficii, ale căror tracte
sunt date în alb, în aşa fel căcei ce le cumpărăse folosesc de ele fărăsăle
mai acopere. Iatăpentru ce maiestatea voastrănu poate săprescrie. Afară
de asta, la fiecare împrumut, domnul intendent superior a dat o treime
comision, în aşa măsurăcăpopulaţ ia e stoarsă, fărăca maiestatea voastră
săaibăvreun folos.
Regele făcu o mişcare.
— Lămureşte-mă, domnule Colbert!
— Maiestatea voastrăsă-şi exprime limpede gândul şi să-mi spunăîn ce
privinţ ăanume s-o lămuresc.
— Ai dreptate; totul limpede, nu-i aşa?
— Da, sire, limpede. Dumnezeu e Dumnezeu, mai ales fiindcăa făcut
lumină.
— Ei bine, de pildă– reluăLudovic al XIV-lea – dacăastăzi, când
domnul cardinal e mort şi când eu sunt rege, dacăaşvrea săam bani?
— Maiestatea voastrănu i-ar avea.
— Oh, iatăceva ciudat, domnule. Cum, intendentul meu superior nu
mi-ar putea găsi bani?
Colbert dădu din capul său mare.
— Ce vrei săspui? făcu regele. Veniturile statului sunt oare în aşa hal
de înglodate în datorii, încât nu mai sunt venituri?
— Da, sire, în aşa hal.
Regele încruntădin sprâncene.
— Fie! zise el. Voi strânge ordonanţ ele pentru a obţine de la purtători o
scădere a datoriilor, o lichidare convenabilă.
— Cu neputinţ ă, căci ordonanţ ele au fost schimbate în bilete, care
bilete, pentru simplificarea operaţ iilor şi uşurarea folosirii lor, au fost tăiate
în atât de multe părţ i, încât nu se mai poate recunoaşte originalul.
Ludovic, foarte nervos, se plimba în sus şi în jos, cu sprâncenele mereu
încordate.
— Atunci, dacătoate acestea sunt aşa cum spui, domnule Colbert – zise
el, oprindu-se deodată– înseamnăcăvoi fi ruinat înainte de a începe să
domnesc.
— Sunteţ i, într-adevăr sire – răspunse netulburatul socotitor de cifre.
 — Totuşi, domnule, banii trebuie şi fie undeva!
— Da, sire, şi pentru început aduc maiestăţ ii voastre o notăa fondurilor
pe care domnul cardinal Mazarin n-a voit săle treacăîn testamentul său,
nici în vreun alt act, dar mi le-a încredinţ at mie.
— Dumitale?
— Da, sire, cu porunca de a le pune la dispoziţ ia maiestăţ ii voastre.
— Cum, în afarăde cele patruzeci de milioane?
— Da, sire.
— Domnul de Mazarin mai avea şi alte fonduri?
Colbert se înclină.
— Dar atunci omul ăsta era un sac fărăfund! murmurăregele. Domnul
de Mazarin într-o parte, domnul Fouquet în alta... poate mai mult de o sută
de milioane pentru ei amândoi! Nu mămai mir căvistieria mea e goală!
Colbert aşteptăfărăsăse mişte.
— Şi suma pe care mi-o aduci înseamnăbarem ceva? întrebăregele.
— Da, sire, suma e destul de rotundă.
— Se ridicăla...?
— La treisprezece milioane de livre, sire.
— Treisprezece milioane! strigăLudovic al XIV-lea, tresăltând de
bucurie. Treisprezece milioane ai spus, domnule Colbert?
— Am spus treisprezece milioane, da, maiestatea voastră.
— De care nu ştie nimeni?
— De care nu ştie nimeni.
— Care sunt în mâinile dumitale?
— În mâinile mele, da, sire.
— Şi pe care le pot avea?
— În douăceasuri.
— Dar unde se găsesc ele?
— În pivniţ a unei case pe care domnul cardinal o avea în oraşşi pe care
a binevoit sămi-o lase printr-o clauzăspecială, trecutăîn testamentul său.
— Prin urmare, cunoşti testamentul cardinalului?
— Am o copie, semnatăde mâna lui.
— O copie?
— Da, sire, iat-o.
Colbert scoase actul din buzunar şi-l arătăregelui. Ludovic citi articolul
în legăturăcu donaţ ia acelei case.
— Dar – zise el – aici e vorba numai de casă, nicăieri nu se pomeneşte
de bani.
— Iertare, sire, despre asta stăscris în conştiinţ a mea.
— Domnul de Mazarin a avut atâta încredere în dumneata?
— De ce nu, sire?
— El, omul cel mai bănuitor cu putinţ ă?
— Faţ ăde mine nu era, sire, dupăcum maiestatea voastrăpoate să
vadă.
Ludovic îşi opri cu admiraţ ie privirea asupra acestui cap vulgar, însă
foarte expresiv.
— Dumneata eşti un om cinstit, domnule Colbert – zise apoi.
— Asta nu e o virtute, sire, e o datorie – răspunse cu răcealăColbert.
— Dar – adăugăLudovic al XIV-lea – aceşti bani nu sunt ai familiei?
— Dacăaceşti bani ar fi fost ai familiei, cardinalul i-ar fi trecut în
testament laolaltăcu restul averii sale. Dacăaceşti bani ar fi fost ai familiei,
cu, care am întocmit actul de donaţ ie în favoarea maiestăţ ii voastre, aşfi
adăugat şi suma de treisprezece milioane la aceea de patruzeci de milioane
ce v-a fost oferită.
— Cum – strigăLudovic al XIV-lea – dumneata ai întocmit actul de
donaţ ie, domnule Colbert?
— Da, sire.
— Şi cardinalul nu te-a dat afară? adăugăcu naivitate regele.
— I-am spus eminenţ ei sale cămaiestatea voastrănu va primi nimic –
răspunse Colbert cu acelaşi ton liniştit pe care l-am arătat şi care, chiar în
situaţ iile cele mai obişnuite, avea ceva solemn.
Ludovic îşi trecu palma peste frunte.
— Oh – murmurăel în şoaptă– sunt încăprea tânăr ca săle pot
porunci oamenilor!
Colbert stătea şi aştepta sfârşitul acestui monolog lăuntric. Îl văzu apoi
pe Ludovic al XIV-lea înălţ ându-şi capul.
— La ce orăsăaduc maiestăţ ii voastre banii? întrebăel.
— În astă-noapte, la ceasurile unsprezece. Doresc ca nimeni sănu ştie
căam aceşti bani.
Colbert nu răspunse nimic, ca şi cum acest lucru n-ar fi fost spus
pentru el.
— Suma e în lingouri sau în monedăaur?
— În monedăaur, sire.
— Bine.
— Unde s-o aduc?
— La Luvru. Mulţ umesc, domnule Colbert.
Colbert se înclinăşi ieşi.
— Treisprezece milioane! exclamăLudovic al XIV-lea când rămase
singur. Dar asta e un vis!
Apoi lăsăsă-i cadăfruntea în podul palmelor, ca şi cum ar fi vrut să
adoarmă. Dupăo clipăînsă, îşi înălţ ădin nou capul, îşi scuturăfrumoasa
lui perucă, se ridicăşi, deschizând cu mişcări repezi fereastra, îşi scaldă
fruntea înfierbântatăîn aerul răcoros al dimineţ ii care îi aducea mireasma
înţ epătoare a copacilor şi dulcele parfum al florilor.
Zorile strălucitoare se înălţau la orizont şi cele dintâi raze ale soarelui
încununarăcu lumina lor vie fruntea tânărului rege.
— Aceste zori sunt zorile domniei mele – silabisi Ludovic al XIV-lea. Să
fie oare o prevestire pe care mi-o trimiţ i de sus, Dumnezeule atotputernic?...

PRIMA ZI A REGALITĂŢII LUI

LUDOVIC AL XIV-LEA

Dimineaţ a, vestea morţ ii cardinalului se răspândi în tot castelul şi, din

castel, în tot oraşul.
Miniştrii Fouquet, Lyonne şi Letellier intrarăîn sala de şedinţ e, pentru a
ţine consiliu. Regele îi chemăînsăîndatăla el.
— Domnilor – le vorbi suveranul – domnul cardinal nu mai e. Cât a trait
l-am lăsat să-mi cârmuiascătreburile; dar acum înţ eleg săguvernez eu
însumi. Îmi veţ i da sfatul atunci când vi-l voi cere. Puteţ i pleca.
Miniştrii se privirăuluiţ i unul pe altul. Dacăîşi ascundeau un zâmbet,
o făceau cu mari sforţ ări, întrucât ştiau căPrinţ ul, crescut departe de
cunoaşterea treburilor politice, îşi lua asupră-şi, din amor propriu, o sarcină
prea grea pentru puterile lui.
Fouquet se despărţ i, de colegii lui la capătul scării, spunându-le:
— Domnilor, de aici înainte noi vom avea mai puţ ine griji.
Şi se urcăfoarte voios în trăsura lui.
Ceilalţ i, oarecum neliniştiţ i de întorsătura pe care o luau evenimentele,
revenirăîmpreunăla Paris.
 Pe la ceasurile zece, regele trecu în apartamentele mamei sale, cu care
avu o întrevedere strict particulară; apoi, dupămasă, se urcăîn trăsura
închisăşi nu coborî decât la Luvru. Aici primi multălume, încercând o
anumităplăcere în a observa şovăiala tuturor şi curiozitatea fiecăruia.
Spre seară, porunci ca porţ ile Luvrului săfie închise, în afarăde una
singură, aceea care da înspre chei. În acest loc puse de strajădouăsute de
elveţieni care nu vorbeau o boabăfranţ uzeşte, cu consemnul sa lase săintre
tot ce va fi balot, dar nimic altceva, şi sănu lase săiasănimic.
La ceasurile unsprezece punct, auzi sub portic uruitul unui car
încărcat, apoi al altuia, pe urmăal unui al treilea. Dupăcare, poarta scârţ âi
înfundat din ţ âţ âni, închizându-se. Puţ in dupăaceea, cineva râcâi cu unghia
în uşa cabinetului. Regele deschise el însuşi şi-l văzu pe Colbert, ale cărui
prime cuvinte furăacestea:
— Banii sunt în pivniţ a maiestăţ ii voastre.
Ludovic coborî numaidecât, săvadăcu ochii lui butoiaşele încărcate cu
piese de aur şi argint, pe care, sub supravegherea lui Colbert, patru oameni
le rostogoleau într-o hrubăa cărei cheie regele i-o dăduse lui Colbert în
aceeaşi dimineaţ ă. Dupăce le văzu, Ludovic se întoarse în apartamentul
sau, urmat de Colbert, care nu-şi încălzise proverbiala lui răcealănici măcar
cu o razăde satisfacţ ie personală.
— Domnule – îl întrebăregele – cu ce vrei săte rasplătesc pentru
credinţ a şi cinstea dumitale?
— Cu nimic, sire.
— Cum, cu nimic? Nici chiar dacăţ i-aşda prilejul de a măsluji?
— Chiar dacămaiestatea voastrănu mi-ar da acest prilej, nu aşsluji-o
cu mai puţ inătragere de inimă. Îmi e cu neputinţ ăsănu fiu cel mai
credincios servitor al regelui.
— Vei fi intendentul meu, domnule Colbert.
— Dar existăun intendent superior, sire.
— Ştiu.
— Sire, intendentul superior este omul cel mai puternic din regat.
— Ah! strigăLudovic, roşindu-se. Crezi, într-adevăr?
— În opt zile măva strivi, sire; căci, oricum, maiestatea voastrăîmi
încredinţ eazăun control unde puterea este absolut necesară. Un intendent
sub intendentul superior e un grad inferior.
— Vrei ajutoare... Nu e destul căte bizui pe mine?
— Am avut onoarea de a spune maiestăţ ii voastre cădomnul Fouquet,
în timpul vieţ ii domnului de Mazarin, era al doilea personaj al regatului;
dupămoartea domnului de Mazarin, domnul Fouquet se aflăpe locul întâi.
— Domnule, astăzi încăadmit să-mi spui orice, dar mâine, ia seama,
n-o voi mai îngădui.
— Atunci mâine voi fi de prisos pentru maiestatea voastră?
— Eşti de pe acum, întrucât te temi sănu te compromiţ i, slujindu-mă.
— Mătem numai sănu fiu împiedicat de a văsluji.
— Ce vrei atunci?
— Vreau ca maiestatea voastrăsă-mi dea ajutoare în funcţ iune de
intendent.
— Funcţ iunea îşi va pierde din valoare.
— Dar va câştiga în siguranţ ă.
— Alege-ţ i singur colegii.
— Domnii Breteuil, Marin, Hervard.
— Mâine, ordonanţ a va fi dată.
— Sire, mulţ umesc!
— Asta e tot ce-mi ceri?
— Nu, sire; încăceva...
 — Ce anume?
— Îngăduiţ i-mi săformez o camerăde justiţ ie.
— Ce săfaci cu aceastăcamerăde justiţ ie?
— Să-i judec pe perceptorii şi pe samsarii care, de zece ani încoace, au
furat mereu.
— Şi... ce-o săli se facă?
— Vor fi spânzuraţ i trei, ceea ce va face săle piarăpofta celorlalţ i.
— Nu pot să-mi încep domnia prin execuţ ii, domnule Colbert.
— Dimpotrivă, sire, ca săn-o sfârşiţ i prin torturi.
Regele nu răspunse.
— Maiestatea voastrăîncuviinţ ează? întrebăColbert.
— Am săchibzuiesc, domnule.
— Sănu fie prea târziu, sire.
— Pentru ce?
— Pentru căavem de-a face cu oameni mai tari decât noi, dacăvor
prinde de veste.
— Formeazăaceastăcamerăde justiţ ie, domnule.
— O voi forma.
— Asta e tot?
— Nu, sire; mai e încăun lucru tot atât de însemnat... Ce drepturi va
da maiestatea voastrăfuncţ iunii de intendent?
— Dar... nu ştiu... În privinţ a asta sunt anume reguli...
— Sire, am nevoie ca acestei funcţ iuni săi se dea dreptul de a citi
corespondenţ a cu Anglia.
— Cu neputinţ ă, domnule, dat fiind căaceastăcorespondenţ ăse
deschide în consiliu; domnul cardinal însuşi făcea aşa.
— Credeam cămaiestatea voastrăa declarat azi-dimineaţ ăcănu va mai
avea nevoie de consiliu.
— Da, aşa am declarat.
— Atunci maiestatea voastrăva binevoi săciteascăsingurăscrisorile pe
care le primeşte, şi îndeosebi cele din Anglia; ţ in mult la acest punct.
— Domnule, vei avea aceastăcorespondenţ ăşi măvei înştiinţ a de
cuprinsul ei.
— Şi acum, sire, ce voi avea de făcut în treburile băneşti?
— Tot ceea ce domnul Fouquet nu va face.
— Este ceea ce ceream maiestăţ ii voastre. Mulţ umesc, plec liniştit.
Şi plecă, într-adevăr. Ludovic îl privi ieşind. Colbert nu se depărtănici o
sutăde paşi de Luvru, căregele primi o scrisoare din Anglia. Dupăce o
întoarse şi pe o parte şi pe alta, cercetând-o îndeaproape, o deschise
nerăbdător şi găsi înăuntru un mesaj din partea regelui Carol al II-lea. Iată
ce-i scria prinţ ul englez regescului său frate:

Maiestatea voastrţtrebuie sţfie foarte neliniţtitţdin pricina bolii

domnului cardinal de Mazarin; dar sporirea primejdiei nu vţpoate fi decât de
folos. Cardinalul e condamnat de medicul sţu. Vţmulţumesc pentru
binevoitorul rţspuns ce mi-aţi dat la înţtiinţarea mea în legţturţcu lady
Henriette Stuart, sora mea, ţi peste opt zile prinţesa va pleca spre Paris,
împreuna cu suita sa.
E îmbucurţtor pentru mine sţrecunosc frţţeasca prietenie pe care mi-aţi
arţtat-o ţi sţvţnumesc, cu ţi mai multţîndreptţţire, fratele meu. E mai ales
îmbucurţtor pentru mine sţdovedesc maiestţţii voastre cât de preocupat sunt
de ceea ce ţtiu cţ-i poate face plţcere. Aţi pus sţse întţreascţpe ascuns
Belle-Isle-en-Mer. E o greţealţ. Niciodatţnoi nu vom purta rţzboi unul cu altul.
Aceastţmţsurţnu mţneliniţteţte; ea mţîntristeazţ... Risipiţi în zadar mili-
oanele acolo, spuneţi asta miniţtrilor domniei voastre, ţi fiţi încredinţat cţ
poliţia mea ţtie totul. Faceţi-mi aceleaţi servicii, fratele meu, dacţva fi cazul.

Regele sunăcu nerăbdare şi valetul de camerăse ivi îndată.

— Domnul Colbert a ieşit acum de aici şi nu poate fi prea departe... Să
fie chemat înapoi! strigăregele.
Valetul de camerăporni săîndeplineascăordinul, dar regele îl opri.
— Nu – zise el – nu... Văd toatăurzeala acestui om. Belle-Isle e a
domnului Fouquet; Belle-Isle întărităînseamnăo conspiraţ ie a domnului
Fouquet... Descoperirea acestei conspiraţ ii înseamnăprăbuşirea
intendentului superior, şi aceastădescoperire rezultădin corespondenţ a cu
Anglia; iatăpentru ce Colbert voia săaibăaceastăcorespondenţ ă. Oh, nu-mi
pot lăsa însătoatăputerea numai pe acest om; el nu e decât capul, îmi
trebuie şi braţul.
Ludovic scoase numaidecât un strigăt de bucurie.
— Aveam parcă– se adresăei valetului de cameră– un locotenent de
muşchetari.
— Da, sire; domnul d'Artagnan.
— A părăsit în momentul de faţ a serviciul?
— Da, sire.
— Săfie găsit, şi mâine dimineaţ ă, când măvoi scula, săfie aici.
Valetul de camerăse înclinăşi ieşi.
— Treisprezece milioane în pivniţ a mea – rosti apoi Ludovic – Colbert
îngrijindu-mi punga şi d'Artagnan ţ inându-mi spada: sunt rege!

LI
O PASIUNE

Chiar în ziua sosirii lui, dupăvizita la Palatul Regal, Athos se

reîntoarse, dupăcum am văzut, la hotelul din strada Saint-Honoré. Aici îl
găsi pe vicontele de Bragelonne, care îl aştepta în camera lui, stând de vorbă
cu Grimaud.
Nu era uşor lucru săstai de vorbăcu acest bătrân servitor; numai doi
oameni cunoşteau secretul: Athos şi d'Artagnan. Cel dintâi izbutea săfacă
aceasta, fiindcăGrimaud însuşi îl trăgea de limbă; d'Artagnan, dimpotrivă,
fiindcăştia să-l tragăel de limbăpe Grimaud.
Raoul se străduia să-l facăsă-i vorbeascădespre călătoria în Anglia, şi
Grimaud i-o povesti în toate amănuntele ei, cu un anumit număr de gesturi
şi în opt cuvinte, nici mai mult, nici mai puţ in. Arătase mai întâi, printr-o
mişcare unduitoare a mâinii, căstăpânul său şi cu el străbătuserămarea.
— În vederea vreunei expediţ ii? întrebase Raoul.
Grimaud, lăsându-şi capul în jos, răspunse: "Da".
— În care domnul conte a avut de înfruntat primejdii? mai întrebă
Raoul.
Grimaud dădu uşor din umeri, ca pentru a spune: "Aşa şi aşa".
— Şi cam ce fel de primejdie? stărui Raoul.
Grimaud arătăspada; apoi arătăspre foc şi spre o flintăatârnatăîn
perete.
— Domnul conte avea deci un duşman acolo? întrebăRaoul.
— Monck – răspunse Grimaud.
— E ciudat – adăugăRaoul – cădomnul conte continuăsămăprivească
şi azi ca pe un novice şi sănu măfacăpărtaşla cinstea sau primejdia
acestor întâlniri.
 Grimaud zâmbi. În clipa aceea sosi Athos. Gazda îi lumina scara şi
Grimaud, recunoscând paşii stăpânului său, îi ieşi înainte, astfel cătăie
dintr-o datăfirul convorbirii.
Dar Raoul abia se stârnise; pornit pe calea întrebărilor, el nu se opri, ci,
apucând cele douămâini ale contelui cu o căldurăvie, însăplinăde respect,
îi spuse:
— Cum se face, domnule, căpleci într-o călătorie primejdioasă, fără
să-ţ i iei rămas bun de la mine, fărăsăceri sprijinul spadei mele, mie care ar
trebui săfiu pentru dumneata un ajutor, de când am devenit bărbat în
putere, mie pe care m-ai crescut ca pe un om adevărat? Ah, domnule, vrei să
măIaşi pradăcrudei încercări de a nu te mai revedea niciodată?
— Cine ţ i-a spus, Raoul, căaceastăcălătorie a mea a fost primejdioasă?
răspunse contele, aruncându-şi mantia şi pălăria în braţ ele lui Grimaud,
care-i desprinsese spada de la brâu.
— Eu – zise Grimaud.
— Şi pentru ce asta? făcu Athos cu asprime.
Grimaud se încurcă; Raoul îi veni în ajutor, răspunzând în locul lui:
— E firesc, domnule, ca acest bun Grimaud să-mi spunăadevărul în
ceea ce te priveşte. De cine altul vrei săfii iubit, apărat, dacănu de mine?
Athos nu răspunse nimic. Făcu un semn prietenesc, prin care îl
îndepărtăpe Grimaud, apoi se aşezăîntr-un jilţ , în timp ce Raoul rămase în
picioare în faţ a lui.
— Am aflat – continuăRaoul – căultima călătorie a domniei tale a fost o
expediţ ie... şi căfierul şi focul te-au ameninţ at.
— Sănu mai vorbim despre asta, viconte – zise cu blândeţ e Athos. Am
plecat în grabă, e adevărat; dar slujirea regelui Carol al II-lea cerea această
plecare grabnică. În ce priveşte îngrijorarea dumitale, îţ i mulţ umesc şi ştiu
căpot sămăbizui pe domnia ta. Nu ţ i-a lipsit nimic, viconte, în timpul
absenţ ei mele?
— Nu, domnule, mulţ umesc.
— Îi dădusem ordin lui Blaisois să-ţ i numere o sutăde pistoli la prima
nevoie de bani.
— Domnule, nici nu l-am văzut pe Blaisois.
— Atunci înseamnăcăn-ai avut nevoie de bani.
— Domnule, mi-au rămas treizeci de pistoli din vânzarea cailor pe care
i-am luat în ultima mea campanie, iar domnul prinţde Condé a avut
bunătatea de a mălăsa săcâştig douăsute de pistoli la joc, acum trei luni.
— Joci?... Asta nu-mi place, Raoul.
— Nu joc niciodată, domnule; domnul de Condé mi-a poruncii săţ in
cărţ ile lui, la Chantilly... într-o searăcând a venit un trimis al regelui, şi
m-am supus; domnul de Condé mi-a spus săpăstrez tot ce câştigasem în
acea partidă.
— Acesta este cumva un obicei al casei, Raoul? întrebăAthos,
încruntându-şi sprâncenele.
— Da, domnule; în fiecare săptămână, domnul prinţde Condé oferă,
sub o formăsau alta, un astfel de prilej unuia din gentilomii săi. Sunt
cincizeci de gentilomi în jurul alteţ ei sale; de astădată, a fost rândul meu.
— Bun. Ai fost, aşadar, şi în Spania?
— Da, domnule, am făcut o călătorie foarte frumoasăşi foarte
interesantă.
— E o lunăde când te-ai întors, nu?
— Da, domnule.
— Şi, în aceastălună?
— În aceasta lună...
— Ce-ai făcut?
 — Mi-am văzut de serviciul meu, domnule.
— N-ai fost niciodatăla mine, în La Fère?
Raoul roşi. Athos îl privi drept în ochi, liniştit.
— Ai greşi dacănu m-ai crede – zise Raoul. Am roşit, simt asta, dar fără
săvreau. Întrebarea pe care îmi faci onoarea de a mi-o pune e de naturăa
trezi în mine multe emoţ ii. Am roşit deci fiindcăsunt emoţ ionat, nu fiindcă
mint.
— Ştiu, Raoul, cănu minţ i niciodată.
— Nu, domnule.
— De altfel, prietene, ai fi făcut-o degeaba; ceea ce voiam eu să-ţ i
spun...
— Am înţ eles, domnule. Voiai sa măîntrebi dacăn-am fost cumva la
Blois.
— Întocmai.
— N-am fost şi nici n-am văzut persoana de care vrei să-mi vorbeşti.
Glasul lui Raoul tremura uşor rostind aceste cuvinte. Athos, ca unul
care înţ elegea prea bine chestiunile delicate, adăugănumaidecât:
— Raoul, îmi răspunzi cu sufletul îndoit; suferi.
— Mult, domnule. M-ai oprit de a măduce la Blois şi de a o revedea pe
domnişoara de La Vallière.
Aci tânărul se opri. Acest nume dulce, pe care-l rostea cu atâta plăcere,
îi sfâşia inima, în timp ce-i mângâia buzele.
— Şi am făcut bine, Raoul – se grăbi săspunăAthos. Nu sunt un
părinte barbar sau nedrept; respect dragostea adevărată, dar măgândesc
pentru dumneata la un viitor... la un viitor măreţ . O domnie nouăva străluci
ca un nou răsărit; războiul îl cheamăpe tânărul rege, plin de spirit
cavaleresc. Ceea ce trebuie pentru aceastăînflăcărare eroicăe un batalion
de locotenenţ i, tineri şi liberi, care săse avânte în luptăcu însufleţ ire şi să
cadăstrigând: Trţiascţregele! iar nu: Adio, nevastţ!... Înţ elegi asta, Raoul?
Oricât de brutala pare săfie judecata mea, te conjur sămăcrezi şi să-ţ i
întorci privirea de la aceste prime zile ale tinereţ ii, când te laşi furat de
plăcerea de a iubi, zile de dulce lâncezealăcare înmoaie inima şi o face prea
slabăpentru acele licori tari şi amare care se numesc glorie şi luptă. Da,
Raoul, îţ i repet, vreau săvezi în sfatul meu numai dorinţ a de a-ţ i fi de folos,
numai ambiţ ia de a te vedea ridicându-te cât mai sus. Te socot în stare să
devii un ora de seamă. Mergi singur, vei merge mai bine şi mai repede.
— Ai poruncit, domnule – răspunse Raoul – şi măsupun.
— Poruncit! strigăAthos. Aşa îmi răspunzi oare? Ţi-am poruncit? O, îmi
răstălmăceşti cuvintele şi ocoleşti bunele mele gânduri! Nu ţ i-am poruncit,
te-am rugat.
— Nu, domnule, mi-ai poruncit – zise Raoul cu îndărătnicie – dar chiar
de nu mi-ai fi făcut decât o rugăminte, ea ar avea mai multătărie decât o
poruncă. N-am revăzut-o pe domnişoara de La Vallière.
— Dar văd căsuferi! Suferi! stărui Athos.
Raoul nu răspunse.
— Te găsesc palid, întristat. Acest simţ ământ săfie oare atât de
puternic?
— E o pasiune – răspunse Raoul.
— Nu... o obişnuinţ ă.
— Domnule, ştii căam călătorit mult, căam petrecut doi ani departe de
ea. Orice obişnuinţ ăse poate pierde în doi ani, cred... Ei bine, la întoarcere,
iubeam, nu mai tare, căci nu se poate, dar tot atât de mult. Domnişoara de
La Vallière e pentru mine o tovărăşie ideala; dar domnia ta eşti pentru mine
Dumnezeul pe pământ... Domniei tale îţ i voi jertfi totul.
— Ai face foarte rău – zise Athos. Nu am nici un drept asupra dumitale.
Vârsta te face liber; nici nu mai ai măcar nevoie de consimţ ământul meu. De
altminteri, nu-ţ i voi refuza consimţ ământul, dupătot ce mi-ai spus acum.
Căsătoreşte-te cu domnişoara de La Vallière, dacăasta ţ i-e dorinţa.
Raoul făcu o mişcare, apoi zise dintr-o dată:
— Eşti un om bun, domnule, şi încuviinţ area domniei tale măumple de
recunoştinţ ă, dar nu voi primi.
— Aşadar, dumneata refuzi acum?
— Da, domnule.
— Nu-ţ i voi mai spune nimic, Raoul.
— Dar în inima domniei tale eşti împotriva acestei căsătorii; fiindcănu
mi-ai ales-o dumneata.
— E adevărat.
— E destul ca sănu mai stăruiesc; voi aştepta.
— Ia seama, Raoul! Ceea ce ai spus e serios.
— O ştiu prea bine, domnule; voi aştepta, ţ i-am spus.
— Ce? Ca sămor eu? făcu Athos toarte tulburat.
— Oh, domnule! strigăRaoul cu lacrimi în glas. E cu putinţ ăsă-mi
sfâşii inima astfel, mie care nu te-am supărat cu nimic, niciodată?
— Scumpul meu copil, e adevărat – murmurăAthos, strângându-şi cu
putere buzele pentru a-şi înăbuşi tulburarea pe care nu şi-o mai putea
stăpâni. Nu, na vreau săte chinuiesc de loc; însănu pot săînţ eleg ce
aştepţ i... Aştepţ i sănu mai iubeşti?
— Ah, cât despre asta, nu, domnule; aştept să-ţ i schimbi părerea.
— Vreau săfac o încercare, Raoul; vreau săvăd dacădomnişoara de La
Vallière va aştepta şi ea.
— Sper căda, domnule.
— Dar, ia seama, Raoul! Dacănu va aştepta! Ah, eşti atât de tânăr, atât
de încrezător, atât de cinstit... Femeile sunt schimbătoare.
— Nu mi-ai vorbit niciodatărău despre femei, domnule; domnia ta nu a
avut niciodatămotiv săse plângăde ele; de ce te plângi acum faţ ăde mine,
când e vorba de domnişoara de La Vallière?
— E adevărat – zise Athos, lăsându-şi ochii în jos – niciodatănu ţ i-am
vorbit rău despre femei; niciodatănu am avut de ce măplânge de ele;
niciodatădomnişoara de La Vallière n-a dat loc la vreo bănuială; dar atunci
când prevezi ceva, trebuie sămergi pânăla excepţ ii, pânăla cea din urmă
închipuire. Dacă, zic, domnişoara de La Vallière nu te va aştepta?
— Cum asta, domnule?
— Dacăîşi va întoarce ochii în altăparte?
— Săse uite la alt bărbat, vrei săspui? făcu Raoul, pălind la gândul
acesta.
— Chiar aşa.
— Ei bine, domnule, îl voi ucide pe acest bărbat – răspunse cu
simplitate Raoul – şi pe toţ i bărbaţii pe care-i va alege domnişoara de La
Vallière, pânăcând unul din ei măva ucide pe mine, sau pânăcând
domnişoara de La Vallière îmi va fi dat inima ei.
Athos tresări.
— Credeam – reluăel cu un glas surd – cât măsocoteai adineauri
Dumnezeul tău, legea ta supremăpe aceastălume.
— Oh – rosti Raoul tremurând – îmi vei interzice duelul?
— Şi dacăaşface-o, Raoul?
— Măvei opri sămai sper, domnule, şi, prin urmare, nu m-ai putea
opri sămor.
Athos îşi ridicăochii asupra vicontelui. Rostise aceste cuvinte cu o
intonaţ ie sumbră, ce însoţ ea o privire tot atât de sumbră.
— Destul – zise Athos dupăun răstimp de tăcere – destul asupra
acestui trist subiect, căci amândoi exagerăm deopotrivă. Trăieşte fiecare zi,
Raoul; fă-ţ i serviciul, iubeşte-o pe domnişoara de La Vallière, într-un cuvânt
poartă-te ca un bărbat, pentru căeşti la vârsta bărbăţ iei; numai nu uita că
te iubesc nespus de mult şi căşi dumneata pretinzi cămăiubeşti.
— Ah, domnule conte! exclamăRaoul, apăsând mâna lui Athos pe
inima sa.
— Bine, scumpe copil. Acum lasă-mă, vreau sămăodihnesc. Ascultă,
domnul d'Artagnan s-a întors din Anglia împreunăcu mine; îi datorezi o
vizită.
— I-o voi face, domnule, cu multăplăcere; ştii cât îl preţ uiesc pe
domnul d'Artagnan!
— Ai şi de ce: e un om cinstit şi un brav cavaler.
— Şi care te iubeşte! adăugăRaoul.
— De asta sunt sigur... Cunoşti adresa lui?
— Dar la Luvru, la Palatul Regal, pretutindeni unde se aflăregele. Nu
comandăo companie de muşchetari?
— Nu, deocamdată, domnul d'Artagnan e în concediu; se odihneşte...
Nu-l căuta, deci, la serviciul său. Vei afla veşti despre el la un oarecare domn
Planchet.
— Vechiul său lacheu?
— Exact, care a devenit băcan.
— Ştiu; strada Lombarzilor.
— Cam aşa ceva... sau strada Arcis.
— Îl voi găsi, domnule, îl voi găsi.
— Spune-i o mie de lucruri bune din partea mea şi să-l aduci săia
masa cu mine înainte de a măîndrepta spre La Fère.
— Da, domnule.
— Bunăseara, Raoul.
— Domnule, văd căai un ordin pe care nu-l ştiam pânăacum la
domnia ta; primeşte felicitările mele.
— Lâna de Aur?... E adevărat... Zorzoane, fiul meu... care nu-l mai
încântănici măcar pe un bătrân copil ca mine... Bunăseara, Raoul!

LECŢIA LUI D'ARTAGNAN

Raoul nu-l găsi a doua zi pe d'Artagnan, aşa cum sperase. Îl întâlni

doar pe Planchet, care se bucurăfoarte mult revăzându-l pe acest tânăr,
căruia îi adresăvreo două-trei complimente războinice, în care nu se simţ ea
nici pe departe băcănia. Dar, în timp ce se întorcea de la Vincennes, a doua
zi, împreunăcu cincizeci de dragoni pe care i-i dăduse în seamădomnul de
Condé, Raoul zări, în piaţ a Baudoyer, un bărbat ce privea, cu nasul în vînt,
o casă, aşa cum ai privi un cal pe care ai dori să-l cumperi.
Acest bărbat, îmbrăcat într-un costum de burghez, încheiat pânăsub
bărbie ca o tunicămilitară, cu o micăpălărie pe cap şi având la şold o spadă
cu teaca de piele încrustată, întoarse capul îndatăce auzi tropotul cailor şi
încetăde a se mai uita la casă, pentru a se uita la dragoni.
Era însuşi domnul d'Artagnan; d'Artagnan pe jos; d'Artagnan cu mâinile
la spate, trecând în revistăo micătrupăde dragoni, dupăce trecuse în
revistăo înşiruire de clădiri. Nici un soldat, nici un găitan, nici o potcoavăde
cal nu scăpăinspecţ iei sale.
Raoul călărea în flancul trupei sale; d'Artagnan îl zări abia la urmă.
— Hei! strigăel. Hei, la dracu!
— Nu măînşel oare? zise Raoul, strunind calul.
 — Nu, nu te înşeli. Bunăziua! răspunse fostul muşchetar.
Şi Raoul veni să-i strângămâna cu căldurăvechiului său prieten.
— Ia seama, Raoul – îi spuse d'Artagnan – calul al doilea din rândul al
cincilea îşi va pierde o potcoavăînainte de a ajunge la podul Maria; nu mai
are decât doua caièle la piciorul stâng de dinainte.
— Aşteaptă-mă– zise Raoul – măîntorc îndată.
— Îţ i părăseşti detaşamentul?
— O sămăînlocuiascăstegarul.
— Vii sămănânci cu mine?
— Foarte bucuros, domnule d'Artagnan.
— Atunci repede, descalecă, sau dă-mi şi mie un cai.
— Aşvrea mai curând sămergem amândoi pe jos.
Raoul se grăbi să-i spunăceva stegarului, care-i luălocui pe margine;
apoi sări din şa, dădu calul său unui dragon şi, foarte voios, îl luăde braţpe
domnul d'Artagnan, care, dupătoate aceste demonstraţ ii, îl privea cu o
încântare de cunoscător.
— Şi vii de la Vincennes? îi întrebăel mai întâi şi întâi.
— Da, domnule cavaler.
— Cardinalul?...
— E greu bolnav; se spune chiar căa murit.
— Stai bine cu domnul Fouquet? zise d'Artagnan, arătând, printr-o
mişcare dispreţ uitoare din umeri, cămoartea lui Mazarin nu-l impresiona
prea mult.
— Cu domnul Fouquet? răspunse Raoul. Nu-l cunosc.
— Foarte rău, foarte rău, căci un rege nou cautătotdeauna săse
înconjoare de oameni noi.
— O, regele n-are de ce să-mi vrea răul – replicătânărul.
— Eu nu-ţ i vorbesc de coroană– zise d'Artagnan – ci de rege... Şi acum,
dupămoartea cardinalului, regele e domnul Fouquet. E vorba săte ai foarte
bine cu domnul Fouquet, dacăvrei sănu mucezeşti toatăviaţ a, aşa cum am
mucezit eu... E adevărat căai alţ i ocrotitori, din fericire.
— Pe domnul prinţde Condé, în primul rând.
— Învechit, învechit, dragul meu.
— Pe domnul conte de La Fère.
— Athos? O, e cu totul altceva. Da, Athos... dacăvrei să-ţ i croieşti drum
în Anglia, numai cu el săstai de vorbă. Aşputea să-ţ i spun, fărăsămălaud,
căşi eu am oarecare trecere la curtea lui Carol al II-lea. Iatăun rege
adevărat, pe legea mea!
— Ah! făcu Raoul cu naiva curiozitate a tinerilor binecrescuţ i care aud
vorbindu-se despre bărbăţ ie şi curaj.
— Da, un rege care petrece, e drept, dar care a ştiut să-şi aleagăoameni
de ispravăşi săle punăspada în mână. Athos e în bune relaţ ii cu el. Intrăîn
serviciul lui Carol al II-lea şi dă-i la naiba pe samsarii de aici, care furătot
aşa de bine cu mâini franceze, ca şi cu degete italiene; lasă-l pe acest mic
rege plângăreţ , care ne va da o domnie ca pe vremea lui Francise al II-lea.
Cunoşti istoria, Raoul?
— Da, domnule cavaler.
— Atunci ştii călui Francisc al II-lea îi ţ iuiau mereu urechile?
— Nu, nu ştiam asta.
— Căpe Carol al II-lea îl durea totdeauna capul?
— Ah!
— Şi căHenric al III-lea se plângea veşnic de burtă?
Raoul începu sărâdă.
— Ei bine, dragăprietene, Ludovic al XIV-lea suferăde inimăalbastră.
E jalnic săvezi cum un rege ofteazăde seara pânădimineaţ a şi nu e în stare
săspunămăcar o datăpe zi: "Pe toţ i dracii!" sau: "La naiba!"... mărog, ceva
care săsemene a bărbăţ ie.
— Din pricina asta ai părăsit serviciul, domnule cavaler? întrebăRaoul.
— Da.
— Dar atunci, scumpe domnule d'Artagnan, ţ i-ai pierdut orice nădejde;
n-ai sămai faci niciodatăavere.
— Oh, în privinţ a asta – replicăd'Artagnan cu nepăsare – sunt un om
chivernisit. Am avut ceva de la familia mea.
Raoul îl privi îndeaproape. Sărăcia lui d'Artagnan era de pomină.
Gascon, era bogat numai în ghinioane, în ciuda tuturor gasconadelor din
Franţ a şi Navarra; Raoul auzise de sute de ori rostindu-se numele lui
d'Artagnan alături de al lui Iov, aşa cum sunt amintiţ i totdeauna împreună
gemenii Romulus şi Remus. Muşchetarul îi surprinse privirea plinăde
mirare.
— Şi apoi, tatăl tău îţ i va fi spus căam fost în Anglia.
— Da, domnule cavaler.
— Şi căam avut acolo o fericităîntâlnire.
— Nu, domnule, nu ştiu nimic despre asta.
— Da, unul dintre bunii mei prieteni, un foarte mare senior, viceregele
Scoţ iei şi al Irlandei, mi-a găsit o moştenire.
— O moştenire?
— Destul de frumuşică.
— Aşadar, eşti un om bogat.
— Hm!
— Primeşte felicitările mele sincere.
— Mulţ umesc... Iată, asta e casa mea.
— În Piaţ a Grevei?
— Da; nu-ţ i place acest cartier?
— Dimpotrivă: Sena e foarte frumoasăaici... O, minunatăcasă! De pe
vremuri!
— "Icoana Maicii Domnului" era o cârciumăveche, pe care, de douăzile,
am transformat-o în casăde locuit.
— Dar cârciuma văd căe încădeschisă.
— N-am ce face!
— Şi dumneata unde stai?
— Eu stau la Planchet.
— Adineauri mi-ai spus: "Asta e casa mea!"
— Am spus fiindcăe a mea, într-adevăr. Am cumpărat-o eu.
— Aha f făcu Raoul.
— Unul la zece, scumpul meu Raoul; o afacere strălucită!... Am dat pe
casătreizeci de mii de livre; are o grădinăcare dăîn strada Mortellerie;
cârciuma se închiriazăpentru o mie de livre, împreunăcu catul întâi; podul,
sau catul al doilea, cu cinci sute de livre.
— Ce vorbeşti?
— Fărăîndoială.
— Un pod, cinci sute de livre? Dar nu poate fi locuit.
— Nici nu-i de locuit. Dar observăcăare douăferestre care dau spre
piaţă.
— Văd, domnule.
— Ei bine, de câte ori este cineva tras pe roată, spânzurat, tăiat sau ars
de viu, cele douăferestre se închiriazăpentru douăzeci de pistoli.
— Oh! făcu Raoul eu spaimă.
— E dezgustător, nu-i aşa? zise d'Artagnan.
— Oh! repetăRaoul.
— E dezgustător, dar asta e... Aceşti gură-cascăde parizieni sunt
câteodatăadevăraţ i antropofagi. Eu nu-mi pot închipui cănişte oameni,
nişte creştini, ar putea săfacăasemenea târguri.
— Nici eu.
— În ce măpriveşte – continuăd'Artagnan – dacăaşlocui aici, în zilele
de execuţ ie eu aşastupa pânăşi găurile cheilor; dar, din fericire, nu stau
aici.
— Şi închiriezi podul ăsta cu cinci sute de livre?
— Lacomului de crâşmar care, la rândul lui, îl subînchiriază... Ajunge
pânăla o mie cinci sute de livre.
— Dobândăobişnuităla ban: unul la cinci – zise Raoul.
— Întocmai. Mai rămâne partea din fund: magazii, cămări şi pivniţ e
care se umplu de apăîn fiecare iarnă, douăsute de livre; apoi grădina, foarte
frumoasă, plinăde pomi, pitităsub zidurile şi în umbra portalului de la
Saint-Gervais şi Saint-Protais, o mie trei sute de livre.
— O mie trei sute de livre! Dar e ceva regesc!
— Să-ţ i spun şi povestea. Bănuiesc pe un canonic oarecare de la
parohie (aceşti canonici sunt nişte Cresuşi), îl bănuiesc deci căa închiriat
grădina ca săpoatăface acolo chefuri, nestingherit. Locatarul spune căa
dat-o unui anume domn Godard... E un nume adevărat, sau e un nume fals,
treaba lui; săzicem căe adevărat şi e un canonic; săzicem căe fals şi e un
necunoscut; la ce m-aşamesteca? Plăteşte totdeauna înainte. Adineauri,
când te-am întâlnit, tocmai măgândeam săcumpăr în piaţ a Baudoyer o
casăal cărei fund sădea în grădina mea, şi atunci aşavea o proprietate
grozavă. Dragonii tăi m-au smuls din gândurile mele. Uite, s-o luăm pe
strada Vannerie, vom ajunge drept la jupânul Planchet.
D'Artagnan grăbi pasul şi intrăîntr-adevăr cu Raoul la Planchet, într-o
camerăpe care băcanul i-o dăduse fostului său stăpân. Planchet nu era
acasă, dar masa fusese pregătită. Se mai simţ ea încăla băcan o rămăşiţ ăde
ordine, de punctualitate militărească.
D'Artagnan îl descusu pe Raoul în legăturăcu viitorul său.
— Tatăl tău te ţ ine de scurt? întrebăel.
— Pe drept, domnule cavaler.
— Oh, ştiu căAthos e un om drept, dar poate cam strâns la pungă.
— O mânăregească, domnule d'Artagnan.
— Nu te sfii, băiatule; dacăvreodatăai nevoie de niscaiva pistoli,
bătrânul muşchetar e aici.
— Scumpe domnule d'Artagnan...
— Joci cumva cărţ i?
— Niciodată.
— Atunci, ai noroc la femei?... Văd căroşeşti... Oh, micule Aramis,
spune! Dragul meu, femeile costămai mult decât jocul de cărţ i. E adevărat
căte baţ i atunci când pierzi, şi asta poate fi o răsplată. Păcat căplângăreţ ul
de rege îi pune săplăteascăamendăpe cei care trag spada din teacă! Ce
domnie, dragul meu Raoul, ce domnie! Când te gândeşti că, pe vremea mea,
muşchetarii erau asediaţ i în case, ca Hector şi Priam în cetatea Troiei; şi
femeile se văicăreau, şi zidurile râdeau, iar cinci sute de ticăloşi băteau din
palme şi strigau: "Pe el! Pe el!" când nu era vorba de un muşchetar î La
dracu! Voi ăştia n-o sămai apucaţ i asemenea vremuri.
— Îl vorbeşti de rău pe rege, domnule d'Artagnan, dar îl cunoşti atât de
puţ in!
— Eu? Ascultă, Raoul: eu prevăd tot ce va face zi cu zi, ceas cu ceas,
ţine minte vorbele mele! Cardinalul, odatămort, va plânge; fie, e lucrul cel
mai puţ in neghiob pe care-l va face, mai ales dacănu-şi va lua lacrimile în
serios.
— Pe urmă?
 — Pe urmăva cere domnului Fouquet să-i întocmeascăo pensie şi se va
duce săcompunăversuri la Fontainebleau pentru vreo Mancini oarecare,
căreia regina ar fi în stare să-i scoatăochii. Vezi tu, regina, e o spaniolă, şi
are ca soacrăpe doamna Ana de Austria. Le cunosc eu pe spaniolele astea
din casa de Austria!
— Şi pe urmă?
— Pe urmă, dupăce va fi smuls galoanele de argint ale elveţ ienilor săi,
fiindcăbroderia e prea scumpă, îi va lăsa pe muşchetari săumble pe jos,
fiindcăovăzul şi fânul unui cal costăcinci băncuţ e pe zi.
— O, nu vorbi aşa!
— Nu-mi pasă! Nu mai sunt muşchetar, nu-i aşa? Căceilalţ i umblă
călare sau pe jos, căpoartăo prăjină, o frigare, o spadăsau nimic, puţ in îmi
pasă!
— Scumpe domnule d'Artagnan, te rog, nu-l mai vorbi de rău pe rege în
faţ a mea... Sunt, aşputea zice, în serviciul său, şi tatăl meu nu mi-ar ierta
ca am ascultat, chiar şi din gura dumitale, cuvinte jignitoare despre maies-
tatea sa.
— Tatăl tău?... Eh, e un cavaler al tuturor cauzelor slabe. La dracu! Da,
tatăl e un om viteaz, un Cezar, e adevărat; dar nu ştie săvadă.
— Aşa! Prea bine, cavalere – zise Raoul râzând. Iatăcă-l vorbeşti de rău
şi pe tatăl meu, acela pe care-l numeai totdeauna marele Athos. Eşti întors
pe dos astăzi, şi bogăţ ia te-a acrit, ca sărăcia pe alţ
ii.
— Ai dreptate, la dracu! Sunt un neisprăvit şi-i beştelesc pe alţ ii; sunt
un nenorocit de bătrân, o funie roasă, o platoşăgăurită, o cizmăfărătalpă,
un pinten fărărozetă; dar fă-mi o plăcere şi spune-mi ceva.
— Ce să-ţ i spun, scumpe domnule d'Artagnan?
— Spune-mi aşa: "Mazarin era un om de nimic".
— Poate căa şi murit.
— Cu atât mai bine; am zis era; dacăn-aşavea speranţ a c-a murit,
te-aşruga săspui: "Mazarin e un om de nimic". Spune, haide, spune, dacă
măiubeşti.
— Fie, asta nu măstinghereşte cu nimic.
— Atunci spune.
— Mazarin era un om de nimic – zise Raoul zâmbindu-i muşchetarului,
care se topea de bucurie, ca în zilele lui bune.
— O clipă! făcu acesta. Ai rostit prima propoziţ iune: iatăacum şi
urmarea. Repetă, Raoul, repetă: "Dar îmi va părea rău dupăMazarin".
— Cavalere!
— Nu vrei s-o spui, dar am s-o spun eu de douăori pentru tine... Dar îţ i
va părea rău dupăMazarin.
Râdeau împreunăşi se ciorovăiau ca săformuleze aceastăprofesiune
de principii, când unul din băieţ ii de prăvălie intrăpe uşă.
— O scrisoare, domnule – zise el – pentru domnul d'Artagnan.
— Mulţ umesc... Ce-o mai fi şi asta? se întrebămuşchetarul.
— Scrisul domnului conte – zise Raoul.
— Da, da.
Şi d'Artagnan desfăcu hârtia.
Scumpe prietene – scria Athos – am fost rugat din partea regelui sţte
caut...
— Pe mine? se mirăd'Artagnan, lăsând scrisoarea săcadăsub masă.
Raoul o ridicăşi citi mai departe cu glas tare;
— Grţbeţte-te... Maiestatea sa are mare nevoie sţ-ţi vorbeascţţi te
aţteaptţla Luvru.
— Pe mine? repetămuşchetarul.
— He! He! făcu Raoul.
 — Oh! Oh! răspunse d'Artagnan. Ce-o mai fi şi asta?

LIII
REGELE

Prima mişcare de surprindere trecută, d'Artagnan mai citi o dată

răvaşul lui Athos.
— E ciudat – zise el – căregele trimite dupămine.
— De ce săfie ciudat? întrebăRaoul. Nu crezi, oare, domnule, că
regelui ar putea să-i parărău dupăun. slujitor ca dumneata?
— Oh! Oh! strigăofiţ erul, râzând silit. Dumneata măiei peste picior,
jupâne Raoul. Dacăregelui i-ar fi părut rău dupămine, nu m-ar fi lăsat să
plec. Nu, nu, eu văd în toatăpovestea asta ceva mai bun, sau ceva mai rău,
dacăvrei.
— Mai rău? Dar ce anume, domnule cavaler?
— Eşti tânăr, eşti încrezător, eşti un om minunat... Cum aşvrea sămai
fiu şi eu o datăca tine! Săai douăzeci şi patru de ani, fruntea netedă, şi să
nu te gândeşti la nimic, decât la femei, la dragoste şi la fapte măreţ e... Oh,
Raoul, atâta vreme cât nu vei fi primit zâmbetele regilor şi spovedaniile
reginelor; atâta vreme cât nu vei fi văzut doi cardinali murind sub ochii tăi,
unul tigru, celălalt vulpoi; atâta vreme cât nu vei fi avut... Dar la ce bun
toate aceste neghiobii! E vremea săne despărţ im, Raoul.
— Cum îmi vorbeşti! Cu ce aer grav!
— Eh, totuşi ar face săştii... Ascultă-mă, am să-ţ i dau o însărcinare.
— Ascult, scumpe domnule d'Artagnan.
— Săte duci şi să-i spui părintelui tău căam plecat.
— Pleci cu adevărat?
— La dracu!... Îi vei spune c-am trecut în Anglia şi căm-am stabilit în
căsuţ a mea de acolo.
— În Anglia, dumneata?... Şi ordinele regelui?
— Te găsesc din ce în ce mai naiv , îţ i închipui cumva căam sămăduc
fuga la Luvru şi sămăpun la dispoziţ ia acestui pui de lupoaicăîncoronat?
— Pui de lupoaică! Regele! Dar, domnule cavaler, eşti nebun!
— Dimpotrivă, n-am fost niciodatămai înţ elept. Tu nu ştii ce vrea să
facădin mine acest vrednic urmaşal lui Ludovic cel Drept... Dar, la dracu,
asta e o politica... Vrea sămăînchidăîn Bastilia, şi nimic mai mult, înţ elegi?
— Şi pentru ce? făcu Raoul îngrozit de ceea ce auzea.
— Pentru nişte vorbe pe care i le-am spus într-o zi la Blois... Am fost
tăios; şi el n-a uitat.
— Dar ce i-ai spus?
— Căe un neputincios, o hahaleră, un caraghios.
— Ah, Doamne!... exclamăRaoul. E cu putinţ ăsă-ţ i fi ieşit asemenea
vorbe din gură?
— Poate cănu sunt chiar acestea cuvintele pe care i le-am spus, însă
acesta este înţ elesul.
— Dar regele ar fi pus săfii întemniţ at numaidecât!
— Pe cine săpună? Eu aveam comanda muşchetarilor; ar fi trebuit
să-mi porunceascămie sămăconduc pe mine însumi la închisoare, şi n-aş
fi consimţ it pentru nimic în lume; m-aşfi împotrivit mie însumi... Şi-apoi am
şters-o în Anglia... mai ia-l de unde nu-i pe d'Artagnan... Acum, cardinalul a
murit, sau aproape; măştie la Paris, vrea săpunămâna pe mine.
— Aşadar, cardinalul era ocrotitorul dumitale?
— Cardinalul măcunoştea; ştia unele lucruri despre mine; ştiam şi eu
unele lucruri despre el, aşa căne preţ uiam reciproc. Şi pe urmă, dându-şi
sufletul dracului, o va fi sfătuit pe Ana de Austria sămăpunăla loc sigur.
Du-te, deci, şi-l cautăpe tatăl tău, povesteşte-i cum stau lucrurile, şi adio!
— Scumpe domnule d'Artagnan – zise Raoul foarte tulburat, dupăce-şi
aruncăochii pe fereastră– n-ai săpoţ i totuşi fugi.
— Şi pentru ce?
— Fiindcăe jos un ofiţ er al elveţienilor, care te aşteaptă.
— Ei şi?
— Nimic, te va aresta.
D'Artagnan izbucni într-un hohot de râs homeric.
— Oh, ştiu bine c-ai săi te împotriveşti, căai săte lupţ i cu el; ştiu bine
căvei fi învingător chiar; dar asta e răzvrătire, iar dumneata însuţ i eşti ofiţer
şi ştii ce înseamnădisciplina.
— Dracu' de copil, ce bine le vede, câtădreptate are! bâigui d'Artagnan.
— Eşti de aceeaşi părere cu mine, nu-i aşa?
— Da. În loc săies pe stradă, unde măaşteaptăacest nătărău, măvoi
strecura prin dos. Am un cal în grajd; e bun; îl voi goni pânăcrapă, am
destui bani şi, din cal crăpat în cal crăpat, voi ajunge la Boulogne în
unsprezece ceasuri; cunosc drumul... Sănu-i mai spui decât un singur
lucru părintelui tău.
— Ce anume?
— Că... ceea ce ştie el se aflăla Planchet, în afarăde o cincime, şi că...
— Dar, scumpe domnule d'Artagnan, ia seama: dacăfugi, se vor spune
douălucruri.
— Ce lucruri, prietene?
— Întâi, căţ i-a fost frică.
— Oh, şi cine va spune asta?
— Regele, în primul rând.
— Ei bine, dar... va spune adevărul. Mi-e frică.
— Al doilea, căte simţ i vinovat.
— Vinovat, pentru ce?
— Pentru fărădelegile pe care vor voi săţ i le arunce în spinare.
— Şi asta-i adevărat... Atunci, măsfătuieşti sămălas târât la
închisoare?
— Domnul conte de La Fère te va sfătui ca şi mine.
— Ştiu, la dracu! zise d'Artagnan, pe gânduri. Ai dreptate, nu pot să
fug. Dar dacămăvor arunca în Bastilia?
— O săte scoatem noi de-acolo – zise Raoul pe un ton liniştit şi ferm.
— La naiba! strigăd'Artagnan, apucându-i mâna. Ai spus asta într-un
chip minunat, Raoul; parcăar fi vorbit Athos însuşi. Ei bine, măduc. Nu
uita ultima mea rugăminte.
— Afarăde o cincime, ştiu – răspunse Raoul.
— Da, eşti un băiat de ispravă, şi vreau sămai adaug ceva la aceasta.
— Spune.
— Dacăn-o sămăputeţ i scoate de la Bastilia şi dacăo sămor acolo...
oh, s-a mai văzut asta... sau dacăvoi fi un întemniţ at osândit de toată
lumea, eu care am fost un om cumsecade... atunci, restul de trei cincimi ţ i le
dau ţ ie, iar a patra tatălui tău.
— Cavalere!
— La dracu! Dacăvrei să-mi cânţ i prohodul, eşti liber s-o faci.
Spunând acestea, d'Artagnan îşi trase cordonul la piept, îşi încinse
spada, luăo pălărie a cărei panăera nouăşi-i întinse mâna lui Raoul, care
se aruncăîn braţ ele sale.
Odatăajuns în prăvălie, îşi roti privirea asupra vânzătorilor, care
urmăreau scena cu o mândrie amestecatăcu puţ inăteamă; apoi, vârându-şi
mâna într-o cutie cu stafide mărunte de Corint, se îndreptăspre ofiţ erul care
aştepta cu un aer de filozof în faţ a dughenei.
— Ei drăcie! Mutra asta!... Dumneata săfii oare, domnule de Friedisch?
strigăcu voioşie muşchetarul. Ah, ah, am ajuns săne arestăm prietenii?
— Îl arestează! şoptirăîntre ei vânzătorii.
— Eu este – răspunse elveţ ianul. Bun ziua, domn d'Artagnan.
— Trebuie să-ţ i dau spada? Te previn căe lungăşi grea. Lasă-măs-o
port măcar pânăla Luvru; sunt caraghios când umblu pe străzi fărăspadă,
iar dumneata ai fi şi mai caraghios decât mine, mergând cu douădeodată.
— Rege nu spus asta – răspunse elveţ ianul. Păstrezi, deci, spadăal
vostru.
— Ei bine, e foarte drăguţdin partea regelui. Sămergem mai repede.
Domnul de Friedisch nu era vorbăreţ , iar d'Artagnan avea prea multe
gânduri în cap, ca săfie. De la prăvălia lui Planchet pânăla Luvru nu era
mult; ajunserăîn zece minute. Tocmai se însera.
Domnul de Friedisch vru săintre pe din dos.
— Nu – zise d'Artagnan – pierdem timp pe acolo; s-o luăm pe scara cea
mică.
Elveţianul făcu aşa cum îi spuse d'Artagnan şi îl conduse în vestibulul
de la cabinetul lui Ludovic al XIV-lea. Ajuns aici, îl salutăpe prizonierul său
şi, fărăa mai spune nimic, se întoarse la post.
D'Artagnan nici nu avu timp săse întrebe de ce nu i se luase încă
spada, căuşa cabinetului se deschise şi un valet de camerăstrigă:
— Domnul d'Artagnan!
Muşchetarul îşi luăţ inuta de paradăşi intră, cu ochii mari deschişi, cu
fruntea senină, cu mustaţ a răsucită.
Regele se afla aşezat la masăşi scria. Nu făcu nici o mişcare când pasul
muşchetarului răsunăpe parchet, nu ridicănici măcar faţ a. D'Artagnan
înaintăpânăîn mijlocul sălii şi, văzând căregele nu-i dănici o atenţ ie,
înţ elegând pe de altăparte în chip limpede căasta era o prefăcătorie, că
făcea pe supăratul, pregătindu-se astfel pentru explicaţ ia ce avea săurmeze,
se întoarse cu spatele către Prinţşi începu săpriveascăfoarte preocupat
picturile de pe perete şi crăpăturile din tavan. Aceastăatitudine era însoţ ită
de următorul monolog tacit: "Aşa, vrei sămăumileşti deci, tu, pe care te ştiu
de mic, pe care te-am salvat ca pe copilul meu, pe care te-am slujit ca pe
Dumnezeul meu, adicăpentru nimic... Aşteaptă, aşteaptă; ai săvezi îndată
ce poate face un om care a împins vântul stârnit de răscoala hughenoţ ilor în
barba domnului cardinal, a adevăratului cardinal!"
Ludovic al XIV-lea întoarse, în sfârşit, capul.
— Eşti aici, domnule d'Artagnan? făcu el.
D'Artagnan observătonul şi-l imită.
— Da, sire – răspunse el.
— Bine; fii bun şi aşteaptăpânăînchei.
D'Artagnan nu răspunse nimic, ci numai se înclină. "E destul de
politicos – gândi el – n-am ce zice!"
Ludovic trase o semnăturăapăsatăşi arunca pana cu mânie.
Muşchetarul îşi spuse în sinea lui: "Hai, supără-te, ca să-i dai drumul, şi să
mădezlănţ ui şi pe mine; poate căatunci, la Blois, n-am vărsat sacul pânăla
fund".
Ludovic se ridică, îşi trecu palma peste frunte, apoi, oprindu-se în faţ a
lui d'Artagnan, îl privi cu un aer poruncitor şi prietenos totodată. "Ce vrea cu
mine? De s-ar sfârşi odată!" gândi muşchetarul.
— Domnule – vorbi regele – ai aflat fărăîndoialăcădomnul cardinal a
murit.
— Bănuiam, sire.
 — Ştii, prin urmare, căacum sunt stăpân la mine?
— Asta nu e ceva care săvie o datăcu moartea cardinalului, sire,
cineva poate fi oricând stăpân la sine, dacăvrea acest lucru.
— Da; dar îţ i mai aduci aminte tot ceea ce mi-ai spus la Blois?
"Iată-ne şi aici – gândi d'Artagnan; nu m-am înşelat, deci. Fie, cu atât
mai bine. Înseamnăcămirosul mi-e încădestul de bun."
— Nu-mi răspunzi? întrebăLudovic.
— Sire, cred că-mi amintesc.
— Crezi numai?
— E mult de atunci.
— Dacădumneata nu-ţ i aduci aminte, eu n-am uitat. Iatăce mi-ai
spus, ascultăcu atenţ ie.
— Oh, ascult cu amândouăurechile, sire, căci, dupăcum se pare,
convorbirea va deveni interesantăpentru mine.
Ludovic îl străpunse cu privirea pe muşchetar. Acesta mângâie pana de
la pălărie, apoi îşi răsuci mustaţ a şi aşteptăcu mult curaj. Ludovic
continuă:
— Ai părăsit serviciul meu, domnule, dupăce mi-ai spus adevărul în
faţ ă, aşa e?
— Da, sire.
— Adicădupăce mi-ai dezvăluit tot ce credeai dumneata despre felul
meu de a gândi şi de a acţ iona. Asta e totdeauna un merit. Ai început prin
a-mi spune căserveai familia mea de treizeci şi patru de ani şi căte simţ eai
obosit.
— Aşa am spus, da, sire.
— Dar ai mărturisit apoi căaceastăobosealăera doar un pretext şi că
nemulţ umirea era pricina reală.
— Eram nemulţ umit, într-adevăr; dar de aceastănemulţ umire n-am
mai pomenit nimănui, precât ştiu, şi dacăîn faţ a maiestăţ ii voastre voi fi
vorbit prea tare, ca un om de inimă, faţ ăde altcineva nici nu m-am gândit
măcar la asta.
— Nu te dezvinovăţ i, d'Artagnan, şi ascultă-mămai departe. Când mi-ai
arătat fărăînconjur căerai nemulţ umit, ai primit drept răspuns o
făgăduială; ţ i-am spus: "Aşteaptă". E adevărat?
— Da, sire, tot atât de adevărat ca şi ceea ce văspuneam eu.
— Iar dumneata mi-ai răspuns: "Mai târziu? Nu; acum, numaidecât!..."
Nu te dezvinovăţ i, îţ
i zic... Era firesc săte porţ i astfel; dar n-aveai nici un pic
de milăpentru prinţ ul dumitale, domnule d'Artagnan.
— Sire... milă... pentru un rege... din partea unui biet soldat!
— Măînţ elegi preabine; ştii doar bine căaveam nevoie de aşa ceva; ştiai
bine cănu eram stăpânul; ştiai bine căîmi puneam toate speranţ ele în
viitor. Totuşi, când ţ i-am vorbit de acest viitor, mi-ai răspuns: "Măretrag...
numaidecât!"
D'Artagnan îşi muşcămustaţ a.
— E adevărat – murmurăel.
— Nu m-ai încurajat de loc, atunci când mănăpădeau necazurile –
adăugăLudovic al XIV-lea.
— Dar – zise d'Artagnan, înălţ ându-şi cu nobleţ e capul – dacăn-am
încurajat pe maiestatea voastrăcând era săracă, nici n-am trădat-o
vreodată. Mi-am vărsat sângele pentru nimic; am stat de veghe ca un câine
la uşă, ştiind căn-o să-mi arunce nimeni nici pâine, nici oase. Sărac eu
însumi, n-am cerut nimic altceva, decât retragerea de care maiestatea
voastrăvorbeşte.
— Ştiu căeşti un om vrednic; eram însătânăr şi trebuie sămă
înţ elegi... Ce vinăîi aduceai regelui? Că-l lasăpe Carol al II-lea fără
sprijin?... Săzicem şi mai mult... cănu voia săse însoare cu domnişoara de
Mancini?
Spunând acestea, regele îl înfăşurăpe muşchetar cu o privire adâncă.
"Ah, ah – gândea acesta – face mai mult decât să-şi amintească, ghiceşte...
Drace!"
— Judecata dumitale – continuăLudovic al XIV-lea – cădea atât asupra
regelui, cât şi asupra omului... Dar, domnule d'Artagnan... această
slăbiciune, căci priveai asta ca o slăbiciune...
D'Artagnan nu spunea nimic.
— Nu mi-o iertai nici în privinţ a raporturilor cu domnul cardinal
defunct; însădomnul cardinal nu m-a crescut el oare, nu m-a ajutat?...
Ridicându-se şi susţ inându-se pe sine, ştiu asta, totuşi binefacerea rămâne
un lucru dovedit. Dacăaşfi fost nerecunoscător, egoist, m-ai fi iubit mai
mult, m-ai fi slujit mai bine?
— Sire...
— Sănu mai vorbim despre asta, domnule; ar însemna sărăscolesc în
dumneata prea multe regrete, şi în mine prea multe dureri.
D'Artagnan nu se lăsa convins. Tânărul rege, vorbind cu el pe un ton
semeţ , bătea pasul pe loc.
— Te-ai mai gândit de atunci? reluăLudovic al XIV-lea.
— La ce, sire? întrebăpoliticos d'Artagnan.
— Dar la tot ce-ţ i spun, domnule!
— Da, sire, fărăîndoială...
— Şi n-ai aşteptat un prilej ca sărevii asupra cuvintelor dumitale?
— Sire...
— Şovăi, aşa mi se pare...
— Nu înţ eleg prea bine ceea ce maiestatea voastrăîmi face cinstea
să-mi spună.
Ludovic încruntădin sprâncene.
— Vărog sămăiertaţ i, sire; sunt de regulăcam greu de cap... anumite
lucruri pătrund anevoie în mintea mea; e adevărat însăcă, odatăintrate, se
înrădăcinează, acolo.
— Da, mi se pare căai o memorie bună.
— Aproape tot atât de bunăca şi a maiestăţ ii voastre.
— Atunci, dă-mi repede un răspuns... Timpul e scump pentru mine. Ce
faci de când te-ai retras?
— Avere, sire.
— Cuvântul e dur, domnule d'Artagnan.
— Maiestatea voastrăîl ia în înţ elesul rău, pesemne. Nu am faţ ăde rege
decât un respect adânc, şi dacăam fost necuviincios, ceea ce mi se poate
ierta data fiind viaţ a îndelungatăpetrecutăîn tabere şi în cazărmi,
maiestatea voastrăe cu mult mai presus decât mine pentru a se simţ i jignită
de o vorbăscăpatăfărărăutate din gura unui soldat.
— În adevăr, am aflat căai săvârşit o faptăde mare curaj în Anglia,
domnule. Îmi pare numai rău cănu ţ i-ai ţ
inut făgăduiala.
— Eu? tăcu d'Artagnan.
— De bunăscamă... Mi-ai declarat solemn cănu vei sluji nici un alt
prinţdupăce vei părăsi serviciul meu... Or, întreprinzând răsunătoarea
răpire a domnului Monck, ai lucrat pentru regele Carol al II-lea.
— Iertaţ i-mă, sire, am lucrat pentru mine.
— Şi ţ i-a izbutit?
— Aşa cum căpitanilor din secolul al XV-lea le izbutea orice atac prin
surprindere şi orice aventură.
— Ce înţ elegi dumneata prin izbândă? : Avere?
— O sutăde mii de scuzi, sire, pe care i-am câştigat într-o săptămână;
de trei ori mai mult decât tot ce am aşteptat în cincizeci de ani.
— Suma e frumoasă... Dar eşti mai ambiţ ios, cred.
— Eu, sire? Un sfert mi s-ar fi părut o comoară, şi văjur cănu mă
gândesc s-o sporesc.
— Ah, vrei săduci o viaţ ăliniştită?
— Da, sire.
— Sălepezi spada?
— Am şi făcut-o.
— Cu neputinţ ă, domnule d'Artagnan! rosti Ludovic pe un ton
nestrămutat.
— Dar, sire...
— Ei bine?
— Pentru ce măîntrebaţ i?
— Fiindcăeu nu vreau asta! zise tânărul Prinţcu un glas atât de grav şi
de impunător, încât d'Artagnan făcu o mişcare de surprindere, de nelinişte
chiar.
— Maiestatea voastrăîmi dăvoie săspun un cuvânt? întrebă
d'Artagnan.
— Spune.
— Hotărârea asta am luat-o încăde pe vremea când eram sărac şi
nebăgat în seamă.
— Fie. Ei şi?
— Astăzi însă, când prin străduinţ ele mele mi-am făurit o bunăstare
proprie, maiestatea voastrăvrea sămălipseascăde libertate, maiestatea
voastrăvrea sămăîntoarcăla mai puţ in, când eu am câştigat mai mult?
— Cine ţ i-a îngăduit, domnule, săpătrunzi în planurile mele şi săte
târguieşti astfel cu mine? strigăLudovic cu o voce aproape mânioasă. Cine
ţi-a spus dumitale ce am eu de gând săfac, sau ce-ai săfaci dumneata
însuţ i?
— Sire – răspunse netulburat muşchetarul – sinceritatea, precât văd,
nu-şi mai are rostul în convorbirea de azi, aşa cum s-a întâmplat atunci, la
Blois, când am vorbit deschis.
— Nu, domnule, totul s-a schimbat.
— Adresez maiestăţ ii voastre urările mele sincere; dar...
— Dar nu crezi că-i aşa?
— Nu sunt un mare om de stat, totuşi am vederile melc în privinţ a
afacerilor; şi nu greşesc niciodată. De data asta, vederile mele nu se
potrivesc cu ale maiestăţ ii voastre, sire. Domnia lui Mazarin s-a terminat,
dar cea a bancherilor abia începe. Ei au banii; maiestatea voastrăpoate săle
simtălipsa adesea. A trăi sub gheara acestor lupi înfometaţ i e greu pentru
un om care se bizuie pe libertate.
În acea clipă, cineva râcâi la uşa cabinetului; regele ridicăfaţ a cu o
expresie de mândrie.
— Iartă-mă, domnule d'Artagnan – zise el – e domnul Colbert care vine
să-mi dea un raport. Intră, domnule Colbert.
D'Artagnan se retrase într-un colţ . Colbert intră, cu un teanc de hârtii
în mână, şi se opri în faţ a regelui. E de la sine înţ eles căgasconul nu pierdu
prilejul de a-şi arunca privirea atât de isteaţ ăşi atât de iscoditoare asupra
noii figuri ce se înfăţişase.
— Gata? Cercetările au fost făcute? întreba regele.
— Da, sire.
— Şi părerea anchetatorilor?
— Este căacuzaţ ii merităconfiscarea averii şi moartea.
— Ah! Ah! făcu regele, fărăsă-şi încrunte sprâncenele, aruncând însăo
privire piezişăspre d'Artagnan... Dar părerea dumitale personală, domnule
Colbert? întrebăregele.
Colbert privi la rândul său spre d'Artagnan. Prezenţ a lui stânjenitoare
făcea săi se opreascăvorbele pe buze. Regele înţ elese.
— Nu te nelinişti – zise el – e domnul d'Artagnan; nu-l cunoşti pe
domnul d'Artagnan?
Cei doi oameni se uitarăatunci unul la altul; d'Artagnan cu o privire
deschisă, înflăcărată; Colbert cu ochiul pe jumătate închis, înceţ oşat.
Îndrăzneala sincerăa unuia îi displăcea celuilalt; vicleana precauţ ie a
financiarului îi displăcea soldatului.
— A, da, da, e domnul care a făcut treaba aceea frumoasăîn Anglia –
zise Colbert.
Şi îl salutăuşor pe d'Artagnan.
— Ah! ripostăgasconul. E domnul care a ros argintul de la galoanele
elveţienilor... Lăudabilăeconomie!
Şi salutăadânc.
Financiarul crezuse că-l va pune în încurcăturăpe muşchetar;
muşchetarul însăîl înfundase pe financiar.
— Domnule d'Artagnan – reluăregele, fărăsăfi remarcat toate aceste
nuanţ e care lui Mazarin nu i-ar fi scăpat câtuşi de puţ in – e vorba de nişte
administratori financiari care m-au furat, pe care am pus să-i prindăşi
cărora urmeazăsăle semnez osânda la moarte.
— Oh! Oh! făcu d'Artagnan, tresărind.
— Ce spui?
— Nimic, sire; astea nu-s treburi care sămăpriveascăpe mine.
Regele luase pana în mânăşi o apropie de hârtie.
— Sire – îi şopti Colbert atunci – previn pe maiestatea voastrăcădacăo
pildătrebuie dată, aceastăpildăva stârni unele greutăţ i în execuţ ie.
— Adică? întrebăLudovic al XIV-lea.
— Nu văascundeţ i gândul – urmăliniştit Colbert; atingându-văde
administratorii financiari, înseamnăcăvăatingeţ i de ministrul de finanţ e.
Cei doi nenorociţ i, cei doi vinovaţi de care e vorba, sunt prietenii unui
personaj cu putere, şi în ziua supliciului, care de altfel poate fi înăbuşit la
Châtelet, se vor isca tulburări, sănu văîndoiţ i de asta.
Ludovic se înroşi la faţ ăşi se întoarse către d'Artagnan, care îşi ronţ ăia
încet mustaţ a, nu fărăun zâmbet de milăpentru financiar, ca şi pentru
rege, care-l asculta cu atâta răbdare. Atunci, Ludovic al XIV-lea strânse
pana şi, cu o mişcare atât de iute, încât mâna îi tremura, îşi puse semnătura
în josul celor douăhârtii prezentate de Colbert; apoi privindu-l pe acesta în
faţă, zise:
— Domnule Colbert, când îmi vei mai vorbi despre afaceri, săştergi cât
mai des cuvântul greutate din judecăţ ile şi părerile dumitale; cât despre
cuvântul cu neputinţ ă, pe acesta sănu-l rosteşti niciodată.
Colbert se înclină, foarte umilit căprimise aceastălecţ ie de faţ ăcu
muşchetarul; apoi dădu săplece; dar, dornic să-şi îndulceascăînfrângerea,
spuse:
— Uitam săanunţpe maiestatea voastrăcăbunurile confiscate se
ridicăla suma de cinci milioane livre.
"Nu-i rău" – gândi d'Artagnan.
— Şi atunci înseamnăcăam în vistieria mea...? întrebăregele.
— Optsprezece milioane de livre – răspunse Colbert, înclinându-se.
— La dracu! Dar e foarte bine! murmurăd'Artagnan.
— Domnule Colbert – adăugăregele – vei străbate, te rog, galeria unde
aşteaptădomnul de Lyonne şi-i vei spune să-mi prezinte ceea ce a scris...
din ordinul meu.
— Numaidecât, sire; maiestatea voastrămai are nevoie de mine în
astă-seară?
— Nu, domnule; adio!
Colbert ieşi.
— Săne întoarcem la treburile noastre, domnule d'Artagnan – reluă
Ludovic al XIV-lea, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Vezi dar că, în
privinţ a banilor, e o schimbare simţ itoare.
— Ca de la zero la optsprezece – replicăvesel muşchetarul. Ah, iatăce
i-ar fi trebuit maiestăţ ii voastre în ziua când maiestatea sa Carol al II-lea a
venit la Blois. Cele douăstate nu s-ar mai vrăjmăşi astăzi; căci, trebuie s-o
spun, eu văd şi în asta o piedică.
— Dar mai întâi – ripostăLudovic – eşti nedrept, domnule, căci dacă
Providenţ a m-ar fi ajutat să-i dau în ziua aceea un milion fratelui meu,
dumneata n-ai fi părăsit serviciul meu şi, prin urmare, n-ai fi făcut avere...
aşa cum spuneai adineauri. Şi apoi, în afarăde aceastăfericire, mai am una
pentru dumneata, iar învrăjbirea mea cu Marea Britanie nu trebuie săte
mire.
Un valet de camerăîl întrerupse pe rege şi-l anunţ ăpe domnul de
Lyonne.
— Intră, domnule – zise regele. Eşti punctual, asta înseamnăcăeşti un
bun slujitor. Săvedem scrisoarea către fratele meu Carol al II-lea.
D'Artagnan ciuli urechea.
— Numai o clipă, domnule – îi spuse în treacăt Ludovic gasconului.
Trebuie sătrimit la Londra consimţ ământul pentru căsătoria fratelui meu,
ducele de Orléans, cu lady Henriette Stuart.
— Vrea, mi se pare, sămădea gata – murmurăd'Artagnan, în timp ce
regele semnăscrisoarea şi-i făcu semn domnului de Lyonne săplece; dar, pe
legea mea, o mărturisesc deschis, cu cât măva înfrânge mai mult, cu atât
voi fi mai mulţ umit.
Regele îl conduse cu privirea pe domnul de Lyonne, pânăcând uşa fu
bine închisăîn urma lui; făcu chiar trei paşi, ca şi cum ar fi vrut săiasă
dupăministru. Dar, dupăaceşti trei paşi, se opri, făcu o pauzăşi,
întorcându-se spre muşchetar:
— Acum, domnule – zise – săsfârşim convorbirea noastră. Mi-ai spus în
ziua aceea, la Blois, cănu eşti bogat.
— Astăzi sunt, sire.
— Da, dar asta nu măpriveşte pe mine; ai banii dumitale, nu pe ai mei,
ceea ce nu intrăîn socotelile mele.
— Nu înţ eleg prea bine ce vrea săspunămaiestatea voastră.
— Atunci, în loc săaştepţ i şi săţ i se smulgăcuvintele din gură,
vorbeşte mai repede. Ţi-ar fi de ajuns douăzeci de mii de livre pe an, bani
număraţ i?
— Dar, sire... – făcu d'Artagnan, holbându-şi ochii.
— Ţi-ar fi de ajuns patru cai graşi şi frumoşi, şi un adaus de venituri,
atât cât vei cere, dupăîmprejurări şi nevoi? Sau mai bine vrei o sumăfixă
care săfie, bunăoară, de patruzeci de mii de livre? Răspunde!
— Sire, maiestatea voastră...
— Da, eşti surprins şi e firesc, măaşteptam la asta. Hai, răspunde, sau
măvei face săcred cănu mai ai acea iuţ ealăde judecatăpe care am
preţ uit-o totdeauna în dumneata.
— Nu încape îndoială, sire, cădouăzeci de mii de livre pe an sunt o
sumăfrumoasă, dar...
— Nici un dar. Da sau nu; e un venit onorabil?
— O, desigur...
— Atunci înseamnăcăvei fi mulţ umit. Foarte frumos! E mai bine,
totuşi, săsocoteşti deosebit cheltuielile mărunte; despre asta te vei înţ elege
cu domnul Colbert. Acum sătrecem la ceva mai important.
— Dar, sire, spusesem maiestăţ ii voastre...
— Căvrei săte odihneşti, ştiu; eu însăţ i-am răspuns cănu vreau
asta... Sunt stăpânul, dacănu măînşel!
— Da, sire.
— Cu atât mai bine. Năzuiai cândva sădevii căpitan de muşchetari,
nu-i aşa?
— Da, sire.
— Ei bine, iată-ţ i brevetul semnat. Îl pun aici, în sertar. În ziua când te
vei întoarce dintr-o anumităexpediţ ie pe care am a ţ i-o încredinţ a, în ziua
aceea îl vei scoate dumneata însuţ i din acest sertar.
D'Artagnan şovăia încăşi sta cu ochii în jos.
— Haide, domnule – zise regele – cine te-ar vedea stând aşa ar crede că
dumneata nu ştii căla curtea regelui preacreştin căpitanul general de
muşchetari trece înaintea mareşalilor Franţ ei.
— Sire, ştiu asta.
— Atunci, s-ar spune cănu te încrezi în cuvântul meu?
— O, sire, niciodată... Sănu văgândiţ i la astfel de lucruri.
— Voiam să-ţ i dovedesc cădumneata, un slujitor atât de bun, ai
pierdut un bun stăpân: fi-voi eu, măcar un pic, stăpânul care-ţ i trebuie?
— Încep săcred căda, sire.
— Atunci, domnule, îţ i vei lua din nou slujba în primire. Compania
dumitale s-a destrămat de când ai părăsit-o, iar oamenii umblăfărănici un
rost şi colindăcârciumile, unde se iau la bătaie, în pofida edictelor mele şi
ale părintelui meu. Vei reorganiza serviciul cât mai repede cu putinţ ă.
— Da, sire.
— Nu te vei mai despărţ i de persoana mea.
— Bine.
— Şi vei merge cu mine în tabăra militară, unde vei avea cortul în
apropierea cortului meu.
— Atunci, sire – zise d'Artagnan – dacăe vorba să-mi impuneţ i un astfel
de serviciu, maiestatea voastrănu mai are nevoie să-mi dea douăzeci de mii
de livre, pe care nu am cum le câştiga astfel.
— Vreau săai o casăcum trebuie; vreau săprimeşti lume; căpitanul
meu de muşchetari vreau săfie cineva.
— Iar eu – zise deodatăd'Artagnan – nu vreau sătrăiesc din bani găsiţ i!
Vreau bani câştigaţ i prin muncă! Maiestatea voastrăîmi oferăo însărcinare
de om leneş, pe care primul venit o va îndeplini pentru patru mii de livre.
Ludovic al XIV-lea începu sărâdă.
— Eşti un gascon isteţ , domnule d'Artagnan; îmi smulgi taina din
inimă.
— Hm! Maiestatea voastrăare o taină?
— Da, domnule.
— Ei bine, atunci primesc cele douăzeci de mii de livre pentru căvoi
păstra aceastătaină, discreţ ia fiind nepreţ uităîn zilele noastre. Maiestatea
voastrăvrea acum să-mi spunădespre ce e vorba?
— Îţi vei încălţ a cizmele, domnule d'Artagnan, şi vei sări în şa.
— Chiar acum?
— Pânăîn douăzile.
— Cu atât mai bine, sire, căci am şi eu unele treburi de rânduit înainte
de a pleca, mai ales dacăe vorba să-mi pun spada la încercare.
— Asta s-ar putea întâmpla.
— Vom căuta săfim la înălţ ime. Dar, sire, aţ i vorbit zgârceniei, ambiţ iei;
aţi vorbit inimii domnului d'Artagnan; aţ i uitat totuşi ceva...
— Ce anume?
 — N-aţ i vorbit vanităţ ii; când voi fi cavaler al ordinelor regelui?
— Te intereseazăasta?
— Da, mult. Prietenul meu, Athos, e încătărămat cu ordine, şi asta
nu-mi dăpace.
— Vei fi cavaler al ordinelor mele la o lunădupăce vei fi primit brevetul
de căpitan.
— Ah! Ah! făcu ofiţ erul, îngândurat. Adică, dupăexpediţ ie?
— Chiar atunci.
— Şi unde mătrimite maiestatea voastră?
— Cunoşti Bretania?
— Nu, sire.
— Ai prieteni acolo?
— În Bretania? Nu, păcatele mele!
— Cu atât mai bine. Te pricepi la fortificaţ ii?
D'Artagnan zâmbi.
— Cred căda, sire.
— Vreau săspun, dacăpoţ i deosebi o fortăreaţăde o simplăîntăritură,
aşa cum li se permite castelanilor, vasalii noştri?
— Deosebesc un fort de o întăritură, aşa cum cineva deosebeşte o
cuirasăde o coajăde pâine, sire. E de ajuns?
— Da, domnule. Poţ i, deci, pleca.
— În Bretania?
— Da.
— Singur?
— Absolut singur. Adicănu vei lua cu dumneata nici măcar un lacheu.
— Pot întreba pe maiestatea voastrăpentru care motiv?
— Pentru că, domnule, va trebui săte travesteşti dumneata însuţ i
uneori în valet de casăbună. Chipul dumitale e foarte cunoscut în Franţ a,
domnule d'Artagnan.
— Şi pe urmă, sire?
— Pe următe vei plimba prin Bretania şi vei cerceta cu toatăgrija
fortificaţ
iile din aceastăregiune.
— De pe coaste?
— Şi din insule.
— O!
— Vei începe cu Belle-Isle-en-Mer.
— Care e a domnului Fouquet? zise d'Artagnan pe un ton serios,
ridicând spre Ludovic al XIV-lea privirea sa inteligentă.
— Cred căai dreptate, domnule, şi căBelle-Isle-en-Mer e, în adevăr, a
domnului Fouquet.
— Atunci, maiestatea voastrăvrea săştie dacăBelle-Isle-en-Mer e un
loc bun?
— Daci fortificaţ iile de acolo sunt noi sau vechi?
— Exact.
— Dacă, întâmplător, vasalii domnului ministru de finanţ e sunt destul
de numeroşi ca săformeze o garnizoană?
— Iatăceea ce îţ i cer, domnule; ai pus punctul pe i.
— Şi dacănu se fac întărituri, sire?
— Te vei plimba prin Bretania, ascultând şi judecând.
D'Artagnan îşi răsuci mustaţ a.
— Sunt o iscoadăa regelui? întrebăel scurt.
— Nu, domnule.
— Iertaţ i-mă, sire! Dar de vreme ce trag cu ochiul pentru maiestatea
voastră...
— Vei pleca pentru a face o recunoaştere a terenului, domnule.
Închipuieşte-ţ i căai merge în fruntea muşchetarilor mei, cu spada în mână,
ca săte lămureşti asupra unui loc oarecare sau asupra unei poziţ ii a
duşmanului...
La aceste cuvinte, d'Artagnan tresări uşor.
— Atunci – continuăregele – te-ai socoti o iscoadă?
— Nu, nu! răspunse d'Artagnan pe gânduri. Lucrurile se schimbăcând
e vorba sădescoperi duşmanul; îţ i faci datoria de soldat... Şi dacăse fortifică
Belle-Isle? adăugăel numaidecât.
— Vei lua un plan exact al fortificaţ iilor.
— Măvor lăsa săpătrund înăuntru?
— Asta nu măpriveşte; e treaba dumitale. N-ai auzit când am spus
că-ţi dau un spor de douăzeci de mii de livre pe an, dacăvrei să-i primeşti?
— Ba da, sire, am auzit; dar dacănu e nici o fortificaţ ie?
— Te vei întoarce liniştit acasă, fărăsă-ţ i oboseşti calul.
— Sire, sunt gata.
— Vei începe de mâine, ducându-te mai întâi la domnul ministru de
finanţ e săprimeşti o pătrime din suma ce ţ i-o acord. Îl cunoşti pe domnul
Fouquet?
— Prea puţ in, sire; aşvrea săspun însămaiestăţ ii voastre cănu e chiar
atât de grabnic să-l cunosc.
— Îţi cer iertare, domnule, dar el se va împotrivi să-ţ i dea banii pe care
eu vreau să-i primeşti, şi tocmai aceastăîmpotrivire o aştept.
— Aha! făcu d'Artagnan. Şi pe urmăsire?
— Dacănu-ţ i va da banii, te vei duce să-i iei de la domnul Colbert.
Şi-acum ascultă: ai un cal bun?
— Unul excelent, sire.
— Cu cât l-ai plătit?
— Cu o sutăcincizeci de pistoli.
— Ţi-l cumpăr. Iatăun bon pentru douăsute de pistoli.
— Dar îmi trebuie un cal pentru drum, sire!
— Ei bine?
— Maiestatea voastrămi-l ia pe al meu.
— Nicidecum; dimpotrivă, ţ i-l dau. Înseamnăcă, ştiindu-l al meu şi nu
al dumitale, sunt mai sigur că-l vei goni fărămilă.
— Maiestatea voastrăe atât de zorită?
— Foarte mult.
— Atunci, ce măsileşte săaştept douăzile?
— Douăpricini cunoscute numai de mine.
— Asta-i altceva. Calul poate câştiga aceste douăzile în cele opt pe care
le are de făcut; mai sunt apoi popasurile.
— Nu, nu, popasurile încurcă, domnule d'Artagnan. Pleacă, şi nu uita
căeşti al meu.
— Sire, nu sunt eu acela care săfi uitat vreodată! La câte ceasuri va
trebui sămădespart de maiestatea voastră, poimâine?
— Unde locuieşti?
— Ar trebui sălocuiesc pânăatunci la Luvru.
— Nu, nu vreau asta. Îţ i vei păstra locuinţ a dumitale în oraş, ţ i-o voi
plăti eu. Plecarea o hotărăsc în timpul nopţ ii, dat fiind cătrebuie săpleci
fărăsăfii văzut de nimeni sau, dacăte vede cineva, fărăsăse ştie căeşti al
meu... Lacăt la gură, domnule!
— Maiestatea voastrăstricătot ce-a spus numai prin aceste vorbe.
— Te-am întrebat unde stai, pentru cănu pot trimite săte caute mereu
la domnul conte de La Fère.
— Locuiesc la domnul Planchet, băcan, strada Lombarzilor, la firma "La
Drugul de Aur".
 — Ieşi cât mai puţ in, arată-te şi mai puţ in, şi aşteaptăordinele mele.
— Va trebui sămăduc dupăbani, sire...
— Aşa-i; dar ca săajungi la intendentul superior, unde forfotesc atâţ ia
oameni, ai săte amesteci în mulţ ime.
— Îmi lipsesc bonurile pentru încasare, sire.
— Iată-le.
Regele semnă. D'Artagnan se uităbine, spre a se încredinţ a cătotul e în
cea mai deplinăregulă.
— E vorba de bani – zise el – şi banii se citesc sau se numără.
— Adio, domnule d'Artagnan – adăugăregele. Gândesc căm-ai înţ eles
bine!
— Am înţ eles cămaiestatea voastrămătrimite la Belle-Isle-en-Mer,
atâta tot.
— Pentru a afla?...
— Pentru a afla cum merg lucrările domnului Fouquet, atâta tot.
— Bine. Şi dacăpresupun căvei fi prins?
— Eu nu presupun asta – răspunse cu înfumurare gasconul.
— Sau presupun căvei fi ucis? urmăregele.
— E şi mai puţ in probabil, sire.
— În primul caz, nu scoţ i o vorbă; în al doilea, nici o hârtie sănu
vorbeascăpentru dumneata!
D'Artagnan ridicădin umeri fărăceremonie şi ieşi de la rege, spunând
în sinea lui: "Ploaia de bani din Anglia nu s-a terminat! Sărămânem lângă
streaşină!"

LIV
CASELE DOMNULUI FOUQUET

În timp ce d'Artagnan se reîntorcea la Planchet, cu capul greu şi

împuiat de tot ceea ce i se întâmplase, în altăparte se petrecea o scenăcu
totul diferită, fărăa fi însăcu totul străinăde convorbirea pe care
muşchetarul nostru o avusese cu regele; atât doar căaceastăscenăse
desfăşura în afara Parisului. Într-o casăpe care intendentul superior
Fouquet o avea în sătucul Saint-Mandé.
Ministrul tocmai intrase în aceastăcasăde la ţ ară, urmat de primul său
slujbaş, care ducea un uriaşghiozdan, doldora cu hârtii de cercetat şi cu
altele ce aşteptau săfie semnate.
Cum puteau săfie ceasurile cinci dinspre seară, stăpânii luaserămasa;
se mai pregătea doar cina pentru cei douăzeci de slujitori mai mici.
Intendentul superior nu avu nici o clipăde zăbavă; coborând din
trăsură, sări dintr-un pas peste pragul uşii, trecu în grabăprin apartamente
şi se opri în cabinetul lui, unde spuse căse închide ca sălucreze, dând ordin
sănu fie tulburat de nimeni şi pentru nimic, afarădoar dacăva fi vorba de
rege.
Într-adevăr, îndatăce dădu acest ordin, Fouquet se închise în cabinet,
şi doi valeţi furăpuşi săfacăde strajăla uşă. Apoi Fouquet împinse un
zăvor care trase dupăel un perete ce astupa intrarea, astfel cănimic din
ceea ce se petrecea înăuntru nu se putea vedea şi nu se putea auzi de afară.
Nu încape îndoialăcăFouquet ştia el pentru ce se închidea cu atâta
străşnicie; căci se îndreptănumaidecât spre masa de lucru, se aşezăacolo,
deschise ghiozdanul şi începu sărânduiascăvraful de hârtii pe care-l scoase
din acesta.
Nu trecurăînsănici zece minute de când intrase şi de când luase toate
măsurile de prevedere de care am vorbit, când zgomotul repetat al câtorva
ciocănituri slabe şi egale îi lovi auzul şi păru a-i atrage întreaga atenţ ie.
Fouquet îşi ridicăîncet capul, aţ inti urechea şi ascultă.
Ciocăniturile continuară. Atunci ministrul se sculăde pe scaun cu o
uşoarămişcare de nerăbdare şi se apropie de o oglindăîn dosul căreia se
auzeau ciocăniturile făcute parcăde o mânăomeneascăsau de un
mecanism nevăzut. Oglinda era mare şi stătea agăţ atăde o tăblie. Alte trei
oglinzi, întru totul asemănătoare, întregeau simetria apartamentului. Prin
nimic nu se deosebea cea dintâi de celelalte.
Nu mai putea fi îndoialăcăaceste ciocănituri slabe şi repetate erau un
semnal; căci, în clipa când Fouquet se apropie de oglindăcu urechea
încordată, acelaşi zgomot se reînnoi şi în aceeaşi măsură.
— Oh, oh! murmura intendentul superior cu nedumerire. Cine-ar putea
săfie acolo? N-aşteptam pe nimeni astăzi!
Şi de bunăseamăpentru a răspunde semnalului ce i se făcuse,
ministrul trase un cui aurit din oglinda cu pricina şi-l mişcăde trei ori. Apoi
se întoarse la locul său, se aşezăpe scaun şi zise:
— Fie cine-o fi, săaştepte!
Şi, cufundându-se din nou în oceanul de hârtii împrăştiate dinainte-i,
părea cănu se mai gândeşte decât la lucru. Într-adevăr, cu o repeziciune de
necrezut, cu o agerime a minţ ii uimitoare, Fouquet descifra hârtiile cele mai
lungi, scrisurile cele mai încâlcite, le îndrepta, le adnota cu o panăcuprinsă
parcăde friguri, încât treaba sporea sub degetele lui, semnăturile, cifrele,
rezoluţ iile se înmulţ eau ca şi cum zece conţ opişti, adicăo sutăde degete şi
zece creiere ar fi robotit de zor, în locul celor zece degete şi singurului spirit
al acestui om. Din când în când, Fouquet, adâncit în munca sa, îşi ridica
doar capul pentru a-şi arunca ochii în fugăla un orologiu aşezat în faţ a lui.
Asta fiindcăFouquet îşi lua treaba în serios; şi, odatăacest lucru hotărât,
într-un ceas de muncăîncordatăel făcea ceea ce altul n-ar fi izbutit săfacă
într-o zi întreagă, fiind astfel încredinţ at că, dacănimeni nu-l stinghereşte,
îşi va duce pânăla capăt, în răstimpul fixat, treaba zorităde care se
apucase. Dar, în toiul acestei activităţ i spornice, ciocăniturile seci în placa
aşezatăîn dosul oglinzii răsunarăîncăo dată, mai dese şi, prin urmare, mai
stăruitoare.
— Haidade, se pare cădoamna şi-a pierdut răbdarea – zise Fouquet. Ei
lasă, fii liniştit, căci trebuie săfie contesa! Ba nu, contesa e plecatăla
Rambouillet pentru trei zile. Atunci, prezidenta. Oh, prezidenta nu şi-ar lua
de loc aceste aere mari; ea ar suna mai umilă, apoi ar aştepta la bunul meu
plac. Cel mai limpede este însăcăhabar n-am cine poate săfie, dar nu
încape îndoialăcănu este ea. Şi de vreme ce nu eşti dumneata, marchiză,
fiindcănu poţ i săfii dumneata, ducă-se la naiba oricine ar fi!
Şi îşi continuătreaba, în ciuda bătăilor repetate din dosul oglinzii.
Totuşi, dupăun sfert de ceas, nerăbdarea puse stăpânire pe însuşi Fouquet;
dădu peste cap restul lucrului, vârî repede hârtiile în ghiozdan şi,
aţ intindu-şi ochii spre oglindă, în timp ce bătăile se auzeau mai grăbite ca
oricând, strigă:
— Ei, ei, ce înseamnăzorul ăsta? Ce s-a întâmplat? Şi cine este Ariana
care măaşteaptăcu atâta nerăbdare? Ia săvedem.
Fouquet apăsăcu vârful degetului pe cuiul paralel cu cel pe care-l
scosese. Deodată, oglinda începu săse învârteascăîntocmai ca o uşă,
descoperind un dulap destul de adânc, în care ministrul dispăru ca într-o
cutie largă. Acolo, apăsăpe un alt arc, care făcu săse deschidănu o tăblie,
ci un perete întreg, şi ieşi prin acea spărtură, lăsând uşa săse închidădin
nou în urma lui.
Atunci Fouquet coborî vreo douăzeci de trepte, ce se afundau în spirală
sub pământ, şi ajunse într-o pivniţ ăpardosităcu lespezi şi luminatăde nişte
gârliciuri foarte mici. Pereţ ii acestei pivniţ i erau şi ei acoperiţ i cu lespezi, iar
pe jos erau întinse covoare.
Aceastăpivniţ ătrecea pe sub strada care despărţ ea casa lui Fouquet de
parcul din Vincennes. La capătul hrubei urca în spiralăo scarăla fel cu
aceea pe care coborâse ministrul. Se căţ ărăpe ea şi intră, apăsând şi aici pe
un arc, într-un dulap asemănător cu cel din cabinetul său, apoi, din acest
dulap, păşi într-o camerămobilatăcu o deosebităeleganţ ă.
Odatăajuns aici, cercetăcu multăgrijădacăoglinda se închidea fărăsă
lase urme şi, mulţ umit fărăîndoialăde rezultatul observaţ iei sale, începu să
descuie cu o cheie de argint aurit, învârtind-o de trei ori în broască, o uşăce
se afla în faţ a lui. De astădată, uşa dădea într-un cabinet mobilat din
belşug şi în care stătea, între perne, o femeie de o nespusăfrumuseţ e, care,
la auzul clanţ ei, se repezi spre Fouquet.
— Ah, Doamne! exclamăacesta uimit, făcând un pas înapoi. Doamnă
marchizăde Bellières, dumneata, dumneata aici!
— Da – murmurămarchiza – da, eu, domnule.
— Marchiză, scumpămarchiză– adăugăFouquet, gata săcadăîn
genunchi. Ah, Doamne, dar cum ai venit aici? Şi eu, care te-am făcut să
aştepţ i!
— Cam mult, domnule, o, da, cam mult!
— Sămăsocot fericit căm-ai aşteptat atâta, marchiză?
— O veşnicie, domnule; oh, am sunat mai mult de douăzeci de ori; nu
auzeai oare?
— Marchiză, eşti palidă, tremuri.
— Nu auzeai când te chemam?
— O, ba da, doamnă, auzeam, dar nu puteam săvin. De unde să-mi
închipui căeşti dumneata, dupăasprimile, dupărefuzurile ce mi-ai arătat?
Dacăaşfi bănuit fericirea care măaştepta, crede-mă, marchiză, aşfi lăsat
totul şi aşfi alergat să-ţ i cad la picioare, aşa cum fac în aceastăclipă.
Marchiza privi în jurul ei.
— Suntem singuri, domnule? întrebăea.
— O, da, doamnă, te încredinţ ez de asta.
— Într-adevăr! murmurămarchiza cu tristeţ e.
— Suspini, doamnă?
— Câte mistere, câte măsuri de prevedere – zise marchiza cu o uşoară
amărăciune – şi cât de bine se vede căte temi sălaşi a ţ i se bănui dragostea!
— Ţi-ar plăcea mai mult săo declar în văzul lumii?
— Oh, nu, şi asta dovedeşte un om delicat – zise marchiza, zâmbind.
— Bine, bine, marchiză, fărămustrări, te rog!
— Mustrări? Am eu dreptul să-ţ i fac mustrări?
— Nu, din nefericire, nu; dar spune-mi, dumneata, pe care de un an de
zile te iubesc fărăîncetare şi fărăsperanţ e...
— Te înşeli: fărăsperanţ e, e adevărat; dar fărăîncetare, nu.
— Oh, pentru mine, în dragoste nu existădecât o dovadă, şi această
dovadăo aştept încă.
— Am venit săţ i-o aduc, domnule.
Fouquet voi s-o cuprindăîn braţ e pe marchiză, dar ea se feri cu o
mişcare.
— Ai săte înşeli oare mereu, domnule, şi nu vei primi din parte-mi
singurul lucru pe care vreau săţ i-l dau, devotamentul?
— Ah, atunci înseamnăcănu măiubeşti. Devotamentul nu-i decât o
virtute, pe când iubirea e o pasiune.
— Ascultă-mă, domnule, te rog; n-am venit aici fărăun motiv grav, asta
o înţ elegi, desigur.
 — Puţ in măintereseazămotivul, câtăvreme eşti aici, câtăvreme îţ i
vorbesc, câtăvreme te privesc.
— Da, ai dreptate, principalul este căsunt aici, fărăca nimeni sămăfi
văzut, şi căpot să-ţ i vorbesc.
Fouquet se lăsăsăcadăîn genunchi.
— Vorbeşte, vorbeşte, doamnă– zise el – te ascult.
Marchiza îl privi pe Fouquet la picioarele ei, şi în ochii acestei femei
stăruia o ciudatăexpresie de dragoste şi melancolie.
— Oh – murmurăea în cele din urmă– cât de mult aşvrea săfiu aceea
care are dreptul de a te vedea în fiecare minut, de a-ţ i vorbi în fiecare clipă!
Cât de mult aşvrea săfiu aceea care vegheazăasupra dumitale, aceea care
n-are nevoie de resorturi tainice pentru a chema şi pentru a face săaparăca
un silf bărbatul pe care-l iubeşte, ca să-l priveascăîn faţ ădoar un ceas, pe
urmăsă-l vadădispărând învăluit de un mister şi mai ciudat la plecare,
decât acela de la venire. Oh, ce fericitătrebuie săfie femeia aceea!
— Nu cumva, marchiză– zise Fouquet zâmbind – vorbeşti de soţ ia mea?
— Da, desigur, despre ea vorbesc.
— Ei bine, nu-i pizmui soarta, marchiză! Dintre toate femeile cu care
sunt în legătură, doamna Fouquet e aceea care măvede cel mai puţ in, îmi
vorbeşte cel mai puţ in şi mi se destăinuie cel mai puţ in.
— Dar măcar nu e silită, domnule, săapese cu mâna pe ornamentul
unei oglinzi, cum fac eu, ca săte vadăvenind; şi barem dumneata nu-i
răspunzi prin zbârnâitul acela misterios, înfricoşător, al unei plăci ascunse
nu ştiu unde; şi niciodatăn-ai oprit-o de a încerca săpătrundătaina acestor
comunicări, sub pedeapsa căvei rupe pentru totdeauna legătura cu ea, aşa
cum le-ai oprit pe cele care au venit aici înaintea mea şi care vor mai veni
dupămine!
— Ah, scumpămarchiză, cât de nedreaptăeşti şi cât de puţ in îţ i dai
seama de ceea ce faci dând vina pe mister! Numai cu ajutorul misterului poţ i
iubi fărăa fi tulburat, şi numai printr-o dragoste netulburatăpoţ i fi cu
adevărat fericit. Dar săne întoarcem la noi, la devotamentul de care-mi
vorbeai adineauri, sau mai bine amăgeşte-mă, marchiză, şi lasă-măsăcred
căacest devotament e dragoste adevărată.
— Adineauri – reluămarchiza, trecându-şi peste ochi o mânămodelată
dupăcele mai suave linii antice – adineauri eram hotărâtăsăvorbesc,
gândurile îmi erau limpezi şi îndrăzneţ e; acum măsimt stânjenită,
tulburată, tremur; mi-e teamăsănu-ţ i aduc o veste rea.
— Dacăacestei veşti rele îi datorez prezenţ a dumitale aici, marchiză,
atunci fie binevenităvestea cea rea; sau, mai bine, marchiză, fiindcăeşti
aici, fiindcăîmi mărturiseşti cănu-ţ i sunt cu totul indiferent, sălăsăm la o
parte aceastăveste rea şi sănu vorbim decât despre noi.
— Nu, nu, dimpotrivă, întreabă-mă, cere-mi săţ i-o dezvălui
numaidecât, ca sănu mălas cotropităde nici un alt simţ ământ; Fouquet,
prietene, e vorba de ceva ce prezintăun foarte mare interes.
— Măuimeşti, marchiză; aşspune chiar mai mult, măsperii,
dumneata, atât de serioasă, atât de cumpănită, dumneata care cunoşti atât
de bine lumea în care trăim. Aşadar, e grav?
— O, foarte grav, ascultă!
— Mai întâi, cum ai ajuns aici?
— Ai săafli îndată; dar, mai înainte, să-ţ i spun ceea ce e mai important.
— Spune, marchiză, spune! Fie-ţ i milă, te rog, de nerăbdarea mea!
— Ştii cădomnul Colbert a fost numit intendent al finanţ elor?
— Hm! Colbert, micul Colbert?
— Da, Colbert, micul Colbert.
— Mâna dreaptăa domnului de Mazarin?
 — Chiar el.
— Ei bine, şi ce vezi îngrozitor în asta, scumpămarchiză? Micul Colbert
vistiernic, e surprinzător, recunosc, dar nu e de speriat.
— Crezi căregele i-a dat, fărămotive care săne punăpe gânduri, o
astfel de slujbăaceluia pe care dumneata îl numeşti o slugăfără
însemnătate?
— Mai întâi, e adevărat căregele i-a dat-o?
— Aşa se spune.
— Cine spune?
— Toatălumea.
— Toatălumea înseamnănimeni; arată-mi pe cineva care ar putea să
fie bine informat şi săo spună.
— Doamna Vanei.
— Ah, începi sămăînspăimânţ i, zău aşa! zise Fouquet râzând. Dar ai
dreptate; adevărul este cădacăcineva e bine informat sau trebuie săfie bine
informat, aceea e persoana pe care ai numit-o.
— Nu vorbi rău despre biata Marguerite, domnule Fouquet, căci ea te
iubeşte încă.
— Ah, adevărat? Sănu-ţ i vie săcrezi! Măgândeam căacest mic Colbert,
cum spuneam adineauri, s-a ridicat mai presus de aceastădragoste şi a
pecetluit-o cu o patăde cernealăsau cu un strat de jeg.
— Fouquet, Fouquet, iatăcum te porţ i cu cele pe care le-ai părăsit!
— Haide, nu cumva vrei să-i iei apărarea doamnei Vanel, marchiză?
— Da, i-o iau; căci, ţi-o repet, ea te iubeşte încă, şi dovada e căvrea
să-ţ i vinăîn ajutor.
— Prin dumneata, marchiză? Frumos din partea ei! Nici un înger nu
mi-ar putea fi mai plăcut şi nu m-ar duce mai de-a dreptul la mântuire. Dar,
mai întâi, o cunoşti bine pe Marguerite?
— Suntem prietene din mănăstire.
— Şi zici căea ţ i-a spus cădomnul Colbert a fost numit intendent?
— Da.
— Ei bine, lămureşte-mă, marchiză; iată-l pe domnul Colbert intendent.
Fie. Întrucât însăun intendent, adicăun subaltern al meu, un slujbaşal
meu, mi-ar putea pricinui vreun neajuns, vreo supărare, fie el chiar şi
domnul Colbert?
— Dumneata nu te gândeşti de loc, domnule, dupăcât se pare –
răspunse marchiza.
— La ce?
— La asta: cădomnul Colbert te urăşte.
— Pe mine? strigăFouquet. Oh, Doamne, marchiză, pe ce lume trăieşti?
Pe mine toţ i măurăsc, ăsta ca ţi ceilalţ i.
— Ăsta mai mult decât ceilalţ i.
— Mai mult decât ceilalţ i, fie.
— E un ambiţ ios.
— Dar cine nu e, marchiză?
— Da; însăla el ambiţ ia n-are margini.
— O văd prea bine, de vreme ce a ţ inut să-mi ia locul lângădoamna
Vanel.
— Şi a reuşit; fii cu băgare de seamă!
— Vrei săspui cumva căare pretenţ ia de a ajunge din intendent –
intendent superior?
— Nu te-ai temut pânăacum de asta?
— Oh, oh! făcu Fouquet. Să-mi ia locul lângădoamna Vanel.
treacă-meargă; dar lângărege, asta e cu totul altceva. Franţ a nu se cumpără
atât de uşor ca nevasta unui şef de conturi.
 — Ei, domnule, totul se cumpără; dacănu prin aur, atunci prin intrigă.
— Dumneata ştii, totuşi, contrariul, doamnă; dumneata căreia i-am
oferit milioane.
— În locul acelor milioane, Fouquet, aşfi fost mai bucuroasăsă-mi oferi
o dragoste adevărată, unică, desăvârşită; aşfi primit-o. Vezi doar cătotul se
cumpără, dacănu într-un fel, în altul.
— Aşadar, dupăpărerea dumitale, domnul Colbert e pe cale săcumpere
locul meu de intendent superior? Haide, haide, marchiză, linişteşte-te; nu e
atât de bogat ca să-l plătească.
— Şi dacăţ i-l fură?
— Ah, asta e altceva! Din păcate, înainte de a ajunge la mine, adicăla
stăpânul locului, trebuie sădistrugă, trebuie săse lupte cu întăriturile din
jurul meu, şi sunt al dracului de bine fortificat, marchiză!
— Ceea ce numeşti întăriturile din jurul dumitale sunt oamenii
dumitale, nu-i aşa, prietenii dumitale?
— Întocmai.
— Domnul d'Eymeris este şi el unul dintre ei?
— Da.
— Domnul Lyodot îţ i este prieten?
— De bunăseamă.
— Şi domnul de Vanin?
— Ah, cu domnul de Vanin n-au decât săfacăce vor, dar...
— Dar?...
— Dar sănu se atingăde ceilalţ i.
— Ei bine, dacăvrei sănu se atingănimeni de domnii d'Eymeris şi
Lyodot, e timpul săiei măsuri.
— Cine-i ameninţ ă?
— Vrei sămăasculţ i acum?
— Totdeauna, marchiză.
— Fărăsămăîntrerupi?
— Vorbeşte.
— Ei bine, azi-dimineaţ ăMarguerite a trimis sămăcaute.
— Ah!
— Da.
— Şi ce voia de la dumneata?
— "Nu îndrăznesc să-l văd eu însămi pe domnul Fouquet", mi-a spus.
— Hm! Şi pentru ce? Se teme căam să-i fac mustrări? Biata femeie, se
înşală, sărmana!
— "Întâlneşte-1 dumneata şi spune-i săse fereascăde domnul Colbert."
— Cum, măprevine sămăferesc de amantul ei?
— Ţi-am spus căte iubeşte încă.
— Şi mai departe, marchiză?
— "Domnul Colbert, a adăugat ea, a venit acum douăceasuri şi m-a
înştiinţat căa fost numit intendent."
— Ţi-am spus, marchiză, căastfel abia îl voi ţ ine mai strâns sub mână
pe domnul Colbert.
— Da, dar asta nu e totul: Marguerite e prietenă, dupăcum ştii bine, cu
doamna d'Eymeris şi cu doamna Lyodot.
— Da. Şi?
— Ei bine, domnul Colbert i-a pus o seamăde întrebări despre averea
acestor doi domni, despre gradul de devotament pe care ţ i-l poartă.
— Oh, cât despre aceştia doi, răspund de ei; ar trebui să-i omoare
cineva, ca sănu mai fie ai mei.
— Apoi, întrucât doamna Vanel a fost obligată, având de primit o vizită,
să-l părăseascăo clipăpe domnul Colbert, şi cum domnul Colbert e un om
harnic, abia s-a văzut singur, cănoul vistiernic a scos un plaivaz din
buzunar şi, găsind o bucatăde hârtie pe masă, a început săînsemne ceva.
— Despre d'Eymeris şi Lyodot?
— De bunăseamă.
— Aşfi curios săştiu ce cuprindeau acele însemnări.
— Este tocmai ceea ce am venit să-ţ i aduc.
— Doamna Vanel a luat însemnările lui Colbert şi mi le trimite mie?
— Nu, dar printr-o întâmplare ce seamănăcu un miracol, are o copie
dupăaceste însemnări.
— Cum asta?
— Ascultă. Ţi-am spus cădomnul Colbert a găsit o bucatăde hârtie pe
masă.
— Da.
— Căa scos un plaivaz din buzunar.
— Da.
— Şi căa scris pe acea hârtie.
— Da.
— Ei bine, plaivazul era de plumb, deci era tare; pe prima foaie a scris
cu slove negre, pe a doua a lăsat urme albe.
— Da. Şi?
— Colbert a rupt prima foaie, fărăa se mai gândi la a doua.
— Ei bine?
— Ei bine, pe a doua se putea citi tot ceea ce fusese scris pe prima
foaie; doamna Vanel a citit-o şi a trimis sămăcaute.
— Ah!
— Apoi, dupăce s-a încredinţ at că-ţ i sunt o prietenădevotată, mi-a dat
hârtia şi mi-a dezvăluit secretul de a pătrunde în aceastăcasă.
— Şi acea hârtie? întrebăFouquet, oarecum tulburat.
— Iat-o, domnule. Citeşte-o! zise marchiza.
Fouquet citi:
— "Nume de traficanţ i care trebuie osândiţ i de camera de justiţ ie:
D'Eymeris, prieten al domnului F..,; Lyodot, prieten al domnului F...; de
Vanin, indif." D'Eymeris! Lyodot! exclamăFouquet, citind pentru a doua
oară.
— Prieteni ai domnului F... – sublinie, arătând cu degetul marchiza.
— Dar ce vor săspunăaceste cuvinte: "care trebuie osândiţ i de camera
de justiţie"?
— Doamne – făcu marchiza – dar e limpede, mi se pare! De altfel, n-ai
ajuns pânăla capăt. Citeşte mai departe.
Fouquet continuă:
— "Primii doi la moarte, al treilea la surghiun, împreunăcu domnii
d'Hautemont şi de La Valette, ale căror bunuri vor fi numai confiscate."
Dumnezeule mare! strigăFouquet. La moarte! La moarte! Lyodot şi
d'Eymeris! Dar, chiar dacăaceastăcamerăde justiţ ie i-ar condamna la
moarte, regele nu va ratifica osânda lor, şi fărăsemnătura regelui nu poate
avea loc execuţ ia.
— Regele l-a făcut pe domnul Colbert intendent.
— Oh! strigăFouquet, ca şi cum ar fi întrezărit sub picioarele lui
deschizându-se o prăpastie. Cu neputinţ ă! Cu neputinţ ă! Dar cine a scris cu
plaivazul peste însemnările domnului Colbert?
— Eu. Mi-era teamăca urmele sănu se şteargă.
— Oh, voi afla totul, cât de curând!
— Nu vei afla nimic, domnule; îţ i dispreţ uieşti prea mult duşmanul
pentru asta.
— Iartă-mă, dragămarchiză, iartă-mă. Da, domnul Colbert e duşmanul
meu, o cred; da, domnul Colbert e un om de temut, o mărturisesc. Dar eu
am timpul, şi fiindcăai venit aici, fiindcăm-ai încredinţ at de devotamentul
dumitale, fiindcăm-ai lăsat săîntrezăresc dragostea dumitale, fiindcă
suntem numai amândoi...
— Am venit săte salvez pe dumneata, domnule Fouquet, iar nu sămă
pierd pe mine – zise marchiza ridicându-se – aşa că, ia seama...
— Marchiză, într-adevăr, te sperii prea tare, şi dacăaceastăspaimănu
e cumva doar un pretext...
— E o inima adâncăacest domn Colbert! Păzeşte-te!
Fouquet se ridicăşi el.
— Dar eu? întrebăel.
— Oh, dumneata, dumneata nu eşti decât o inimănobilă. Păzeşte-te!
— Şi acum?
— Am făcut ceea ce trebuia săfac, dragăprietene, cu riscul de a-mi
pierde bunul renume. Adio!
— Nu adio, la revedere!
— Poate – spuse marchiza.
Şi dându-i mâna lui Fouquet săi-o sărute, se îndreptăatât de hotărâtă
spre uşă, încât ministrul nu îndrăzni să-i aţ inăcalea.
Cât despre Fouquet, el porni înapoi, cu capul înclinat şi cu un nor
umbrindu-i fruntea, pe drumul din acea subteranăde-a lungul căreia se
întindeau firele de metal ce făceau legătura între o casăşi alta, transmiţ ând,
în spatele celor douăoglinzi, dorinţ ele şi chemările celor doi corespondenţi.

LV
ABATELE FOUQUET

Fouquet se grăbi săse întoarcăla el prin subteranăşi sărăsuceascăla

loc arcul oglinzii. Abia ajuns în cabinetul său, auzi o bătaie în uşă; în acelaşi
timp, o voce binecunoscutăstrigă:
— Deschideţ i, monseniore, vărog, deschideţ i!
Fouquet, printr-o mişcare pripită, puse o anumităordine în tot ceea ce
putea sătrădeze tulburarea şi lipsa lui, împrăştie hârtiile pe birou, luăo
panăîn mânăşi, ca săcâştige timp, întrebăprin uşa închisă:
— Cine e acolo?
— Cum! Monseniorul nu mărecunoaşte? răspunse vocea.
— Ba da – rosti în şoaptăFouquet – ba da, prietene, te recunosc foarte
bine. Apoi, cu glas tare: Dumneata eşti, Gourville?
— Eu sunt, monseniore.
Fouquet se ridică, îşi mai întoarse o datăochii la una din oglinzile sale,
se apropie de uşă, trase zăvorul şi Gourville intră.
— Ah, monseniore, monseniore – zise el – ce cruzime!
— Ce vrei săspui?
— Iatăun sfert de ceas de când vărog să-mi deschideţ i, şi
dumneavoastrănici nu mi-aţ i răspuns măcar.
— Odatăpentru totdeauna, ştii foarte bine cănu vreau săfiu stingherit
atunci când lucrez. Or, cu toate cădumneata faci excepţ ie, Gourville, doresc,
în privinţa celorlalţ i, să-mi fie respectat acest consemn.
— Monseniore, de data asta, consemne, uşi, zăvoare, ziduri, aşfi fost în
stare săsparg orice, sădărâm, sădau la o parte totul!
— Ah, ah, e vorba de un mare eveniment? întrebăFouquet.
— Oh, văasigur, monseniore! zise Gourville.
— Şi care e acel eveniment? reluăFouquet, puţ in tulburat de agitaţ ia
celui mai intim confident al lui.
— A fost alcătuităo camerăde justiţ ie secretă, monseniore.
— Ştiu asta; dar s-a întrunit vreodată, Gourville?
— Nu numai căs-a întrunit, dar a dat şi o sentinţ ă... monseniore.
— O sentinţ ă? rosti intendentul superior cu o tremurare şi o paloare pe
care nu şi le putea ascunde. O sentinţ ă? Împotriva cui?
— Împotriva a doi dintre prietenii dumneavoastră.
— Lyodot şi d'Eymeris, nu-i aşa?
— Da, monseniore.
— Şi ce fel de sentinţ ă?
— Osândăla moarte.
— Pronunţ ată? O, dar te înşeli, Gourville, e cu neputinţ ă!
— Iatăcopia acestei sentinţ e, pe care regele urmeazăsăo semneze
astăzi, dacănu cumva a şi semnat-o.
Fouquet îi smulse hârtia din mână, o citi şi i-o înapoie iui Gourville.
— Regele nu va semna – zise el.
Gourville dădu din cap.
— Monseniore, domnul Colbert e un sfetnic cutezător; sănu văbizuiţ i
pe el.
— Iarăşi domnul Colbert? striga Fouquet. Pentru ce numele acesta îmi
tulburămereu, de douăsau de trei zile încoace, auzul? Se da prea multă
însemnătate, Gourville, unui slujitor atât de mărunt. Sa vinăaici acest domn
Colbert, îl voi privi în faţ
ă; săînalţ e capul, i-l voi zdrobi; dar, înţ elegi, îmi
trebuie măcar o pricinăoarecare, ca să-mi opresc privirea asupra lui, o
întărâtare, ca sa ridic piciorul.
— Răbdare, monseniore, căci nu ştiţ i încăcine e Colbert... Cercetaţ i-l
cât mai repede; e unul din acei financiari mohorâţ i, asemenea meteorilor pe
care ochiul nu-i vede niciodatăîn întregime înainte de apariţ ia lor
distrugătoare; iar când le simţ i prezenţ a, te ucid.
— O, Gourville, e prea mult! replicăFouquet cu un zâmbet. Dă-mi voie,
prietene, sănu ma sperii atât de uşor; Meteor, domnul Colbert! La dracu! Să
nu ne batem joc de meteori... Vreau fapte, nu vorbe. Ce-a făcut dumnealui?
— I-a cerut călăului din Paris săridice douăspânzurători – răspunse cu
simplitate Gourville,
Fouquet înălţ ăcapul şi un fulger îi ţ âşni din priviri.
— Eşti sigur de ceea ce-mi spui? strigăel.
— Iatădovada, monseniore.
Şi Gourville îi întinse intendentului superior o notăpe care i-o dăduse
unul dintre secretarii Primăriei, om al lui Fouquet.
— Da, e adevărat – murmurăministrul – eşafodul se ridică... Însăregele
n-a semnat, Gourville, şi nici nu va semna.
— Vom afla îndată– zise Gourville.
— Cum asta?
— Dacăregele a semnat, spânzurătorile vor fi trimise astă-searăla
Primărie, pentru a fi ridicate mâine dimineaţ ă.
— Dar nu, nu! strigăiarăşi Fouquet. Văînşelaţ i cu toţ ii, şi măînşelaţ i şi
pe mine! Alaltăieri dimineaţ ă, Lyodot a venit sămăvadă; acum trei zile am
primit plocon un vin de Siracuza de la acest biet d'Eymeris.
— Ce dovedesc toate acestea? răspunse Gourville. Căacea camerăde
justiţie s-a întrunit în taină, a judecat în lipsa învinuiţ ilor şi căprocedura
era îndeplinităatunci când ei au fost arestaţ i.
— Au şi fost arestaţ i?
— Fărăîndoială.
— Dar unde, cum, când au fost arestaţ i?
— Lyodot, ieri, în zori; d'Eymeris, alaltăieri seara, pe când se întorcea de
la amanta lui. Dispariţ ia lor n-a îngrijorat pe nimeni; dar numaidecât Colbert
şi-a scos masca şi a dat lucrurile pe faţ ă; în acest moment, vestea e
răspândităpe străzile Parisului în sunete de trâmbiţ e şt, zău, monseniore,
nu mai e nimeni în afarăde dumneavoastrăcare sănu cunoască
întâmplarea.
Fouquet începu săumble prin camerăcu o nelinişte din ce în ce mai
dureroasă.
— Ce hotărâţ i, monseniore? întrebăGourville.
— Dacăaşa stau lucrurile, măvoi duce la rege! strigăFouquet. Dar,
înainte de a măduce la Luvru, vreau sătrec pe la Primărie. Dacăsentinţ aa
fost semnată, vom vedea!
Gourville ridicădin umeri.
— Neîncredere – rosti el – tu eşti pieirea tuturor marilor spirite!
— Gourville!
— Da – continuăacesta – şi le răpui aşa cum molima răpune trupurile
cele mai vânjoase, adicăpe neaşteptate.
— Sămergem! se răsti Fouquet. Deschide, Gourville!
— Luaţ i seama – zise acesta – abatele Fouquet e aici!
— Ah, fratele meu e aici! replicăFouquet pe un ton acru. Înseamnăcăa
aflat vreo veste rea şi a venit sămi-o aducărepede, bucuros, aşa cum îi e
obiceiul! Drace, dacăfratele meu e aici, afacerile mele merg prost, Gourville.
De ce nu mi-ai spus asta mai devreme? M-aşfi lăsat convins mai uşor.
— Monseniorul îl defăimeazădegeaba – spuse Gourville râzând; dacăa
venit, n-a venit cu gânduri rele.
— Poftim că-i iei apărarea! strigăFouquet. Un tânăr fărăinimă, fărăşir
în gânduri, un tocător de bani!
— Văştie bogat.
— Şi vrea sămăruineze.
— Nu; vrea punga dumneavoastră. Atâta tot.
— Destul! Destul! O sutăde mii de scuzi pe lună, timp de doi ani! La
naiba, eu sunt cel care plăteşte, Gourville, şi-mi cunosc socotelile.
Gourville zâmbi cu un aer potolit şi ironic.
— Da, vrei săspui căregele plăteşte – zise ministrul. Ah, Gourville, îţ i
arde de glume şi nu e de loc momentul potrivit.
— Monseniore, nu văsupăraţ i.
— Bine. Săfie gonit de aici abatele Fouquet. N-am nici un ban!
Gourville făcu un pas spre uşă.
— A stat o lunăfărăsămăvadă– adăugăFouquet. De ce n-ar sta şi
douăluni?
— Îi pare rău cătrăieşte într-o lume de proastăcondiţ ie – răspunse
Gourville – şi văpreferăpe dumneavoastrăbandiţ ilor lui.
— Mulţ umesc de preferinţ ă! Îmi pari un ciudat avocat astăzi,
Gourville... avocatul abatelui Fouquet!
— Ei, dar orice lucru şi orice om îşi au partea lor bună, partea lor
folositoare, monseniore.
— Bandiţ ii pe care abatele îi plăteşte şi-i îmbatăau partea lor bună?
Dovedeşte-mi-o!
— Veni-va împrejurarea, monseniore, şi atunci veţ i fi fericit să-i aveţ
i pe
aceşti bandiţ i la-ndemână.
— Prin urmare, măsfătuieşti sămăîmpac cu domnul abate? zise
Fouquet în ironie.
— Văsfătuiesc, monseniore, sănu văcertaţ i cu o sutăsau o şutii
douăzeci de nemernici care, dacăşi-ar pune paloşele cap la cap, ar forma un
cordon de fier ce-ar înconjura trei mii de oameni.
Fouquet îi aruncăo privire sfredelitoare lui Gourville şi trecu repede
înaintea lui.
— Bine! Săintre domnul abate Fouquet – le spuse celor doi valeţ i de la
uşă. Ai dreptate, Gourville.
Douăminute mai târziu, abatele se ivi, cu plecăciuni adânci, în pragul
uşii. Era un bărbat între patruzeci şi patruzeci şi cinci de ani, jumătate om
al bisericii, jumătate războinic, un spadasin grefat pe un abate; se vedea că
n-are spadăla şold, dar se simţ ea căe căptuşit cu pistoale. Fouquet îl salută
ca frate mai mare, mai puţ in ca ministru.
— Cu ce-ţ i putem fi de folos, domnule abate? întrebăel.
— Oh, oh, ce repede măiei, frate!
— Te întreb, fiindcăsunt grăbit, domnule.
Abatele se uităcu răutate la Gourville, cu îngrijorare la Fouquet, şi zise:
— Am de plătit trei sute de pistoli, chiar astă-seară, domnului de
Bregi... Datorie de la joc, datorie sfântă.
— Şi altceva? întrebăFouquet cu sânge rece, întrucât ştia căabatele
Fouquet nu l-ar fi tulburat numai pentru un fleac ca ăsta.
— O mie măcelarului, care nu vrea sămămai aprovizioneze.
— Şi altceva?
— O mie douăsute croitorului... – adăugăabatele. Caraghiosul mi-a
oprit şapte mantii ale oamenilor mei, ceea ce face ca trupa să-mi fie
defăimată, şi ţ iitoarea mea vorbeşte căo sămăînlocuiascăcu un samsar,
lucru ce-ar fi umilitor pentru Biserică.
— Mai e ceva? întrebăiarăşi Fouquet.
— Observi, domnule – răspunse cu o înclinare abatele – căn-am cerut
nimic pentru mine.
— E frumos din partea dumitale, domnule – replicăFouquet – de aceea,
precum vezi, aştept.
— Dar pentru mine nu cer nimic, oh, nu!... Totuşi, nu se poate spune
căe chiar un cusur când stai degeaba... te asigur de asta.
Ministrul rămase o clipăpe gânduri.
— O mie douăsute de pistoli croitorului – zise el. Asta înseamnăhaine,
nu glumă, pe cât îmi pot da seama.
— Am în grija mea o sutăde oameni? răspunse cu mândrie abatele. E o
povară, cred şi eu.
— Dar pentru ce o sutăde oameni? întrebăFouquet. Eşti oare un
Richelieu sau un Mazarin, ca săai o gardăde o sutăde oameni? La ce-ţ i
slujesc aceşti o sutăde oameni? Vorbeşte, spune!
— Dumneata măîntrebi? ripostăabatele Fouquet. Ah, cum de-mi poţ i
pune o astfel de întrebare: pentru ce întreţ ii o sutăde oameni? Ah!
— Ei da, îţ i pun aceastăîntrebare. Ce faci cu o sutăde oameni?
Răspunde!
— Răule! scrâşni abatele, înfierbântându-se din ce în ce.
— Lămureşte-mă.
— Dar, domnule intendent superior, eu n-am nevoie decât de un valet
de cameră, ba chiar, daca aşfi singur, m-aşservi eu însumi; dar domnia ta,
domnia ta care ai atâţ ia duşmani... o sutăde oameni nu-mi ajung ca săte
apăr. O sutăde oameni!... Ar trebui zece mii! Îi întreţ in deci pe aceştia
pentru ca în pieţ ele publice, în adunări, nimeni sănu ridice glasul împotriva
domniei tale; căci fărăei, domnule, ai fi acoperit de blesteme, ai fi sfâşiat cu
dinţ ii, n-ai rezista nici opt zile – măauzi? – nici opt zile!
— Ah, dar nu ştiam căam în dumneata un asemenea apărător,
domnule abate!
— Te îndoieşti de asta? strigăabatele. Ascultăce s-a întâmplat. Nu mai
demult decât ieri, în strada Huchette, un om se târguia pentru o găină.
— Ei bine, ce măpriveşte pe mine asta, abate?
 — Te priveşte, Găina nu era grasă. Cumpărătorul nu voia săplătească
optsprezece băncuţ e, spunând căel nu poate sădea optsprezece băncuţ e pe
pielea unei găini a cărei grăsime a luat-o în întregime domnul Fouquet.
— Mai departe?
— Vorba asta a stârnit râs – urmăabatele – un râs pe socoteala
dumitale, şi plevuşcăs-a adunat ca la bâlci, lua-o-ar naiba! Glumeţ ul a
adăugat apoi aceste cuvinte: "Dă-mi o găinăhrănităde domnul Colbert şi, pe
cinstea mea, ţ i-o plătesc cât vrei". Şi gloata de gură-cascăa început săbată
din palme. Tărăboi mare, înţ elegi? Tărăboi în stare a-l face pe un frate să-şi
ascundăfaţ a de ruşine.
Fouquet se înroşi.
— Şi dumneata ţ i-ai ascuns-o? întrebăministrul.
— Nu; tocmai pentru căîn mulţ ime îl aveam pe unul din oamenii mei –
continuăabatele – un recrut proaspăt, venit din provincie, un anume domn
Menneville, la care ţ in foarte mult. El şi-a făcut loc printre oameni şi-a spus
glumeţ ului: "Mii de bărbi, domnule tranca-fleanca! Săte ia naiba cu Colbert
al dumitale!" "Ba săte ia pe tine, cu Fouquet cu tot!" i-a întors-o glumeţ ul.
Şi, cu acestea, îşi scoaserăspadele din teacăîn faţ a prăvăliei cârnăţ arului,
cu o şleahtăde pierde-varăîn jurul lor şi cu cinci sute de curioşi pe la
ferestre.
— Ei bine? făcu Fouquet.
— Ei bine, domnule, Menneville al meu l-a înhăţ at ca în frigare pe
glumeţ , în uluirea celor de faţ ă, şi i l-a dat cârnăţ
arului, spunându-i: "Ţine
aceastăcurcă, prietene! E mai grasădecât găina dumitale". Iată, domnule –
încheie abatele triumfător – în ce chip îmi cheltuiesc veniturile: apărând
cinstea familiei!
Fouquet lăsăcapul în jos.
— Şi am o sutăca ăsta! adaugăabatele.
— Bine – zise Fouquet – dă-i nota de cheltuieli lui Gourville şi rămâi
aici, la mine, astă-seară.
— Vom lua masa împreună?
— O vom lua.
— Dar casieria e închisă.
— O va deschide Gourville. Aşa, domnule abate, ne-am înţ eles.
Abatele făcu o plecăciune.
— Prin urmare, rămânem prieteni? zise el.
— Da, prieteni. Haide, Gourville.
— Pleci? Nu mai mâncăm împreună?
— Măreîntorc peste un ceas, fii liniştit. Apoi, încet, către Gourville: Să
fie înhămaţ i la trăsurăcaii mei englezeşti şi sămăducădrept la Primăria din
Paris.

LVI
VINUL DOMNULUI DE LA FONTAINE

Trăsurile, încărcate de oaspeţ

i, începuserăsăsoseascăla Saint-Mandé,
şi casa lui Fouquet prinsese a se încălzi de pregătirile ospăţului, când
intendentul superior porni în goană, cu caii lui iuţi, pe drumul Parisului,
unde, apucând pe chei pentru a întâlni cât mai puţ inălume în cale, se opri
in faţa Primăriei. Erau ceasurile opt fărăun sfert. Fouquet coborî la colţ ul
străzii Long-Pont şi se îndreptăspre piaţ a Grevei, pe jos, însoţ
it de Gourville.
La capătul pieţei văzurăun om îmbrăcat în negru şi în violet, voios la
înfăţişare, care se pregătea săse urce într-o trăsurăînchiriatăşi tocmai îi
spunea vizitiului să-l ducăla Vincennes. În faţ a lui avea un coşmare, plin
cu sticle de vin pe care le cumpărase de la crâşma "La Icoana Maicii
Domnului".
— Ei, dar ăsta e Vatel, chelarul meu! îi spuse Fouquet lui Gourville.
— Da, monseniore – confirmăacesta.
— Ce cautăla "Icoana Maicii Domnului"?
— A venit săcumpere vin, de bunăseamă.
— Cum, pentru casa mea se cumpărăvin de la cârciumă? se înfurie
Fouquet. Pivniţ a pe care o am săfie oare atât de proastă?
Şi înainta spre chelar, care aşeza cu foarte multăbăgare de seamă
coşul cu sticle în trăsură.
— Hei, Vatel! strigăel cu glas de stăpân.
— Luaţ i seama, monseniore – îi şopti Gourville – veţ i fi recunoscut.
— Asta-i acum! Lasă-măîn pace!... Vatel!
Omul îmbrăcat în negru şi violet întoarse capul. Era un chip blând şi
zâmbitor, fărăexpresie. O anumităsclipire strălucea în ochii lui, un zâmbet
fin îi flutura pe buze; un observator ar fi recunoscut însăde la început că
aceastăsclipire şi acest zâmbet nu spuneau nimic, nu dezvăluiau nimic.
Vatel râdea ca un om distrat şi îşi vedea de treabăca un copil nevinovat.
Când auzi glasul care-l striga, se întoarse numaidecât.
— Oh! făcu el. Monseniorul!
— Da, eu. Ce dracu cauţ i aici, Vatel?... Vin? Cumperi vin de la o crâşmă
din Piaţ a Grevei?! De-ai fi cumpărat măcar de la "Ştiuletele de Brad" sau de
la "Stinghiile Verzi"!
— Dar, monseniore – răspunse Vatel netulburat, dupăce aruncase o
privire duşmănoasăcătre Gourville – pentru ce e nevoie săse amestece
cineva în treburile mele?... Ce, are pivniţ a mea vreun cusur?
— Nu, fireşte, Vatel, n-are, însă...
— Însăce?... se încăpăţ ânăVatel.
Gourville îl trase de mânecăpe intendentul superior.
— Nu te supăra, Vatel, dar credeam căpivniţ a mea, adicăpivniţ a
dumitale, e destul de garnisită, ca sănu mai avem nevoie săcumpărăm vin
de la "Icoana Maicii Domnului"!
— Eh, domnule – zise Vatel, trecând de la "monseniore" la "domnule" cu
oarecare ifos – pivniţ a dumneavoastrăe aşa de bine garnisită, căatunci când
oaspeţ ii vin săia masa la dumneavoastră, nu au ce săbea.
Fouquet se uitănedumerit mai întâi la Gourville, apoi la Vatel. . .
— Ce tot spui acolo?
— Spun căpivnicerul dumneavoastrăn-are vin pentru toate gusturile,
domnule, şi cădomnul de La Fontaine, domnul Pellisson şi domnul Conrart
nu beau de loc când vin la noi. Acestor domni nu le place vinul de soi: ce-i
de făcut atunci?
— Ce-i de făcut, zi?
— Am aici un vin de Joigny, dupăcare ei se dau în vînt. Ştiu căse abat
o datăpe săptămânăpe la "Icoana Maicii Domnului" ca să-l bea aici. Iată
pentru ce îmi fac provizii.
Fouquet nu mai avea ce săspună... Era aproape mişcat. Vatel însăavea
încămulte de spus, fărăîndoială, căci se vedea bine cum se înfierbânta.
— E ca şi cum m-aţ i mustra, monseniore, cămăduc în strada
Planche-Mibray săcaut cidrul pe care-l bea domnul Loret când vine să
cineze la noi.
— Loret bea cidru la mine? zise Fouquet râzând.
— Ei da, domnule, şi iatăpentru ce vine săcineze cu plăcere la
dumneavoastră.
— Vatel – strigăFouquet, strângând mâna chelarului său – dumneata
eşti un om adevărat! Îţ i mulţ umesc, Vatel, de a fi priceput căîn casa mea
domnul de La Fontaine, domnul Conrart şi domnul Loret sunt duci, pairi şi
principi mai mult decât mine. Vatel, eşti o slugădestoinicăşi îţ i dublez leafa.
Vatel nici nu mulţ umi măcar; ridicăuşor din umeri, murmurând aceste
cuvinte pline de înţ elepciune:
— A primi mulţ umiri pentru căţ i-ai făcut datoria e un lucru umilitor.
— Are dreptate – zise Gourville, atrăgându-i lui Fouquet atenţ ia,
printr-un gest, asupra altui punct.
Îi arătă, într-adevăr, o căruţ ăcu roţ ile mici, trasăde doi cai, deasupra
căreia se legănau douăspânzurători bătute în scoabe de fier, legate una de
alta, spate în spate, cu lanţ uri; un arcaş, aşezat pe muchea unei bârne,
înfrunta, de bine de rău, cu o mutrăposomorită, pălăvrăgelile a vreo sutăde
haimanale care mirosiserăcam ce rost aveau aceste spânzurători şi se
ţineau dupăele în drum spre Primărie.
Fouquet tresări.
— E lucru hotărât, vedeţ i? zise Gourville.
— Dar nu şi făcut! replicăministrul.
— Oh, nu văamăgiţ i, monseniore! Dacăpânăîntr-atâta v-a fost înşelată
prietenia, încrederea, dacălucrurile au ajuns aici, înseamnăcănu mai
puteţ i face nimic.
— Dar eu n-am aprobat nimic.
— O fi făcut-o domnul de Lyonne în locul dumneavoastră.
— Măduc la Luvru.
— Nu văveţ i duce.
— Măîndemni la o astfel de laşitate? strigăFouquet. Măsfătuieşti
să-mi părăsesc prietenii, măpovăţ uieşti săarunc la pământ armele pe care
le am în mână, când pot sălupt?
— Nu văîndemn la nimic din toate acestea, monseniore; dar puteţ i oare
pleca de la minister tocmai în clipa de faţ ă?
— Nu.
— Ei bine, dacăregele ar dori săvăînlocuiască?
— Măva putea înlocui şi de departe, ca şi de aproape.
— Da, dar nu-l veţ i fi rănit prin nimic.
— Aşfi însăun laş! Nu vreau ca prietenii mei sămoară, şi nu vor muri!
— Şi pentru asta e nevoie săvăduceţ i la Luvru?
— Gourville!
— Luaţ i seama!... Odatăla Luvru, sau veţ i fi silit săvăapăraţ i cu tărie
prietenii, adicăsăfaceţ i o profesiune de credinţ ă, sau veţ i fi silit să-i părăsiţ i
fărăputinţ a de a le mai veni în ajutor.
— Niciodată!
— Iertaţ i-mă... Regele va va propune cu sila una din două, în cazul că
nu veţ i alege dumneavoastrăsingur.
— Ai dreptate.
— Iatăpentru ce nu ne trebuie zâzanie. Mai bine săne întoarcem la
Saint-Mandé, monseniore.
— Gourville, nu măvoi mişca din aceastăpiaţ ă, vinde va trebui săse
săvârşeascănelegiuirea, unde urmeazăsăfiu acoperit de ruşine! Nu măvoi
mişca, zic, pânăce nu voi fi găsit mijlocul de a mălupta cu duşmanii mei!
— Monseniore – răspunse Gourville – mi-aţ i face milădacăn-aşşti că
sunteţ i unul din cele mai tari spirite de pe aceastălume. Aveţ i o sută
cincizeci de milioane, sunteţ i la fel de puternic ca regele prin poziţ ie, de o
sutăcincizeci de ori mai mult prin bani. Domnul Colbert n-a avut măcar
buna inspiraţ ie de a face săfie primit testamentul lui Mazarin. Or, când
cineva e cel mai bogat om al regatului şi vrea să-şi dea osteneala de a cheltui
o asemenea avere, dacănu face ceea ce vrea, înseamnăcăe un om oarecare.
Săne întoarcem, văspun, la Saint-Mandé.
— Să-i cer părerea lui Pellisson? Da.
— Nu, monseniore, sănumărăm banii pe care-i aveţ i.
— Haide! zise Fouquet, cu privirea învăpăiată. Da, da, la Saint-Mandé!
Se urcădin nou în trăsură, cu Gourville dupăel. Pe dram, la capătul
mahalalei Saint-Antoine, ajunserădin urmămicul echipaj al lui Vatel, care
îşi ducea încetişor vinul de Joigny.
Caii negri, sloboziţ i din frâu, trecurăîn goanăpe alături, speriind iapa
chelarului, în timp ce acesta, scoţ ând capul pe ferestruie, strigăîngrozit:
— Sticlele!... Sticlele mele!...

LVII
GALERIA DE LA SAINT-MANDÉ

Cincizeci de persoane îl aşteptau pe intendentul superior. Fouquet

nu-şi îngădui nici măcar răgazul de a schimba o vorbăcu valetul său de
cameră, şi de la scara unde coborî din trăsurătrecu de-a dreptul în primul
salon. Acolo erau adunaţ i prietenii lui, care discutau între ei; şeful bucătar
se pregătea săîntindămasa. Dar, mai mult decât toţ i, abatele Fouquet
pândea întoarcerea fratelui său şi încerca săfacăonorurile casei în lipsa
acestuia.
La sosirea intendentului superior se stârni un murmur de bucurie şi de
simpatie: Fouquet, totdeauna plin de voioşie şi bunăvoinţ ă, de dărnicie
chiar, era iubit de poeţ ii săi, de artiştii şi de oamenii lui de afaceri. Dar în
astă-seară, fruntea lui, pe care mica sa curte citea, ca pe aceea a unui zeu,
toate mişcările din sufletul său, pentru a şti ce linie de conduităsăaleagă,
fruntea lui, pe care afacerile n-o încreţ eau niciodată, era acum mai palidăca
de obicei, şi nu numai unul dintre prieteni observăaceastăpaloare.
Fouquet se aşezăla mijlocul mesei şi prezidăcu multăvoie bună
ospăţ ul. Îi povesti lui La Fontaine expediţ ia lui Vatel cu vinurile sale. Lui
Pellisson îi povesti întâmplarea cu Menneville şi cu găina slabă, în aşa fel că
toatălumea îl putu auzi. Izbucni atunci o furtunăde râsete şi de glume, care
nu se potoli decât la un gest grav şi trist al lui Pellisson.
Abatele Fouquet, neştiind în ce scop adusese vorba fratele său despre
aceastăîntâmplare, asculta cu urechile aţ intite şi căuta pe chipul lui
Gourville sau pe acela al intendentului superior o explicaţ ie pe care n-o
găsea nicăieri. Pellisson luăcuvântul:
— Se vorbeşte, prin urmare, de domnul Colbert? zise el.
— Şi de ce nu – răspunse Fouquet – dacăe adevărat, dupăcum se
spune, căregele l-ar fi făcut intendentul său?
Abia apucăFouquet săarunce aceste cuvinte, rostite cu un anume
subînţ eles, căo explozie de exclamaţ ii se produse printre comeseni.
— Un zgârcit! zise unul.
— Un calic! adăugăaltul.
— Un făţ arnic! strigăal treilea.
Pellisson schimbăo privire scurtăcu Fouquet.
— Domnilor – vorbi el – într-adevăr, defăimăm un om pe care nimeni
nu-l cunoaşte: asta nu e nici omenesc, nici înţ elept, şi iatădomnul intendent
superior, nu măîndoiesc, este de aceeaşi părere cu mine.
— Întru totul – completăFouquet. Sălăsăm în pace găinile grase ale
domnului Colbert şi săne ocupăm de fazanii împănaţ i ai domnului Vatel.
Aceste cuvinte oprirănorul sumbru ce ameninţ a săse abatăasupra
convivilor. Gourville îi încălzi atât de bine pe poeţ i cu vinul de Joigny,
abatele, deştept ca orice om care are nevoie de scuzii altuia, îi însufleţ i la fel
de bine pe bancheri şi pe oamenii de spadă, încât, în aburul acestei veselii şi
în zumzetul conversaţ iilor, orice umbrăde nelinişte dispăru cu desăvârşire.
Testamentul cardinalului Mazarin formăsubiectul discuţ iei la felul al
doilea şi la desert; apoi Fouquet dădu ordin săse aducăgrămezile de
prăjituri şi fântânile de lichioruri în salonul alăturat galeriei. Trecu cel dintâi
acolo, ţ inând de braţo femeie, aleasăde el regina acestei seri.
Muzicanţ ii se duserăsămănânce şi ei, astfel căîncepurăplimbările
prin galerie şi prin grădină, sub un cer de primăvară, blând şi parfumat.
Pellisson se apropie atunci de intendentul superior şi-i şopti:
— Monseniorul are vreo supărare?
— Una mare – răspunse Fouquet. Spune-i lui Gourville să-ţ i
povesteascădespre ce este vorba.
Întorcându-se, Pellisson dădu cu ochii de La Fontaine, care venea la un
pas în urma lui. Trebuia săasculte un vers latinesc pe care poetul îl făcuse
pe seama lui Vatel. La Fontaine scanda, de un ceas, acest vers prin toate col-
ţurile şi căuta pe cineva care să-l asculte. Crezu căa pus mâna pe Pellisson,
dar şi acesta îi scăpă. Se întoarse atunci lângăLoret, care compusese şi el
un catren în cinstea ospăţ ului şi a gazdei. La Fontaine încercăîn zadar să-şi
plaseze versul său; Loret voia să-şi plaseze şi el catrenul. Poetul se văzu deci
silit săse întoarcăla domnul conte de Chanost, pe care Fouquet tocmai îl
luase de braţ .
Abatele Fouquet observăcăpoetul, distrat ca totdeauna, voia săse
apropie de cei doi vorbitori, şi-l opri din drum. La Fontaine se agăţ ăatunci
de el şi-i recită. versul. Abatele, care nu ştia latineşte, îşi clătina capul, în
cadenţ ă, la fiecare pendulare a trupului la dreapta şi stânga, făcutăde La
Fontaine, potrivit cadenţ ei dactilelor şi spondeilor.
În acest timp, în dosul cristalelor cu prăjituri, Fouquet îi vorbea
domnului de Chanost, ginerele său, despre evenimentul zilei.
— Ar trebui să-i trimitem pe cei de prisos la focul de artificii – îi spuse
Pellisson lui Gourville – pentru ca noi săputem vorbi în linişte aici.
— Aşa-i – răspunse Gourville, care-i şi şopti ceva la ureche lui Vatel.
Numaidecât, acesta începu săîmpingăspre grădinăgrupuri de tineri,
de doamne şi de flecari, în vreme ce bărbaţ ii se plimbau prin galeria
luminatăde trei sute de lumânări de ceară, în văzul amatorilor de artificii,
care se grăbeau săiasăîn grădină.
Gourville se apropie de Fouquet şi-i spuse:
— Domnule, suntem toţ i aici.
— Toţ i? întrebăFouquet.
— Da, număraţ i.
Intendentul superior întoarse capul şi numără. Erau opt persoane.
Pellisson şi Gourville mergeau ţ inându-se de braţ , ca şi cum ar fi vorbit
lucruri fărăimportanţ ă. Loret şi doi ofiţ eri făceau la fel, mergând în sens
invers. Abatele Fouquet se plimba de unul singur.
Fouquet păşea împreunăcu domnul de Chanost, lăsând săse parăcăe
adâncit în convorbirea cu ginerele său.
— Domnilor – zise el – nici unul dintre dumneavoastrăsănu ridice
capul în mers şi sănu lase a se vedea că-mi dăvreo atenţ ie; plimbaţ i-vămai
departe, suntem singuri, şi ascultaţ i-mă.
O mare tăcere se făcu în salon, tulburatădoar de strigătele îndepărtate
ale veselilor oaspeţ i care îşi făceau în boschete pentru a vedea mai bine
artificiile. Erau un spectacol bizar aceşti oameni care păreau căse plimbăîn
grupuri, care păreau căse gândesc la lucruri diferite, şi totuşi cu toţ ii atenţ i
la vorbele unuia singur dintre ei, deşi acesta, la rândul lui, părea cănu-i
vorbeşte decât vecinului său.
 — Domnilor – zise Fouquet – aţ i băgat de seamă, fărăîndoială, cădoi
dintre prietenii noştri lipsesc astă-searăde la reuniunea din fiecare
miercuri... Pentru Dumnezeu, abate, nu te opri din mers, nu e nevoie săstai
pe loc ca săpoţ i auzi! Umblă, rogu-te, cu aerul dumitale firesc şi fă-te căte
gândeşti la ceva şi, fiindcăai privirea pătrunzătoare, aşază-te în dreptul
ferestrei deschise, iar dacăvezi pe cineva întorcându-se spre galerie, dă-ne
de veste, tuşind.
Abatele se supuse.
— Eu n-am băgat de seamăcălipsesc doi – zise Pellisson, care, în
aceeaşi clipă, îi întoarse spatele lui Fouquet şi porni în sens invers.
— Eu – zise Loret – nu-l văd pe domnul Lyodot, care îmi dăcu
regularitate un subsidiu.
— Iar eu – adăugăabatele, de la fereastră– nu-l văd pe scumpul meu
d'Eymeris, care-mi datoreazăo mie o sutăde livre de la ultimul nostru
brelan.
— Loret – răspunse Fouquet, mergând cu faţ a întunecatăşi aplecatăîn
jos – dumneata n-ai sămai capeţ i subsidiul de la Lyodot, iar dumneata,
abate, n-ai sămai vezi cele o mie o sutăde livre de la d'Eymeris, pentru
bunul motiv căşi unul şi altul vor muri.
— Vor muri?! strigăadunarea, ţ intuitădeodatălocului, fărăvoia ei, de
aceste vorbe înspăimântătoare.
— Mişcaţ i-vă, domnilor – le şopti Fouquet – căci s-ar putea săfim
iscodiţi... Am spus: vor muri.
— Vor muri! repetăPellisson. Aceşti oameni pe care i-am văzut, nu-s
nici şase zile de atunci, plini de sănătate, de voie bună, încrezători în viitor.
Ce mai e şi omul, Doamne sfinte! O simplăboalăîl doboarădintr-o dată!
— Nu e vorba de boală– zise Fouquet.
— Atunci mai pot scăpa! răspunse Loret.
— Nu vor mai scăpa. Domnii de Lyodot şi d'Eymeris sunt în ajunul
ultimei lor zile pe care o mai au de trăit.
— Dar atunci ce-i răpune pe aceşti domni? glăsui un ofiţ er.
— Întrebaţ i-l pe cel care-i ucide – răspunse Fouquet.
— Care-i ucide? Vor fi ucişi? strigarătoţ i îngroziţi.
— Mai mult chiar. Vor fi spânzuraţ i! murmurăFouquet cu un glas
sinistru ce răsunăca un dangăt lugubru de clopot funerar în aceastăgalerie
bogată, strălucind de tablouri, de flori, de catifele şi de aur.
Fărăsăvrea, fiecare se opri din mers; abatele se retrase de la fereastră.
Primele jerbe de artificii începurăsăzvâcneascăîn văzduh, deasupra
crestelor copacilor. Un strigăt prelung, pornit din parc, îl chema pe
intendentul superior săvinăşi săse bucure de aceastăprivelişte. Fouquet
se apropie de o fereastră, iar la spatele lui se strânserăprietenii lui, atenţ i
să-i audăcea mai micădorinţ ă.
— Domnilor – zise el – domnul Colbert a pus săfie arestaţ i, judecaţ i, şi
va pune săfie executaţ i doi dintre prietenii mei: ce trebuie săfac?
— La dracu! se exprimăcel dintâi abatele. Acest domn Colbert se cuvine
săfie spintecat!
— Monseniore – îşi dădu cu părerea Pellisson – trebuie vorbit cu
maiestatea sa.
— Regele, dragăPellisson, a semnat cu mâna lui ordinul de execuţ ie.
— Ei bine – se pronunţ ăcontele de Chanost – trebuie ca execuţ ia sănu
aibăloc, asta-i!
— Cu neputinţ ă– rosti Gourville; afarădoar de cazul căi-am cumpăra
pe temniceri.
— Sau pe guvernator – zise Fouquet.
— În noaptea asta chiar, îi putem ajuta pe arestaţ i săevadeze.
 — Cine dintre dumneavoastrăîşi ia sarcina săfacăaceastătranzacţ ie?
— Eu – răspunse abatele – voi duce banii.
— Eu – adăugăPellisson – voi duce consemnul.
— Consemnul şi banii – zise Fouquet; cinci sute de mii de livre
guvernatorului de la Conciergerie e destul; totuşi, vom pune şi un milion,
dacăva fi nevoie.
— Un milion! exclamăabatele. Cu jumătate din aceastăsumăaşputea
trece prin foc şi sabie jumătate din Paris!
— Fărătulburări – zise Pellisson. Guvernatorul odatăcâştigat, cei doi
oameni vor putea sa evadeze; iar ei, scoşi din cauză, îi vor aţ âţ a pe duşmanii
lui Colbert şi vor dovedi regelui cătânăra lui justiţ ie nu e de neînvins, ca
toate măsurile necumpănite.
— Du-te, atunci, la Paris, Pellisson, şi scapăcele douăvictime – zise
Fouquet. Mâine vom vedea ce vom mai face. Gourville, dă-i cinci sute de mii
de livre lui Pellisson.
— Ia seama sănu dai greş! zise abatele. Drace, câtărăspundere!
Lasă-măsăte ajut puţ in!
— Tăcere! rosti Fouquet. Se apropie cineva. Ah, focurile de artificii sunt
de un efect încântător!
În acea clipă, o ploaie de scântei căzu, şerpuitoare, în rămurişul pădurii
din vecinătate.
Pellisson şi Gourville ieşirăîmpreunăpe uşa cea mare a galeriei;
Fouquet coborî în grădină, împreunăcu ceilalţ i cinci conjuraţ i.

LVIII
EPICURIENII

Dupăfelul cum Fouquet dădea sau părea sădea întreaga sa atenţ ie

iluminaţ iilor strălucitoare, muzicii galeşe a lăutelor şi oboaielor, jerbelor
scânteietoare de artificii care, îmbrăţ işând cerul cu săgeţ i roşiatice de
lumină, întăreau, în dosul copacilor umbra posomorâtăa turnului de la
Vincennes, dupăfelul, spuneam, cum intendentul superior le surâdea
doamnelor şi poeţ ilor, serbarea se dovedea a nu fi mai puţ in veselăca de
obicei, iar Vatel, a cărui privire neliniştită, mândrăchiar, se îndrepta mereu,
întrebătoare, către aceea a lui Fouquet, nu se arătănemulţ umit de primirea
făcutăprogramului serii.
Dupăîncetarea focurilor de artificii, invitaţ ii se împrăştiarăprin grădină
şi pe sub porticele de marmură, cu acea nestingheritălibertate ce denotăla
stăpânul casei atâta nobila uitare a mândriei, atâta curtenitoare ospitalitate,
atâta magnificănepăsare.
Poeţ ii se rătăciră, braţla braţ , prin boschetele din parc; unii se trântiră
pe covoarele de iarbă, spre marea jale a costumelor de catifea şi a frizurilor,
în care se încâlceau fire uscate de iarbăsau răzleţ e frunzuliţ e verzi.
Doamnele, în număr mai mic, ascultau cântecele artiştilor şi versurile
poeţ ilor; altele ascultau proza pe care o spuneau, cu multăartă, nişte
oameni care nu erau nici comedianţ i, nici poeţ
i, dar cărora tinereţ ea şi
singurătatea le dădeau un har de a vorbi neobişnuit şi care lor li se părea a
fi cel mai plăcut dintre toate.
— De ce oare – zise La Fontaine – stăpânul nostru Epicur n-a binevoit
săcoboare în grădină? Epicur nu-şi părăsea niciodatădiscipolii, astfel că
stăpânul nostru face un lucru greşit.
— Domnule – i-o întoarse Conrart – dumneata faci un lucru greşit când
stărui săte împodobeşti cu numele de epicurian; într-adevăr, nimic aici nu
aminteşte doctrina filozofului din Gargeta.
— Hm! făcu La Fontaine. Nu stăoare scris căEpicur a cumpărat o
grădinămare şi cătrăia acolo în linişte cu prietenii săi?
— E adevărat.
— Ei bine, domnul Fouquet n-a cumpărat şi dânsul o grădinămare la
Saint-Mandé, şi nu petrecem aici foarte fericiţ i, împreunăcu el şi cu prietenii
noştri?
— Da, fărăîndoială; din păcate însă, nici grădina, nici prietenii nu duc
la vreo asemănare. Căci, unde vezi dumneata vreo asemănare între doctrina
domnului Fouquet şi aceea a lui Epicur?
— În aceasta: "Plăcerea îţ i dăfericirea".
— Adică?
— Ei bine, eu cred cănu ne putem socoti nefericiţ i, eu, cel puţ in. O
masăbună, vin de Joigny, pe care au avut bunăvoinţ a săse ducăsă-l
cumpere pentru mine de la cârciuma unde-l beau de obicei; nici o neghiobie
rostităîn cursul ospăţ ului de un ceas, cu toate căerau acolo zece milionari
şi douăzeci de poeţ i.
— Te opresc aici. Ai vorbit de vinul de Joigny şi de o masăbună. Tot
mai stăruieşti?
— Stăruiesc, antecho, cum se spune la Port-Royal.
— Atunci adu-ţ i aminte cămarele Epicur trăia şi-şi ospăta discipolii cu
pâine, legume şi apăchioară.
— Asta nu e tocmai sigur – zise La Fontaine – şi s-ar putea ca
dumneata să-l confunzi pe Epicur cu Pitagora, scumpul meu Conrart.
— Mai aminteşte-ţ i apoi căfilozoful cel vechi se avea destul de rău cu
zeii şi cu magistraţ ii.
— Oh, iatăceea ce nu pot săsufăr – replicăLa Fontaine – la Epicur ca
şi la domnul Fouquet!
— Nu-l pune alături cu domnul intendent superior – zise Conrart cu
tulburare în glas – dacăvrei sănu dai apăla moarăvorbelor ce se şoptesc
despre el şi despre noi.
— Ce vorbe?
— Căsuntem nişte francezi răi, fărădragoste de monarc şi fără
respectul legilor.
— Atunci, măîntorc la textul meu – zise La Fontaine. Ascultă, Conrart,
iatămorala lui Epicur... pe care, de altminteri, eu îl socot, dacămai e nevoie
săţ i-o spun, o legendă. Tot ceea ce se leagăcât de cât cu antichitatea e
legendă. Iupiter, dacăbagi bine de seamă, înseamnăviaţ a, Alcide, puterea.
Cuvintele stau mărturie ca să-mi dea dreptate: Zeus e zen, a trăi; Alcide e
alcé, tărie. Ei bine, Epicur e blândăsupraveghere, ocrotirea; or, cine
vegheazămai bine asupra statului şi cine-i ocroteşte mai bine pe indivizi ca
domnul Fouquet?
— Dumneata îmi faci o lecţ ie de etimologie, iar nu de morală; eu spun
cănoi, epicurienii moderni, suntem nişte cetăţ eni supărători.
— O! exclamăLa Fontaine. Dacăsuntem cetăţ eni supărători, nu e din
pricinăcăurmăm maximele maestrului. Ascultăunul dintre aforismele lui
cele mai importante.
— Ascult.
— "Doreşte-ţ i cârmuitori buni."
— Ei şi?
— Ei şi, ce ne spune oare domnul Fouquet în fiecare zi? "Când vom fi,
în sfârşit, guvernaţ i?" O spune sau nu? Hai, Conrart, fii sincer!
— O spune, e adevărat.
— Ei, asta-i curatădoctrinăa lui Epicur.
— Da, numai căsunăpuţ in a răzvrătire.
 — Cum, e răzvrătire când vrei săfii guvernat de cârmuitori buni?
— Fărăîndoială, dacăcei ce cârmuiesc sunt răi.
— Răbdare! Am răspunsuri la toate.
— Chiar şi la cele ce ţ i-am spus acum?
— Ascultă: "Supune-te celor ce cârmuiesc rău..." Oh, aşa stăscris:
Cacòs politeusi1... ("Celor ce cârmuiesc rău" – în greaca veche.) Te încrezi în
textul meu?
— La dracu! Te cred. Dar ştii ca vorbeşti greceşte ca însuşi Esop, dragul
meu La Fontaine?
— Asta o spui din răutate, amice Conrart?
— SămăfereascăDumnezeu!
— Atunci săne întoarcem la domnul Fouquet. Ce ne repeta el tot
timpul? Oare nu asta: "Ce slugoi, acest Mazarin! Ce neghiob! Ce lipitoare!
Trebuie totuşi săne supunem acestui caraghios!..." Mărturiseşte, Conrart,
spunea sau nu spunea el asta?
— Mărturisesc c-o spunea, şi poate chiar prea des.
— Întocmai ca Epicur, prietene, întocmai ca Epicur: repet, suntem
epicurieni, şi asta e foarte plăcut.
— Da, încămi-e teamăsănu se ridice, alături de noi, o sectăca aceea a
lui Epictet; ştii foarte bine, filozoful din Hierapolis, acela care zicea căpâinea
e un lux, legumele o risipăşi apa de fântânăo beţ ie; acela care, bătut de
stăpânul său, îi spunea, mormăind puţ in, e adevărat, dar fărăsa se supere:
"Facem rămăşag cămi-ai zdrobit piciorul?" şi câştiga totdeauna rămăşagul.
— Era un gogoman acest Epictet al dumitale.
— Mărog, dar ar putea săfie la modăşi în zilele noastre,
schimbându-şi doar numele în acela de Colbert.
— Aş! răspunse La Fontaine. Aşa ceva e cu neputinţ ă. Niciodatăn-ai
să-l găseşti pe Epictet în Colbert.
— Ai dreptate, îl voi găsi pe... Colbert, cel mult.
— Ah, eşti bătut, Conrart; ai început săte refugiezi în jocuri de cuvinte.
Domnul Arnauld susţ ine căeu n-am logică... Am mai multăca domnul
Nicole.
— Da – ripostăConrart – ai logică, dar eşti jansenist.
Aceastăreplicăfu primităcu un imens hohot de râs. Încetul cu încetul,
plimbăreţ ii fuseserăatraşi de gălăgia celor doi vorbitori în jurul boschetului
sub care discutau ei. Întreaga convorbire fusese ascultatăcu religiozitate şi
Fouquet însuşi, abia stăpânindu-se, dăduse pilda moderaţ iei. Dar
deznodământul scenei îl făcu sănu se mai poatăţ ine şi pufni în râs. Toată
lumea izbucni în hohote, ca şi el, şi cei doi filozofi furăsalutaţ i cu felicitările
celor din jur.
Totuşi, La Fontaine fu declarat învingător pentru erudiţ ia lui adâncăşi
pentru logica lui neînfrântă. Conrart obţ inu despăgubirile datorate unui
luptător nenorocos: fu lăudat pentru loialitatea intenţ iei lui şi pentru cugetul
lui neprihănit.
În clipa când demonstraţ iile de bucurie erau în toi, în clipa când
doamnele îi învinuiau pe cei doi adversari cănu le cuprinseserăşi pe femei
în sistemul de fericire epicuriană, se ivi Gourville, venind din cealaltăparte a
grădinii şi apropiindu-se de Fouquet, care era cu ochii numai la el şi care, de
cum îl văzuse, se desprinsese de grup. Ministrul păstra încăpe faţ ărâsul şi
toate trăsăturile nepăsării; dar de îndatăce nu mai putea fi privit de cineva,
îşi lepădămasca.
— Ei bine – întrebăel cu nerăbdare – unde-i Pellisson? Ce face
Pellisson?
— Pellisson se reîntoarce de la Paris.
— I-a adus şi pe prizonieri?
 — N-a putut săstea de vorbănici cu guvernatorul închisorii.
— Cum! N-a spus căvine din partea mea?
— A spus, dar guvernatorul a trimis următorul răspuns: "Dacăvine din
partea domnului Fouquet, trebuie săaibăo scrisoare de la domnul
Fouquet".
— Oh – făcu acesta – dacăe vorba numai de a-i da o scrisoare...
— Nu – răspunse Pellisson, care se ivi în colţ ul tufişului – nu,
monseniore... Duceţ i-văsingur şi vorbiţ
i-i în numele vostru.
— Da, ai dreptate; am sămăretrag în casăca şi cum aşavea de lucru;
lasăcaii înhămaţ i, Pellisson. Ţine lumea aici, Gourville.
— Un ultim sfat, monseniore – zise acesta.
— Spune, Gourville.
— Nu văduceţ i la guvernatorul închisorii decât în ultimul moment; e o
îndrăzneală, dar nu e un lucru chibzuit. Iertaţ i-mă, domnule Pellisson, dacă
sunt de altăpărere decât dumneavoastră; dar credeţ i-mă, monseniore,
trimiteţ i-i guvernatorului o vorbăprin cineva, e un om cumsecade, însănu
văduceţ i dumneavoastrăpersonal.
— Aşa voi face – zise Fouquet. De altminteri, avem înaintea noastră
toatănoaptea.
— Nu văbizuiţ i prea mult pe timp, chiar de ar fi de douăori mai mare
decât am avea nevoie – răspunse Pellisson; nu e niciodatărău săajungi mai
devreme.
— Adio – zise intendentul superior. Vino cu mine, Pellisson. Gourville,
ai grijăde oaspeţ i.
Şi plecă.
Epicurienii nu băgarăde seamăcăşeful şcolii dispăruse; lăutele
cântarătoatănoaptea.

LIX
UN SFERT DE CEAS ÎNTÂRZIERE

Fouquet, plecat de-acasăpentru a doua oarăîn ziua aceea, se simţ i mai

puţ in obosit şi mai puţ in tulburat decât s-ar fi putut crede căar fi trebuit să
fie. El se întoarse către Pellisson, care, în colţul trăsurii, se gândea cu
îngrijorare ce măsurăar fi mai bunăpentru a răspunde exagerărilor lui
Colbert.
— Dragul meu Pellisson – îi spuse atunci Fouquet – păcat cănu eşti o
femeie.
— Ba cred, dimpotrivă, căe mai bine – răspunse Pellisson – căci, orice
s-ar zice, monseniore, sunt neînchipuit de urât.
— Pellisson! Pellisson! rosti intendentul superior râzând. Spui într-una
căeşti urât pentru a nu lăsa săse creadăcăasta îţ i dămulte necazuri.
— Multe, într-adevăr, monseniore; nu cred săfie un om mai nefericit
decât mine. Eram frumos, dar vărsatul m-a urâţ it; sunt deci lipsit de
mijlocul de a fi pe placul cuiva; or, sunt cel dintâi slujitor al dumneavoastră,
sau aproape; sunt legat de interesele dumneavoastră, şi dacăaşfi o femeie
frumoasă, v-aşfi acum de cel mai mare folos.
— Cum adică?
— M-aşduce la guvernatorul închisorii, l-aşseduce, căci e un crai şi-i
place crailâcul, apoi m-aşîntoarce cu cei doi prizonieri, prietenii noştri.
— Sper s-o pot face eu însumi, cu toate cănu sunt femeie frumoasă–
replicăFouquet.
— Nimic de zis, monseniore; însăo săvăînjosiţ i prea mult.
 — Stai! strigădeodatăFouquet cu una din acele tresăriri tainice pe care
le stârneşte în inimăo năvalăde sânge fierbinte sau amintirea unei clipe
dulci. Stai! Cunosc o femeie care va juca pe lângălocotenentul guvernator de
la Conciergerie rolul de care avem nevoie!
— Eu cunosc cincizeci, monseniore, cincizeci de trâmbiţ e care ar umple
universul cu generozitatea voastră, cu devotamentul vostru faţ ăde prieteni,
dar care v-ar pierde, totuşi, mai curând sau mai târziu, pierzându-se.
— Eu nu vorbesc despre astfel de femei, Pellisson; vorbesc de o
frumoasăşi nobilăfiinţ ă, care îmbinăînsuşirile sexului ei cu valoarea şi
sângele nostru rece; vorbesc de o femeie destul de frumoasăpentru ca
zidurile închisorii săse încline în faţ a ei şi săo salute, de o femeie îndeajuns
de discretăpentru ca nimeni sănu bănuiascăde cine va fi fost trimisă.
— O comoară– zise Pellisson; îi veţ i face domnului guvernator de la
Conciergerie un plocon cum nu se poate altul mai bun. La dracu,
monseniore! Chiar de i s-ar tăia capul – ceea ce se poate întâmpla – dar
măcar va fi avut înainte de a muri un mare noroc, pe care nici un alt bărbat
nu l-a întâlnit pânăla el!
— Şi adaug – zise Fouquet – căguvernatorul închisorii nu va rămâne
fărăcap, căci va avea la îndemânăcaii mei ca săpoatăfugi, şi cinci sute de
mii de livre ca săpoatătrăi fărăgriji în Anglia; adaug iarăşi căfemeia,
prietena mea, nu-i va da decât caii şi banii. Haidem săcăutăm această
femeie, Pellisson!
Intendentul superior întinse mâna spre cordonul de mătase şi de aur
din interiorul trăsurii, dar Pellisson îl opri.
— Monseniore – zise el – veţ i pierde, căutând aceastăfemeie, tot atâta
timp cât a pierdut Columb pânăsăgăseascăLumea Nouă. Şi noi n-avem
decât douăceasuri ca săizbutim; guvernatorul odatăculcat, cum sămai
intrăm la el fărăzarvă? Ziua odatăvenită, cum săne mai ascundem pla-
nurile? Duceţ i-vă, monseniore, duceţ i-văsingur şi nu mai umblaţ i nici după
îngeri, nici dupăfemei în noaptea asta.
— Dar, dragăPellisson, am şi ajuns la poarta sa!
— La poarta îngerului?
— Ei da!
— Dar acesta e palatul doamnei de Bellières...
— Sst!
— Ah! Doamne! făcu Pellisson.
— Ai ceva de zis împotriva ei? întrebăFouquet.
— Nimic, vai! şi tocmai asta mădeznădăjduieşte. Nimic, absolut nimic...
De-aşputea săvăspun, dimpotrivă, atâta rău despre ea, încât săvă
împiedic de a vămai duce la dânsa!
Dar Fouquet şi dăduse ordin de oprire; trăsura stătea pe loc.
— Sămăîmpiedici? zise Fouquet. Nici o putere din lume nu m-ar putea
împiedica, măînţ elegi, de a-i spune un compliment doamnei du
Plessis-Bellières; de altminteri, cine ştie dacăn-o săavem nevoie de dânsa!
Vii cu mine?
— Nu, monseniore, nu.
— Dar nu vreau săte fac sămăaştepţ i, Pellisson – zise Fouquet cu o
sincerăcurtenie.
— Cu atât mai bine, monseniore; ştiind cămăfaceţ i săaştept, veţi sta
cât mai puţ in sus... Luaţ i seama! Se zăreşte o trăsurăîn curtea ei; e cineva
la dânsa!
Fouquet se plecăspre scara trăsurii.
— Încăo rugăminte – şopti Pellisson – nu intraţ i la aceastădoamnă
decât dupăce ne vom întoarce de la Conciergerie, vărog!
— Eh, cinci minute, Pellisson! răspunse Fouquet, punând piciorul pe
treptele palatului.
Pellisson rămase în fundul trăsurii, cu sprâncenele încruntate.
Fouquet se urcăla marchizăşi îşi spuse numele în faţ a valetului, ceea
ce stârni un şir de plecăciuni şi o grabăce dovedeau căstăpâna casei
formase obişnuinţ a ca acest nume săfie respectat şi iubit la dânsa.
— Domnul intendent superior! strigămarchiza, înaintând foarte palidă
către Fouquet. Câtăcinste! Şi cât de neaşteptată! adăugăea. Apoi, încet: Ia
seama – îi spuse – Marguerite Vanel e la mine.
— Doamnă– răspunse Fouquet, tulburat – veneam pentru afaceri...
numai câteva vorbe în mare grabă.
Şi intrăîn salon.
Doamna Vanel se ridicase mai palidă, mai lividăca Invidia însăşi. În
zadar îi adresăFouquet salutul cel mai fermecător şi mai plin de împăciuire;
ea nu răspunse decât printr-o aruncăturăde ochi groaznică, îndreptată
asupra marchizei şi asupra lui Fouquet. Privirea aceasta crudăa unei femei
geloase e un stilet ce găseşte spărtura prin care săpoatăstrăpunge cele mai
tari platoşe; Marguerite Vanel îl înfipse fărămilăîn inimile celor doi
confidenţ i. Făcu apoi o reverenţ ăcătre prietena ei, una mai adâncăîn faţ a lui
Fouquet, şi plecă, spunând cămai are de făcut o mulţ ime de alte vizite,
înainte ca marchiza, fâstâcită, sau Fouquet, cuprins de nelinişte, săse fi
gândit s-o reţ ină.
Abia ieşităpe uşă, căFouquet, rămas singur cu marchiza, căzu în
genunchi în faţ a ei, fărăsăspunăo vorbă.
— Te aşteptam – rosti marchiza cu un zâmbet dulce.
— O, nu – zise el – căci atunci n-ai fi primit-o pe aceastăfemeie.
— A intrat de un sfert de ceas doar, şi nu puteam bănui căare săvină
la mine chiar în astă-seară.
— Aşadar, măiubeşti puţ in, marchiză?
— Nu despre asta e vorba, domnule, ci de primejdiile care te ameninţ ă;
ce treburi te pun pe drumuri?
— Vreau să-mi smulg astă-searăprietenii din închisoarea palatului.
— Şi cum anume?
— Cumpărându-l, seducându-l pe guvernator.
— E unul dintre prietenii mei; pot săte ajut, fărăsă-ţ i dăunez?
— Oh, marchiză, mi-ai aduce cel mai mare serviciu; dar cum săfacem
ca sănu-ţ i întinezi numele? Căci niciodatăviaţ a mea, puterea mea,
libertatea mea nu vor fi de ajuns ca săte răsplătesc dacăo lacrimăîţ i va
cădea din ochi, dacăo mâhnire îţ i va întuneca fruntea.
— Monseniore, nu-mi mai spune astfel de cuvinte care măameţ esc;
sunt vinovatăde-a fi voit săte ajut, fărăsăfi ţ inut seama de însemnătatea
pasului meu. Te iubesc, într-adevăr, ca o prietenăbunăşi, ca prietenă, îţ i
sunt recunoscătoare pentru bunăvoinţ a pe care mi-ai arătat-o; dar vai!... vai!
nicicând n-ai săgăseşti în mine o amantă.
— Marchiză! rosti Fouquet cu o voce înăbuşită. De ce?
— Fiindcăeşti iubit prea mult – răspunse în şoaptătânăra femeie –
fiindcăeşti iubit de prea multălume... fiindcăstrălucirea gloriei şi a averii
îmi răneşte privirea, în timp ce sumbra durere mi-o atrage; fiindcă, în sfârşit,
eu care te-am respins în momentele celei mai fastuoase măreţ ii, eu care abia
dacăte-am privit atunci când te aflai în culmea splendoarei, am venit, ca o
femeie rătăcită, sămăarunc, pentru a spune astfel, în braţ ele dumitale când
am văzut căo nenorocire plutea deasupra capului dumitale... Acum cred că
înţ elegi, monseniore... Fii iarăşi fericit, pentru ca şi eu săfiu iarăşi cu inima
şi gândurile curate; nefericirea dumitale m-ar pierde.
— Oh, doamnă– zise Fouquet cu o tulburare pe care n-o mai încercase
niciodatăpânăatunci – chiar de va trebui săcad pe cea din următreaptăa
mizeriei omeneşti, tot voi aştepta de pe buzele dumitale acest cuvânt pe care
nu vrei astăzi sămi-l dai, şi atunci, doamnă, te vei ridica foarte sus în
nobilul dumitale egoism; atunci vei crede căaduci mângâiere celui mai
nefericit dintre oameni, însăvei spune "te iubesc" celui mai ilustru, celui mai
plin de bucurie, celui mai triumfător dintre fericiţ ii pământului!
Se afla încăla picioarele sale, sărutându-i mâinile, când Pellisson dădu
buzna peste ei, strigând cu un aer înspăimântat:
— Monseniore! Doamnă! Iertare, doamnă, vărog sămăiertaţ i...
Monseniore, a trecut o jumătate de orăde când sunteţ i aici... Oh, nu mă
priviţi amândoi atât de mustrători... Doamnă, vărog, cine este doamna care
a ieşit de la dumneavoastrăcând a intrat monseniorul?
— Doamna Vanel – răspunse Fouquet.
— Aşa! exclamăPellisson. Eram sigur!
— Ei bine, ce e?
— Ei bine, s-a urcat, foarte palidă, în trăsura sa.
— Treaba ei! zise Fouquet.
— Da, dar văintereseazăpoate săştiţ i ce i-a spus vizitiului.
— Ce i-a spus, Dumnezeule? strigămarchiza.
— "La domnul Colbert!" rosti Pellisson cu glas înăbuşit.
— Dumnezeule mare! Pleacă! Pleacă, monseniore! făcu marchiza
împingându-l pe Fouquet spre uşa salonului, în timp ce Pellisson îl trăgea de
mână.
— Ei, dar ce sunt eu, un copil pe care-l faceţ i săse sperie de o umbră?
se împotrivea ministrul.
— Eşti un uriaş– răspunse marchiza – pe care o viperăcautăsă-l
muşte de călcai.
Pellisson îl târî mai departe pânăla trăsură.
— La palat, în goană! strigăPellisson către vizitiu.
Caii pornirăca fulgerul; nimic nu-i opri, nici o clipă, din alergătura lor.
Doar când ajunserăla arcada de la Saint-Jean şi voiau săintre în Piaţ a
Grevei, un lung şir de călăreţ i, închizând trecerea îngustă, opri trăsura
intendentului superior. Cu neputinţ ăde străpuns aceastăbarieră; au trebuit
săaştepte pânăcând arcaşii de pazăcălări, căci ei erau, se scurserăla deal,
escortând o căruţ ămare ce se îndrepta în trapul cailor spre piaţ a Baudoyer.
Fouquet şi Pellisson nu luarăîn seamăaceastăîntâmplare decât pentru
a deplânge clipele de întârziere pe care le pierduserăaici. Intrarăla
temnicerul palatului dupăcinci minute.
Ofiţerul se plimba prin curtea din faţ ă. La numele lui Fouquet, rostit la
urechea lui de Pellisson, guvernatorul se apropie în grabăde trăsurăşi, cu
pălăria în mână, făcu mai multe plecăciuni.
— Ce cinste pentru mine, monseniore! zise el.
— Un cuvânt, domnule guvernator. Vrei să-ţ i dai osteneala de a te urca
în trăsură?
Ofiţerul se urcăîn trăsura grea şi se aşezăîn faţ a lui Fouquet.
— Domnule – zise ministrul – vreau să-ţ i cer un serviciu.
— Spuneţ i, monseniore.
— Un serviciu compromiţ ător pentru dumneata, domnule, dar care îţ i
asigurăpentru totdeauna ocrotirea şi prietenia mea.
— Chiar de va trebui sămăarunc în foc pentru domnia voastră,
monseniore, o voi face fărăşovăială!
— Mulţ umesc – zise Fouquet. Ceea ce-ţ i cer eu e mult mai simplu.
— Atunci s-a făcut, monseniore; despre ce este vorba?
— Sămăconduci în camerele domnilor Lyodot şi d'Eymeris.
— Monseniorul vrea să-mi spunăpentru ce?
— Îţ i voi spune în prezenţ a lor, domnule, şi în acelaşi timp îţ i voi arăta
toate mijloacele prin care s-ar putea acoperi aceastăevadare.
— Evadare? Dar monseniorul n-a aflat încă?
— Ce săaflu?
— Cădomnii Lyodot şi d'Eymeris nu mai sunt aici.
— De când? strigăFouquet, tremurând de ciudă.
— De un sfert de ceas.
— Şi unde sunt?
— În turnul de la Vincennes.
— Cine i-a scos de aici?
— Un ordin al regelui.
— Nenorocire! mugi Fouquet, lovindu-şi fruntea cu palma. Nenorocire!
Şi, fărăa-i mai spune un singur cuvânt guvernatorului, se lăsăpe
perna trăsurii, cu deznădejdea în suflet, cu moartea zugrăvităpe faţ ă.
— Ei bine? întrebăPellisson cu nelinişte.
— Ei bine, prietenii noştri sunt pierduţ i! Colbert i-a trimis în turnul de
la Vincennes. Ei erau cei care ne-au tăiat calea la arcada de la Saint-Jean.
Pellisson, ca lovit de trăsnet, nu mai scoase o vorbă. Cu o mustrare,
şi-ar fi ucis stăpânul.
— Unde doreşte monseniorul sămeargă? întrebăvaletul.
— La mine, la Paris. Dumneata, Pellisson, întoarce-te la Saint-Mandé şi
într-un ceas sămi-l aduci pe abatele Fouquet. Repede!

LX
PLAN DE BĂTAIE

Noaptea era înaintatăcând abatele Fouquet, însoţ it de Gourville, ajunse

la fratele său. Aceşti trei bărbaţ i, palizi de grija celor ce aveau săse
întâmple, arătau mai puţ in ca trei puternici ai zilei, ci păreau mai degrabă
trei conspiratori uniţ i de acelaşi gând al violenţ ei.
Fouquet se plimbăîndelung prin încăpere, cu privirea înfiptăîn podea,
cu mâinile strânse una într-alta. În sfârşit, luându-şi inima în dinţ i, rosti, cu
un suspin adânc:
— Abate, mi-ai vorbit chiar astăzi despre anumiţ i oameni pe care-i
întreţ ii!
— Da, domnule – răspunse abatele.
— La drept vorbind, cine sunt aceşti oameni?
Abatele şovăi.
— Haide, fărăteamă, căci nu ameninţ ; dar fărălăudăroşenii, căci nu-mi
arde de glumă.
— Fiindcă-mi ceri să-ţ i spun adevărul, domnule, iată-l: am o sută
douăzeci de prieteni sau tovarăşi de plăceri, care sunt legaţ i de mine ca
funia de spânzurat.
— Şi te poţ i bizui pe ei?
— Oricând şi oriunde.
— Şi n-ai săte compromiţ i, dumneata personal?
— Numele meu nici nu va fi dat în vileag.
— Şi sunt oameni hotărâţ i?
— Ar da foc la jumătate din Paris, dacăle-aşfăgădui căei nu vor fi
atinşi de flăcări.
— Lucrul pe care ţ i-l cer, abate – vorbi Fouquet, ştergându-şi sudoarea
ce i se scurgea pe faţ ă– e săasmuţ i aceşti o sutădouăzeci de oameni ai
dumitale asupra celor pe care ţ i-i voi arăta eu, într-un anumit moment... E
cu putinţ ă?
 — Nu e pentru prima datăcând li se întâmplăsăfacăun asemenea
lucru, domnule.
— Bine; dar aceşti bandiţ i vor îndrăzni săatace... o forţ ăînarmată?
— Asta le e deprinderea.
— Atunci, adună-ţ i aceşti o sutădouăzeci de oameni, abate.
— Bine. Unde?
— Pe drumul spre Vincennes, mâine, la douăceasuri precis.
— Ca să-i răpeascăpe Lyodot şi d'Eymeris?... Vor fi împuşcături?
— Multe. Te temi?
— Nu pentru mine, pentru dumneata.
— Oamenii aceia îşi vor da seama ce fac?
— Sunt prea deştepţ i ca săn-o bănuiască. Iar un ministru care pune la
cale o răscoalăîmpotriva regelui... se expune.
— Ce-ţ i pasă, dacăplătesc?... De altminteri, de voi cădea eu, vei cădea
împreunăcu mine.
— Atunci ar fi mai prudent, domnule, sănu ne mişcăm, să-i lăsăm
regelui aceastămicăsatisfacţ ie.
— Gândeşte-te bine însă, abate, căLyodot şi d'Eymeris la Vincennes
sunt preludiul unei ruini pentru casa mea. Ţi-o repet, eu arestat, te vor
întemniţ a; eu întemniţ at, te vor surghiuni.
— Domnule, sunt la ordinele dumitale. Ce-mi porunceşti săfac?
— Aceea ce-am spus: vreau ca mâine cei doi financiari, pe care vor să-i
răpună, când sunt atâţ ia nemernici de care nu se atinge nimeni, săfie
smulşi din ghearele duşmanilor mei. Ia-ţ i toate măsurile de trebuinţ ă. Se
poate?
— Se poate.
— Arată-mi planul dumitale.
— E cât se poate de simplu. Garda obişnuităde execuţ ii este de
doisprezece arcaşi.
— Mâine vor fi o sută.
— Măaştept la asta; săpunem chiar mai mult, douăsute.
— În timp ce dumneata n-ai decât o sutădouăzeci de oameni!
— Iartă-mă. Într-o mulţ ime formatădin o sutăde mii de curioşi, se
găsesc totdeauna zece mii de bandiţ i sau hoţ i de buzunare, atât doar că
n-au cutezanţ a săia o hotărâre.
— Ei bine?
— Mâine, în Piaţ a Grevei, pe care o aleg ca teren de luptă, vor fi zece mii
de auxiliari la cei o sutădouăzeci de oameni ai mei. Atacul început de
aceştia va fi încheiat de ceilalţ i.
— Bine, dar ce se va întâmpla cu prizonierii în Piaţ a Grevei?
— Iată: vor fi băgaţ i într-o casăoarecare din piaţ ă; acolo se va da
asaltul ca săfie răpiţ i... Sau, poftim, altăidee, mai bunăîncă: multe case de
acolo au douăintrări, una prin piaţ ă, cealaltăprin strada Mortellerie, prin
strada Vannerie, sau prin strada Tixeranderie. Prizonierii, intraţ i prin una,
vor ieşi prin cealaltă.
— Vreau însăceva mai precis.
— Caut.
— Şi eu – strigăFouquet – am găsit! Ascultăce mi-a venit în minte în
clipa asta.
— Ascult.
Fouquet îi făcu un semn lui Gourville, care păru căînţ elege.
— Unul din prietenii mei îmi împrumutăadesea cheile unei case pe care
el a închiriat-o în strada Baudoyer şi ale cărei grădini întinse dau în dosul
unei anumite case din Piaţ a Grevei.
— Iatăceea ce ne trebuie – spuse abatele. Care e casa?
 — O cârciumătotdeauna plinăde lume, pe a cărei firmăe zugrăvit
chipul Maicii Domnului.
— O cunosc – zise abatele.
— Aceastăcârciumăare ferestrele spre piaţ ăşi o ieşire care dăîntr-o
curte ce trebuie săcomunice cu grădinile prietenului meu printr-o portiţ ăde
trecere.
— Bun!
— Intraţ i prin cârciumă, aduceţ i-i acolo şi pe prizonieri, apoi apăraţ i
uşa pânăcând vor reuşi săfugăprin grădina din piaţ a Baudoyer.
— Într-adevăr, domnule, ai putea săfii un general minunat, ca domnul
de Condé.
— M-ai înţ eles?
— Pe deplin.
— Cât îţ i trebuie ca să-i înfierbânţ i pe bandiţ ii dumitale cu vin şi să-i
ungi cu aur?
— O, domnule, ce cuvinte! O, domnule, dacăte-ar auzi! Unii dintre ei
sunt foarte supărăcioşi.
— Vreau săspun cătrebuie să-i faci sa nu mai deosebeascăcerul de
pământ, căci mâine măvoi lupta cu regele, şi eu, când lupt, vreau săînving,
pricepi?
— S-a făcut... Mai da-mi şi alte idei, domnule.
— Te las pe dumneata săte gândeşti mai departe.
— Atunci, dă-mi punga.
— Gourville, numără-i abatelui o sutăde mii de livre.
— Bun... şi nu vom cruţ a nimic, nu-i aşa?
— Nimic.
— Săfie într-un ceas bun!
— Monseniore – interveni Gourville – dacăse va afla ceva, ne vom pierde
capetele.
— Eh, Gourville, îmi faci milă, dragul meu – răspunse Fouquet roşu de
mânie. Vorbeşte pentru dumneata şi nu te gândi la mine. Capul meu nu se
clatinăaşa de uşor pe umeri. Haide, abate, ne-am înţ eles?
— Ne-am înţ eles.
— Mâine, la ceasurile două?
— La amiază.. Întrucât trebuiesc pregătiţ i în chip temeinic cei ce ne vor
fi de folos.
— Aşa-i. Nu cruţ a vinul cârciumarului.
— Nu-i voi cruţ a nici vinul, nici casa – adăugăabatele, rânjind. Am
planul meu, ţ i-am spus; lasă-măsăîncep treaba şi vei vedea!
— Unde vei putea fi găsit?
— Pretutindeni şi nicăieri.
— Şi eu cum voi avea veşti?
— Printr-un curier al cărui cal se va găsi chiar în grădina prietenului
dumitale. Dar care e numele acestui prieten?
Fouquet se uitădin nou la Gourville. Acesta îl scoase din încurcătură
pe stăpân, schimbând vorba:
— Îl însoţ esc pe domnul abate pentru alte pricini; casa însăeste uşor de
recunoscut: chipul Maicii Domnului în faţ ă, o grădină, singura din cartier, în
spate.
— Bun, bun. Măduc să-mi pregătesc soldaţ ii.
— Însoţ eşte-l, Gourville – zise Fouquet – şi numără-i banii... O clipă,
abate... o clipă, Gourville... Ce caracter i se va da acestei răpiri?
— Unul foarte firesc, domnule... Răscoală.
— Răscoalăîn legăturăcu ce? Căci, hm! dacăvreodatăpoporul
Parisului e gata săridice osanale regelui, apoi o face îndeosebi atunci când
regele îi spânzurăpe financiari.
— Voi potrivi eu lucrurile... – zise abatele.
— Da, numai căo săle potriveşti rău şi o săiasătotul la iveală!
— Nu, nu... Mai am şi altăidee.
— Spune.
— Oamenii mei vor striga: "Colbert! TrăiascăColbert!" şi se vor arunca
asupra prizonierilor ca pentru a-i sfâşia în bucăţ i şi a-i smulge de la
spânzurătoare, ca fiind o- pedeapsăprea blândăpentru ei!
— Ah, iatăo idee straşnică, într-adevăr! zise Gourville. Drace, domnule
abate, dar multe îţi mai trec prin cap!
— Domnule, e meritul familiei – răspunse cu mândrie abatele.
— Păcătosul! murmurăFouquet. Apoi adăugăcu glas tare: Ideea e
bună. Făaşa, şi fereşte-te de vărsare de sânge.
Gourville şi abatele plecarăîmpreună, foarte preocupaţ i.
Intendentul superior se întinse pe perne săse culce, pe jumătate
gândindu-se la planurile sinistre de a doua zi, pe jumătate mângâind visul
său de dragoste.

LXI
CRÂŞMA "LA ICOANA MAICII DOMNULUI"

La douăceasuri, a doua zi, cincizeci de mii de curioşi erau strânşi în

Piaţ a Grevei, în jurul celor douăspânzurători ridicate acolo, între cheiul
Grevei şi cheiul Pelletier, una lângăalta, cu spatele spre parapetul râului.
Încăde dimineaţ ă, toţi pristavii bunului oraşParis străbătuseră
cartierele cetăţ ii, mai ales halele şi mahalalele, vestind cu glasurile lor aspre
ţi neobosite marea dreptate făcutăde rege prin pedepsirea a doi demnitari
care au sfeterisit banii statului, a doi hoţ i care înfometau poporul. Şi acest
popor, ale cărui interese erau apărate cu atâta căldură, pentru a nu se arăta
lipsit de respect faţ ăde regele său, lăsăbaltădughenele, tarabele, atelierele,
alergând să-şi dovedeascăbruma de recunoştinţ ăfaţ ăde Ludovic al XIV-lea,
aşa cum ar fi făcut nişte invitaţ i ce s-ar teme sănu parănepoliticoşi dacănu
s-ar duce săia parte la sindrofia celui care i-a chemat ca săpetreacă.
Dupăcuprinsul decretului de osândă, pe care pristavii îl citeau cu glas
tare, dar cât se poate de prost, doi mânuitori ai avutului public, lacomi de
bani, jefuitori ai vistieriei regale, dositori şi măsluitori de acte, aveau să
îndure pedeapsa capitalăîn Piaţ a Grevei, "cu numele lor scrise deasupra
capului fiecăruia", glăsuia decretul. Deocamdatăînsă, decretul nu pomenea
aceste nume.
Curiozitatea parizienilor nu mai cunoştea margini şi, dupăcum am
spus, o mare mulţ ime aştepta cu o nepotolitănerăbdare ceasul hărăzit
pentru execuţ ie. Se răspândise zvonul căarestaţ ii, închişi în turnul de la
Vincennes, urmau săfie aduşi cât de curând din temniţ a de acolo în Piaţ a
Grevei. De aceea, cartierul şi strada Saint-Antoine erau ticsite de lume, căci
poporul Parisului, în aceste zile de mare execuţ ie, se împărţ ea în două
categorii: cei care voiau să-i vadăpe condamnaţ i trecând, şi aceştia erau cei
cu inimi mai milostive şi mai slabe, dar având totuşi o filozofie a lor care-i
făcea săfie curioşi, şi cei ce voiau să-i vadăpe osândiţ i dându-şi ultima
suflare, iar aceştia erau cei însetaţ i de emoţ ii tari.
În ziua aceea, domnul d'Artagnan, dupăce primi ultimele ordine din
partea regelui şi-şi luărămas bun de la prietenii lui, al căror număr se
reducea deocamdatăla Planchet, îşi întocmi planul de lucru al zilei, aşa cum
e nevoit săfacăorice om cu prea multe treburi pe cap, ale cărui clipe sunt
numărate toate, astfel cănu-şi poate îngădui săpiardănici una fărăfolos.
"Plecarea e hotărâtă– îşi spuse el – în zorii zilei, la trei ceasuri de
dimineaţ ă; mai am, aşadar, cincisprezece ceasuri pânăatunci. Săpunem
şase ceasuri pentru somn, care îmi este absolut necesar, deci şase; un ceas
pentru masă, şapte; un ceas ca să-i fac o vizitălui Athos, opt; doua ceasuri
pentru lucruri neprevăzute – în total zece. Mai rămân, prin urmare, cinci
ceasuri. Un ceas ca săîncasez, sau mai bine zis ca săvăd cum domnul
Fouquet refuzăsă-mi dea banii; un altul pentru a măduce săiau aceşti bani
de la domnul Colbert, primind totodatăîntrebările şi strâmbăturile lui; un
ceas pentru a-mi pregăti armele, îmbrăcămintea şi pentru a-mi unge
cizmele. Îmi mai rămân douăceasuri. La dracu! Sunt destul de bogat!"
Spunând acestea, d'Artagnan simţ i o bucurie ciudată, o bucurie ca în
vremea tinereţ ii, o mireasmădin anii aceia frumoşi şi fericiţ i de altădată
cuprinzându-i fiinţ a şi îmbătându-l.
În răstimpul acestor douăceasuri – îşi mai spuse muşchetarul – măvoi
duce săîncasez sfertul din chiria ce mi se cuvine de la "Icoana Maicii
Domnului". Va fi ceva îmbucurător. Trei sute şaptezeci şi cinci de livre!
Drace, e uluitor! Dacăsăracul care n-are decât o livrăîn buzunarul lui ar
avea o livrăşi doisprezece gologani, ar spune căi-a pus Dumnezeu mâna în
cap; dar niciodatăo astfel de pomanănu se abate asupra săracului. Bogatul,
dimpotrivă, îşi sporeşte avutul cu banii de care nici nu se atinge... Iatătrei
sute şaptezeci şi cinci de livre care îmi cad din cer. Măvoi duce, aşadar, la
"Icoana Maicii Domnului" şi voi bea cu chiriaşul meu un pahar cu vin de
Spania, pe care tot el mi-l va oferi, se înţ elege.
Dar trebuie rânduială, domnule d'Artagnan, rânduială. Săfacem deci
socoteala timpului şi să-l împărţ im dupătreburi:
Art. 1. Athos.
Art. 2. La "Icoana Maicii Domnului".
Art. 3. Domnul Fouquet.
Art. 4. Domnul Colbert.
Art. 5. Masa.
Art. 6. Haine, cizme, cai, bocceaua de drum.
Art. 7. şi ultimul. Somnul.»
În lumina acestei împărţ iri a timpului, d'Artagnan se duse de-a dreptul
la contele de La Fère, căruia îi povesti, cu modestie şi naivitate, o parte din
fericitele întâmplări din ultima vreme.
Din ajun, Athos era neliniştit din pricina acestei vizite la rege; dar patru
vorbe furăde ajuns ca săînţ eleagătotul. Athos ghici căLudovic îl
însărcinase pe d'Artagnan cu o anumitămisiune importantă, dar nici nu
încercămăcar să-l facăsă-i destăinuie taina. Îl povăţ ui însăpe prietenul lui
să-şi fereascăpielea şi se oferi, pe ocolite, să-l însoţ ească, daca lucrul este
cu putinţ ă.
— Dar, dragăprietene – zise d'Artagnan – nu plec nicăieri.
— Cum aşa? Vii şi-ţ i iei rămas bun de la mine, şi nu pleci nicăieri?
— Oh, e adevărat, e adevărat! răspunse d'Artagnan, roşindu-se puţ in.
Măduc săcumpăr o proprietate.
— Asta-i altceva. Atunci îmi schimb vorba. În loc de: "Fereşte-ţ i pielea",
îţi voi spune: "Fereşte-ţ i punga!"
— Prietene, te voi înştiinţ a de cum voi pune ochiul pe vreo proprietate;
şi atunci vei avea bunăvoinţ a de a-mi face un serviciu, lămurindu-măcu
sfatul tău.
— Da, da – răspunse Athos, prea modest ca să-şi îngăduie adăugirea
unui zâmbet.
Raoul imităşi el aceastărezervăpărintească. D'Artagnan îşi dădu
seama căar fi prea misterios să-şi părăseascăprietenii sub un pretext
oarecare, fărăsăle spunămăcar încotro avea săplece.
— M-am gândit sămăduc către Le Mans – îi spuse el lui Athos. Crezi
căe un ţ inut bun?
— Minunat, dragul meu – răspunse contele, fărăsă-i mai explice căLe
Mans se afla în aceeaşi parte ca şi Touraine şi că, dacăar mai aştepta două
zile cel mult, ar putea face drumul în tovărăşia unui prieten.
Dar d'Artagnan, mai încurcat încădecât contele, adâncea cu fiecare
explicaţ ie nouăsmârcul în care se cufunda încetul cu încetul.
— Voi pleca mâine în zorii zilei – spuse în cele din urmă. Pânăatunci,
Raoul, vrei săvii cu mine ca să-mi ţ ii de urât?
— Da, domnule cavaler – răspunse tânărul – numai dacădomnul conte
nu are nici o treabăcu mine.
— Nu, Raoul. Astăzi voi fi primit de DOMNUL, fratele regelui, atâta tot.
Raoul îi ceru lui Grimaud să-i aducăspada, ceea ce acesta făcu
numaidecât.
— Atunci – zise d'Artagnan, întinzându-şi amândouăbraţ ele către Athos
– bun rămas, dragul meu prieten!
Athos îl îmbrăţ işăîndelung, şi muşchetarul, care se bizuia pe discreţ ia
lui, îi şopti la ureche:
— Afaceri de stat!
La care Athos nu răspunse decât printr-o strângere de mânăşi mai
plinăde înţ eles.
Dupăaceea se despărţ iră. Raoul îl apucăde braţpe vechiul său prieten,
care îl duse în strada Saint-Honoré.
— Te conduc la zeul Plutus – zise d'Artagnan către tânăr. Pregăteşte-te:
toatăziua, azi, vei vedea cum se adunăbani. O, m-am schimbat mult, zău
căda!
— Oh, oh, iatăce de lume pe stradă! se mirăRaoul.
— E vreo procesiune acolo? îl întrebăd'Artagnan pe un haihui.
— Domnule, e zi de spânzurătoare – răspunse trecătorul.
— Cum, spânzurătoare în Piaţ a Grevei? se mirăd'Artagnan.
— Da, domnule.
— Dracu să-l ia pe ticălosul care se lasăspânzurat în ziua când trebuie
sămăduc să-mi încasez chiria! strigăd'Artagnan. Raoul, ai mai văzut până
acum o execuţ ie prin spânzurătoare?
— Niciodată, domnule... Ferească-măsfântul!
— Iatăce înseamnătinereţ ea... Dacăai fi fost de gardăla tranşei, aşa
cum am fost eu, şi o iscoadă... Dar, iartă-mă, Raoul, am început săspun
palavre... Ai dreptate, e îngrozitor săvezi cum e spânzurat cineva... La ce
ceas va avea loc execuţ ia, domnule, dacănu te superi?
— Domnule – răspunse hoinarul cu mult respect, încântat căavea
prilejul săstea de vorbăcu doi oameni de spadă– se spune căpe la
ceasurile trei.
— O, nu e decât unu şi jumătate; săgrăbim pasul – vom ajunge tocmai
la vreme ca să-mi încasez cele trei sute şaptezeci şi cinci de livre şi apoi să
plecăm înainte de sosirea osânditului.
— A osândiţ ilor, domnule – adăugăorăşeanul – căci sunt doi.
— Domnule, îţ i mulţ umesc din toatăinima – zise d'Artagnan care, de
când îmbătrânise, devenise foarte politicos.
Şi trăgându-l de mânăpe Raoul, se îndreptăcu paşi repezi spre
cartierul Grevei.
Dacămuşchetarul n-ar fi fost deprins cu gloata, şi fărămarea lui
însuşire de a-şi face loc cu coatele, la care se adăuga o dibăcie puţ in comună
de a îmbrânci cu umerii, nici unul, nici altul dintre cei doi călători n-ar fi
ajuns la destinaţ ie. Mergeau de-a lungul cheiului, unde se pomeniserădupă
ce ieşiserădin strada Saint-Honoré, pe care porniserăîndatădupă
despărţ irea de Athos.
D'Artagnan păşea înainte: coatele, pumnii, umerii iui formau trei
şuvoaie de împunsături pe care ştia săle înfigăfărăgreşîn grămezile de
trupuri ce-i stăteau în cale, făcându-le săsarăla o parte şi săse despice în
douăca nişte bucăţ i de lemn. Adesea, ca săaibămai multăputere, folosea şi
mânerul de fier al săbiei. Îmboldea cu el coastele mai îndărătnice, îl răsucea
în dreapta şi în stânga, ca pe o pârghie sau ca pe o daltăşi despărţ ea, fără
săţ inăseamăde nimic, pe soţde soţ ie, pe unchi de nepot, pe frate de frate.
Şi toate acestea într-un chip atât de firesc şi cu un zâmbet atât de graţ ios,
încât ar fi trebuit săaibăcineva coaste de bronz ca sănu-i mulţ umească
atunci când pumnul său arăta ce poate, sau o inimăde diamant ca sănu
rămânăîncântat atunci când vedea surâsul acela luminos înflorind pe
buzele muşchetarului.
Raoul, urmându-şi prietenul, cruţ a femeile, care se uitau cu plăcere la
frumuseţ ea lui, înfrunta bărbaţ ii, care simţ eau puterea muşchilor săi, şi
amândoi tăiau, cu mişcări grele şi repezite, valul puţ in cam apăsător şi puţ in
cam înecăcios al mulţ imii.
Ajunserăastfel în dreptul celor douăspânzurători, şi Raoul îşi întoarse
ochii de la ele cu dezgust. Cât despre d'Artagnan, el nici nu le văzu măcar;
casa lui, cu streaşinădantelată, cu ferestrele pline de curioşi, îi atrăgea, îi
absorbea chiar întreaga atenţ ie de care era în stare. Zări apoi în piaţ ăşi în
jurul caselor de acolo un mare număr de muşchetari în permisie, care, unii
cu nevestele lor, alţ ii cu prieteni, aşteptau clipa când avea săînceapă
ceremonia. Ceea ce îl bucurăînsămai mult ca orice fu săvadăcum
crâşmarul, chiriaşul său, nu mai prididea cu treaba. Cei trei băieţ i de
prăvălie nu izbuteau să-i serveascăpe toţ i băutorii. Aceştia dădeau buzna în
crâşmă, se îngrămădeau prin odăi, umpluserăchiar curtea. D'Artagnan,
văzând aceastăînghesuială, îi spuse lui Raoul:
— Păcătosul, nu va avea nici o scuzăca sănu-mi plăteascăchiria.
Priveşte-i pe toţ i aceşti băutori, Raoul, s-ar zice căs-au pus pe petrecere, nu
glumă. Dar, la dracu, nici nu mai ai unde săcalci aici!
Totuşi, d'Artagnan izbuti să-l prindăpe jupân de un colţal şorţ ului,
făcându-l să-l recunoască.
— Ah, domnul cavaler! rosti cârciumarul pe jumătate năuc. Un minut,
te rog! Am aici o sutăde turbaţ i care vor să-mi dea gata pivniţ a.
— Pivniţ a, fie, dar nu şi sertarul de la tejghea.
— Oh, domnule, cei treizeci şi şapte de pistoli şi jumătate ai dumitale
sunt sus, în odaia mea, număraţ i şi puşi deoparte; dar acum se aflăacolo
treizeci de beţ ivi care sug doagele unui butoiaşde porto pe care l-am
desfundat azi-dimineaţ ăpentru ei... Lasă-măun minut, numai un minut.
— Fie, fie!
— Eu plec – îi spuse Raoul încet lui d'Artagnan – voioşia asta e
îngrozitoare.
— Domnule – răspunse cu asprime d'Artagnan – îmi vei face plăcerea să
rămâi aici. Soldatul e dator săse deprindăcu toate împrejurările vieţ ii. Când
eşti tânăr, ai în ochi anumite fibre pe care trebuie săştii săle întăreşti, şi nu
eşti cu adevărat generos şi bun decât atunci când ochiul ţ i s-a înăsprit, dar
inima ţ i-a rămas tot caldă. Şi apoi, dragul meu Raoul, vrei oare sămălaşi
singur aici? Ar fi rău din parte-ţ i. Uite, colo e curtea şi în curte un copac.
Vino la umbră; acolo vom respira mai în voie decât în aerul ăsta îmbâcsit de
duhoarea vinului..
Din colţ ul unde se aşezarăcei doi noi oaspeţ i de la "Icoana Maicii
Domnului", auzeau foarte desluşit freamătul din ce în ce mai mare al
mulţ imii din piaţ ă, şi totodatănu le scăpa nici un strigăt, nici un gest făcut
de băutorii îngrămădiţ i la mesele din crâşmăsau împrăştiaţ i prin odăi. Dacă
d'Artagnan ar fi vrut săse aşeze într-un loc de unde săpoatăvedea totul
bine, n-ar fi găsit altul mai bun. Copacul sub care se aşezaserăel şi cu
Raoul îi acoperea cu frunzişul lui des. Era un castan mic şi stufos, cu
ramurile plecate, care-şi răspundea umbra peste o masăatât de şubredă,
încât chefliii renunţ aserăsăse mai foloseascăde ea.
Am spus cădin acest colţd'Artagnan vedea totul. El urmărea,
într-adevăr, goana băieţ ilor de prăvălie, care se duceau şi veneau, sosirea
noilor băutori, primirea când prietenoasă, când duşmănoasăce li se făcea
unora care intrau de către alţ ii care şedeau la mese. Privea toate acestea ca
să-i treacătimpul, căci cei treizeci şi şapte de pistoli şi jumătate întârziau
să-i cadăîn palmă. Chiar Raoul îi aminti într-un târziu despre aceasta.
— Domnule – îi spuse el – nu-l zoreşti pe chiriaşul dumitale să-ţ i aducă
banii, şi peste puţ in au săsoseascăosândiţ ii. Va fi o înghesuialăaşa de
mare atunci, cănu vom mai putea pleca de aici.
— Ai dreptate – zise muşchetarul. Hei, măi, ascultă, săvie careva, la
dracu!
Dar strigămult şi bine, bătu în zadar cu pumnii în stinghiile mesei,
care căzurăpe jos sub loviturile lui, cănimeni nu veni.
D'Artagnan se pregătea săse ducăel însuşi să-l caute pe cârciumar şi
să-i cearăo ultimăexplicaţ ie, când poarta din curtea unde se afla împreună
cu Raoul, poartăce dădea în grădina din dos, se deschise, scârţ âind
înfiorător din balamalele ruginite, şi un om în costum de călăreţapăru din
acea grădină, cu spada în teacă, dar nu prinsăla cingătoare, străbătu
curtea, fărăsăînchidăpoarta în urma lui, şi, aruncând o privire piezişă
către d'Artagnan şi tovarăşul său, se îndreptăspre cârciumă, rotindu-şi în
toate părţ ile ochii lui ce păreau săstrăpungăziduri şi cugete.
— Iată– spuse d'Artagnan – chiriaşii mei trec dintr-o curte în alta... Ah,
ăsta trebuie săfie, fărăîndoială, încăunul care vrea săvadăexecuţ ia.
În acel moment, strigătele şi chiuiturile băutorilor din odăile de sus
conteniră. În asemenea împrejurări, tăcerea izbeşte urechile tot aşa de tare
ca şi chilomanul care şi-ar îndoi puterea. D'Artagnan voi săvadăcare era
pricina acestei tăceri subite. Şi văzu căomul acela în costum de călăreţ
intrase în sala cea mai mare a cârciumii şi le ţ inea o cuvântare băutorilor,
care îl ascultau cu multăluare-aminte. Aceastăcuvântare, d'Artagnan ar fi
auzit-o, dacăn-ar fi fost hărmălaia asurzitoare a răcnetelor ce acoperea cu
totul cuvintele vorbitorului Dar acesta sfârşi în curând şi toţ i oamenii care se
aflau în cârciumăieşirăunii dupăalţ ii, în grupuri mici, în aşa fel însăîncât
în cârciumănu mai rămaserădecât şase inşi; unul din aceştia şase, având
la brâu o spadă, îl trase deoparte pe cârciumar şi-i îndruga ceva, cu un aer
mai mult sau mai puţ in serios, în timp ce ceilalţ i prieteni ai lui aprindeau un
foc mare în vatră, lucru cu deosebire nelalocul lui pe o vreme atât de
frumoasă, când afarăera atât de cald.
— E ciudat – îi spuse d'Artagnan lui Raoul; însăeu cunosc mutrele
astea!
— Nu ţ i se pare – zise Raoul – cămiroase a fum aici?
— Mi se pare mai degrabăcămiroase a conspiraţ ie – răspunse
d'Artagnan.
Dar nu sfârşi, căpatru dintre oamenii aceia ieşirăîn curte şi, fărăa
lăsa săse vadăcăar avea gânduri ascunse, se postarăca străji la poarta ce
da în grădina învecinată, aruncând din timp în timp spre d'Artagnan nişte
priviri ascuţ ite ce spuneau multe.
— Ei drăcie! murmurăd'Artagnan încet către Raoul. Aici se întâmplă
ceva. Tu nu eşti curios, Raoul?
— Depinde, domnule cavaler.
 — Eu sunt curios ca o femeie bătrână. Vino puţ in mai încoa, săne
aruncăm ochii în piaţ ă. Fac rămăşag căceea ce vom vedea merităosteneala.
— Eu însă, domnule cavaler, nu vreau săfiu martorul nemişcat şi
nepăsător al morţ ii celor doi nenorociţ i.
— Dar ce, crezi căeu sunt un sălbatic? Ne vom retrage când va fi
timpul săne retragem. Haide, vino!
Se îndreptarădeci spre corpul casei şi acolo se aşezarăîn dreptul
ferestrei, care, lucru şi mai ciudat decât toate celelalte, nu fusese ocupatăde
nimeni. Cei doi băutori ce se mai aflau înăuntru, în loc săpriveascăpe
aceastăfereastră, aveau grijăde foc. Când îl văzurăintrând pe d'Artagnan
împreunăcu prietenul său, murmurarăamândoi deodată:
— Ah, ah! Întăriri!
D'Artagnan îi dădu un cot lui Raoul, sătacă.
— Da, vitejii mei, întăriri – zise el. La dracu, dar straşnic foc aţ i mai
făcut... Ce vreţ i săcoaceţ i acolo?
Cei doi oameni izbucnirăîntr-un hohot de râs plin de voioşie şi, în loc
de răspuns, mai aruncarăcâţ iva buşteni în foc. D'Artagnan nu-şi mai putea
lua ochii de la ei.
— Spuneţ i – întrebăunul din cei ce puneau lemne pe foc – aţ i fost
trimişi ca săne daţ i de veste căa sosit momentul, nu-i aşa?
— De bunăseamă– răspunse d'Artagnan, care voia săvadădespre ce
este vorba. Altfel, ce-am căuta aici?
— Dacă-i aşa, aşezaţ i-văla fereastră, rogu-vă, şi fiţ
i cu ochii în patru.
D'Artagnan zâmbi pe sub mustaţ ă, îi făcu un semn lui Raoul şi se aşeză
ascultător la fereastră.

LXII
TRĂIASCĂCOLBERT!

Piaţa Grevei oferea o privelişte de-a dreptul îngrozitoare în clipa aceea.

Marea de capete, întinsăca un covor, se lărgea pânădeparte, semănând cu
un lan înţ esat de spice dese şi unduitoare. Din când în când, un vuiet
necunoscut, un murmur îndepărtat făcea săse mişte acele capete şi din
miile de ochi săţ âşneascăscântei. Uneori se produceau mari vânzo-liri.
Îngrădirea de spice se clătina şi se prefăcea în valuri mai mişcătoare decât
cele ale oceanului, care se rostogoleau de la margini către mijloc şi părea să
se arunce ca nişte talazuri asupra şirului de arcaşi ce înconjurau
spânzurătorile. Atunci cozile halebardelor se plecau peste capetele sau peste
umerii cutezătorilor năvălitori; uneori, în locul cozilor de lemn se făceau
simţ ite vârfurile de fier şi atunci se căsca numaidecât un mare cerc gol în
jurul paznicilor, lucru ce se întâmpla spre nemulţ umirea celor de pe margini,
asupra cărora se răsfrângea apăsarea acestei îmbrâncituri bruşte ce-i
împingea către parapetele Senei.
De la înălţimea ferestrei sale, de unde se vedea toatăpiaţ a, d'Artagnan
observă, cu o tainicăplăcere, cămulţ i dintre muşchetarii sau paznicii care
erau ameninţ aţ i săfie înghiţ iţi de mulţime ştiau săse descurce cu ajutorul
pumnilor sau al mânerelor de spade. Băgăchiar de seamăcăei izbutiseră,
datorităalăturării corp lângăcorp, ce sporeşte puterea soldatului, săse
strângăîntr-un grup de aproape cincizeci de oameni şi că, în afarăde vreo
doisprezece rătăciţ i ce înotau încoace şi încolo prin mulţime, nucleul era
închegat şi gata sărăspundăla o comandă. Dar nu numai muşchetarii şi
gărzile atraserăatenţ ia lui d'Artagnan. În jurul spânzurătorilor, şi mai ales
înspre arcada Saint-Jean, se mişca un vârtej zgomotos, gălăgios şi tare
nerăbdător; câteva capete îndrăzneţ e, câteva chipuri hotărâte se zăreau ici şi
colo, amestecate în marea de capete potolite şi de chipuri nepăsătoare din
mulţ ime; se făceau semne, se dădeau coate. D'Artagnan recunoscu într-unui
din aceste grupuri, şi chiar în grupul cel mai însufleţ it, chipul cavalerului pe
care-l văzuse intrând pe poarta din fund a grădinii lui şi care le ţ inuse
chefliilor o cuvântare în cârciumă. Acest om forma acum echipe şi dădea
ordine.
— Ei drăcie! exclamăd'Artagnan. Dar nu m-am înşelat câtuşi de puţ in!
îl cunosc pe acest om. E Menneville. Ce dracu o fi făcând aici?
Un murmur surd, ce se înteţ ea treptat, îi curmăfirul gândurilor şi-i
întoarse privirea în altăparte. Acest murmur se stârnise la sosirea
osândiţ ilor. Un grup puternic de arcaşi mergea înainte şi apăru sub bolta
arcadei. Mulţ imea se porni săstrige şi săţ ipe. Aceste răgete formau un urlet
înfiorător ce umplea văzduhul.
D'Artagnan îl văzu pe Raoul pălind; îl bătu tare pe umăr. Cei ce aveau
grijăde foc, auzind urletul de afară, întoarserăfeţ ele şi întrebarăunde-au
ajuns lucrurile.
— Sosesc osândiţ ii – răspunse d'Artagnan.
— Bun! ziserăei, întărind focul din vatră.
D'Artagnan îi privi cu îngrijorare; era limpede căaceşti oameni ce
întreţ ineau un foc atât de mare, ce nu putea săfoloseascăla nimic, nu
aveau gânduri curate.
Osândiţ ii apărurăîn piaţ ă. Mergeau pe jos, cu călăul înaintea lor;
cincizeci de arcaşi păşeau în lanţ , la dreapta şi la stânga. Amândoi erau
îmbrăcaţ i în negru, palizi, dar hotărâţ i. Priveau cu nerăbdare pe deasupra
capetelor, înălţ ându-se în vârful picioarelor la fiecare pas. D'Artagnan
observăbine aceastămişcare a lor.
— Dracu să-i ia – zise el – se grăbesc săvadăspânzurătorile!
Raoul se retrase un pas, fărăa avea totuşi tăria săplece de la fereastră.
Spaima îşi are şi ea atracţ ia ei!
— La moarte! La moarte! strigau cincizeci de mii de glasuri.
— Da, la moarte! urlarăo sutăde furioşi, ca şi cum ar fi dat un răspuns
mulţ imii.
— În ştreang! În ştreang! răsunăîntreaga piaţ ă. Trăiascăregele!
— Poftim! făcu d'Artagnan. Şi eu care credeam cădomnul Colbert e
acela care-i spânzură.
În acel moment se iscăo învălmăşealăcare sili grupul cu osândiţ ii săse
opreascădin mers. Oamenii cu chipuri cutezătoare şi hotărâte, pe care-i
observase d'Artagnan mai înainte, împingând, îmbrâncind, dând năvală,
ajunserăpânăaproape de şirul paznicilor. Cortegiul se urni iarăşi din loc.
Deodată, cu strigăte de: "TrăiascăColbert!", oamenii aceştia – pe care
d'Artagnan nu-i pierdea nici o clipădin ochi – se năpustirăasupra escortei,
care încercăîn zadar săse apere. În spatele acestor oameni se afla
mulţ imea. Atunci, în mijlocul unui îngrozitor vacarm, se produse o
îngrozitoare învălmăşeală. De astădatănu mai erau strigăte de aşteptare
sau strigăte de bucurie, ci strigăte de durere. Într-adevăr, halebardele loveau
în toate părţ ile, spadele se învârteau, muschetele începurăsăslobozească
focuri. Se făcu o harababurăaşa de mare, căd'Artagnan nu mai putea să
deosebeascănimic. Apoi, acest talmeş-balmeşnesfârşit păru căe străbătut
de un singur gând, de o voinţ ănestrămutată.
Osândiţ ii fuseserăsmulşi din mâinile paznicilor şi erau târâţ i acum
spre casa cu firma "La Icoana Maicii Domnului". Cei care-i trăgeau într-acolo
strigau: "TrăiascăColbert!" Poporul şovăia, neştiind dacătrebuie săse
repeadăasupra arcaşilor sau asupra răpitorilor. Ceea ce ţ inea în loc poporul
era faptul căaceia care strigau: "TrăiascăColbert!" începuserăsăstrige în
acelaşi timp: "Jos ştreangurile! Jos spânzurătorile! La foc! La foc! Săfie arşi
de vii jefuitorii poporului!"
Aceste strigăte pornite din mulţ ime însufleţirăîntreaga piaţ ă. Norodul
venise săvadăo execuţ ie, şi iatăcăi se dădea prilejul săfacăel însuşi una.
De aceea, trecu numaidecât de partea răpitorilor, împotriva arcaşilor,
strigând laolaltăcu cei puţ ini, care deveniserăacum, datoritălui, cei mulţ i şi
de neînvins.
— Da, da! La foc cu hoţ ii! TrăiascăColbert!
— La dracu! rosti d'Artagnan. Mi se pare căgluma se îngroaşă.
Unul din oamenii care îngrijeau de foc se apropie de fereastrăcu un
lemn aprins în mână.
— Aha, aha! făcu el. A început săse înfierbânte! Apoi, întorcându-se
către tovarăşul său: S-a dat semnalul! adăugăel.
Şi, fărăsămai stea pe gânduri, atinse cu vârful jerăgaiei lemnăria de pe
perete.
Crâşma "La Icoana Maicii Domnului" nu era o casăprea nouă; de aceea
nu se lăsărugatăprea mult ca săia foc. Într-o secundă, scândurile începură
săpârâie şi flăcările săse urce în vâlvătăi. Un urlet de afarărăspunse
ţipetelor pe care le scoteau cei dinăuntru.
D'Artagnan, care n-apucase săprindăde veste ce se întâmplă, din
pricinăcăse uita mereu în piaţ ă, simţ i deodatăcă-l îneacăfumul şi că-l
pârpălesc flăcările.
— Hei! răcni el, întorcându-se. Ce-i cu focul ăsta aici? Aţ i înnebunit sau
aţi turbat, jupânilor?
Cei doi oameni îl privirăca trăsniţ i.
— Ei, ce! i-o întoarserăei lui d'Artagnan. Dar n-a fost asta învoiala?
— Învoialăca să-mi daţ i foc casei? zbierăd'Artagnan, smulgând lemnul
aprins din mâna incendiatorului şi apropiindu-i-l de obraz.
Cel de al doilea voi să-i sarăîn ajutor tovarăşului său, dar Raoul îl
înşfăcăde brâu, îl ridicăîn sus şi-l aruncăpe fereastră, în timp ce
d'Artagnan îl goni pe celălalt pe scară.
Raoul, făcându-se liber cel dintâi, desprinse căptuşeala de lemn de pe
perete şi-o împrăştie fumegândăprin odaie. Dintr-o aruncăturăde ochi,
d'Artagnan văzu căprimejdia pârjolului trecuse, şi alergărepede la fereastră.
În piaţă, învălmăşeala era de nedescris. Toţ i strigau de-a valma:
— La foc! La moarte! La ştreang! Pe rug! TrăiascăColbert! Trăiască
regele!
Ceata care-i smulsese pe osândiţ i din mâinile arcaşilor se apropiase de
casă, ce părea ţ inta spre care-i târau ei. Menneville se afla în fruntea
grupului, strigând mai tare decât toţ i ceilalţi:
— La foc! La foc cu ei! TrăiascăColbert!
D'Artagnan începu săînţ eleagă. Voiau să-i ardăpe osândiţ i şi casa lui
fusese aleasădrept cuptor.
— Opriţ i-vă! strigăel cu spada în mânăşi cu un picior înfipt în tocul
ferestrei. Menneville, ce-aveţ i de gând?
— Domnule d'Artagnan – răspunse el – lăsaţ i-ne sătrecem! Lăsaţ i-ne să
trecem!
— La foc! La foc cu hoţ ii! TrăiascăColbert! vuia mulţ imea.
Aceste strigăte îi scoaserădin fire pe d'Artagnan.
— La dracu! zise el. Dar e o mişelie să-i ardeţ i pe aceşti ticăloşi, care nu
au fost osândiţ i decât săfie traşi în laţ !
Între timp, în faţ a uşii, mulţ imea de curioşi, înghesuitălângăzidul
casei, se îngroşase şi mai mult, stăvilind trecerea. Menneville şi oamenii lui,
care-i trăgeau pe osândiţ i, nu se mai aflau decât la zece paşi de uşă.
Menneville făcu o ultimăsforţ are.
 — La o parte! La o parte! strigăel cu pistolul în mână.
— Să-i ardem! Să-i ardem! repeta mulţ imea. "Icoana Maicii Domnului" a
luat foc! Să-i ardem ţi pe hoţ i! Să-i aruncăm în spuza "Icoanei Maicii
Domnului"!
De astădatănu mai încăpea îndoială: casa lui d'Artagnan era aceea
căreia îi puseserăgând rău. D'Artagnan îşi aminti atunci de o veche chemare
pe care-o arunca totdeauna cu folos în momentele grele:
— Dupămine, muşchetari! răcni el cu un glas de ciclop, cu unul din
acele răcnete ce întrec bubuiturile tunului, urletul mării, vuietul furtunii.
Dupămine, muşchetari!...
Şi, sprijinindu-se cu braţ ul de marginea cerdacului, sări în mijlocul
mulţ imii, care începu săfugăde lângăaceastăcasăde unde ploua cu
oameni.
Raoul sări şi el, îndatădupăprietenul său. Amândoi aveau spadele în
mână. Tot ce era muşchetar în piaţ ă, auzind chemarea aceasta, se întoarse
spre partea de unde venea strigătul şi-l recunoscu pe d'Artagnan.
— La căpitan! La căpitan! strigarătoţ i la rândul lor.
Şi mulţ imea se desfăcu în douăînaintea lor, ca înaintea prorei unei
corăbii. În acel moment, d'Artagnan şi Menneville se pomenirăfaţ ăîn faţă.
— La o parte! La o parte! strigăMenneville, văzând cănu mai avea
decât un pas pânăsăajungăia uşă.
— Nimeni nu trece! răspunse d'Artagnan.
— Atunci, iată! făcu Menneville dând să-şi descarce pistolul, glonţdupă
glonţ .
Dar mai înainte ca rotiţ a cocoşului săse învârtească, d'Artagnan îi
ridicăceluilalt braţ ul în sus cu minerul spadei şi-i străpunse trupul cu lama
ascuţ ită.
— Ţi-am spus săstai liniştit – îi spuse el lui Menneville, care se
rostogoli la picioarele lui.
— La o parte! La o parte! urlau tovarăşii lui Menneville, care se
speriaserăla început, dar îşi veniserărepede în fire văzând căn-au de-a face
decât cu doi oameni.
Dar aceşti doi oameni erau doi giganţ i cu o sutăde braţ e; spadele se
învârteau în mâinile lor ca sabia de foc a arhanghelului. Găureau cu vârful,
păleau de la dreapta la stânga, despicau de sus în jos. Fiecare lovitură
dobora un om.
— Pentru rege! striga d'Artagnan la fiecare om pe care-l lovea, adicăla
fiecare om care cădea la pământ.
— Pentru rege! îi ţ inea hangul Raoul.
Acest strigăt deveni cuvântul de ordine al muşchetarilor, care, conduşi
de el, se strânserăîn jurul lui d'Artagnan.
Între timp, arcaşii se dezmeticirădin groaza prin care trecuseră, îi
asaltarăpe răpitori pe la spate şi, înşiraţ i la rând ca nişte mori, izgoneau şi
doborau tot ce le ieşea în cale. Mulţ imea, văzând lucirea spadelor şi stropii
de sânge zburând prin văzduh, o rupse la fugă, călcându-le în picioare. În
cele din urmăse auzirăstrigăte de îndurare şi deznădejde: erau văicărelile
învinşilor.
Cei doi osândiţ i căzurădin nou în mâinile arcaşilor. D'Artagnan se
apropie de ei şi, văzându-i palizi şi îngroziţ i, le spuse:
— Liniştiţ i-vă, oameni buni, nu veţ i îndura chinurile focului în care
voiau săvăarunce aceşti ticăloşi. Regele v-a osândit la spânzurătoare. Nu
veţ i fi decât spânzuraţ i. Gata, săfie spânzuraţ i, şi cu asta basta!
Cârciuma "La Icoana Maicii Domnului" rămăsese goală. Focul fusese
stins cu douăbutoaie de vin, în lipsăde apă. Conjuraţ ii fugiserăprin fundul
grădinii. Arcaşii îi târau pe osândiţ i la picioarele spânzurătorilor.
 Treaba nu mai ţ inu mult dupăaceea. Călăul, grăbindu-se sătermine
mai repede şi trecând peste toate regulile artei sale, îi trimise pe cei doi
nenorociţ i pe lumea cealaltăîntr-un minut.
Toatălumea însăse îngrămădea acum în jurul lui d'Artagnan; toţ i îl
lăudau, toţ i îl linguşeau. El îşi şterse fruntea năpădităde sudoare, îşi şterse
şi spada plinăde sânge, apoi înălţ ădin umeri când îl văzu pe Menneville
zbătându-se la picioarele lui în cele din urmăzvârcoliri ale morţ ii. Şi în timp
ce Raoul îşi întoarse ochii încărcaţ i de milă, d'Artagnan le arătă
muşchetarilor cele douăspânzurători în care se legănau tristele lor roade.
— Sărmanii de ei! zise el. Sper c-au murit binecuvântându-mă, căci
i-am scăpat de la chinuri mult mai mari.
Aceste cuvinte furăauzite şi de Menneville în clipa în care el însuşi îşi
dădea ultima suflare. Un zâmbet amar şi batjocoritor îi fluturăla colţ ul
buzelor. Vru săspunăceva, dar sforţ area făcutăsfârşi prin a-i încheia viaţ a.
Muri.
— Oh, toate acestea-s îngrozitoare – murmurăRaoul. Săplecăm,
domnule cavaler.
— Nu eşti rănit? îl întrebăd'Artagnan.
— Nu, mulţ umesc.
— Ei bravo, eşti un adevărat viteaz, la dracu! Ai capul tatălui tău şi
braţ ul lui Porthos. Ah, dacăar fi fost aici Porthos, ar fi avut ce săvadă! Apoi,
ca şi cum atunci şi-ar fi adus aminte: Dar unde dracu poate săfie acest
vrednic Porthos?
— Haide, cavalere, sămergem – stărui Raoul.
— Un singur minut, prietene, să-mi iau cei treizeci şi şapte de pistoli şi
jumătate, şi sunt al tău. Casa asta are vad bun – adăugăd'Artagnan,
intrând din nou la "Icoana Maicii Domnului" – dar, hotărât lucru, chiar de-ar
aduce mai puţ in, aşfi mai bucuros s-o ştiu în alt cartier.

LXIII
ÎN CE CHIP DIAMANTUL DOMNULUI D'EYMERIS TRECU ÎN MÂINILE
LUI D'ARTAGNAN

În timp ce în Piaţ a Grevei se petrecea aceastăscenăplinăde zarvăşi de

sânge, mai mulţ i oameni îngrămădiţ i în dosul porţii ce dădea în grădina
învecinatăîşi vârârăspadele în teacă, îl ajutarăpe unul din ei săîncalece pe
calul ce aştepta în grădinăcu şaua pusă, apoi, ca un stol de păsări speriate,
se împrăştiarăîn toate părţ ile, unii sărind peste ziduri, alţ ii dând buzna pe
porţi, mişcându-se cu iuţ eala pe care o dănumai spaima.
Cel care încălecăpe cal, îmboldindu-l cu pintenii atât de tare încât
bietul animal era gata s-o ia la goanăpe deasupra zidului de piatră, acest
călăreţ , spunem, străbătu piaţ a Baudoyer, trecu ca fulgerul prin puzderia de
străzi, călcând, răsturnând, strivind totul în cale-i, şi dupăzece minute
ajunse la porţ ile ministerului de finanţ e, răsuflând el însuşi mai tare decât
calul său.
Abatele Fouquet, la tropotul potcoavelor pe caldarâm, apăru la fereastra
din curte şi, mai înainte ca mesagerul săfi descălecat, întrebă, pe jumătate
aplecat peste fereastră:
— Ei bine, Danicamp?
— Ei bine, s-a sfârşit – răspunse călăreţ ul.
— S-a sfârşit! strigăabatele. Atunci, sunt scăpaţ i?
— Nu, domnule – răspunse iarăşi călăreţ ul. Sunt spânzuraţ i.
— Spânzuraţ i! repetăabatele, pălind.
 O uşălateralăse deschise numaidecât şi Fouquet apăru în cameră, alb
la faţă, cu priviri rătăcite, cu buzele întredeschise, gata săscoatăun strigăt
de durere şi de mânie. Se opri în prag, ascultând ceea ce-i spunea cel din
curte celui de la fereastră.
— Nemernicilor! se răsti abatele. Şi nu v-aţ i bătut?
— Ca nişte lei.
— Spune mai bine ca nişte fricoşi.
— Domnule!
— O sutăde războinici, cu spadele în mână, fac cât zece mii de arcaşi
într-o încăierare. Unde-i Menneville, flecarul acela, lăudărosul acela care nu
trebuia săse întoarcăaici decât mort sau învingător?
— Ei bine, domnule, şi-a ţ inut cuvântul. E mort.
— Mort? Cine l-a ucis?
— Un demon cu chip de om, un uriaşînarmat cu zece spade din care
ţâşneau flăcări, un turbat care a înăbuşit dintr-o datăşi focul şi răzmeriţ a,
făcând săiasăo sutăde muşchetari din caldarâmul Pieţ ei Grevei.
Fouquet îşi înălţ ăfruntea năpădităde sudoare.
— Oh! Lyodot şi d'Eymeris! murmurăel. Morţ i! Morţ i! Morţi! Iar eu făcut
de ocară!
Abatele întoarse capul şi, văzându-l pe fratele său pălind, zdrobit,
spuse:
— Haide, haide, e o loviturăa soartei, domnule, nu trebuie săne
văicărim astfel. De vreme ce nu s-a putut, înseamnăcăDumnezeu...
— Taci, abate, taci! strigăFouquet. Dezvinovăţ irile dumitale sunăa
blesteme. Spune-i omului acela săurce aici şi săpovesteascăîn
amănunţ ime groaznica întâmplare.
— Dar, frate...
— Supune-te, domnule!
Abatele făcu un semn şi, o jumătate de minut mai târziu, paşii omului
se auzirăpe scară. În acelaşi timp, Gourville apăru la spatele lui Fouquet,
asemenea unui înger păzitor al intendentului superior, cu un deget lipit pe
buze, ca şi cum l-ar fi ajutat săse stăpâneascăîn vâltoarea furiei stârnite de
durerea sa.
Ministrul îşi redobândi toatăseninătatea pe care forţ ele omeneşti o mai
pot lăsa la îndemâna unei inimi pe jumătate zdrobite de necaz. Danicamp
intrăîn cameră.
— Spune tot ce ştii – i se adresăGourville.
— Domnule – începu mesagerul – primisem ordinul să-i răpim pe
osândiţ i şi săstrigăm: "TrăiascăColbert!" în timp ce-i duceam în casă.
— Pentru a-i arde de vii, nu-i aşa, abate? întrerupse Gourville.
— Da, da, ordinul fusese dat lui Menneville. Menneville ştia ce trebuie
săfacă, dar el e mort acum.
Aceastăveste păru să-l bucure pe Gourville, în loc să-l întristeze.
— Pentru a-i arde de vii? repetămesagerul, ca şi cum s-ar fi îndoit că
acest ordin, singurul care fusese dat, de altminteri, ar fi fost cu adevărat
real.
— Dar, de bunăseamă, pentru a fi arşi de vii – adăugăpe un ton apăsat
abatele.
— Da, domnule, da, se înţ elege – reluăomul, căutând săciteascăpe
feţele celor doi gentilomi cât rău sau cât bine putea să-i aducălui faptul de a
spune totul pe şleau.
— Acum povesteşte – îl îndemnăGourville.
— Osândiţ ii – reluăDanicamp – urmau deci săfie aduşi în Piaţ a Grevei,
şi poporul înfuriat cerea ca ei săfie arşi, în loc de a fi spânzuraţ i.
— Poporul îşi are o judecatăa lui – zise abatele. Continuă.
 — Dar – povesti omul mai departe – în clipa când arcaşii fură
împresuraţ i din toate părţ ile, în clipa când focul cuprindea casa din piaţ ă
aleasăca săslujeascăde rug pentru vinovaţ i, un smintit, demonul acela,
uriaşul acela de care v-am pomenit şi despre care ni s-a spus căera
stăpânul casei cu pricina, ajutat de un tânăr care-l însoţ ea, aruncăpe fe-
reastrăcei doi oameni care îngrijeau de foc, chemăîn sprijinul său
muşchetarii ce se aflau amestecaţ i în mulţ ime, se aruncăapoi ca un disperat
de la catul întâi în piaţ ăşi începu săînvârteascăaşa de iute spada, încât
izbânda trecu de partea arcaşilor, osândiţ ii furăluaţ i înapoi şi Menneville fu
ucis. Odatăreluaţ i, osândiţ ii furăexecutaţ i în trei minute.
Fouquet, cu toatăputerea lui de stăpânire, nu se putu împiedica de a
lăsa să-i scape un geamăt surd.
— Şi acest om, stăpânul casei – întrebăabatele – cum se numeşte?
— N-aşputea săvăspun, întrucât nu l-am văzut; eu îmi aveam postul
în grădinăşi am rămas neclintit la post; alţ ii au venit şi mi-au povestit
întâmplarea. Aveam ordin ca, îndatădupăînfăptuirea celor cuvenite, să
alerg încoace şi săvădau de veste felul cum s-a terminat totul. Drept care
am plecat în goana calului, şi iată-măaici.
— Prea bine, domnule, nu mai avem ce te întreba – zise abatele, din ce
în ce mai doborât pe măsurăce se apropia momentul când urma sărămână
singur cu fratele său.
— Ai fost plătit? întrebăGourville.
— Mi s-a dat o arvună, domnule – răspunse Danicamp.
— Poftim douăzeci de pistoli. Şi-acum poţ i pleca, domnule, dar sănu
uiţ i niciodatăsăaperi, ca şi de astădată, adevăratele interese ale regelui.
— Da, domnule – zise omul înclinându-se şi vârând banii în buzunar,
dupăcare ieşi.
Abia se închise uşa în urma lui, căFouquet, care stătuse tot timpul
nemişcat, înaintăcu paşi repezi şi se opri între abate şi Gourville. Aceştia
deschiserăamândoi deodatăgura, gata săspunăceva.
— Fărădezvinovăţ iri! rosti el. Fărăînvinuiri, împotriva oricui ar fi! Dacă
n-aşfi fost un prieten fals, n-aşfi încredinţ at nimănui grija de a-i scăpa pe
Lyodot şi d'Eymeris. Eu singur sunt vinovat, numai eu merit deci mustrările
şi remuşcările. Lasă-mă, abate!
— Totuşi, domnule – răspunse acesta – n-ai sămăîmpiedici de a pune
săfie căutat nemernicul care s-a amestecat, ca unealtăa lui Colbert, într-o
treabăatât de bine pregătită; căci, dacăe o politicăbunăsă-ţ i iubeşti
prietenii, nu o socot mai rea pe aceea care constăîn a-ţ i urmări duşmanii în
chipul cel mai înverşunat.
— Destul cu politica, abate; pleacă, te rog, şi sănu mai aud vorbindu-se
de dumneata pânăla noi ordine; mi se pare căacum avem nevoie de cât mai
multătăcere şi băgare de seamă. Ai o pildăîngrozitoare în faţ a dumitale.
Domnilor, fărănici un fel de răzbunare, v-o interzic!
— Nu existăordine – bâigui abatele – care sămăîmpiedice săspăl
ruşinea făcutăde un nemernic familiei mele.
— Iar eu – strigăFouquet cu acea voce pătrunzătoare căreia simţ i bine
cănu mai ai ce să-i răspunzi – dacă-ţ i vei pune în gând un singur lucru,
unul singur care sănu se potriveascăîntru totul cu voinţ a mea, voi pune să
fii aruncat în Bastilia la douăceasuri dupăce acest gând va fi fost dat pe
faţ ă! Făcum vrei, abate!
Abatele se înclină, înroşindu-se. Fouquet îi făcu semn lui Gourville să-l
urmeze, şi tocmai se îndrepta spre cabinetul său, când uşierul anunţ ăcu
glas tare:
— Domnul cavaler d'Artagnan.
— Cine-i ăsta? îl întrebăFouquet, cu nepăsare, pe Gourville.
 — Un fost locotenent de muşchetari al maiestăţ ii sale – răspunse
Gourville în acelaşi chip.
Fouquet nu-şi mai dădu osteneala săse gândeascăla el şi voi să-şi
continue drumul.
— Iertaţ i-mă, monseniore – zise atunci Gourville – dar măgândesc că
poate băiatul ăsta a părăsit serviciul regelui şi a venit să-şi încaseze vreo
felioarădintr-o pensie oarecare.
— Să-l ia naiba! rosti Fouquet. Pentru ce şi-a ales atât de rău
momentul?
— Îngăduiţ i-mi, monseniore, să-i spun atunci un cuvânt de refuz, căci e
una dintre cunoştinţ ele mele, şi e un om pe care, în împrejurările de faţ ă, e
mai bine să-l avem ca prieten, decât ca duşman.
— Spune-i tot ce vrei – răspunse Fouquet.
— Eh, Doamne! făcu abatele cu pizmă, ca orice om al bisericii. Spune-i
cănu sunt bani, mai ales pentru muşchetari.
Dar abatele n-apucăsă-şi sfârşeascăaceastăfrazănechibzuită, căuşa
întredeschisăse deschise de-a binelea şi d'Artagnan intrăînăuntru.
— Ah, domnule Fouquet – zise el – ştiam prea bine cănu sunt bani
pentru muşchetari! De aceea, nici nu veneam ca sămi se dea, ci ca sămi se
refuze. Aşa fiind, vămulţ umesc. Văzic bunăziua şi măduc săcaut banii la
domnul Colbert.
Şi ieşi, dupăun salut destul de fluşturatic.
— Gourville – strigăFouquet – dăfuga dupăacest om şi adu-l înapoi!
Gourville se supuse şi-l ajunse pe d'Artagnan pe scară. Muşchetarul,
auzind paşi în urma lui, întoarse capul şi-l văzu pe Gourville.
— La dracu, scumpul meu domn – zise el – urât fel de a se purta mai au
domnii financiari ai dumneavoastră! Venisem la domnul Fouquet săîncasez
o sumăordonanţ atăde maiestatea sa, şi am fost primit ca un cerşetor care
cere o pomană, sau ca un pungaşcare intrăsăfure un vas de argint.
— Dar ai pronunţ at numele domnului Colbert, dragădomnule
d'Artagnan; ai spus căte duci la domnul Colbert.
— Fărăîndoialăcămăduc, fie chiar şi numai spre a-i cere socoteală
pentru nişte oameni care vor săardăcasele altora strigând: "Trăiască
Colbert!"
Gourville ciuli urechea.
— Oh, oh – zise el – faci aluzie la cele ce s-au petrecut în Piaţ a Grevei?
— Da, fireşte.
— Şi întrucât cele ce s-au petrecut acolo te privesc pe dumneata?
— Cum, măîntrebi dacămăpriveşte sau nu măpriveşte, când domnul
Colbert vrea să-mi prefacăsingura mea casăîn scrum?
— Aşa, casa dumitale... Deci, casei dumitale voiau să-i dea foc?
— Da, lua-i-ar dracu!
— Cârciuma "La Icoana Maicii Domnului" e a dumitale?
— De opt zile.
— Şi dumneata eşti acel brav căpitan, dumneata eşti acea puternică
spadăcare i-a împrăştiat pe cei ce voiau să-i ardăpe osândiţ i?
— Scumpe domnule Gourville, pune-te dumneata în locul meu: sunt
slujbaşal forţ ei publice şi proprietar. În calitate de căpitan, datoria mea este
săam grijăca ordinele regelui săfie împlinite. În calitate de proprietar,
interesul meu este sănu las să-mi fie arsăcasa. Am urmat, deci, în acelaşi
timp, legile interesului şi legile datoriei, predându-i din nou arcaşilor pe
domnii Lyodot şi d'Eymeris.
— Aşadar, dumneata eşti acela care ai aruncat un om pe fereastră?
— Eu însumi – răspunse fărăînfumurare d'Artagnan.
— Dumneata l-ai ucis pe Menneville?
 — Am avut aceastănefericire – zise d'Artagnan, salutând ca un om ce
primeşte felicitări.
— Dumneata, în sfârşit, ai făcut ca cei doi osândiţ i săfie spânzuraţ i?
— În loc săfie arşi, da, domnule, şi mămândresc cu asta. I-am smuls
pe acei nenorociţ i din ghearele unor groaznice chinuri. Gândeşte-te şi
dumneata, scumpe domnule Gourville, căerau ameninţ aţ i săfie arşi de vii!
Asta întrece orice închipuire!
— Du-te, domnule d'Artagnan, du-te – zise Gourville, voind să-l cruţ e pe
Fouquet de a mai da ochii cu omul care-i pricinuise o durere atât de mare.
— Nu – rosti Fouquet, care auzise totul de dincolo de pragul
anticamerei – nu, domnule d'Artagnan, vino, dimpotrivă.
D'Artagnan şterse de pe mânerul spadei sale o ultimăurma de sânge,
pe care n-o băgase încăde seamă, şi intră. Atunci se pomeni în faţ a acestor
trei oameni, ale căror chipuri aveau expresii cu totul diferite: cel al abatelui
era stăpânit de mânie, cel al lui Gourville stătea ca încremenit, iar al lui
Fouquet arăta deznădejde.
— Iertaţ i-mă, domnule ministru – vorbi d'Artagnan – dar timpul meu
este socotit; trebuie sătrec pe la vistierie ca sămăexplic cu domnul Colbert
şi să-mi încasez banii.
— Dar, domnule – zise Fouquet – avem bani şi aici.
D'Artagnan se uităcu surprindere la intendentul superior.
— Ţi s-a răspuns cu oarecare uşurinţ ă, domnule, ştiu asta, am auzit cu
urechile mele – adăugăministrul. Un bărbat cu meritele dumitale ar trebui
săfie cunoscut de toatălumea.
D'Artagnan se înclină.
— Ai o ordonanţ ă? întrebăFouquet.
— Da, domnule.
— Dă-mi-o şi vino cu mine; îţ i voi plăti eu însumi.
Făcu un semn către Gourville şi abate, care rămaserăîn camera unde
se aflau, şi-l duse pe d'Artagnan în cabinetul său. Odatăajunşi aici,
intendentul superior întrebă:
— Cât ţ i se datorează, domnule?
— Cam aproape cinci mii de livre, domnule.
— Vreun rest din soldă?
— Săzicem un sfert.
— Un sfert în valoare de cinci mii de livre! se mirăFouquet,
aruncându-i muşchetarului o privire adâncă. Aşadar, regele te plăteşte cu
douăzeci de mii de livre pe an?
— Da, monseniore, douăzeci de mii de livre; socotiţ i cumva căe prea
mult?
— Eu? exclamăFouquet şi zâmbi acru. Dacăm-aşpricepe la oameni,
dacăaşfi, în loc de un spirit uşuratic, nestatornic şi van, un spirit cumpătat
şi înţelept, dacă, într-un cuvânt, aşfi ştiut să-mi rânduiesc viaţ a, ca alţii,
dumneata n-ai primi douăzeci de mii de livre pe an, ci o sutăde mii, şi n-ai fi
al regelui, ci al meu!
D'Artagnan roşi uşor. Existăuneori în felul de a rosti o măgulire, în
glasul măgulitorului, în accentul lui binevoitor, o otravăatât de dulce, încât
îi ameţ eşte chiar şi pe cei mai tari.
Intendentul superior încheie aceste cuvinte de laudădeschizând un
dulăpior, de unde scoase patru fişicuri pe care le puse în faţ a lui d'Artagnan.
Gasconul desfăcu unul la un capăt.
— Aur! zise el.
— E mai uşor de purtat, domnule.
— Dar atunci, domnule, asta face douăzeci de mii de livre.
— Fărăîndoială.
 — Mie însănu mi se datoreazădecât cinci mii.
— Vreau săte scutesc de oboseala de a trece de patru ori pe la
intendenţ a superioară.
— Măcopleşiţ i, domnule.
— Fac ceea ce se cuvine, domnule cavaler, şi sper cănu-mi vei purta
picăpentru felul cum te-a primit fratele meu. E un spirit plin de toane şi de
acreală.
— Domnule – zise d'Artagnan – credeţ i-măcănimic nu m-ar supăra
mai mult ca o scuzăvenitădin partea dumneavoastră.
— De aceea nici n-o voi mai face, şi măvoi mulţ umi să-ţ i cer o favoare.
— Oh, domnule!
Fouquet îşi scoase din deget un diamant care putea săpreţ uiascăo mie
de pistoli.
— Domnule – zise el – piatra pe care o vezi mi-a fost dăruităde un
prieten din copilărie, de un om căruia dumneata i-ai făcut un mare serviciu.
Vocea lui Fouquet tremura uşor.
— Un serviciu, eu? se mirămuşchetarul. Am făcut eu vreun serviciu
vreunuia din prietenii dumneavoastră?
— Nu se poate săfi uitat, domnule, căci asta s-a întâmplat chiar astăzi.
— Şi acest prieten se numeşte...?
— Domnul d'Eymeris.
— Unul dintre osândiţ i?
— Da, una dintre victime... Ei bine, domnule d'Artagnan, ca o favoare
pentru binele ce i l-ai făcut, te rog săprimeşti acest diamant. Primeşte-l din
dragoste pentru mine.
— Domnule...
— Ia-l, îţi spun. Ziua de azi e pentru mine o zi de doliu, vei afla asta mai
târziu, poate; astăzi am pierdut un prieten; ei bine, încerc să-mi regăsesc
altul.
— Dar, domnule Fouquet...
— Adio, domnule d'Artagnan, adio! exclamăFouquet cu inima
împovărată. Sau, mai bine zis, la revedere!
Şi ministrul ieşi din cabinet, lăsând în mâinile muşchetarului inelul şi
cele douăzeci de mii de livre.
— Oh, oh! făcu d'Artagnan, dupăce stătu o clipă, posomorât, pe
gânduri. Dar nu mai înţ eleg nimic. La dracu! Dacăînţ eleg ceva, e căam de-a
face cu un om foarte cumsecade!... Măduc să-i cer lămuriri în privinţ a asta
lui Colbert.
Şi ieşi.

LXV
ÎNSEMNATA DEOSEBIRE PE CARE D'ARTAGNAN
O GĂSI ÎNTRE DOMNUL INTENDENT
ŞI MONSENIORUL INTENDENT SUPERIOR

Domnul Colbert locuia în strada Neuve-des-Petits-Champs, într-o casă

ce fusese pe vremuri a lui Beautru. Picioarele lui d'Artagnan făcurădrumul
pânăacolo într-un sfert de ceas.
În momentul când ajunse la nou favorit, curtea era plinăde arcaşi şi de
oameni ai poliţ iei, care veneau fie să-i aducălaude, fie să-şi cearăiertare,
dupăcare el avea sărăspundăprin măguliri sau prin mustrări. Sentimentul
linguşirii este instinctiv la oamenii de condiţ ie josnică; ei au acest simţaşa
cum animalele sălbatice îl au pe acela al auzului sau al mirosului. Aceşti
oameni, sau şefii lor, înţ eleseserădeci căaveau să-i facămultăplăcere
domnului Colbert venind să-i povesteascădespre felul cum numele său
fusese pronunţ at în timpul încăierării.
D'Artagnan căzu tocmai în clipa când şeful paznicilor îşi descărca sacul
său. D'Artagnan se opri lângăuşă, în spatele arcaşilor. Ofiţ erul îl trăsese pe
Colbert la o parte, cu toatăîmpotrivirea acestuia şi cu toate căintendentul
îşi încrunta sprâncenele-i groase.
— În cazul când – spunea ofiţ erul – aţ i fi dorit cu adevărat, domnule, ca
poporul să-i judece pe cei doi vinovaţ i, ar fi fost mai cuminte săne daţ i de
veste; căci noi, domnule, cu toatămâhnirea noastrăde a nu văfi pe plac sau
de a fi împotriva vederilor dumneavoastră, aveam consemnul nostru, pe care
trebuia să-l îndeplinim.
— Cap sec! strigăColbert furios, scuturându-şi chica deasăşi neagrăca
o coamă. Ce-mi îndrugi acolo? Cum, vrei săspui căaveam de gând, eu, să
stârnesc o răscoală? Eşti nebun sau eşti beat?
— Dar, domnule, s-a strigat: "TrăiascăColbert!" – răspunse şeful
paznicilor, foarte tulburat.
— O mânăde conspiratori...
— Nu prea, nu prea; o mulţ ime de popor!
— Nu zău! făcu Colbert, bucurându-se. O mulţ ime de popor a strigat:
"TrăiascăColbert!"? Eşti sigur de ceea ce spui, domnule?
— Era de ajuns să-ţ i destupi urechile, sau mai bine zis săţ i le astupi,
atât de puternice erau strigătele.
— Şi veneau de la popor, din popor?
— Fărăîndoială, domnule; numai căacest popor ne-a snopit.
— O, foarte bine – zise Colbert, continuându-şi gândurile sale. Atunci,
dumneata crezi căpoporul însuşi era cel care voia ca osândiţ ii săfie arşi?
— O, da, domnule!
— Asta-i altceva... Şi aţ iţinut piept?
— Am pierdut trei oameni în luptă, domnule.
— Dar n-aţ i ucis pe nimeni, nu-i aşa?
— Domnule, au rămas pe caldarâm câţ iva răzvrătiţ i şi, între alţ ii, unul
care nu era un om de aruncat.
— Cine?
— Un anume Menneville, asupra căruia poliţ ia îşi aţ intise privirile mai
de mult.
— Menneville! strigăColbert. Cel care a ucis, în strada Huchette, un om
cumsecade care cerea o găinăgrasă?
— Da, domnule, acela e.
— Şi acest Menneville striga şi el: "TrăiascăColbert"?
— Mai tare decât toţ i ceilalţ
i; ca un apucat.
Fruntea lui Colbert se întunecăşi se încruntă. Aureola aceea
ambiţ ioasăcare-i lumina chipul se stinse deodată, ca flacăra licuricilor pe
care-i striveşti cu talpa în iarbă.
— Ce mai spui atunci – reluăintendentul – căstrigătul pornea de la
popor? Menneville era duşmanul meu; aşfi fost în stare să-l spânzur, şi el
ştia asta. Menneville era omul abatelui Fouquet. Toatătărăşenia aceea a fost
pusăla cale de Fouquet; nu se ştie oare căosândiţ ii erau prietenii lui din
copilărie?
"E adevărat – gândi d'Artagnan – şi iată-mi îndoiala limpezită. Repet,
domnul Fouquet poate săfie tot ce vrei, dar e un om cumsecade."
— Şi – continuăColbert – eşti sigur căMenneville acesta a murit?
D'Artagnan socoti căe momentul să-şi facăintrarea.
— Foarte sigur, domnule – răspunse el, trecând pragul.
— Ah, dumneata eşti, domnule? făcu Colbert.
 — Eu în persoană– replicămuşchetarul cu sânge rece. Se pare că
aveaţ i în Menneville un mic duşman, da?
— Nu eu aveam un duşman, domnule – răspunse Colbert – ci regele.
"De douăori ticălos! îşi spuse în sinea lui d'Artagnan. Faci pe trufaşul şi
pe făţ arnicul cu mine..." Apoi cu glas tare:
— Ei bine, sunt foarte fericit căam putut săfac un serviciu atât de
mare regelui; veţ i binevoi săi-o spuneţ i maiestăţii sale, domnule intendent?
— Ce fel de însărcinare îmi dai şi ce mărogi să-i spun, domnule? Fii
mai lămurit, te rog – zise Colbert cu o voce acrăşi plinăde o duşmănie
nemărturisită.
— Nu vădau nici o însărcinare – răspunse d'Artagnan cu calmul acela
care nu-i părăseşte niciodatăpe batjocoritori. Măgândeam doar căvăva fi
mai uşor săvestiţ i pe maiestatea sa căeu sunt acela care, aflându-mădin
întâmplare acolo, i-am făcut de petrecanie lui Menneville şi am repus
lucrurile în bunărânduială.
Colbert făcu ochii mari şi-l întrebădin privire pe şeful paznicilor.
— Da, e adevărat – spuse acesta – cădomnul a fost salvatorul nostru.
— De ce nu-mi spui, domnule, c-ai venit să-mi povesteşti despre toate
acestea? zise Colbert cu o anumităinvidie. Totul s-ar fi lămurit, şi mai ales
spre binele dumitale, nu al altuia.
— Văînşelaţ i, domnule intendent, nici prin gând nu mi-a trecut săvin
aici ca săpovestesc despre toate acestea.
— E totuşi o ispravăfrumoasă, domnule.
— Oh – rosti muşchetarul cu nepăsare – sunt atât de obişnuit cu aşa
ceva, cănu mămai încântă.
— Atunci cărui scop îi datorez cinstea de a primi vizita dumitale?
— Foarte simplu, următorului: regele mi-a poruncit săvin săvăcaut.
— Ah – murmurăColbert, recăpătându-şi cutezanţ a, întrucât văzu că
d'Artagnan scosese o hârtie din buzunar – ai venit să-mi ceri bani, desigur?
— Foarte sigur, domnule.
— Fii bun, te rog, şi aşteaptă, domnule, sătermin raportul paznicilor.
D'Artagnan se răsuci pe călcâie, fărănici o solemnitate, şi
pomenindu-se iarăşi în faţ a lui Colbert dupăaceastăprimăînvârtitură, îl
salutăaşa cum ar fi făcut-o Arlechin însuşi; apoi, cu o a doua învârtitură, se
îndreptăspre uşă, cu un pas apăsat.
Colbert fu uimit de aceastăfăţ işăîmpotrivire, cu care nu era obişnuit.
De regulă, oamenii de spadă, atunci când veneau la el, aveau o nevoie atât
de mare de bani, încât nu-şi pierdeau răbdarea chiar dacăar fi aşteptat
pânăcând picioarele lor ar fi prins rădăcini în lespezile de marmură.
D'Artagnan se va duce oare la rege? Se va plânge căa fost primit rău sau va
povesti acolo isprava sa? Iatăceva ce dădea de gândit! În orice caz,
momentul era rău ales ca să-l dea afarăpe d'Artagnan, fie căvenea din
partea regelui, fie căvenea dintr-a lui proprie. Muşchetarul făcuse un prea
mare serviciu, şi-l făcuse prea de curând, ca săpoatăfi uitat atât de repede.
De aceea, Colbert se gândi căe mai bine sătreacăpeste orice mândrie şi să-l
cheme înapoi.
— Hei, domnule d'Artagnan – strigăel – ce, vrei sămăpărăseşti aşa?
D'Artagnan întoarse capul.
— Şi de ce nu? răspunse el foarte liniştit. Nu mai avem nimic săne
spunem, mi se pare.
— Dar parcăaveai de încasat nişte bani, parcăaveai o ordonanţ a?
— Eu? Câtuşi de puţ in, scumpe domnule Colbert.
— Dar, în sfârşit, domnule, ai un bon! Şi dupăcum dumneata scoţ i
spada şi te lupţ i pentru rege atunci când ţ i se cere, tot aşa şi eu plătesc
atunci când mi se prezintăo ordonanţ ă. Dă-o încoace!
 — În zadar, scumpe domnule Colbert – zise d'Artagnan, care se bucura
în sinea lui de fâstâceala lui Colbert – acest bon a fost plătit.
— Plătit? De cine?
— De intendentul superior.
Colbert păli.
— Lămureşte-măatunci – rosti el cu o voce înăbuşită– dacăai fost
plătit, pentru ce-mi mai arăţ i aceastăhârtie?
— Ca urmare a consemnului de care chiar dumneavoastrăvorbeaţ i
adineauri cu atâta înţ elegere, scumpe domnule Colbert; regele mi-a spus să
încasez un sfert din suma pe care a avut bunăvoinţ a sămi-o dăruiască...
— De la mine?..., întrebăColbert.
— Nu tocmai. Regele mi-a zis aşa: "Du-te la domnul Fouquet; dacă
intendentul superior nu va avea din întâmplare bani, atunci te vei duce la
domnul Colbert".
Faţ a lui Colbert se înseninăpentru o clipă; dar bietul său chip era
asemenea cerului pe timp de furtună, aci luminos, aci întunecat ca noaptea,
dupăcum e brăzdat de fulgere sau acoperit de nori.
— Şi... se găseau bani la intendentul superior? întrebăel.
— Da, şi încădin belşug – răspunse d'Artagnan... Cred asta, întrucât
domnul Fouquet, în loc să-mi plăteascăsfertul de cinci mii de livre...
— Un sfert de cinci mii de livre! exclamăColbert, uimit, cum fusese şi
Fouquet, de mărimea unei sume destinatăsăplăteascăserviciul unui soldat.
Asta înseamnăo soldăde douăzeci de mii de livre!
— Chiar atât, domnule Colbert. Drace, dumneavoastrăsocotiţ i întocmai
ca răposatul Pitagora; da, douăzeci de mii de livre.
— De zece ori leafa unui intendent de finanţ e! Primeşte felicitările mele
– zise Colbert cu un zâmbet veninos.
— Oh – răspunse d'Artagnan – regele şi-a cerut iertare că-mi dăatât de
puţ in; de aceea, mi-a făcut făgăduiala căva îndrepta lucrurile mai târziu,
când va fi bogat... Dar săsfârşesc, sunt foarte grăbit...
— Da, şi cu toate temerile regelui, zici căintendentul superior ţ i-a
plătit?
— Aşa precum, în ciuda aşteptărilor regelui, dumneavoastrăaţ i refuzat
să-mi plătiţ i.
— Eu n-am refuzat, domnule! Te-am rugat doar săaştepţ i puţ in. Şi zici
cădomnul Fouquet ţ i-a plătit cele cinci mii de livre?
— Da, ceea ce aţ i fi făcut şi dumneavoastră; ba chiar mai mult... El a
făcut mai mult decât atât, scumpe domnule Colbert.
— Şi ce-a făcut anume?
— Mi-a numărat, foarte binevoitor, întreaga sumă, spunând căpentru
rege vistieria e totdeauna plină.
— Întreaga sumă? Domnul Fouquet ţ i-a numărat douăzeci de mii de
livre, în loc de cinci mii?
— Da, domnule.
— Şi pentru ce a făcut asta?
— Ca sămăscuteascăde încătrei vizite la intendenţ a superioară; aşa
căam cele douăzeci de mii de livre aici, în buzunar, toate în aur nou-nouţ .
Vedeţ i dar căpot săplec liniştit, nemaiavând nici o treabăcu
dumneavoastrăşi trecând pe aici numai aşa, de formă.
Şi d'Artagnan se bătu râzând peste buzunare, descoperindu-şi în faţ a
lui Colbert treizeci şi doi de dinţ i albi şi puternici, ca dinţ
ii unui om de
douăzeci şi cinci de ani, dinţ i ce păreau săspună: "Dă-ne treizeci şi doi de
mici Colberţ i, şi-i vom păpa cu o mare poftă".
Şarpele e tot aşa de îndrăzneţca şi leul, uliul tot aşa de curajos ca şi
vulturul, asta nu se poate contesta. Dar pânăşi animalele ce se numesc
fricoase sunt cutezătoare atunci când e vorba săse apere. Colbert nu se
sperie de cei treizeci şi doi de dinţ i ai lui d'Artagnan; se încruntă, apoi,
deodată, zise:
— Domnule, ceea ce a făcut domnul intendent superior, n-avea dreptul
s-o facă.
— Ce vreţ i săspuneţ i? rânji d'Artagnan.
— Spun căborderoul dumitale... Vrei să-mi arăţ i, dacăeşti bun,
borderoul dumitale?
— Foarte bucuros; iată-l.
Colbert apucăhârtia cu o grabăpe care muşchetarul o remarcănu fără
nelinişte şi mai ales cu o anumităpărere de rău căi-o dăduse.
— Ei bine, domnule – vorbi Colbert – ordonanţ a regalăsunăaşa: "La
prezentare, dispun săfie plătitădomnului d'Artagnan suma de cinci mii de
livre, formând un sfert din solda pe care i-am stabilit-o".
— Aşa scrie, într-adevăr – zise d'Artagnan, căutând săparăcalm.
— Ei bine, regele nu-ţ i datoreazădecât cinci mii de livre; pentru ce ţ i s-a
dat mai mult?
— Fiindcăse găseau bani mai mulţ i şi fiindcăa vrut să-mi dea mai
mult; asta nu priveşte pe nimeni.
— E firesc – răspunse Colbert cu o trufaşăizbândă– ca dumneata să
nu cunoşti legile contabilităţ ii; dar, domnule, când ai de plătit o mie de livre,
ce faci?
— N-am avut niciodatăde plătit o mie de livre – replicăd'Artagnan.
— Mărog... – rosti Colbert mânios – mărog; când ai de făcut o plată,
plăteşti numai atât cât trebuie săplăteşti.
— Asta nu dovedeşte decât un lucru – zise d'Artagnan – că
dumneavoastrăaveţ i socotelile dumneavoastrăîn contabilitate, pe când
domnul Fouquet le are pe-ale sale.
— Ale mele, domnule, sunt cele bune.
— Nu zic nu.
— Şi dumneata ai primit ceea ce nu ţ i se cuvenea.
Din privirea lui d'Artagnan ţ âşni o scânteie.
— Ceea ce nu mi se cuvenea încă, vreţ i săspuneţ i, domnule Colbert;
căci dacăaşfi primit ceva ce nu mi se cuvenea de loc, atunci aşfi săvârşit
un furt.
Colbert nu socoti de cuviinţ ăsărăspundăla aceastăîntorsătura dibace.
— Prin urmare, dumneata datorezi vistieriei publice cincisprezece mii de
livre – zise el, sub imperiul unei mari aţ âţ ări.
— Atunci o sămi le treceţ i în cont – ripostăd'Artagnan cu ironia lui
ascunsă.
— Nicidecum, domnule.
— Asta-i bună!... Nu cumva vreţ i să-mi luaţ i, tocmai dumneavoastră,
trei din fişicurile mele?
— Le vei înapoia dumneata însuţ i vistieriei mele.
— Eu? Ah, domnule Colbert, nici sănu văgândiţ i...
— Regele are nevoie de banii săi, domnule.
— Iar eu, domnule, am nevoie de banii regelui.
— Fie; dar îi vei da înapoi.
— Pentru nimic în lume! Am auzit totdeauna spunându-se căîn materie
de contabilitate, cum ziceţ i dumneavoastră, un casier bun nu mai ia înapoi
ceea ce a dat o dată.
— Atunci, domnule, săvedem ce va spune regele, căruia am să-i arăt
acest borderou, care dovedeşte cădomnul Fouquet nu numai căplăteşte ce
nu trebuie, dar nici nu păstreazămăcar chitanţ ăasupra celor ce plăteşte.
— Ah, acum înţ eleg, înţ eleg, domnule Colbert, pentru ce mi-aţ i înhăţat
hârtia aceea! strigăd'Artagnan.
Colbert nu simţ i întreaga ameninţ are ce plutea în acest fel de a i se
pronunţ a numele.
— Ai săvezi mai târziu la ce poate folosi ea – ripostăel ridicând
ordonanţ a între degete.
— Oh – strigăd'Artagnan, smulgând hârtia cu o mişcare iute – înţ eleg
prea bine, domnule Colbert, aşa cănu mai e nevoie săaştept ca săvăd ce
are săse întâmple.
Şi vârî în buzunar hârtia pe care o prinsese din zbor.
— Domnule, domnule! ţ ipăColbert. Ce înseamnăviolenţ a asta?...
— Înseamnăcătrebuie săfiţ i cu băgare de seamăla purtările unui
soldat – răspunse muşchetarul. Primiţ i respectuoase sărutări de mini,
domnule Colbert!
Şi ieşi râzând în nasul viitorului ministru.
— Acest om va ajunge sămăadore – murmura el. Păcat numai cămă
sileşte sănu-mi fie pe plac!

LXV
FILOZOFIA INIMII ŞI A SPIRITULUI

Pentru un om care trecuse prin împrejurări şi mai grele, poziţ ia lui

d'Artagnan faţ ăde Colbert nu putea stârni decât râsul, D'Artagnan nu
pierdu deci prilejul de a se distra, râzând pe socoteala domnului intendent
tot drumul din strada Neuve-des-Petits-Champs pânăîn strada Lombarzilor.
Calea era lungă, aşa cămuşchetarul râse pânăse sătură.
Râdea încăîn clipa când Planchet îl întâmpină, râzând şi el, în pragul
casei sale. Căci Planchet, de când se întorsese patronul său, de când primise
săculeţ ul cu guinee englezeşti, îşi trecea partea cea mai mare a timpului
făcând ceea ce făcuse de unul singur d'Artagnan pe drumul dintre strada
Neuve-des-Petits-Champs şi strada Lombarzilor.
— Ai sosit, scumpul meu stăpân? îl primi el pe d'Artagnan.
— Nu, dragăprietene – răspunse muşchetarul. Va trebui săplec foarte
curând, adicăvoi mânca, măvoi culca, voi dormi cinci ceasuri şi în zorii zilei
măvoi arunca în şa... I-aţ i dat calului meu o raţie şi jumătate pe ziua de azi?
— Eh, dragăstăpâne – răspunse Planchet – ştii foarte bine căacest cal
e podoaba casei, căvânzătorii mei îl sărutătoatăziua şi-i dau sămănânce
zahăr, alune şi pesmeţ i din prăvălia mea. Măîntrebi dacăşi-a primit porţ ia
de ovăz? Întreabă-mămai bine cum de n-a crăpat pânăacum de zece ori, de
atâta mâncare.
— Bine, Planchet, bine. Atunci sătrec la ale mele. Masa?
— E gata: o fripturăîn aburi, un vin alb, raci şi cireşe proaspete. Ceva
nou, stăpâne.
— Eşti un om tare bun, Planchet; sămâncăm deci, şi sămăculc.
În timpul cinei, d'Artagnan observăcăPlanchet îşi freca mereu fruntea,
ca pentru a uşura naşterea unei idei cuibărite în fundul creierului său. Îl
învălui cu o privire drăgăstoasăpe acest vrednic tovarăşal hoinărelilor lui de
odinioarăşi, ciocnindu-şi paharul cu al lui, îi zise:
— Haide, prietene Planchet, haide, dă-i drumul, nu te mai chinui atât!
La dracu, spune-mi verde-n faţ ăce-ai de spus, căatunci ai să-mi spui
repede.
— Iată! murmurăPlanchet. Dumneata îmi pari căte pregăteşti săpleci
iar în vreo călătorie.
— Nu zic nu.
 — Ţi s-a mai năzărit iar ceva?
— E cu putinţ ă, Planchet.
— Şi e nevoie de un nou capital pentru asta? Eu pun la bătaie cincizeci
de mii de livre pentru ideea pe care o coci acum.
Şi, spunând acestea, Planchet îşi frecămâinile una de alta cu
repeziciunea pe care o dăo mare bucurie.
— Planchet – răspunse d'Artagnan – toate bune, de n-ar fi o singură
durere.
— Care?
— Ideea nu-i a mea... Aşa cănu pun nimic la bătaie pentru ea.
Aceste vorbe smulserăun oftat adânc din inima lui Planchet. Dârză
sfătuitoare e zgârcenia! Ea pune stăpânire pe om aşa cum a făcut Satana cu
Isus pe munte, şi dupăce i-a arătat o datăunui nenorocit toate bogăţ iile
pământului, poate săse odihneascăîn linişte, ştiind căşi-a lăsat tovarăşa
sa, lăcomia, să-i roadăacestuia inima mai departe.
Planchet gustase bogăţ ia fărătrudă, şi acum nu se mai putea opri pe
calea poftelor sale; dar cum avea o inimăbună, cu tot nesaţ ul lui, şi cum
ţinea foarte mult la d'Artagnan, nu se putu împiedica să-i dea mii de poveţ e,
unele mai binevoitoare decât altele. Nu i-ar fi părut rău dacăar fi putut
smulge măcar o fărâmădin taina pe care o ascundea aşa de bine stăpânul
său; dar vicleşuguri, prefăcătorii, poveţ e, curse, totul fu în zadar: d'Artagnan
nu lăsăsă-i scape nimic.
Şi seara trecu astfel. Dupăcină, d'Artagnan îşi pregăti bagajul; dădu o
raităpe la grajd, îşi mângâie calul, cercetându-i potcoavele şi pipăindu-i
picioarele; apoi, dupăce-şi mai numărăo datăbanii, se întinse în pat, unde,
întrucât dormea ca la douăzeci de ani, fiindcăn-avea nici griji, nici mustrări
de cuget, închise pleoapele la cinci minute dupa ce stinsese lampa.
Multe întâmplări ar fi putut, totuşi, să-l ţ inătreaz. Gândurile i se
învârteau în cap, îşi făcea tot felul de planuri, şi d'Artagnan era un om care
punea mare preţpe preziceri; dar cu acea neclintitănepăsare care, când e
vorba de norocul şi izbânda oamenilor de acţ iune, face mai mult decât
geniul, el amânăpentru a doua zi rânduiala gândurilor, de teamă, îşi
spunea, sănu fie prea obosit acum.
Zorile se iviră. Strada Lombarzilor îşi avu partea ei din mângâierile
aurorei cu degete trandafirii, şi d'Artagnan se sculădin pat o datăcu aurora.
Avu grijăsănu trezeascăpe nimeni, îşi luăbagajul la subsuoară, coborî
scara fărăsăfacăsăscârţ âie nici o treaptă, fărăsătulbure nici una din
sforăiturile ce răsunau din pod pânăîn pivniţ ă, apoi, dupăce puse şaua pe
cal, închise uşa grajdului, ieşi pe poartăşi porni la pas în călătoria sa din
Bretania.
Avusese dreptate sănu se gândeascăîn ajun la toate treburile politice
şi diplomatice care-i frământau mintea, căci, dimineaţ a, în răcoarea şi
lumina dulce a răsăritului, îşi simţ ea gândurile ţ âşnindu-i din creier mult
mai limpezi şi mai rodnice.
Mai întâi trecu prin faţ a casei lui Fouquet şi aruncăîntr-o cutie mare,
cu gura căscată, de la poarta intendentului superior, pârlitul de borderou pe
care în ajun îl smulsese cu atâta greutate dintre degetele strâmbe ale
intendentului. Închis într-un plic cu adresa lui Fouquet, borderoul nu fusese
nici măcar bănuit de Planchet, care, în materie de ghicit, îi întrecea chiar şi
pe Calchas sau pe Apolo Pitianul.
D'Artagnan îi înapoie deci chitanţ a lui Fouquet, fărăsă-şi păteze cinstea
şi fărăsă-şi aducăde aici înainte vreo mustrare de cuget. Şi dupăce
îndeplini aceastărestituire, fărănici o bătaie de cap, îşi zise:
"Acum, săsorbim din plin aerul dimineţ ii, săfim cu cugetul împăcat, să
ne umplem de sănătate, să-l lăsăm şi pe Zefir al nostru sărăsufle în voie,
să-şi umfle coastele ca şi cum ar vrea săînghităo emisferăşi săne arătăm
foarte dibaci în micile noastre socoteli.
E timpul – urmăd'Artagnan – săne facem un plan de luptăşi, după
metoda domnului de Turenne, al cărui cap mare e plin de tot felul de idei
bune, înaintea planului de luptă, e bine săîntocmim câte un portret cât mai
apropiat de adevăr al generalilor din tabăra adversă, cu care vom avea de
furcă.
Înaintea tuturor, ne apare domnul Fouquet. Cine e domnul Fouquet?
Domnul Fouquet – îşi răspundea lui însuşi d'Artagnan – e un bărbat chipeş,
foarte îndrăgit de femei; un om cu inima largă, foarte iubit de poeţ i; un om
de spirit, foarte clevetit de secături. Eu nu sunt nici femeie, nici poet, nici
secătură; aşadar, nici nu-l iubesc, nici nu-l urăsc pe domnul intendent
superior; măaflu exact în aceeaşi poziţ ie în care se afla domnul de Turenne
când voia săcâştige bătălia Dunelor: nu-i ura pe spanioli, dar i-a snopit în
bătăi. Nu, nu. Existăo altăpildăşi mai bună, la dracu! Sunt în poziţ ia în
care se afla domnul de Turenne când avea de-a face cu prinţ ul de Condé la
Jargeau, la Gien şi în cartierul Saint-Antoine: nu-l ura pe domnul prinţde
Condé, e adevărat, dar se supunea regelui. Domnul prinţde Condé e un
bărbat fermecător, dar regele e rege; Turenne a scos un oftat, i-a spus lui
Condé «verişorul meu» şi i-a suflat armata.
Acum ce vrea regele? Asta nu măpriveşte pe mine.
Ce vrea însădomnul Colbert? Oh, asta e cu totul altceva! Domnul
Colbert vrea exact ceea ce nu vrea domnul Fouquet.
Şi-atunci, ce vrea domnul Fouquet? Oh, oh! Aici chestiunea e gravă:
domnul Fouquet vrea tocmai ceea ce vrea şi regele."
Acest monolog încheiat, d'Artagnan începu sărâdăcu poftă, plesnind
voios din biciuşcă. Apucase pe drumul cel mare şi mergea aşa înainte,
speriind păsările în tufişuri şi ascultând ludovicii care-i zornăiau în punga
de piele la fiecare săltare în şa; căci, săo mărturisim, de câte ori d'Artagnan
se afla în astfel de împrejurări, nu duioşia era slăbiciunea care să-l
stăpâneascăcel mai mult.
— Fie! zise el. Expediţ ia nu e din cale-afarăde primejdioasă, şi călătoria
asta a mea se poate asemui cu acea piesăpe care domnul Monck m-a dus să
o văd la Londra şi care se cheamă, dacănu măînşel: Mult zgomot pentru
nimic!

LXVI
CĂLĂTORIE

Era pentru a cincizecea oarăpoate, din ziua în care am început

istorisirea de faţ ă, când acest om cu inima de bronz şi muşchii de oţ el îşi
părăsea casa şi prietenii, totul, în sfârşit pentru a se duce să-şi caute în
lume norocul şi moartea. Una, adicămoartea, se retrăsese totdeauna din
calea lui, ca şi cum i-ar fi fost teamăde el; celălalt, adicănorocul, abia de o
lunănumai se aliase într-adevăr cu dânsul.
Cu toate cănu era un mare filozof, în genul lui Epicur sau în genul lui
Socrate, era totuşi un spirit puternic, având practica vieţ ii şi a gândirii.
Nimeni nu e viteaz, nimeni nu e îndrăzneţ , nimeni nu e îndemânatic, aşa
cum era d'Artagnan, fărăsăfie în acelaşi timp şi puţ in visător. Îşi însuşise
deci, ici şi colo, câte o frânturădin cugetările domnului de La
Rochefoucauld, vrednice de a fi aşternute în latineşte de către domnii de la
Port-Royal, şi culesese, la întâmplare, trăind în preajma lui Athos şi a lui
Aramis, multe înţ elepciuni din Seneca şi din Cicero, tălmăcite de aceştia în
franţ uzeasca lor şi aplicate la nevoile vieţ ii de toate zilele.
Dispreţ ul faţăde bogăţ ie pe care gasconul nostru îl socotise ca un
articol de crez în timpul primilor treizeci şi cinci de ani ai vieţ ii lui, rămăsese
multăvreme pentru el articolul prim al unui cod al bravurii: "Art. I – zicea el:
Eşti brav, pentru cănu ai nimic; nu ai nimic, pentru cădispreţ uieşti
bogăţ ia".
Astfel, urmând aceste principii, care, dupăcum am spus, îndrumaseră
primii treizeci şi cinci de ani ai vieţ ii lui, d'Artagnan nu se îmbogăţ ise înainte
de vreme, astfel încât sătrebuiascăsă-şi punăîntrebarea dacă, în pofida
bogăţ iei sale, mai rămăsese încăbrav. Întrebarea la care, pentru oricine în
afarăde d'Artagnan, întâmplările din Piaţ a Grevei i-ar fi putut ţ ine loc de
răspuns. Mulţ i alţ
ii s-ar fi declarat mulţ umiţ i cu asta; d'Artagnan însăera
atât de brav, încât se întreba cu toatăsinceritatea şi cu toatălimpezimea de
cuget dacăera cu adevărat brav.
Bunăoară, la acestea: "Dar mi se pare căam fost destul de iute şi m-am
luptat destul de frumos în Piaţ a Grevei, ca săfiu mulţ umit în privinţ a
bravurii mele", d'Artagnan îşi răspundea lui însuşi: "Toate bune, căpitane,
dar ăsta nu e un răspuns. Am fost brav în ziua aceea numai fiindcăîmi
dăduserăfoc la casă, şi o sută, ba chiar o mie de oameni sunt gata sa facă
rămăşag cu unul singur că, dacădomnii aceia din răscoalăn-ar fi avut
aceastănefericităidee, planul lor de atac ar fi izbutit pe de-a-ntregul, sau cel
puţ in n-aşfi fost eu acela care sămăamestec în treaba lor. Acum ce-ar mai
putea născoci împotriva mea? Nu am nici casăde ars în Bretania, nici
comoarăde care sămătem că-mi va fi jefuită. Nu! Însăam pielea mea;
aceastăpreţ ioasăpiele a domnului d'Artagnan, care face mai mult decât
toate casele şi decât toate comorile din lume; aceastăpiele la care ţ in mai
mult ca la orice, fiindcăeste, orice s-ar zice, învelişul unui trup care închide
în el o inimăfoarte caldăşi foarte bucuroasăsăbatăşi, prin urmare, să
trăiască. Deci, vreau sătrăiesc, şi de fapt trăiesc mai bine, mai din plin, de
când sunt un om bogat. Cine dracu spunea I banul îţ i stricăviaţ a? Nu e de
loc adevărat, pe sufletul meu! Mi se pare, dimpotrivă, căde astădatăsorb o
cantitate îndoităde aer şi de soare. Drace, ce-ar fi oare dacămi-aşdubla
averea pe care o am acum, şi dacă, în loc de aceastăbiciuşcă, pe care o ţ in
în mână, aşpurta vreodatăbastonul de mareşal? Nu ştiu dacăs-ar mai găsi
atunci destul aer şi soare pentru unul ca mine!
La urma urmei, ăsta nu-i un vis searbăd; cine dracu s-ar putea
împotrivi dacăregele m-ar face duce sau mareşal, aşa cum părintele său,
Ludovic al XIII-lea, l-a făcut duce şi general pe Albert de Luynes? Nu sunt
oare tot atât de brav şi pe deasupra mai deştept decât neghiobul de Vitry?...
Ah, iată, pe drept cuvânt, ce s-ar putea împotrivi la ridicarea mea în rang:
sunt prea deştept.
Din fericire, dacăe o dreptate pe lumea asta, norocul ce măînsoţ eşte
vine săînlocuiascăceea ce nu mi s-a dat încă. El îmi datorează, nu încape
vorbă, o răsplătire pentru tot ceea ce am făcut eu pentru Ana de Austria şi o
despăgubire pentru tot ce n-a făcut ea pentru mine. Aşadar, în ceasul de
faţă, iată-măîn bune legături cu un rege, şi mai ales cu un rege care pare să
vrea sădomneascăde-adevărat. Ţie-l Dumnezeu pe aceastăbinecuvântată
cale! Căci, dacăvrea sădomnească, are nevoie de mine, şi dacăare nevoie
de mine, va trebui să-mi dea ceea ce mi-a făgăduit: căldurăşi lumină! Dacă
ar fi săfac o asemănare, merg astăzi aşa cum mergeam şi altădată: de la
nimic, la tot! Atât doar, cănimicul de azi este totul de altădată; în viaţ a mea
din prezent nu s-a petrecut decât aceastămicăschimbare.
Şi-acum, hai să-i dăm şi inimii ce i se cuvine, fiindcăam pomenit mai
adineauri de ea... Însă, pe legea mea, am pomenit de ea numai ca săn-o
uit".
 Şi gasconul îşi duse mâna la piept, ca şi cum ar fi căutat cu tot
dinadinsul locul inimii.
— Ah, nefericitule! murmurăel, zâmbind cu amărăciune. Ah, biată
făptură, trăseseşi o clipănădejde căn-ai inimă, şi iatăcăai una, curtean
nepriceput ce eşti, şi încăuna dintre cele mai primejdioase. Ai o inimăcare
bate în favoarea domnului Fouquet. Dar ce este domnul Fouquet, totuşi,
atunci când e vorba de rege? Un conspirator, un adevărat conspirator, care
nu şi-a dat măcar osteneala de a se feri să-ţ i arate căurzeşte o conspiraţ ie;
altfel, ce armăbunăai avea tu împotriva lui, dacăbunăvoinţ a şi spiritul său
n-ar fi vârât aceastăarmăîntr-o teacăde aur!
Răscoalăcu mânăarmată!... Căci, ce mai, asta e, domnul Fouquet a
făcut o răscoalăcu mânăarmată. Astfel, în timp ce regele doar îl bănuieşte
pe domnul Fouquet de o răzvrătire mută, eu ştiu, eu pot dovedi cădomnul
Fouquet a pus săse verse sângele oamenilor regelui. Şi acum săvedem:
ştiind bine toate astea şi tăinuindu-le, ce mai vrea aceastăinimăatât de
miloasă, dupăpurtarea atât de binevoitoare a domnului Fouquet, dupăun
avans de cincisprezece mii de livre, dupăun diamant de o mie de pistoli şi
dupăun surâs în care se strecurau în egalămăsurăşi amărăciune, şi
bunele gânduri? Tăcând, îi salvez viaţ a. Acum sper – continuămuşchetarul –
căaceastăpârdalnicăde inimăva păstra tăcerea şi căîn felul acesta şi-a
încheiat socotelile cu domnul Fouquet. Aşadar, de aici încolo regele este
soarele meu, şi întrucât inima mea nu mai are nici o îndatorire faţ ăde
domnul Fouquet, vai de cel ce se va pune în faţ a soarelui meu! Înainte,
pentru maiestatea sa Ludovic al XIV-lea, înainte!
Aceste gânduri erau singurele piedici ce puteau săîncetineascămersul
lui d'Artagnan. Odatăterminate însă, el îşi îndemnăcalul săgrăbească
pasul.
Dar, oricât de straşnic ar fi fost Zefir, el nu putea sămeargănecontenit.
A doua zi de la plecarea din Paris, fu lăsat la Chartres, la un hangiu din
oraş, care era un vechi prieten al lui d'Artagnan. Apoi, de aici încolo,
muşchetarul călători pe cai de poştă. Mulţ umităacestui mijloc de drumeţ ie,
străbătu toatădistanţ a dintre Chartres şi Chateaubriand. În acest din urmă
oraş, încădestul de îndepărtat de coastăpentru ca nimeni sănu-l bănuiască
pe d'Artagnan c-ar avea de gând săajungăla mare, şi destul de depărtat de
Paris pentru ca nimănui sănu-i dea prin cap căel ar veni de acolo,
mesagerul maiestăţ ii sale Ludovic al XIV-lea, pe care d'Artagnan îl numise
soarele său, fărăa se gândi căacela care nu era deocamdatădecât o palidă
stea pe cerul regalităţ ii îşi va face într-o zi din acest astru emblema sa,
mesagerul regelui Ludovic al XIV-lea, spuneam, se lipsi de caii de poştăşi
cumpărăo mârţ oagăla care nu se uita nimeni, una din acele gloabe de care
niciodatăun ofiţ er de cavalerie nu şi-ar fi îngăduit săse apropie, de teamă
sănu se facăde râs. Cu excepţ ia părului de la coamăşi coadă, aceastănouă
pricopsealăîi amintea lui d'Artagnan faimoasa iapăportocalie cu care, sau
mai bine zis pe care îşi făcuse el intrarea în lume.
Trebuie săspunem însăcă, din clipa când încălecăpe acest nou cal, cel
care călărea nu mai era d'Artagnan, ci un om oarecare, îmbrăcat într-un
surtuc fumuriu, cu nădragi cafenii, părând săfie ceva între un preot şi un
laic; ceea ce îl apropia îndeosebi de bisericăera căîşi pusese pe cap o tichie
de catifea roasă, iar peste tichie, o pălărie mare, neagră, cu borurile largi;
nici vorbăde spadă; avea însăo scurtăturăde lemn agăţ atăcu o sfoarăde
încheietura mâinii, care-i putea sluji, la nevoie, ca ajutor unui pumnal gros
de un lat de mânăpe care-l ţ inea ascuns sub pulpana mantalei. Mârţ oaga
cumpăratăde la Chateaubriant întregea deosebirea. Se numea, sau mai bine
zis d'Artagnan o botezase Nevăstuica.
"Dacădin Zefir am făcut Nevăstuică– îşi zise d'Artagnan – atunci şi eu
trebuie să-mi schimb numele într-un diminutiv oarecare. Deci, în loc de
d'Artagnan, voi fi Agnan, scurt; asta ca săse potriveascămai bine cu
surtucul fumuriu, cu pălăria rotundăşi cu tichia răpănoasă."
Domnul Agnan călători deci, fărăprea mari zdruncinături, călare pe
Nevăstuică; aceasta mergea în buestru, ca un cal cu adevărat sprinten, şi,
cu tropăiturile sale mărunte, făcea voiniceşte douăsprezece leghe pe zi,
datorităcelor patru picioare subţ iri ca nişte fuse, cărora priceperea
îndelungata a lui d'Artagnan le preţ uise vânjoşia şi siguranţ a sub păru! des
ce le acoperea.
Pe drum, călătorul îşi făcea anumite însemnări, cerceta ţ inutul aspru şi
rece pe care-l străbătea, căutând mereu un pretext cât mai demn de crezare
de a ajunge la Belle-Isle-en-Mer şi de a vedea totul, fărăsăstârneascănici o
bănuiala. În felul acesta, el se putu încredinţ a de însemnătatea pe care o
căpăta evenimentul pe măsurăce se apropia de ţ intă.
În acest colţdepărtat de ţ ară, în acest vechi ducat al Bretaniei, care pe
atunci nu era francez, dupăcum nu este încănici astăzi, poporul nu ştia de
regele Franţ ei. Şi nu numai cănu ştia, dar nici nu voia săştie. Un fapt, unul
singur, era vădit pentru poporul de aici, în ceea ce priveşte valul politic:
vechii duci nu mai guvernau de mult, aşa cătronul era gol; nimic mai mult.
În locul ducelui suveran, seniorii în rasăcălugăreascădomneau fărălimite.
Iar mai presus de aceşti seniori se afla Dumnezeu, care n-a fost niciodată
dat uitării în Bretania. Printre aceşti suverani de castel şi clopotniţ ă, cel mai
puternic, cel mai bogat şi cu deosebire cel mai popular era domnul Fouquet,
seniorul de la Belle-Isle.
Chiar în ţ inut, chiar în însăşi aceastăinsulămisterioasă, legendele şi
tradiţ iile îi întăreau renumele. Nu oricine putea săajungăacolo. Insula, cu o
întindere de şase leghe în lungime şi şase în lărgime, era o proprietate
seniorială, de care multăvreme poporul nu se atinsese, apăratăfiind de
numele de Retz, atât de temut prin partea locului. La puţ inăvreme după
ridicarea acestui senioriat la rangul de marchizat de către Carol al IX-lea,
Belle-Isle a trecut în stăpânirea domnului Fouquet.
Faima insulei nu dăinuia însăde ieri; numele ei, sau mai bine zis
calificaţ ia sa, mergea pânăîn trecutul cel mai îndepărtat; cei vechi o
numeau Kalonèse, dupădouăcuvinte greceşti care înseamnăinsulă
frumoasă. Astfel, cu o mie opt sute de ani mai înainte, ea avusese, într-o altă
limbă, acelaşi nume care-l avea şi acum.
Aceastăproprietate a domnului intendent superior însemna deci ceva,
lăsând la o parte poziţ ia ei, căci se afla la şase leghe de coastele Franţ ei,
poziţ ie ce-o făcea suveranăîn singurătatea mării, asemenea unei corăbii
măreţ e care ar dispreţ ui porturile şi şi-ar arunca ancorele, cu mândrie, în
largul oceanului.
D'Artagnan aflătoate acestea, fărăsăarate nici un semn de mirare; el
mai aflăde asemenea cămijlocul cel mai bun de a intra în vorbăcu cineva
era sătreacăprin La Roche-Bernard, oraşdestul de însemnat, situat la
gurile râului Vilaine. Poate căacolo ar găsi şi o barcă. Iar dacănu,
străbătând mlaştinile sărate, se va duce la Guérande sau la Croisic, unde va
aştepta un prilej oarecare ca sătreacăla Belle-Isle. Băgase de seamă, de
altfel, de când plecase din Châteaubriant, cănimic nu era cu neputinţ ă
pentru Nevăstuicăsub îndrumarea domnului Agnan, şi nimic pentru
domnul Agnan la îndemnurile Nevăstuicii. Se pregăti deci săse ospăteze cu
o lişiţăşi cu o turtăde Bretania într-un han din La Roche-Bernard, şi ceru
săi se aducădin pivniţ ă, pentru a stropi aceste douăbunătăţ i bretone, un
cidru care, de îndatăce-l puse pe limbă, îl făcu săse simtămai breton decât
un breton de baştină.
 LXVII
CUM A FĂCUT D'ARTAGNAN CUNOŞTINŢĂ
CU UN POET CARE ÎŞI ÎNJGHEBASE O TIPARNIŢĂ
SPRE A-ŞI TIPĂRI VERSURILE

Înainte de a se aşeza la masă, d'Artagnan căută, ca de obicei, săafle

câte ceva despre oamenii de pe aici; dar este o lege a curiozităţ ii căoricine
vrea sădescoasăpe alţ ii, trebuie săse lase mai întâi descusut el însuşi. Ca
atare, se grăbi, cu dibăcia lui recunoscută, săintre în vorbăcu cineva de la
hanul din La Roche-Bernard, care i-ar putea fi de folos în aceastăprivinţ ă.
Din întâmplare, tocmai se aflau în acea casă, la catul de sus, doi
călători ce se pregăteau, ca şi el, săia masa, dacănu începuserăcumva să
mănânce chiar. D'Artagnan văzuse caii lor la grajd şi şeile în tinda hanului.
Unul era însoţ it de un lacheu, vrând săparăun personaj de vază; două
iepe de Perche, frumoase şi tinere, îi aduseserăpânăaici. Celălalt, mai puţ in
însemnat, drumeţfărăpretenţ ii, cu hainele ponosite şi pline de praf, cu
cizmele tocite mai mult de mers pe jos decât din pricina scărilor de la şa,
venise din Nantes într-o cărucioarătrasăde un cal ce semăna atât de bine la
culoare cu Nevăstuica, încât d'Artagnan ar fi putut săcolinde o sutăde leghe
pânăsăgăseascăo pereche mai bunăpentru iapa lui. Cărucioara cu coviltir
era încărcatăde nişte pachete mari şi grele, înfăşurate în bucăţ i vechi de
pânză.
"Acest călător – îşi zise d'Artagnan – e de teapa mea. Mi se potriveşte,
îmi convine. Trebuie ca şi eu sămăpotrivesc cu el şi să-i convin. Domnul
Agnan, cu surtucul fumuriu şi cu tichia roasă, nu se poate ruşina săstea la
masăalături de domnul acesta cu încălţ ările tocite şi cu o mârţ oagă
bătrână."
Acestea zise, d'Artagnan îl chemăpe hangiu şi-i spuse să-i aducăsus,
în odaia domnului cu înfăţ işarea modestă, lişiţ a, turta şi cidrul pe care le
comandase. El însuşi, dupăce urcă, în mânăcu o farfurie, scara de lemn ce
ducea la odaie, începu săbatăîncet în uşă.
— Intră! rosti necunoscutul.
D'Artagnan păşi pragul, cu gura larg deschisăde un zâmbet, ţ inând
farfuria sub braţ , pălăria într-o mânăşi luminarea în cealaltă.
— Domnule – zise el – iartă-mă, sunt, ca şi dumneata, un călător, nu
cunosc pe nimeni în acest han şi am răul obicei de a mi se urî când mănânc
singur; în aşa fel cămâncarea mi se pare proastăşi nu-mi cade bine. Chipul
dumitale, pe care l-am zărit adineauri, când ai coborât săţ i se desfacă
stridiile, mi-a plăcut mult. Afarăde asta, am băgat de seamăcăai un cal ce
seamănăcu al meu, şi căhangiul, fărăîndoialădin pricina acestei
asemănări, i-a legat la iesle pe amândoi alături, iar ei par săse simtăfoarte
bine unul lângăaltul. Nu văd, dar, domnule, pentru ce stăpânii ar sta
despărţ iţ
i, de vreme ce caii lor se înţ eleg aşa de bine. Drept aceea, am venit
să-ţ i cer să-mi faci plăcerea de a îngădui sămăaşez la masa dumitale.
Numele meu este Agnan şi sunt, domnule, intendentul nevrednic al unui
bogat senior care doreşte săcumpere nişte ocne de sare prin partea locului
şi m-a trimis să-i cercetez viitoarele proprietăţ i. În adevăr, domnule, aşvrea
ca înfăţ işarea mea să-ţ i fie pe plac, aşa cum îmi este mie a dumitale, căci te
ţin în mare cinste în inima mea, crede-mă.
Străinul, pe care d'Artagnan îl vedea acum întâia oară, întrucât la
început abia dacă-l băgase în seamă, avea nişte ochi negri şi strălucitori,
obrazul gălbejit, fruntea puţ in încreţ ităde greutatea celor cincizeci de ani, o
anumitănaivitate în ansamblul trăsăturilor, dar multăagerime în privire.
 "S-ar zice – gândi d'Artagnan – cănăzdrăvanul ăsta nu s-a slujit în viaţ a
lui decât de partea de sus a capului, adicănumai de ochi şi de creier.
Trebuie săfie om de ştiinţ ă: gura, nasul, bărbia nu spun nimic la el."
— Domnule – răspunse cel a cărui făpturăşi gânduri erau cântărite
astfel – prezenţ a dumitale îmi face o deosebităcinste; nu cămi s-ar urî; am –
adăugăel zâmbind – o tovărăşie ce-mi ţ ine totdeauna de urât; dar, ce-are a
face, măsimt fericit săstau cu dumneata.
Spunând însăacestea, omul cu cizmele tocite aruncăo privire
neliniştităpe deasupra mesei, de unde stridiile dispăruserăşi unde nu mai
rămăsese decât o bucatăde slăninăsărată.
— Domnule – se grăbi săspunăd'Artagnan – gazda îmi va aduce îndată
o minunatăpasăre friptăşi o straşnicăturtăde Bretania.
D'Artagnan citise în privirea tovarăşului său, oricât de fugarăar fi fost
ea, teama de a nu cădea pe mâna vreunui pleşcar. Şi nu se înşelase: căci de
îndatăce-l auzi spunând ce o săvină, trăsăturile omului cu înfăţ işare să-
răcăcioasăse înseninară. Într-adevăr, hangiul, ca şi cum ar fi ascultat la
uşă, intrănumaidecât în odaie cu bucatele anunţ ate.
Turta şi lişiţa rumenităfurăpuse alături de slănina afumată;
d'Artagnan şi comeseanul lui se salutarăîncăo dată, se aşezarăfaţ ăîn faţ ă
şi împărţ irăfrăţ eşte şunca şi celelalte mâncăruri lăsate pe masă.
— Domnule – zise d'Artagnan – mărturiseşte căbun lucru e tovărăşia!
— Pentru ce? întrebăstrăinul cu gura plină.
— Ei bine, am să-ţ i spun pentru ce – răspunse d'Artagnan.
Străinul îşi opri fălcile din mestecat, ca săpoatăauzi mai bine.
— Mai întâi – continuăd'Artagnan – în loc de o singurălumânare, pe
care am avea-o fiecare, iatăcăavem două.
— Ai dreptate – zise străinul, uimit de marele adevăr ce sălăşluia în
aceastăconstatare.
— Apoi, văd cădumitale îţ i place sămănânci din turta mea, în timp ce
mie îmi place sămănânc din slănina dumitale.
— Şi asta e adevărat.
— În sfârşit, deasupra plăcerii de a avea mai multăluminăşi de a
mânca fiecare dupăgustul său, eu pun plăcerea tovărăşiei.
— Într-adevăr, domnule, dumneata eşti un om plin de voioşie – zise cu
încântare necunoscutul.
— Aşa-i domnule, sunt voios ca toţ i aceia care nu au nimic în cap. Oh,
nu se poate spune acelaşi lucru despre dumneata – adăugăd'Artagnan –
căci citesc în ochii dumitale un noian de gânduri.
— Ah, domnule...
— Haide, mărturiseşte un lucru.
— Ce anume?
— Căeşti un om învăţ at.
— Eh, domnule...
— Ei?
— Aproape.
— Cum adică?
— Sunt autor.
— Ai văzut? strigăd'Artagnan, bătând din palme de bucurie. Va săzică
nu m-am înşelat! Ce minunăţ ie...
— Domnule...
— Ei ce? îl întrerupse d'Artagnan. Voi avea fericirea săpetrec această
noapte în tovărăşia unui autor, şi încăa unui autor celebru poate?
— Oh – făcu necunoscutul, roşindu-se – celebru, domnule, celebru nu e
cuvântul potrivit.
— Modest! exclamăd'Artagnan visător. E modest! Apoi, întorcându-se
către străin, îl întrebăcu un accent de bruscăşovăială: Dar spune-mi cel
puţ in numele operelor dumitale, domnule, căci, dacăai băgat de seamă,
pe-al dumitale nu mi l-ai spus şi m-am văzut silit săcaut a-ţ i ghici
îndeletnicirea.
— Mănumesc Jupenet, domnule – răspunse autorul.
— Frumos nume! zise d'Artagnan. Frumos nume, pe cinstea mea, şi nu
ştiu de ce, iartă-mi aceastăgrosolănie, dacăe vreuna, nu ştiu cum se face,
dar mi se pare căam mai auzit rostindu-se acest nume undeva.
— Păi, am făcut versuri – spuse cu modestie poetul.
— Ei, atunci săştii cămi le-a citit cineva.
— Am scris o tragedie.
— Poate căam şi văzut-o jucată.
Poetul se înroşi mai tare.
— Nu cred, pentru căversurile mele n-au fost încătipărite.
— Ei bine, îţ i spun, tragedia mi-a făcut, totuşi, cunoscut numele
dumitale.
— Te înşeli şi de data asta, căci domnii comedianţ i de la palatul
Bourgogne n-au vrut sămi-o primească– zise poetul cu un surâs a cărui
taina numai anumite mândrii o pot descifra.
D'Artagnan îşi muşcăbuzele.
— Aşadar – urmăpoetul – vezi, domnule, căeşti greşit în privinţ a mea,
întrucât, necunoscându-măde loc, n-ai avut cum săauzi vorbindu-se de
mine.
— Iatăceea ce mămiră. Numele de Jupenet mi se pare cu toate astea
un nume frumos şi vrednic de a fi cunoscut, la fel ca şi acelea ale domnilor
Corneille, Rotrou sau Garnier. Sper, domnule, căvei avea bunăvoinţ ăsă-mi
povesteşti pe scurt tragedia dumitale, puţ in niai târziu, săzicem la sfârşitul
mesei. Va fi în loc de plăcintă, la dracu!... Ah, domnule, iertare, e o ocară
ce-mi scapăde pe buze fiindcăo rosteşte mereu seniorul şi stăpânul meu.
Îmi îngădui deci s-o folosesc uneori şi eu, căci mi se parc plinăde duh. Îmi
îngădui asta numai în lipsa stăpânului, bineînţ eles, căci daca el ar fi de
faţă... Dar nu ţ i se pare, domnule, căcidrul ăsta e îngrozitor? Şi, poftim, oala
are o formăatât de neregulată, cănici nu stădreaptăpe masă.
— Dacăam sprijini-o?
— Foarte bine, dar cu ce?
— Cu cuţ itul.
— Şi lişiţ a cu ce-o vom mai tăia? Sau te gândeşti poate sănu te atingi
de lişiţ a mea?
— Ba da.
— Ei bine, atunci...
— Aşteaptă.
Poetul se scotoci în buzunare şi scoase o bucăţ icăde fontă, lunguiaţ ă,
dreptunghiulară, groasăcât buza castronului şi lungăaproape cât un deget.
Dar abia apucăsăo arate la lumină, căîndată, ca şi cum ar fi săvârşit o
mare nechibzuinţ ă, făcu o mişcare iute spre a o vârî din nou în buzunar.
D'Artagnan însăbăgăde seamăasta... era un om căruia nu-i scăpa nimic.
Întinse deci mâna spre bucăţ ica de fontă.
— Ei, dar frumos lucru ai în mână– zise el. Se poate vedea?
— Cum sănu – răspunse poetul, ce părea săcedeze prea repede după
acea intenţ ie de mai înainte – de bunăseamăcăse poate vedea; numai că,
poţ i săte uiţ i oricât – adăugăel cu un fel de mândrie – n-ai săghiceşti la ce
foloseşte, pânăce nu-ţ i voi spune eu.
D'Artagnan luăca o mărturisire şovăielile poetului, ca şi faptul căse
grăbise săbage la loc bucăţ ica de fontăpe care, cu o mişcare nechibzuită, o
scosese din buzunar. De aceea, dupăce atenţ ia îi fu atrasăasupra acestui
punct, el îşi luămăsurile de prevedere cuvenite ce-i dădeau în orice situaţ ie
prilejul de a fi superior celuilalt. De altminteri, orice ar fi vrut săspună
domnul Jupenet, de la prima cercetare a obiectului acela, d'Artagnan îi şi
înţelese rostul. Era o literăde tipar.
— Ghiceşti ce este? întrebăpoetul.
— Nu – răspunse d'Artagnan – pe cinstea mea, nu.
— Ei bine, domnule – zise meşterul Jupenet – aceastămicăbucatăde
fontăe o literăde tipar.
— Nu mai spune!
— O majusculă.
— Iată, iată! făcu d'Artagnan, căscându-şi ochii a mirare.
— Da, domnule, un J mare, prima literăa numelui meu.
— Şi zici căasta e o literă?
— Da, domnule.
— Ei bine, am să-ţ i mărturisesc un lucru.
— Ce anume?
— Dar mai bine nu, căci e o prostie ceea ce vreau să-ţ i spun.
— Ei, hai, spune – insistămeşterul Jupenet cu un aer ocrotitor.
— Ei bine, nu înţ eleg de loc, dacăasta e o literă, cum se poate alcătui
un cuvânt?
— Un cuvânt?
— Un cuvânt tipărit, da.
— E foarte uşor.
— Săvedem.
— Te interesează?
— Nespus de mult.
— Ei bine, am să-ţ i arăt cum. Aşteaptă.
— Aştept.
— Şi uită-te bine la ceea ce am săfac.
— Măuit.
D'Artagnan părea, într-adevăr, căe numai ochi şi urechi. Jupenet mai
scoase din buzunar vreo şapte sau opt bucăţ ele de fontă, însămai mici.
— Ah, ah! făcu d'Artagnan.
— Ce e?
— Dar dumneata ai o tiparniţ ăîntreagăîn buzunar. La dracu, e curios,
într-adevăr!
— Nu-i aşa?
— Multe mai învaţ ăomul când călătoreşte, Doamne!
— În sănătatea dumitale! zise Jupenet încântat.
— Şi într-a dumitale, la dracu, şi într-a dumitale! Dar, stai o clipă, nu
cu cidru din ăsta. E o băuturăîngrozitoare şi nevrednicăde un om care se
adapăla Hipocrena; mi se pare căaşa-i spuneţ i, dumneavoastră, poeţ ii,
fântânii la care văpotoliţ i setea.
— Da, domnule, aşa se numeşte fântâna noastră, e adevărat. Numele
vine de la douăcuvinte greceşti: hipos, care înseamnăcal... şi...
— Domnule – îl întrerupse d'Artagnan – am să-ţ i dau săbei o licoare
care vine de la un singur cuvânt franţ uzesc, dar care, pentru asta, nu
înseamnăcăe mai proastă, şi anume de la cuvântul strugure. Cidrul ăsta
măleşinăşi măumflăîn acelaşi timp. Dă-mi voie să-l întreb pe hangiu dacă
n-are niscaiva sticle de Beaugency sau din valea Ceran-ului, pitite printre
bârnele din pivniţ a lui.
Într-adevăr, hangiul, chemat, se ivi numaidecât.
— Domnule – îi spuse atunci poetul lui d'Artagnan – ia seama, nu vom
avea timp săbem vinul, afarădacănu ne vom grăbi, căci eu vreau sămă
folosesc de reflux şi săiau corabia.
 — Ce corabie? întrebăd'Artagnan.
— Corabia care pleacăspre Belle-Isle.
— A, spre Belle-Isle? făcu muşchetarul. Bun!
— Eh, aveţ i destul timp, domnule – zise hangiul, destupând sticla –
corabia pleacăabia peste un ceas.
— Dar cine măva înştiinţ a? întrebăpoetul.
— Vecinul dumneavoastră– răspunse hangiul.
— Păi, nici nu-l cunosc bine.
— Când îl veţ i auzi căpleacă, înseamnăcăe timpul săporniţ i şi
dumneavoastră.
— Şi el merge tot Ia Belle-Isle?
— Da.
— Domnul acela însoţ it de un lacheu? întrebăd'Artagnan.
— Domnul acela însoţ it de un lacheu.
— Vreun gentilom, de banăseamă.
— Asia nu ştiu.
— Cum, nu ştii?
— Da. Tot ce ştiu e căbea acelaşi vin ca şi dumneavoastră.
— Drace! Ce cinste pentru noi! zise d'Artagnan, turnând vin tovarăşului
său, în timp ce hangiul ieşea din odaie.
— Prin urmare – reluăpoetul, întorcându-se la gândurile lui – n-ai
văzut niciodatăcum se tipăreşte?
— Niciodată.
— Lite, iei literele care alcătuiesc un cuvânt, săzicem AB, pe urmăsă
mai punem un A, doi TT şi, în sfârşit, un U.
Şi aşezăliterele cu o iuţ ealăşi cu o uşurinţăce nu-i scăpărăochiului
isteţal lui d'Artagnan.
— Abătut – pronunţ ăel dupăce termină.
— Bun! zise d'Artagnan. Iatătoate literele aşezate una lângăalta; dar
cum stau ele aşa?
Şi-i mai turnăun pahar de vin comeseanului său.
Domnul Jupenet zâmbi, ca omul care avea răspuns la toate; apoi
scoase, tot din buzunar, o micălinie de metal, formatădin douăpărţ i
împreunate la colţ , pe care adunăşi înşirăliterele, ţ
inându-le strâns cu
degetul cel mare de la mâna stânga.
— Şi cum se numeşte aceastămicălinie de fier? întrebăd'Artagnan.
Căci, de bunăseamă, trebuie săaibăun nume.
— Asta se numeşte vingalac – zise Jupenet. Cu ajutorul acestei linii se
formeazărândurile.
— Bine, bine, rămân la ceea ce am spus: dumneata ai o tiparniţ ă
întreagăîn buzunar – zise d'Artagnan râzând cu un aer atât ele nerod, încât
poetul nu băgăde seamăca el era cel păcălit.
— Nu – răspunse el – dar fiindcămi-e lene săscriu, când îmi vine un
vers în minte, îl aştern numaidecât în vingalac. Fac astfel douătreburi
dintr-o dată.
"Drace! îşi zise în sinea lui d'Artagnan. Trebuie săvedem ce-i cu toate
astea."
Şi sub un motiv oarecare, ce nu-l stânjeni câtuşi de puţ in pe
muşchetar, care găsea totdeauna o pricinădemnăde crezare ca săfacăce
vrea el, se ridicăde la masă, coborî scara, se duse sub şopronul unde se afla
cărucioara, răscoli cu vârful pumnalului pânza ce învelea unul din pachetele
de acolo şi văzu căera plin cu litere de fontăla fel cu acelea pe care poetul
zeţar le avea în buzunarul său.
"Bun! gândi d'Artagnan. Încănu ştiu dacădomnul Fouquet vrea să
întăreascăBelle-Isle cu ziduri de piatra; iatăînsă, în orice caz, muniţ ii
spirituale pentru castel."
Apoi, mulţ umit căfăcuse aceastădescoperire, se întoarse şi se aşeză
din nou la masă.
D'Artagnan ştia acum ceea ce voia săştie. Rămase însămai departe în
faţa comeseanului său, pânăcând în odaia alăturatăse auzi o forfotăde om
ce se pregăteşte de plecare.
Poetul zeţ ar sări îndatăde la masăşi dădu ordin săi se înhame calul.
Căruţ a îl aştepta la poartă. Cel de-al doilea călător se urcăşi el în şa, în
curte, împreunăcu lacheul său.
D'Artagnan îl însoţ i pe Jupenet pânăîn port; aici,
acesta îşi îmbarcăîn corabie şi căruţ a, şi calul. Cât despre celălalt
călător, mai acătării, făcu şi el acelaşi lucru cu cei doi cai şi cu servitorul
său. Dar oricât se strădui d'Artagnan să-i cunoascănumele, nu putu săafle
nimic. Nu izbuti decât să-i zăreascăfaţ a, în aşa fel, încât chipul lui se
întipări pentru totdeauna în minte.
D'Artagnan ar fi vrut săse îmbarce o datăcu cei doi călători, însăo
pornire mai puternicădecât curiozitatea, aceea a succesului, îl făcu săse
depărteze de ţ ărm şi săse reîntoarcăla han. Aici, de cum intră, oftând, în
odaie, se aruncărepede în pat, astfel ca săpoatăfi a doua zi
dis-de-dimineaţ ăodihnit şi cu gândurile limpezi, dupăbunele sfaturi ale
nopţ ii.

LXVIII
D'ARTAGNAN ÎŞI CONTINUĂCERCETĂRILE

În revărsatul zorilor, d'Artagnan puse şi el şaua pe Nevăstuica, peste

care dăduse norocul în timpul nopţ ii, căci ronţ ăise singurătot fânul ce
rămăsese de la ceilalţ i trei tovarăşi de iesle.
Muşchetarul îşi luătoate desluşirile de care avea nevoie de la hangiu,
care i se păru un om isteţ , bănuitor şi credincios cu trup şi suflet domnului
Fouquet. Drept urmare, spre a nu-i stârni acestuia nici o bănuială, îi spuse
şi lui povestea despre cumpărarea unor ocne de sare.
Dacăs-ar fi îmbarcat în La Roche-Bernard pentru Belle-Isle, ar fi dat loc
la tot felul de comentarii, care poate căşi aşa vor fi fost făcute şi vor fi ajuns
pânăla castel. În plus, i se părea ciudat cădrumeţ ul acela cu lacheu
continua săfie o tainăpentru d'Artagnan, cu toate întrebările pe care i le
pusese hangiului, ce părea să-l cunoascăfoarte bine.
Muşchetarul culese deci informaţ ii în legăturăcu salinele şi porni pe
drumul ce ducea către mlaştini, lăsând marea la dreapta sa şi pătrunzând în
acea câmpie tristăşi nemărginită, care semăna cu o mare de nămol, ale
cărei creste erau argintate ici şi colo de câte o şuviţ ăde sare.
Nevăstuica păşea foarte bine, cu picioarele ei mici şi nervoase, pe
cărările largi cât o călcăturăde om ce se strecurau printre smârcurile sărate.
D'Artagnan, liniştit în privinţ a vreunei poticneli ce l-ar fi silit săfacăo baie
rece, îşi lăsăiapa sămeargăîn voie, el mulţ umindu-se săpriveascăîn
depărtare cele trei stânci ascuţ ite ce se ridicau asemenea unor vârfuri de
lance din sânul câmpiei fărăpic de verdeaţ ă.
Piriac, târguşorul Batz şi Croisic, ce semănau foarte mult între ele, îi
atraserăşi-i ţ intuirăde la început atenţ ia. Iar când drumeţ ul întorcea capul
săse orienteze şi mai bine, vedea în cealaltăparte a zării alte trei vârfuri de
clopotniţ e, cele de la Guérande, Le Pouliguen şi Saint-Joachim, ce păreau
alezate ca nişte popice printre care el şi Nevăstuica se învârteau încoace şi
încolo ca o bilărătăcită.
 Piriac era primul port mic, pe dreapta. D'Artagnan se îndreptăspre el,
pe buze cu numele unor cunoscuţ i negustori de sare. În clipa când ajunse în
acest mic port, cinci dube mari, încărcate cu piatră, tocmai se desprindeau
de ţ ărm. Lui d'Artagnan i se păru curios căpiatra era încărcatăşi dusăîn
altăparte, chiar dintr-un ţ inut unde se resimţ ea lipsa de piatră. A trebuit să
se foloseascăde toatădibăcia domnului Agnan pentru a-i trage de limbăpe
oamenii din port despre pricina acestui lucru făcut pe dos. Un bătrân pescar
îi răspunse domnului Agnan căpietrele nu erau scoase din Piriac, şi nici din
mlaştini, bineînţ eles.
— Atunci de unde-s scoase? întrebămuşchetarul.
— Domnule, sunt tocmai din Nantes şi Paimboeuf.
— Şi unde sunt duse?
— La Belle-Isle, domnule.
— Aha! făcu d'Artagnan pe acelaşi ton prin care-l arătase zeţ arului că
literele lui îl interesau nespus de mult... Va săzică, se lucreazăla Belle-Isle?
— Păi da, domnule. În fiecare an domnul Fouquet pune săse repare
zidurile castelului.
— E dărăpănat?
— E vechi.
— Foarte bine. "La urma urmei – îşi zise apoi d'Artagnan – nimic nu-i
mai firesc, şi orice proprietar are dreptul să-şi repare casa. E ca şi cum ar
veni cineva să-mi spunăcăfortific "Icoana Maicii Domnului", atunci când
m-aşapuca săfac pur şi simplu unele mici reparaţ ii. Mătem căs-au dat
veşti lipsite de adevăr maiestăţ ii sale şi căasta i-a pricinuit multe
necazuri..." Trebuie sărecunoşti însă, bunul meu domn – spuse apoi cu glas
tare, adresându-se pescarului, căci rolul lui de om bănuitor îi era impus de
scopul însuşi al misiunii sale – trebuie sărecunoşti cămodul cum sunt
cărate aceste pietre este destul de neobişnuit.
— Cum adică? zise pescarul.
— Ele sunt aduse din Nantes sau din Paimboeuf pe Loara, nu-i aşa?
— Apa trece pe la noi, e drept.
— E mai uşor, nimic de zis; dar atunci de ce nu sunt transportate direct
de la Saint-Nazaire la Belle-Isle?
— Eh, fiindcădubele sunt nişte vase proaste şi ţ in cu greu piept mării –
răspunse pescarul.
— Ăsta nu-i un motiv.
— Iartă-mă, domnule, dar se vede treaba cădumneata n-ai călătorit
niciodatăpe apă– adăugăpescarul nu fărăoarecare dispreţ .
— Lămureşte-măşi pe mine, rogu-te, dragămoşule. Mie mi se parc că,
săvii de la Paimboeuf la Piriac, pentru a trece de la Piriac la Belle-Isle, e ca
şi cum ai pleca din La Roche-Bernard la Nantes, şi de la Nantes la Piriac.
— Pe fluviu ar fi drumul cel mai scurt – răspunse netulburat pescarul.
— Dar fluviul face un cot mare!
Pescarul clătinădin cap.
— Drumul cel mai scurt între un punct şi altul este linia dreaptă–
adăugăd'Artagnan.
— Dumneata uiţ i valurile, domnule.
— Bine; chiar ţ inând seama de valuri.
— Şi vântul.
— Hai, fie şi vântul.
— Păi sigur! Curentul Loarei împinge bărcile pânăaproape de Croisic.
Dacăele au nevoie de vreo reparaţ ie sau dacăschimbăechipajul, atunci vin
la Piriac de-a lungul coastei; apoi de la Piriac dau de alt curent, opus, care le
duce pânăla insula Dumet, la douăleghe şi jumătate.
— În regulă.
 — Acolo, şuvoiul râului Vilaine le mânăpe o altăinsulă, numităinsula
Hoëdic.
— Înţ eleg foarte bine.
— Ei, domnule, şi de la aceastăinsulăpânăla Belle-Isle, calea e
dreaptă. Marea, luând-o în jos şi în sus, trece ca apa pe un canal, ca o
oglindăprintre cele douăinsule; dubele plutesc atunci pe deasupra ei ca
nişte gâşte pe Loara, asta-i tot.
— Oricum – zise încăpăţ înatul domn Agnan – e cale lungă.
— Ei... dacăaşa vrea domnul Fouquet! răspunse ca încheiere pescarul,
scoţ ându-şi căciula de lânăla pronunţ area acestui nume demn de respect.
O privire a lui d'Artagnan, privire ascuţ ităşi pătrunzătoare ca tăişul
unei spade, nu găsi în inima bătrânului decât o încredere nevinovată, iar pe
trăsăturile lui nu citi decât mulţ umire şi nepăsare. Spunea: "Dacăaşa vrea
domnul Fouquet" ca şi cum ar fi spus: "Dacăaşa e vrerea lui Dumnezeu!"
D'Artagnan ajunsese prea departe în aceastăparte a locului; de
altminteri, dupăplecarea dubelor, la Piriac nu mai rămăsese decât o barcă,
a bătrânului, şi aceasta nu părea dornicăsăporneascăîn largul mării fără
anumite migăloase pregătiri. Astfel, d'Artagnan mângâie coama Nevăstuicii,
care, ca o nouădovadăa minunatului ei caracter, porni iarăşi la drum,
răscolind cu copitele praful sărat şi ţ inându-şi nasul ridicat în vântul uscat
ce clătina tufele de măceşşi de buruieni ale acestui ţ inut. Pe la ceasurile
cinci, ajunse la Croisic.
Dacăd'Artagnan ar fi fost poet, ar fi fost încântat do priveliştea
întinselor prundişuri de aici, ce se lungeau pânăla o depărtare de mai bine
de o leghe, pe care le acoperăde fiecare datăfluxul mării, pentru ca, la
reflux, ele săiasăiarăşi la ivealăcenuşii, mohorâte, pline de alge şi de
ierburi marine şi presărate cu pietre rotunjite de apă, pietre albe şi
împrăştiate pretutindeni ca nişte oseminte într-un vast cimitir. Dar soldatul,
omul politic, ambiţ iosul nu simt nici măcar nevoia acelei dulci mângâieri de
a privi spre cer pentru a descifra acolo o speranţ ăsau o prevenire. Cerul
roşu înseamnă, pentru astfel de oameni, vînt sau furtună; dupăcum norii
albi şi vătuiţ i, răsfiraţ i în văzduh, aratătot aşa de simplu cămarea va fi
liniştităşi blândă.
D'Artagnan văzu un cer albastru, simţ i vântul încărcat de miresmele
sării şi îşi spuse: "Măvoi îmbarca, chiar şi pe o coajăde nucă, îndatăce
marea se va retrage".
La Croisic, ca ţ i la Piriac, observămari grămezi de pietre înşiruite pe
nisip, la marginea apei. Aceste ziduri uriaşe, dărâmate la fiecare reflux de
transporturile ce se făceau în Belle-Isle, erau, în ochii muşchetarului, o
urmare şi o dovadăa ceea ce el ghicise din capul locului la Piriac. Oare
domnul Fouquet reclădea vreun parapet? Înălţ a oare o fortificaţ
ie? Ca săştie
asta, trebuia săvadă.
D'Artagnan o lăsăpe Nevăstuicăîn grajd, mâncă, se culcă, şi a doua zi,
în cursul dimineţ ii, se plimbăprin port, sau mai bine zis prin pietrişul de pe
plajă.
Croisic are un port nu mai lung de cincizeci de picioare şi o căsuţ ăde
pazăce seamănăcu o mare gogoaşăcrescutăpe o tipsie. Plaja întinsăţ ine
loc de tipsie. O sutăde roabe de pământ amestecat cu pietrişşi rotunjit în
formăde con, cu cărări cotite pe de lături, sunt gogoaşa şi totodatăcasa de
pază. Aşa se înfăţ işeazălucrurile astăzi; aşa se înfăţ işau şi acum o sută
optzeci de ani; atâta doar căgogoaşa era atunci mai micăşi nu se vedeau în
jurul ei îngrăditurile de stinghii ce-o împodobesc astăzi şi pe care edilitatea
acestui târguşor sărac şi smerit le-a bătut în parmalâci de-a lungul cărărilor
ce duc în spiralăpânăla terasa din faţ a casei.
Pe pietrişul plăjii, vreo trei-patru pescari vorbeau despre pescuitul de
sardele şi crevete. Domnul Agnan, cu privirea însufleţ ităde o mare voioşie,
cu zâmbetul pe buze, se apropie de ei.
— Văpregătiţ i de pescuit? întrebăel.
— Da, domnule – răspunse un pescar – aşteptăm refluxul.
— Şi unde pescuiţ i de obicei, prieteni?
— Pe lângăcoaste, domnule.
— Care sunt coastele cele mai bune?
— Eh, depinde; în jurul insulelor, de obicei.
— Dar sunt departe insulele?
— Nu prea; patru leghe.
— Patru leghe! O expediţ ie întreagă!
Pescarul începu sărâdăîn nasul domnului Agnan.
— Păi da – reluăacesta cu naiva lui nepricepere – căci la patru leghe
nici nu se mai vede ţ ărmul, nu-i aşa?
— Ei... nu totdeauna.
— Oricum... e departe... chiar prea departe; altfel, v-aşfi rugat sămă
luaţ i şi pe mine cu dumneavoastrăşi să-mi arătaţ i ceea ce n-am văzut
niciodată.
— Ce anume.?
— Un peşte de mare, viu.
— Se vede treaba cădomnul e din altăparte! zise unul dintre pescari.
— Da, sunt din Paris.
Bretonul ridicădin umeri, apoi îl întrebă:
— L-ai văzut pe domnul Fouquet la Paris?
— Deseori – răspunse Agnan.
— Deseori? tresărirăpescarii, strângându-se roatăîn jurul parizianului.
Îl cunoaşteţ i?
— Un pic; e prieten bun cu stăpânul meu.
— Aha! făcurăpescarii.
— Şi – adăugăd'Artagnan – i-am văzut toate castelele, cel de la
Saint-Mandé, cel din Vaux, precum şi palatul din Paris.
— E frumos?
— Neîntrecut.
— Dar nu e ca la Belle-Isle – zise un pescar.
— Hm! i-o întoarse domnul Agnan şi izbucni într-un râs aproape
dispreţ uitor, care făcu săse încrunte pe cei din jurul lui.
— Se cunoaşte cădumneata n-ai văzut încăBelle-Isle – rosti cel mai
curios dintre pescari. Ştii căare o lungime de şase leghe şi căe plinăde
copaci ce nu-şi găsesc pereche nici la Nantes, pe promenadă?
— Copaci, în mijlocul mării? se mirăd'Artagnan. Tare aşmai vrea s-o
văd şi pe-asta!
— Nimic mai simplu; noi pescuim lângăinsula Hoëdic; vino cu noi. De
acolo, ai săvezi copacii negri din Belle-Isle, înălţ ându-se spre cer ca într-un
paradis; ai săvezi şi coama albăa castelului, care taie ca o spadădunga
albastrăa marii.
— O! făcu d'Artagnan. Trebuie săfie tare frumos! Dar castelul domnului
Fouquet de la Vaux are o sutăde turnuri, asta ştii?
Bretonul îşi ridicăfaţ a cu o admiraţ ie adâncă, deşi părea a nu da
crezare unui asemenea lucru.
— O sutăde turnuri? murmurăel. Ce-are a face. Belle-Isle e mai
frumoasă. Vrei săvezi Belle-Isle?
— Ar fi cu putinţ ă? întrebădomnul Agnan.
— Da, cu aprobarea guvernatorului.
— Dar eu nu-l cunosc pe acest guvernator.
— De vreme ce-l cunoşti pe domnul Fouquet, e destul să-i spui cum te
cheamă.
— Oh, prieteni, din păcate eu nu sunt un gentilom.
— Oricine poate intra în Belle-Isle – urmăpescarul în graiul lui puternic
şi limpede – cu condiţ ia sănu vrea răul nici insulei, nici stăpânului.
Un fior uşor trecu prin trupul muşchetarului.
— Cred şi eu! îşi zise el. Apoi, reculegându-se: Dacănu m-aşteme că
voi suferi de răul de mare...
— În asta? făcu pescarul, arătându-i cu mândrie barca frumoasă, cu
fundul rotund.
— Bine, măîndemnaţ i sămerg săvăd Belle-Isle – răspunse domnul
Agnan – numai căn-o sămălase săcobor acolo.
— Noi ne ducem când vrem.
— Dumneavoastră? Pentru ce?
— Doamne, ca săvindem peşte corsarilor!
— Cum... corsari! Ce tot spui, omule?
— Spun cădomnul Fouquet a pus săse construiascădouăcorăbii
înarmate, spre a-i izgoni pe olandezi sau pe englezi, şi noi vindem peşte
echipajelor de pe aceste douămici corăbii.
"Poftim! Poftim! gândi d'Artagnan în sinea lui. Din ce în ce mai bine! O
tiparniţ ă, bastioane, corăbii înarmate!... La dracu! Domnul Fouquet nu e un
duşman oarecare, aşa cum mi-l închipuiam eu. Merităosteneala săte duci
să-l vezi de aproape."
— Noi plecăm la ceasurile cinci şi jumătate – adăugăpescarul cu glas
apăsat.
— Sunt al dumneavoastră; rămân aici.
Într-adevăr, d'Artagnan privi pescarii, care îşi traserăbărcile, cu nişte
frânghii, pânăla apă; marea se umflăşi domnul Agnan păşi într-una din ele,
nu fărăa se preface căîi e frică, stârnind râsul micilor ucenici, care îl
priveau cu ochii lor mari, plini de înţ elepciune. Se culcăpe o pânză
împăturităîn patru, îi lăsăpe ceilalţ i săîntindăvelele şi barca fu luatăde
vînt şi împinsăîn larg timp de douăceasuri fărăîntrerupere.
Pescarii, care îşi vedeau de treburile lor, trecând dintr-o parte în alta,
nu băgarăde seamăcăoaspetele lor nici nu pălise, nici nu gemuse, nici nu
suferise de rău de mare; că, în pofida balansului îngrozitor şi a zguduiturilor
nemiloase ale bărcii, pe care acum n-o mai conducea nimeni, călătorul
neîncercat îşi păstrase pe de-a întregul prezenţ a de spirit şi pofta de
mâncare. Ei pescuiau şi pescuitul le era îmbelşugat. Spre undiţ ele în care
erau înfipte momeli de crevete se repezeau sămuşte cu lăcomie barbunii şi
lufarii graşi. Douănăvoade fuseserărupte de cambule şi batogi, din pricina
greutăţ ii lor foarte mari; trei ţipari de mare se zbăteau pe fundul bărcii, în
încolăcirea lor vâscoasă, trăgând sămoară.
D'Artagnan le purta noroc pescarilor; i-o şi spuserăchiar. Soldatul
găsea însăcătruda lor e atât de înviorătoare, încât puse mâna la treabă,
adicăla priponul cu undiţ e, scoţând mugete de bucurie şi răcnind "La
dracu!", atât de tare, încât i-ar fi speriat pe muşchetari înşişi, ori de câte ori
o zdruncinăturăa strunei, provocatăde prada ce i se prinsese în vârf, îi
încorda muşchii şi-l făcea să-şi punăîn joc toatăputerea şi toată
îndemnarea lui de totdeauna.
Munca asta îi stârnea atâta plăcere, încât uităde misiunea sa
diplomatică. Tocmai se lupta cu o cambulăînspăimântătoare, ţ inându-se cu
o mânăde marginea bărcii, iar cu cealaltătrăgând spre el căpăţ âna căscată
a rivalului, când stăpânul ambarcaţ iunii îi strigă:
— Ia seama sănu fii zărit de la Belle-Isle!
Aceste cuvinte avurăasupra lui d'Artagnan efectul unui obuz a cărui
explozie vesteşte începutul bătăliei: dădu dintr-o datădrumul şi strunei şi
cambulei, care, trăgându-se una pe alta, se scufundarăîn apă. Cam la o
jumătate de milăcel mult, el zări ridicându-se din mare umbra albăstruie a
stâncilor de la Belle-Isle, în vârful cărora trona linia albăşi impunătoare a
castelului. În depărtare se întindeau apoi ogoarele, pădurile, livezile înverzite
şi păşunile pline de vite care păşteau. Iatăceea ce atrase la început atenţ ia
muşchetarului.
Soarele, coborât la o suliţ ăpe cer, arunca raze de aur asupra mării şi
făcea săpluteascăîn jurul acestei insule vrăjite o pulbere strălucitoare. Din
pricina luminii orbitoare, nu se puteau vedea decât culmile mai mari; mici
fâşii de umbrătăiau şi împestriţ au cu pete întunecate covorul luminos al
câmpiei sau pereţ ii înalţi ai întăriturilor.
— Eh, eh! făcu d'Artagnan privind îngrămădirea de stânci negre. Iată,
într-adevăr, fortificaţ ii care n-au nevoie de nici un inginer ca să
zădărniceascăorice încercare de pătrundere. Pe unde dracu s-ar putea pune
piciorul în aceastăinsulă, pe care Dumnezeu a apărat-o cu atâta străşnicie?
— Pe aici – răspunse stăpânul bărcii, schimbând pânza şi întorcând cu
putere cârma ce îndreptăluntrea spre un mic port, drăguţşi cochet, aşezat
într-un golfuleţrotund şi înconjurat de ziduri noi, crenelate.
— La dracu! Ce văd aici? întrebăd'Artagnan.
— Asta e Locmaria – răspunse pescarul.
— Dar dincolo?
— Acolo e Bangos.
— Şi mai departe?
— Saujeu... apoi palatul.
— Drace! O lume întreagă! Ah, iatăşi soldaţ i!
— Sunt o mie şapte sute de oameni la Belle-Isle, domnule – îi explică
pescarul cu mândrie. Ştii oare căcea mai micăgarnizoanăare douăzeci şi
douăde companii de infanterie?
— La dracu! făcu d'Artagnan, bătând cu piciorul în scândura de pe
fundul bărcii. Maiestatea sa mi se pare căavea dreptate!
Traserăla ţ ărm.

LXIX
UNDE CITITORUL VA FI DE BUNĂSEAMĂ
TOT ATÂT DE UIMIT CA ŞI D'ARTAGNAN,
REGĂSIND O VECHE CUNOŞTINŢĂ

La orice debarcare, fie şi din cea mai micăbarcăce pluteşte pe mare, se

întâmplăsăfii totdeauna cuprins de o tulburare şi de o ameţ ealăuşoară, ce
nu-i îngăduie spiritului săse bucure de întreaga libertate de care ar avea
nevoie pentru a cuprinde de la prima aruncăturăde ochi noua privelişte ce ţ i
se deschide în faţ ă. Podul mişcător, matelotul care se zoreşte, clipocitul apei
ce se rostogoleşte printre pietre, strigătele şi nerăbdarea celor care aşteaptă
la ţ
ărm sunt amănunte multiple ale acestei senzaţ ii, care se rezumăîntr-un
singur rezultat – şovăirea.
Aşa încât, abia dupăce debarcăşi stătu câteva minute pe ţ ărm,
d'Artagnan observăcăîn port, şi mai cu seamăîn cuprinsul insulei, se
mişca o mulţ ime de oameni care munceau de zor.
La picioarele lui recunoscu numaidecât cele cinci dube încărcate cu
piatră, pe care le văzuse plecând din portul de la Piriac. Lespezile erau cărate
la ţ
ărm cu ajutorul unui lanţformat din douăzeci sau treizeci de ţ ărani.
Steiurile mai mari erau încărcate în nişte căruţ e şi erau duse în aceeaşi
direcţie ca şi celelalte blocuri de piatra, adicăspre lucrările ale căror
însemnătate şi mărime d'Artagnan n-o putea încăstabili. Pretutindeni
domnea o forfotăasemănătoare cu aceea pe care o văzuse Telemac în clipa
când debarcase la Salente.
D'Artagnan era nerăbdător săpătrundăcât mai mult în interiorul
insulei; dar nu putea să-şi dea frâu liber curiozităţ ii, fărăa stârni bănuieli şi
fărăa fi supravegheat din scurt. De aceea, nu înainta decât încetul cu
încetul, în jurul liniei pe care o formau pescarii pe plajă, trăgând însăcu
ochiul peste tot, fărăa scoate o vorbă, şi căutând săînlăture orice iscodire la
care l-ar putea expune o întrebare nechibzuităsau un salut mai binevoitor.
Cu toate acestea, în timp ce tovarăşii lui îşi făceau negoţ ul lor, dăruind
sau vânzând peştele lucrătorilor sau locuitorilor din oraş, d'Artagnan
câştigase puţ in câte puţin din teren şi, liniştit în privinţ a neînsemnatei
atenţ ii ce i se dădea, începu să-şi arunce privirea isteaţ ăşi sigurăasupra
oamenilor şi lucrurilor ce-i apăreau înaintea ochilor. De altfel, cele dintâi
priviri ale lui întâlnirăfapte şi constatări asupra cărora ochiul unui soldat
nu se putea înşela.
La cele douămargini ale portului, în aşa fel încât focarele săse poată
încrucişa pe marea axăa elipsei formatăde bazinul cu apă, fuseserăridicate
mai întâi douăbaterii menite, fărăîndoială, săadăposteascătunuri de
coastă, întrucât d'Artagnan văzu lucrătorii terminând zidirea platformelor şi
încheierea podelelor de scânduri, semicirculare, pe care tunurile se puteau
roti cu uşurinţ ăîn toate părţ ile, deasupra meterezelor. Alături de fiecare din
aceste baterii, alţ i lucrători umpleau gropile cu pământ şi pregăteau noi
platforme, pesemne pentru alte baterii. Acestea aveau nişte firide, şi un vătaf
al lucrătorilor striga rând pe rând la oamenii care legau faşinele, sau la cei
care tăiau brazde de iarbăpentru a fi puse săsusţ inăîmpletitura firidelor.
Dupămunca ce se desfăşura la aceste lucrări înaintate, s-ar fi putut
spune căele erau pe terminate; tunurile nu fuseserăîncăaduse, dar
platformele îşi aveau culcuşurile şi grinzile aşezate la locul lor; pământul,
bătătorit bine, le întărise cu totul, şi, presupunând căartileria s-ar fi aflat în
insulă, în mai puţ in de douăsau trei zile portul putea fi înarmat în
întregime.
Ceea ce-l surprinse pe d'Artagnan, când îşi întoarse privirile de la
bateriile de coastăspre fortificaţ iile oraşului, fu săvadăcăBelle-Isle era
apăratăde un sistem întru totul nou, despre care contele de la Fère îi
vorbise, mai mult decât o dată, ca despre un mare progres, dar a cărui
aplicare n-o văzuse niciodatăpânăacum. Aceste fortificaţ ii nu ţ ineau nici de
metoda olandezăa lui Marollais, nici de metoda francezăa cavalerului
Antoine de Ville, ci de sistemul lui Manesson Mallet, un inginer priceput
care, de şase sau aproape opt ani, părăsise serviciul Portugaliei, ca săintre
în serviciul Franţ ei. Aceste lucrări se deosebeau prin aceea căîn loc săse
înalţe deasupra pământului, ca toate vechile întărituri menite săapere
oraşul împotriva năvălitorilor cu scări, ele se adânceau, dimpotrivă, la
pământ, astfel încât, în loc de ziduri mari, apăreau acum şanţ uri cât mai
adânci. Lui d'Artagnan nu-i trebui prea mult timp ca să-şi dea seama de
superioritatea acestui sistem, faţ ăde care bătaia tunurilor nu mai însemna
nici o primejdie. Afarăde asta, şanţ urile fiind sub nivelul mării, ele puteau fi
oricând umplute cu apăprin nişte deschizături subterane.
În rest, lucrările erau aproape pe sfârşite, şi un grup de lucrători,
primind ordine de la un om ce părea a fi conducătorul acestor treburi,
tocmai punea cele din urmăpietre. Un podeţde scânduri, întins pe deasupra
şanţ ului, pentru ca roabele cu materiale sătreacămai uşor, făcea legătura
între partea dinăuntru şi partea din afară.
D'Artagnan întrebăcu o curiozitate plinăde nevinovăţ ie dacăîi era
îngăduit sătreacăpeste pod, şi i se răspunse cănici un ordin nu se
împotrivea la asta. În consecinţ ă, d'Artagnan trecu podul şi înaintăspre
grupul de lucrători. Acest grup era condus de omul acela pe care-l observase
d'Artagnan de la început şi care părea săfie inginerul-şef. Un plan era întins
pe o piatrălargă, ţ inând loc de masă, iar la câţ iva paşi de acolo funcţ iona un
scripete pentru ridicarea greutăţ ilor mai mari.
Acest inginer, care, datăfiind însemnătatea lui, îi atrase în primul rând
atenţ ia lui d'Artagnan, avea pe el o hainălungăpânăla genunchi, hainăce,
prin lungimea ei, nu se potrivea de loc cu munca pe care o făcea, întrucât
aici ar fi fost nevoie mai curând de un costum de zidar, decât de unul de
senior. Altfel, era un bărbat înalt, cu umerii largi şi pătraţ i, pe cap cu o
pălărie acoperităîn întregime cu pene. Dădea din mâini într-un chip cum nu
se poate mai impunător şi se părea, căci nu se vedea decât din spate, că-şi
certa lucrătorii pentru încetineala sau pentru nevolnicia lor.
D'Artagnan se apropia tot mai mult.
Dupăun răstimp, bărbatul cu pene la pălărie încetăsămai dea din
mâini şi, cu palmele sprijinite pe genunchi, urmărea, pe jumătate aplecat
înainte, strădania a şase salahori care încercau săsalte de la pământ un
bloc de piatrăşi să-l aşeze pe o bucatăde lemn, în aşa felea săpoatăfi
vârâtăpe sub piatrăfunia scripetelui. Cei şase oameni, împingând piatra
dintr-o singurăparte, îşi adunau puterile ca s-o ridice cam la o palmăde
pământ, asudând şi răsuflând din greu, în timp ce al şaptelea se pregătea să
vâre sub ea, de îndatăce se va face destul loc, bucata de lemn ce urma s-o
susţ ină. Dar piatra le scăpăde douăori din mâini, înainte de a fi ridicatăla
înălţimea necesarăca săpoatăfi vârâtăsub ea acea bucatăde lemn. E de la
sine înţ eles că, de câte ori piatra le scăpa din mâini, ei săreau repede la o
parte, ferindu-şi picioarele, ca sănu fie prinse şi strivite sub marginea
pietrei. De fiecare datăcând aceastăpiatrărecădea, se înfunda tot mai mult
în pământul moale, ceea ce făcea şi mai anevoioasămunca la care năduşeau
din răsputeri lucrătorii aceia. O a treia încercare nu avu nici ea un rezultat
mai bun, în schimb sfârşi printr-o descurajare mai mare. Totuşi, când cei
şase oameni se încovoiaserăsub piatră, bărbatul cu penaşstrigase el însuşi,
cu un glas puternic, comanda: "Gata!" ce însoţ eşte orice strădanie grea. Apoi
îşi azvârli cu năduf braţ ele în sus.
— Of, of – se văicări el – ce înseamnăasta? Parc-aşavea de-a face cu
nişte oameni de paie!... Lăsaţ i-o dracului, daţi-văla o parte şi uitaţ i-văcum
se face treaba.
— Haidade! murmurăd'Artagnan. Nu cumva vrea săridice el singur
stânca aceea? Asta ar fi nemaipomenit, într-adevăr!
Lucrătorii pe care-i luase la rost inginerul se traserăîntr-o parte,
pleoştiţ i şi clătinând din capete, în afarăde cel care ţ inea bucata de lemn şi
care se pregătea să-şi îndeplineascăsarcina lui.
Bărbatul cu pălăria plinăde pene se apropie de piatră, se aplecă, îşi
vârî palmele sub colţ ul ce se sprijinea de pământ, îşi încordămuşchii
herculeeni şi, fărănici o opintire, cu o mişcare înceatăca a unei maşini,
ridicăstânca la o palmăde pământ. Lucrătorul care pândea cu bârna în
mânănu pierdu prilejul ce i se oferi şi vârî lemnul sub piatră.
— Iată! zise uriaşul, fărăa lăsa blocul de piatrăsăcadăla voia
întâmplării, ci aşezându-l pe sprijinul de sub el.
— La dracu! strigăd'Artagnan. Dar nu cunosc decât un singur om în
stare săfacăo asemenea ispravă!
— Ce-ai spus? rosti matahala, întorcând capul.
— Porthos! exclamăd'Artagnan, cuprins de uimire. Iată-l pe Porthos la
Belle-Isle!
La rândul lui, bărbatul cu panaşul mare îşi îndreptăprivirea către
falsul intendent şi, cu toatătravestirea sa, îl recunoscu din prima clipă.
 — D'Artagnan! strigăel.
Dar obrajii i se făcurădeodatăstacojii.
— Sst! ţistui el către d'Artagnan.
— Sst! ţistui muşchetarul către el.
Într-adevăr, dacăPorthos fusese descoperit de d'Artagnan, d'Artagnan
fusese descoperit de Porthos. Gândul de a-şi păstra fiecare taina sa îi
stăpâni pe amândoi deodată. Totuşi, prima mişcare a celor doi bărbaţ i fu să
se arunce unul în braţ ele celuilalt. Ceea ce voiau ei săascundăfaţ ăde
ceilalţi nu era prietenia lor, ci numele lor. Dar, dupăîmbrăţ işare, urmă
numaidecât întrebarea:
"Ce dracu o fi căutând Porthos la Belle-Isle, unde ridicăblocuri de
piatră?" îşi spuse d'Artagnan în sinea lui, fărăa fi auzit de nimeni.
Mai puţ in tare în diplomaţ ie, în comparaţ ie cu prietenul său, Porthos
gândi cu glas tare.
— Dar ce dracu te-a adus la Belle-Isle? îl întrebăel pe d'Artagnan. Ce-ai
venit săfaci aici?
Trebuia să-i răspundăfărăşovăială. A sta în cumpănădacăsă-i
răspundăsau nu lui Porthos ar fi însemnat săse dea bătut în faţ a
prietenului său, şi amorul propriu al lui d'Artagnan nu şi-ar fi iertat
niciodatăasta.
— La dracu, prietene, am venit la Belle-Isle întrucât am aflat căeşti tu
aici.
— Ei, asta-i! făcu Porthos, vădit încurcat de acest răspuns şi căutând
să-şi dea seama dacăcelălalt spune adevărul, cu acea prepuelnicăascuţ ime
de minte pe care i-o cunoaştem mai de mult.
— De bunăseamă– adăugăd'Artagnan, care nu voia să-i dea
prietenului său răgazul de a se dezmetici. Am fost săte caut la Pierrefonds.
— Adevărat?
— Adevărat.
— Şi nu m-ai găsit?
— Nu, în schimb am dat acolo de Mouston.
— E sănătos?
— Tun!
— Dar, oricum, nu cred să-ţ i fi spus Mouston ca sunt aici.
— De ce sănu-mi fi spus? Nu sunt eu vrednic de încrederea lui
Mouston?
— Nu pentru asta; dar nici el nu ştia unde sunt.
— Oh, iatăun motiv care n-are nimic jignitor, cel puţ in pentru amorul
meu propriu.
— Dar cum ai făcut de m-ai găsit?
— Ei, dragul meu, un mare senior ca tine lasătotdeauna urme pe unde
trece, şi eu m-aşsocoti cel mai neghiob dintre oameni dacăn-aşfi în stare
săcalc pe urmele prietenilor mei.
Aceastăexplicaţ ie, oricât ar fi ea de măgulitoare, nu-l mulţ umi întru
totul pe Porthos.
— Numai căn-am putut sălas urme, întrucât am umblat deghizat –
zise Porthos.
— Ah, ai venit aici travestit? întrebăd'Artagnan.
— Da.
— Şi sub ce chip anume erai travestit?
— Sub acela de morar.
— Crezi oare căun mare senior ca tine, Porthos, îşi poate însuşi
apucăturile unor oameni de rând în aşa fel încât să-i înşele pe semenii lui?
— Ei bine, ţ i-o jur, prietene, cătoatălumea s-a păcălit, atât de bine
mi-am jucat rolul.
 — Oricum, nu atât de bine încât eu sănu te fi găsit şi sănu te fi
întâlnit, precum vezi.
— Ai dreptate. Spune-mi, cum de m-ai găsit şi ai dat de mine?
— Aşteaptă. Am să-ţ i povestesc totul. Închipuieşte-ţ i căMouston...
— Ah, caraghiosul acela de Mouston – zise Porthos, încreţ indu-şi cele
douăarcuri de triumf ce-i slujeau de sprâncene.
— Aşteaptă, aşteaptăpuţ in. Mouston n-are nici o vină, pentru cănici el
nu ştia încotro ai pornit.
— Fărăîndoială. Iatăde ce vreau săte ascult şi săaflu cât mai repede.
— Ah, cât eşti de nerăbdător, Porthos!
— Când nu înţ eleg ceva, sunt groaznic.
— Ai săînţ elegi îndatătotul. Aramis ţ i-a trimis o scrisoare la
Pierrefonds, este?
— Este.
— Te vestea săvii înainte de echinox, da?
— Aşa-i.
— Ei bine, asta-i! făcu d'Artagnan, sperând căo astfel de explicaţ ie îi va
fi de ajuns lui Porthos.
Dar acesta păru a fi căzut pradăunei mari frământări a minţ ii.
— Ah, da, pricep! zise el. FiindcăAramis măvestea săvin înainte de
echinox, tu ai dedus căe vorba de o întâlnire cu el. Şi te-ai interesat unde se
găseşte Aramis, spunându-ţ i: "Unde va fi Aramis, va fi şi Porthos". Ai aflat
apoi căAramis e în Bretania, şi ţ i-ai spus: "Porthos e în Bretania".
— Ei, chiar aşa e. Zău, Porthos, nu ştiu de ce nu te-ai făcut ghicitor.
Aşadar, înţ elegi: sosind la Roche-Bernard, am auzit despre marile lucrări de
fortificaţii care se fac în Belle-Isle. Felul cum mi s-a povestit despre asta mi-a
aţ âţat curiozitatea. M-am urcat într-o barcăde pescari, fărăsăştiu câtuşi de
puţ in cătu eşti aici. Am venit şi am văzut un voinic ridicând o piatrăpe care
nici Ajax n-ar fi fost în stare s-o mişte din loc. Atunci nu m-am putut opri sa
strig: "Numai baronul de Bracieux poate săfacăo asemenea isprava". Tu
m-ai auzit, ai întors capul, m-ai recunoscut, ne-am îmbrăţ işat şi, pe legea
mea, dacăvrei, prietene drag, ne mai putem îmbrăţ işa o dată.
— Iatăcum se lămuresc toate, în adevăr – rosti Porthos.
Şi-l îmbrăţ işăpe d'Artagnan cu atâta prietenie, încât muşchetarul îşi
pierdu răsuflarea timp de cinci minute.
— Bravo, bravo, mai tare ca niciodată– bâigui d'Artagnan – şi mai ales
în puterea braţ elor, din fericire!
Porthos îi răspunse prietenului său cu un zâmbet măgulit.
În timpul celor cinci minute cât îi trebuirălui d'Artagnan ca să-şi
recapete răsuflarea, se gândi căde-aici încolo avea de jucat un rol nu tocmai
uşor. Era vorba, anume, de a pune mereu întrebări, dar de a nu răspunde
niciodatăla nimic. Când îşi recăpătărăsuflarea, planul lui de bătaie era în-
tocmit.

LXX
UNDE IDEILE LUI D'ARTAGNAN,
MAI ÎNTÂI FOARTE TULBURI
ÎNCEP SĂSE LIMPEZEASCĂPUŢIN

D'Artagnan porni numaidecât la atac.

— Acum, căţ i-am spus totul, dragăprietene, sau mai bine zis căai
ghicit totul, lămureşte-măce faci aici, plin de praf şi de noroi?
Porthos îşi şterse fruntea de sudoare şi, privind în jurul lui cu mândrie,
răspunse:
— Dar mi se pare căvezi tu singur ce fac aici!
— Fărăîndoială, fărăîndoială: ridici pietre.
— Oh, asta ca săle arăt puturoşilor ăstora ce înseamnăun bărbat! zise
Porthos cu mult dispreţ . Înţelegi însăcă...
— Da, nu ăsta-i rostul tău, săridici pietre, cu toate cămulţ i sunt puşi
săo facă, dar puţ ini pot săle ridice ca tine. De aceea, te-am întrebat
adineauri: ce faci aici, baroane?
— Studiez topografia, cavalere.
— Studiezi topografia?
— Da; dar tu, tu ce cauţ i aici, sub acest veşmânt de burghez?
D'Artagnan recunoscu în sinea lui căfăcuse o greşealălăsându-se
pradăuimirii. Porthos se folosise de slăbiciunea sa, pentru a-i arunca o
întrebare. Din fericire, d'Artagnan se aştepta la aceastăîntrebare.
— Află– zise el – căsunt burghez de-a binelea; hainele n-au de ce săte
mire, fiindcăsunt pe măsura rosturilor mele de-acum.
— Lasăgluma, tu eşti un muşchetar!
— Nici tu nu mai eşti, bunul meu prieten; mi-am dat demisia.
— Fugi de-aici!
— Pe Dumnezeul meu, da!
— Şi ai renunţ at la serviciu?
— L-am părăsit.
— L-ai părăsit şi pe rege?
— Pentru totdeauna.
Porthos îşi ridicăbraţ ele spre cer, aşa cum face un om când aflăo veste
de necrezut.
— Oh, la naiba, una ca asta nu-mi intrăîn cap! zise el.
— Şi, totuşi, e adevărat.
Dar cine te-a îndemnat săiei o asemenea hotărâre?
— Regele nu mi-a plăcut; Mazarin mărâcâia pe nervi de multăvreme,
cum prea bine ştii; şi atunci am lăsat uniforma baltă.
— Dar Mazarin a murit.
— La dracu, ştiu asta; numai că, atunci când a murit el, demisia mea
era datăşi primităde douăluni de zile. Aşa că, văzându-măliber, am tras o
fugăpânăla Pierrefonds să-l văd pe scumpul meu Porthos. Aflasem despre
fericitul chip în care ştii tu să-ţ i împarţi vremea şi voiam săfac şi eu la fel,
alături de tine, măcar vreo cincisprezece zile.
— Dragăprietene, ştii foarte bine căuşa casei mele îţ i stădeschisănu
pentru cincisprezece zile, ci pentru un an, pentru zece ani, pentru toată
viaţa dacăvrei.
— Îţ i mulţumesc, Porthos.
— Ah, da, ai pesemne nevoie de bani! îl întrebăPorthos, făcând săsune
cei vreo cincizeci de ludovici pe care-i avea în buzunarul de la brâu. Nu te
ruşina, cere.
— N-am nevoie de nimic; economiile mele le-am investit în afacerea lui
Planchet, care îmi plăteşte dobânzile.
— Economiile tale?
— Fireşte – zise d'Artagnan. De ce-ai crede cănu mi-am strâns şi eu
economiile mele, ca oricare altul, Porthos?
— Eu? N-am spus niciodatăasta; dimpotrivă, te-am bănuit mai de
mult... adicăAramis te-a bănuit căai avea ceva economii. Eu, vezi tu, nu mă
amestec în treburile altora; atât doar că, dupăcât pot să-mi dau seama,
agoniseala unui muşchetar trebuie săfie destul de mică.
— Fărăîndoialăcăda, în comparaţ ie cu tine, Porthos, care eşti
milionar; totuşi, stai şi judecă: aveam strânse de la început douăzeci şi cinci
de mii de livre.
— Frumos! făcu Porthos cu un aer încântat.
— Apoi – continuăd'Artagnan – la aceastăsumăam adăugat, în ziua de
28 a lunii trecute, încădouăsute de mii de livre.
Porthos căscăochii mari, ca şi cum l-ar fi întrebat pe muşchetar: "De
unde naiba ai furat o asemenea sumă, prietene?"
— Douăsute de mii de livre! exclamăel în cele din urmă.
— Da, care, împreunăcu cele douăzeci şi cinci de mii de la început şi
cu douăzeci de mii de livre pe care le am la mine, întregesc suma de două
sute patruzeci şi cinci de de mii de livre.
— Dar, rogu-te, de unde ţ i-a picat aceastăavere?
— Da, aşa e. Am să-ţ i povestesc despre asta mai târziu, dragăprietene;
acum, fiindcătu ai să-mi povesteşti mie mai multe despre tine, săle lăsăm
pe ale mele la urmă.
— Bravo! exclamăPorthos. Iată-ne pe toţ i bogaţi. Dar ce-aşputea să-ţ i
povestesc eu?
— Spune-mi, bunăoară, cum a fost numit Aramis...
— Ah, da, episcop de Vannes.
— Tocmai – zise d'Artagnan – episcop de Vannes. Dragul de Aramis! Ştii
căşi-a găsit drumul?
— Da, da, da! Fărăsămai punem la socotealăcănu se va opri aici.
— Cum, crezi oare cănu se va mulţ umi cu ciorapii violeţ i şi căva râvni
şi la pălăria roşie?
— Sst! Asta i s-a şi făgăduit.
— Ce spui! De către rege?
— De cineva care e mai puternic decât regele.
— Ei, drace! Porthos, dar îmi vesteşti nişte lucruri de necrezut, prietene.
— Pentru ce de necrezut? Nu se găseşte oare totdeauna în Franţ a
cineva care săfie mai puternic decât regele?
— Oh, ba da! Pe vremea lui Ludovic al XIII-lea era ducele de Richelieu;
în timpul regenţ ei a fost cardinalul Mazarin; acum, în zilele lui Ludovic al
XIV-lea este...
— Ei, cine?
— Domnul Fouquet.
— Straşnic! L-ai ghicit dintr-o dată.
— Aşadar, domnul Fouquet i-a făgăduit lui Aramis pălăria de cardinal?
Porthos luăun aer rezervat.
— Dragăprietene – zise el – Dumnezeu sămăfereascăde a măocupa
de treburile altora şi mai ales sădezvălui taine pe care ei ar avea poate
interesul săle ţ inăascunse. Când îl vei vedea pe Aramis, el are să-ţ i spună
tot ce va crede de cuviinţ ăsă-ţ i spună.
— Ai dreptate, Porthos. Eşti un lacăt cu şapte chei. Sa ne întoarcem
atunci la ale tale.
— Da – murmurăPorthos.
— Mi-ai spus, deci, căai venit aici pentru a studia topografia.
— Întocmai.
— Doamne, prietene, frumoase lucruri îţ i mai ies din mână!
— Ce vrei săspui?
— Dar fortificaţ iile astea sunt minunate.
— E părerea ta?
— De bunăseamă. Într-adevăr, lăsând la o parte un asediu în toată
regula, Belle-Isle e de necucerit.
Porthos îşi frecămâinile bucuros.
— Aşa zic şi eu – rosti el.
— Dar cine dracu a fortificat astfel aceastăparagină?
 Porthos se umflăîn pene.
— Nu ţ i-am spus?
— Nu.
— Şi nu bănuieşti cine?
— Nu; tot ce pot săspun este cătrebuie săfie un om care a studiat
toate sistemele şi care pare a se fi oprit la cel mai bun.
— Taci! făcu Porthos. Cruţ ă-mi modestia, dragul meu d'Artagnan.
— Adevărat? răspunse muşchetarul. Tu eşti acela care...? Oh!
— Îndură-te, prietene!
— Tu eşti acela care ai născocit, ai întocmit şi ai legat între ele aceste
bastioane, aceste ziduri, aceste metereze, aceste creneluri, şi care pregăteşti
drumul acesta ascuns?
— Te rog, d'Artagnan.
— Tu ai zidit aceastăferestruie prevăzutăcu unghiuri vârâte înăuntru
şi cu altele ieşite în afară?
— Prietene...
— Tu ai dat firidelor aceastădeschizăturăcu ajutorul căreia pui la
adăpost aşa de bine pe cei ce trag dinăuntru?
— Ei, Doamne, da!
— Oh, Porthos, Porthos, trebuie săne înclinăm în faţ a ta, trebuie săte
admirăm. Dar tu ne-ai ascuns totdeauna acest minunat geniu! Sper,
prietene, că-mi vei arăta totul cu de-amănuntul.
— Nimic mai uşor. Iatăplanul meu.
— Arată-mi-l.
Porthos îl conduse pe d'Artagnan spre piatra care ţ inea loc de masăşi
pe care era întins planul. În partea de jos a planului erau scrise, cu slovele
acelea mari ale lui Porthos, de care am mai avut prilejul săvorbim,
următoarele:
"În loc săvăslujiţ i de pătrat sau de dreptunghi, aşa cum se făcea până
acum, veţ i presupune călucrarea are forma unui hexagon, acest poligon
având avantajul de a oferi mai multe unghiuri decât patrulaterul. Fiecare
laturăa hexagonului, a cărei lungime o veţ i determina ţinând seama de
dimensiunile luate pe teren, va fi împărţ ităîn douăpărţ i egale, iar din
punctul de la mijloc veţ i ridica o perpendicularăspre centrul poligonului,
care va fi egalăîn lungime cu a şasea parte a laturii. Prin extremităţ i, de
fiecare parte a poligonului, veţ i trage douădiagonale care vor tăia
perpendiculara. Aceste douădrepte vor forma liniile de apărare".
— Drace! rosti d'Artagnan, oprindu-se la acest punct al demonstraţ iei.
Dar e un sistem întreg aici, Porthos!
— Absolut întreg – zise Porthos. Vrei săcontinuăm?
— Nu, am citit destul; dar, întrucât tu eşti acela, dragăPorthos, care
conduci lucrările, ce nevoie mai ai să-ţ i întocmeşti sistemul în scris?
— Eh, dragul meu, moartea!
— Cum adicămoartea?
— Ei da, toţ i suntem muritori.
— Ai dreptate – răspunse d'Artagnan. Găseşti răspunsul la toate,
prietene.
Şi puse planul la loc, pe piatră.
Dar în puţ inul timp cât ţ inuse acest plan în mâinile sale, d'Artagnan
putu săobserve, sub scrisul lăbărţ at al lui Porthos, un scris mult mai fin,
care-i amintea unele răvaşe ale Mariei Michon, despre care luase cunoştinţ ă
în tinereţ ea lui. Guma trecuse însăde mai multe ori peste aceste slove, care
ar fi putut scăpa unui ochi mai puţ in pătrunzător decât acela al
muşchetarului nostru.
— Bravo, prietene, bravo! strigăd'Artagnan.
 — Ei, acum ai aflat tot ceea ce voiai săafli, nu-i aşa? zise Porthos, plin
de el însuşi.
— O, Doamne, da; totuşi, fă-mi un ultim hatâr, prietene.
— Vorbeşte; eu sunt stăpân aici.
— Fă-mi plăcerea şi spune-mi cum se numeşte domnul acela care se
plimbăpe-acolo?
— Unde, pe-acolo?
— În spatele soldaţ ilor.
— Urmat de un lacheu?
— Exact.
— Şi însoţ it de o secăturăîmbrăcatăîn negru?
— Căbine spui!
— Acela e domnul Gétard.
— Şi cine-i acest domn Gétard, prietene?
— E arhitectul casei.
— Al cărei case?
— Al casei domnului Fouquet.
— Aha, aha! făcu d'Artagnan. Atunci şi tu, Porthos, aparţ ii tot casei
domnului Fouquet?
— Eu? De unde şi pânăunde? se lepădătopograful, înroşindu-se până
în vârful urechilor.
— Dar spui casa, vorbind de Belle-Isle, ca şi cum ai vorbi de castelul de
la Pierrefonds.
Porthos îşi muşcăbuzele.
— Dragul meu – zise el – Belle-Isle e a domnului Fouquet, aşa-i?
— Da.
— Aşa dupăcum Pierrefonds îmi aparţ ine mie.
— De bunăseamă.
— Ai fost la Pierrefonds?
— Ţi-am spus căam trecut pe-acolo, nu-s nici douăluni de-atunci.
— Şi n-ai văzut acolo un domn care are obiceiul săse plimbe cu o linie
în mână?
— Nu; dar aşfi putut să-l văd, dacăs-ar fi plimbat într-adevăr.
— Ei bine, domnul acela e domnul Boulingrin.
— Cine-i acest domn Boulingrin?
— Tocmai asta vreau să-ţ i spun. Dacă, atunci când acest domn se
plimbăcu o riglăîn mână, cineva măîntreabă: "Cine-i domnul Boulingrin?"
eu răspund: "E arhitectul casei". Ei bine, domnul Gétard e un Boulingrin al
domnului Fouquet. Numai căel n-are nici un amestec în fortificaţ iile
acestea, care măprivesc numai pe mine, înţ elegi? Absolut nici unul.
— Ah, Porthos – exclamăd'Artagnan, lăsându-şi braţ ele în jos ca un
învins ce-şi depune spada – ah, prietene dragă, nu eşti numai un topograf
herculean, dar şi un dialectician de prima clasă.
— Nu-i aşa – răspunse Porthos – căe o judecatăbine ticluită?
Şi răsuflăadânc, ca peştele acela mare pe care d'Artagnan îl scăpase
din mână, în cursul dimineţ ii.
— Şi acum, spune-mi – reluăd'Artagnan – calicul acela care se plimbă
cu domnul Gétard aparţ ine şi el casei domnului Fouquet?
— Oh – făcu Porthos cu dispreţ– ăsta e un domn Jupenet, sau
Juponet, un fel de poet.
— Care a venit săse statorniceascăaici?
— Aşa cred, căda.
— Gândeam cădomnul Fouquet are destui poeţ i dincolo: Scudéry,
Loret, Pellisson, La Fontaine. Dacăe să-ţ i spun adevărul, Porthos, acest poet
nu văface cinste.
 — Ei, prietene, ceea ce ne salveazăe cănu se aflăaici ca poet.
— Atunci cum, ce face?
— E tipograf şi, iată, mi-ai adus aminte cătocmai aveam să-i spun o
vorbănemernicului.
— Spune-i.
Porthos îi făcu un semn lui Jupenet, care-l recunoscuse pe d'Artagnan
şi nu se grăbea săse apropie, ceea ce-l determinăpe Porthos, în mod foarte
firesc, să-i mai facăîncăun semn. Acest al doilea semn era atât de
poruncitor, încât celălalt trebui săse supună. Deci se apropie.
— Aşa, va săzică– t se adresăPorthos – abia ai debarcat aici ieri, şi-ai
şi început să-ţ i faci de cap!
— Cum aşa, domnule baron? întrebăJupenet tremurând.
— Tiparniţ a dumitale a gemut toatănoaptea, domnule – îl muştrului
Porthos – şi mi-a stricat somnul, la dracu!
— Domnule... – dădu săspunăcu sfialăJupenet.
— N-ai încănimic de tras la tipar; prin urmare, nu trebuie sădai
drumul la teasc. Ce-ai tipărit astă-noapte?
— Domnule, o poezie uşoară, compusăde mine.
— Uşoară! Haidade, domnule, teascul se văita de îţ i făcea mai mare
mila. Aşa ceva sănu se mai întâmple, m-ai înţ eles?
— Da, domnule.
— Îmi făgăduieşti?
— Făgăduiesc.
— Prea bine. De astădatăte iert. Adio!
Poetul se retrase cu aceeaşi umilinţ ăpe care o arătase şi la venire.
— Ei bine, acum, dupăce i-am tras un perdaf acestui caraghios, să
mergem la masă– zise Porthos.
— Da – răspunse d'Artagnan – sămergem la masă.
— Înainte de asta, vreau să-ţ i spun însă, prietene, căn-avem decât
douăceasuri pentru asta.
— Ce săfacem! Vom încerca săne mulţ umim cu atât. Dar de ce n-avem
decât douăceasuri?
— Fiindcăfluxul începe la ceasurile unu, şi eu vreau săplec la Vannes
o datăcu venirea fluxului. Dar, întrucât măreîntorc mâine, tu rămâi la
mine, prietene, te vei simţ i ca la tine acasă. Am un bucătar bun şi o pivniţ ă
grozavă.
— Dar nu – îl întrerupse d'Artagnan. Am altceva mai bun de făcut.
— Ce?
— Te duci la Vannes, zici?
— Fărănici o îndoială.
— Ca săte întâlneşti cu Aramis?
— Da.
— Ei bine, eu care am venit de la Paris anume ca să-l văd pe Aramis...
— Aşa e.
— Am sămerg cu tine.
— Bine, s-a făcut.
— De fapt, trebuia sămăîntâlnesc mai întâi cu Aramis şi pe urmăcu
tine. Dar omul propune şi Dumnezeu dispune. Săzicem căam început cu
tine, şi voi sfârşi cu Aramis.
— E în regulă.
— Şi în câte ceasuri ajungi de aici la Vannes?
— Oh, Doamne, în şase ceasuri. Trei ceasuri pe mare, de aici pânăla
Sarzeau, trei ceasuri pe drum, de la Sarzeau pânăla Vannes.
— Nu e tocmai peste mână. Şi te duci deseori la Vannes, aflându-te atât
de aproape de episcopie?
 — Da, o datăpe săptămână. Dar aşteaptăpuţ in să-mi iau planul.
Porthos îşi strânse planul, îl împături cu grijăşi îl vârî în buzunarul său
larg.
"Bun! îşi zise în sinea lui d'Artagnan. Acum cred căştiu cine este
adevăratul inginer care construieşte fortificaţiile de la Belle-Isle!"
Douăceasuri dupăaceea, când marea începu săse umfle, Porthos şi
d'Artagnan porneau împreunăspre Sarzeau.
 ALEXANDRE DUMAS

VICONTELE DE BRAGELONNE
vol.2

I
O PROCESIUNE LA VANNES

Trecerea mării de la Belle-Isle la Sarzeau se făcu destul de repede, graţ ie uneia din
acele mici corăbii înarmate despre care i se vorbise lui d'Artagnan în timpul venirii lui aici şi
care, întocmite pentru curse mai lungi şi destinate vânătorilor marine, se adăposteau
deocamdat ăîn raza portului Locmaria, de unde una dintre ele, cu un sfert din echipajul
obişnuit, făcea legătura între Belle-Isle şi continent.
D'Artagnan avu prilejul săse încredinţ eze şi de astădatăcăPorthos, deşi inginer şi
topograf, nu era prea mult introdus în secretele de stat. Deplina lui nepricepere în această
materie ar fi putut săfie luată, nu-i vorbă, de oricare altul, drept cea mai dibace
prefăcătorie. D'Artagnan însăcunoştea prea bine toate cutele şi ascunzişurile lui Porthos al
său pentru a descoperi la el vreo taină, dacăar fi avut vreuna, aşa cum burlacii ordonaţ i şi
meticuloşi găsesc totdeauna, cu ochii închişi, cutare carte rânduităîn rafturile bibliotecii
sau cutare rulăcuratăaşezatăîntr-un sertar al scrinului. Aşa încât, dacăşiretul de
d'Artagnan nu descoperise nimic, întorcându-l pe Porthos şi pe o parte şi pe alta, era fiindcă
într-adevăr nu avea ce sădescopere. "Fie – îşi zise el – voi afla la Vannes, într-o jumătate de
ceas, mai multe decât a putut săafle Porthos la Belle-Isle în douăluni de zile. Numai că,
pentru a putea prinde câte ceva, e nevoie ca Porthos sănu se foloseascăde singurul mijloc
pe care i-l las la îndemână: trebuie ca el sănu-l previnăîn nici un chip pe Aramis de sosirea
mea pe aceste meleaguri."
Toatăgrija muşchetarului se marginea deci, pânăuna alta, la a nu-l scăpa nici o clipă
din ochi pe Porthos. Şi, săne grăbim a o spune, Porthos nu merita de loc atâta prisos de
neîncredere. El nu se gândea câtuşi de puţ in la rău. Poate la început, când îl văzuse pentru
prima dată, d'Artagnan să-i fi stârnit o oarecare bănuială; dar numaidecât muşchetarul îşi
recucerise în aceastăinimăbunăşi cinstitălocul pe care-l avea totdeauna acolo, astfel că
nici cel mai mic nor nu mai umbrea privirea largăcu care Porthos îşi înfăşurădin când în
când, cu dragoste, prietenul.
De îndatăce coborârăla ţ ărm, Porthos se interesădacăera aşteptat de caii săi şi,
într-adevăr, îi zări curând la răscrucea drumului ce înconjoarătârguşorul Sarzeau, fărăa
trece prin el, şi care duce de-a dreptul la Vannes. Aceşti cai erau în număr de doi; acela al
domnului du Vallon şi acela al scutierului său. Căci Porthos avea un scutier de când
Mousqueton nu se mai folosea decât de o roabăpentru a se mişca dintr-un loc într-altul.
D'Artagnan credea căPorthos va lua hotărârea de a-şi trimite scutierul sămai aducă
un cal, pentru el, şi tocmai se pregătea săse declare împotriva acestei hotărâri. Dar lu-
crurile nu se petrecurăaşa precum se aştepta d'Artagnan. Porthos îi porunci foarte simplu
servitorului săcoboare de pe calul lui şi săaştepte reîntoarcerea stăpânului la Sarzeau, în
timp ce d'Artagnan va călări pe calul acestuia. Ceea ce se şi întâmplă.
— Eh, dar ştiu căeşti un om prevăzător, dragul meu Porthos – îi spuse d'Artagnan
prietenului său când se văzu în şa pe calul scutierului.
— Da. Numai cătotul se datoreşte bunăvoinţ ei lui Aramis, întrucât eu n-am nici un
cal aici. Aramis mi-a pus ta îndemânăgrajdurile sale.
— Buni cai, la dracu, pentru un episcop ca el! zise d'Artagnan. Ceea ce dovedeşte că
Aramis nu-i un episcop ca oricare altul!
— E un sfânt – răspunse Porthos pe un ton oarecum fornăit şi ridicându-şi ochii spre
cer.
— Atunci înseamnăcăs- a schimbat întru totul – zise d'Artagnan – căci noi l-am
cunoscut ca un om ce nu prea credea în cele sfinte.
— L-a luminat graţ ia divină– adăugăPorthos.
— Bravo! exclamăd'Artagnan. Asta îmi sporeşte dorinţ a de a-l revedea pe scumpul
nostru Aramis.
Şi dădu pinteni calului, care porni cu avânt la drum.
— Drace! strigăPorthos. Dacăvom merge cu iuţ eala asta, nu vom face decât un ceas,
în loc de două.
— Ca săstrăbatem cât, Porthos?
— Patru leghe şi jumătate.
— E o bucatăbunăde mers.
— Aşfi putut, dragăprietene, săte duc cu barca, pe canal; dar la naiba cu vâslaşii, ca
şi cu caii de poştă! Unii merg ca broaştele ţ estoase, ceilalţ i ca melcii; şi când poţi avea între
genunchi un bidiviu ca ăsta, face mai mult decât toţ i vâslaşii sau decât orice alt mijloc de
călătorie.
— Ai dreptate, Porthos, mai ales tu, care eşti totdeauna măreţcând te afli pe cal.
— Dar cam greoi, prietene, m-am cântărit nu de mult.
— Şi cât atârni?
— Trei sute! răspunse Porthos cu mândrie 2.
— Bravo ţ ie!
— Aşa că, înţ elegi, sunt nevoit să-mi aleg cai cu spinarea puternicăşi vânjoasă, altfel
îi deşel în douăceasuri.
— Da, cai de uriaş, nu-i aşa, Porthos?
— Eşti prea drăguţ , prietene – răspunse inginerul cu o mare încântare de sine.
— Zău aşa, dragul meu – adăugăd'Artagnan – uite, mi se pare căa şi început să
asude calul tău.
— Ce să-i faci, e tare cald. Ah, dar iatăcăse zăreşte Vannes-ul.
— Da, se vede chiar foarte bine. E un oraşfrumos, dupăcât se pare.
— Minunat, cel puţ in aşa spune Aramis; eu, unul, îl găsesc negru, dar se zice că
negrul e frumos, mai ales pentru artişti. Din pricina asta sunt tare necăjit, zău!
— Cum aşa, Porthos?
— Fiindcăam pus săse văruiascăîn alb castelul meu de la Pierrefonds, care se făcuse
cenuşiu de atâta vechime.
— Hm! zâmbi d'Artagnan. Orice s-ar zice, albul e mai vesel.
— Da, însăe mai puţ in nobil, dupăcâte mi-a spus Aramis. Noroc căse găsesc
negustori care vând vopsea neagră; voi pune săse zugrăveascădin nou, în negru, castelul
de la Pierrefonds, asta-i totul. Dacăcenuşiul e frumos, înţ elegi, prietene, negrul trebuie să
fie încântator.
— Doamne – zise d'Artagnan – asta mi se pare logic!
— N-ai mai fost niciodatăla Vannes, d'Artagnan?
— Niciodată.
— Atunci nu cunoşti oraşul.
— Nu.
— Ei bine, uită-te – îi arătăPorthos ridicându-se în scări, mişcare ce-l făcu pe bietul
animal săse propteascăbine pe picioarele dinainte – vezi colo, în soare, o săgeată?
— Da, fireşte, o văd.
— E catedrala.
— Cum îi spune?
— Saint-Pierre. Şi acum, uite dincolo, înspre mahalaua din stânga, vezi o altăcruce?
— Chiar foarte bine.
— E Saint-Paterne, parohia cea mai iubităa lui Aramis.
— Ah!
— Fărăîndoială. Vezi tu, sfântul Paterne e socotit a fi fost cel dintâi episcop de
Vannes. E adevărat, Aramis susţ ine cănu. E adevărat iarăşi căel e atât de învăţ at, încât
asta s-ar putea săfie doar un paro... doar un para...
— Doar un paradox – îl ajutăd'Artagnan.
— Întocmai. Mulţ umesc. Mi se încurcălimba în gură. E aşa de cald!
— Prietene – îl îndemnăd'Artagnan – urmează-ţ i, te rog, interesanta demonstraţ ie.
Ce-i cu clădirea aceea mare, albă, străpunsăde ferestre?
— A, acela e colegiul iezuiţ ilor. Drace, ai nimerit- o bine! Vezi, alături de colegiu, o casă
înaltă, cu clopotniţ e, cu turnuleţ e, construităîntr-un frumos stil gotic, cum zice bruta aceea
de domnul Gétard?
— Da, o văd. Ce-i cu ea?
— Ei bine, acolo locuieşte Aramis.
— Cum, nu stăla episcopie?
— Nu; episcopia e dărăpănată. Afarăde asta, episcopia e în oraş, iar lui Aramis îi
place săstea la mahala. Iatăpentru ce, cum îţ i spuneam, a ales el Saint-Patcrne, fiindcă
Saint-Paterne e la periferie. Şi apoi aici e o alee pentru plimbare, un teren pentru jocul cu
mingea şi o casăa dominicanilor. Uite-o, aceea care îşi înalţ ăfrumoasa clopotniţ ăpânăla
cer.
— Prea bine.
— Pe urmă, vezi tu, mahalaua e un oraşaparte: îşi are zidurile, turnurile, şanţ urile
sale; are chiar un chei, şi corăbiile trag acolo la ţ ărm. Dacămica noastrăcorabie n-ar avea o
adâncime de opt picioare, am fi putut sămergem cu pânzele întinse pânăsub ferestrele lui
Aramis.
— Porthos, Porthos, prietene – strigăd'Artagnan – eşti un izvor de înţ elepciune, o

2 Este vorba de trei sute de livre, adicăvreo sutăcincizeci de kilograme

comoarăde gânduri alese şi adânci. Porthos, persoana ta nu mămiră, măuluieşte!
— Iată-ne ajunşi – zise Porthos, schimbând firul convorbirii cu modestia lui obişnuită.
"Era şi timpul" – îşi spuse în sinea lui d'Artagnan, căci calul lui Aramis era plin de
sudoare, de parc-ar fi fost un cal de gheaţ ăce se topea sub povara trupului lui Porthos.
Aproape în aceeaşi clipăintrarăîn mahalaua oraşului, dar nu făcurănici o sutăde
paşi, căfurămiraţ i săvadătoate uliţ ele împodobite cu ramuri verzi şi cu flori. Pe zidurile
bătrâne din Vannes atârnau cele mai vechi şi cele mai ciudate tapiserii din Franţ a. Din
balcoanele de fier cădeau lungi fâşii de pânzăalbă, de care erau agăţ ate buchete de flori.
Străzile erau pustii; se simţ ea căîntreaga populaţ ie se strânsese undeva, într-un
singur loc. Obloanele erau închise şi răcoarea stăruia în case, la adăpostul storurilor ce
aşterneau largi dungi negre între firidele ferestrelor şi pereţ ii albi ai odăilor.
Deodată, la cotitura unei străzi, un zvon de cântece lovi auzul noilor sosiţ i. O mulţ ime
îmbrăcatăde sărbătoare se ivi în fumul de tămâie ce se ridica în şuviţ e albăstrii spre cer, în
timp ce nori de petale de trandafiri zburau prin văzduh pânăîn dreptul balcoanelor de la
catul întâi al caselor. Deasupra capetelor mulţ imii se desluşeau crucile şi prapurii, sacrele
semne ale credinţ ei. Apoi, sub aceste cruci şi aceşti prapuri, ocrotităparcăde ele, se
scurgea o lume întreagăde fecioare înveşmântate în alb şi cu coroniţ e de albăstrele pe
frunte. Pe cele douălaturi ale străzii, înconjurând cortegiul, înaintau soldaţ ii din
garnizoană, cu buchete de flori prinse la ţ eava flintelor şi în vârful lăncilor. Era o
procesiune.
În timp ce d'Artagnan şi Porthos priveau toate acestea ca o plăcere adâncă, în care se
ascundea însăo mare nerăbdare de a trece mai departe, un baldachin uriaşse apropia de
ei, precedat de o sutăde iezuiţ i şi o sutăde dominicani şi urmat de doi arhidiaconi, un
iconom, un duhovnic şi doisprezece canonici. Un cântăreţcu glas tunător, ales de bună
seamădintre cele mai puternice glasuri ale Franţ ei, dupăcum tamburul major al gărzii
imperiale e ales dintre cei mai înalţ i bărbaţ i ai imperiului, un cântăreţ , urmat de alţ i patru
cântăreţ i care păreau cănu se aflăacolo decât spre a-i ţ ine isonul, făcea săse cutremure
văzduhul şi săzăngăne ferestrele la sunetul glasului său. Sub baldachin se zărea un chip
palid şi nobil, cu ochii negri, cu părul negru în care se amestecau şi fire argintii, cu gura
finăşi iscoditoare, cu bărbia ascuţ ităşi ieşităîn afară. Acest cap, plin de măreţ ie, purta
mitra episcopală, acoperământ ce-i dădea, pe lângăcaracterul suveranităţ ii, pe acela de
ascetism şi meditaţ ie evanghelică.
— Aramis! strigăfărăsăvrea d'Artagnan în clipa când semeaţ ăfigurătrecu pe
dinaintea lui.
Prelatul avu o mişcare de tresărire; se părea căauzise aceastăvoce aşa cum un mort,
trezindu-se din nou la viaţ ă, aude vocea mântuitorului. Îşi ridicămarii lui ochi negri, îm-
podobiţ i cu gene lungi, şi-i îndreptăcu îndrăznealăcătre colţ ul de unde pornise strigătul.
Dintr-o aruncăturăde privire, îl văzu pe Porthos şi, alături de el, pe d'Artagnan.
La rândul lui, d'Artagnan, datorităascuţ imii văzului său, observătotul, nu-i scăpă
nimic. Portretul în picioare al prelatului i se întipări în minte, pentru a nu i se mai şterge
niciodatădin memorie. Un lucru, mai ales, stârni surprinderea lui d'Artagnan: în momentul
când îl zări, Aramis se înroşi mai întâi, apoi, în aceeaşi clipă, cuprinse sub pleoapa lui
flacăra vie din privirea stăpânului şi boarea caldăşi blajinădin privirea prietenului. Nu
încape îndoialăcăAramis îşi punea atunci, în sinea lui, aceastăîntrebare: "Ce caută
d'Artagnan aici cu Porthos şi ce-are de gând săfacăla Vannes?"
Aramis înţ elese tot ceea ce se petrecea în mintea lui d'Artagnan, îndreptându-şi
privirea către el şi văzând căacesta n-avea de gând să-şi plece ochii în faţ a lui. Cunoştea
ascuţ imea de spirit şi deşteptăciunea prietenului său şi se temea sănu i se ghiceascătaina
înroşirii şi a nedumeririi. Rămăsese acelaşi Aramis, care avea totdeauna de ascuns o taină.
De aceea, spre a sfârşi cu aceastăprivire de inchizitor, pe care trebuia săo facăsăcoboare
cu orice preţ , dupăcum generalul cautăsăînăbuşe cu orice preţfocul unei baterii care-l
stinghereşte, Aramis întinse frumoasa lui mânăalbă, la care scânteia ametistul inelului
pastoral, tăie aerul cu semnul crucii şi-i fulgerăpe cei doi prieteni cu binecuvântarea sa.
Poate că, visător nelecuit, d'Artagnan, lipsit de credinţ ă, fărăsă-şi dea seama, nu s-ar
fi înclinat nici acum sub aceastăbinecuvântare sfântă; dar Porthos, văzându-l căse
gândeşte la altceva, îşi puse cu blândeţ e mâna pe umărul prietenului său şi-l împinse în jos.
D'Artagnan se pomeni aplecat; puţ in a lipsit sănu cadăîn brânci.
Între timp, Aramis trecuse de ei.
D'Artagnan, asemenea lui Anteu, nu făcu decât săatingăpământul, căse ridică
numaidecât şi se întoarse către Porthos, gata să-i sarăţ andăra. Dar n-avea de ce săse
supere pe bravul Hercule, căci acesta era stăpânit de cel mai curai simţ ămint al evlaviei.
De altminteri, la Porthos, cuvântul, în loc să-i ascundăgândirea, o întregea totdeauna.
— E foarte frumos din partea lui – zise el – căne-a dat o binecuvântare numai pentru
noi doi. Hotărât lucru, e un om şi sfânt şi cumsecade.
Mai puţ in convins de aceasta decât Porthos, D'Artagnan nu răspunse.
— Vezi tu, prietene – adăugăPorthos – ne-a zărit în mulţ ime şi, în loc sămeargăîn
pas cu procesiunea, ca pânăadineauri, iată-l căse grăbeşte. Vezi cum tot cortegiul măreşte
pasul dupăel? E nerăbdător săne vadăşi săne îmbrăţ işeze, dragul nostru Aramis!
— Aşa-i! răspunse d'Artagnan cu glas tare. Apoi, încet, în sinea lui: "Adevărul e că
ne-a văzut, vulpoiul, astfel căva avea timp săse pregăteascăspre a măprimi".
Dar procesiunea trecuse; drumul era din nou liber. D'Artagnan şi Porthos pornirăspre
palatul episcopal, unda era strânsăo mare mulţ ime de oameni care voiau săprivească
reîntoarcerea prelatului. D'Artagnan observăcăaceastămulţ ime era formatămai cu seamă
din burghezi şi militari. Recunoscu în felul de a fi al acestor oameni dibăcia lui Aramis de a
şi-i face susţ inătorii lui.
Într-adevăr, Aramis nu era omul care săvâneze o popularitate ce nu i-ar putea fi de
ajutor. Puţ in îi păsa lui dacăera iubit de oameni ce nu-i aduceau nici un folos. Femeile,
copiii, bătrânii, cu alte cuvinte cortegiul obişnuit al credin cioşilor, nu era cortegiul care îl
interesa pe el.
La zece minute dupăce trecuserăpragul episcopiei cei doi prieteni, Aramis îşi făcu
intrarea ca un biruitor: soldaţ ii îi prezentau armele ca unui superior, în timp ce burghezii îl
salutau ca pe un prieten, ca pe unul mai mare de-al lor mai degrabă, decât ca pe un şef
religios. Aramis avea ceva din acei senatori romani la uşile cărora se înghesuiau totdeauna
clienţ ii3, care veneau să-şi exprime devotamentul. La capătul scării avu o convorbire de o
jumătate de minut cu un iezuit, care, ca să-i poatăvorbi mai în şoaptă, îşi vârî capul sub
baldachin. Apoi intrăîn casă; uşile se închiserăîncet în urma lui şi mulţ imea se retrase, în
vreme ce cântările şi rugăciunile mai răsunau încăîmprejur.
Era o zi minunată. Miresmele pământului se amestecau cu izurile mării şi cu
parfumurile ce pluteau în văzduh. Oraşul respira fericire, bucurie, putere. D'Artagnan
simţ ea căprezenţ a unei mâini nevăzute şi atotstăpânitoare făurise aceastăputere, această
bucurie, aceastăfericire şi răspândise pretutindeni aceste parfumuri. "Oh, oh – îşi zise el –
Porthos s-a îngrăşat, dar Aramis a devenit mai măreţ ."

II
MĂREŢIA EPISCOPULUI DE VANNES

Porthos şi d'Artagnan intraserăla episcopie printr-o uşădosnică, ştiutănumai de

prietenii casei. E de la sine înţ eles căPorthos îi slujise de călăuzălui d'Artagnan.
Vrednicul baron se mişca mai peste tot ca la el acasă. Totuşi, fie dintr-o recunoştinţ ă
mutăfaţ ăde sfinţ enia personajului pe care-l întruchipa Aramis, cât şi faţ ăde firea lui, fie
din obişnuinţ a de a fi respectuos cu oricine i se impunea din punct de vedere moral, demnă
obişnuinţ ăce făcuse totdeauna din Porthos un soldat model şi un spirit excelent, datorită
acestor motive, spunem, Porthos păstră, de cum intrăla sfinţ ia sa episcopul de Vannes, un
fel de reţ inere, pe care d'Artagnan o observăde la început în chipul de a se purta cu slugile
şi comesenii. Aceastărezervăînsănu mergea pânăacolo încât să-l lipseascăde obiceiul lui
de a pune întrebări. Şi Porthos nu-i mai slăbea pe ceilalţ i cu întrebările. Aflăastfel că
preasfinţ ia sa se întorsese în apartamentele sale şi se pregătea săvinăîn mijlocul prietenilor
lui, dar nu cu aceeaşi maiestuozitate cu care apăruse în faţ a turmei sale.
Într-adevăr, cam dupăun sfert de ceas, în care timp d'Artagnan şi Porthos se priveau
mereu unul pe altul în albul ochilor şi tot arătau cu degetele în diferite unghere ale
încăperii, când spre miazănoapte, când spre miazăzi, o uşăa sălii se deschise şi sfinţ ia sa se
ivi în pragul ei, îmbrăcat în costumul obişnuit de prelat.
Aramis ţ inea fruntea sus, ca un om deprins sădea porunci, cu roba de postav violet
răsfrântăîn părţ i şi cu mâna la şold. Altfel, îşi păstrase mustaţ a subţ ire şi acrul de regească
mâhnire de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea. La intrare, răspândi în jurul lui acel parfum
delicat care, la bărbaţ ii simandicoşi, ca şi la femeile din lumea mare, nu se schimbă
niciodatăşi pare săporneascădin însuşi trupul persoanei lor, ca o emanaţ ie directăşi
firească. De data asta însă, parfumul mai păstra încăceva din măreţ ia cucernicăa tămâiei.
Nu te mai îmbăta, te pătrundea; nu-ţ i mai aţ âţa poftele, îţ i inspira respect.
De cum trecu pragul, Aramis, fărăsăstea o clipăîn cumpănăşi fărăsărosteascănici
un cuvânt care, într-o asemenea împrejurare, n-ar fi putut săfie decât rece şi fărăîn-
semnătate, se îndrept ăcu pasul iute spre muşchetarul atât de bine deghizat în costumul
domnului Agnan şi-l strânse în braţ e cu o căldurăîn care nici cel mai bănuitor dintre oa-
meni n-ar fi putut săvadăvreo urmăde nepăsare sau prefăcătorie. D'Artagnan, la rândul
lui, îl îmbrăţ işăcu aceeaşi însufleţ ire. Porthos strânse mâna gingaşăa lui Aramis cu mâinile
sale mari şi late, iar d'Artagnan observăcăsfinţ ia sa îi întinsese mâna stângă, pesemne din
obişnuinţ ă, dat fiind căPorthos îi zdrobise de bunăseamăde zeci de ori degetele împodobite
cu inele în încleştarea pumnului său puternic. Spre a se feri de durere, Aramis se apăra deci

3 În antichitate, plebeii aflaţ

i sub patronajul unui patrician purtau denumirea de clienţ
i
şi nu-i mai întindea acum decât palma stângăgoală, cruţ ându-şi degetele de la mâna
dreaptă, ce-i fuseserăde atâtea ori strivite între tăria aurului şi colţ urile diamantelor.
Între douăîmbrăţ işări, Aramis îl privi în faţ ăpe d'Artagnan, îi oferi un scaun, iar el se
aşezămai în umbră, lăsând ca lumina săcadădin plin pe chipul interlocutorului său.
Aceastămanevră, proprie diplomaţ ilor şi femeilor, se aseamănămult cu poziţ ia pe care, cu
obişnuinţ a sau dibăcia lor, cautăsăşi-o asigure pe teren cei ce se întâlnesc într-un duel.
D'Artagnan nu se înşelăasupra acestei manevre, dar se făcu căn-o bagăde seamă. Se
simţ ea prins; însătocmai fiindcăera prins, se simţ ea pe drumul bun, care avea să-i
descopere multe, astfel încât puţ in îi păsa lui, bătrân condotier, căavea săarate învins în
aparenţ ă, de vreme ce avea sătragădin pretinsa lui înfrângere foloasele victoriei.
Aramis fu acela care aruncăprima vorbă.
— Ah, scumpe prietene! Bunul meu d'Artagnan! zise el. Ce fericităîntâmplare!
— E o întâmplare, preacucernicul meu camarad – răspunse d'Artagnan – pe care eu aş
numi-o prietenie. Te caut, aşa cum te-am căutat totdeauna ori de câte ori am avut să-ţ i
propun o faptămăreaţ ăsau să-ţ i consacru câteva ceasuri de răgaz.
— Ah, adevărat? făcu Aramis fărăînflăcărare. Măcăutai, prin urmare?
— Ei da, te caută, dragul meu Aramis – zise Porthos – şi dovada este căa venit după
mine, la Belle-Isle. E frumos din partea lui, nu-i aşa?
— O – exclamăAramis – fărăîndoială, la Belle-Isle...
"Na! îşi zise d'Artagnan. Iată-l pe netotul de Porthos care, fărăsă-şi dea seama, a tras
prima loviturăde tun."
— La Belle-Isle – continuăAramis – în gaura aceea, în pustietatea aceea! Frumos din
partea lui, nimic de zis.
— Iar eu i-am spus cătu te afli la Vannes – adăugăPorthos pe acelaşi ton.
D'Artagnan îşi înarmăbuzele cu un zâmbet aproape ironic.
— Asta o ştiam – rosti el – dar voiam săvăd cu ochii mei.
— Săvezi, ce?
— Dacăvechea noastrăprietenie mai dăinuie încă; dacă, reîntâlnindu-ne, inimile
noastre, oricât ar fi ele de învârtoşate de vârstă, mai sunt în stare săscoatăacel strigăt de
bucurie prin care e salutatăîntoarcerea unui prieten.
— Ei bine, cred căai fost mulţ umit, nu-i aşa? întrebăAramis.
— Aşa şi-aşa.
— Cum asta?
— Da. Porthos m-a primit cu un: "Taci!" solemn, iar tu...
— Ei bine, eu?
— Iar tu mi-ai dat o binecuvântare.
— Ce vrei, prietene – zise Aramis zâmbind – asta e tot ce are mai ele preţun biet prelat
ca mine.
— Lasă, lasă, dragăprietene.
— Crede-măcă-i aşa.
— La Paris se spune, cu toate astea, căepiscopia de Vannes e una dintre cele mai
bune din Franţ a.
— Ah, vrei săvorbeşti de bunurile trecătoare? spuse Aramis cu un aer parcă
nepământesc.
— Da, tocmai despre aşa ceva vreau săvorbesc. Ţiu chiar foarte mult la asta.
— Dacă-i aşa, săvorbim – zise Aramis cu un surâs.
— Recunoşti căeşti unul dintre cei mai bogaţ i prelaţ i din Franţ a?
— Dragul meu, dacă-mi ceri socoteală, am să-ţ i spun căepiscopia de Vannes are un
venit de douăzeci de mii de livre, nici mai mult, nici mai puţ in. E o diocezăcu o sutăşaizeci
de parohii.
— E foarte frumos – zise d'Artagnan.
— E minunat chiar – adăugăPorthos.
— Cu toate astea – reluăd'Artagnan, înfăşurându-l cu privirea pe Aramis – cred cănu
te-ai înmormântat aici pentru totdeauna!
— Iartă-mă, nu te supăra, dar resping cuvântul înmormântat.
— Totuşi, mi se pare căla o asemenea depărtare de Paris eşti ca şi înmormântat, sau
aproape.
— Dragăprietene – răspunse Aramis – am început săîmbătrânesc; zgomotul şi forfota
oraşului nu-mi mai priesc. La cincizeci şi şapte de ani, e timpul săcauţ i liniştea şi me-
ditaţia. Eu le-am găsit aici. Ce poate fi mai frumos, şi totodatămai impunător, ca această
veche Armorică4? Am găsit aici, dragăd'Artagnan, tot ceea ce se deosebeşte de ceea ce
iubeam altădată, iar ceea ce-ţ i trebuie la sfârşitul vieţ ii se deosebeşte de ceea ce-ţ i tăcea
plăcere la începutul ei. Câte una din bucuriile mele de pe vremuri se mai abate încăpe aici
din când în când, ca sămăsalute, fărăsămăstinghereascăîn izbăvirea mea. Căci, cu toate

4 Numele Bretaniei, pe vremea galilor

cămăaflu încăpe aceastălume, cu fiecare pas pe care-l fac măapropii de Dumnezeu.
— Convingător, înţ elept, discret; eşti un prelat desăvârşit, Aramis, şi te felicit.
— Dar – zâmbi Aramis cu îngăduinţ ă– cred căn-ai venit aici, dragăprietene, numai
ca să-mi aduci laude... Spune, ce te mânăîncoace? Sămăsocot oare atât de fericit că,
dintr-o pricinăsau alta, vei fi având nevoie de mine?
— Nu, nu, slavăDomnului, prietene drag – răspunse d'Artagnan – nu-i vorba de asta;
sunt un om bogat şi liber.
— Bogat?
— Da, ca pentru mine; nu ca tine şi nici ca Porthos, bineînţ eles. Am un venit de
cincisprezece mii de livre.
Aramis îl privi cu neîncredere. Nu putea săcreadă, mai ales când îl vedea pe vechiul
lui prieten sub înfăţ işarea asta umilă, căfăcuse o avere atât de frumoasă. Atunci, d'Ar-
tagnan, simţ ind căse apropie ceasul destăinuirilor, începu săpovesteascăîntâmplarea sa
din Anglia. În timp ce povestea, văzu de vreo zece ori cum ochii prelatului scânteiarăşi cum
degetele lui fine tresăriră. Cât despre Porthos, ceea ce-i arăta el acum lui d'Artagnan nu era
admiraţ ie, era entuziasm, era delir. Dupăce d'Artagnan îşi încheie povestirea, Aramis îl
întrebă:
— Ei bine?
— Ei bine – răspunse d'Artagnan – vezi dar căam în Anglia prieteni şi proprietăţ i, iar
în Franţ a o comoară. Dacăinima te îndeamnă, ţ i le ofer. Iatăpentru ce am venit aici.
Oricât de sigurăi-ar fi fost privirea, nu putu s-o înfrunte în clipa aceea pe a lui
Aramis. Îşi întoarse deci ochii către Porthos, ca o spadăcare se retrage din calea unei forţ e
mai mari şi cautăaltăieşire.
— Oricum – murmurăepiscopul – te-ai îmbrăcat într-un costum de călătorie foarte
ciudat, draga prietene.
— Îngrozitor, ştiu. Dar, înţ elegi, nu voiam săcălătoresc nici ca un cavaler, nici ca un
senior. De când sunt bogat, m-am făcut zgârcit.
— Şi zici c-ai venit acum la Belle-Isle? întrebăAramis, schimbând firul convorbirii.
— Da – răspunse d'Artagnan – ştiam căacolo îl găsesc pe Porthos, şi pe tine.
— Pe mine!? exclamăAramis. Pe mine!? De un an de când sunt aici, n-am trecut nici
măcar o singurădatămarea.
— Oh – se mirăd'Artagnan – nu te ştiam aşa de legat de casă!
— Ah, dragăprietene, trebuie să-ţ i spun cănu mai sunt omul de altădată. Pe cal nu
mămai simt bine, iar marea măoboseşte; sunt un biet preot suferind, care se plânge
într-una, care mormăie necontenit, preferând singurătatea, ce mi se pare mai potrivităcu
bătrâneţ ele, mai împăcatăcu gândul morţ ii. Am înţ epenit, dragul meu d'Artagnan, am în-
ţepenit în acest colţde ţ ară.
— Cu atât mai bine, prietene, cu atât mai bine, căci s-ar putea sădevenim vecini.
— Ce spui? rosti Aramis, nu fărăo anumităsurprindere pe care nu şi-o putu ascunde.
Tu, vecin cu mine?
— Ei, Doamne, da!
— Cum asta?
— Sunt pe cale săcumpăr, la un preţfoarte scăzut, nişte zăcăminte de sare ce se
găsesc între Piriac şi Le Croisic. Închipuieşte-ţ i, prietene, o exploatare cu un venit sigur de
doisprezece la sută; fărăpierderi, fărăcheltuieli de prisos; oceanul, credincios şi neabătut,
îşi depune la fiecare şase ceasuri contribuţ ia lui în cufăraşul meu. Sunt primul parizian
care s-a gândit la o asemenea afacere. Nu face mutra asta, te rog, căci în curând o săstăm
alături. Voi cumpăra o stoarăde pământ de trei leghe, plătind treizeci de mii de livre.
Aramis îi aruncăo privire lui Porthos, ca şi cum l-ar fi întrebat dacătoate astea erau
adevărate, dacănu cumva se ascundea vreo cursăsub aceastăprefăcutănepăsare. Dar
numaidecât, ruşinat parcăde a fi cerut părerea acestui biet auxiliar, îşi adunătoate puterile
pentru un nou atac, sau pentru o nouăapărare.
— Mi s-a spus – zise el – căai avut oarecari neînţ elegeri cu curtea, dar căai ieşit, aşa
cum ştii tu săieşi din toate, dragul meu d'Artagnan, cu cinstirile cuvenite luptătorului.
— Eu? strigămuşchetarul cu un hohot de râs ce nu izbutea totuşi să-i ascundă
încurcătura, căci, la aceste vorbe ale lui Aramis, putea săcreadăcăprelatul aflase ceva
despre ultimele lui legături cu regele. Eu? Ah, ia spune- mi şi mie cum vine asta, dragă
Aramis?
— Da, mi s-a povestit, mie, un biet episcop pierdut în mijocul câmpiilor, mi s-a spus
căregele te-ar fi luat drept martor al iubirii lui.
— Pentru cine?
— Pentru domnişoara de Mancini.
D'Artagnan răsuflăuşurat.
— Ah, nu zic nu – răspunse el.
— Se pare căregele te-a luat cu el într -o dimineaţ ădincolo de podul de la Blois, ca să
stea de vorb ăcu frumoasa lui.
 — E adevărat – zise d'Artagnan. Ah, ai aflat asta? Atunci trebuie sămai ştii că, în
aceeaşi zi, mi-am dat demisia.
— Sinceră?
— Ah, prietene dragă, cum nu se poate mai sinceră.
— Şi atunci l-ai căutat pe contele de La Fère?
— Da.
— Şi pe mine?
— Da.
— Şi pe Porthos?
— Da.
— Numai ca săne faci o simplăvizită?
— Nu; nu văştiam legaţ i de nimic şi voiam săvăduc cu mine în Anglia.
— Da, pricep, şi atunci ai înfăptuit singur, ca un om minunat ce eşti, ceea ce voiai să
ne propui săînfăptuim toţ i patru laolaltă. Nu m-am îndoit de loc căai avut partea ta de
curaj la aceastăfrumoasărestauraţ ie, când am aflat căai fost văzut la recepţ ia lui Carol al
II-lea şi căregele îţ
i vorbea ca unui prieten, sau mai degrabăca unuia faţ ăde care se simte
îndatorat.
— Dar cum dracu ai aflat toate astea? întrebăd'Artagnan, care se temea ca cercetările
lui Aramis sănu fi mers mai departe decât ar fi dorit el.
— Dragăd'Artagnan – răspunse prelatul – prietenia mea se aseamănăîntrucâtva cu
grija paznicului acela de noapte pe care-l avem în micul turn de la capătul cheiului. Acest
om cumsecade aprinde în fiecare searăun fanal, pentru a lumina calea bărcilor ce se întorc
din largul mării. El stăpitit în ghereta lui şi pescarii nu-l văd niciodată; dar el îi urmăreşte
de acolo, îi ghiceşte, îi strigă, îi ajutăsăintre în port. Eu măasemăn cu acest paznic; din
vreme în vreme îmi soseşte câte o veste ce măface să-mi aduc aminte de tot ceea ce
îndrăgeam cândva. Atunci îmi urmez prietenii de altădatăpe marea furtunoasăa vieţ ii, eu,
un biet paznic căruia Dumnezeu s-a milostivit să-i dea ca adăpost o gheretă.
— Şi – întrebăd'Artagnan – dupăAnglia, ce-am mai făcut?
— Ah, iată– se codi Aramis – vrei sămătragi de limbă. Dupăce te- ai întors de acolo,
nu mai ştiu nimic, d'Artagnan; văzul mi s-a tulburat. Îmi părea rău cănu te gândeai de loc
la mine. Ţi-am plâns uitarea. Dar m-am înşelat. Acum te revăd, şi asta e o sărbătoare, o
mare sărbătoare, ţ i-o jur... Cum se ţ ine Athos? îl întrebăla rândul lui Aramis.
— Foarte bine, mulţ umesc.
— Dar tânărul nostru adoptat?
— Raoul?
— Da.
— Pare c-a moştenit ceva din deşteptăciunea tatălui său, Athos, şi din puterea
tutorelui său, Porthos.
— Şi cu ce prilej ai putut să-ţ i dai seama de asta?
— Ei, Doamne, chiar în ajunul plecării mele.
— Adevărat?
— Da; era o execuţ ie în Piaţ a Grevei, iar dupăaceastăexecuţ ie s-a stârnit o răzmeriţ ă.
Ne-am pomenit amestecaţ i şi, fiind vorba de o răzmeriţ ă, a trebuit săfolosim spadele; ei
bine, s-a purtat cum nu se poate mai frumos.
— Ce spui? Şi ce-a făcut? întrebăPorthos.
— Mai întâi, a aruncat un om pe fereastrăaşa cum ai arunca un sac cu lână.
— O, foarte bine! strigăPorthos.
— Apoi a tras spada din teacăşi a început s-o învârteascăaşa cum făceam noi la
vremea noastră.
— Şi ce scop avea acea răzmeriţ ă? întrebăPorthos.
D'Artagnan observăcăaceastăîntrebare a lui Porthos îl lăsa cu desăvârşire nepăsător
pe Aramis.
— Se stârnise – zise el, privind spre Aramis – din pricina a doi samsari pe care regele
voia să-i strângăde gât, doi prieteni ai domnului Fouquet, osândiţ i la spânzurătoare.
O uşoarăîncruntare a sprâncenelor prelatului arăta căel auzise ceva despre toate
astea.
— Oh, oh! făcu Porthos. Şi cum se numeau aceşti prieteni ai domnului Fouquet?
— Domnii d'Eymeris şi Lyodot – răspunse d'Artagnan. Cunoşti aceste nume, Aramis?
— Nu – rosti cu dispreţprelatul. Mi se pare c-ar fi numele unor financiari.
— Întocmai.
— Oh, domnul Fouquet a lăsat să-i fie spânzuraţ i prietenii? strigăPorthos.
— Şi de ce nu? zise Aramis.
— Întrucât mi se pare că...
— Dacăi-au spânzurat pe aceşti nenorociţ i a fost din ordinul regelui. Or, domnul
Fouquet, în calitatea lui de intendent superior, nu are, dupăcredinţ a mea, dreptul de viaţ ă
şi de moarte asupra cuiva.
 — Oricum – bâigui Porthos – în locul domnului Fouquet...
Aramis înţ elese căPorthos avea săspunăo nerozie. De aceea schimbădintr -o dată
vorba.
— Ia hai, scumpul meu d'Artagnan – zise el – am vorbit destul despre alţ ii; săvorbim
puţ in şi despre tine.
— Dar despre mine ştii tot ce-aşfi putut să-ţ i spun. Săvorbim mai bine despre tine,
Aramis.
— Ţi-am mai spus, prietene, eu nu mai sunt Aramis.
— Nici măcar abatele d'Herblay?
— Nici acela. Ai în faţ a ta un om pe care Dumnezeu l-a luat de mânăşi l-a pus într-o
demnitate la care el nu putea şi nici nu îndr ăznea săse gândească.
— Dumnezeu? întrebăd'Artagnan.
— Da.
— Ei, dar e ciudat! Mie mi s-a spus cădomnul Fouquet a făcut asta.
— Cine ţ i-a spus aşa ceva? rosti Aramis fărăca întreaga lui putere de voinţ ăsăpoată
împiedica o uşoarăroşeaţ ăde a-i îmbujora obrajii.
— Pe legea mea, Bazin.
— Prostul acela!
— Nu spun c-ar fi un om de geniu, e drept; dar aşa mi-a spus şi, dupăspusele lui, aşa
ţi-o repet şi eu.
— Nu l-am văzut niciodatăpe domnul Fouquet – răspunse Aramis cu o privire la fel de
potolităşi la fel de nevinovatăca aceea a unei fecioare care n-a minţ it niciodată.
— Totuşi – i-o întoarse d'Artagnan – dacăl-ai fi văzut şi chiar cunoscut, n-ar fi fost
nici un rău în asta; domnul Fouquet e un om tare cumsecade.
— Ah!
— Şi un mare om politic.
Aramis făcu un gest de nepăsare.
— Un ministru atotputernic.
— Eu nu atârn decât de rege şi de papă– zise Aramis.
— Doamne, dar ascultă-mă– vorbi d'Artagnan pe tonul cel mai naiv – dacăîţ i spun
asta e fiindcătoatălumea de aici jurăpe numele domnului Fouquet. Ogoarele sunt ale
domnului Fouquet, salinele pe care le-am cump ărat sunt ale domnului Fouquet, insula în
care Porthos s-a făcut topograf e a domnului Fouquet, garnizoana e a domnului Fouquet,
corăbiile sunt ale domnului Fouquet. Mărturisesc deci cănu m-ar fi mirat înfeudarea ta,
sau mai bine zis a diocezei tale, faţ ăde domnul Fouquet. E un alt stăpân decât regele, asta
e tot, dar la fel de puternic ca şi un rege.
— SlavăDomnului, eu nu sunt înfeudat nimănui; nu aparţ in nimănui şi sunt numai
al meu – răspunse Aramis care, în timpul acestei convorbiri, urmărea din ochi fiecare gest al
lui d'Artagnan, fiecare căutăturăa lui Porthos.
D'Artagnan era însăde nepătruns, iar pe faţ a lui Porthos nu se putea citi nimic;
loviturile aruncate cu dibăcie erau înfruntate de un adversar dibaci: nici una nu-l atinse.
Totuşi, fiecare simţ ea oboseala unei asemenea lupte, astfel căse bucurar ădeopotrivăcând
auzirăcăsunt chemaţ i la masă.
În timpul ospăţ ului schimbarăfirul convorbirii. De altminteri, înţ eleseserăamândoi
că, încercând fiecare sănu-şi dezvăluie tainele unul faţ ăde altul, nici unul, nici celălalt nu
va afla mai mult decât ştiuse pânăatunci.
Porthos nu pricepuse nimic din toate acestea. El stătea nemişcat, fiindcăAramis îi
făcuse semn sănu scoatăo vorbă. Ospăţ ul nu fu deci pentru el decât un ospăţ . Dar era
tocmai ceea ce-i trebuia lui atunci.
Masa se desfăşurăastfel în chipul cel mai plăcut. D'Artagnan fu de o voio şie
încântătoare. Aramis se întrecu pe sine prin larga lui ospitalitate. Porthos se înfruptădin
bucate ca un alt Pelops 5. Vorbirădespre război şi finanţ e, despre arte şi dragoste. Aramis
făcea pe uimitul ori de câte ori d'Artagnan arunca vreo vorbădespre politică. Acest lung şir
de mirări spori neîncrederea lui d'Artagnan, dupăcum veşnica neîncredere a muşchetarului
stârni neîncrederea lui Aramis. În sfâr şit, d'Artagnan rosti înadins numele lui Colbert.
Lăsase aceastăloviturăpentru la urmă.
— Ce-i cu Colbert? întrebăepiscopul.
"O, deocamdată– îşi zise d'Artagnan – am nimerit la ţ intă. Săfim cu băgare de seamă,
la dracu! Cu băgare de seamă!"
Şi-i dădu despre Colbert toate desluşirile pe care Aramis putea săle dorească.
Cina, sau mai bine zis convorbirea, se prelungi între d'Artagnan şi Aramis pânăla
ceasul unu dinspre ziuă.
La ceasurile zece precis, Porthos adormise pe scaun şi sforăia ca o orgă. La miezul

5Personaj mitologic, fiul lui Tamal – regele Lydiei – omorât de tatăl său şi oferit zeilor cu
prilejul unui ospăţpe care Tantal l-a dat în palatul său. Iupiter, impresionat, i-a redat viaţa.
nopţ ii îl trezirăşi-l trimiserăla culcare.
— Hm – zise el – mi se pare c-am aţ ipit; era, totuşi, foarte interesant ceea ce vorbeaţ
i
voi.
La ceasurile unu, Aramis îl conduse pe d'Artagnan în camera ce-i fusese hărăzităşi
care era cea mai bunădin tot palatul episcopal. Doi servitori îi furăpuşi la dispoziţ ie.
— Mâine, la ceasurile opt – îi spuse el despărţ indu-se de d'Artagnan – vom face, dacă
vrei, o plimbare pe cai, împreunăcu Porthos.
— La ceasurile opt? se mirăd'Artagnan. Aşa de târziu?
— Ştii căeu am nevoie de şapte ceasuri de somn – zise Aramis.
— Ai dreptate.
— Noapte bună, scumpe prieten!
Şi-l îmbrăţ işăpe muşchetar cu toatădragostea.
D'Artagnan îl lasăsăplece. "Bun – îşi spuse el, dupăce uşa se închise în urma lui
Aramis – la ceasurile cinci voi fi în picioare." Apoi, aceastăhotărâre luată, se culcăşi
adormi, cum se spune, buştean.

III
UNDE LUI PORTHOS ÎNCEPE SĂ-I PARĂRĂU
CĂA VENIT ÎMPREUNĂCU D'ARTAGNAN

Abia apucăd'Artagnan săstingălumânarea, şi Aramis, care pândea de dupăperdele

ultima pâlpâire de lumin ăîn camera prietenului său, străbătu coridorul în vârful picioarelor
şi trecu în odaia lui Porthos. Uriaşul, culcat de aproape un ceas şi jumătate, se lăfăia pe o
saltea de puf. Era adâncit în liniştea primului somn care, la Porthos, nu putea fi tulburat
nici de dangătul clopotelor, nici de bubuiturile tunului; capul îi plutea în acea dulce
legănare ce aminteşte de clătinarea domoalăa unei corăbii. Dupăun minut, Porthos avea să
pătrundăîn lumea visurilor.
Uşa odăii lui se deschise încet, sub apăsarea uşoarăa mâinii lui Aramis. Episcopul se
apropie de cel care dormea. Un covor moale înăbuşea zgomotul paşilor lui; de altminteri,
Porthos sforăia aşa de tare, cănu se mai auzea nimic altceva. Aramis îşi puse o mânăpe
umărul său.
— Hei – rosti el – hei, dragul meu Porthos!
Glasul său era blând şi drăgăstos, dar răsuna mai mult decât ca o chemare, răsuna ca
o poruncă. Mâna lui era uşoară, dar prevestea o primejdie.
Porthos auzi glasul şi simţ i, în adâncul somnului său, mâna lui Aramis. Tresări.
— Cine-i aici? strigăel cu vocea sa de uriaş.
— Sst! Sunt eu – răspunse Aramis.
— Tu, prietene? Şi pentru ce naiba mătrezeşti din somn?
— Pentru a-ţ i spune cătrebuie săpleci.
— Săplec?
— Da.
— Unde?
— La Paris.
Porthos sări în patul său şi rămase în capul oaselor, aruncând asupra lui Aramis o
privire buimacă.
— La Paris?
— Da.
— O sutăde leghe! oftăel.
— O sutăşi patru – preciza episcopul.
— Ah, Doamne! suspinăPorthos, culcându-se din nou, asemenea copiilor care se
luptăcu bonele lor ca sămai rupăun ceas sau chiar douăde somn.
— Treizeci de ceasuri de mers în goana calului – adăugăcu hotărâre Aramis. Ştii căse
găsesc cai de poştăfoarte buni.
Porthos îşi mişcăun picior, lăsând să-i scape un geamăt.
— Haide, haide, dragăprietene! stărui prelatul cu un fel de nerăbdare.
Porthos îşi coborî celălalt picior pe marginea patului.
— Şi e neapărat nevoie săplec? zise el.
— Neapărat.
Porthos se ridicăîn picioare, şi duşumeaua şi pereţ ii începurăsăse zdruncine la paşii
lui de gigant.
— Mai încet, pentru numele lui Dumnezeu, dragul meu Porthos! îl rugăAramis. S-ar
putea sătrezeşti pe cineva.
— Ah, aşa-i – răspunse Porthos cu un glas tunător – uitasem; dar, fii liniştit, voi fi cu
băgare de seamă.
 Şi, spunând aceste vorbe, lăsăsă-i scape din mânăcentura de care erau legate spada,
pistoalele şi o punga plinăde scuzi ce se rostogolirăcu un zornăit puternic şi prelung. Acest
tărăboi făcu să-i clocoteascăsângele în vine lui Aramis, în timp ce lui Porthos îi stârni un
formidabil hohot de râs.
— Ei, fir-ar al dracului, parcă-i un făcut! zise el cu acelaşi gras tare.
— Mai încet, Porthos, mai încet, te rog!
— Am înţ eles. Şi coborî glasul, cu o jumătate de ton. Spuneam – urmăel – căparcă-i
un făcut sănu umbli niciodatămai încet ca atunci când te grăbeşti, şi sănu faci mai mare
zgomot ca atunci când ai vrea săfie mai multălinişte.
— Da, aşa e; dar hai sădezminţ im zicalele, Porthos, şi săne grăbim, şi nici gălăgie să
nu facem.
— Vezi bine ca măstrăduiesc să-ţ i fiu pe plac – răspunse Porthos, trăgându-şi
pantalonii scurţ i pânăla genunchi.
— Foarte bine.
— S-ar zice căe ceva grabnic!
— Mai mult decât grabnic, e grav, Porthos.
— Oho! Oho!
— D'Artagnan te-a tras de limbă, nu-i aşa?
— Pe mine?
— Da, la Belle-Isle.
— Nici pomeneală.
— Eşti sigur de asta, Porthos?
— La dracu!
— Cu neputinţ ă. Adu-ţi bine aminte.
— M-a întrebat ce fac şi i-am răspuns: "Topografie". Aşfi vrut să-i spun o altăvorbă,
pe care am auzit-o la tine într-o zi.
— Castrometraţ ie6?
— Asta e; dar n-am putut sămi-o aduc aminte.
— Cu atât mai bine. Şi ce te-a mai întrebat.
— Cine e domnul Gétard.
— Şi altceva?
— Cine e domnul Jupenet.
— N-a văzut, din întâmplare, planul nostru de fortificaţ ii?
— Ba da.
— Ah, drace!
— Dar fii pe pace, ştersesem scrisul tău, cu guma. Cu neputinţ ăsăpresupunăcă
mi-ai dat anumite îndrumări în aceastămuncă.
— Are un ochi isteţamicul nostru.
— Şi de ce ţ i-e teamă?
— Mi-e teamăsănu fie totul descoperit, Porthos; e vorba, deci, săprevenim o mare
nenorocire. Am dat ordin slugilor mele săîncuie toate uşile. D'Artagnan nu va fi lăsat să
plece înainte de a se crăpa de ziuă. Calul tău te aşteaptăcu şaua pe el; nu te vei opri decât
la prima poştă; pânăla ceasurile cinci de dimineaţ ăvei fi făcut cincisprezece leghe. Hai,
repede!
Şi Aramis putea fi văzut îmbrăcându-l pe Porthos, bucatăcu bucată, mai repede şi
mai priceput decât cel mai îndemânatic valet. Port hos, pe jumătate nedumerit, pe jumătate
zăpăcit, se lăsa îmbrăcat şi nu mai prididea să-şi cearămereu iertare. Când fu gata, Aramis
îl luăde mânăşi-l trase dupăel, îndemnându-l săcalce cu băgare de seamăpe fiecare
treaptăa scării, ferindu-l săse loveascăde tocurile uşilor, sucindu-l şi răsucindu-l când
într-o parte, când într-alta, ca şi cum el, Aramis, ar fi fost uriaşul, iar Porthos un pitic.
Sufletul dintr-însul aprindea şi aţ âţ a materia din celălalt.
Un cal, gata înşeuat, aştepta, într-adevăr, în curte. Porthos se aruncăîn şa. Atunci
Aramis luăel însuşi calul de frâu făcându-l săcalce prin bălegarul împrăştiat prin curte, cu
scopul vădit de a nu se auzi nici un tropot. Îl strângea în acelaşi timp de nări, ca sănu
necheze cumva... Apoi, dupăce ajunse la poarta cea mare, îl trase la sine pe Porthos, care
era săplece fărăsăfi întrebat măcar în ce scop, şi-i şopti la ureche:
— Acum, prietene Porthos, acum sănu te mai opreşti pânăla Paris; mănâncăpe cal,
bea pe cal, dormi pe cal, dar sănu pierzi nici o clipă.
— Am înţ eles; nu voi face nici un popas.
— Să-i dai aceastăscrisoare domnului Fouquet; întâmplă-se orice, trebuie s-o aibă
mâine înainte de amiază.
— O va avea.
— Şi gândeşte-te la un lucru, prietene.
— La care?

6 Măsurători pentru construirea de forturi

 — Alergi în întâmpinarea brevetului de duce sau de pair.
— Oh, oh! făcu Porthos cu ochii scânteietori. Dacă-i aşa, fac drumul în douăzeci şi
patru de ceasuri.
— Încearcă.
— Atunci, dădrumul frâului, şi înainte, Goliat!
Aramis slobozi nu numai frâul, dar şi nările animalului. Porthos se apleca în şa,
înfipse pintenii în coastele calului şi acesta, înfuriat, porni în galop, alergând cu burta la
pământ.
Atât timp cât îl putu zări pe Porthos în noapte, Aramis îl urmări din ochi; pe urmă,
dupăce călăreţ ul se pierdu în bezn ă, intrăîn curte.
La d'Artagnan nu se observase nici o mişcare. Valetul pus de veghe la uşa nu văzuse
nici o lumină, nu auzise nici un zgomot. Aramis închise uşa cu grijă, trimise lacheul săse
culce, şi se trânti şi el în pat.
D'Artagnan nu bănuia, într-adevăr, nimic; de aceea, când se trezi dimineaţ a pe la
ceasurile patru şi jumătate, era încredinţ at căse aflăstăpân pe situaţ ie. Alergă, în cămaşă,
săse uite pe fereastră. Fereastra dădea în curte. Se lumina de ziuă. Ograda era pustie, nici
măcar găinile nu se ridicaserăîncăde pe cuibarele lor. Nu se zărea nici o slugă. Toate uşile
erau închise. "Bun. Linişte deplină– îşi zise d'Artagnan. Nu-i nimic, iată-mătrezit primul în
toatăcasa. Săne îmbrăcăm; e lucrul cel mai bun de făcut."
Şi d'Artagnan se îmbrăcă. De astădatăînsăcăutăsănu mai dea costumului
domnului Agnan acea răcealăburghezăşi aproape ecleziasticăpe care şi-o impusese
înadins mai înainte; dimpotriv ă, strângând mai mult haina pe el, încheindu-se la nasturi
într-un anumit fel, aşezându-şi pălăria ceva mai într-o parte, izbuti sădea înfăţ işării sale
ţinuta ostăşeascăa cărei lipsăîl speriase pe Aramis. Acestea îndeplinite, se folosi, sau mai
degrabăse prefăcu a se folosi de bunăvoinţ a gazdei sale, şi intrăpe neaşteptate în odaia
acestuia.
Aramis dormea, sau se prefăcea cădoarme. O carte mare era deschisăpe măsuţ a lui
de noapte; lumânarea ardea încădeasupra tipsiei de argint. Era mai mult decât ar fi fost
nevoie spre a-i dovedi lui d'Artagnan căprelatul îşi petrecuse noaptea în chipul cel mai
cuminte şi că, la trezire, nu putea fi bănuit de nici un gând ascuns.
Muşchetarul făcu însăcu episcopul întocmai ceea ce episcopul făcuse cu Porthos: îl
bătu mai întâi uşor pe umăr. Fireşte, Aramis se prefăcea cădoarme, căci, în loc săse
trezeascănumaidecât, el, care avea somnul atât de uşor, aşteptăca celălalt sărepete
mişcarea.
— Ah, ah, tu eşti – zise el, întinzându-şi alene braţ ele. Ce surprizăplăcută! Vai, vai,
somnul m-a făcut săuit căam fericirea de a te avea ca oaspete. Cât săfie ceasul?
— Nu ştiu – răspunse d'Artagnan, oarecum încurcat. E devreme, cred. Dar, vezi, acest
blestemat obicei sold ăţ esc de a măscula cu noaptea în cap nu m-a părăsit încă.
— Vrei cumva săieşim la plimbare de pe acum? întrebăAramis. E prea de dimineaţ ă,
mi se pare.
— Vom face cum vrei tu.
— Credeam căne-am înţ eles săurcăm pe cai la ceasurile opt.
— Se poate; dar eu eram atât de dornic săte văd, încât mi-am zis: cu cât mai
devreme, cu atât mai bine.
— Şi cele şapte ceasuri de somn ale mele? zise Aramis. Ia seama, ţ in la ele, şi când mi
se ştirbeşte ceva din acest tabiet, apoi caut sămădespăgubesc.
— Dar mi se pare căpe vremuri nu erai aşa de somnoros, dragăprietene; sângele îţ i
fierbea în vine şi niciodatănu te-ar fi găsit cineva dormind în pat.
— Tocmai fiindcăera aşa precum spui îmi place acum sălenevesc mai mult în pat.
— Atunci, mărturiseşte cănu pentru a dormi întruna mi-ai spus săne întâlnim la
ceasurile opt.
— Totdeauna mi-a fost teamăsănu râzi de mine dacă-ţ i voi spune adevărul.
— Spune-l, hai.
— Ei bine, de la ceasurile şase pânăla opt, am obiceiul să-mi fac închinăciunile.
— Închinăciunile?
— Da.
— Nu credeam ca un episcop săaibăîndatoriri atât de aspre.
— Un episcop, dragul meu, trebuie săslujeascămai mult aparenţ ele decât un simplu
cleric.
— Ei, drace! Aramis, iatăo vorbăcare măîmpacăacum cu sfinţ ia ta. Aparenţ ele! Asta
e o vorbăde muşchetar, pe legea mea! Trăiascăaparenţ ele, Aramis!
— În loc sămălauzi, mai bine iartă-mă, d'Artagnan. E o vorbălumeascăasta pe care
am scăpat-o acum din gură.
— Atunci, săte las singur?
— Am nevoie de reculegere, prietene.
— Bun, te las singur; dar, de hatârul acestui păgân care se numeşte d'Artagnan,
scurteaz-o, te rog; sunt însetat de cuvântul tău.
— Ei bine, d'Artagnan, îţ i făgăduiesc căîntr-un ceas şi jumătate...
— Un ceas şi jumătate de închinăciune! Ah, prietene, e prea mult! Las-o mai ieftin
pentru mine.
Aramis începu sărâdă.
— Pururi tânăr, pururi voios, pururi fermecător – zise el. Iată-te venit în dioceza mea
ca sămăpui rău cu graţ ia divină.
— Ce vorbeşti!
— Şi ştii bine căn-am avut niciodatăputere sămăopun ispitelor tale; ai sămăcoşti
mântuirea sufletului, d'Artagnan.
D'Artagnan îşi muşcăbuzele.
— Dacă-i aşa – zise el – iau păcatul asupra mea; fădoar o cruce creştinească, spune
un Tatţl nostru, şi sămergem.
— Sst! făcu Aramis. Nu mai suntem singuri; aud paşii unor străini urcând scara.
— Ei bine, spune-le săplece.
— Peste putinţ ă! I-am chemat săvinăde ieri; este conducătorul colegiului de iezuiţ i şi
stareţ ul dominicanilor.
— Statul tău major. Fie!
— Şi tu ce-ai săfaci?
— Măduc să-l trezesc pe Porthos şi săaştept în odaia lui pânăîţ i vei încheia tu
convorbirile.
Aramis nu făcu nici o mişcare, nu-şi încreţ i nici o sprânceană; îşi stăpâni şi vorba şi
gesturile.
— Du-te – zise el.
D'Artagnan se îndreptăspre uşă.
— Stai! Ştii care-i odaia lui Porthos?
— Nu; dar am săaflu eu.
— Ia-o pe coridor şi deschide uşa a doua pe stânga.
— Mulţ umesc. La revedere!
Şi d'Artagnan apucăîn direcţ ia arătatăde Aramis.
Nu trecurăînsănici zece minute şi se întoarse. Îl găsi pe Aramis aşezat între stareţ ul
dominicanilor şi conducătorul colegiului iezuiţ ilor, exact în aceeaşi situaţ ie în care dăduse
cândva peste el în hanul de la Crèvecoeur. Aceastătovărăşie nu-l tulburăcâtuşi de puţ in pe
muşchetar.
— Ce este? întrebăîn linişte Aramis. S-ar părea căai să-mi spui ceva, dragăprietene.
— Este – răspunse d'Artagnan privindu-l ţ intăpe Aramis – este căPorthos nu se mai
aflăîn camera lui.
— Auzi colo! făcu Aramis cu aceeaşi linişte. Eşti sigur?
— La dracu! Vin doar de acolo.
— Atunci unde poate săfie?
— Asta vreau săştiu şi eu.
— Şi n-ai întrebat pe nimeni?
— Ba da.
— Şi ce ţ i s-a răspuns?
— CăPorthos, având obiceiul săiasăîn zori, fărăsăspunănimănui, pesemne căa
plecat.
— Şi ce-ai făcut pe urmă?
— M-am dus la grajd – răspunse cu nerăbdare d'Artagnan.
— Ce săfaci acolo?
— Săvăd dacăPorthos a plecat călare.
— Şi?... Întrebăepiscopul.
— Ei bine, lipseşte un cal de la iesle, numărul 5: Goliat.
Tot acest dialog, se înţ elege de la sine, nu era lipsit de o anumităiritare din partea
muşchetarului şi de o desăvârşităpoliteţ e din partea episcopului.
— Ah, înţ eleg ce s-a întâmplat – zise Aramis dupăo clipa de gândire. Porthos a ieşit ca
săne facăo surpriză.
— O surpriză?
— Da. Canalul care duce de la Vannes pânăla mare e foarte bogat în vânat, mai ales
în lişiţ
e şi becaţ e; tocmai vânatul care-i place mai mult lui Porthos. Ne va aduce o duzinăde
păsări pentru masa de la prânz.
— Crezi? se mirăd'Artagnan.
— Sunt sigur. Unde vrei săse fi dus? Pun rămăşag căa luat şi o puşcă.
— Se poate – bâgui d'Artagnan.
— Făun lucru, dragăprietene: încalecăpe cal şi du-te dupăel.
— Ai dreptate – zise d'Artagnan – măduc.
— Vrei săte însoţ eascăcineva?
 — Nu mulţ umesc. Porthos e uşor de recunoscut. Voi întreba şi-i voi da de urmă
numaidecât.
— Nu iei o archebuză?
— Nu mulţ umesc.
— Pune şaua pe calul care-ţ i place.
— Îl voi lua pe acela pe care am venit ieri de la Belle-Isle.
— Bine. Socoteşte-te ca la tine acasă.
Aramis sunăşi dădu ordin săfie înşeuat calul pe care-l va alege domnul d'Artagnan.
Muşchetarul porni în urma servitorului însărcinat cu îndeplinirea acestui ordin. La uşa,
servitorul se trase la o parte, lăsându-l pe d'Artagnan sămeargăînainte. În acea clipă,
privirea lui întâlni privirea stăpânului său. O încruntare din sprâncene făcu pe isteaţ a
iscoadăsăînţ eleagăcătrebuia săfie cu ochii în patru la tot ce avea săfacăd'Artagnan.
D'Artagnan încălecăpe cal; Aramis auzi bocănitul potcoavelor pe caldarâm. O clipă
mai târziu, servitorul se întorcea în casă.
— Ei bine? întrebăepiscopul.
— Monseniore, a pornit de-a lungul canalului şi se îndreaptăspre mare – răspunse
servitorul.
— Bine! zise Aramis.
Într-adevăr, d'Artagnan, înlăturând orice bănuială, călărea spre ocean, sperând să
zărească, fie pe câmp, fie la marginea apei, umbra uriaşăa prietenului său Porthos. Şi se
încăpăţ ânăsărecunoascăurme de copităîn fiecare gropiţ ădin mlaştină. Deseori credea că
aude detunătura unei arme de foc. Aceasta iluzie ţ inu trei ceasuri. În primele douăceasuri,
d'Artagnan îl căutăpe Porthos. În al treilea, se întoarse acasă. "Poate căa venit pe alt drum
– îşi spuse el – şi am să-i găsesc pe amândoi aşteptându-măaici."
D'Artagnan se înşela însă. Nu-l găsi pe Porthos la episcopie, aşa cum nu-l găsise nici
pe malul canalului.
Aramis îl aştepta în capul scării, cu o înfăţ işare deznădăjduită.
— Nu te-a ajuns nimeni din urmă, dragăd'Artagnan? strigăel de departe, de cum îl
zări pe muşchetar.
— Nu. Ai trimis pe cineva dupămine?
— Îmi pare rău, scumpe prietene, îmi pare rău căte-am făcut săalergi degeaba; dar,
la şapte ceasuri, a venit la mine duhovnicul de la Saint-Paterne; s-a întâlnit cu du Vallon,
care a plecat şi care, nevoind sătrezeascădin somn pe nimeni la episcopie, l-a însărcinat
să-mi spunăcă, de teamăca nu cumva domnul Gétard săfacăvreo boroboaţ ăîn lipsa lui, a
căutat săse foloseascăde refluxul de dimineaţ ăpentru a se duce sădea o raităla Belle-Isle.
— Dar, spune- mi, Goliat n-a trecut înot cele patru leghe pânăla insulă, nu-i aşa?
— Sunt chiar şase – zise Aramis.
— Atunci, cu atât mai puţ in.
— De aceea, scumpe prietene – continuăprelatul cu un zâmbet blând – Goliat e în
grajd, la locul lui, foarte mulţ umit, te încredinţ ez, cănu l-a mai purtat pe Porthos în
spinare.
Într-adevăr, calul fusese adus de la prima staţ ie de schimb de poştăprin grija
prelatului, căruia nu-i scăpa nici un amănunt. D'Artagnan păru cum nu se poate mai
mulţ umit de aceastăexplicaţ ie. Începea săjoace un rol de prefăcătorie care se potrivea
foarte bine cu bănuielile ce-i încolţ eau din ce în ce mai mult în minte. Se aşezăla masăîntre
iezuit şi Aramis, avându-l pe dominican în faţ ăşi zâmbindu-i mai ales dominicanului, al
cărui chip mare şi bucalat îl avea mereu înaintea ochilor.
Prânzul fu lung şi îmbelşugat; un minunat vin de Spania, stridii frumoase de
Morbihan, peşti de soi de la gurile Loarei, raci mari de Paimboeuf şi vânat proaspăt de câmp
furăbunătăţ ile întinse pe masă. D'Artagnan mâncămult şi bău puţ in. Aramis nu bău de
loc, sau, mai bine zis, nu bău decât apă. Apoi, dupăce prânziră, d'Artagnan zise:
— Îmi oferiseşi parcăo archebuză!
— Da.
— Vrei sămi-o împrumuţ i?
— Ai de gând săvânezi?
— Aşteptându-l pe Porthos, cred căe lucrul cel mai bun pe care l-aşavea de făcut.
— Ia-o pe aceea care-ţ i place, din panoplie.
— Vii şi tu cu mine?
— Vai, prietene scump, aşveni cu mare plăcere, dar vânătoarea e oprităpentru
episcopi.
— Ah – făcu d'Artagnan – nu ştiam asta.
— De altminteri – adăugăAramis – am treabăpânăla amiază.
— Aşadar, măduc singur? întrebăd'Artagnan.
— Vai, da. Dar săcauţ i sănu întârzii la masă.
— La dracu! Se mănâncăprea bine la tine aici, ca sănu măgrăbesc săvin.
Acestea zise, d'Artagnan îşi părăsi gazda, salutăpe cei lalţ i doi oaspeţ i, îşi luă
archebuza şi plecă. Dar în loc săse ducăla vânătoare, o apucăde-a dreptul spre micul port
din Vannes. Se uităîn zadar săvadădacăe urmărit; nu văzu pe nimeni şi nimic. Închirie o
micăbarcăde pescar pentru douăzeci şi cinci de livre şi, la ceasurile unsprezece si jumă-
tate, porni în larg, încredinţ at cănu-l urmărise nimeni.
Nu-l urmărise nimeni, e adevărat. Numai căun frate iezuit, cocoţ at în vârful
clopotniţ ei bisericii sale, nu pierduse din ochi nici un pas de-al lui d'Artagnan, pe care-l
privea îndeaproape, încăde dimineaţ ă, cu ajutorul unui ochean. La unsprezece ceasuri şi
trei sferturi, Aramis era înştiinţ at căd'Artagnan plutea spre Belle-Isle.
Călătoria muşchetarului se desfăşura repede; un vânt bun dinspre
miazânoapte-răsărit îl împingea drept către Belle-Isle. Pe măsurăce se apropia, ochii lui
scrutau coasta. Căuta săvadă, fie pe ţ ărm, fie deasupra fortificaţiilor, costumul izbitor al lui
Porthos sau marea lui staturăprofilându-se pe un cer uşor înnorat.
D'Artagnan cercetăîn zadar; debarcăfărăsăfi văzut nimic şi aflăde la primul soldat
întrebat cădomnul du Vallon nu se întorsese încăde la Vannes. Atunci, fărăa mai pierde o
singurăclipă, îi porunci barcagiului săîndrepte prova către Sarzeau.
Se ştie căvântul se schimbăla anumite ceasuri din zi; acum nu mai bătea de la
miazănoapte-răsărit, ci sufla dinspre miazăzi-răsărit; vântul era deci tot aşa de bun la
întoarcerea spre Sarzeau, precum fusese la venirea în Belle-Isle. În trei ceasuri, d'Artagnan
atinse continentul; alte douăceasuri îi furăde ajuns ca săajungăla Vannes.
Cu toatăiuţ eala acestei curse, măsura în care d'Artagnan era mistuit de nerăbdare şi
de ciudă, în timpul traversării, numai barca aceea în care el nu-şi găsi locul în răstimpul
celor trei ceasuri ar putea s-o destăinuiascăistoriei.
De la cheiul unde debarcase şi pânăla palatul episcopal, d'Artagnan nu făcu decât o
săritură. Credea c-o să-l sperie pe Aramis prin graba întoarcerii sale şi voia să-l mustre, dar
cu blânde ţ e totuşi, deşi nu fărăo anumităascuţ ime, pentru făţ ărnicia lui, făcându-l să
simtătoate urmările şi smulgându-i în acelaşi timp o parte din taina sa. Mai nădăjduia, în
sfârşit, că, luându-l repede la rost, lucru care este pentru o tainăceea ce este un atac la
baionetăpentru o redută, să-l sileascăpe misteriosul Aramis săse dea măcar în parte, pe
faţă. Dar în vestibulul palatului se lovi de valetul de cameră, care îi închidea trecerea,
zâmbindu-i cu un aer plin de cucernicie.
— La monseniorul! zise d'Artagnan, încercând să-l dea la o parte cu braţ ul.
Clintit din loc o clipă, valetul îşi reluăatitudinea lui dârză.
— La monseniorul? întrebăel.
— Ei da, de bunăseamă; nu mămai recunoşti, nătângule?
— Ba da; sunteţ i cavalerul d'Artagnan.
— Atunci lasă-măsătrec.
— Zadarnic.
— De ce zadarnic?
— Pentru căsfinţ ia sa nu-i acasă!
— Cum, sfinţ ia sa nu-i acasă? Dar unde este?
— A plecat.
— A plecat?
— Da.
— Unde?
— Eu nu ştiu; dar poate ca însuşi sfinţ ia sa i-o va spune cavalerului.
— Cum? Unde? În ce chip?
— În aceastăscrisoare pe care mi-a lăsat-o pentru domnul cavaler.
Şi valetul de camerăscoase o scrisoare din buzunar.
— Hai, dă-mi- o odată, natărăule! se răsti d'Artagnan, smulgându-i- o din mână. Oh, da
– adăugăel dupăce citi primul rând – da, înţ eleg.
Şi citi mai departe cu jumătate de gură:

Dragţprietene,
O treabţdintre cele mai grabnice mţcheamţîntr-una din parohiile diocezei mele.
Speram sţte revţd înainte de a pleca; dar am pierdut aceastţsperanţţ, gândindu-mţcţ
poate o sţstai douţsau trei zile la Belle-Isle împreunţcu scumpul nostru Porthos,
Îţi doresc petrecere frumoasţ, dar cautţsţnu te întreci cu el la mâncare; e un sfat pe
care i l-aţfi dat chiar ţi lui Athos, în zilele lui cele mai bune.
Adio, dragţprietene, ţi crede-mţcţ-mi pare nespus de rţu cţnu m-am bucurat mai mult
ţi mai pe îndelete de minunata ta companie.

— La dracu! exclamăd'Artagnan. Sunt tras pe sfoară! ah, dobitocul, nemernicul,

prostul de mine! Dar va râde mai bine cine va râde la urmă. Oh, păcălit! Păcălit ca maimuţa
căreia i se aruncăo coajăde nucă!
Şi, zvârlindu-şi pumnul în mutra, ce continua sărânjească, a valetului de cameră, o
zbughi pe uşa palatului episcopal.
 Nevăstuica, oricât de bun trup ar fi avut, de data asta nu mai putea săfie la înălţ imea
cerinţ
elor. D'Artagnan se duse deci la hanul de poştă, şi acolo îşi alese un cal căruia îi
dovedi, dupăce îl îmboldi cu pintenii şi îl struni din zăbală, căcerbii nu sunt cei mai iuţi
gonaci în rândul vieţ
uitoarelor de pe pământ.

IV
UNDE D'ARTAGNAN GONEŞTE, PORTHOS
SFORĂIE ŞI ARAMIS DĂPOVEŢE

Dupătreizeci sau treizeci şi cinci de ceasuri de la întâmplările pe care le-am povestit

mai sus, în timp ce domnul Fouquet, dupăobiceiul său, se zăvorâse şi lucra în cabinetul
din casa de la Saint-Mandé pe care noi o cunoaştem, o trăsură, la care erau înhămaţ i patru
cai plini de năduşeală, intrăîn galop în curte. Aceastătrăsura era aşteptată, de bună
seamă, căci trei sau patru lachei se repezirăşi deschiserăportiera. În timp ce domnul
Fouquet se ridicăde la biroul său şi dădu fuga la fereastră, un bărbat ieşi cu mare greutate
din trăsură, coborî încet cele trei trepte ale scării şi se sprijini de umerii lacheilor. Abia
apucăsă-şi spun ănumele, călacheul de umărul căruia nu se rezemase noul venit porni în
grabăspre intrare şi dispăru în vestibul. Se ducea să-l vesteascăpe stăpânul său. Dar nu
mai avu nevoie săbata la uşă: Fouquet îl aştepta, în picioare, în prag.
— Monseniorul episcop de Vannes! rosti lacheul.
— Bine! îngăimăFouquet. Apoi, aplecându-se peste balustrada scării, pe care Aramis
începuse săurce primele trepte, zise: Dumneata, scumpe prieten, dumneata, atât de grăbit.
— Da, eu însumi, domnule; însătrudit, zdrobit, dupăcum poţ i săvezi.
— Oh, dragul meu – murmurăFouquet, întinzându-i braţ ul de care Aramis se agăţ ă
îndată, în timp ce servitorii se retraserăcu respect.
— Lasă, nu-i nimic – răspunse Aramis. Principalul era săajung, şi iatăc-am ajuns.
— Vorbeşte, spune-mi repede – zise Fouquet, închizând uşa cabinetului în urma lui
Aramis.
— Suntem singuri?
— Da, numai noi singuri.
— Nu ne ascultănimeni? Nu ne aude nimeni?
— Fii fărăgrijă.
— Domnul du Vallon a sosit?
— Da.
— Şi a primit scrisoarea mea?
— Da; lucrurile stau prost, pe cât se pare, de vreme ce e nevoie de prezenţ a dumitale
la Paris într-un moment când ea era mai de folos acolo.
— Ai dreptate: lucrurile stau într-adevăr cum nu se poate mai prost.
— Mulţ umesc, mulţ umesc! Despre ce este vorba? Dar, pentru Dumnezeu, mai întâi
răsuflăpuţ in, scumpul meu prieten; eşti atât de palid, cămăîngrozeşti.
— Nu măsimt bine, e drept, dar nu te îngriji, rogu-te, de mine. Domnul du Vallon nu
ţi-a spus nimic când ţ i-a dat scrisoarea?
— Nu! Am auzit un tropot de cal, am sărit la fereastră, am văzut în dreptul scărilor un
fel de cavaler împietrit, am coborât, el mi-a întins scrisoarea, şi calul a căzut mort lângă
scară.
— Şi el?
— A căzut o datăcu calul; a fost luat pe braţ e şi dus într-o cameră; dupăce-am citit
scrisoarea, m-am urcat la el, voind săaflu veşti mai amănunţ ite; dar dormea atât de adânc,
încât n-a fost chip sămai poatăfi trezit. Mi s-a făcut milăde el şi am dat ordin săi se
scoatăcizmele şi săfie lăsat în pace.
— Bine; acum iatădespre ce este vorba, monsenioare. L-ai văzut pe domnul
d'Artagnan la Paris, nu-i aşa?
— Fireşte, şi e un om de spirit, ba chiar un om de inimă, cu toate cădin pricina lui au
fost ucişi cei doi prieteni ai noştri, d'Eymeris şi Lyodot.
— Vai, da, ştiu; l-am întâlnit la Tours pe curierul care îmi aducea scrisoarea lui
Gourville şi depeşele lui Pellisson. Te-ai gândit bine la întâmplarea aceea, domnule?
— Da.
— Şi ai înţeles căera un atac direct la suveranitatea domniei tale?
— Crezi?
— Oh, da, sunt încredinţ at.
— Ei bine, îţi mărturisesc căacest gând negru m-a străbătut şi pe mine, da.
— Nu te lăsa orbit, domnule, pentru numele cerului Ascultă-măbine... revin la
d'Artagnan.
— Ascult.
 — În ce împrejurare te-ai văzut cu el?
— A venit săcearăbani.
— Cu ce ordonanţ ă?
— Cu un bon al regelui.
— Direct?
— Semnat de maiestatea sa.
— Ca săvezi! Ei bine, d'Artagnan a venit la Belle-Isle; era deghizat, se dădea drept un
intendent oarecare, trimis de stăpânul lui săcumpere nişte zăcăminte de sare. Or,
d'Artagnan n-are alt stăpân în afarăde rege; venea deci ca trimis al regelui. S-a întâlnit cu
Porthos.
— Cine e Porthos?
— Iertare, m-am înşelat. S-a întâlnit cu domnul du Vallon la Belle-Isle, şi acum ştie,
ca domnia-ta şi ca mine, căBelle-Isle e fortificată.
— Şi crezi ca regele l-a trimis? întrebăFouquet, îngrijorat.
— Fărănici o îndoială.
— Şi d'Artagnan în mâinile regelui e o unealtăprimejdioasă?
— Cea mai primejdioasădintre toate.
— Aşadar, l-am judecat eu bine de la prima privire.
— Cum adică?
— Am vrut să-l atrag de partea mea.
— Dacăl-ai judecat ca pe omul cel mai viteaz, cel mai ager şi cel mai dibaci din
Franţ a, atunci l-ai judecat bine.
— Trebuie deci sămi-l atrag cu orice preţ !
— Pe d'Artagnan?
— Nu eşti de aceeaşi părere?
— Ba sunt; dar nu-l vei avea.
— Pentru ce?
— Pentru căam lăsat sătreacătimpul în zadar. Stătea rău cu curtea, şi trebuia săne
folosim de acest prilej; pe urmăa trecut în Anglia, acolo a contribuit cu toate puterile la
restauraţ ie, dupăaceea a făcut avere, apoi, în fine, a intrat în serviciul regelui. Ei bine, dacă
a intrat în serviciul regelui, înseamnăcăe foarte bine plătit.
— Noi îl vom plăti mai mult, iatătotul.
— Oh, domnule, dă-mi voie: d'Artagnan e om de cuvânt şi o datăce şi-a dat cuvântul,
nu şi-l mai calcă.
— Şi ce concluzie tragi din toate astea? întrebăFouquet cu nelinişte.
— Că, deocamdată, trebuie săparăm o loviturăgroaznică.
— Şi cum săo parăm?
— Aşteaptă... D'Artagnan va veni să-i dea raportul regelui despre misiunea lui.
— Oh, bine căavem măcar timp săne gândim ce-i de făcut!
— Cum adică?
— Bănuiesc căi-ai luat-o cu mult înainte!
— Cu aproape zece ceasuri...
— Ei!... Păi în zece ceasuri...
Aramis îşi clătinăcapul palid.
— Vezi norii aceia care aleargăpe cer, rândunelele acelea care spintecăvăzduhul?
D'Artagnan zboarămai iute ca norii şi ca păsările; d'Artagnan e vântul care le mânăpe sus.
— Ei, dă-l încolo!
— Îţ i spun căe ceva supraomenesc în acest om, domnule; e cam de-o vârstăcu mine
şi-l cunosc de treizeci şi cinci de ani.
— Ei, şi?
— Ei bine, ascultăce socotealăam făcut eu, domnule: l-am expediat pe domnul du
Vallon încoace la douăceasuri din noapte; domnul du Vallon plecase deci cu opt ceasuri
înaintea mea. Când a ajuns domnul du Vallon aici?
— Acum aproape patru ceasuri.
— Vezi dar, eu am făcut patru ceasuri mai puţ in decât el; şi trebuie săştii căPorthos
e un călăreţîncercat, a răpus opt cai pe drum, le-am văzut hoiturile cu ochii mei. Eu am
făcut o poştăde cincizeci de leghe, dar am gută, sufăr de pietre şi de altele, aşa fel că
oboseala mădoboară. A trebuit sădescalec la Tours; de-acolo, venind cu trăsura, pe
jumătate mort, pe jumătate treaz, aruncat când într-o parte, când în alta, când zvârlit în
fundul caleştii, în goana celor patru cai iuţ i, am ajuns, în fine, făcând patru ceasuri mai
puţ in decât Porthos; dar ţ ine seama căd'Artagnan nu cântăreşte trei sute de livre ca
Porthos, nu suferăde gutăşi de pietre ca mine: el nu e un călăreţ , ci un centaur; aşa că, ai
săvezi, plecând spre Belle-Isle atunci când eu porneam spre Paris, cu toate cele zece
ceasuri pe care le aveam înaintea lui, are săajungăaici numai la douăceasuri dupămine.
— Dar mai sunt şi piedici...
— Pentru el nu existăpiedici...
 — Şi dacănu va găsi cai?
— Va goni mai repede decât caii.
— Ce om, Dumnezeule!
— Da, e un om pe care-l iubesc şi pe care-l admir; îl iubesc fiindcăe bun, larg la
suflet, cinstit; îl admir fiindcăreprezintăpentru mine treapta cea mai înaltăa puterii
omeneşti; dar, deşi îl iubesc, deşi îl admir, mătem de el şi-l ocolesc. Aşadar, pe scurt,
domnule: în douăceasuri, d'Artagnan va fi aici; ia-o înaintea lui, aleargăla Luvru, intrăla
rege şi vorbeşte-i, pânănu apare d'Artagnan.
— Ce să-i spun regelui?
— Nimic; dăruieşte-i Belle-Isle.
— Oh, domnule d'Herblay, domnule d'Herblay! strigăFouquet. Câte planuri măreţ e
năruite dintr-o dată!
— Dupăun plan care a dat greşapare totdeauna alt plan, ce poate merge drept la
ţintă! Sănu ne pierdem nădejdea, şi du-te, domnule, du-te repede!
— Dar aceastăgarnizoană, aleasăpe sprânceană, regele are s-o schimbe numaidecât.
— Aceastăgarnizoană, domnule, era a regelui atunci când a fost dusăla Belle-Isle;
astăzi este a domniei tale. Acelaşi lucru se va întâmpla cu toate garnizoanele după
cincisprezece zile de ocupaţ ie. Lasăfaptele săcurgăde la sine, domnule. Te-ar stingheri să
ai, dupăun an, o armatăîntreagă, în loc de un regiment sau două? Nu-ţ i dai seama că
garnizoana de astăzi a domniei tale îţ i va face noi partizani în La Rochelle, la Nantes, la
Bordeaux, la Toulouse, pretutindeni unde va fi trimisă? Du-te la rege, domnule, du-te,
timpul trece şi, în vreme ce noi ne frământăm în zadar aici, d'Artagnan zboarăca o săgeată
pe drumul cel mare.
— Domnule d'Herblay, ştii foarte bine căorice povaţ ăa domniei tale e o sămânţ ăcare
rodeşte în mintea mea; măduc la Luvru.
— Chiar în clipa asta, nu-i aşa?
— Nu-ţ i cer decât răgazul să-mi schimb costumul.
— Gândeşte-te căd'Artagnan n-are nevoie sătreacăprin Saint-Mandé ca săajungăla
Luvru; asta înseamnăcăpierdem un ceas din cele pe care le avem câştigate înaintea lui.
— D'Artagnan poate săaibăorice, în afarăde caii mei englezeşti. Voi fi la Luvru în
douăzeci şi cinci de minute.
Şi fărăa mai zăbovi o secundă, Fouquet porunci plecarea. Aramis abia avu timp să-i
spună:
— Întoarce-te tot aşa de repede precum pleci, căci te aştept aici cu nerăbdare.
Cinci minute dupăaceea, intendentul superior zbura spre Paris.
În acest timp, Aramis ceru săi se arate camera unde dormea Porthos. În uşa
cabinetului lui Fouquet fu cuprins în braţ e de Pellisson, care aflase despre sosirea lui şi-şi
părăsise birourile ca săvinăsă-l vadă. Aramis primi, o datăcu aceastădemnămanifestare
de prietenie cu care era atât de obişnuit, şi mângâierile lui Pellisson, pe cât de respectuoase,
pe atât de pripite. Dar, oprindu-se deodatăîn faţ a uşii, Aramis întrebă:
— Ce se aude sus?
Se auzea, într-adevăr, un muget surd, asemenea celui al unui tigru flămând sau al
unui leu întărâtat.
— Oh, nu-i nimic – răspunse Pellisson surâzând.
— Totuşi e ceva...
— E domnul du Vallon care sforăie.
— Aşa-i – zise Aramis – numai el e în stare săfacăun astfel de zgomot. Îmi dai voie,
Pellisson, săvăd dacăn-are nevoie de ceva?
— Dar dumneavoastrăîmi daţ i voie săvăînsoţ esc?
— De ce nu!
Şi amândoi intrarăîn cameră.
Porthos era întins într-un pat, cu faţ a mai mult vânătădecât roşie, cu ochii umflaţ i,
cu gura căscată. Hârâiturile care-i ieşeau din cele mai adânci colţ işoare ale pieptului făceau
săse zguduie ferestrele odăii. Văzându-i muşchii întinşi, sculptaţ i parcăpe chipul lui, părul
năclăit de sudoare, tresărirea puternicăa bărbiei şi a umerilor, nu te puteai opri sănu-l
admiri aproape: forţ a dusăpânăla un asemenea punct avea ceva zeiesc în ea. Gleznele şi
picioarele herculeene ale lui Porthos, umflându -se, făcuserăsă-i plesneascăcizmele de
piele; toatăgreutatea trupului său uriaşse transformase într-o încremenire de piatră.
Porthos stătea trântit în pat asemenea ciclopului de granit culcat în câmpia de la Agrigente.
La ordinul lui Pellisson, un valet de camerăse apuca sătaie cizmele lui Porthos, căci
nici o putere din lume nu i le-ar fi putut scoate din picioare. Patru lachei încercaserăîn
zadar săi le scoată, trăgând de ele ca nişte scripeţ i, dar nu izbutiserănici măcar să-l
trezeascădin somn pe cel ce sforăia necontenit. Îl descălţ arăde cizme numai dupăce i le
prefăcurăîn fâşii, şi picioarele lui Porthos căzurădin nou pe pat; îi tăiarăpe urmă
îmbrăcămintea, îl duserăla baie, îl lăsarăacolo timp de un ceas, apoi îl îmbrăcarădin nou
în cămaşăalba şi-l aşezarăîntr-un pat tare, totul cu atâtea sforţ ări şi chinuri, încât ar fi
putut sătrezeascădin nesimţ ire şi un mort, dar care nu furăîn stare să-l facăpe Porthos să
deschidăun ochi sau să-şi întrerupămăcar pentru o clipăformidabila orgăa sforţ ărilor
sale.
Aramis, la rândul lui, fire plăpândăşi nervoasă, înarmatăînsăcu mult curaj, voia să
înfrunte oboseala şi sădea o mânăde ajutor lui Gourville şi Pellisson; dar adormi în curând
pe scaunul pe care se încăpăţ ânase sărămână. Îl ridicarăşi-l duserăîntr-o cameră
învecinată, unde odihna într-un pat bun nu întârzie să-i potoleascăzbuciumul din dosul
frunţ ii.

V
DOMNUL FOUQUET NU SE DĂBĂTUT

În acest timp, Fouquet gonea spre Luvru în galopul cailor lui englezeşti.
Regele lucra cu Colbert. Deodată, suveranul rămase pe gânduri. Cele douăosândiri la
moarte pe care le semnase de bine ce se urcase pe tron îi reveneau necontenit în minte.
Erau douăpete îndoliate pe care le vedea cu ochii deschişi; douăpete de sânge pe care
le vedea cu ochii închişi.
— Domnule – îi spuse el pe neaşteptate intendentului – mie mi se pare adesea căcei
doi oameni pe care dumneata i-ai condamnat nu erau nişte vinovaţ i chiar atât de mari.
— Sire, au fost aleşi din turma de jecmănitori, care trebuia săfie ciuntită.
— Aleşi de cine?
— De nevoie, sire – răspunse Colbert cu răceală.
— Nevoie! murmurătânărul rege. Mare cuvânt!
— Mare zeiţ ă, sire.
— Erau prieteni foarte buni ai intendentului superior, nu-i aşa?
— Da, sire, prieteni ce şi-ar fi dat viaţ a pentru domnul Fouquet.
— Şi-au şi dat- o, domnule – zise regele.
— E adevărat, dar, din fericire, în zadar, ceea ce nu era în voinţ a lor.
— Câţ i bani au sfeterisit aceşti oameni?
— Poate şi zece milioane, dintre care şase le-au fost confiscate.
— Şi acest bănet se aflăacum în vistieria mea? întrebăregele cu un anumit sentiment
de dezgust.
— Se află, sire; numai căaceastăconfiscare ce-l ameninţ a pe domnul Fouquet însuşi,
pe dânsul nu l-a atins câtuşi de puţ in.
— Ce vrei săspui, domnule Colbert?
— Cădacădomnul Fouquet a ridicat împotriva maiestăţ ii voastre o haităde răzvrătiţ i
pentru a-şi scăpa prietenii de la osândă, va fi în stare săridice o armatăatunci când se va
pune problema săse apere pe sine de pedeapsă.
Regele aruncăasupra sfetnicului său una din acele priviri ce seamănăcu ţ âşnirea
întunecatăa unui fulger în furtună, una din acele priviri ce pătrund beznele din cele mai
adânci cugete.
— Mămiră– rosti el – că, având despre domnul Fouquet asemenea păreri, nu mi-ai
dat pânăacum nici un sfat.
— Ce sfat, sire?
— Spune-mi mai întâi limpede şi hotărât: ce crezi dumneata, domnule Colbert?
— Cu privire la ce?
— Cu privire la purtările domnului Fouquet.
— Cred, sire, cădomnul Fouquet nu se mulţ umeşte numai săstrângăbani pentru
sine, aşa cum făcea domnul de Mazarin, şi sălipseascăpe maiestatea voastrăde o parte din
putere, dar vrea săse înconjoare de toţ i acei oameni care iubesc viaţ a uşoarăşi plăcerile, de
tot ceea ce trândavii numesc poezie, iar oamenii politici corupţ ie; cred că, atrăgându-i cu
bani pe supuşii maiestăţ ii voastre, încalcăprerogativele regale şi, dacăva continua astfel,
nu va întârzia săaşeze pe maiestatea voastrăîn rândul celor slabi şi neînsemnaţ i.
— Cum pot fi socotite asemenea planuri, domnule Colbert?
— Planurile domnului Fouquet, sire?
— Da.
— Ele se numesc crime de lezmajestate.
— Şi ce se întâmplăcu criminalii de lezmajestate?
— Sunt arestaţ i, judecaţ i, pedepsiţ i.
— Eşti sigur cădomnul Fouquet s-a gândit la crima de care-l învinuieşti?
— Voi spune mai multe, sire: a început chiar sătreacăla fapte.
— Ei bine, revin la ceea ce spuneam, domnule Golbert.
— Ce spuneaţ i, sire?
— Să-mi dai o povaţ ă.
 — Ieriaţ i, sire, dar înainte de asta aşmai avea săadaug ceva.
— Spune.
— O dovadălimpede, pipăibilă, neîndoioasăde trădare.
— Care?
— Am aflat cădomnul Fouquet a pus săse fortifice Belle-Isle-en-Mer.
— Ah, adevărat?
— Da, sire.
— Eşti sigur?
— Întru totul. Ştiţ i, sire, câţ i soldaţ i se aflăla Belle-Isle?
— Nu, pe cuvânt; dumneata ştii?
— Nu ştiu, sire; tocmai de aceea voiam săîndemn pe maiestatea voastrăsătrimităpe
cineva la Belle-Isle.
— Pe cine?
— Pe mine, bunăoară...
— Ce- ai putea face dumneata, la Belle-Isle?
— Aşcăuta săaflu dacăe adevărat că, asemenea vechilor seniori feudali, domnul
Fouquet a pus săi se împânzeascăzidurile cu creneluri.
— În ce scop ar face el asta?
— În scopul de a se apăra într-o zi împotriva regelui său.
— Dar dacă-i aşa, domnule Colbert – se pronunţ ăLudovic – atunci trebuie săse facă
îndatăceea ce spui dumneata: domnul Fouquet trebuie arestat.
— Cu neputinţ ă!
— Socoteam a-ţ i fi arătat, domnule, căam şters acest cuvânt din regulile serviciului
meu.
— Serviciul maiestăţ ii voastre nu-l poate împiedica pe domnul Fouquet săfie
intendent superior al statului.
— Ei bine?
— Şi, prin urmare, deţ inând acest rang, el are de partea lui întregul parlament, după
cum are întreaga armată, prin dărnicia lui, întreaga literatură, prin bunăvoinţ a lui, toată
nobilimea, prin favorurile sale.
— Ceea ce înseamnăcăeu nu pot nimic împotriva domnului Fouquet?
— Absolut nimic, cel puţ in deocamdată, sire.
— Eşti un sfetnic sterp, domnule Colbert.
— O, nu, sire, căci nu măvoi mărgini săarăt maiestăţ ii voastre numai primejdia.
— Atunci, spune, cum sărăsturnăm colosul? Ia săvedem!
Şi regele începu sărâdăcu amărăciune.
— S-a înălţ at prin bani, ucideţ i-l prin bani, sire.
— Dacăi-aşridica însărcinarea pe care o are?
— Nu-i un mijloc potrivit.
— Şi care-i cel mai bun, spune?
— Ruinaţ i-l, sire, ăsta e sfatul meu.
— Dar în ce fel?
— Prilejurile nu vor lipsi, căutaţ i numai săvăfolosiţ i de ele.
— Arătă-mi-le şi mie.
— Iatăunul, pentru început. Alteţ a sa regalăDOMNUL urmeaz ăsăse căsătorească;
nunta ar trebui săfie cât mai strălucitoare. E un bun prilej pentru maiestatea voastrăde a-i
cere un milion domnului Fouquet; domnul Fouquet, care plăteşte dintr-un condei douăzeci
de mii de livre atunci când nu datoreazădecât cinci mii, va găsi cu uşurinţ ăacest milion la
cererea maiestăţ ii voastre.
— Ei bine, am să-i cer – rosti Ludovic al XIV-lea.
— Dacămaiestatea voastrăvrea săsemneze ordonanţ a, banii îi pot încasa eu însumi.
Şi Colbert întinse în faţ a regelui o hârtie, punându-i în mânăo pană.
În acea clipă, camerierul deschise uşa şi-l anunţ ăpe domnul intendent superior.
Ludovic păli. Colbert lăsăpana să-i cadăşi se depărtăde rege, asupra căruia îşi întindea
aripa sa neagrăde înger necruţ ător.
Intendentul superior îşi făcu intrarea ca om de curte, căruia o singurăaruncăturăde
ochi îi e de ajuns săînţ eleagătotul. Ceea ce văzu însănu era liniştitor pentru Fouquet,
oricât de puternic s-ar fi simţ it el. Micul ochi negru al lui Colbert, mărit din pricina invidiei,
şi ochiul limpede al lui Ludovic al XIV-lea, înflăcărat de mânie, arătau o primejdie imediată.
Curtenii sunt, când e vorba de frământările de la curte, ca soldaţ ii bătrâni care
desluşesc, în vâjâitul vântului şi în foşnetul frunzelor, zvonul îndepărtat al înaintării unei
trupe înarmate; ei pot aproape săspună, dupăce au tras cu urechea, câţ i oameni
mărşăluiesc, câte arme zăngănesc, câte tunuri sunt trase pe roţ i.
Fouquet nu avu deci decât săscruteze liniştea ce se lăsase la ivirea lui; o găsi plinăde
prevestiri ameninţ ătoare.
Regele îi dădu răgazul săînainteze pânăîn mijlocul cabinetului. Sfiala de adolescent îl
îndemna să-şi înfrâneze pornirile, cel puţ in în primele momente. Fouquet simţ i asta şi se
folosi din plin de împrejurare.
— Sire – zise el – eram nerăbdător săvăd pe maiestatea voastră.
— Şi pentru ce? întrebăLudovic al XIV-lea.
— Pentru a-i aduce o veste bună.
Colbert, mai puţ in măreţca persoană, mai puţ in larg la inimă, semăna totuşi în multe
privinţ e cu Fouquet. Aceeaşi putere de pătrundere, aceeaşi cunoaştere a oamenilor. Pe
deasupra, avea acea tărie de a se stăpâni care lasăipocriţ ilor timpul de a chibzui şi de a se
pregăti pentru atac. Ghici căFouquet căuta săo ia înaintea loviturii pe care voia săi-o dea,
şi ochii îi scânteiară.
— Ce veste? întrebăregele.
Fouquet depuse un sul de hârtie pe masă.
— Maiestatea voastrăsăbinevoiascăa-şi arunca ochii peste aceastălucrare – zise el.
Regele desfăşurăîncet sulul.
— Planuri?
— Da, sire.
— Şi ce reprezintăaceste planuri?
— O nouăfortificaţ ie, sire.
— Ah, ah – făcu regele – dumneata te ocupi deci de tacticăşi strategie, domnule
Fouquet?
— Măocup cu tot ceea ce poate fi de folos domniei maiestăţ ii voastre – replică
Fouquet.
— Frumoase lucruri! zise regele privind desenul.
— Maiestatea voastrăpricepe, fărăîndoială– explicăFouquet aplecându-se deasupra
hârtiei. Aici e centura de ziduri, dincolo sunt forturile, dincolo lucrările înaintate.
— Dar aici ce văd, domnule?
— Marea.
— Marea de jur împrejur?
— Da, sire.
— Şi care e locul acesta al cărui plan mi-l arăţ i?
— Sire, e Belle-Isle- en-Mer – răspunse Fouquet cu simplitate.
La acest cuvânt, la acest nume, Colbert făcu o mişcare atât de pronunţ ată, încât
regele se întoarse către el, impunându-i stăpânire de sine. Fouquet nu păru câtuşi de puţ in
surprins nici de mişcarea lui Colbert, nici de semnul regelui.
— Domnule – reluăregele – ai pus aşadar săse fortifice Relie-Isle?
— Da, sire, şi am adus devizele şi conturile pentru a fi văzute de maiestatea voastră–
răspunse Fouquet. Am cheltuit un milion şase sute de mii de livre cu lucrare.
— Şi în ce scop? întrebăcu răcealăLudovic, care se simţ i încurajat de o privire haină
a lui Colbert.
— Pentru un scop uşor de înţ eles – răspunse Fouquet. Maiestatea voastrănu se are
prea bine cu Marea Britanie.
— Da; dar dupărestauraţ ia lui Carol al II-lea, am făcut alianţ ăcu ea.
— Asta de o lună, sire, dupăcum bine zice maiestatea voastră; fortificaţ iile de la
Belle-Isle au început însăde aproape şase luni.
— Atunci au devenit de prisos.
— Sire, fortificaţ iile nu sunt niciodatăde prisos. Am fortificat Belle-Isle contra
domnilor Monck şi Lambert şi a tuturor burghezilor din Londra care se jucau de-a soldaţ ii.
Belle-Isle va fi fortificatăîmpotriva olandezilor, cărora Anglia sau maiestatea voastrătot le
va declara război într-o zi.
Regele tăcu iarăşi o clipă, uitându-se pe sub gene la Colbert.
— Belle-Isle – zise apoi Ludovic – e a dumitale, pe cât cred, domnule Fouquet, nu-i
aşa?
— Nu, sire.
— Atunci a cui e?
— A maiestăţ ii voastre.
Colbert se îngrozi, ca şi cum o prăpastie s-ar fi deschis sub picioarele lui. Ludovic
tresări de admiraţ ie, fie pentru geniul, fie pentru devotamentul lui Fouquet.
— Explică-te, domnule – zise el.
— Nimic mai uşor, sire. Belle-Isle e un domeniu al meu şi l-am fortificat cu banii mei.
Dar cum nimic în lume nu se poate împotrivi ca un supus săfacăregelui său un dar cât de
neînsemnat, dăruiesc maiestăţ ii voastre proprietatea asupra acestei insule, al cărei uzufruct
îmi va rămâne mie. Belle-Isle, ca punct strategic, se cuvine săaparţ inăregelui. Maiestatea
voastrăva putea, de-acum încolo, săîntreţ inăaici o garnizoanăde temei.
Colbert era cât pe-aci să-şi piardăechilibrul şi săalunece pe parchet. Ca sănu cadă,
trebui săse ţ inăde un stâlp al lemnăriei în care era îmbrăcat cabinetul.
— E o destoinicie de om de război în ceea ce ai spus acum, domnule – zise Ludovic al
XÎV-lea.
— Sire, iniţ iativa n-a pornit de la mine – răspunse Fouquet. Ea mi-a fost inspiratăde
mai mulţ i ofiţ
eri. Planurile însele au fost întocmite de unul dintre cei mai buni ingineri.
— Numele lui?
— Domnul du Vallon.
— Domnul du Vallon? repetăregele. N-am auzit de el. E o greşeala, domnule Colbert –
adăugăapoi – cănu cunosc numele oamenilor de talent care cinstesc domnia mea.
Şi, rostind aceastăfrază, se întoarse către Colbert. Acesta se simţ ea zdrobit; sudoarea
îi năpădi fruntea, pe buze nu-i veni nici un cuvânt; era pradăunui chin îngrozitor.
— Vei reţ ine acest nume – îi spuse Ludovic al XIV-lea.
Colbert se înclină, mai alb la faţ ădecât manşetele-i de dantelăde Flandra.
Fouquet reluă:
— Zidăriile sunt date cu clei roman, compus de arhitecţ i, la cererea mea, după
meşteşugul celor din vechime.
— Şi tunurile? întrebăLudovic.
— O, sire, asta priveşte pe maiestatea voastră; nu-mi puteam îngădui săpun tunuri la
mine, înainte ca maiestatea voastrăsă-mi fi spus căprimeşte săfie stăpân acolo.
Ludovic începea săse clatine nehotărât între ura pe care i- o stârnea acest om atât de
puternic şi mila pe care i-o făcea celălalt om din faţ a lui, învinsul, ce i se părea o contra-
facere a celui dintâi. Dar conştiinţ a îndatoririi de rege îl îndemnăsătreacăpeste
simţ ămintele omeneşti din el. Întinse degetul asupra hârtiei.
— Aceste planuri te-au costat, fărăîndoială, mulţ i bani pânăau fost întocmite? zise el.
— Am avut onoarea de a spune cifra maiestăţ ii voastre.
— Mai spune-o o dată, am uitat-o.
— Un milion şase sute de mii de livre.
— Un milion şase sute de mii de livre! Dar eşti foarte bogat, domnule Fouquet!
— Maiestatea voastrăeste bogată, sire – răspunse ministrul – întrucât Belle-Isle îi
aparţ ine.
— Da, mulţ umesc; însăoricât aşfi de bogat, domnule Fouquet...
Regele se întrerupse.
— Ei bine, sire? întrebămarele vistiernic.
— Prevăd momentul când îmi vor lipsi banii.
— Vouă, sire?
— Da, mie.
— Şi când va fi momentul acela?
— Mâine, de pildă.
— Rog pe maiestatea voastrăsă-mi facăcinstea a mălamuri.
— Fratele meu se căsătoreşte cu o principesăa Angliei.
— Ei bine, sire?
— Ei bine, trebuie să-i fac tinerei prinţ ese o primire demnăde o nepoatăa lui Henric
al lV-lea.
— Nimic mai îndreptăţ it, sire.
— Pentru asta am nevoie de bani.
— Fărăîndoială.
— Şi mi-ar trebui...
Ludovic al XIV-lea stătea în cumpăna. Suma pe care voia s-o cearăera tocmai aceea
pe care fusese silit săi-o refuze lui Carol al II-lea. Se întoarse spre Colbert pentru ca el să
dea lovitura.
— Mi-ar trebui, mâine... – repetăregele uitându-se la Colbert.
— Un milion – trânti acesta, încântat căavea prilejul săse răzbune.
Fouquet îi întoarse spatele intendentului, pentru a-l asculta pe rege. Nu făcu nici o
mişcare şi aşteptăca regele sărepete, sau mai degrabăsămurmure:
— Un milion.
— Oh, sire – răspunse cu dispreţFouquet – un milion! Ce săfacămaiestatea voastră
cu un milion?
— Mi se pare, totuşi... – şovăi Ludovic al XIV-lea.
— Atâta se cheltuieşte doar la nunta celui mai mic principe din Germania.
— Domnule...
— Maiestatea voastrăare nevoie de douămilioane cel puţ in. Numai caii vor costa cinci
sute de mii de livre. Voi avea cinstea sătrimit chiar astă-searămaiestăţ ii voastre un milion
şase sute de mii de livre.
— Cum – zise regele – un milion şase sute de mii de livre!
— Aşteptaţ i, sire – răspunse Fouquet, fărăsăţ inăseama de Colbert – ştiu călipsesc
patru sute de mii de livre. Dar acest domn de la vistierie (şi arătăcu degetul, peste umăr,
spre Colbert, care se făcu alb ca varul la spatele lui), dar acest domn de la vistierie... are în
tezaurul său nouăsute de mii de livre ale mele.
 Regele îşi îndreptăprivirea către Colbert.
— Dar... – bâigui acesta.
— Domnul – adăugăFouquet, continuând să-i vorbeascăindirect lui Colbert – domnul
a primit acum opt zile un milion şase sute de mii de livre; a plătit o sutăde mii de livre
gărzilor, şaptezeci şi cinci de mii spitalelor, douăzeci şi cinci de mii elveţ
ienilor, o sută
treizeci de mii pentru aprovizionări, o mie pentru arme, zece mii pentru cheltuieli mărunte;
nu măînşel, deci, socotind căau mai rămas nouăsute de mii de livre. Apoi, întorcându-se
pe jumătate spre Colbert, aşa cum face un şef dispreţ uitor faţăde subalternul său: Ai grijă,
domnule – îi spuse – ca aceste nouăsute de mii de livre săfie vărsate astă-seară, în aur,
maiestăţ ii sale.
— Dar – zise regele – atunci înseamnăcăvom avea douămilioane cinci sute de mii de
livre.
— Sire, cele cinci sute de mii de livre în plus vor fi banii de buzunar ai alteţ ei sale
regale. Ai auzit, domnule Colbert, astă-seară, înainte de ceasurile opt!
Şi cu aceste cuvinte, salutându-l pe rege foarte respectuos, intendentul superior se
retrase de-a-ndaratele şi ieşi din cabinet, fărăsă-l cinsteascămăcar cu o singurăprivire pe
invidiosul căruia, dintr-o dată, îi răsese pe jumătate capul. Colbert, de ciudă, îşi sfâşie
dantela albăde Flandra şi îşi muşcăbuzele pânăla sânge.
Fouquet abia păşi pragul, căîn aceeaşi clipăcamerierul, trecând pe lângăel, strigă:
— Un curier din Bretania pentru maiestatea sa!
— Domnul d'Herblay avea dreptate – murmurăFouquet, scoţ ându-şi ceasul din
buzunar. O orăşi cincizeci şi cinci de minute. Era tocmai timpul.

VI
D'ARTAGNAN SFÂRŞEŞTE PRIN
A CĂPĂTA BREVETUL DE CĂPITAN

Cititorul ştie dinainte pe cine anunţ a cameristul când vestea sosirea unui mesager din
Bretania. Acest mesager putea fi recunoscut fărănici o greutate. Era d'Artagnan, prăfuit de
sus pânăjos, cu faţ a umflată, cu părul năclăit de sudoare într-un chip dezgustător, cu
picioarele înţ epenite, încât abia îşi mai putea ridica tălpile ca săpăşeascăde pe o treaptăpe
alta, cu pintenii de la cizme plini de sânge. În clipa când intra pe uşă, îl zări în prag pe
intendentul superior. Fouquet îi aruncăun zâmbet, din treacăt, aceluia care, cu un ceas
mai devreme, i-ar fi adus ruina sau moartea. D'Artagnan găsi, în bunătatea lui sufletească
şi în nesecata lui tărie trupească, destulăprezenţ ăde spirit pentru a-şi reaminti frumoasa
primire pe care i-o făcuse acest om; îl salutădeci la rândul lui, mai mult cu bunăvoinţ ăşi
compătimire, decât cu respect. Simţ ea că-i fluturăpe buze acest cuvânt ce fusese zvârlit
de-atâtea ori în faţ a ducelui de Guise: "Fugi!" Dar, rostind acest cuvânt, acum, în urechea
lui Fouquct, ar fi însemnat sătrădeze o cauză; pronunţ ând acest cuvânt în cabinetul regelui
şi de faţ ăcu un camerier, ar fi însemnat săse nenoroceascădegeaba, fărăsăfi fost de folos
nimănui. D'Artagnan se mulţ umi deci să-i răspundăcu un simplu salut ministrului, fărăa-i
spune nici un cuvânt, şi intrăla rege.
În acel moment, suveranul plutea între surprinderea în care îl aruncaserăultimele
cuvinte ale lui Fouquet şi plăcerea de a-l vedea reîntors pe d'Artagnan.
Fărăa fi curtean, muşchetarul avea privirea tot atât de sigurăşi de ageră, ca şi cum
ar fi fost curtean. De cum intră, citi umilinţ a sfâşietoare întipărităpe fruntea lui Colbert.
Auzi chiar aceste cuvinte pe care i le spunea regele:
— Ah, domnule Colbert, prin urmare ai nouăsute de mii de livre în vistierie?
Colbert, înăbuşit, se înclinăfărăsărăspundă.
Toatăaceastăscenăpătrunse în mintea lui d'Artagnan prin ochi şi prin urechi, în
acelaşi timp.
Cel dintâi cuvânt al lui Ludovic al XIV-lea către muşchetarul său, ca şi cum ar fi vrut
săacopere ceea ce spusese cu o clipămai înainte, fu un bunăziua plin de bunăvoinţ ă. Al
doilea îi era adresat lui Colbert, cum căputea săplece. Acesta ieşi din cabinetul regelui
galben la faţ ăşi împleticindu-se, în timp ce d'Artagnan îşi răsucea agale sfârcul mustăţ ilor.
— Îmi place săprivesc în neorânduiala asta pe unul din slujitorii mei – zise regele,
admirând impunătoarea murdărie a veşmintelor trimisului său.
— În adevăr, sire – răspunse d'Artagnan – am socotit căprezenţ a mea e atât de
grabnicăla Luvru, încât mi-am îngăduit sămăînfăţ işez în aceastăţ inutăînaintea maiestăţ ii
voastre.
— Îmi aduci, aşadar, veşti mari, domnule? întrebăregele zâmbind.
— Sire, iatătotul în douăcuvinte: Belle-Isle e fortificată; şi foarte bine fortificată;
insula are o centurădublăde ziduri, o cetate, douăforturi despărţ ite; în port se aflătrei
corăbii înarmate, iar bateriile de coastănu-şi aşteaptădecât tunurile.
 — Ştiu toate astea, domnule – răspunse regele.
— Ah, maiestatea voastrăştie totul? făcu muşchetarul cu uimire.
— Am si planul fortificaţ iilor de la Belle-Isle – adăugăregele.
— Maiestatea voastrăare planul?...
— Iată-l.
— Într-adevăr, sire – bâigui d'Artagnan – acesta este. Am văzut unul la fel şi acolo.
Fruntea muşchetarului se întunecă. Ah, înţ eleg, maiestatea voastrăn-a avut încredere
numai în mine şi a mai trimis pe cineva – rosti el pe un ton plin de mustrare.
— Ce importanţ ămai are, domnule, modul cum am aflat ceea ce ştiu, de vreme ce ştiu
totul?
— Prea bine, sire – vorbi muşchetarul, fărăa căuta să-şi mai ascundănemulţ umirea.
Îmi îngădui numai săspun maiestăţ ii voastre căîn cazul acesta nu mai era nevoie sămă
punăsăgonesc atâta cale, pentru a măafla în primejdie să-mi zdrobesc de douăzeci de ori
oasele, ca săfiu primit la întoarcere cu o astfel de veste. Sire, când cineva nu are încredere
în oamenii săi ori îi socoteşte netrebnici, nu se foloseşte de ei.
Şi d'Artagnan, într-o mişcare militărească, izbi cu talpa în podea, făcând săse scuture
pe parchet un nouraşde pulbere de sânge închegat.
Regele îl privea în tăcere, bucurându-se în sinea lui de primul său triumf.
— Domnule – spuse apoi dupăo clipă– nu numai căBelle-Isle mi-e cunoscută, dar
Belle-Isle e a mea!
— Prea bine, prea bine, sire; nu vămai cer nimic altceva – răspunse d'Artagnan –
decât săfiu concediat!
— Cum concediat, domnule?
— Chiar aşa. Sunt prea mândru ca sămănânc pâinea regelui fărăa o câştiga, sau mai
degrabăcâştigând-o prost. Daţ i-mi drumul, sire.
— Oh, oh!
— Daţ i-mi drumul, sau plec singur.
— Te-ai supărat, domnule?
— Am şi de ce, la dracu! Stau cocoţ at în şa treizeci şi douăde ceasuri, gonesc ziua şi
noaptea, alerg ca un nebun, ajung aici ţ eapăn ca un spânzurat, şi altul mi-o ia totuşi
înainte! Ce mai, sunt un neghiob. Daţ i-mi drumul sire!
— Domnule d'Artagnan – zise Ludovic al XIV-lea punându-şi mâna albăpe braţ ul
prăfuit al muşchetarului – ceea ce ţ i-am spus acum nu poate ştirbi cu nimic ceea ce ţ i-am
făgăduit mai înainte. Cuvântul dat nu se mai retrage! Şi tânărul rege, ducându-se drept la
masa lui, deschise un sertar şi scoase din el o bucatăde hârtie împăturităîn patru. Iată-ţ i
brevetul de căpitan de muşchetari. L-ai câştigat pe merit, domnule d'Artagnan.
D'Artagnan desfăcu nerăbdător hârtia şi o privi de douăori. Nu-i venea să-şi creadă
ochilor.
— Şi acest brevet – adăugăregele – îţ i este dat nu numai pentru călătoria dumitale la
Belle-Isle, dar şi pentru curajoasa dumitale faptădin Piaţ a Grevei. Acolo, într-adevăr, m-ai
slujit cu toat ăvitejia.
— Ah, ah! făcu d'Artagnan, fărăa putea ori, cu toatăstăpânirea de sine, o anumită
roşeaţ ăce i se urca în obraji. Şi asta o ştiţ i, sire?
— Da, o ştiu.
Regele avea privirea pătrunzătoare şi judecata sa nu dădea niciodatăgreş, când era
vorba săciteascăîn cugetul cuiva.
— Vrei săspui ceva – îl îndemnăel pe muşchetar – vrei săspui ceva şi nu îndrăzneşti.
Haide, vorbeşte deschis, domnule; ştii doar căţ i-am spus, odatăpentru totdeauna, săn-ai
nici o reţ inere faţ ăde mine.
— Ei bine, sire, ceea ce vreau săspun este cămi-ar fi făcut mai multăplăcere dacăaş
fi fost numit căpitan de muşchetari pentru căaşfi redus la tăcere o baterie sau pentru că
aşfi cucerit un oraş, în fruntea companiei mele, decât pentru a fi ajutat săfie spânzuraţ i
doi nenoroci ţ i.
— Săfie un adevăr ceea ce spui?
— Dar întreb pe maiestatea voastră: pentru ce m-ar bănui de prefăcătorie?
— Pentru că, dacăte cunosc bine, domnule, nu pot crede căte căieşti de a fi tras
spada pentru mine.
— Ei bine, aici văînşelaţ i, sire, şi chiar foarte mult. Da, îmi pare rău c-am tras spada
atunci, din pricina rezultatelor la care a dus fapta mea; acei bieţ i oameni care au pierit, sire,
nu erau nici duşmanii voştri, nici ai mei, şi ei nu se puteau apăra.
Regele păstrăun moment de tăcere.
— Dar însoţ itorul dumitale, domnule d'Artagnan, se căieşte şi el?
— Însoţ itorul meu?
— Da. Nu erai singur, pe cât mi se pare.
— Singur? Unde?
— În Piaţ a Grevei.
 — Nu, sire, nu – răspunse d'Artagnan, roşindu-se la gândul căregele ar fi putut bănui
căel, d'Artagnan, ar voi săculeagănumai pentru sine gloria ce i se cuvenea şi lui Raoul.
Nu, la dracu! Bine zice maiestatea voastră, aveam un însoţ itor, şi încăunul foarte brav.
— Un tânăr, nu-i aşa?
— Da, sire, un tânăr. Oh, dar se cuvine săaduc laude maiestăţ ii voastre pentru căe
atât de bine informatăşi asupra faptelor şi asupra oamenilor. Domnul Colbert e acela care-i
face regelui rapoarte atât de amănun ţ ite?
— Domnul Colbert nu mi-a vorbit decât de bine despre dumneata, domnule
d'Artagnan, şi n-ar fi fost ascultat dacăar fi vorbit altfel.
— Ah, ce fericire!
— Dar el l-a vorbit de bine şi pe acel tânăr.
— Şi pe drept cuvânt – zise muşchetarul.
— În sfârşit, se pare căacel tânăr e un viteaz – spuse Ludovic al XIV-lea, ca săaţ âţe în
celălalt un simţ ământ pe care el îl lua drept ciudă.
— Un viteaz, da, sire – răspunse d'Artagnan, încântat, la rândul lui, de a-i stârni
regelui interesul pentru Raoul.
— Îi ştii cumva numele?
— Dar cred că...
— Aşadar, îl cunoşti?
— Da, de aproape douăzeci şi cinci de ani, sire.
— Dar abia are douăzeci şi cinci de ani! exclamăregele.
— Ei bine, sire, îl cunosc de când s-a născut, iatătotul.
— Vorbeşti adevărat?
— Sire – zise d'Artagnan – maiestatea voastrăîmi pune întrebări cu o neîncredere ce
nu intra în caracterul vostru. Domnul Colbert, care v-a încunoştinţ at atât de bine, a uitat
oare săvăspunăcăacest tânăr este fiul celui mai bun prieten al meu?
— Vicontele de Bragelonne?
— Da, el însuşi, sire; vicontele de Bragelonne îl are ca tatăpe domnul conte de La
Fère, care a contribuit atât de mult la restauraţ ia regelui Carol al II-lea. Oh, Bragelonne se
trage dintr-o rasăde viteji, sire!
— Prin urmare, e fiul acelui senior care a venit la mine, sau mai bine zis care a venit
la domnul de Mazarin, din partea regelui Carol al II-lea, pentru a ne oferi alianţ a lui?
— Întocmai.
— Şi spui căacest conte de La Fère e un viteaz?
— Sire, e un om care a tras spada pentru regele, părintele vostru, de un număr de ori
mai mare decât numărul de azi al zilelor preafericitei vieţ i a maiestăţ ii voastre.
De data asta fu rândul lui Ludovic al XIV-lea să-şi muşte buzele.
— Bine, domnule d'Artagnan, bine! Şi domnul conte de La Fère e prietenul dumitale?
— Se vor împlini în curând patruzeci de ani de când suntem prieteni, sire. Maiestatea
voastrăvede dar cănu-i vorbesc despre lucruri petrecute ieri, alaltăieri.
— Ţi-ar părea bine dacăl-ai revedea pe acest tânăr, domnule d'Artagnan?
— Aşfi încântat, sire.
Ludovic bătu într-un talger. Un camerier îşi făcu apariţ ia.
— Cheamă-l pe domnul de Bragelonne – îi spuse regele.
— Ah, ah! E aici? se mirăd'Artagnan.
— E de gardăastăzi, la Luvru, împreunăcu compania de gentilomi ai domnului de
Condé.
Regele abia termină, Raoul se înfăţ işăîn cabinet. Când îl văzu pe d'Artagnan, îi zâmbi
cu acel zâmbet fermecător ce nu se întâlneşte decât pe buzele oamenilor tineri.
— Haide, haide – i se adresăd'Artagnan cu familiaritate lui Raoul – regele îngăduie să
măîmbrăţ işezi; dar spune-i mai întâi că-i mulţ umeşti.
Raoul se înclinăcu atâta graţ ie, încât regele, căruia toate firile nobile îi erau pe plac
atâta vreme cât n-o umbreau pe a sa, admirăaceastăfrumuseţ e, aceastăforţ ăşi această
modestie.
— Domnule – spuse monarhul adresându-se lui Raoul – am cerut domnului prinţde
Condé săaibăbunăvoinţ a de a te lăsa sătreci în garda mea. Am primit răspunsul său;
începând deci din aceastădimineaţ ă, eşti al meu. Domnul prinţde Condé e un stăpân bun;
sper însăcănu vei fi în pierdere, schimbându-l.
— Da, da, Raoul, fii liniştit, regele are o inimăminunată– zise d'Artagnan, care
cunoştea acum firea lui Ludovic şi se juca oarecum cu amorul lui propriu, pânăla un
anumit punct, bineînţ eles, respectând totdeauna convenienţ ele şi măgulind, chiar atunci
când părea căia în derâdere pe cineva.
— Sire – răspunse Bragelonne cu voce blândăşi plinăde farmec, cu acea intonaţ ie
fireascăşi melodioasăpe care o moştenise de la tatăl său – sire, nu numai din această
dimineaţ ăsunt al maiestăţ ii voastre.
— Oh, ştiu asta – zise regele – şi vrei săvorbeşti despre întâmplarea din Piaţ a Grevei.
În ziua aceea, într-adevăr, ai fost cu totul al meu, domnule.
— Sire, nici aceea nu este ziua la care măgândesc; nu mi-ar sta bine săamintesc de
un serviciu atât de mărunt făcut alături de un om ca domnul d'Artagnan. Vreau săvorbesc
de o împrejurare care a făcut epocăîn viaţ a mea şi care m-a consacrat, de la vârsta de
şaisprezece ani, în serviciul devotat al maiestăţ ii voastre.
— Ah, ah! exclamăregele. Şi care este acea împrejurare? Spune, domnule.
— Iat-o... Când am pornit în prima mea campanie, adicăatunci când am intrat în
serviciul domnului prinţde Condé, domnul conte de La Fère m-a condus pânăla
Saint-Denis, unde rămăşiţ ele pământeşti ale regelui Ludovic al XIII-lea aşteptau, pe ultimele
trepte ale lăcaşului funebru, un urmaşpe care Dumnezeu nu i-l trimite, sper, decât peste
mulţ i ani de zile. Acolo, el m-a pus săjur pe cenuşa stăpânilor noştri căvoi servi regalitatea,
reprezentatăprin maiestatea voastră, încarnatăde maiestatea voastră, căo voi sluji cu
gândul, cu vorba şi cu fapta. Am jurat, iar Dumnezeu şi morţ ii mi-au primit jurământul. De
zece ani, sire, n-am avut, atât de des pe cât aşfi dorit, prilejul să-mi dovedesc credinţ a: sunt
un soldat al maiestăţ ii voastre, nimic altceva, şi chemându-măalături de voi, sire, nu
înseamnăcăîmi schimb stăpânul, ci îmi schimb numai garnizoana.
Raoul tăcu şi se înclină. Dar, deşi el sfârşise, Ludovic al XIV-lea îl asculta încă.
— La dracu! strigăd'Artagnan. A vorbit frumos, nu-i aşa, maiestate? Bun neam, sire,
neam mare!
— Da – murmurăregele mişcat, fărăa îndrăzni totuşi să-şi exprime tulburarea,
întrucât ea n-avea altăcauzădecât prezenţ a unui om înzestrat cu o minunatănobleţ e. Da,
domnule, ai spus adevărul: oriunde te-ai aflat, ai aparţ inut regelui. Totuşi, schimbând
garnizoana, vei găsi, crede-mă, o înălţ are în rang de care eşti vrednic.
Raoul înţ elese căaici se oprea ceea ce regele avea să-i spunălui. Şi, cu tactul
desăvârşit ce caracteriza firea sa aleasă, se înclinăşi ieşi.
— Mai ai ceva să-mi comunici, domnule? întrebăregele dupăce rămase singur cu
d'Artagnan.
— Da, sire, şi am lăsat anume aceastăveste la urmăfiindcăea e tristăşi va îmbrăca
în doliu regalitatea europeană.
— Dar ce spui, domnule?
— Sire, trecând prin Blois, un cuvânt, un cuvânt trist, ecou al palatului, mi-a lovit
auzul.
— Într-adevăr, măînspăimântaţ i, domnule d'Artagnan.
— Sire, acest cuvânt era rostit de un vestitor care purta doliu la braţ .
— Unchiul meu, Gaston de Orléans, te pomeneşti?
— Sire, şi-a dat ultima suflare.
— Şi nimeni nu mi-a spus! strigăLudovic, a cărui susceptibilitate regalăvedea o
jignire în tăinuirea acestei veşti.
— Oh, nu văsupăraţ i, sire! zise d'Artagnan. Nici un curier din Paris şi nici un curier
din lume nu aleargăcu iuţ eala slujitorului vostru; curierul de la Blois va ajunge aici abia
peste douăceasuri, şi aleargăbine, văasigur de asta, dat fiind căl-am întâlnit dincolo de
Orléans.
— Unchiul meu Gaston! murmurăLudovic, ducându-şi mâna la frunte şi închizând în
aceste trei cuvinte toate amintirile neplăcute pe care puteau săi le trezeascăele.
— Eh, da, sire, aşa e – rosti ca un filozof d'Artagnan, răspunzând gândului regal –
trecutul se duce.
— Ai dreptate, domnule, ai dreptate; dar ne rămâne, slavăDomnului, viitorul; şi ne
vom strădui sănu-l facem prea posomorât.
— Pentru asta, mălas în seama maiestăţ ii voastre – zise muşchetarul, înclinându-se.
Şi acum...
— Da, aşa e, domnule, uitasem cele o sutăzece leghe pe care le-ai străbătut. Du-te,
domnule, îngrijeşte-te ca unul din cei mai buni soldaţ i ai mei, şi când vei fi pe deplin
odihnit, vino săte pui la dispoziţ ia mea.
— Sire, de faţ ăfiind sau în lipsă, sunt totdeauna al maiestăţ ii voastre!
D'Artagnan se înclinăşi ieşi. Apoi, ca şi cum ar fi venit doar de la Fontainebleau,
începu săcutreiere Luvrul spre a-l întâlni pe Bragelonne.

VII
UN ÎNDRĂGOSTIT ŞI O STĂPÂNĂ

În timp ce la castelul din Blois lumânările ardeau în jurul trupului neînsufleţ it al lui
Gaston de Orléans, care reprezenta trecutul, în timp ce burghezii din oraşîi întocmeau
epitaful, care era departe de a fi un panegiric, în timp ce DOAMNA, văduva moştenitoare,
uitând căîn anii tinereţ ii ei iubise atât de mult acest cadavru în ţ
epenit încât fugise din
castelul părintesc ca să-l urmeze, făcea, la douăzeci de paşi de sala funebră, socoteala
averii, fărăa mai ţ ine seama de orgoliul rangului, alte socoteli şi alte orgolii se înfruntau în
toate celelalte unghere ale castelului unde sălăşluia vreo fiinţ ăomenească.
Nici dangătul lugubru al clopotelor, nici glasurile tărăgănate ale cântăreţ ilor, nici
strălucirea făcliilor răsfrântăîn vitralii, nici pregătirile de înmormântare nu aveau puterea
sătulbure douăpersoane aşezate în dreptul unei ferestre din curtea interioară, fereastrăpe
care noi o cunoaştem şi care lumina o odaie ce făcea parte din ceea ce se numea pe atunci
micile apartamente. De altminteri, o razăjucăuşăde soare, care soarelui părea cănici nu-i
pasăde pierderea pe care o îndura Franţ a, o razăde soare, spuneam, cădea asupra lor,
răscolind miresmele florilor din apropiere şi însufleţ ind pânăşi zidurile dimprejur. Aceste
douăpersoane atât de preocupate, nu de moartea ducelui, ci de convorbirea ce se înfiripase
între ele cu prilejul acestei morţ i, erau o tânărăfatăşi un june bărbat. Acesta din urmă, un
flăcău între douăzeci şi cinci şi douăzeci şi şase de ani cel mult, cu o înfăţ işare când foarte
deschisă, când prefăcută, făcând să-i joace în cap doi ochi mari, umbriţ i de nişte gene lungi,
era mărunt şi oacheşla chip; râdea cu o gurălargă, dar împodobităcu dinţ i frumoşi, iar
bărbia lui ascuţ ită, care părea săse bucure de o mlădiere pe care natura n-o imprimăde
regulăacestei părţ i a feţ
ei, se lungea uneori într-un chip foarte drăgăstos către
interlocutoarea sa, care, se cuvine s-o spunem, nu se retrăgea totdeauna cu iuţ eala pe care
cerinţ ele unei bune creşteri aveau dreptul săi-o impună. Tânăra fată, pe care o cunoaştem,
căci am mai văzut-o o datăla aceeaşi fereastră, în lumina aceluiaşi soare, tânăra fatăoferea
un amestec ciudat de sensibilitate şi îngândurare: era fermecătoare când râdea, frumoasă
când se posomora; totuşi, săne grăbim a o spune, cel mai adesea era mai degrabă
fermecătoare, decât frumoasă.
Cele douăpersoane păreau a fi atins punctul culminant al unei convorbiri pe jumătate
glumeaţ ă, pe jumătate gravă.
— Haide, domnule Malicorne – spunea tânăra fată– vrei săvorbim, în sfârşit, serios?
— Crezi că-i uşor, domnişoarăAure – răspunse tânărul – săfaci ceea ce-ai vrea, când
nu poţ i face ceea ce ai putea...
— Bun! Iată-l căse încurcăîn propriile lui fraze.
— Eu?
— Da, dumneata; hai, renunţ ăla logica asta de procuror, dragul meu.
— Încăceva cu neputinţ ă. Sunt secretar de procuror, domnişoarăde Montalais.
— Iar eu sunt domnişoară, domnule Malicorne.
— Vai, o ştiu prea bine, şi măchinuieşti prin aceastădepărtare; de aceea, nu-ţ i voi
mai spune nimic.
— Ba nu, nu te chinuiesc; spune-mi ceea ce ai să-mi spui, haide, ţ i-o cer!
— Ei bine, măsupun.
— Ah, într-adevăr, ce fericire!
— DOMNUL a murit.
— Ei, poftim veste! Dar de unde vii ca săne spui asta?
— Vin din Orléans, domnişoară.
— Şi asta-i singura veste pe care o aduci?
— O, nu!... Vin săanunţcădoamna Henriette a Angliei e pe cale de a sosi pentru a se
căsători cu fratele maiestăţ ii sale.
— Într-adevăr, Malicorne, eşti nesuferit cu veştile astea din veacul celălalt! Săştii,
dacănu te laşi de obiceiul acesta urât de a mălua peste picior, voi pune săfii dat afară.
— Oh!
— Da, fiindcămăscoţ i din sărite.
— Ei, ei, răbdare, domnişoară.
— Vrei sămăsuperi cu tot dinadinsul. Şi ştiu de ce te porţ i aşa, lasă...
— De ce? Spune, şi-ţ i voi răspunde fărăînconjur dacăe adevărat sau nu.
— Ştii căaştept cu nerăbdare răspunsul la rugămintea, pe care am avut nesăbuinţ a
de a ţi-o face, săpui o vorbăbunăca săfiu domnişoarăde onoare, şi nu vrei să-ţ i pui în joc
trecerea.
— Eu?
Malicorne coborî pleoapele, îşi încrucişăbraţ ele şi îşi reluăaerul său prefăcut.
— Şi ce trecere ar putea săaibăun biet ajutor de procuror, spune-mi, rogu-te?
— Tatăl dumitale n-are degeaba un venit de douăzeci de mii de livre, domnule
Malicorne.
— Avere de om din provincie, domnişoara de Montalais.
— Tatăl dumitale nu degeaba cunoaşte toate tainele domnului prinţde Condé.
— Favoare care se mărgineşte la a-i împrumuta bani monseniorului.
— Pe scurt, dumneata însuţ i nu eşti degeaba cea mai şireatăcutrăde provincie.
— Mămăguleşti.
— Eu?
— Da, dumneata.
 — Cum asta?
— Fiindcăîn timp ce eu vreau să-ţ i arăt căn-am nici un fel de trecere, dumneata mă
faci săcred căaşavea una.
— În sfârşit, ce-i cu rugămintea mea?
— Ei bine, rugămintea dumitale...
— Voi avea sau nu voi avea răspunsul?
— Îl vei avea.
— Când?
— Oricând vei dori.
— Unde e?
— În buzunarul meu.
— Cum, în buzunarul dumitale?
— Da.
Şi, într-adevăr, cu un surâs de pişicher, Malicorne scoase din buzunar o scrisoare, pe
care Montalais i-o smulse din mânăca pe o pradăşi o citi dintr-o răsuflare. Pe măsurăce
citea, se însenina la chip.
— Malicorne! strigăea dupăce terminăde citit. Orice s-ar spune, eşti un băiat bun.
— De ce, domnişoară?
— Fiindcăai fi putut cere săfii răsplătit pentru acest lucru, şi n-ai făcut-o.
Şi izbucni într-un hohot de râs, crezând căastfel îl zăpăceşte pe ajutorul de procuror.
Dar Malicorne înfruntăcu bărbăţ ie atacul.
— Nu înţ eleg ce vrei săspui – zise el.
De astădată, Montalais era aceea care părea încurcată.
— Ţi-am dezvăluit sentimentele mele – continuăMalicorne. Mi-ai spus de trei ori,
râzând, cănu măiubeşti: m-ai sărutat o singurădată, fărăsărâzi, şi cu asta mădeclar
mulţ umit, e tot ce-mi trebuie.
— Tot? făcu mândra şi cocheta Montalais pe un ton în care se simţ ea orgoliul rănit.
— Absolut tot, domnişoară– răspunse Malicorne.
— Ah!
Aceastăexclamaţ ie monosilabic ăexprima atâta mânie câtărecunoştinţ ăar fi avut
dreptul săaştepte tânărul. El clătinăliniştit din cap.
— Ascultă, Montalais, sănu mai vorbim despre asta – spuse, fărăa se îngriji dacă
aceastăfamiliaritate era sau nu în vederile iubitei sale.
— Pentru ce?
— Pentru că, de un an de zile de când te cunosc, mi-ai fi arătat de douăzeci de ori uşa,
dacănu ţ i-aşfi fost pe plac.
— Ei ,nu mai spune! Şi pentru care motiv ţ i-aşfi putut arăta uşa?
— Fiindcăam fost destul de neobrăzat ca s-o merit.
— Oh, asta e adevărat.
— Vezi dar căeşti silităs-o recunoşti – zise Malicorne.
— Domnule Malicorne.
— Sănu ne supărăm; aşadar, dacănu m-ai dat afară, nu e fărătemei.
— Sănu-ţ i închipui cumva căte iubesc! strigăMontalais.
— Prea bine. Ţi-aşspune chiar căîn clipa de faţ ăsunt sigur cămăurăşti.
— Oh, niciodatăn-ai spus ceva mai adevărat!
— Fie. Nici eu nu te pot suferi.
— Ah, iau act!
— Ia. Măgăseşti grosolan şi prost; eu te găsesc, la rândul meu, cu glasul înăsprit şi
cu faţ a sluţ ităde mânie. În clipa aceasta, ai fi în stare săte arunci mai bine pe fereastră,
decât sămălaşi să-ţ i sărut vârful degetelor; iar eu m-aşprăvăli mai curând din vârful
clopotniţ ei, decât să-ţ i ating poala rochiei. Dar peste cinci minute, dumneata măvei iubi, iar
eu te voi adora. Oh, aşa e!
— Măîndoiesc.
— Iar eu îţ i jur căaşa este!
— Înfumuratule!
— Şi nu e numai atât; ai nevoie de mine, Aure, iar eu am nevoie de dumneata. Când
vrei săfii veselă, te fac sărâzi; când îmi place săfiu îndrăgostit, te privesc. Ţi-am adus
răspunsul pe care-l doreai la rugămintea de a fi doamnăde onoare; dumneata îmi vei da
numaidecât lucrul pe care-l voi dori.
— Eu?
— Dumneata! Dar în clipa de faţ ă, scumpa mea Aure, îţ i declar cănu doresc nimic;
aşa că, fii liniştită.
— Eşti un om odios, Malicorne; eram pe cale sămăbucur de vestea pe care mi-ai
adus-o, dar iatăcă-mi spulberi orice bucurie.
— Bine, nu-i încătimpul pierdut, te vei bucura dupăce voi pleca eu.
— Atunci pleacă, hai...
 — Fie; dar, mai întâi, un sfat...
— Care?
— Reia-ţ i buna dispoziţ ie; te urâţ
eşti când faci pe supărata.
— Mojicule!
— Aşa, săne spunem tot ce gândim, de vreme ce-am ajuns aici!
— O, Malicorne! O, inimăplinăde răutate!
— O, Montalais! Fiinţ ăingrată!
Şi tânărul se sprijini în coate pe marginea ferestrei.
Montalais luăo carte şi o deschise. Malicorne se ridică, îşi şterse pălăria cu mâneca
hainei şi îşi scuturăcu dosul mâinii vestonul negru. Montalais, prefăcându-se căciteşte, îl
urmărea cu coada ochiului.
— Bun! rosti ea furioasă. Iată-l că-şi ia aerul lui respectuos. O săstea bosumflat opt
zile de aici încolo.
— Cincisprezece, domnişoară– zise Malicorne, înclinându- se.
Montalais îşi ridicăasupra lui pumnul strâns.
— Monstrule! strigăea. Oh, dacăaşfi bărbat!
— Ce mi-ai face?
— Te-aşstrânge de gât!
— Ah, foarte bine – zise Malicorne – acum mi se pare căîncep sădoresc ceva.
— Şi ce doreşti, domnule demon? Să-mi pierd sufletul de furie?
Malicorne învârtea respectuos pălăria între degete; dar deodatălăsăpălăria să-i cadă
din mâini, o prinse pe fatăde amândoi umerii, o trase spre el şi-şi apăsăpe buzele ei buzele
sale prea învăpăiate pentru un bărbat ce voia săarate căar fi atât de nepăsător. Aure voi să
scoatăun ţ ipăt, dar ţipătul acesta fu înăbuşit în focul sărutării. Întărâtatăşi mânioasă, fata
îl îmbrânci pe tânăr în zid.
— Bun! rosti pe un ton filozofic Malicorne. Asta mi-ajunge pentru şase săptămâni.
Adio, domnişoară! Primeşte umilul meu salut!
Şi făcu trei paşi spre uşă.
— Ei bine, nu, nu vei pleca! strigăMontalais, bătând din picior. Rămâi, îţ i poruncesc!
— Îmi porunceşti, dumneata?
— Da; nu sunt eu stăpâna?
— Pe sufletul şi pe gândurile mele, da, fărăîndoială.
— Frumoasăproprietate, n-am ce zice! Un suflet slut şi un cap sec.
— Ia seama, Montalais, te cunosc – zise Malicorne. Ai săte îndrăgosteşti de servitorul
dumitale.
— Ei bine, da – răspunse ea, agăţ ându-se de gâtul său mai mult cu o nepăsare
copilărească, decât cu o voluptoasădelăsare – ei bine, da, căci trebuie să-ţ i mulţumesc, la
urma urmelor.
— Pentru ce?
— Pentru serviciul pe care mi l-ai făcut. Nu e oare în joc viitorul meu?
— Ba şi al meu.
Montalais îl privi ţintă.
— E îngrozitor – zise – cănu pot niciodatăsăghicesc dacăvorbeşti serios sau nu.
— Cum nu se poate mai serios; măduc la Paris, vei merge şi dumneata, vom merge
împreună.
— Atunci, numai pentru asta m-ai ajutat, egoistule?
— Ce vrei, Aure, nu măpot lipsi de dumneata.
— Ei bine, într-adevăr, şi eu la fel; totuşi, trebuie sărecunoşti căeşti un suflet rău.
— Aure, scumpa mea Aure, ia seama! Dacăîncepi iar cu ocările, ştii ce urmează, şi am
săte ador.
Şi, spunând aceste cuvinte, Malicorne o trase pentru a doua oarăpe fatăspre el. Dar
în aceeaşi clipăse auzirăpaşi pe scări. Cei doi tineri erau atât de aproape, încât ar fi fost
surprinşi unul în braţ ele celuilalt, dacăMontalais nu l-ar fi repezit dintr-o datăpe Malicorne
cu spatele spre uşa ce se deschise tocmai în momentul acela. Un strigăt puternic, urmat de
aspre dojeni, răsunănumaidecât. Aceea care scotea acest strigăt şi rostea acele ameninţ ări
era doamna de Saint-Rémy; nenorocitul de Malicorne o prinsese între perete şi uşa pe care
ea abia o întredeschisese.
— Iarăşi haimanaua asta! ţ ipăbătrâna femeie. Nu mai scăpăm de el!
— Ah, doamnă– răspunse Malicorne cu o voce plinăde respect – au trecut opt zile
întregi de când n-am mai fost pe aici.

VIII
UNDE APARE DIN NOU ADEVĂRATA
EROINĂA ACESTEI POVESTIRI
 În urma doamnei de Saint-Rémy urca domnişoara de La Vallière. Ea auzi izbucnirea
de mânie maternăşi, ghicindu-i cauza, păşi tremurând în odaia unde-l zări pe nenorocitul
de Malicorne, a cărui fâstâcealănemaipomenităar fi înduioşat sau ar fi înveselit pe oricine
l-ar fi putut privi cu sânge rece. Într-adevăr, tânărul se retrăsese repede în dosul unui jilţ
înalt, ca pentru a se pune la adăpost de primele atacuri ale doamnei de Saint-Rémy; nu
spera s-o poatăîndupleca prin cuvinte, căci ei îi turuia gura mai repede decât lui, fărăa se
mai opri, dar el îşi punea toatănădejdea în elocvenţ a gesturilor lui. Bătrâna doamnăînsă
nu asculta şi nu vedea nimic: de multăvreme, Malicorne era una din antipatiile ei. Totuşi,
furia îi era prea mare ca sănu se abatăde la Malicorne şi asupra complicei lui. Montalais fu
luatăla rând.
— Şi dumneata, domnişoară, şi dumneata îţ i închipui oare cănu-i voi vorbi DOAMNEI
despre cele ce se petrec la una din domnişoarele ei de onoare?
— Oh, mamă– se ruga domnişoara de La Vallière – fii bună, iart-o...
— Taci, domnişoară, şi nu te obosi degeaba luând partea unor persoane nedemne; că
o fatăcinstităca dumneata suferăînrâurirea unei pilde rele e fărăîndoialăun lucru destul
de urât, dar să-i mai iei şi apărarea, iatăceea ce nu pot îngădui.
— Nu ştiu, zău, pentru ce sunt tratatăatât de aspru – izbucni Montalais,
nemaiputându -se stăpâni – cădoar n-am făcut nici un rău, aşa presupun!
— Dar acest pierde-vară, domnişoară– i-o întoarse doamna de Saint-Rémy arătându-l
pe Malicorne – se aflăaici ca săfacăbine? Te rog să-mi răspunzi!
— Nici săfacăbine, nici săfacărău, doamnă; a venit sămăvadă, asta-i tot.
— Bine, bine – zise doamna de Saint-Rémy. Alteţ a sa regalăva fi încunoştinţatăşi va
judeca.
— Oricum – răspunse Montalais – nu văd de ce domnul Malicorne n-ar avea voie să
vinăaici, de vreme ce gândurile dumnealui sunt foarte curate.
— Gânduri curate, cu o astfel de mutră! strigădoamna de Saint-Rémy.
— Vămulţ umesc în numele mutrei mele, doamnă– rosti Malicorne.
— Vino, copila mea, vino de-aici – zise doamna de Saint-Rémy. Hai să-i spunem
DOAMNEI căîn clipa când ea îşi plânge soţ ul, în clipa când noi toţ i plângem săvârşirea unui
stăpân în acest vechi castel de la Blois, sălaşal durerii, mai sunt primprejur oameni care se
bucurăşi petrec.
— Oh! făcurăîntr-un glas cei doi învinuiţ i.
— O domnişoarăde onoare! O domnişoarăde onoare! se văicări bătrâna doamnă,
ridicându-şi braţ ele spre cer.
— Ei bine, de data asta văînşelaţ i, doamnă– zise Montalais, scoasădin răbdări. Nu
mai sunt domnişoarăde onoare, a DOAMNEI, cel puţ in.
— Renunţ i la aceastăcinste, domnişoară? Foarte bine, nu pot decât săaplaud o
asemenea hotărâre, şi iatăc-o aplaud.
— Nu renunţla aceastăcinste, doamnă; trec în serviciul altcuiva, atâta tot.
— Te duci la burghezi sau la magistraţ i? întrebădoamna de Saint-Rémy cu dispreţ .
— Aflaţ i, doamnă– răspunse Montalais – cănu sunt eu aceea care săslujesc o
burghezăsau o soţ ie de magistrat şi că, părăsind aceastăbiatăcurte unde lâncezeşte
persoana dumneavoastră, măvoi duce săstau la o curte aproape regală.
— Auzi, auzi! O curte regală! rosti doamna de Saint-Rémy, străduindu-se sărâdă. O
curte regală! Ce zici de asta, fiica mea?
Şi se întoarse către domnişoara de La Vallière, pe care voia cu tot dinadinsul s-o
îndepărteze de Montalais şi care, în loc săse supunădorinţ ei doamnei de Saint-Rémy,
privea cu frumoşii ei ochi împăciuitori când spre mama sa, când spre Montalais.
— N-am spus o curte regală, doamnă– răspunse Montalais – fiindcădoamna
Henriette a Angliei, care va deveni soţ ia alteţei sale regale DOMNUL, nu e regină. Am spus
aproape regală, şi m-am exprimat bine, deoarece ea va fi cumnata regelui.
Dacăun trăsnet ar fi căzut pe castelul de la Blois, n-ar fi uimit-o pe doamna de
Saint-Rémy aşa cum o uimi aceastăultimăfrazărostităde Montalais.
— Ce tot vorbeşti acolo de alteţ a sa regalăDoamna Henriette? bâigui bătrâna femeie.
— Spun căvoi intra în serviciul ei ca domnişoarăde onoare; asta am spus.
— Ca domnişoarăde onoare? exclamarăîn acelaşi timp doamna de Saint-Rémy cu
deznădejde şi domnişoara de La Vallière cu bucurie.
— Da, doamnă, ca domnişoarăde onoare.
Bătrâna femeie îşi lăsăcapul în jos, ca şi cum lovitura ar fi fost prea puternicăpentru
ea. Totuşi, aproape numaidecât, ridicăiarăşi faţ a, pentru a da o ultimăripostăadversarei
sale:
— Oh, oh! zise ea. Multe făgăduieli de acest fel se fac fărănici un temei! Te îmbeţ i
adesea cu speran ţ e frumoase, pentru ca, la urmă, când e vorba ca aceste făgăduieli săfie
împlinite, ca aceste speranţ e săfie înfăptuite, te trezeşti cătoate aşteptările pe care te
bizuiai se destramăca fumul.
 — O, doamnă, trecerea de care se bucurăocrotitorul meu nu poate fi pusăla îndoială,
şi făgăduielile lui sunt ca şi fapte împlinite.
— Şi acest ocrotitor atât de puternic aşfi prea curioasădacăaşvrea să-i aflu numele?
— O, Doamne, nu! E domnul de aici – răspunse Montalais, arătând spre Malicorne,
care, în tot timpul acestei scene, îşi păstrase cel mai netulburat sânge rece şi cea mai hazlie
demnitate.
— Dumnealui! strigădoamna de Saint-Rémy cu o explozie de hohote. Dumnealui e
sprijinitorul dumitale! Omul a cărui trecere nu poate fi pusăla îndoială, ale cărui făgăduinţ e
sunt ca şi fapte împlinite este domnul Malicorne!
Malicorne făcu o plecăciune. Cât despre Montalais, drept orice răspuns, ea scoase
hârtia din buzunar şi i-o arătăbătrânei doamne.
— Iatăbrevetul – spuse.
Asta le puse vârf la toate. De îndatăce-şi aruncăprivirea peste binecuvântatul
pergament, bătrâna doamnăîşi încrucişăbraţ ele, o nedefinităexpresie de invidie şi
deznădejde îi împietri obrazul şi trebui săse aşeze pe un scaun ca sănu leşine. Montalais
nu era însăatât de rea pentru a se bucura peste măsurăde victoria ei şi pentru a-şi copleşi
duşmanul, mai ales când acest duşman era mama prietenei sale; se bucură, dar nu sări în
sus de fericire căînvinsese. Malicorne, în schimb, fu mai puţ in generos; el îşi luăaere de
nobil în jilţ ul său, întinzându-şi picioarele cu o familiaritate care, cu douăceasuri mai
înainte, i-ar fi atras lovituri de baston.
— Domnişoarăde onoare la tânăra DOAMNĂ! murmurădoamna de Saint-Rémy, încă
nevenindu-i săcreadă.
— Da, doamnă, şi, culmea, datorităsprijinului domnului Malicorne!
— De necrezut! repetăbătrâna doamnă. Nu-i aşa, Louise, ca e de necrezut?
Dar Louise nu răspunse; stătea cu capul în jos, îngândurată, aproape mâhnită. Îşi
duse gingaşmâna la frunte şi oftă.
— Şi, mărog, domnule – spuse deodatădoamna de Saint-Rémy – cum ai făcut de-ai
obţ inut aceastăînsărcinare?
— Am cerut-o, doamnă.
— Cui?
— Unuia din prietenii mei.
— Ai dumneata prieteni cu atâta trecere la curte, încât să-ţ i poatăîndeplini o
asemenea cerere?
— Doamnă, aşa se pare.
— Şi se poate şti numele acestor prieteni?
— N-am spus căaşavea mai mulţ i prieteni, doamnă, am spus un prieten.
— Şi cum se numeşte acest prieten?
— La naiba, prea multe vreţ i săştiţ i, doamnă! Când ai un prieten atât de puternic ca
al meu, nu-l dai în vileag cu una cu două, ca săţ i -l fure te miri cine.
— Ai dreptate, domnule, sănu-i spui numele, căci mătem căţ i-ar fi greu să-l
născoceşti.
— În tot cazul – interveni Montalais – dacăprietenul nu există, brevetul există, şi asta
lămureşte totul.
— Atunci – zise doamna de Saint-Rémy cu zâmbetul graţ ios al pisicii care vrea să
zgârie – atunci înseamnăcă, adineauri, când l-am găsit pe domnul la dumneata...
— Ei bine?
— Îţ i aducea brevetul.
— Chiar aşa e, doamnă, aţ i ghicit.
— În cazul acesta, totul e foarte cuviincios.
— Cred şi eu, doamnă.
— Şi am greşit, pe cât se pare, făcându-ţ i aspre mustrări, domnişoară.
— Foarte mult, doamnă; dar sunt aşa de obişnuităcu mustrările dumneavoastră,
încât vi le iert.
— Dacă-i aşa, sămergem, Louise; nu ne rămâne decât săne retragem. M-auzi?
— Doamnă– rosti La Vallière tresărind – ai spus ceva?
— Dar nu m-ai auzit, copila mea?
— Nu, doamnă, măgândeam.
— La ce?
— La o mie de lucruri.
— Sper cănu eşti supăratăpe mine, Louise! zisa Montalais, strângându-i mâna.
— Dar pentru ce aşfi supăratăpe tine, scumpa mea Aure? răspunse tânăra fatăcu
glasul ei dulce ca un cântec.
— Doamne – adaugădoamna de Saint-Rémy – chiar dacăar fi puţ in supăratăpe
dumneata, biata copilă, ar avea şi de ce.
— Dar pentru ce, Doamne sfinte, săse supere pe mine?
— Mi se pare căe de familie tot atât de bunăşi e tot atât de frumoasăca şi dumneata.
 — Mamă! strigăLouise.
— De o sutăde ori mai frumoasă, doamnă, da; dintr-o familie mai bună, însă, nu; dar
asta nu-mi spune de loc pentru ce ar fi Louise supăratăpe mine.
— Crezi oare căe o plăcere pentru ea săse înmormânteze la Blois, în timp ce
dumneata vei străluci la Paris?
— Dar, doamnă, nu eu sunt aceea care o împiedicăpe Louise de a măurma la Paris;
dimpotrivă, aşfi foarte fericităsăvinăşi ea acolo.
— Numai cădomnul Malicorne, care e atotputernic la curte...
— Ce să-i faci, doamnă– rosti Malicorne – fiecare cum poate pe aceastăbiatălume.
— Malicorne! îi strigăMontalais. Apoi, aplecându-se către tânăr: Ţine-o de vorbăpe
doamna de Saint-Rémy, fie certându-te, fie împăcându-te cu ea; trebuie să-i vorbesc
Louisei.
Şi o caldăstrângere de mânăîl răsplăti în aceeaşi clipăpe Malicorne pentru
supunerea de care avea sădea dovadă. Malicorne se apropie îmbufnat de doamna de
Saint-Rémy, în timp ce Montalais îi şoptea prietenei sale, cuprinzând-o cu braţ ul pe după
gât:
— Ce ai, spune? E adevărat căn-ai sămămai iubeşti fiindcăvoi străluci acolo, aşa
cum zice mama ta?
— Oh, nu! răspunse tânăra fata, abia stăpânindu-şi lacrimile. Dimpotrivă, măbucur
de norocul tău.
— Te bucuri! Şi eşti gata săplângi.
— Plângi oare numai de invidie?
— Ah, da, înţ eleg, măduc la Paris, şi acest cuvânt, Paris, îţ
i reaminteşte de un anume
cavaler.
— Aure!
— Un anume cavaler care se afla cândva la Blois, iar astăzi se aflăla Paris.
— Nu ştiu, în adevăr, ce am, dar simt cămăînăbuş.
— Atunci plângi, dacănu poţ i să-mi zâmbeşti.
Louise îşi ridicăfaţ a atât de frumoasă, pe care lacrimile, picurând una câte una, o
iluminau ca nişte diamante.
— Haide, mărturiseşte – zise Montalais.
— Ce vrei sămărturisesc?
— Pricina care te face săplângi; nimeni nu plânge fărămotiv. Sunt prietena ta; tot
ceea ce vrei săfac, voi face. Malicorne e mai puternic decât s-ar crede, săştii! Vrei săvii la
Paris?
— Vai! oftăLouise.
— Vrei săvii la Paris?
— Sărămân singurăaici, în acest castel mohorât, eu care măobişnuisem să-ţ i ascult
cântecele, să-ţi strâng mâna, săalerg cu tine prin parc! Oh, cât o să-mi fie de urât, ce
repede am sămor!
— Vrei săvii la Paris?
Louise oftădin nou.
— Nu vrei să-mi răspunzi, prin urmare.
— Dar ce să-ţ i răspund?
— Da sau nu; nu-i atât de greu, mi se pare.
— Oh, tu eşti fericită, Montalais!
— Spune, asta înseamnăcăai vrea săfii în locul meu?
Louise tăcu.
— Micăîncăpăţ ânată! rosti Montalais. S-a mai văzut oare vreodatăca cineva săse
ascundăde prietena ei? Haide, mărturiseşte căai vrea săvii la Paris, mărturiseşte cămori
de dorul de a-l revedea pe Raoul!
— Nu pot sămărturisesc asta.
— Şi rău faci.
— De ce?
— Pentru că... vezi acest brevet?
— Fireşte că-l văd.
— Ei bine, aşputea face săai unul la fel.
— Prin cine?
— Prin Malicorne.
— Aure, vorbeşti adevărat? Ar fi cu putinţ ă?
— Doamne, Malicorne e aici; ceea ce a făcut pentru mine, va trebui săfacăşi pentru
tine.
Malicorne auzi rostindu-se de douăori numele lui; fu încântat căavea prilejul să
scape de doamna Saint-Rémy şi se întoarse numaidecât către ele.
— Ce s-a întâmplat, domnişoară?
— Vino încoace, Malicorne – făcu Montalais cu un gest poruncitor.
 Malicorne se supuse.
— Un brevet la fel – zise Montalais.
— Cum adică?
— Un brevet la fel cu ăsta! E limpede?
— Dar...
— Îmi trebuie!
— Oh, oh, îţ i trebuie?
— Da.
— E cu neputinţ ă, nu-i aşa, domnule Malicorne? zise Louise cu glasul ei dulce.
— Doamne! Dacăe pentru dumneata, domnişoară...
— Pentru mine. Da, domnule Malicorne, va fi pentru mine.
— Şi dacădomnişoara de Montalais îl cere o datăcu dumneata...
— Domnişoara de Montalais nu-l cere, ţ i-l ordonă!
— Ei bine, voi căuta sămăsupun, domnişoară.
— Şi vei face săfie numită?
— Vom încerca.
— Fărărăspunsuri în doi peri. Louise de La Vallière va fi domnişoarăde onoare a
doamnei Henriette pânăîn opt zile.
— Ce grăbităeşti!
— Pânăîn opt zile; dacănu...
— Ei bine?
— Îl vei lua şi pe al meu înapoi, domnule Malicorne: nu-mi părăsesc prietena.
— ScumpăMontalais!
— Prea bine, păstrează-ţ i brevetul; domnişoara de La Vallière va fi domnişoarăde
onoare.
— Adevărat?
— Adevărat.
— Aşadar, pot nădăjdui căvoi merge la Paris?
— Te poţ i bizui pe mine.
— Oh, domnule Malicorne, câtărecunoştinţ ă! strigăLouise împreunându-şi mâinile şi
sărind în sus de bucurie.
— Micăprefăcută! zâmbi Montalais. Încearcăde a mămai face săcred cănu eşti
îndrăgostităde Raoul.
Louise se înroşi ca trandafirul de mai; dar în loc sărăspundă, se duse s-o îmbrăţ işeze
pe mama sa.
— Domnul Malicorne e un prinţdeghizat! zise bătrâna doamnă. Totul îi stăîn putinţ ă.
— Vreţ i săfiţ i şi dumneavoastrădomnişoarăde onoare? o întrebăMalicorne pe
doamna de Saint-Rémy. Atâta timp cât pot, sănumesc barem pe toatălumea!
Şi, cu acestea, ieşi, lăsând-o pe biata doamnădespotcovită, cum ar spune Tallemant
des Réaux.
— Fie ce-o fi! murmurăMalicorne coborând scara. Treaba asta o sămăcoste încăo
mie de livre , dar n-am încotro; prietenul meu Manicamp nu face nimic pe degeaba.

IX
MALICORNE ŞI MANICAMP

Introducerea acestor douănoi personaje în istorisirea de faţ ăşi misterioasa lor

asemănare de nume şi de simţ ăminte merităoarecare atenţ ie din partea povestitorului, cât
şi a cititorului. Vom căuta deci sădăm câteva amănunte despre domnul Malicorne şi despre
domnul Manicamp.
Malicorne, se ştie, fusese de curând la Orléans ca săcapete brevetul acela pentru
domnişoara de Montalais, iar sosirea lui făcuse o mare vâlvăla castelul din Blois. Şi asta
pentru căla Orléans se afla în vremea aceea domnul de Manicamp. Ciudat personaj mai era
şi acest domn de Manicamp! Băiat cu mult spirit, totdeauna fărăun ban, totdeauna la
ananghie, cu toate căse înfrupta dupăvoie din punga domnului conte de Guiche, una
dintre cele mai bine garnisite pungi ale epocii. Şi asta pentru cădomnul conte de Guiche
copilărise împreunăcu domnul de Manicamp, biet boiernaşvasal, născut din neamul
Grammont. Şi pentru că, în sfârşit, domnul de Manicamp, cu spiritul lui ager, îşi crease un
venit în bogata familie a mareşalului.
Încădin copilărie, dintr-un calcul foarte bine întocmit pentru vârsta lui îşi
împrumutase numele şi tăcerea tuturor nebuniilor contelui de Guiche. Nobilul său prieten
şterpelea o fructăadusăpentru doamna mareşal, spărgea o oglindă, scotea ochiul unui
câine, de Manicamp era totdeauna gata săia asupră-şi crima şi primea pedeapsa cuvenită,
care nu era mai puţ in asprăpentru faptul căse abătea asupra unui nevinovat. În schimb,
acest sistem de abnegaţ ie îi era răsplătit. În loc săumble în hainele sărăcăcioase din care
situaţ ia părinteascăîi făcuse un fel de lege, putea săaparăstrălucitor, mândru, ca un tânar
senior cu un venit de cincizeci de mii de livre. Asta nu înseamnăcăavea un caracter josnic
sau ca era un spirit ploconit; nu, era filozof, sau mai degrabăarăta acea nepăsare,
moliciune şi visare ce fac pe un om sătreacăpeste orice simţ ământ al ierarhiilor lumeşti.
Singura lui ambiţ ie era săcheltuiascărepede şi cât mai mulţ i bani. Dar, sub acest raport,
domnul de Manicamp era un sac fărăfund. De trei sau patru ori pe an, cu regularitate, îl
sleia de bani pe contele de Guiche, şi când vedea căacesta este cu adevărat sleit,
întorcându-şi buzunarele şi punga pe dos şi spunând căi-ar trebui cel puţ in cincisprezece
zile pânăcând dărnicia părinteascăsă-i umple din nou punga şi buzunarele, de Manicamp
pierdea orice vlagă, se culca, stătea lungit în pat, nu mai mânca nimic şi vindea frumoasele
lui veşminte sub motiv că, stând culcat în pat, nu mai are nevoie de ele. În timpul acestei
amorţ iri a trupului şi a spiritului, punga contelui de Guiche se umplea iarăşi şi, odatăplină,
se revărsa în cea a lui de Manicamp, care îşi cumpăra alte haine noi, se dichisea încăo dată
şi reîncepea aceeaşi viaţ ăde mai înainte. Aceastămanie de a-şi vinde hainele noi pe un sfert
din preţ ul lor adevărat îl făcuse pe eroul nostru de pominăîn Orléans, oraşunde, ne-am
simţ i foarte încurcaţ i săspunem de ce, venea să-şi petreacă, de obicei, zilele lui de pocăinţ ă.
Toţ i stricaţ ii provinciali, toţ i neisprăviţ ii cu şase sute de livre pe an se repezeau săculeagă
firimiturile îndestulării sale. Printre admiratorii acelor strălucite costume se distingea
amicul nostru Malicorne, fiul unui sindic al oraşului, de la care domnul prinţde Condé,
totdeauna strâmtorat, ca orice Condé, împrumuta adesea bani cu camătămare. Domnul
Malicorne ţ inea cheile de la lada cu bani a părinţ ilor săi. Vrem săspunem că, în acele
timpuri de moralitate uşoară, el îşi agonisea, de partea lui, urmând exemplul tatălui şi dând
bani cu camătăpe termene scurte, un venit de o mie opt sute de livre, fărăa mai pune la
socotealăalte şase sute de livre ce proveneau de la generozitatea sindicului, astfel încât
Malicorne tânărul era regele rafinaţ ilor din Orléans, dispunând de douămii patru sute de
livre, pe care le putea mânui, cheltui, risipi în tot felul de nebunii. Dar, spre deosebire de
Manicamp, Malicorne era nemaipomenit de ambiţ ios. Iubea din ambiţ ie, arunca banii din
ambiţ ie, s-ar fi putut ruina din ambiţ ie.
Malicorne se hotărâse săparvinăcu orice preţ ; şi pentru asta, fărăa ţ ine seama de
nimic, îşi alesese o iubităşi un prieten. Iubita, domnişoara de Montalais, era crudăcu el în
privinţ a desfătărilor dragostei, dar era o fatăde neam nobil, şi asta îi era de ajuns lui
Malicorne. Prietenul nu ţ inea la prietenie, dar era favoritul contelui de Guiche, prieten el
însuşi cu DOMNUL, fratele regelui, şi asta îi era de ajuns lui Malicorne. În schimb, la
capitolul cheltuielilor, domnişoara de Montalais îl costa pe an – panglici, mănuşi şi dulciuri
– o mie de livre. De Manicamp îl costa – bani daţ i cu împrumut şi nerestituiţ i – de la o mie
douăsute la o mie cinci sute de livre pe an. Aşa încât lui Malicorne nu-i mai rămânea nimic.
A, ba nu, ne înşelăm: îi mai rămânea lada cu bani a tatălui său. Şi căuta săse foloseascăde
ea printr-un procedeu asupra căruia păstra cea mai mare tainăşi care consta din a-şi
însuşi singur, din banii părinteşti, suma necesarăpe vreo şase ani înainte, adicăcirca
cincisprezece mii de livre, jurându-se, bineînţ eles faţ ăde el însuşi, de a pune la loc această
datorie de îndatăce se va ivi prilejul. Prilejul trebuia săfie primirea unei frumoase în-
sărcinări pe lângăcurtea DOMNULUI, atunci când aceastăcurte se va alcătui cu prilejul
căsătoriei Prinţ ului. Aceastăvreme sosise, într-adevăr, şi curtea DOMNULUI începea săfie
înjghebată. O atribuţ ie bunăpe lângăun prinţde sânge, primităprin girul şi recomandarea
unui prieten de rangul contelui de Guiche, însemna cel puţ in douăsprezece mii de livre pe
an, şi, punând în practicăsistemul pe care-l adoptase Malicorne de a-şi spori veniturile,
douăsprezece mii de livre se puteau urca uşor la douăzeci de mii. Pe urmă, odatăintrat în
aceastăatribuţ ie, Malicorne se va însura cu domnişoara de Montalais; domnişoara de
Montalais, aparţ inând unei familii în care nobleţ ea se transmitea prin pântec, nu numai că
avea săfie dotată, dar îl va înnobila şi pe Malicorne. Dar pentru ca domnişoara de
Montalais, care nu avea prea multăavere, deşi era singurăla părinţ i, săpoatăfi înzestrată
convenabil, trebuia săaparţ inăunei principese pe atât de largăla mână, pe cât de avarăera
DOAMNA, văduva moştenitoare. Şi pentru ca soţ ia sănu fie cu nimic mai prejos decât soţ ul,
situaţ ie ce ar prezenta mari neajunsuri, mai cu seamăcând e vorba de nişte caractere cum
erau cele ale viitorilor căsătoriţ i, Malicorne se gândi săfacădin însăşi curtea DOMNULUI,
fratele regelui, punctul central al unirii lor. Montalais va fi domnişoarăde onoare a
DOAMNEI, iar Malicorne va fi ofiţ er al DOMNULUI. De unde se vede căplanul pornea
dintr-un cap chibzuit şi căpurcese a fi adus la îndeplinire cu multăhotărâre. Malicorne îl
rugase pe Manicamp să-i cearăcontelui de Guiche un brevet de domnişoarăde onoare. Iar
contele de Guiche îi ceruse acest brevet DOMNULUI, care îl şi semnase fărăşovăire.
Planul acesta chibzuit al lui Malicorne, căci e de la sine înţ eles căsocotelile unui spirit
atât de activ ca al său nu se mărgineau numai la prezent, ci se întindeau şi în viitor, planul
lui Malicorne, spuneam, era următorul:
Săfacăsăintre în serviciul doamnei Henriette o femeie îndatoratălui, spirituală,
tânără, frumoasăşi priceputăla intrigi; săafle, cu ajutorul acestei femei, toate tainele fe-
meieşti ale acestei tinere căsnicii, în timp ce el, Malicorne, şi prietenul său Manicamp vor
afla, la rândul lor, toate misterele bărbăteşti ale tinerilor căsătoriţ i. Numai folosind astfel de
mijloace se poate ajunge la o avere frumoasăşi totodatăînjghebatăîntr-un timp scurt.
Malicorne era un nume de rând, iar cel care-l purta avea prea mult spirit ca să- şi
ascundăacest adevăr; dar îşi va cumpăra o proprietate şi atunci Malicorne de ceva, sau
chiar Malicorne scurt va suna foarte nobil în ureche. Şi n-ar fi cu totul nefiresc săse poată
găsi numelui de Malicorne o obârşie dintre cele mai aristocratice. Într-adevăr, n-ar putea,
oare, săcoboare din vreun domeniu unde un taur cu mari coarne ucigătoare va fi pricinuit
cândva o năpastăcuiva şi va fi botezat pământul acela cu sângele pe care-l va fi făcut să
curgăacolo?
Fireşte, acest plan era înţ esat de multe greutăţ i; dar cea mai mare dintre toate era
domnişoara de Montalais însăşi. Capricioasă, nestatornică, bănuitoare, nechibzuită,
uşuratică, pretenţ ioasă, fecioarăînarmatăcu gheare, Erigonă7 mânjităcu suc de struguri,
ea răsturna uneori, cu o singurămişcare a degetelor sale albe sau cu o singurăsuflare a
buzelor ei zâmbitoare, edificiul pe care răbdarea lui Malicorne se străduise să-l înalţ e în
decurs de o lună.
Lăsând la o parte dragostea, Malicorne era fericit; însăaceastădragoste, pe care nu se
putea împiedica săn-o resimtă, el avea tăria de a şi-o ascunde cu grijă, încredinţ at căla cea
mai micăslăbire a legăturilor prin care ţ inea strâns acest Proteu8 feminin, demonul îl va
trânti la pământ şi-şi va bate fărăcruţ are joc de dânsul. Îşi umilea iubita, dispreţ uind-o.
Arzând de patimăatunci când ea se apropia de el plinăde ispite, cunoştea arta de a
rămâne rece ca gheaţ a, de teamăcă, de îndatăce-ar întinde braţ ele s-o cuprindă, fata ar
rupe-o la fugă, râzându-i în nas.
În ceea ce-o privea, Montalais credea cănu-l iubeşte pe Malicorne, şi, cu totul
dimpotrivă, îl iubea. Dar Malicorne repeta faţ ăde ea atât de des reproşurile căeste
nepăsătoare, încât fata sfârşea de multe ori prin a crede căacesta era adevărul, şi atunci îşi
spunea că-l urăşte. Iar de voia să-l cucereascăprin cochetărie, Malicorne devenea şi mai
mofturos decât ea. Dar ceea ce o făcea pe Montalais săţ inăla Malicorne într-un chip ce n-o
mai putea despărţ i de el era căMalicorne venea mereu încărcat de veşti proaspete de la
curte şi din oraş, căel aducea de fiecare datăla Blois o modă, o taină, un parfum, cănu
cerea niciodat ăo întâlnire, ba, dimpotrivă, se lăsa rugat săprimeascăun favor, dupăcare
lui îi crăpa totdeauna buza. La rândul ei, Montalais nu era zgârcităcu veştile. Prin ea,
Malicorne ştia tot ce se petrecea la DOAMNA, văduva moştenitoare, şi îi povestea lui
Manicamp întâmpl ări care te făceau sămori de râs, iar acesta, leneşcum era, i le ducea
pregătite de-a gata contelui de Guiche, care le împărtăşea apoi DOMNULUI.
Iată, pe scurt, care era urzeala micilor interese şi a micilor conspiraţ ii ce făceau
legătura între Blois şi Orléans, şi între Orléans şi Paris, şi care aveau s-o aducăîn acest din
urmăoraş, unde va stârni o adevăratărevoluţ ie, pe biata domnişoarăde La Vallière, care
nici pe departe nu bănuia, în clipa când se întorcea din camera de sus, bucuroasă, la braţ ul
mamei sale, viitorul ciudat căruia îi era hărăzită.
Cât despre cumsecadele Malicorne, vrem să-l numim pe sindicul din Orléans, el vedea
tot atât de puţ in limpede în prezent, pe cât vedeau ceilalţ i în viitor, şi nici prin cap nu-i
trecea, în timp ce se plimba singur, în fiecare zi, între ceasurile trei şi cinci, dupăce lua
masa, prin piaţ a Sfânta Caterina, îmbrăcat în haina lui cenuşie, croităpe vremea lui
Ludovic al XIII-lea, şi cu papucii lui de postav legaţ i cu ciucuri mari, căel era acela care
plătea toate hohotele de râs, toate sărutările fugare, toate şuşotelile, toatărisipa de panglici
şi toatăzămislirea de planuri ce formau un lanţneîntrerupt de patruzeci şi cinci de leghe de
la castelul din Blois pânăla Palatul Regal.

X
MANICAMP ŞI MALICORNE

Aşadar, Malicorne plecă, dupăcum am spus, şi se duse să-l caute pe prietenul său
Manicamp, retras în momentul acela la Orléans. Era tocmai în perioada când acest tânăr
senior umbla să-şi vândăultimul costum mai curăţ el ce-i mai rămăsese la îndemână. Cu
cincisprezece zile mai înainte obţ
inuse de la contele de Guiche o sutăde pistoli, singurii

7 Fiica lui Icarios, regele Aticei, care, desperatăde pierderea tatălui său – omorât de locuitori
ca pedeaps ăpentru faptul de a-i fi îmbătat – s-a spânzurat pe mormântul lui.
8 Zeu marin, care primise de la tată l său, Neptun, darul profeţ iei. Dar cum refuza
adesea de a vorbi şi cum cei din jur îl sileau prea mult săle răspundăla întrebări, Proteu,
ca săscape de ei, îşi schimba adesea înfăţ işarea. De aici, înţ
elesul general de om care îşi
schimbămereu părerile, comportarea etc.
bani cu care putea porni la drum, pentru a se duce s-o întâmpine pe DOAMNA, care avea să
soseascăla Le Havre. Cu trei zile mai înainte smulsese şi de la Malicorne cincizeci de pistoli,
preţ ul brevetului obţ inut pentru Montalais. Acum, deci, nu mai avea de unde săciupească
nimic, epuizându-şi toate resursele, şi nu-i rămânea decât să-şi vândăfrumosul costum de
stofăşi mătase, brodat şi cusut cu aur, care stârnise admiraţ ia întregii curţi. Dar, pentru a
fi în măsurăsăvândăacest costum, ultimul ce-i mai rămăsese, dupăcum am fost siliţ i să-i
destăinuim cititorului, Manicamp a trebuit săse culce iarăşi în patul său. Nici foc în casă,
nici bani de buzunar, nici bani pentru plimbare, nimic altceva decât somnul, care trebuia
să-i ţ inăloc şi de mâncare, şi de petreceri, şi de baluri. S-a spus: "Dormitul ţ ine loc de
mâncare", dar nu s-a spus niciodată: "Cine doarme, petrece", sau; "Cine doarme, dansează".
Manicamp, redus la neputinţ a de a nu mai petrece şi de a nu mai dansa de opt zile cel
puţ in, era deci foarte posomorât. Aştepta un cămătar şi-l văzu intrând pe Malicorne. Un
strigăt de deznădejde îi scăpăde pe buze.
— Cum – zise el cu un ton pe care nimic nu l-ar putea reda – iar dumneata, prietene?
— Bun, măprimeşti frumos – răspunse Malicorne.
— Ah, numai căaşteptam nişte bani, şi, în loc de bani, vii dumneata.
— Şi dacăţ i-aşaduce eu nişte bani?
— O, atunci e cu totul altceva! Fii binevenit, dragăprietene.
Şi întinse mâna, nu spre palma lui Malicorne, ci spre punga lui. Malicorne se făcu
însăcănu bagăde seamăşi-i dădu mâna.
— Şi banii? murmurăManicamp.
— Dragul meu, dacăvrei să-i capeţ i, câştigă-i.
— Dar ce trebuie săfac pentru asta?
— La naiba, să-i câştigi!
— În ce fel?
— O, e greu, te previn!
— La dracu!
— Trebuie săte dai jos din pat şi săte duci să-l cauţ i numaidecât pe domnul conte de
Guiche.
— Sămăscol din pat? murmurăManicamp, întinzându-se cu adâncăplăcere în
aşternut. O, asta nu!
— Ţi-ai vândut toate costumele?
— Nu, mi-a mai rămas unul, cel mai frumos chiar; dar aştept cumpărător.
— Şi încălţ ămintea?
— Mi se pare căse vede colo, pe scaunul acela.
— Ei bine, fiindcăţ i-au mai rămas nişte ghete şi o haină, încalţ ă-le pe unele, îmbrac-o
pe cealaltă, pune şaua pe un cal şi porneşte-o la drum.
— Nici nu măgândesc.
— Şi de ce, mărog?
— La naiba, nu ştii cădomnul de Guiche se aflăla Étampes?
— O, eu îl credeam la Paris; dacă-i aşa, nu ai de făcut decât cincisprezece leghe, în loc
de treizeci.
— Eşti drăguţ ! Dacăvoi face cincisprezece leghe cu costu mul meu, nu va mai fi de
îmbrăcat, şi în loc să-l vând cu treizeci de pistoli, voi fi silit să-l dau pe cincisprezece.
— Dă-l pe cât vrei, dar mie îmi trebuie încăun brevet de domnişoarăde onoare.
— Ce spui! Pentru cine? Montalais a ta este în dublu exemplar?
— Răutate ce eşti! Dumneata eşti aşa. Dumneata înghiţ i douăaveri: pe a mea şi pe a
domnului conte de Guiche.
— Ai putea săspui mai bine pe a domnului de Guiche şi pe a dumitale.
— Aşa e, fiecăruia dupărangul său; dar sămăîntorc la brevetul meu.
— O săfie greu.
— Dovedeşte -mi pentru ce.
— Dragăprietene, nu vor fi în totul decât douăsprezece domnişoare de onoare pe
lângăDOAMNA; am căpătat o datăpentru dumneata ceea ce o mie douăsute de femei
încearcăsăcapete, şi pentru asta a fost nevoie de o diplomaţ ie întreagă...
— Da, ştiu căa trebuit sădai o bătălie mare, dragăprietene.
— Aşa sunt afacerile – zise Manicamp.
— Cui i-o spui? De aceea, când voi fi rege, îţ i făgăduiesc un lucru.
— Care? Căai săte numeşti Malicorne I?
— Nu, căam săte fac intendentul meu superior; dar deocamdatănu despre asta e
vorba.
— Din păcate!
— E vorba să-mi faci rost de un al doilea brevet de domnişoarăde onoare.
— Dragăprietene, de mi- ai făgădui cerul cu stelele toate, nu m-ai face sămădau jos
din patul meu acum.
Malicorne îşi sunăbuzunarul.
 — Am aici douăzeci de pistoli – zise el.
— Şi ce vrei săfac cu douăzeci de pistoli, MaicăPrecistă?
— Eh – rosti Malicorne puţ in îmbufnat – fie şi numai spre a-i adăuga la ceilalţ i cinci
sute pe care mi-i datorezi!
— Aşa da, ai dreptate – încuviinţ ăManicamp, întinzând din nou mâna – sub acest
unghi de vedere pot să-i primesc. Dă-i încoace!
— O clipă, la naiba! Nu e vorba numai săîntinzi mâna. Dacăîţ i dau aceşti douăzeci de
pistoli, voi avea brevetul?
— Fărăîndoială.
— Repede?
— Chiar astăzi.
— Oh, ia seama, domnule Manicamp! Îţ i iei o sarcina prea mare, şi eu nu-ţ i cer atât de
mult. Treizeci de leghe într-o singurăzi nu-i puţ in; ai săte omori.
— Pentru a îndatora un prieten, nimic nu mi se pare cu neputinţ ă.
— Eşti un om viteaz.
— Unde-s cei douăzeci de pistoli?
— Iată-i – făcu Malicorne, arătându-i.
— Bine.
— Dar, scumpe domnule Manicamp, numai caii de poştăau săte coste banii ăştia.
— Lasă, n-avea grijăde asta.
— Iartă-mă.
— Cincisprezece leghe de aici pânăla Étampes...
— Patrusprezece.
— Fie; patrusprezece leghe fac şapte poşte; o livrăpentru o poştăînseamnăşapte
livre; alte şapte livre pentru surugiu fac patrusprezece; tot atâtea pentru întoarcere, se
ridicăla douăzeci şi opt; dormitul şi mâncatul încăpe atâta; toatădistracţ ia asta te va costa
aproape şaizeci de livre.
Manicamp se întinse ca un şarpe în patul lui şi, îndreptându-şi ochii mari către
Malicorne, zise:
— Ai dreptate, nu măvoi putea întoarce mai devreme de mâine.
Şi luăcei douăzeci de pistoli.
— Atunci, pleacăfărăzăbavă.
— Dacă-i vorba sămăîntorc abia mâine, avem destul timp.
— Timp, pentru ce?
— Săjucăm.
— Pe ce vrei săjoci?
— Pe cei douăzeci de pistoli ai dumitale, la naiba!
— Nu, ai săcâştigi iarăşi.
— Atunci îi pun la bătaie.
— Contra cât?
— Contra altor douăzeci de pistoli.
— Şi care va fi obiectul rămăşagului?
— Iată. Am spus paisprezece leghe drumul pânăla Étampes.
— Da.
— Şi paisprezece leghe la întoarcere.
— Da.
— Prin urmare, douăzeci şi opt de leghe.
— Fărăîndoială.
— Pentru aceşti douăzeci şi opt de leghe îmi dai paisprezece ceasuri?
— Îţ i dau.
— Încăun ceas pentru a-l găsi pe contele de Guiche?
— Fie.
— Şi încăun ceas ca să-mi facăo scrisoare pentru DOMNUL?
— Minunat.
— Şaisprezece ceasuri în totul.
— Socoteşti mai bine ca domnul Colbert.
— Suntem la amiază?
— A trecut de-o jumătate de ceas.
— Ia te uită... ai un ceas foarte bun.
— Ei, şi ce spuneai?... zise Malicorne, vârându-şi la loc ceasul, în buzunarul de la
brâu.
— Ah, aşa-i; spuneam căîţ i voi mai câştiga încădouăzeci de pistoli, cu cei pe care mi
i-ai dat, dacăîţ i voi aduce scrisoarea contelui de Guiche în...
— În cât?
— În opt ceasuri.
— Ai cumva vreun cal înaripat?
 — Asta măpriveşte. Faci rămăşagul?
— Căvoi primi scrisoarea contelui în opt ceasuri?
— Da.
— Semnată?
— Da.
— În mână?
— În mână.
— Ei bine, fie! Pariez! zise Malicorne, curios săştie cum va ieşi din aceastăînvoială
vânzătorul său de haine.
— Ne- am înţ eles?
— Ne- am înţ eles.
— Dă-mi pana, cernealăşi hârtie.
— Poftim.
— Ah!
Manicamp se ridicăîn pat cu un suspin şi, sprijinindu-se în cotul stâng, aşternu pe
hârtie, cu scrisul lui cel mai frumos, rândurile următoare:

Bon pentru un loc de domniţoarţde onoare pe lângţDOAMNA, pe care domnul conte de

Guiche se va însţrcina sţ-l obţinţla prima întrevedere.
DE MANICAMP

Aceastămare trudăîndeplinită, Manicamp se răsturnădin nou pe spate în patul său.

— Ei bine – întrebăMalicorne – ce înseamnăasta?
— Asta înseamnăcădacăeşti grăbit săai scrisoarea contelui de Guiche către
DOMNUL, am câştigat rămăşagul.
— Cum aşa?
— E limpede, mi se pare; vei lua aceastăhârtie.
— Da.
— Şi vei pleca în locul meu.
— Ah!
— Vei alerga în goana cailor.
— Bun!
— În şase ceasuri vei fi la Étampes; în şapte ceasuri vei avea scrisoarea contelui, iar
eu voi câştiga rămăşagul, fărăa măfi mişcat din pat, ceea ce-mi convine de minune, şi
dumitale la fel, sunt sigur de asta.
— Hotărât, Manicamp, eşti un mare om.
— Ştiam mai de mult.
— Aşadar, plec la Étampes.
— Pleci, da.
— Îl caut pe contele de Guiche şi -i înmânez acest bon.
— El îţi va da unul la fel pentru DOMNUL.
— Pe urmămăduc la Paris.
— Îl vei căuta pe DOMNUL şi-i vei preda bonul contelui de Guiche.
— DOMNUL aprobă.
— Într-o clipită.
— Şi voi avea brevetul.
— Îl vei avea.
— Ah!
— Sper căsunt binevoitor, nu?
— Adorabil.
— Mulţ umesc.
— Aşadar, poţ i face din contele de Guiche tot ce vrei, scumpul meu Manicamp?
— Tot, în afarăde bani.
— Drace! Excepţ ia nu-i tocmai, plăcută; dar, în fine, în loc să-i ceri bani, dacăi-ai
cere...
— Ce?
— Ceva mai important!
— Ce înţ elegi prin ceva mai important?
— Săzicem, dacăunul din prietenii dumitale ţ i-ar cere să-i faci un serviciu.
— Nu i l-aşface.
— Egoistule!
— Sau, în tot cazul, l-aşîntreba ce serviciu mi-ar face în schimb.
— Minunat! Ei bine, acest prieten îţ i vorbeşte acum.
— Despre dumneata e vorba, Malicorne?
— Despre mine.
— Aşa!... Eşti, prin urmare, atât de bogat?
 — Mai am încăcincizeci de pistoli.
— Tocmai suma de care am nevoie. Unde sunt aceşti cincizeci de pistoli?
— Aici – zise Malicorne, bătându-se cu palma peste buzunarul de la brâu.
— Atunci vorbeşte, scumpe prieten; ce-ţ i doreşte inima?
Malicorne luăîncăo datăcerneala, pana şi hârtia şi i le dădu lui Manicamp.
— Scrie – îi spuse el.
— Dictează.
— "Bon pentru un loc la curtea DOMNULUI."
— O! făcu Manicamp ridicând pana. Un loc la curtea DOMNULUI pentru cincizeci de
pistoli?
— N-ai auzit bine, dragul meu.
— Dar cât ai spus?
— Am spus cinci sute.
— Şi aceşti cinci sute?
— Iată-i.
Manicamp sorbea din ochi fişicul; dar, de astădată, Malicorne îl ţ inea la distanţ
ă.
— Ei, ce părere ai? Cinci sute de pistoli...
— Spun că-i o nimica toată, dragul meu – zise Manicamp, reluând pana. Dumneata
îmi mănânci toatătrecerea. Dictează.
Malicorne continuă:
— "Pe care prietenul meu, contele de Guiche, îl va obţ ine de la DOMNUL pentru
prietenul meu Malicorne."
— Gata! zise Manicamp.
— O clipă: ai uitat săsemnezi.
— Ah, aşa-i! Şi cei cinci sute de pistoli?
— Iatădeocamdatădouăsute cincizeci.
— Şi ceilalţi douăsute cincizeci?
— Când voi căpăta serviciul pe care-l cer.
Manicamp făcu o strâmbătură.
— Atunci dă-mi înapoi recomandarea.
— Ce săfaci cu ea?
— Săadaug încăun cuvânt.
— Un cuvânt?
— Da, numai unul.
— Care?
— "Grabnic."
Malicorne îi dădu recomandarea; Manicamp adăugăcuvântul.
— Bun! făcu Malicorne reluând hârtia.
Manicamp începu sănumere pistolii.
— Lipsesc douăzeci – zise el.
— Cum aşa?
— Cei douăzeci pe care i-am câştigat.
— Când?
— Când am pariat căvei avea scrisoarea contelui de Guiche în opt ceasuri.
— Ai dreptate.
Şi-i dădu cei douăzeci de pistoli. Manicamp se repezi şi luăaurul cu amândouă
mâinile, împrăştiindu-l în cascade pe deasupra patului.
— Iatăo a doua slujbă– murmurăMalicorne, fluturând hârtia săse usuce – care, la
prima vedere, s-ar părea cămăcostămai mult decât cea dintâi, dar...
Se întrerupse, luăla rândul său pana şi-i scrise lui Montalais:

Domniţoara, vesteţte-o pe prietena dumitale cţrugţmintea ei va fi îndeplinitţfţrţ

îmtârziere; plec ca sţobţin semnţtura; voi face optzeci ţi ţase de leghe pentru dragostea pe
care ţi-o port...

Apoi, cu zâmbetul lui de demon, continuăfraza pe care o întrerupsese:

— Iatăo slujbăcare, la prima vedere, s-ar părea cămăcostămai mult decât cea
dintâi, dar... câştigul va fi, sper, în proporţ
ie cu cheltuiala, şi domnişoara de La Vallière îmi
va aduce mai mult decât domnişoara de Montalais, sau altfel... altfel nu mămai numesc
Malicorne. Adio, Manicamp!
Şi ieşi.

XI
CURTEA PALATULUI GRAMMONT
 Când Malicorne ajunse la Étampes, aflăcăatunci chiar contele de Guiche plecase la
Paris. Malicorne se odihni douăceasuri şi se hotărî să-şi continue drumul. Ajunse la Paris
în toiul nopţ ii, trase la un mic han unde avea obiceiul săpoposeascăde câte ori venea în
capitală, şi a doua zi, la ceasurile opt, se prezentăla palatul Grammont.
Sosise tocmai la timp. Contele de Guiche se pregătea să-şi ia rămas bun de la
DOMNUL, înainte de a pleca la Le Havre, unde elita nobleţ ei franceze se dusese s-o
întâmpine pe DOAMNA la sosirea ei din Anglia. Malicorne rosti numele lui Manicamp, şi fu
numaidecât introdus.
Contele de Guiche se afla în curtea palatului Grammont, trecându-şi în revistă
echipajele, pe care servitorii şi grăjdarii le plimbau prin faţ a lui. Contele lăuda sau făcea
observaţ ii, în mijlocul furnizorilor şi al oamenilor săi, cu privire la îmbrăcămintea, la caii şi
la hamurile ce-i erau înfăţ işate, când cineva îi aruncădeodată, în timp ce îndeplinea această
importantătreabă, numele lui Manicamp.
— Manicamp? strigăel. Săintre, la naiba, săintre!
Şi făcu patru paşi spre poartă. Malicorne se strecurăprin deschizătura porţ ii şi,
privind către contele de Guiche surprins căvede un chip necunoscut în locul celui pe care-l
aştepta, zise:
— Iertare, domnule conte, dar mi se pare ca s-a întâmplat o greşeală: v-a fost anunţ at
Manicamp însuşi, şi nu e decât trimisul lui.
— Ah, ah! făcu de Guiche cu oarecare răceală. Şi ce-mi aduci?
— O scrisoare, domnule conte.
Malicorne îi întinse primul bon şi urmări mişcările de pe chipul contelui. Acesta citi şi
prinse a râde.
— Iarăşi? rosti el. Iarăşi o domnişoarăde onoare? Ei, dar năzdrăvanul ăsta de
Manicamp a luat sub aripa lui ocrotitoare toate domnişoarele de onoare din Franţ a!
Malicorne făcu o plecăciune.
— Şi de ce n-a venit el în persoană? întrebăcontele.
— L-am lăsat în pat.
— Ah, drace! Înseamnăcăiar n-are bani.
De Guiche ridicădin umeri.
— Dar ce-o fi făcând oare cu toţ i banii?
Malicorne răspunse printr-o mişcare ce voia sa spunăcă, asupra acestui punct, era
tot atât de neştiutor ca şi contele.
— Atunci săse împrumute undeva – adăugăde Guiche.
— Da, dar eu bănuiesc un lucru.
— Care?
— CăManicamp nu mai are credit decât la dumneavoastră, domnule conte.
— Asta înseamnăcănu va fi la Le Havre?
Altămişcare din partea lui Malicorne.
— Dar e cu neputinţ ă! Toatălumea se va afla acolo!
— Sper, domnule conte, cănu va uita o îndatorire atât de înaltă.
— Ar trebui săfie acum la Paris.
— Va veni pe un drum mai drept, ca săcâştige timpul pierdut.
— Şi unde-i în momentul acesta?
— La Orléans.
— Domnule – zise de Guiche salutând – dumneata îmi pari un bărbat cu gust ales.
Malicorne era îmbrăcat în costumul lui Manicamp. Salutăşi el, la rândul lui.
— Îmi faceţ i o mare cinste, domnule – zise el.
— Cu cine am plăcerea săvorbesc?
— Mănumesc Malicorne, domnule.
— Domnule de Malicorne, cum găseşti tocurile acestor pistoale?
Malicorne era un om dezgheţ at, înţ
elese situaţia. De altfel, acel de pus înaintea
numelui său îl ridica la înălţ imea celui care îi vorbea. Privi tocurile cu ochiul unui
cunoscător şi, fărăa şovăi, zise:
— Puţ in cam grele, domnule.
— Vezi – făcu de Guiche către şelar – domnul, care e om de gust, găseşte cătocurile
dumitale sunt grele; ce ţ i-am spus eu adineauri?
Şelarul se înclină, cerând iertare.
— Dar despre acest cal ce zici? întrebăde Guiche. L-am cumpărat de curând,
târguindu-mămult pentru el.
— La vedere, mi se pare minunat, domnule conte, dar ar trebui să-l încalec spre a-mi
da părerea.
— Ei bine, încalecă-l, domnule de Malicorne, şi făcu el două-trei rotiri în jurul
manejului.
Curtea palatului era aşa fel rânduită, încât, la nevoie, putea săţ ie loc şi de manej.
Malicorne, fărăsăse arate câtuşi de puţ in încurcat, aşezăbine căpăstrul, strânse frâul, se
prinse cu mâna stângăde coama calului, îşi vârî piciorul în scară, se ridicăşi sări în şa.
Primul ocol al curţ ii îl făcu în pasul calului. Al doilea, la trap, iar al treilea la galop. Apoi se
opri în dreptul contelui, coborî din şa şi aruncăfrâul în mâinile grăjdarului.
— Ei bine – îl întrebăcontele – ce părere ai, domnule de Malicorne?
— Domnule conte – răspunse Malicorne – calul e de rasămecklemburgică. Privindu-i
dinţ ii ce muşcau zăbala, am văzut căa pornit pe al şaptelea an. E vârsta când se pregătesc
caii pentru război. E uşor de ţ inut în frâu. Calul cu capul mic, se zice, nu oboseşte niciodată
mâna călăreţ ului. Greabănul e puţ in cam jos. Rotunjimea crupei m-ar face sămăîndoiesc
căar fi de rasăgermanăpură. Trebuie săaibăşi sânge englezesc. Fugarul e sprinten la
mers, dar saltăpuţ in în trap şi se cam îndoaie de mijloc. Trebuie săse dea atenţ ie la
potcoave. Încolo e uşor de strunit. La salturi şi la schimbările de picior am băgat de seamă
căe foarte suplu.
— L-ai judecat bine, domnule de Malicorne – zise contele. Se vede căeşti cunoscător.
Apoi, cercetându-l pe noul sosit, vorbi: Ai un costum foarte frumos. Presupun cănu l-ai
făcut în provincie; nu se croieşte cu atâta gust la Tours sau la Orléans.
— Nu, domnule conte, aveţ i dreptate, costumul e lucrat la Paris.
— Da, se şi vede... Dar săne întoarcem la ale noastre... Prin urmare, Manicamp vrea
sămai facăo domnişoarăde onoare?
— Dupăcum vedeţ i, despre asta v-a şi scris, domnule conte.
— Cine era cea dintâi?
Malicorne simţ i căi se îmbujoreazăobrajii.
— O încântătoare domnişoarăde onoare – se grăbi el sărăspundă– domnişoara de
Montalais.
— Aha, aha! Dumneata o cunoşti, domnule?
— Da, e logodnica mea, sau aproape.
— Atunci e cu totul altceva... Mii de complimente! îl lăudăde Guiche, de pe buzele
căruia stătea să-şi ia zborul o glumăde curtean, dar căruia acest titlu de logodnicţ, dat de
Malicorne domnişoarei de Montalais, îi reaminti de respectul cuvenit femeilor. Şi al doilea
brevet pentru cine este? întrebăde Guiche. N-o fi cumva pentru logodnica lui de
Manicamp?... În acest caz, o deplâng. Biata fată! Va avea ca soţun personaj nu prea de soi!
— Nu, domnule conte... Al doilea brevet este pentru domnişoara de La Baume Le
Blanc de La Vallière.
— Necunoscută– zise de Guiche.
— Necunoscută? Da, domnule – răspunse Malicorne, zâmbind la rândul lui.
— Bun, am să-i vorbesc despre ea DOMNULUI. Dar, spune-mi, e în serviciul cuiva?
— Într-o casăfoarte bună, e domnişoarăde onoare a DOAMNEI, văduva de la Blois.
— Cu atât mai bine. Vrei sămăînsoţ eşti la DOMNUL?
— Bucuros, dacăîmi faceţ i aceasta cinste.
— Ai trăsura aici?
— Nu; am venit călare.
— În costumul ăsta?
— Nu, domnule; am sosit de la Orléans cu diligenţ a şi mi-am schimbat costumul de
călătorie, luându-l pe acesta, ca sămăprezint la dumneavoastră.
— Ah, aşa-i, mi-ai spus căvii de la Orléans.
Şi vârî, mototolind-o, scrisoarea lui de Manicamp în buzunar.
— Domnule – spuse cu sfialăMalicorne – mi se pare căn-aţ i citit totul.
— Cum, n-am citit totul?
— Nu; erau douăscrisori în aceeaşi învelitoare.
— Ah, ah, eşti sigur?
— Oh, foarte sigur.
— Ia săvedem. Şi contele deschise din nou hârtia. Ah – rosti el – pe legea mea, ai
dreptate! Şi desfăcu scrisoarea pe care n-o citise încă. Era de aşteptat – zise el – alt bon
pentru o slujb ăpe lângăDOMNUL! Oh, dar Manicamp ăsta e un sac fărăfund! Oh,
şarlatanul, face negoţcu ele?
— Nu, domnule conte, pe aceasta vrea s-o dăruiascăaltcuiva.
— Cui?
— Mie, domnule.
— Dar de ce nu mi- ai spus asta de la început, scumpe domnule Mauvaisecorne?
— Malicorne9!
— Ah, iartă-mă! Latineasca asta măîncurcă, obiceiul păcătos al etimologiilor. Pentru
ce, Doamne sfinte, or mai fi puşi băieţ ii de familie săînveţe latineasca? Mala înseamnărău.
În ţ
elegi, e tot una. Măvei ierta, nu-i aşa, domnule de Malicorne?
— Bunătatea dumneavoastrămăcopleşeşte, domnule; dar ăsta e un motiv în plus să

9 Joc de cuvinte: mauvaisecorne şi malicorne însemnând amândouăacelaşi lucru = corn rău.

văspun numaidecât un lucru.
— Ce lucru, domnule?
— Eu nu sunt gentilom; am o inimăbravă, oarecare spirit, dar mănumesc simplu
Malicorne.
— Ei bine – strigăde Guiche privind spre chipul maliţ ios al interlocutorului său – îmi
faci impresia, domnule, a unui om cumsecade. Îmi place înfăţ işarea dumitale, domnule
Malicorne; pesemne căai însuşiri straşnice, de vreme ce te-ai împrietenit cu egoistul de
Manicamp. Fii sincer şi spune, eşti cumva vreun sfânt coborât pe pământ?
— De ce credeţ i asta?
— La naiba! Fiindcăl-ai făcut să-ţ i dăruiascăceva! Nu mi-ai spus dumneata căvrea
să-ţ i dăruiascăo slujbăpe lângărege?
— Iertaţ i-mă, domnule conte, dar dacăvoi primi aceastăslujbă, nu el este acela care
mi-o va fi dăruit, ci dumneavoastră.
— Şi apoi, nu cred căel ţ i-ar fi dat-o chiar aşa, pe degeaba.
— Domnule conte...
— Aşteaptă: existăun Malicorne la Orléans. La dracu! Acela îl împrumutăcu bani pe
domnul prinţde Condé.
— Cred căeste tatăl meu, domnule.
— Ah, poftim! Domnul prinţde Condé îl are pe tată, şi acest groaznic tocător de bani îl
are pe fiu. Fii cu băgare de seamă, domnule, îl cunosc bine: te va jumuli pânăla oase!
— Numai căeu dau cu împrumut fărădobândă, domnule – zise Malicorne zâmbind.
— Nu degeaba spuneam eu căeşti un sfânt, sau ceva asemănător, domnule
Malicorne. Vei avea slujba pe care o ceri, altfel sănu mi se mai spunăpe nume.
— Oh, domnule conte, cum săvămulţ umesc! rosti Malicorne plin de bucurie.
— Sămergem la Prinţ , scumpe domnule Malicorne, sămergem la Prinţ .
Şi de Guiche porni spre ieşire, făcându-i semn lui Malicorne să-l urmeze. Dar în clipa
când dădeau sătreacăpragul, din partea cealaltăle ieşi înainte un tânăr. Era un bărbat
între douăzeci şi patru şi douăzeci şi cinci de ani, în costum de călăreţ , cu faţ a palidă, cu
buzele subţ iri, cu ochii strălucitori, cu părul şi cu sprâncenele negre.
— Ei, bunăziua – zise el numaidccât, împingându-l, ca săspunem aşa, pe domnul de
Guiche către interiorul curţ ii.
— Ah, ah! Dumneata aici, de Wardes? Dumneata, cu cizme, cu pinteni şi cu biciuşca
în mână!
—Eţ inuta potrivităpentru un om ce se pregăteşte săplece la Le Havre. Mâine nu va
mai fi nimeni la Paris.
Şi noul venit îl salutăceremonios pe Malicorne, căruia costumul său frumos îi dădea
aerul unui prinţ .
— Domnul Malicorne – îi spuse de Guiche prietenului său.
De Wardes se înclină.
— Domnul de Wardes – adăugăde Guiche către Malicorne.
Malicorne se înclinăşi el.
— Ia spune, de Wardes – continuăde Guiche – dumneata care eşti la curent cu
asemenea lucruri: ce slujbe mai sunt de dat la curtea, sau mai bine zis la casa DOMNULUI?
— La casa DOMNULUI? făcu de Wardes ridicându-şi ochii în sus ca pentru a căuta
răspunsul. Săvedem... Aceea de mare scutier, cred.
— Oh! murmurăMalicorne. Sănu vorbim despre astfel de posturi, domnule; ambiţ ia
mea nu ţ inteşte atât de departe.
De Wardes avea un ochi mult mai pătrunzător ca al lui de Guiche: îl cântări pe
Malicorne dintr-o singurăprivire.
— Adevărul este – zise el, retezându-i-o – căpentru a primi o astfel de slujbătrebuie
săfii duce sau pair.
— Ceea ce-aşdori eu – bâigui Malicorne – e o însărcinare foarte umilă; nu însemn
mare lucru şi nu măpreţ uiesc mai mult decât ceea ce sunt.
— Domnul Malicorne, pe care îl vezi aici – îi spuse de Guiche lui de Wardes – e un
tânăr de ispravă, care n-are alt nenoroc decât acela cănu e gentilom. Dar, dumneata o ştii,
eu nu fac mare caz de cineva care nu e decât gentilom.
— Sunt de aceeaşi părere – zise de Wardes – numai că, am să-ţ i amintesc, dragă
conte, că, fărăun rang, sunt puţ ine speranţ e ca cineva săintre în serviciul DOMNULUI.
— E adevărat – răspunse contele – eticheta e strictă. Drace, drace! La asta nu m-am
gândit.
— Vai, iatăo mare nenorocire pentru mine – zise Malicorne pălind uşor – o mare
nenorocire, domnule conte.
— Dar care nu e fărăleac, sper – răspunse de Guiche.
— La dracu! strigăde Wardes. Leacul e ca şi găsit! Vei fi făcut gentilom, scumpe
domn: eminenţ a sa cardinalul Mazarin nu se îndeletnicea cu altceva de dimineaţ a până
seara.
 — Încet, încet, de Wardes! zise contele. Fărăglume răutăcioase; nu e rostul nostru să
facem asemenea glume. Nobleţ ea se poate cumpăra, e adevărat, dar e un mare păcat ca
nobilii sărâdăastfel pe seama ei.
— Pe legea mea, dumneata eşti un puritan, cum spun englezii.
— Domnul viconte de Bragelonne! anunţ ăun valet, în mijlocul curţ ii, aşa cum ar fi
făcut-o într-un salon.
— Ah, scumpe Raoul, vino, vino! Şi tu în cizme! Şi tu cu pinteni! Te pregăteşti de
plecare?
Bragelonne se apropie de grupul tinerilor şi salutăcu acel aer grav şi blând ce-i era
propriu. Salutul lui se îndrepta mai ales către de Wardes, pe care nu-l cunoştea şi ale cărui
trăsături se înarmaserăcu o ciudatărăcealăcând îl văzu pe Raoul apropiindu-se.
— Prietene – îi spuse el lui de Guiche – am venit să-ţ i cer săfim împreună. Plecăm la
Le Havre, presupun.
— Ah, cu atât mai bine! Minunat! Vom face o călătorie foarte plăcută. Domnul
Malicorne, domnul de Bragelonne. Ah, domnul de Wardes, săţ i-l prezint.
Tinerii schimbarăun salut măsurat. Cele douăfiri păreau de la început hotărâte săse
înfrunte una pe alta. De Wardes era încrezut, zâmbăreţ , prefăcut; Raoul, serios, deschis,
dintr-o bucată.
— Împacă-ne, Raoul, pe mine şi pe de Wardes.
— Cu privire la ce?
— Cu privire la nobleţ e.
— Cine s- ar pricepe mai bine la asta, decât un Grammont?
— Nu-ţ i cer sămămăguleşti, îţ i cer părerea.
— Dar mai întâi trebuie săcunosc obiectul discuţ iei.
— De Wardes susţ ine căse face risipăde titluri; eu susţ in cătitlul nu e totul pentru
un bărbat.
— Şi ai dreptate – spuse pe un ton liniştit de Bragelonne.
— Dar şi eu – sări cu un fel de încăpăţ ânare de Wardes – şi eu, domnule viconte,
pretind căam dreptate.
— Ce anume spuneai dumneata, domnule?
— Spuneam căse face tot ce e cu putinţ ăîn Franţ a, pentru ca gentilomii săfie umiliţ i.
— Şi cine face asta? întrebăRaoul.
— Regele însuşi; se înconjoarăde oameni care nu-i fac cinste.
— Haidade! strigăde Guiche. Nu ştiu unde dracu ai văzut tu asta, de Wardes?
— O singurăpildă.
Şi de Wardes îl înfăşurăpe Bragelonne cu privirea sa.
— Spune.
— Ştii cine a fost numit căpitan general de muşchetari, slujbăca re face mai mult
decât aceea de pair, care o întrece pe aceea de mareşal al Franţ ei?
Raoul începu săse înroşească, întrucât vedea unde voia săajungăde Wardes.
— Nu; cine a fost numit? întrebăde Guiche. Şi asta nu s-a întâmplat de mult, în orice
caz, căci acum opt zile postul era încăliber. Ştiu însăcăregele l-a refuzat DOMNULUI,
care-l cerea pentru unul din protejaţ ii săi.
— Ei bine, dragul meu, regele l-a refuzat unui protejat al DOMNULUI, pentru a-l da
cavalerului d'Artagnan, un cadet din Gasconia, care n-a făcut altceva decât să-şi târască
timp de treizeci de ani spada prin anticamere.
— Iartă-mă, domnule, dacăte întrerup – zise Raoul, aruncându-i o privire plinăde
asprime lui de Wardes – dar măfaci săcred cădumneata nu-l cunoşti pe cel despre care
vorbeşti.
— Nu-l cunosc pe domnul d'Artagnan? Eh, Doamne, dar cine nu-l cunoaşte?
— Cei care-l cunosc, domnule – vorbi Raoul cu mai multăstăpânire, dar şi cu răceală
– sunt datori săspunăcă, dacănu e un gentilom pe măsura regelui, ceea ce nu e de loc
vina lui, se ridicăla aceeaşi treaptăcu toţ i regii de pe pământ prin curaj şi loialitate. Iată
părerea mea, domnule, şi, har cerului, îl cunosc pe domnul d'Artagnan de când am deschis
ochii pe lume.
De Wardes vru sărăspundă, dar de Guiche îl întrerupse.

XII
PORTRETUL DOAMNEI

Discuţ ia ameninţ a săse învenineze şi de Guiche înţ elese prea bine aceasta.
Într-adevăr, în privirea lui Bragelonne stăruia o licărire de pornire duşmănoasă. În a lui de
Wardes se citea parcăceva ca o pregătire de atac. Fărăsă-şi dea seama de ceea ce colcăia în
sufletele celor doi prieteni ai lui, de Guiche se gândi săopreascăîncăierarea pe care simţ ea
căe gata s-o înceapăfie unul, fie altul, sau amândoi deodată.
— Domnilor – zise el – trebuie săne despărţ im: e timpul sămăduc la DOMNUL. Săne
vedem de treburile noastre: tu, de Wardes, vino cu mine la Luvru; tu, Raoul, rămâi stăpânul
casei, şi cum eşti sfetnicul a tot ce se face aici, îţ i vei arunca ochii şi asupra pregătirilor
pentru plecarea mea.
Raoul, ca omul care nu caută, dar nici nu se teme de gâlceavă, făcu un semn de
încuviinţ are din cap şi se aşezăpe o bancăla soare.
— Foarte bine – zise de Guiche – stai acolo, Raoul, şi pune săţ i se arate cei doi cai pe
care i-am cumpărat; îmi vei spune părerea ta, căci i-am cumpărat cu învoiala ca tu să
consfinţ eşti târgul. Ah, iartă-mă, am uitat săte întreb, ce face domnul conte de La Fère?
Şi, rostind aceste cuvinte, se uităla de Wardes, cu gândul de a încerca săvadăpe
chipul lui efectul produs asupra sa de numele tatălui lui Raoul.
— Mulţ umesc – răspunse tânărul – domnul conte e bine.
O scânteiere de urăstrăfulgerăîn ochii lui de Wardes. De Guiche păru a nu observa
aceastălucire hainăşi, ducându-se să-i strângămâna lui Raoul, îi spuse:
— Ne- am înţ eles, nu-i aşa, Bragelonne, vei veni săne cauţ i în curtea palatului Regal,
da? Apoi, făcându-i semn lui de Wardes să-l urmeze, căci acesta se bâţ âia când pe un
picior, când pe altul, zise: Sămergem; vino cu noi, domnule Malicorne.
Acest nume îl făcu pe Raoul sătresară. I se păru cămai auzise undeva
pronunţ ându-se acest nume, dar nu-şi putea aduce aminte cu ce prilej. În timp ce încerca
să-şi amintească, pe jumătate cu gândurile aiurea, pe jumătate răscolit încăde convorbirea
cu de Wardes, ceilalţ i trei pornirăspre Palatul Regal, unde îşi avea reşedinţ a DOMNUL.
Pe drum, Malicorne îşi dădu seama de douălucruri. Primul, căcei doi tineri aveau de
vorbit amândoi; al doilea, căel nu se cădea sămeargăîn acelaşi rând cu ei. Rămase, deci,
ceva mai în urmă.
— Ce te-a apucat? îi spuse de Guiche însoţ itorului său dupăce ieşirăpe poarta
palatului Grammont. Îl ataci pe domnul d'Artagnan, şi asta de faţ ăcu Raoul!
— Ei şi? făcu de Wardes.
— Cum ei şi?
— Aşa; n-avem voie să-l atacăm pe domnul d'Artagnan?
— Dar ştii bine cădomnul d'Artagnan reprezintăun sfert din ceea ce, atât de glorios şi
atât de vitejesc, se înţ elege prin Muşchetari.
— O fi; dar nu văd pentru ce asta m-ar împiedica să-l urăsc pe domnul d'Artagnan.
— Ce ţ i-a făcut?
— Oh, mie, nimic.
— Atunci de ce să-l urăşti?
— Întreabădespre asta umbra tatălui meu.
— Într-adevăr, scumpul meu de Wardes, măuimeşti! Domnul d'Artagnan nu e dintre
oamenii care sălase în urma lor o duşmănie, fărăsăfi dat socotealăde ea. Tatăl dumitale,
mi s-a spus, era la rândul lui un pricinaş. Or, nu existăvrăjmăşie, oricât de aspră, care să
nu fie spălatăcu sânge printr -o dreaptăşi loialăloviturăde spadă.
— Ce vrei, dragăprietene, aceastăurădăinuia între părintele meu şi domnul
d'Artagnan; tatăl meu m-a crescut, încădin copilărie, cu ea în suflet, şi e o moştenire de
neuitat.
— Şi ura asta se îndrepta numai către domnul d'Artagnan singur?
— Oh, domnul d'Artagnan era prea strâns legat de ceilalţ i trei prieteni ai lui pentru ca
veninul sănu se reverse şi asupra lor; ura aceasta e atât de puternică, te rog sămăcrezi,
încât, la nevoie, nici ceilalţ i nu se vor putea plânge căsunt nesocotiţ i.
De Guiche îşi aţ inti privirea asupra lui de Wardes; se cutremurăvăzând zâmbetul
necruţ ător al celuilalt. Ceva, ca un fel de presimţ ire, îi zgudui gândurile; îşi spuse căvremea
luptelor cu spada între gentilomi trecuse, dar căura, cuibărităîn adâncul inimii, în loc să
se topeascăacolo, se întărea şi mai mult; căuneori un zâmbet e tot atât de cumplit ca şi o
ameninţ are şi că, într-un cuvânt, dupăpărin ţ i, care se duşmăniserădin tot sufletul şi se
înfruntaserăcu tăria braţ ului, venea rândul fiilor; căaceştia se vor duşmăni cu aceeaşi
putere, dar cănu se vor mai lupta între ei decât cu armele intrigii şi ale trădării. Şi cum de
Guiche nu-l putea bănui pe Raoul în stare de a folosi trădarea sau intriga, tocmai pentru el
se temea mai mult. Însă, în vreme ce acesta gânduri negre îi întunecau fruntea lui de
Guiche, de Wardes păru a fi reuşit săse stăpânească.
— De fapt – zise acesta – eu nu am nimic cu domnul de Bragelonne; nici nu-l cunosc
măcar.
— Oricum, de Wardes – îi răspunse de Guiche cu oarecare asprime – nu uita un lucru,
căRaoul e unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.
De Wardes se înclină. Convorbirea se întrerupse aici, cu toate căde Guiche se strădui
săciteascămai adânc în inima lui de Wardes; dar acesta, hotărât, fărăîndoială, să-şi păs-
treze taina, rămase ferecat în el însuşi. De Guiche îşi făgădui atunci săîncerce săajungăla
mai multăînţ elegere cu Raoul.
 Între timp se apropiaserăde Palatul Regal, care era înconjurat de o mulţ ime de
curioşi. Suita DOMNULUI aştepta ultimele lui ordine pentru a încăleca pe cai şi a însoţ i
ambasadorii însărcinaţ i s-o aducăla Paris pe tânăra principesă. Luxul cailor, al armelor şi
al livrelelor înlocuia, în momentul acela, datorităcuminţ eniei mulţimilor şi tradiţ
iei de
respectuoasăadmiraţ ie faţ ăde regi, uriaşele cheltuieli acoperite prin impozite. Mazarin
spusese: "Lăsaţ i-i săcânte, dar numai săplătească!" Ludovic al XIV-lea spunea: "Lăsaţ i-i să
vadă". Vederea luase locul glasului; mulţ imea putea încăsăprivească, dar nu mai putea să
cânte.
Domnul de Guiche îi lăsăpe de Wardes şi pe Malicorne la capătul scării celei mari; el,
bucurându-se de favoarea Prinţ ului, împreunăcu cavalerul de Lorraine, care-i zâmbea cu
toatăgura, deşi nu putea să-l sufere, urcădirect în apartamentele DOMNULUI. Îl găsi pe
tânărul Prinţîn faţ a oglinzii, sulemenindu-şi obrajii cu roşu. Într-un colţal cabinetului,
domnul cavaler de Lorraine, întins pe perne, tocmai îşi frizase părul lung şi blond, şi acum
şi-l răsucea între degete, aşa cum ar fi făcut o femeie. Prinţ ul, auzind paşi, întoarse capul şi,
zărindu-l pe conte, îl întâmpină:
— Ah, tu eşti, Guiche? Vino aici şi spune-mi adev ărul.
— Da, monseniore, ştiţ i căăsta e cusurul meu.
— Închipuieşte-ţ i, Guiche, căurâciosul acesta de cavaler îmi face mereu sânge rău.
Cavalerul dădu din umeri.
— Cum asta, monseniore? întrebăde Guiche. Dupăcâte ştiu, domnul cavaler n-are
asemenea obiceiuri.
— Ei bine, pretinde – continuăPrinţ ul – cădomnişoara Henriette e mai bine ca femeie,
decât aşfi eu ca bărbat.
— Luaţ i seama, monseniore – zise de Guiche încruntându-şi sprâncenele – mi-aţ i
cerut săspun adevărul.
— Da – rosti DOMNUL aproape tremurând.
— Ei bine, am săvi-l spun.
— Nu te grăbi, Guiche! strigăPrinţ ul. Ai destulăvreme. Priveşte-măcu atenţ ie şi
aminteşte-ţ i de DOAMNA; de altfel, iată-i portretul, ţ ine-l.
Şi-i întinse miniatura, lucratăcu multăfineţ e. De Guiche luăportretul şi-l cercetă
îndelung.
— Pe cinstea mea – zise el – iată, monseniore, un chip adorabil.
— Dar uită-te şi la mine, priveşte-măacum şi pe mine! strigăPrinţ ul, încercând să
abatăcătre el atenţ ia contelui, absorbit în întregime de admirarea portretului.
— Într-adevăr, e ceva minunat! murmurăde Guiche.
— Eh, s-ar zice – continuăDOMNUL – căn-ai văzut-o niciodatăpe aceastăcopilă.
— Am văzut-o, monseniore, dar, e adevărat, sunt cinci ani de atunci, şi timpul
produce schimbări mari de la o copilăde doisprezece ani la o domnişoarăde şaptesprezece.
— În fine, părerea ta, spune-o, s-o auzim!
— Părerea mea e căportretul pare înfrumuseţ at, monseniore.
— Oh, fărăîndoialăcăda! E înfrumuseţ at – zise Prinţ ul, bucurându-se. Dar
presupune căn-ar fi, şi spune-mi părerea ta.
— Monseniore, alteţ a voastrătrebuie săfie fericităcăare o logodnicăatât de
încântătoare.
— Fie; e părerea ta despre ea; dar despre mine?
— Cred, monseniore, căsunteţ i prea frumos pentru un bărbat.
Cavalerul de Lorraine începu sărâdăcu hohote. DOMNUL înţ elese tot ceea ce putea
săfie o judecatăseverăîn părerea contelui cu privire la el. Încruntădin sprâncene.
— Am nişte prieteni prea puţ in binevoitori – rosti el.
De Guiche se mai uităo datăla portret; dar, dupăcâteva secunde de contemplare, îl
înapoie Prinţ ului, cu jenă, spunând:
— Credeţ i-mă, monseniore, aşprefera săcontemplu de zece ori chipul alteţ ei voastre,
decât o datăpe-al DOAMNEI.
Fărăîndoială, cavalerul găsi căse ascunde ceva misterios în aceste cuvinte, care
rămaserăneînţ elese de Prinţ , căci strigă:
— Ei bine, atunci însuraţ i-vă!
DOMNUL continuăsă-şi dea cu roşu; pe urmă, dupăce termină, mai privi o dată
portretul, apoi se uităîn oglindăşi zâmbi. De bunăseamă, era mulţ umit de aceastăcom-
paraţ ie.
— De altfel, e foarte drăguţdin partea ta căai venit – îi spuse el lui de Guiche. Mi-era
teamăcăai săpleci fărăa trece să-ţ i iei rămas bun de la mine.
— Monseniorul măcunoaşte prea bine pentru a nu măcrede în stare de o asemenea
lipsăde cuviinţ ă.
— Şi, afarăde asta, ai să-mi ceri poate ceva înainte de a părăsi Parisul?
— Ei bine, alteţ a voastrăa ghicit: am, într-adevăr, să-i fac o rugăminte.
— Bun, vorbeşte.
 Cavalerul de Lorraine deveni numai ochi şi urechi; i se părea căorice favoare obţ inută
de altul era un furt din ceea ce i se cuvenea lui. Dar întrucât contele de Guiche şovăia,
Prinţ ul îl întrebă:
— E vorba de bani? Dacăda, ai nimerit-o cum nu se poate mai bine; sunt foarte
bogat. Domnul intendent superior mi-a trimis cincizeci de mii de pistoli.
— Mulţ umesc alteţ ei voastre, dar nu e vorba de bani.
— Atunci despre ce e vorba? Săvedem.
— De un brevet pentru o domnişoarăde onoare.
— Pentru Dumnezeu, Guiche, ai devenit un protector fărăpereche! zise Prinţ ul cu
oarecare dispreţ . N-ai să-mi mai vorbeşti oare decât de gâsculiţ e?
Cavalerul de Lorraine zâmbi; el ştia cămonseniorului nu-i prea plăceau oamenii care
cereau favoruri pentru femei.
— Monseniore – zise contele – nu eu sunt acela care ocrote şte direct persoana în
chestiune; e unul din prietenii mei.
— Ah, asta-i altceva! Şi cum se numeşte protejata prietenului dumitale?
— Domnişoara de La Baume Le Blanc de La Vallière, care e mai de mult domnişoară
de onoare a DOAMNEI, văduva de la Blois.
— Ah, o şchioapă! zise cavalerul de Lorraine, lungindu-se pe perna sa.
— O şchioapă!? repetăPrinţ ul. DOAMNA săaibăaşa ceva sub ochii ei? Doamne, nu,
ar fi prea primejdios pentru când va fi însărcinată.
Cavalerul de Lorraine izbucni în râs.
— Domnule cavaler – i se adresăde Guiche – nu e frumos ceea ce faci: eu cer un lucru
şi dumneata îmi pui beţ e-n roate!
— Ah, iartă-mă, domnule conte – răspunse cavalerul de Lorraine, neliniştit de tonul
cu care contele accentuase cuvintele sale – n-am avut aceastăintenţ ie şi, de altfel, cred căo
confund pe domnişoara cu altcineva.
— Fărăîndoială, şi te încredinţ ez eu căo confunzi.
— Spune, ţ ii mult la asta, Guiche? întrebăPrinţ ul.
— Mult, monseniore.
— Ei bine, s-a făcut! Dar sănu-mi mai ceri alt brevet, căci nu mai e nici un loc.
— Ah! exclamăcavalerul. E amiază; ceasul hotărât pentru plecare.
— Măgoneşti, domnule? îi aruncăcontele.
— Oh, conte, dumneata măchinuieşti astăzi! răspunse cavalerul cu un zâmbet
îngăduitor.
— Pentru numele lui Dumnezeu, conte! Pentru numele lui Dumnezeu, cavalere! îi
mustrăDOMNUL. Nu văcertaţ i astfel aici; nu vedeţi căasta îmi face rău?
— Şi semnătura? întrebăcontele.
— Scoate un brevet din sertar şi dă-mi-l.
De Guiche luăbrevetul ce-i fusese arătat, cu o mână, iar cu cealaltăîi întinse
DOMNULUI o panămuiatăîn cerneală. Prinţ ul semnă.
— Poftim – zise el, înapoindu-i brevetul – însăcu o condiţ ie.
— Care?
— Sa te împaci cu cavalerul.
— Bucuros – zise de Guiche.
Şi-i întinse cavalerului mâna cu o nepăsare ce semăna mai degrabăa dispreţ .
— Du-te, conte – zise cavalerul, fărăsăparăcâtuşi de puţ in căobservase dispreţ ul
contelui – du-te şi adu-ne o principesăcare sănu fie mai prejos de portretul ei.
— Da, du-te şi procedeazăcu înţ elepciune... Ia spune, pe cine iei ca însoţ itori?
— Pe Bragelonne şi pe de Wardes.
— Doi bravi tovarăşi de drum.
— Chiar prea bravi! adăugăcavalerul. Încearcăsă-l aduci înapoi pe amândoi, conte.
— Păcătoasăinimă! murmurăde Guiche. Nu vede decât răul, oriunde şi oricând.
Apoi, salutându-l pe DOMNUL, ieşi. Când ajunse în vestibul, fluturăîn aer brevetul
semnat. Malicorne se repezi şi i-l luădin mână, tremurând de bucurie. Dar, dupăce i-l
dădu, de Guiche observăcăacesta mai aştepta ceva.
— Răbdare, domnule, răbdare – îi spuse el omului său – era acolo domnul cavaler şi
m-am temut sănu m-aleg cu nimic dacăaşfi cerut prea mult dintr-o dată. Aşteaptă, deci,
pânămăîntorc. Adio!
— La revedere, domnule conte; mii de mulţ umiri – zise Malicorne.
— Şi trimite-mi-l pe Manicamp. Dar, ia spune-mi, domnule, o adevărat cădomnişoara
de La Vallière e şchioapă?
În clipa când rosti aceste cuvinte, un cal se opri din trap la spatele lui. De Guiche
întoarse capul şi-l văzu pălind pe Bragelonne, care tocmai în clipa aceea intrase în curte.
Bietul îndrăgostit auzise totul. Nu acelaşi lucru se întâmpla cu Malicorne, care o şi ştersese
din loc.
"Cu ce rost se vorbeşte aici despre Louise? se întrebăRaoul. Oh, să-l ferească
Dumnezeu pe acest de Wardes, care zâmbeşte acolo, săspunăun cuvânt despre ea, în faţ a
mea!"
— Gata, domnilor! strigăcontele. Haide, la drum!
În acea clipă, Prinţ
ul, care îşi sfârşise toaleta, se ivi la fereastră. Întreaga escortăîl
salutăprin urale şi, zece minute mai târziu, steaguri, flamuri şi pene fluturau în văzduh, în
unduirea galopului cailor.

XIII
LA LE HAVRE

Toatăaceastăcurte, atât de strălucitoare, atât de veselă, atât de însufleţ ităde simţ iri
felurite, ajunse la Le Havre dupăpatru zile de la plecarea din Paris. Era către ceasurile cinci
seara; nu se primise încănici o veste despre DOAMNA. Pornirăsă-şi caute locuinţ e; dar, în
legăturăcu asta, se stârni o mare învălmăşealăîntre stăpâni, se iscarăciorovăieli între
lachei. În mijlocul acestei zarve, contelui de Guiche i se păru că-l recunoaşte pe Manicamp.
Într-adevăr, el era cel care tocmai atunci sosea; dar, întrucât Malicorne îi luase costumul cel
mai frumos, el nu mai putuse găsi decât un costum de catifea violetă, brodat cu argint. De
Guiche îl recunoscu mai mult dupăcostum decât dupăchip, căci văzuse de atâtea ori la
Manicamp acest costum violet, care era ultima lui salvare. Manicamp se înfăţ işăînaintea
contelui sub o boltăde făclii care mai mult incendiau decât luminau poarta pe unde se intra
în Le Havre şi care se afla nu departe de turnul lui Francisc I. Contele, văzând faţ a
mohorâtăa lui Manicamp, nu-şi putu stăpâni o izbucnire de râs.
— Eh, bietul meu Manicamp – strigăel – iată-te în violet! Eşti cumva în doliu?
— Sunt în doliu, da – răspunse Manicamp.
— Dupăcine, sau dupăce?
— Dupăcostumul meu albastru, cu fire de aur, care a dispărut, şi în locul lui nu l-am
mai găsit decât pe acesta; şi încăa trebuit săfac economii, nu glumă, ca să-l pot
răscumpăra.
— Adevărat?
— La dracu! Te mai şi miri, dupăce mălaşi fărănici un ban!
— În sfârşit, iată-te aici, asta e principalul.
— Venit pe nişte drumuri nemaipomenit de proaste.
— Unde eşti găzduit?
— Găzduit?
— Da.
— Dar nu sunt găzduit nicăieri.
De Guiche începu sărâdăiar.
— Atunci, unde vei fi găzduit?
— La un loc cu tine.
— Păi, nici eu nu ştiu unde am săstau.
— Cum, nu ştii?
— Fărăîndoială; de unde vrei săştiu unde am sădorm?
— N-ai reţ inut un hotel?
— Eu?
— Tu, sau DOMNUL.
— Nu ne-am gândit la asta nici unul, nici altul. Oraşul Le Havre e mare, presupun, şi
de vreme ce s-o găsi un grajd pentru doisprezece cai şi o casăcuratăîntr-un cartier bun...
— O, sunt multe case foarte curate...
— Ei bine, atunci...
— Dar nu pentru noi.
— Cum nu pentru noi? Dar pentru cine?
— Pentru englezi, la dracu!
— Pentru englezi?
— Da, toate sunt închiriate.
— De cine?
— De domnul de Buckingham.
— De cine? făcu de Guiche, silit, la rostirea acestui nume, să-şi ascutăauzul.
— Ei da, dragul meu, de domnul de Buckingham. Înălţ imea sa a trimis înainte un
curier; acest curier a sosit de trei zile şi a reţinut toate casele locuibile care se găsesc în
oraş.
— Haide, haide, Manicamp, săne înţ elegem.
— Doamne, dar ceea ce-ţ i spun e destul de limpede, mi se pare.
— Totuşi, domnul de Buckingham nu ocupădoar tot oraşul, ce dracu!
— Nu-l ocupă, e adevărat, fiindcăn-a debarcat încă, dar, de îndatăce va debarca, o
să-l ocupe.
— Bun! Dar un om care a luat o casăse va mulţ umi cu ea şi n-o săvrea săaibădouă.
— Da, dar doi oameni?
— Fie, douăcase; patru, şase, zece, dacăvrei; în Le Havre sunt însăo sutăde case!
— Ei bine, aflăcătoate o sutăsunt închiriate.
— Cu neputinţ ă!
— Măi, dar încăpăţ ânat mai eşti! Când îţ i spun cădomnul de Buckingham a închiriat
toate casele din jurul aceleia în care va fi găzduitămaiestatea sa regina văduvăa Angliei şi
principesa, fiica ei!
— Ah, nu zău, iatăceva neobişnuit – zise de Wardes mângâind gâtul calului său.
— E întocmai precum spun, domnule.
— Eşti sigur de asta, domnule de Manicamp?
Şi, punând aceastăîntrebare, se uităcu neîncredere la de Guiche, ca şi cum ar fi vrut
săafle ce temei se putea pune pe vorbele prietenului său.
Între timp se făcuse noapte, şi torţ ele, pajii, lacheii, scutierii, caii şi trăsurile se
îngrămădeau în faţ a porţ ii şi în piaţă; luminile se reflectau în canalul unde năvăleau apele
mării în plin flux, în vreme ce, dincolo de dig, se zăreau sute de capete de curioşi, marinari
sau burghezi care căutau sănu piardănimic din tot ce se petrecea acolo.
În timpul acestor sporovăieli, Bragelonne, ca şi cum ar fi fost străin de ceilalţ i, stătea
pe cal, ceva mai în urma lui de Guiche, şi privea jocul luminilor ce se răsfrângeau în apă,
respirând totodată, cu plăcere, mireasma săratăa valurilor ce se rostogoleau vuind peste
nisip, pietrişşi alge, împrăştiindu-şi spuma albăîn văzduh şi risipindu-şi vuietul în noapte.
— Dar, mărog – strigăde Guiche – ce l-a împins pe domnul de Buckingham săfacă
atâta provizie de locuinţ e?
— Da – întrebăşi de Wardes – ce l-a împins?
— Oh, un motiv suprem – răspunse Manicamp.
— Ei bine, cunoşti acest motiv?
— Cred că-l cunosc.
— Atunci vorbeşte.
— Apleacă-te spre mine.
— Drace! Nu se poate spune decât în şoaptă?
— Ai să-ţ i dai seama singur.
— Bun.
De Guiche se aplecă.
— Dragostea – zise Manicamp.
— Nu mai pricep nimic.
— Spune mai bine căîncănu pricepi.
— Vorbeşte desluşit.
— Ei bine, mulţ i cred, domnule conte, căalteţ a sa regalăDOMNUL va fi cel mai
nefericit dintre soţ i.
— Cum adică! Ducele de Buckingham să...?
— Acest nume aduce nenorocire prinţ ilor din casa Franţ ei.
— Aşadar, ducele...?
— Ar fi îndrăgostit nebun de tânăra DOAMNA, dupăcâte se spune, şi n-ar vrea pentru
nimic în lume ca cineva săse apropie de ea, în afarăde dânsul.
De Guiche se înroşi.
— Bine, bine, mulţ umesc! zise el, strângându-i mâna lui Manicamp. Apoi, ridicând
capul, adăugă: Pentru numele lui Dumnezeu, Manicamp, făîn aşa fel ca planul ducelui de
Buckingham sănu ajungăla urechile franceze, căci altfel vor sclipi sub soarele acestei ţ ări
spade ce nu se tem câtuşi de puţ in de oţ elurile călite englezeşti.
— De fapt – zise Manicamp – aceastădragoste nu mi-a fost dovedităde nimeni, şi s-ar
putea săfie doar un zvon.
— Nu – zise de Guiche – trebuie săfie ceva adevărat la mijloc!
Şi fărăvoia lui, dinţ ii tânărului conte scrâşnirăamarnic.
— Ei bine, la urma urmei, ce-ţ i pasăţ ie, ce-mi pasămie? Ce măpriveşte pe mine dacă
DOMNUL va fi ceea ce a fost răposatul nostru rege? Buckingham tatăl, cu regina;
Buckingham fiul, cu tânăra DOAMNA. Treaba lor!
— Manicamp! Manicamp!
— Ei, la naiba, e un fapt, sau, în orice caz, o vorbă.
— Tăcere! rosti contele.
— Dar pentru ce tăcere? zise de Wardes. Un fapt foarte onorabil pentru naţ iunea
franceză. Nu eşti de aceeaşi părere cu mine, domnule de Bragelonne?
— Ce fapt? întrebăcu mâhnire Bragelonne.
— Căenglezii aduc astfel omagiul lor reginelor şi prinţ eselor dumneavoastră.
— Iartă-mă, n-am auzit despre ce-aţ i vorbit şi te-aşruga sămălămureşti.
— Foarte simplu: a trebuit ca domnul de Buckingham tatăl săvie la Paris pentru ca
maiestatea sa regele Ludovic al XIII-lea să-şi dea seama căsoţ ia lui este una dintre cele mai
frumoase femei de la curtea Franţ ei; trebuie acum ca domnul de Buckingham fiul să
consacre, prin omagiul pe care i-l aduce, frumuseţ ea unei prinţ ese de sânge francez! Va fi de
aici încolo un brevet de frumuseţ e pentru voi, dat fiind căa aprins dragostea într-o inimăde
dincolo de mare.
— Domnule – răspunse Bragelonne – nu-mi place săaud glumindu-se pe seama unor
astfel de lucruri. Noi, gentilomii, avem datoria săapărăm cinstea reginelor şi a principeselor.
Dacănoi vom râde de ele, atunci ce vor face lacheii?
— Oh, oh, domnule – bâigui de Wardes, care se înroşi deodatăde mânie – cum trebuie
săiau asta?
— Ia-o cum vrei, domnule – răspunse cu răcealăBragelonne.
— Bragelonne! Bragelonne! mormăi de Guiche.
— Domnule de Wardes! strigăManicamp, văzând cătânărul îşi îndemna calul înspre
calul lui Raoul.
— Domnilor! Domnilor! îi mustrăde Guiche. Nu daţ i o astfel de pildăîn faţ a lumii, în
stradă. De Wardes, nu ai dreptate.
— Nu am dreptate? De ce? Vreau să-mi spui!
— Nu aveţ i dreptate deoarece vorbiţ i totdeauna de rău pe cineva sau ceva – răspunse
Raoul cu necruţ ătorul lui sânge rece.
— Iartă-l, Raoul – spuse de Guiche încet.
— Sănu văbateţ i înainte de a văfi odihnit măcar; nu veţ i face nici o scofală– zise
Manicamp.
— Haide, haide! strigăde Guiche. Înainte, domnilor, înainte!
Şi, cu acestea, dând la o parte caii şi pajii, îşi făcu drum pânăla piaţ a înconjuratăde
mulţ ime, trăgând dupăel întregul cortegiu al francezilor. O poartămare, ce da într-o curte,
era deschisă; de Guiche intrăîn acea curte; Bragelonne, de Wardes, Manicamp şi încătrei
sau patru gentilomi îl urmară. Acolo ţ inurăun fel de consiliu de război; se sfătuirăasupra
mijlocului pe care trebuiau să-l foloseascăpentru a salva demnitatea suitei franceze.
Bragelonne fu de părere săse respecte dreptul de întâietate. De Wardes propuse săse ocupe
milităreşte oraşul. Aceastăpropunere i se păru cam pripitălui Manicamp. El socotea căe
mai bine săse odihneascămai întâi; era lucrul cel mai cuminte pe care-l aveau de f ăcut.
Din păcate, pentru a-i urma sfatul, le lipsea ceea ce era mai important: o casăşi câteva
paturi. De Guiche stătu puţ in pe gânduri, apoi spuse cu glas tare:
— Cine măiubeşte, măurmează!
— Şi oamenii? întrebăun paj care se apropiase de grup.
— Toatălumea! strigăînflăcăratul tânăr. Haide, Manicamp, du-ne la casa unde
urmeazăsătragăalteţ a sa DOAMNA.
Fărăsăbănuiascăce gânduri are contele, prietenii lui îl urmară, escortaţ i de
mulţ imea ale cărei aclamaţ ii şi strigăte de bucurie păreau o fericit ăprevestire a planului,
încănecunoscut, spre a cărui făurire se îndrepta aceastăfocoasătinerime. Vântul sufla cu
putere dinspre port şi-i lua pe sus în rafale lungi.

XIV
PE MARS

Ziua următoare se arăta ceva mai liniştită, cu toate căvântul sufla fărăîncetare.
Totuşi, soarele se ridicase într-unul din acei nori purpurii, frângându-şi razele sângerii în
creasta valurilor negre.
Din vârful turnurilor de veghe, zarea era scrutatăcu nerăbdare. Către ceasurile
unsprezece diminea ţ a, în depărtare apăru un bastiment; acest bastiment se apropia de ţ ărm
cu toate pânzele întinse; altele douăîl urmau la o distanţ ăde o jumătate de nod. Înaintau
ca nişte săgeţ i zvârlite de un arcaşputernic; şi totuşi marea era atât de agitată, încât iuţ
eala
mersului lor nu putea învinge furia talazurilor care înclinau corăbiile când în dreapta, când
în stânga. Curând, forma vaselor şi culoarea flamurilor dădurăputinţ a săse vadăcăerau
nave englezeşti. În frunte plutea bastimentul pe care se afla Prinţ esa, purtând pavilionul
amiralităţii. Numaidecât, pe ţ ărm se răspândi zvonul căPrinţ esa sosea. Toatănobilimea
francezăalergăîn port; poporul se îngrămădi pe cheiuri şi pe diguri. Dupădouăceasuri,
navele se strânserăîn jurul vasului amiral şi, neîncumetându-se pesemne săpătrundăpe
gura strâmtăa portului, aruncarăcâteşitrele ancorele între Le Havre şi satul Hève. Odată
manevra sfârşită, vasul amiral salutăFranţ a prin douăsprezece lovituri de tun, cărora le
răspunse, loviturădupălovitură, bateria din fortul Francisc I. Îndatădupăaceea, o sutăde
ambarcaţ iuni pornirăspre larg; toate erau împodobite cu stofe scumpe şi erau încărcate cu
gentilomi francezi ce sa duceau săîntâmpine vasele ancorate. Dar, văzând cum aceste bărci
se luptau cu marea chiar în port, văzând apoi valurile ce se înălţ au cât munţ ii şi se
rostogoleau pe plajă, dincolo de diguri, cu un muget îngrozitor, nimeni nu putea crede căele
vor face mai mult de un sfert din drumul pânăla vasele din larg, fărăsăfie înghiţ ite de
talazuri.
În pofida vântului şi a mării înfuriate, o barcăpilot se pregătea săiasădin port pentru
a se duce săse punăla dispoziţ ia vasului amiral englez. De Guiche, care căutase printre
micile ambarcaţ iuni de acolo una mai solidădecât celelalte, cu ajutorul căreia săpoată
ajunge la vasele engleze, zări vasul pregătindu-se de plecare şi se bucură.
— Raoul – zise el – nu găseşti căe ruşinos pentru nişte făpturi înţ elepte şi puternice
ca noi sădea înapoi în faţ a acestei forţ e brutale a vântului şi a apei?
— Tocmai la asta măgândeam şi eu acum – răspunse Bragelonne.
— Ei bine, vrei săne îmbarcăm pe corăbioara aceea şi săo luăm înainte? Vrei şi tu, de
Wardes?
— Luaţ i seama, o săvăînecaţ i – îi preveni Manicamp.
— Nici nu măgândesc – răspunse de Wardes – întrucât, cu vântul în faţ ă, aşa cum îl
veţi avea, nu veţ i putea ajunge la vase.
— Aşadar, nu vrei?
— Nu, pe legea mea! Mi-aşda bucuros viaţ a într-o luptăcu oamenii – declarăel
aruncându -i o privire piezişălui Bragelonne – dar sămărăzboiesc împotriva unor valuri de
apăsărată, zău căn-am chef de-aşa ceva.
— Iar eu – adăugăManicamp – chiar de-ar trebui săajung cu orice preţla vasele
acelea, m-aşteme înainte de toate sănu-mi prăpădesc singurul costum curat ce mi-a mai
rămas; apa săratăstropeşte şi pătează.
— Prin urmare, nici tu nu vrei? întrebăde Guiche.
— De bunăseamăcănu, te rog sămăcrezi, şi de astădatăsunt foarte hotărât.
— Dar, ia priviţ i – strigăde Guiche – priveşte, de Wardes, priveşte şi tu, Manicamp:
acolo, pe puntea vasului amiral, stau prinţ esele şi se uităla noi.
— Un motiv în plus, dragul meu, sănu ne facem de râs în faţ a lor, scăldându-ne în
valurile mării.
— Asta e ultimul tău cuvânt, Manicamp?
— Da.
— Ăsta e ultimul tău cuvânt, de Wardes?
— Da.
— Atunci măvoi duce singur.
— Nu – zise Raoul – merg şi eu cu tine; mi se pare căaşa ne-am înţ eles.
Adevărul este căRaoul, cântărind primejdia cu sânge rece, fărănici un fel de ambiţ ie,
vedea bine pericolul; dar el ţ inea cu tot dinadinsul săfacăun lucru de la care de Wardes dă-
duse înapoi.
Vasul pornise la drum. De Guiche strigă:
— Hei, cei din barcă! Nu mai aveţ i douălocuri?
Şi înfăşurând cinci sau şase pistoli într-o bucăţ icăde hârtie, îi aruncăde pe chei în
barcă.
— Se vede treaba cănu văe teamăde apa sărată, domnişorilor – zise stăpânul bărcii.
— Nu ne e teamăde nimic – răspunse de Guiche.
— Dacă-i aşa, poftiţ i, viteji gentilomi.
Barca se apropie de chei şi cei doi tineri sărirăîn ea, unul dupăaltul, cu aceeaşi
uşurinţ ă.
— Acum, curaj, băieţ i! strigăde Guiche. În aceastăpungăse mai găsesc încădouăzeci
de pistoli; dacăvom ajunge la vasul amiral, sunt ai voştri.
Numaidecât, vâslaşii se încovoiarădeasupra vâslelor şi barca îşi luăzborul pe
deasupra valurilor. Toatălumea urmărea cu încordare aceastăfaptăcutezătoare; populaţ ia
din Le Havre se îndesa pe diguri; toate privirile erau aţ intite spre barcă. Uneori, plăpânda
găoace de scânduri rămânea o clipăîncremenitădeasupra crestei înspumate, pentru ca
deodatăsăse prăbuşeascăapoi într-un abis mugind, în care părea căse pierde. Totuşi,
dupăun ceas de luptă, ajunse în apele vasului amiral, de la care se desprinserădouă
bărcuţ e trimise să-i vinăîn ajutor.
Pe puntea din spate a vasului amiral, adăpostite sub un baldachin de catifea şi
hermină, sprijinit pe stâlpi puternici, doamna Henriette, văduva, şi tânăra DOAMNĂ,
avându-l alături de ele pe amiralul conte de Norfolk, priveau îngrozite barca aceea care aci
era ridicatăspre slava cerului, aci era aruncatăîn fundul iadului, şi pe a cărei pânzăneagră
se distingeau şi mai bine, ca douăapariţ ii luminoase, cele douăchipuri nobile ale celor doi
gentilomi francezi. Echipajul, rezemat de marginile punţ ii sau agăţat printre frânghii,
întâmpina cu strigăte de bucurie îndrăzneala celor doi tineri curajoşi, îndemânarea
cârmaciului şi puterea vâslaşilor. Urale de triumf salutarăsosirea lor la bord. Contele de
Norfolk, un tânăr chipeş, de vreo douăzeci şi şase, douăzeci şi opt de ani, înaintăcâţ iva paşi
spre ei.
De Guiche şi Bragelonne urcarăîncet scara de la tribord, apoi, însoţ iţi de contele de
Norfolk, care îşi reluălocul alături de ele, se înclinarăîn faţ a prinţ eselor. Respectul, dar mai
ales un fel de teamă, de care el nu-şi dădea seama, îl împiedicaserăpânăatunci pe contele
de Guiche săo priveascăîn faţ ăpe tânăra DOAMNĂ. Aceasta, dimpotrivă, îl remarcase de la
început şi o întrebase pe mamă:
— Nu cumva e DOMNUL acela care vine în barcă?
Doamna Henriette, care-l cunoştea pe DOMNUL mai bine decât fiica ei, zâmbise în
faţa acestei amăgiri a amorului propriu al fiicei şi răspunse:
— Nu, acesta e domnul de Guiche, favoritul lui.
La acest răspuns, tânăra Prinţ esăfu nevoităsă-şi stăpâneascăinstinctiva bunăvoinţ ă
provocatăde îndrăzneala contelui.
Într-adevăr, chiar în clipa când Prinţ esa punea aceastăîntrebare, de Guiche, cutezând
în sfârşit să-şi ridice ochii spre ea, putu săcompare originalul cu portretul. Când văzu acea
înfăţişare palidă, acei ochi înflăcăraţ i, acel minunat păr castaniu, gura tremurândăşi gestul
acela cu adevărat regesc, ce părea cămulţ umeşte şi încurajeazătotodată, fu cuprins de o
asemenea tulburare, încât, dacăn-ar fi fost alături de el Raoul, care-i dădu braţ ul, s-ar fi
clătinat pe picioare. Privirea uimităa prietenului său şi un gest binevoitor al reginei îl făcură
pe de Guiche să-şi revinăîn fire. În puţ ine cuvinte, îşi arătămisiunea, spuse căeste un
trimis al DOMNULUI şi salută, dupărangul fiecăruia şi în felul cum îl primi fiecare, pe
amiral şi pe ceilalţ i seniori englezi ce erau grupaţ i în jurul principeselor. Îl prezentăapoi şi
pe Raoul, căruia i se făcurăonorurile cuvenite – toatălumea ştia în ce măsurăcontribuise
contele de La Fère la restauraţ ia regelui Carol al II-lea; în afarăde asta, tot contele era acela
care fusese însărcinat cu ducerea tratativelor pentru înfăptuirea acestei căsătorii, care o
readucea în Franţ a pe nepoata lui Henric al IV-lea.
Raoul vorbea foarte bine englezeşte; se făcu deci interpretul prietenului său pe lângă
tinerii seniori englezi, cărora limba francez ănu le era de loc familiară.
În acel moment apăru un tânăr de o frumuseţ e desăvârşităşi de o impunătoare
bogăţ ie în ceea ce privea costumul şi armele. El se apropie de principese, care vorbeau acum
cu contele de Norfolk, şi, cu un glas ce nu-i putea ascunde nerăbdarea, zise:
— Haideţ i, doamnelor, este timpul săcoborâm la ţ ărm, şi tocmai voia săia braţ ul pe
care tânărul i-l oferea cu o vioiciune plinăde nuanţ e în care se puteau citi multe lucruri,
când amiralul făcu un pas şi se aşezăîntre tânăra DOAMNĂşi noul venit.
— O clipă, dacăîngăduiţ i, milord de Buckingham – zise el. Debarcarea nu este cu
putinţ ăpentru femei, la ceasul acesta. Marea e prea agitatăacum; dar, către ceasurile
patru, este de aşteptat ca vântul săse potolească, astfel încât vom debarca mai înspre
seară.
— Daţ i-mi voie, milord – răspunse Buckingham cu o iritare pe care nu căuta săşi- o
mai ascundă. Reţ ineţ i aceste doamne, şi nu aveţ i dreptul s-o faceţ i. Dintre doamne, una
aparţ ine, vai! de azi încolo, Franţ ei şi, dupăcum vedeţ i, Franţ a o cere prin glasul
ambasadorilor ei.
Şi arătăcu mâna spre de Guiche şi spre Raoul, pe care îi salutăîn acelaşi timp.
— Nu presupun – răspunse amiralul – căe în intenţ ia acestor domni săexpunăviaţ a
principeselor.
— Milord, aceşti domni au venit în contra vântului; îngăduiţ i-mi săcred căprimejdia
nu poate fi mai mare pentru doamne, care vor merge în direcţ ia vântului.
— Aceşti domni sunt foarte bravi – zise amiralul. Aţ i observat căerau mulţ i bărbaţ i în
port, dar nici unul n-a îndrăznit să-i urmeze. Pe deasupra, dorinţ a de a prezenta cât mai
repede cu putinţ ăomagiile lor DOAMNEI şi ilustrei sale mame i-a făcut săînfrunte marea,
foarte rea astăzi chiar pentru marinari. Dar pilda acestor domni, pe care-o voi slăvi în faţ a
statului meu major, nu trebuie săfie una şi pentru doamne.
O privire furişăa DOAMNEI surprinse roşeaţ a ce acoperea obrajii contelui. Această
privire îi scăpălui Buckingham. El n-avea ochi decât ca să-l supravegheze pe Norfolk. Era,
în chip vădit, gelos pe amiral şi părea săardăde dorinţ a de a le smulge pe principese de pe
solul acesta mişcător al vaselor, unde amiralul era rege.
— De altfel – reluăBuckingham – fac apel la DOAMNA însăşi săhotărască.
— Iar eu, milord – răspunse amiralul – fac apel la conştiinţ a mea şi la răspunderea
mea. Am făgăduit săo redau pe DOAMNA sănătoasăşi teafărăFranţ ei, îmi voi ţ
ine
făgăduiala.
— Cu toate acestea, domnule...
— Milord, îngăduiţ i-mi săvăamintesc căaici comand eu singur.
— Milord, vădaţ i seama ce spuneţ i? rosti Buckingham cu trufie.
— Ştiu foarte bine şi o repet: aici comand eu singur, milord, şi totul trebuie sămi se
supună– marea, vântul, navele, oamenii.
Cuvintele acestea erau mari şi furărostite cu multănobleţ e. Raoul observăefectul
produs de ele asupra lui Buckingham. Acesta tremura din tot corpul şi se sprijini de unul
din stâlpii cortului, ca sănu cadă; ochii i se înroşirăde furie, iar mâna cu care nu se
sprijinea i se împlânt ăpe mânerul spadei.
 — Milord – vorbi regina – permiteţ i-mi săvăspun căsunt întru totul de părerea
contelui de Norfolk; şi apoi, chiar dacăvremea ar fi fost frumoasăşi prielnică, iar nu
ameninţ ătoare cum este în clipa de faţ ă, tot ar trebui să-i mai acordăm câteva ceasuri
ofiţerului care ne-a adus atât da bine şi cu o îngrijire atât de mare pânăîn apropierea coas-
telor Franţ ei, unde va trebui săne părăsească.
Buckingham, în loc sărăspundă, o întrebăcu privirea pe tânăra DOAMNĂ. Aceasta,
pe jumătate ascunsăsub faldurile de catifea şi aur ce-o adăposteau, nu asculta aproape de
loc aceastădiscuţ ie, preocupatăsă-l priveascăpe contele de Guiche, care stătea de vorbăcu
Raoul. Aceasta fu o nouăloviturăpentru Buckingham, care credea cădescoperăîn privirea
Principesei Henriette un simţ ământ ceva mai adânc decât cel al simplei curiozităţ i. Se
retrase împleticindu-se şi se rezemăde catargul cel mare.
— Domnul de Buckingham n-are stofăde marinar – zise regina-mamăîn franţ uzeşte –
iată, fărăîndoială, pentru ce ţ ine atât de mult săpunămai repede piciorul pe uscat.
Tânărul auzi aceste cuvinte, păli, lăsăbraţ ele să-i cadăcu deznădejde pe lângătrup şi
se depărta încet, amestecând într-un suspin amar vechea lui iubire şi noua sa ură.
Trecând peste toate acestea, amiralul, fărăsăţ inăde altfel seama de proasta dispoziţ ie
a lui Buckingham, le invităpe principese în cabina lui de la prora, unde fusese întinsăo
masăîmbelşugată, demnăde înalţ ii lui oaspeţ i. Amiralul se aşezăla dreapta DOAMNEI, iar
pe contele de Guiche îl puse la stânga ei. Era locul pe care-l ocupa de obicei Buckingham.
De aceea, când intrăîn sala de mese, ducele avea săîncerce o nouădurere, văzându-se încă
o datăînlăturat de etichetă– aceastăaltăreginăcăreia trebuia să-i poarte respect – şi chiar
la un rang mai prejos decât cel pe care-l avusese pânăacum. La rândul lui, de Guiche,
poate mai palid încăde fericire, pe cât era rivalul său de mânie, se aşezătresărind alături de
Prinţ esă, a cărei rochie de mătase, atingându-l uşor, făcea să-i treacăprin tot trupul fiorii
unei voluptăţ i nemaicunoscute de el pânăatunci. Dupămasă, Buckingham se ridicăsă-i
ofere DOAMNEI braţ ul. De astădatăfu rândul lui de Guiche să-i dea o lecţ ie ducelui.
— Milord – zise el – fiţ i bun şi, începând din acest moment, nu vămai interpuneţ i
între alteţ a sa regalăDOAMNA şi mine. Începând din acest moment, într-adevăr, alteţ a sa
regalăaparţ ine Franţ ei şi mâna Prinţ esei atinge mâna DOMNULUI, fratele regelui, atunci
când alteţ a sa regalăîmi face cinstea de a-mi atinge mâna.
Şi, rostind aceste cuvinte, îi oferi el însuşi braţ ul tinerei DOAMNE, dar cu o sfialăatât
de vădităşi în acelaşi timp cu o nobleţ e atât de stăpânăpe sine, încât englezii făcurăsăse
audăun murmur de admiraţ ie, pe când Buckingham lăsăsă-i scape un suspin de durere.
Raoul iubea; el înţ elese totul. Îi aruncăprietenului său una din acele priviri adânci, pe
care numai un prieten sau numai o mamăle aruncă, în semn de ocrotire sau de veghe,
asupra copilului sau asupra prietenului pe cale de a se rătăci.
Către ceasurile două, soarele se ivi, în sfârşit, pe cer, vântul se potoli, marea se linişti
şi se netezi ca un vast covor de cristal, iar ceaţ a care înfăşurăcoastele se împrăştie ca un
văl ce se destramăîn fâşii subţ iri. Şi surâzătorul ţ ărm al Franţ ei se zărea acum în soare, cu
miile lui de căsuţ e albe, ce se desenau fie pe verdele blând al copacilor, fie pe albastrul
senin al cerului.

XV
CORTURILE

Amiralul, cum am văzut, luase hotărârea sănu bage în seamăprivirile ameninţ ătoare
şi pornirile năbădăioase ale lui Buckingham. Într-adevăr, de când plecaserădin Anglia, el
avusese destul timp săse obişnuiascăpe încetul cu toate acestea. De Guiche însănu
observase în nici un fel cătânărul lord părea săaibăun dinte împotriva lui; totuşi, din
instinct, nu simţ ea nici o stimpatie pentru favoritul lui Carol al II-lea. Regina-mamă, cu o
experienţ ămai mare şi cu un simţmai rece, domina întreaga situaţ ie şi, întrucât înţ elegea
primejdia ce plutea în aer, se pregătea sătaie nodul atunci când momentul o va cere. Şi
acest moment se ivi. Liniştea pusese acum stăpânire pe totul din jur, în afarăde inima lui
Buckingham, iar acesta, în nerăbdarea lui, îi repeta în şoaptătinerei Prinţ ese:
— Doamnă, doamnă, în numele cerului, săcoborâm la ţ ărm, te rog! Nu vezi oare că
acest înfumurat conte de Norfolk măucide cu adorările lui şi cu grija pe care ţ i-o poartă?
Henriette auzi aceste cuvinte; ea zâmbi şi, fărăa întoarce faţ a, punând doar în vocea
sa acea mlădiere de blânda mustrare şi de drăgăstoasăasprime prin care cochetăria ştie să
dea o încuviinţ are, având totuşi aerul căformuleazăo apărare, murmură:
— Scumpul meu lord, ţ i-am mai spus şi altădatăcădumneata eşti nebun.
Nici unul din aceste amănunte, am mai arătat, nu-i scăpa lui Raoul; auzise
rugămintea lui Buckingham şi răspunsul Prinţ esei; îl văzuse pe Buckingham făcând un pas
înapoi la acest răspuns, scoţ ând un suspin şi ducându-şi mâna la frunte; şi întrucât nici
inima, nici ochii nu-i erau înfăşuraţ i în văluri, el înţelese totul şi se cutremurăbănuind ce
se petrecea în sufletul şi în gândurile lordului.
În sfârşit, amiralul, cu o încetinealăînadins măsurată, dădu ultimele ordine pentru
plecarea bărcilor. Buckingham primi aceste ordine cu o bucurie atât de vie, încât un
spectator străin ar fi putut crede cătânărul era zdruncinat la minte.
La comenzile lui Norfolk, o barcămare, frumos pavoazată, coborî uşor pe lângă
peretele vasului amiral; în ea puteau săîncapădouăzeci de vâslaşi şi cincisprezece călători.
Covoare de catifea ţ esături brodate cu armele Angliei, ghirlande de flori, căci pe vremea
aceea se folosea cu mare plăcere parabola când era vorba de alianţ e politice, formau
principala podoabăa acestei bărci cu adevărat regeşti. Abia fu lansatăla apă, abia ridicară
marinarii vâslele, aşteptând, ca nişte soldaţ i cu armele la piept, îmbarcarea Prinţ esei, că
Buckingham alergăla scarăca să-şi ocupe locul său în barcă. Dar regina îl opri.
— Milord – spuse ea – nu se cuvine săne laşi, pe mine şi fiica mea, săcoborâm la
ţărm, fărăca locuinţ ele săne fi fost pregătite într-un chip oarecare. Te rog deci, milord, săte
duci înainte la Le Havre şi săîngrijeşti ca totul săfie rânduit la sosirea noastră.
Aceasta fu o nouăloviturăpentru duce, loviturăcu atât mai grea cu cât era
neaşteptată. Gângăvi ceva, se înroşi, dar nu fu în stare sărăspundănimic. Crezuse căva
putea săstea lângăDOAMNA în timpul traversării şi săse bucure astfel pânăla urmăde
ultimele clipe pe care norocul i le mai hărăzea. Dar ordinul era neînduplecat.
Amiralul, care auzise acest ordin, strigănumaidecât:
— Barca cea micăla apă!
Comanda fu îndeplinităcu acea iuţ ealăcare este obişnuităîn manevrele navelor de
război. Buckingham, dezolat, îndreptăo privire deznădăjduităcătre Prinţ esă, una rugătoare
către reginăşi una plinăde mânie către amiral. Prinţ esa se prefăcu a nu observa nimic.
Regina întoarse capul. Amiralul începu sărâdă. Buckingham, văzându-l cărâde, fu gata să
se năpusteascăasupra lui Norfolk. Regina-mamăse ridicăîn picioare.
— Pleacădomnule – rosti ea cu autoritate.
Tânărul duce rămase ca împietrit. Dar, privind în jurul lui şi încercând o ultimă
salvare, întrebă, gâtuit de atâtea înfrângeri dureroase:
— Şi dumneavoastră, domnilor, dumneata, domnule de Guiche, şi dumneata,
domnule de Bragelonne, nu măînsoţ iţi?
De Guiche se înclină.
— Eu sunt, întocmai ca şi domnul de Bragelonne, la ordinele reginei – răspunse el.
Ceea ce ne va porunci ea săfacem, aceea vom face.
Şi privi spre tânăra Prinţ esă, care îşi lăsăochii în jos.
— Iartă-mă, domnule de Buckingham – zise regina – dar domnul de Guiche îl
reprezintăaici pe DOMNUL.; dânsul urmeazăsăne facăonorurile Franţ ei, dupăcum
domnia ta ne-ai făcut onorurile Angliei; nu se poate deci sustrage datoriei de a ne însoţ i. De
altminteri, datorăm aceastămicăfavoare curajului pe care l-a avut de a veni săne
întâmpine aici pe o vreme atât de rea.
Buckingham deschise gura ca pentru a răspunde, dar, fie cănu găsi o idee potrivit ă,
fie cănu-i veneau cuvintele pentru a exprima aceastăidee, nici un sunet nu i se desprinse
de pe buze şi, răsucindu-se ca ameţ it, sări de pe navăîn barcă. Vâslaşii abia avurătimp să-l
prindăîn braţ e şi să-şi ţ inăei înşişi echilibrul, căci săritura şi greutatea ducelui erau cât
pe-aci sărăstoarne bărcuţ a.
— Hotărât, milord e nebun – zise amiralul, cu glas tare, către Raoul.
— Mătem şi eu pentru milord – răspunse Bragelonne.
În tot timpul cât barca a plutit spre ţ ărm, ducele nu şi-a dezlipit privirile de la vasul
amiral, asemenea unui avar căruia i se răpeşte o comoară, asemenea unei mame căreia i
s-ar smulge din braţ e fiica spre a fi condusăla moarte. Dar nimic nu răspunse la semnele
lui, la tulburarea sa, la jalnicele lui zbuciumări. Buckingham era atât de întristat, încât se
lăsăsăcadăpe o bancă, înfigându-şi mâna în păr, în timp ce marinarii, nepăsători, făceau
barca săzboare pe deasupra valurilor. Când ajunserăla ţ ărm, părea aşa de istovit, încât,
dacănu l-ar fi întâmpinat mesagerul pe care-l trimisese înainte ca intendent însărcinat să
se ocupe cu rechiziţ ionarea locuinţ elor, n-ar fi ştiut încotro s-o apuce. Odatăcondus la
locuinţ a ce-i era rezervată, se închise înăuntru, ca Ahile în cortul său.
În larg, barca cea mare care le aducea pe prinţ ese se desprindea de vasul amiral în
clipa când Buckingham punea piciorul pe pământ. Dupăea venea o altăbarcă, încărcatăde
ofiţeri, de curteni şi de prieteni. Toatăpopulaţ ia din Le Havre, urcatăla repezealăîn lotci
pescăreşti, în luntri cu fundul drept sau în caiace normande, ieşi în întâmpinarea bărcii
regale. Tunurile din forturi începurăsătragădin nou; vasul amiral şi celelalte douănave
răspundeau cu alte salve, şi vâlvătăi de flăcări amestecate cu scame şi fum ţ âşneau din
ţevile largi, în rotocoale, rătăcind pe deasupra valurilor, înainte de a se destrăma în
văzduhul albastru.
Prinţ esa atinse cu piciorul prima treaptăa cheiului. O muzicăveselăo aştepta pe
uscat şi acum îi însoţ ea fiecare pas pe care-l făcea. În timp ce alaiul se îndrepta spre centrul
oraşului şi Prinţ esa călca uşor pe tapiseriile bogate şi pe buchetele de flori, contele de
Guiche şi Raoul, desprinzându-se din mijlocul englezilor, apucarăpe alte străzi şi se duseră
în goanăla reşedinţ a aleasămai dinainte pentru DOAMNA.
— Săne grăbim – îi spuse Raoul lui de Guiche – căci dupăfirea pe care i-o cunosc,
acest Buckingham ar fi în stare săne facăcine ştie ce pocinog, văzând urmarea celor
hotărâte de noi ieri.
— Oh – răspunse contele – îl avem aici pe de Wardes, care e dârzenia întrupată, şi pe
Manicamp, care e blândeţ ea însăşi.
De Guiche nu se lăsătotuşi pe tânjealăşi, dupăcinci minute, se aflau în faţ a
primăriei. Ceea ce-i uimi la început fu o mare mulţ ime de oameni ce ticsea piaţ a.
— Bun – zise de Guiche – se pare călocuinţ ele noastre au fost înălţ ate.
Într-adevăr, în faţ a primăriei, chiar în mijlocul pieţ ei, fuseserăînjghebate corturi de o
eleganţ ăneobişnuită, în vârful cărora fluturau drapelele Franţ ei şi Angliei, alăturate.
Primăria era înconjuratăde corturi ca de o centurăbălţ ată; zece paji şi doisprezece călăraşi
din gardă, trimişi săescorteze pe ambasadori, făceau de strajăîn jurul corturilor. Priveliştea
era ciudată, neobişnuită; avea ceva feeric.
Aceste locuinţ e improvizate fuseserăridicate în timpul nopţ ii. Îmbrăcate pe dinăuntru
şi pe dinafarăcu cele mai scumpe stofe pe care de Guiche le putuse găsi în Le Havre, ele
încercuiau pe de-a întregul primăria, adicăreşedinţ a tinerei Prinţ ese; erau apoi legate unele
de altele prin nişte cordoane de mătase întinse şi păzite de santinele, în aşa fel căplanul lui
Buckingham era complet răsturnat, în cazul când acest plan ar fi fost cu adevărat de a
păstra pentru el şi englezii lui terenul din preajma primăriei. Singura trecere prin care se
putea ajunge la treptele primăriei, şi care nu fusese închisăde aceastăbaricadăde mătase,
era străjuităde douăcorturi asemănătoare cu douăfoişoare şi ale căror uşi se deschideau
de o parte şi de alta a acestei intrări. Cele douăcorturi erau destinate lui de Guiche şi lui
Raoul; în lipsa lor, ele trebuiau săfie ocupate în permanenţ ă: al lui de Guiche de către de
Wardes, al lui Raoul de Manicamp. În jurul acestor douăcorturi şi al celorlalte şase, cam
vreo sutăde ofiţ eri, de gentilomi şi de paji străluceau în costumele lor de mătase şi aur,
zumzăind ca nişte albine în jurul stupilor. Toţ i aceştia, cu spadele la şold, erau gata săse
supunăin corpore, la un semn al lui de Guiche sau al lui Bragelonne, cele douăcăpetenii ale
ambasadei.
Chiar în momentul când cei doi tineri se ivirăla capătul unei străzi ce dădea în piaţ ă,
ei zăriră, străbătând aceeaşi piaţ ă, în galopul calului său, un tânăr gentilom de o eleganţ ă
încântătoare. Tânărul brăzda mulţ imea de curioşi prin care trecea, dar când văzu locuinţ ele
acestea ridicate acolo peste noapte, scoase un strigăt de mânie şi deznădejde. Era Bu-
ckingham! Buckingham, care se trezise din amorţ eala sa, pentru a îmbrăca cel mai
strălucitor costum şi a veni săle aştepte pe DOAMNA şi pe reginăpe treptele primăriei. Dar,
la intrarea dintre cele douăcorturi, i se taie calea şi fu nevoit săse oprească. Buckingham
ridicăfurios biciuşca; doi ofiţ eri îi apucarăînsăbraţ ul.
Dintre cei doi înlocuitori, numai unul era în cortul său. De Wardes urcase în interiorul
primăriei, pentru a transmite unele dispoziţ ii date de către de Guiche. Auzind larma pe care
o făcea Buckingham, Manicamp, întins deasupra pernelor dintr-unul din cele douăcorturi
de la intrare, se ridicăîn capul oaselor, cu lenea lui obişnuită, şi, văzând cătărăboiul nu
contenea, se ivi de dupăperdea.
— Ce-i aici – întrebăel cu o voce somnoroasă– şi ce înseamnăgălăgia asta atât de
mare?
Întâmplarea făcu ca, în clipa când el începu săvorbească, zarva săcontenească, astfel
încât, cu toate căvocea lui era blândăşi stăpânită, toatălumea îi auzi întrebarea.
Buckingham întoarse capul şi privi de sus acest trup lung şi deşirat şi aceastăfaţ ăpe
jumătate adormită. Pesemne căpersoana gentilomului nostru, îmbrăcat, de altminteri,
destul de simplu, aşa precum am arătat, nu-i stârni prea mare respect, căci i se adresăpe
un ton dispreţ uitor:
— Dumneata cine mai eşti, domnule?
Manicamp se sprijini de braţ ul unei matahale de călăraş, ce stătea alături, ţ eapăn ca
un stâlp de catedrală, şi răspunse cu acelaşi glas potolit:
— Dar dumneata cine eşti?
— Eu sunt milordul duce de Buckingham. Am închiriat toate casele din preajma
primăriei, unde am treburi; or, întrucât aceste case sunt închiriate, ele sunt ale mele, şi fi-
indcăle-am închiriat ca săam trecerea liberăspre primărie, dumneata n-ai dreptul să-mi
închizi calea.
— Dar domnule, cine te împiedicăsătreci? întrebăManicamp.
— Santinelele dumitale.
— Fiindcăvrei sătreci călare, domnule, şi consemnul este sănu fie lăsaţ i sătreacă
decât oameni pe jos.
— Nimeni n-are dreptul sădea vreun consemn aici, în afarăde mine – zise
Buckingham.
— Cum aşa, domnule? întrebăManicamp cu vocea lui blândă. Fă-mi plăcerea şi
dezleagă-mi aceastăenigmă.
— Pentru că, dupăcum ţ i-am mai spus, eu am închiriat toate casele din jurul pieţ ei.
— Asta o ştiu, întrucât nouănu ne-a mai rămas decât piaţ a.
— Te înşeli, domnule, piaţ a e a mea, ca şi casele.
— Oh, s-avem iertare, domnule, dumneata greşeşti. La noi e o vorbă: caldarâmul
regelui; deci piaţ a este a regelui; şi cum noi suntem ambasadorii regelui, piaţ a este a
noastră.
— Domnule, te-am mai întrebat o dată, cine eşti dumneata? strigăBuckingham, scos
din fire de sângele rece al interlocutorului său.
— Mănumesc Manicamp – răspunse tânărul cu o voce eoliană, într-atât era de
armonioasăşi suavă.
Buckingham ridicădin umeri.
— Pe scurt – zise el – când am închiriat casele din jurul primăriei, piaţ a era goală;
barăcile astea îmi împiedicăvederea, scoateţ i-le de aici!
Un surd şi ameninţ ător murmur se răspândi în mulţ imea de ascultători. Tocmai în
acel moment sosi de Guiche; acesta dădu la o parte mulţ imea ce-l despărţ ea de Buckingham
şi, urmat de Raoul, intrăprintr-o parte a pieţ ei, în timp ce prin cealaltăparte intra de
Wardes.
— Iertaţ i, milord – vorbi el – dar dacăaveţ i vreo plângere de făcut, fiţ i bun şi
adresaţ i-mi-o mie, ştiut fiind căeu sunt cel care a dat planurile acestei construcţ ii.
— Afarăde asta, vreau să-ţ i atrag luarea-aminte, domnule, căacest cuvânt, barăci,
poate săne supere – adăugăManicamp pe un ton plin de graţ ie.
— Aşadar, ce spuneaţ i, domnule? întrebăde Guiche.
— Spuneam, domnule conte – răspunse Buckingham cu un accent de furie încă
nepotolită, cu toate căse mai stăpânise puţ in în prezenţ a unui egal – spuneam căe cu
neputinţ ăca aceste corturi sărămânăacolo unde sunt.
— Cu neputinţ ă? se mirăde Guiche. Şi pentru ce, rogu-vă?
— Fiindcămăstingheresc.
De Guiche lăsăsă-i scape un gest de nerăbdare, dar o privire de gheaţ ăa lui Raoul îl
domoli.
— Ar trebui săvăstinghereascămai puţ in, domnule, decât abuzul de întâietate pe
care vi l-aţi îngăduit.
— Abuzul?
— Dar, fărăîndoială. Aţ i trimis aici un mesager care săînchirieze, în numele vostru,
toate casele din Le Havre, fărăa mai ţ ine seama căşi francezii trebuiau săvinăîn
întâmpinarea DOAMNEI. E un lucru mai puţ in frăţ esc, domnule duce, pentru
reprezentantul unei naţ iuni prietene.
— Pământul e al primului ocupant – zise Buckingham.
— Dar nu şi în Franţ a.
— Pentru ce nu şi în Franţ a?
— Fiindcăe ţ ara bunei-cuviinţ e.
— Ce vreţ i săspuneţ i? strigăBuckingham pe un ton atât de ridicat, încât cei de faţ ă
se dădurănumaidecât un pas înapoi, crezând căau săse încaiere.
— Vreau săspun, domnule – răspunse de Guiche pălind de furie – căeu am pus săse
ridice aceste adăposturi pentru mine şi prietenii mei, în chip de locuinţ e pentru ambasadorii
Franţ ei, ca singurul loc de odihnăpe care pretenţ ia dumneavoastrăni l-a lăsat în acest
scop, şi căîn aceste adăposturi voi sta, eu şi ai mei, afarănumai dacăo voinţ ămai
puternică, şi îndeosebi mai suveranădecât a domniei voastre, nu va hotărî altfel.
— Adicădacănu va dispune evacuarea, cum se zice la Palat – adăugăcu blândeţ e
Manicamp.
— Cunosc eu pe cineva, domnule, care va fi, sper, aşa precum doriţ i – zise
Buckingham ducându -şi mâna la spadă.
În aceeaşi clipă, când zeiţ a Discordiei, aprinzând inimile, era pe cale săîndrepte toate
spadele împotriva piepturilor omeneşti, Raoul îşi puse încet braţ ul pe umărul lui
Buckingham.
— Un cuvânt, milord – zise el.
— Dreptul meu! Dreptul meu mai întâi! strigănăbădăiosul tânăr.
— Tocmai asupra acestui punct voi avea cinstea de a văvorbi – adăugăRaoul.
— Fie, dar fărămulte vorbe, domnule.
— O singurăîntrebare; vedeţ i dar cănu se poate săfiu mai scurt decât atât.
— Vorbiţ i, ascult.
— Oare dumneavoastră, sau domnul duce de Orléans urmeazăsăse însoare cu
nepoata regelui Henric al IV-lea?
— Cum aţ i spus? întrebăBuckingham, dându-se un pas înapoi, uluit.
— Vărog să- mi răspunde ţ i la asta, domnule – stărui liniştit Raoul.
— Dorinţ a dumneavoastrăeste cumva de a mălua în râs, domnule? întrebă
Buckingham.
— Şi ăsta poate fi un răspuns, şi el îmi este de ajuns. Aşadar, aţ i mărturisit, nu
dumneavoastrăsunteţ i cel care se căsătoreşte cu Prinţ esa Angliei.
— Dar o ştiţ i prea bine, domnule, aşa mi se pare.
— Iertaţ i, însădupăfelul cum văpurtaţ i, lucrul nu este tocmai limpede.
— La urma urmei, ce vreţ i dumneavoastrăsăspuneţ i?
Raoul se apropie de duce.
— Aveţ i – zise el coborând glasul – porniri care seamănăcu cele ale geloziei; ştiţ i asta,
milord? Or, asemenea porniri, când la mijloc e vorba de o femeie, nu se potrivesc de loc
cuiva care nu e nici amantul, nici soţ ul ei; cu atât mai puţ in, sunt sigur căînţ elegeţi asta,
milord, când acea femeie este o prinţ esă.
— Domnule – izbucni Buckingham – dumneavoastrăo înjosiţ i pe Doamna Henriette.
— Dumneavoastrăsunteţ i cel care o înjoseşte, milord, luaţ i seama! răspunse
Bragelonne cu răceală. Adineauri, pe vasul amiral, aţ i reuşit s-o supăraţ i pe regina-mamăşi
l-aţi scos din răbdări pe amiral. M-am uitat la dumneavoastră, milord, şi am crezut, la
început, căsunteţ i nebun; dar pe urmăam ghicit adevărata pricinăa acestei nebunii.
— Domnule!
— Fiţ i liniştit, am sămai adaug ceva: sper căsunt singurul dintre francezi care a
priceput acest lucru.
— Dar ştiţ i, domnule – zise Buckingham, tremurând de mânie şi în acelaşi timp de
nestăpânire – ştiţ i căaveţ i un fel de a vorbi care merităsăfie înăbuşit?
— Cântăriţ i-văcuvintele, milord – îl înfruntăRaoul cu semeţ ie – nu mătrag dintr-o
spiţ ăde oameni ale căror porniri săse lase înăbuşite; în schimb, dumneavoastrăfaceţ i parte
dintr-un neam ale cărui pasiuni sunt privite cu neîncredere de către bunii francezi; vărepet,
deci, pentru a doua oară, luaţ i seama, milord.
— La ce, dacănu văsupăraţ i? Nu cumva dumneavoastrămăameninţ aţi?
— Sunt fiul contelui de La Fère, domnule de Buckingham, şi eu nu ameninţniciodată,
pentru călovesc mai întâi. De aceea, săne înţ elegem, ameninţ area pe care v-o fac, iat-o...
Buckingham strânse pumnii; dar Raoul continuă, ca şi cum n-ar fi observat nimic.
— La primul cuvânt în faţ a cuviinţ ei pe care vi-l veţ i mai îngădui faţ ăde alteţ a sa
regală... Oh, fiţ i potolit, domnule de Buckingham, aşa cum şi eu caut săfiu.
— Dumneavoastră?
— Da, eu. Atâta vreme cât DOAMNA se afla pe teren englez, am tăcut; acum însă,
când ea a pus piciorul pe pământul Franţ ei, acum când noi am primit-o aici în numele
Prinţ ului, la cea dintâi ocarăpe care, în ciudata dumneavoastrăafecţ iune, o veţ i aduce casei
regale a Franţ ei, nu-mi rămân decât douălucruri de făcut: sau săvestesc în faţ a tuturor
nebunia ce v-a cuprins în acest moment şi săpun săfiţ i trimis cu toatăruşinea înapoi în
Anglia, sau, dacăpreferaţ i, săvăînfig pumnalul în piept în mijlocul adunării. De altfel,
aceastăa doua cale mi se pare cea mai potrivită, şi cred căpe ea o voi folosi.
Buckingham se făcu mai alb la faţ ădecât gulerul de dantelăde Anglia ce-i înfăşură
gâtul.
— Domnule de Bragelonne – zise el – îmi vorbeşte oare un gentilom?
— Da. Numai căacest gentilom îi vorbeşte unui nebun. Liniştiţ i-vă, milord, şi atunci
văva vorbi altfel.
— Oh, domnule de Bragelonne – murmurăducele cu o voce înăbuşităşi ducându-şi
mâna la gât – dar vezi bine cămor!
— Dacăasta s-ar întâmpla în acest moment, domnule – zise Raoul cu netulburatul lui
sânge rece – aşsocoti-o într-adevăr drept o mare fericire, întrucât astfel s-ar înlătura tot
soiul de cuvinte răutăcioase pe seama dumneavoastrăşi pe aceea a ilustrelor persoane pe
care devotamentul domniei voastre le prihăneşte într-un chip atât de nesăbuit.
— Oh, ai dreptate, ai dreptate – îngăimătânărul duce deznădăjduit. Da, da, dacăaş
muri! Da, mai bine sămor decât săsufăr ceea ce sufăr în clipa de faţ ă!
Şi îşi duse mâna la un minunat pumnal cu plăselele împodobite cu pietre preţ ioase,
pe care-l scoase pe jumătate de la piept. Raoul îl apucăde braţ .
— Ia seama, domnule – zise el – dacănu văveţ i ucide, veţ i rămâne de râsul lumii;
dacăvăveţ i ucide, veţ i păta cu sânge veşmântul de nuntăal Principesei Angliei.
Timp de un minut, Buckingham rămase locului, gâfâind. În acel minut i se văzură
buzele tremurând, obrajii str ăbătuţ i de fiori, ochii tulburi, ca într-un delir. Apoi, deodată, el
vorbi:
— Domnule de Bragelonne, nu cunosc un spirit mai nobil ca al dumitale; eşti
vrednicul fiu al celui mai desăvârşit gentilom de pe lume. Folosiţ i-văde corturile
dumneavoastră!
Şi cuprinse cu amândouăbraţ ele grumazul lui Raoul.
Întreaga adunare, uimităde acest sfârşit la care nimeni nu se aştepta, datăfiind
înverşunarea unuia dintre adversari şi dârza stăruinţ ăa celuilalt, întreaga adunare începu
săbatădin palme şi mii de urale, mii de aplauze voioase se ridicarăspre cer. De Guiche îl
îmbrăţ işăla rândul său pe Buckingham, cam fărătragere de inimă, dar, oricum, îl
îmbrăţ işă. Acesta fu semnalul. Englezii şi francezii, care, pânăatunci, se priviserăunii pe
alţii cu nelinişte, fraternizarăîntr-o clipă.
Tocmai când se întâmplau toate acestea, sosi cortegiul principeselor, care, fără
interven ţ ia lui Bragelonne, ar fi găsit în piaţ
ădouăarmate încăierate şi flori stropite cu
sânge. Atmosfera se înseninădin nou la ivirea flamurilor.

XVI
NOAPTEA

Cea mai deplinăarmonie se statornici astfel în mijlocul corturilor. Englezi şi francezi

se întreceau în a fi cât mai curtenitori faţ ăde ilustrele călătoare şi cât mai binevoitori între
ei. Englezii le trimiserăfrancezilor flori, din care făcuserăo întreagăprovizie pentru a
sărbători sosirea tinerei Prinţ ese; francezii îi poftirăpe englezi la un ospăţce urma săfie dat
abia a doua zi.
DOAMNA fu deci întâmpinatăîn calea sa de aclamaţ iile tuturora. Ea le apărea ca o
regină, din pricina respectului ce i-l purtau toţ i, ca un idol, din pricina adoraţ iei ce i-o
nutreau unii.
Regina-mamăle făcu francezilor cea mai călduroasăprimire. Franţ a era pentru dânsa
ţara natală, şi fusese prea nenorocităîn Anglia, pentru ca Anglia săo fi putut face săuite
Franţ a. O îndemna, aşadar, pe fiica sa, dându-i ca pildădragostea ei, săiubeascăţ ara unde
amândouăgăsiserăadăpost şi unde le aştepta acum zodia unui viitor strălucit.
Dupăce zarva sosirii se potoli şi privitorii începurăsăse împrăştie, dupăce nu se mai
auzirădecât fanfarele îndepărtate şi zumzetul mulţ imii, dupăce noaptea se lasăpeste tot,
înfăşurind în vălurile sale înstelate marea, portul, oraşul şi ţ arinile încăfremătând în urma
acestui mare eveniment, de Guiche intrăîn cortul său şi se aşezăpe o bancălargăde lemn,
pe faţ ăcu o expresie atât de îndurerată, încât Bragelonne îl urmări cu privirea pânăcând îl
auzi oftând; atunci se apropie de el. Contele se lăsase pe spate, cu umărul rezemat de
peretele cortului, cu fruntea în palme, cu pieptul zguduit, cu genunchii tremurând.
— Suferi, prietene? îl întrebăRaoul.
— Îngrozitor.
— Trupeşte, nu-i aşa?
— Da, trupeşte.
— Ziua a fost obositoare, într-adevăr – continuătânărul, cu privirea aţ intirăasupra
celui pe care-l avea în faţ ă.
— Da, şi numai somnul m-ar putea întrema.
— Vrei săte las singur?
— Nu, trebuie să-ţ i vorbesc.
— Nu te voi lăsa săvorbeşti decât dupăce-ţ i voi pune eu însumi câteva întrebări, de
Guiche.
— Pune.
— Dar săfii sincer în răspunsuri.
— Ca întotdeauna.
— Ştii pentru ce era Buckingham atât de furios?
— Aşputea săbănuiesc.
— O iubeşte pe DOAMNA, vrei săspui, nu-i aşa?
— Cel puţ in dup ăcum se poartă, ai putea săjuri căasta e cauza.
— Ei bine, nu-i asta!
— Oh, de astădata te înşeli, Raoul; i-am citit obida în ochi, în mişcări, în tot ce a
făcut de azi-dimineaţ ăşi pânăacum.
— Eşti poet, scumpul meu conte, şi pretutindeni vezi numai poezie.
— Văd mai ales dragostea.
— Unde nu există.
— Unde există.
— Ascultă, de Guiche, nu crezi căte înşeli?
— Oh, sunt sigur cănu! strigăcu îndărătnicie contele.
— Spune-mi, conte – îl întrebăRaoul, privindu-l în adâncul ochilor – ce te face săte
socoţ i atât de clarvăzător?
— Amorul propriu – răspunse de Guiche şovăind.
— Amorul propriu! E un cuvânt prea lung, de Guiche.
— Ce vrei săspui?
— Vreau săspun, dragăprietene, căde obicei eşti mai puţ in trist decât astă-seară.
— Oboseala.
— Oboseala?
 — Da.
— Ei bine, dragul meu, am făcut campanii împreună, am stat alături călare
optsprezece ceasuri, trei cai, zdrobiţ i de obosealăşi morţ i de foame, au căzut sub noi, dar
nu ne-am dat bătuţ i. Prin urmare, nu oboseala te întristează, conte.
— Atunci, supărarea.
— Care supărare?
— Aceea de astă- seară.
— Nebunia lordului Buckingham?
— Ei da, fărăîndoială! Nu e oare supărător, pentru noi, francezii care-l reprezent ăm
pe stăpânul nostru, săvedem cum un englez îi face curte viitoarei noastre stăpâne, a doua
doamnăa regatului?
— Da, ai dreptate; însăeu cred călordul Buckingham nu e chiar atât de primejdios.
— Nu, dar e plictisitor. Venind aici, era cât pe-aci săstârneascăzâzania între englezi
şi noi, dacăn-ai fi fost tu, cu înţ elepciunea ta admirabilăşi cu hotărârea ta atât de ciudată,
ne-am fi încrucişat spadele în mijlocul oraşului.
— Dar s-a schimbat, ai văzut.
— Da, de bunăseamă; şi tocmai de-aici porneşte nedumerirea mea. Tu i-ai vorbit
încet; ce i-ai spus? Crezi căo iubeşte, dar tot tu singur spui ca o pasiune nu se stinge cu
atâta uşurinţ ă; prin urmare nu e îndrăgostit de ea!
De Guiche rosti aceste cuvinte din urmăcu o asemenea expresie, încât Raoul ridică
faţa. Pe nobilul chip al tânărului său prieten se citea o nemulţ umire lesne de observat.
— Ceea ce i-am spus lui, conte – răspunse Raoul – am săţ i-o repet ţ ie. Asculta bine,
iată: "Domnule, priviţ i cu un aer de invidie, cu un aer de patimăjignitoare pe sora Prinţ ului
dumitale, care nu-ţ i este logodnicăşi care nu este, nu poate să-ţ i fie amantă; aduci deci o
ocarăacelora care, ca noi, vin săîntâmpine o fecioarăspre a o conduce la soţ ul ei".
— I-ai spus tu asta? întrebăde Guiche, înroşindu-se.
— În mod foarte deschis; ba am mers şi mai departe.
De Guiche făcu o mişcare.
— l-am spus: "Cu ce ochi ne-ai privi dumneata dacăai zări printre noi un bărbat atât
de nesocotit, atât de neloial, încât sănutreascăalte simţ ăminte în afarăde cel mai curat
respect faţ ăde o prinţ esăhărăzităstăpânului nostru?"
Aceste cuvinte i se adresau în aşa măsurălui de Guiche, încât contele păli şi, cuprins
de un tremur subit, nu putu decât săîntindămaşinal o mânăspre Raoul, în timp ce cu
cealaltăîşi acoperea ochii şi fruntea.
— Dar, slavăDomnului – continuăRaoul, fărăsăia în seamămişcarea prietenului
său – francezii, despre care se spune căsunt uşuratici, curioşi, nesăbuiţ i, ştiu sătreacăla o
judecatăsănătoasăşi la o moralăsănătoasăcând e vorba de chestiuni de înaltăcuviinţ ă.
"Or, am adăugat, află, domnule de Buckingham, cănoi, gentilomii Franţ ei, noi ne slujim
regii jertfindu-le nu numai pasiunile noastre, dar şi averea şi chiar viaţ a noastră; iar dacă,
din întâmplare, demonul face săîncolţ eascăîn noi unul din acele gânduri ce aprind inima,
noi stingem aceast ăflacără, chiar de trebuie s-o stropim cu propriul nostru sânge. În felul
acesta salvăm dintr-o datătrei mândrii: a ţ arii noastre, a stăpânului nostru şi a noastră
înşine. Iată, domnule de Buckingham, în ce fel înţ elegem săne purtăm noi; iatăcum trebuie
săse poarte orice om de bun simţ ." Şi iată, dragul meu de Guiche – adăugăRaoul – cum
i-am vorbit domnului de Buckingham, făcându-l, fărăgreutate, săînţ eleagătotul.
De Guiche, încovoiat pânăatunci sub greutatea cuvintelor lui Raoul, se îndreptă
deodată, cu privirea mândră, cu palma înfierbântată, şi apucămâna lui Raoul; pomeţ ii
obrajilor săi, dupăce fuseserăreci ca gheaţ a, se aprinseserăacum ca focul.
— I-ai vorbit foarte bine, Raoul – spuse el cu vocea sugrumată. Eşti un prieten
desăvârşit, îţ i mulţ umesc. Şi acum, te rog, lasă-măsingur.
— Vrei sărămâi singur?
— Da, am nevoie de odihnă. Prea multe întâmplări mi-au răvăşit astăzi capul şi inima;
mâine, când ne vom revedea, nu voi mai fi acelaşi om, te asigur.
— Ei bine, fie, te las – zise Raoul, retrăgându-se.
Contele făcu un pas către prietenul său şi-l strânse cu căldurăîn braţ e. Dar Raoul
putu săsimtăîn aceastăîmbrăţ işare prieteneascătremurul unei mari pasiuni înăbuşite.
Noaptea era senină, răcoroasă, înstelată: dupăfurtună, căldura soarelui readusese
pretutindeni viaţ a, bucuria, încrederea. Pe cer se înfiripaserăcâţ iva nori lungi şi străvezii, a
căror albeaţ ăaurităfăgăduia un şir de zile potolite, datorităunei adieri dinspre răsărit. În
piaţa primăriei, umbre mari, tăiate de largi raze luminoase, formau un fel de mozaic uriaş,
din lespezi albe şi lespezi negre. Curând, întregul oraşadormi; doar în apartamentul
DOAMNEI, ale cărui ferestre dădeau spre piaţ ă, se mai zărea o luminăslabă, şi această
blândălicărire a lămpii aproape stinse părea imaginea acelui somn liniştit de fecioară, a
cărei viaţ ăabia înmugureşte, abia începe săsimtă, şi a cărei flacărăse astâmpărăiarăşi de
îndatăce trupul a adormit.
Bragelonne ieşi din cortul său cu mersul liniştit şi măsurat al omului dornic săvadă
totul, dar grijuliu sănu fie văzut de nimeni. Şi atunci, pitit în dosul perdelelor groase,
cuprinzând întreaga piaţ ăcu o singurăprivire, văzu, dupăo clipă, perdelele de la cortul lui
de Guiche mişcându-se şi desfăcându-se. În dosul lor se zărea umbra lui de Guiche, ai
cărui ochi scânteiau în întunecime, îndreptaţ i cu înfrigurare către salonul DOAMNEI,
luminat de pâlpâirea dulce a lămpii din interiorul apartamentului. Aceastălucire potolităce
împurpura vitraliile era în clipele acelea steaua spre care căta contele. Se putea vedea
tremurându-i în privire tot zbuciumul ce-i vânzolea sufletul. Raoul, ascuns în umbră, ghicea
toate gândurile pătimaşe ce întindeau între cortul tânărului ambasador şi balconul Prinţ esei
un fir tainic şi fermecător de simpatie, un fir împletit din năzuinţ e pline de atâta voinţ ă, de
atâta stăruinţ ă, încât aceste năzuinţ e se adresau, fărăîndoială, visurilor de dragoste, cu
rugămintea ca ele săcoboare în culcuşul acela parfumat pe care contele îl sorbea înfiorat cu
ochii sufletului său.
Dar de Guiche şi Raoul nu erau singurii care stăteau de veghe. Fereastra unei case ce
dădea în piaţ ăera de asemenea deschisă; era fereastra de la locuin ţ a unde trăsese
Buckingham. În lumina ce se revărsa pe aceastădin urmăfereastra, se desprindea, în linii
groase, umbra ducelui, care, rezemat de pervazul înflorit cu cioplituri frumoase şi împodobit
cu franjuri de catifea, îşi îndrepta, şi el, spre balconul DOAMNEI, dorinţ ele şi nebuneştile
viziuni ale iubirii lui.
Bragelonne nu-şi putu stăpâni un zâmbet. "Iatăo biatăinimăluatăcu asalt – îşi zise
el, gândindu-se la DOAMNA. Apoi, întorcându-se cu gândul, plin de compătimire, la
DOMNUL, adăugă: Şi un biet soţameninţ at din toate părţ ile. Bine de el căe un mare prinţ
şi are destulăarmatăca să-şi păzeascăodorul."
Bragelonne mai pândi câtăva vreme tertipurile celor doi îndrăgosti ţ i, ascultăsforăitul
sonor, necuviincios, al lui Manicamp, care trăgea la aghioase cu atâta mândrie, de parcăar
fi fost îmbrăcat în costumul lui albastru, iar nu în cel violet, pe urmăîntoarse faţ a spre
adierea ce-i aducea din depărtări cântecul unei privighetori şi, dupăce-şi făcu el însuşi o
provizie de alean, altălingoare a nopţ ilor, se duse săse culce, gândindu-se, în ceea ce-l
privea, căpoate tot aşa, patru sau şase ochi, la fel de învăpăiaţ i ca şi ai lui de Guiche sau
Buckinghan, o sorbeau pe aceea care era idolul său din castelul de la Blois.
— Unde domnişoara de Montalais nu se poate spune căe o garnizoana prea puternică!
rosti el încet, suspinând însădestul de tare.

XVII
DE LA LE HAVRE LA PARIS

A doua zi, serbările avurăloc cu toatăpompa şi cu toatăînsufleţ irea pe care mijloacele

oraşului şi buna dispoziţ ie a spiritelor puteau săle dea.
În timpul celor din urmăceasuri petrecute la Le Havre, fusese pregătităşi plecarea.
DOAMNA, dupăce-şi luărămas bun de la flota englezăşi salutăpentru cea din urmăoară
patria, înclinându -se în faţ a pavilionului ei, se urcăîn trăsură, însoţ ităde un alai
strălucitor.
De Guiche sperase căducele de Buckingham se va înapoia împreunăcu amiralul în
Anglia; dar Buckingham izbuti să-i dovedeascăreginei căar fi nepoliticos din partea lui săo
lase pe DOAMNA săajungăla Paris aproape ca şi părăsită. Acest lucru odatăhotărât, ca
Buckingham săo însoţ eascăpe DOAMNA, tânărul duce îşi alese un grup de gentilomi şi de
ofiţeri care aveau săformeze o suităa lui proprie; astfel încât o întreagăarmatăse îndreptă
acum spre Paris, împrăştiind aur şi stârnind o voioşie fărămargini în toate oraşele şi satele
prin care trecea.
Vremea era frumoasă. Franţ a se arăta încântătoare ochiului, mai ales pe acest drum
pe care-l urma alaiul. Primăvara îşi arunca florile şi ramurile înmiresmate în calea acestei
tinereţ i princiare. ToatăNormandia, cu ţ arinele ei înverzite, cu zările ei albastre, cu râurile
ei argintii, se înfăţişa ca un paradis pentru noua sorăa regelui.
Tot drumul fu numai serbări şi cântece de veselie. De Guiche şi Buckingham uitaseră
tot ce-i dezbina; de Guiche se gândea doar săînfrângănoile asalturi ale englezului,
Buckingham săreînsufleţ eascăîn inima Prinţ esei amintirea ţ ării de care erau legate
imaginile atâtor zile fericite. Dar, vai! bietul duce îşi dădu seama căicoana scumpei lui
Anglii se ştergea din ce în ce mai mult în mintea DOAMNEI, pe măsurăce, în locul ei, se
întipărea tot mai adâncădragostea pentru Franţ a.
Într-adevăr, el putu săobserve cătoate micile lui semne de bunăvoinţ ănu mai
trezeau nici o recunoştinţ ă, şi oricât de graţios s-ar fi arătat pe unul din cei mai iuţ i bidivii
din rasa Yorkshire, abia din când în când şi numai din întâmplare ochii Principesei se mai
întorceau şi asupra lui. În zadar încerca sădea dovadăde toatăbărbăţ ia, adunând laolaltă
puterea, tinereţ ea, furia şi destoinicia, pentru a atrage asupra sa una din privirile ei
aruncate peste câmp sau îndreptate către altcineva; în zadar îşi aţ âţa calul, care scotea foc
pe nări, făcându-l săsarăpeste piedicile din cale sau săse avânte prin vâlcele şi tăpşanuri,
adesea gata săse zdrobeascăde un copac sau săse rostogoleascăîn vreun şanţ , căci
DOAMNA, auzind tropotul, ridica doar pentru o clipăfaţ a şi-l privea nepăsătoare, apoi,
surâzând uşor, se întorcea către paznicii ei credincioşi, Raoul şi de Guiche, care călăreau
liniştiţi pe lângăportierele trăsurii sale. Atunci Buckingham cădea pradătuturor chinurilor
geloziei; o durere necunoscută, ciudatăşi arzătoare se strecura în vinele sale şi ameninţ a
să-i cuprindăinima; atunci, pentru a dovedi că-şi dădea seama de nebunia lui şi căvoia să
răscumpere prin cea mai umilăsupunere nerozia năzdrăvăniilor sale, îşi strunea calul
înecat de sudoare, acoperit de o spumăalbăşi groasă, şi-l silea sămuşte zăbala lângă
fereastra trăsurii, în văzul mulţ imii de curteni. Uneori smulgea drept răsplatăun cuvânt al
DOAMNEI, dar şi acest cuvânt i se părea mai curând o mustrare.
— Bine, domnule Buckingham – spunea dânsa – iată-te, în sfârşit, întors la
simţ ăminte mai cuminţ i.
Sau un cuvânt al lui Raoul:
— Ai să-ţ i omori calul, domnule de Buckingham.
Şi-l asculta răbdător pe Raoul, căci un glas lăuntric îi spunea, fărăsa fi căpătat vreo
dovadăanume, căRaoul era cel care-l domolea pe de Guiche şi că, fărăRaoul, cine ştie ce
pornire nesocotită, fie a contelui, fie a lui însuşi, a lui Buckingham, ar fi dus la o ruptură, la
o izbucnire, la surghiun poate.
De când cu faimoasa discuţ ie pe care cei doi tineri o avuseserăîn corturile din Le
Havre, şi în cursul căreia Raoul îl făcuse pe duce să-şi dea seama de greşeala purtărilor lui,
Buckingham se simţ ea atras, fărăvoia sa, către Raoul. Îi plăcea săstea adesea de vorbăcu
el, şi mai totdeauna pentru a-l întreba ceva fie despre tatăl lui, fie despre d'Artagnan,
prietenul lor, al amândurora, de care Buckingham era aproape tot atât de încântat ca şi
Raoul. Raoul căuta de obicei săînchege asemenea discuţ ii mai ales când era de faţ ăşi de
Wardes, care în tot timpul călătoriei se simţ ise rănit de superioritatea lui Bragelonne şi
îndeosebi de înrâurirea acestuia asupra spiritului lui de Guiche. De Wardes avea acel ochi
fin şi pătrunzător ce caracterizeazăorice naturăînclinatăcătre rău; el observase de la
început frământările lui de Guiche şi purtarea lui, care arătau căe îndrăgostit de Prinţ esă.
Dar în loc sătrateze acest subiect cu înţ eleaptăcumpănire a lui Raoul, în loc săţ inăseama,
cu demnitate, ca acesta, de cuviinţ ele şi îndatoririle cărora le era supus, de Wardes atingea
totdeauna la conte, cu bună-ştiinţ ă, acea coardă, mereu gata săvibreze din plin, a
cutezanţ ei tinereţ ii şi a orgoliului egoist.
Se întâmplăastfel că, într-o seară, în timpul unui popas la Nantes, de Guiche şi de
Wardes stăteau de vorbăîmpreună, rezemaţ i de grilajul barierei, în vreme ce Buckingham şi
Raoul discutau plimbându-se în sus şi în jos, iar Manicamp le întreţ inea pe principese, care
nu-i arătau prea multăconsideraţ ie din pricina firii sale cam uşuratice, a purtărilor lui de- o
voioşie cam nestăvilit ăşi a caracterului său gata totdeauna săse ploconească.
— Mărturiseşte – îi spuse atunci de Wardes contelui – căîţ i simţi inima tânjind şi că
preceptorul tău nu ţ i-o poate vindeca.
— Nu te înţ eleg – zise contele.
— E foarte limpede, totuşi: te usuci din cauza dragostei.
— O sminteală, de Wardes, o simplăsminteală!
— Ar fi o sminteală, da, şi nimic altceva, dacăDOAMNA ar privi cu nepăsare chinurile
tale; dar ea le urmăreşte cu atâta interes, încât mi-e teamăsănu fie ponegrităpe urma şi
măcutremur, crede-mă, la gândul că, ajungând la Paris, pedagogul tău, domnul de
Bragelonne, sănu vădea de gol pe amândoi.
— De Wardes! De Wardes! Iar te legi de Bragelonne!
— Haide, haide, săsfârşim cu copilăriile – spuse cu jumătate de gurăgeniul rău al
contelui. Ştii tot atât de bine ca şi mine ceea ce vreau săspun; vezi, de altfel, foarte bine că
privirile Prinţ esei devin mai blânde când îţ i vorbeşte; înţ elegi, din mlădierea glasului ei, că-i
face plăcere să-l asculte pe al tău; simţ i căaude versurile pe care i le reciţ i, şi n-ai să
tăgăduieşti că-ţ i mărturiseşte în fiecare dimineaţ ăcăa dormit prost.
— E adevărat, de Wardes, e adevărat; dar la ce bun să-mi înşiri toate astea?
— Nu găseşti căe bine săvezi limpede lucrurile?
— Nu, atunci când lucrurile pe care le vezi te pot face săînnebuneşti.
Şi întoarse cu nelinişte faţ a către Prinţ esă, ca şi cum, respingând şoaptele lui de
Wardes, ar fi vrut săcaute totuşi o adeverire în ochii ei.
— Iată! Iată– zise de Wardes – priveşte, te cheamă, n-o auzi? Hai, nu pierde prilejul,
pedagogul nu-i aici.
De Guiche nu se putu stăpâni; o pornire de neînvins îl împinse spre Prinţ esă. De
Wardes îl privea, zâmbind, cum se îndrepta spre ea.
— Te înşeli, domnule – rosti deodatăRaoul sărind peste bariera de care, cu o clipămai
înainte, stăteau rezemaţ i cei doi vorbitori – pedagogul e aici şi te ascultă.
De Wardes, la glasul lui Raoul, pe care-l recunoscu fărăa mai avea nevoie să-l
privească, dădu sătragăspada din teacă.
— Vârăspada la loc – zise Raoul – ştii doar ca în timpul călătoriei pe care suntem
chemaţ i s-o îndeplinim, orice manifestare de acest fel nu-şi are locul. Vârăspada la loc, dar
ţine-ţ i şi limba în gură. Pentru ce strecori în inima celui pe care-l numeşti prieten fierea ce
ţi-o roade pe a dumitale? Şi de ce vrei sămăfaci pe mine săurăsc un om cinstit, prieten al
tatălui meu şi alor mei? Iar pe conte îl îndemni săiubeascăo femeie hărăzităstăpânului
dumitale? Într -adevăr, domnule, ai fi un trădător şi un ticălos în ochii mei, dacăceea ce e
mai drept, nu te-aşsocoti un nebun.
— Domnule – strigăde Wardes înfuriat – nu măînşelam, aşadar, când te numeam un
pedagog! Tonul acesta îngâmfat, felul acesta de a vorbi e mai curând al unui iezuit căruia îi
place săjignească, iar nu al unui gentilom. Părăseşte, te rog, faţ ăde mine, acest ton şi acest
limbaj. Îl urăsc pe domnul d'Artagnan fiindcăa săvârşit o laşitate faţ ăde părintele meu.
— Minţ i, domnule – rosti cu răcealăBragelonne.
— Oh – strigăde Wardes – mămai şi jigneşti, domnule?
— De ce nu, dacăceea ce spui nu e adevărat.
— Măjigneşti şi nu pui încămâna pe spadă?
— Domnule, mi-am făgăduit mie însumi sănu te ucid înainte de a fi dus-o pe
DOAMNA alături de soţ ul ei.
— Sămăucizi! Oh, pumnul dumitale de cârpănu ucide chiar atât de uşor, domnule
lăudăros!
— Se poate – ripostăcu asprime Raoul – dar spada domnului d'Artagnan ucide; şi nu
numai căam aceasta spadă, domnule, dar el însuşi m-a învăţ at cum s-o folosesc, şi cu ea
voi căuta să-i răzbun, domnule, la timpul cuvenit, numele pe care dumneata i-l defăimezi.
— Domnule, domnule – se răsti de Wardes – ia seama! Dacănu- mi vei da satisfacţ ie
numaidecât, orice mijloc îmi va fi îngăduit ca sămărăzbun!
— Oh, oh, domnule – făcu Buckingham, ivindu-se pe neaşteptate alături de ei – iatăo
ameninţ are ce vesteşte un asasinat şi care, dacănu măînşel, nu face cinste unui gentilom.
— Ce- ai spus, domnule duce? zise de Wardes întorcându-se către el.
— Am spus căai rostit nişte cuvinte care sunăurât în urechile mele de englez.
— Ei bine, domnule – strigăde Wardes întărâtat – dacăceea ce spui e adevărat, cu
atât mai bine! Voi găsi cel puţ in în dumneata un om care nu-mi va scăpa printre degete. Ia
deci vorbele mele aşa cum le-ai auzit.
— Le iau aşa cum se cuvine, domnule – răspunse Buckingham cu acel ton trufaş
care-i era propriu şi care dădea, chiar într-o convorbire obişnuită, un accent de dispreţ
vorbelor pe care le rostea. Domnul de Bragelonne e prietenul meu, dumneata îl defăimezi pe
domnul de Bragelonne, şi deci va trebui să-mi dai socoteala pentru aceastăjignire.
De Wardes îi aruncăo privire lui Bragelonne, care, credincios rolului său, rămânea
liniştit şi rece, chiar în faţ a dispreţ ului ducelui.
— Mai întâi, se pare cănu-l jignesc pe domnul de Bragelonne, întrucât domnul de
Bragelonne, care poartăo spadăla şold, nu se socoteşte jignit.
— Dar, oricum, ai adus o jignire cuiva?
— Da, l-am defăimat pe domnul d'Artagnan – răspunse de Wardes, care simţ ise că
numele acesta era singurul cleşte cu care putea săscormoneascămânia lui Raoul.
— Atunci – zise Buckingham – e cu totul altceva.
— Nu-i aşa? se grăbi săadauge de Wardes. Asta înseamnăcăprietenilor domnului
d'Artagnan le revine datoria de a-l apăra.
— Sunt întru totul de părerea dumitale, domnule – răspunse englezul, care îşi
recăpătăsângele său rece. Pe domnul de Bragelonne jignit, eu nu l-aşputea, la drept
vorbind, apăra, deoarece domnul de Bragelonne e aici; dar dacăe vorba de domnul
d'Artagnan...
— Îl vei lăsa pe mâna mea, nu-i aşa, domnule? zise de Wardes.
— Aş, nu, dimpotrivă, măvoi lupta eu însumi – răspunse Buckingham, trăgându-şi
spada din teacă– întrucât dacădomnul d'Artagnan l-a jignit pe tatăl dumitale, el i-a făcut,
sau cel puţ in a încercat să-i facă, un mare serviciu părintelui meu.
De Wardes rămase ca încremenit.
— Domnul d'Artagnan – continuăBuckingham – e cel mai îndatoritor gentilom din câţ i
cunosc. Voi fi deci încântat ca, având obligaţ ii personale faţ ăde dânsul, săţi le plătesc
dumitale, printr-o împunsăturăde spadă.
Şi, în aceeaşi clipă, Buckingham îi făcu un semn lui Raoul şi se puse în gardă. De
Wardes înaintăun pas, pentru a-şi încrucişa spada cu a celuilalt.
— Staţ i! Staţi, domnilor! strigăRaoul sărind între ei şi despărţ indu-i cu spada sa, pe
care şi-o trase la rându-i din teacă. Toate astea nu merităsăne sfârtecăm unii pe alţ ii
aproape sub ochii Prinţ esei. Domnul de Wardes îl vorbeşte de rău pe domnul d'Artagnan,
dar dumnealui nici nu-l cunoaşte pe domnul d'Artagnan.
— Oh, oh! făcu de Wardes scrâşnind din dinţ i şi înclinând vârful spadei spre botul
cizmei. Zici cănu-l cunosc, eu, pe domnul d'Artagnan?
— Da, nu-l cunoşti – răspunse Raoul cu acelaşi ton rece – şi nici nu ştii unde se aflăel
acum.
 — Eu? Nu ştiu unde se află?
— Fireşte, aşa trebuie săfie, de vreme ce cauţ i săte cerţ i cu nişte străini din pricina
lui, în loc săte duci săte răfuieşti cu domnul d'Artagnan acolo unde se aflăel.
De Wardes păli.
— Ei bine, am să-ţ i spun eu, domnule, unde-l poţ i găsi – continua Raoul. Domnul
d'Artagnan se aflăla Paris; locuieşte la Luvru, când e de serviciu; în strada Lombarzilor,
când nu e. Domnul d'Artagnan poate fi oricând găsit la una sau la cealaltădin aceste două
locuinţ e. Aşadar, întrucât îi porţ i atâta ură, nu vei fi deloc un bărbat vrednic de stimădacă
nu te vei duce să-l cauţ i spre a-ţ i da satisfacţ ia pe care pari a o cere tuturor, numai lui nu.
De Wardes îşi şterse fruntea năpădităde sudoare.
— Asta-i, domnule de Wardes! adăugăRaoul. Nu ne stăbine săne arătăm atât de
bătăioşi, când ştim căexistăanumite edicte împotriva duelurilor. Gândeşte-te, regele s-ar
supăra pe noi pentru aceasta nesupunere, mai ales într-un moment ca ăsta, şi regele ar
avea dreptate.
— Scuze! rânji de Wardes. Pretexte!
— Haidade! i-o întoarse Raoul. Vorbeşti nerozii, dragul meu de Wardes. Ştii foarte bine
cădomnul duce de Buckingham e un bărbat curajos, căa tras spada din teacăde zece ori şi
căo va mai trage şi a unsprezecea oară. Poartăun nume care îl obligă, ce dracu! Cât despre
mine, ştii tot atât de bine, nu-i aşa? cănici mie nu mi-e teamăsămăbat. M-am luptat la
Sens, la Bléneau, la Dunes, în faţ a tunurilor, la o sutăde paşi înaintea liniei frontului, în
timp ce dumneata, în parantezăfie spus, stăteai la o sutăde paşi înapoia ei. E adevărat că
acolo era prea multălume ca săţ i se fi băgat de seamăvitejia, de aceea nici nu ţ i-o arătai;
dar aici s-ar stârni vâlvă, ar fi scandal, şi ţ ii săse vorbeascăde dumneata cu orice preţşi în
orice chip. Ei bine, nu te bizui pe mine, domnule de Wardes, pentru a te ajuta în acest plan;
nu-ţ i voi face aceastăplăcere.
— Ai deplinădreptate – zise Buckingham vârându-şi la loc spada în teacă– şi îţ i cer
iertare, domnule de Bragelonne, de a măfi lăsat târât de furia primei clipe.
De Wardes însă, dimpotrivă, făcu mânios o săriturăşi, cu spada ridicată, îl ameninţ ă
pe Raoul, care abia avu timp săpareze lovitura.
— Ei, domnule – zise Bragelonne liniştit – ia seama, erai să-mi scoţ i un ochi.
— Aşadar, nu vrei săte baţ i! strigăcât se poate de tare de Wardes.
— Nu, cel puţ in deocamdată. Dar iatăce-ţ i făgăduiesc, de îndatăce vom ajunge la
Paris: te voi duce la domnul d'Artagnan, căruia îi vei arăta plângerile pe care le-ai putea
avea împotriva lui. Domnul d'Artagnan va cere regelui îngăduinţ a de a-ţ i vârî spada între
coaste, regele va încuviinţ a, şi, odatăîmpuns cu spada, ei bine, scumpe domnule de
Wardes, atunci vei privi cu un ochi mai blând preceptele Evangheliei, care propovăduieşte
uitarea jignirilor.
— Ah! strigăiarăşi de Wardes, înfuriat de atâta sânge rece. Se vede cât de colo,
domnule de Bragelonne, căeşti pe jumătate bastard!
Raoul se făcu deodatătot aşa de alb la faţ ăca şi gulerul cămăşii sale; din ochi îi ţ âşni
un fulger care-l determinăpe de Wardes săse dea un pas îndărăt. Buckingham însuşi fu
uimit şi se aruncăîntre cei doi vrăjmaşi, pe care se aştepta să-i vadănăpustindu-se unul
asupra celuilalt. De Wardes păstrase anume aceastăocarăpentru la urmă; strângea con-
vulsiv mânerul spadei şi aştepta lovitura.
— Ai dreptate, domnule – vorbi Raoul, făcând o mare sforţ are de a se stăpâni – eu nu
cunosc decât numele tatălui meu; dar ştiu de câtăcinste şi curăţ enie sufleteascăse bucură
contele de La Fère pentru a nu măteme nici măcar o singurăclipă, aşa cum ai vrea săspui
dumneata, căar exista vreo patăasupra naşterii mele. Faptul cănu cunosc numele mamei
mele este pentru mine, şi numai pentru mine, o nefericire, dar nu poate fi un prilej de
defăimare. Or, dumneata dai dovadăde lipsăde loialitate, domnule, dai dovadăde lipsăde
consideraţ ie jignindu-măpentru aceastănefericire a mea. Dar ce are a face, m-ai jignit, şi
de asta datămăconsider jignit! Aşa că, săfim înţ eleşi: dupăce-ţ i vei fi încheiat socotelile cu
domnul d'Artagnan, vei avea de a face cu mine, dacănu te superi!
— Oh, oh! răspunse de Wardes cu un zâmbet amar. Îţ i admir prudenţ a, domnule!
Adineauri îmi făgăduiseşi o împunsăturăde spadădin partea domnului d'Artagnan, şi abia
dupălovitura pe care mi-o va da domnul d'Artagnan mi-o oferi şi pe a dumitale.
— Nu te nelinişti din pricina asta – răspunse Raoul cu o mânie surdă– domnul
d'Artagnan e neîntrecut în mânuirea armelor şi-i voi cere îngăduinţ a săse poarte cu dum-
neata aşa cum s-a purtat cu părintele dumitale, adicăsănu te omoare cu totul, spre a-mi
lăsa mie plăcerea ca, dupăce te vei fi înzdrăvenit, săte ucid cu adevărat, fiindcăeşti un
suflet rău, domnule de Wardes, şi nu meriţ i, într-adevăr, ca cineva săcaute a te cruţ a.
— Nici eu, domnule, nu te voi cruţ a pe dumneata, fii fărăgrijă– răspunse de Wardes.
— Domnule – făcu Buckingham – îngăduie-mi sătraduc cuvintele dumitale printr-un
sfat pe care vreau săi-l dau domnului de Bragelonne: domnule de Bragelonne, pune-ţ i de
acum încolo platoşă.
De Wardes îşi strânse pumnii.
 — Ah, pricep – zise el – domnii aşteaptămomentul când vor fi putut să- şi ia această
măsurăde precauţ ie ca săse măsoare cu mine.
— Bine, domnule – rosti atunci Raoul – pentru căţ ii cu tot dinadinsul, săterminăm
odată!
Şi făcu un pas către de Wardes, cu spada întinsă.
— Ce- ai de gând? întrebăBuckingham.
— Fii pe pace – răspunse Raoul – nu va ţ ine mult.
De Wardes trecu în gardă; spadele li se încrucişară. De Wardes se repezi cu atâta furie
asupra lui Raoul, încât la cea dintâi scrâşnire a lamelor de metal, pentru Buckingham fu
limpede căRaoul îşi cruţ ăadversarul. Ducele se dădu un pas înapoi şi urmărea
desfăşurarea luptei.
Raoul era netulburat, ca şi cum s-ar fi jucat cu o floretă, şi nu s-ar fi luptat cu o
spadă; îşi eliberăarma ce-i fusese prinsăpânăla mâner; retrăgându-se un pas îndărăt,
parăprin contre cele trei sau patru atacuri pe care le încercăde Wardes, apoi, la o
ameninţ are de loviturădirectăpe care de Wardes o apărăprintr-o mişcare rotită, îi smulse
spada şi o aruncăla douăzeci de picioare dincolo de grilajul barierei. Dupăaceea, cum de
Wardes rămăsese dezarmat şi zăpăcit, Raoul îşi vârî spada în teacă, pe urmăîl apucăde
guler şi de centurăşi-l azvârli peste barieră, tremurând şi gemând de mâine.
— O săne mai vedem noi! O săne mai vedem noi! îngăimăde Wardes ridicându-se şi
culegându-şi spada de pe jos.
— Eh, la dracu! zise Raoul. Acelaşi lucru îţ i tot repet şi eu de un ceas! Apoi,
întorcându-se către Buckingham, îi spuse: Duce, nici o vorbădespre toate astea, te rog
mult; măsimt ruşinat c-am trecut dincolo de orice margine a răbdării, dar nu mi-am mai
putut stăpâni furia. Îţ i cer iertare, uitătotul.
— Ah, scumpul meu viconte – zise ducele strângându-i mâna atât de dârzăşi atât de
dreaptătotodată– îngăduie-mi, dimpotrivă, să-mi amintesc, şi să-mi amintesc prin ce
primejdii ai trecut; omul ăsta e periculos, te va ucide.
— Tatăl meu – răspunse Raoul – a trăit douăzeci de ani sub ameninţ area unui
duşman mult mai de temut, şi e încăviu. Sunt plămădit dintr-un sânge pe care Dumnezeu
îl ocroteşte, domnule duce.
— Tatăl dumitale avea prieteni de nădejde, viconte.
— Da – oftăRaoul – prieteni cum nu se mai întâlnesc astăzi.
— Oh, nu spune asta, te rog, în clipa când îţ i dăruiesc prietenia mea.
Şi Buckingham întinse braţ ele spre Bragelonne, care primi cu bucurie alian ţ a oferită.
— În familia mea – adăuga Buckingham – se moare pentru cei pe care-i iubeşti, ştii
asta, domnule de Bragelonne?
— Da, duce, o ştiu – răspunse Raoul.

XVIII
CE GÂNDEA CAVALERUL DE LORRAINE DESPRE PRINŢESĂ

Pe drum nu se mai întâmplănimic deosebit. Sub un motiv oarecare, ce nu făcu mare

vâlvă, domnul de Wardes se desprinse de grup şi o luăînainte. Îl chemăcu sine şi pe
Manicamp, a cărui fire nepăsătoare şi molâie îi slujea de balanţ ă. Este de luat în seamă
faptul căoamenii certăreţ i şi năbădăioşi se însoţ esc totdeauna cu semeni de-ai lor mai bla-
jini şi mai potoliţ i, ca şi cum unii ar căuta în acest contrast o înfrânare a firii lor, ceilalţ io
apărare pentru propria lor slăbiciune.
Buckingham şi Bragelonne, arătându-i lui de Guiche prietenia lor, formau în tot
timpul călătoriei un adevărat concert de laude întru slăvirea Prinţ esei. Numai căBragelonne
izbutise săfacăîn aşa fel încât acest concert săfie înălţ at în trio, iar nu în solo, aşa cum de
Guiche şi rivalul său pareau a năzui încăsăse ridice în ochii ei.
Aceastămetodăda armonie, ca săzicem aşa, îi plăcu mult doamnei Henriette,
regina-mamă; ea nu fu, poate, în aceeaşi măsurăşi pe gustul Prinţ esei, care era cochetăca
un demon şi care, fărăteamăde ceea ce i s-ar fi spus, căuta parcăanume prilejurile de
zâzanie. Avea, într-adevăr, una din acele inimi vajnice şi cutezătoare ce merg pânăla
simţ ămintele cele mai delicate, dar aţ âţătotodatăspada cu o anume poftăde rănire. Astfel,
privirile, zâmbetele, toaletele ei, ca nişte proiectile interminabile, cădeau ca ploaia asupra
celor trei tineri, îi ciuruiau fărămilă, şi din acest arsenal nesecătuit se năşteau apoi
ocheade înfiorate, sărutări de mâini fierbinţ i şi mii de alte delicii care săgetau de la distanţ ă
inimile gentilomilor din suită, ale burghezilor, ale ofiţ erilor din oraşele prin care trecea
cortegiul, ale pajilor, ale poporului, ale lacheilor; era un prăpăd general, o devastare
universală. Ajungind la Paris, DOAMNA lăsase în urma ei o sutăde mii de îndrăgostiţ i şi
aducea cu sine în capitalăo jumătate de duzinăde nebuni şi cel puţ in doi săriţi la minte.
Singur Raoul, ghicind întreaga putere de seducţ ie a acestei femei şi dat fiind căel avea
inima ocupată, în care nu se mai găsea nici un locşor gol unde săse mai înfigăvreo săgeată,
singur Raoul ajunse teafăr şi stăpân pe sine în capitala regatului. De câteva ori, pe drum,
stătu de vorbăcu regina Angliei despre farmecul îmbătător pe care DOAMNA îl împrăştia în
jurul ei, şi atunci mama, pe care atâtea nenorociri şi dezamăgiri o învăţ aserăsăcunoască
viaţa, îi răspunse:
— Henriette a fost menităsăfie o femeie ilustră, fie căs-ar fi născut pe tron, fie că
s-ar fi născut în întuneric, căci e înzestratăcu imaginaţ ie, capricii şi voinţ ă.
De Wardes şi Manicamp, mergând înainte şi dând de veste, răspândeau pretutindeni
zvonul despre sosirea Prinţ esei. Cortegiul se pomeni astfel, la Nanterre, întâmpinat de o
strălucitoare escortăde călăreţ i şi trăsuri. Era DOMNUL, care, urmat de cavalerul de
Lorraine şi de favoriţ ii lui, urmaţ i ei înşişi de o parte din casa militarăa regelui, venea să-şi
salute augusta logodnică.
De la Saint-Germain, Prinţ esa şi mama ei schimbaserărădvanul de călătorie, puţ in
prea greu şi cam obositor la drum, şi se urcaserăîntr-un cupeu tras de şase cai, cu hamuri
bătute în aur şi argint. În acest soi de caleaşcăregală, stând ca pe un tron sub umbrela de
mătase brodatăcu lungi ciucuri de pene, îşi făcu apariţ ia tânăra şi frumoasa Prinţ esă, pe al
cărei chip zâmbitor se răsfrângeau reflexele trandafirii ce se aşterneau atât de plăcut pe
obrajii ei albi ca sideful.
Prinţ ul, apropiindu-se de trăsură, fu uimit de atâta frumuseţ e; el îşi exprimă
admiraţ ia în termeni destul de grăitori pentru ca însoţ itorul său, cavalerul de Lorraine, să
ridice din umeri în mijlocul curtenilor şi pentru ca Buckingham şi contele de Guiche să
simtăcâte un junghi în inimă.
Dupăcuvintele de bun sosit şi dupăîndeplinirea regulilor cuvenite, cortegiul porni
încet mai departe, pe drumul Parisului.
Prezentările se făcuserăfărăprea multăceremonie. Domnul de Buckingham îi fusese
prezentat Prinţ ului laolaltăcu ceilalţ i gentilomi englezi. Prinţ ul le aruncase doar o scurtă
privire, şi atâta tot. Însăpe drum, văzându-l pe duce cădădea târcoale pe lângăportierele
trăsurii cu neastâmpărul lui de totdeauna, îl întreba pe cavalerul de Lorraine, ce nu se
depărta nici o clipăde lângăel:
— Cine este călăreţ ul acela?
— A fost prezentat adineauri alteţ ei voastre – răspunse cavalerul de Lorraine – e
frumosul duce de Buckingham.
— Ah, aşa-i.
— Cavalerul DOAMNEI – adăugăfavoritul cu o subliniere şi cu un ton pe care numai
invidioşii pot săle dea frazelor lor cele mai simple.
— Cum! Ce vrei săspui? întrebăPrinţ ul strunindu-şi calul.
— Am spus cavalerul.
— DOAMNA are, aşadar, un cavaler de curte?
— Dar mi se pare că-l vedeţ i tot aşa de bine ca şi mine; pnviţ i-i cum râd, glumesc şi
cât de fericiţ i sunt amândoi.
— Câteşitrei.
— Cum câteşitrei?
— De bunăseamă; nu vezi căe şi de Guiche acolo?
— Aşa e!... Da, îl văd... Dar ce dovedeşte asta?... CăDOAMNA are doi cavaleri, nu
unul.
— Înveninezi totul, viperă!
— Nu înveninez nimic... Ah, monseniore, văgândiţ i numai la rău! Iatăcăse fac soţ iei
voastre onorurile regatului Franţ ei, şi tot nu sunteţ i mulţ umit.
Ducele de Orléans se temea de verva satiricăa cavalerului, mai ales când o simţ ea
ridicatăla o anumitătreaptăa tăriei. I-o tăie scurt:
— Prinţ esa e frumoasă– rosti el nepăsător, ca şi cum ar fi fost vorba de o străină.
— Da – răspunse pe acelaşi ton cavalerul.
— Spui da ca şi cum ai zice nu. Ochii ei negri sunt foarte frumoşi, aşa mi se pare.
— Cam mici.
— E adevărat, dar strălucitori. Are o staturăpotrivită.
— E puţ in cam scundă, monseniore.
— Nu zic nu. Dar are un aer nobil.
— Prea slabăla faţ ă.
— Dinţ ii mi s-au părut minunaţ i.
— Prea se văd. Are o gurădestul de mare, slavăDomnului! Hotărât lucru, monseniore,
m-am înşelat: sunteţ i mai frumos decât soţ ia voastră.
— Şi găseşti cumva căsunt mai frumos chiar decât Buckingham? Spune.
— Oh, da; şi el simte asta, căci, priviţ i-l: îşi sporeşte atenţ iile pe lângăDOAMNA, de
teamăsănu-l puneţ i în umbră.
DOMNUL făcu un gest de nerăbdare; dar, când văzu un zâmbet de triumf fluturând pe
buzele cavalerului, îşi lăsăcalul sămeargăla pas.
 — În fond – zise el – de ce m-aşpreocupa atât de vara mea? Ce, n-o cunosc destul de
bine? N-am fost crescut împreunăcu ea? N-am văzut-o mereu la Luvru, pe vremea când
eram copii?
— Ah, iertare, dragăPrinţ e, s-a schimbat mult de atunci – rosti cavalerul. La vremea
de care vorbiţ i era mai puţ in strălucitoare, şi îndeosebi mult mai puţ in mândră: mai ales în
seara aceea – văaduceţ i aminte, monseniore? – când regele n-a vrut sădanseze cu ea,
fiindcăo găsea urâtăşi prost îmbrăcată?
Aceste cuvinte făcurăsăse încrunte sprâncenele ducelui de Orléans. Orice s-ar
spune, nu era o laud ăpentru el săse însoare cu o prinţ esăcăreia regele nu-i dăduse prea
multăatenţ ie în tinereţ ea lui. Ar fi vrut, poate, săspunăceva, dar tocmai în acea clipăde
Guiche se îndepărtăde trăsurăşi se apropie de Prinţ . El zărise de departe pe Prinţşi pe
cavaler şi, cu urechea aţ intită, părea căîncearcăsăghiceascăvorbele pe care le schimbau
între ei DOMNUL şi favoritul său. Acesta din urmă, fie din viclenie, fie din nesocotinţ ă, nu se
osteni să-şi ascundăgândurile.
— Conte – zise el – ştiu căai gust.
— Mulţ umesc pentru laudă– răspunse de Guiche – dar în legăturăcu ce îmi spui
asta?
— Doamne, s-o întrebăm pe alteţ a sa.
— Fărăîndoială– spuse DOMNUL – Guiche ştie bine că-l socotesc un călăreţ
desăvârşit.
— Acestea fiind zise, sămergem mai departe, conte; te afli în preajma Prinţ esei de opt
zile, nu-i aşa?
— Întocmai – răspunse de Guiche roşindu-se fărăsăvrea.
— Ei bine, spune cinstit, ce gândeşti despre persoana ei?
— Despre persoana ei? făcu de Guiche fâstâcit.
— Da, despre persoana ei, despre felul ei de a fi, în sfârşit, despre ea...
Zăpăcit de aceastăîntrebare, de Guiche şovăia sărăspundă.
— Haide, haide, de Guiche – îl îndemnăcavalerul, râzând – spune ce gândeşti şi fii
sincer: DOMNUL ţ i-o cere.
— Da, da, fii sincer – adăugăPrinţ ul.
De Guiche bolborosi câteva cuvinte de neînţ eles.
— Îmi dau seama căe o întrebare gingaşă– îl încurajăDOMNUL – dar, mărog, tu ştii
cămie mi se poate spune totul. Cum o găseşti?
Pentru a ascunde ceea ce se petrecea în sufletul lui, de Guiche se agăţ ăde singurul
mijloc de apărare ce stăla îndemâna omului luat pe neaşteptate: minţ i.
— Eu n-o găsesc pe DOAMNA – bâigui el – nici bine, nici rău, dar totuşi înclin mai
mult către bine decât către rău.
— Eh, conte dragă– strigăcavalerul – tocmai dumneata vorbeşti astfel, care te topeai
de admira ţ ie şi nu mai găseai cuvinte de laudăatunci când i-ai văzut portretul?
De Guiche se înroşi pânăîn vârful urechilor. Din fericire, calul său, făcând o săritură
într-o parte, îl ajutăsă-şi ascundăaceastăroşeaţ ă.
— Portretul! murmurăel apropiindu-se din nou. Ce portret?
Cavalerul nu-l slăbise nici o clipădin ochi.
— Da, portretul. Miniatura nu-i seamănăoare?
— Nu ştiu. Am uitat acel portret, mi s-a şters cu totul din minte.
— Cu toate astea, el îţ i făcuse o impresie puternică– zise cavalerul.
— Se poate.
— Are spirit, cel puţ in? întrebăducele.
— Cred căda, monseniore.
— Dar domnul de Buckingham are? întrebăcavalerul.
— Nu ştiu.
— Eu sunt de părere căare – răspunse cavalerul – căci o face sărâdăpe DOAMNA, şi
se pare ca ea se simte bine în compania lui, ceea ce nu se întâmplăniciodatăcu o femeie de
spirit când se aflăîn preajma unui prost.
— Atunci înseamnăcăe un om de duh – spuse cu nevinovăţ ie de Guiche, în ajutorul
căruia veni îndatăRaoul, văzându-l încolţ it de acest primejdios interlocutor, cu care intrăîn
vorbăşi-l sili astfel săschimbe discuţ ia.
Sosirea fu strălucitoare şi plinăde voioşie. Regele, ca să-şi sărbătoreascăfratele,
dăduse ordin ca totul săfie pregătit într-un chip măreţ . DOAMNA şi mama ei coborârăla
Luvru, în acel Luvru unde, pe vremea surghiunului, ele înduraserăcu atâta umilinţ a bezna,
sărăcia şi lipsurile. Acest palat neospitalier pentru nefericita fiicăa lui Henric al IV-lea, cu
pereţ ii goi, podelele desfundate, tavanele tapisate cu pânzăde păianjeni, uriaşele cămine cu
marmura ciuntităpe la colţ uri, vetrele acelea reci, pe care doar milostivirea parlamentului le
mai încălzise puţ in pentru ele, îşi schimbaserăcu totul înfăţ işarea. Zugrăveli minunate,
covoare groase, lespezi strălucitoare, picturi proaspete în largi rame aurite; pretutindeni,
candelabre, oglinzi şi mobile arătoase; pretutindeni, gărzi în ţ inute falnice, cu panaşele
fluturând, şi un întreg popor de valeţ i şi de curteni prin anticamere şi scări. În curţile unde
altădatăcreştea iarba, ca şi cum acel ingrat Mazarin ar fi socotit de cuviinţ ăsăle
dovedeascăparizienilor căsingurătatea şi restriştea trebuiau săfie, alături de mizerie şi
deznădejde, cortegiul monarhiilor înfrânte, în curţ ile acelea imense, mute şi pustii, se
mândreau acum cavaleri ai căror cai scoteau scântei din lespezile de piatrăatinse de
copitele lor. Trăsuri încărcate cu femei tinere şi frumoase aşteptau săo salute, când va
trece, pe fiica acestei fiice a Franţ ei, care, în timpul văduviei şi exilului ei, nu avusese de
multe ori nici măcar o bucatăde lemn săarunce în foc sau o bucatăde pâine săpunăpe
masăşi pe care o umiliserăpânăşi cei mai umili slujitori ai castelului. De aceea, doamna
Henriette se întorcea la Luvru cu inima tot atât de năpădităde durere şi de triste amintiri,
pe cât de voioasăşi de triumfătoare se reîntorcea aici fiica ei, fire mai schimbătoare şi care
uitase aproape totul. Ea ştia căaceastăprimire strălucitoare se adresa fericitei mame a
unui rege reaşezat pe al doilea tron al Europei, în timp ce primirea aceea rea îi fusese
rezervatăei, personal, fiicei lui Henric al IV-lea, pedepsităde a fi trăit în nenorocire.
Dupăce principesele furăinstalate în apartamentele lor, unde furălăsate săse
odihnească, bărbaţ ii, care se înviorarăşi ei dupăoboseala încercată, se întoarser ăla
treburile şi datoriile lor.
Bragelonne începu prin a se duce să-şi vadăpărintele. Dar Athos plecase la Blois.
Tânărul voi atunci să-l revadăpe domnul d'Artagnan. Dar şi acesta, ocupat cu organizarea
unei noi case militare a regelui, era de negăsit. Bragelonne se repezi în cele din urmăla de
Guiche. Contele avea însănesfârşite convorbiri cu croitorii lui şi cu Manicamp, care îi
răpeau ziua întreagă. Şi mai rău o nimeri la ducele de Buckingham. Acesta cumpăra cai
peste cai, diamante peste diamante. Tot ce avea Parisul mai bun în materie de brodeze, de
giuvaergii, de croitori, era ţ inut de el de diminea ţ ăpânăseara. Între el şi de Guiche se dădea
o luptămai mult sau mai puţ in curtenitoare de a obţ ine succesul pentru care ducele voia să
cheltuiascăun milion, şi pentru care mareşalul de Grammont îi dăduse lui de Guiche
şaizeci de mii de livre. Buckingham se bucura şi-şi risipea milionul său. De Guiche ofta însă
din greu şi ar fi ajuns să-i smulgăpărul din cap, dacănu l-ar fi avut alături de el pe de
Wardes, care-l îmbărbăta cu sfaturile lui.
— Un milion! repeta în fiecare zi de Guiche. O săfiu copleşit. De ce nu vrea domnul
mareşal să-mi dea partea mea de moştenire?
— Fiindcăai face-o praf – îi spunea Raoul.
— Ei, dar ce-l priveşte pe el! Dacăva trebui sămor, voi muri. Pe urmănu voi mai avea
nevoie de nimic.
— Dar de ce trebuie numaidecât sămori? îl întrebăRaoul.
— Nu vreau săfiu întrecut în eleganţ ăde un englez.
— Scumpul meu conte – interveni atunci Manicamp – eleganţ a nu-i un lucru
costisitor, e doar un lucru pretenţ ios.
— Da, dar lucrurile pretenţ ioase costăfoarte mult, iar eu n-am decât şaizeci de mii de
livre.
— La naiba – zise de Wardes – eşti într-o oarecare încurcătură; cheltuieşte tot atât cât
Buckingham: nu e decât o diferenţ ăde nouăsute patruzeci de mii de livre.
— De unde săle iau?
— Fădatorii.
— Am destule.
— Un motiv în plus sămai faci.
Aceste sfaturi sfârşirăprin a-l întărâta atât de tare pe de Guiche, căse porni săfacă
nebunii, în timp ce Buckingham nu făcea decât cheltuieli. Vestea despre risipa celor doi
gentilomi înflori obrazurile tuturor negustorilor din Paris, şi între palatul lui Buckingham şi
palatul lui Grammont era o continuăîntrecere care săfie în frunte.
În aceastăvreme, DOAMNA se odihnea, iar Bragelonne îi scria domnişoarei de La
Vallière. Patru scrisori îşi şi luaserăzborul din pana lui, fărăsăfi primit însănici un
răspuns, pentru ca, chiar în dimineaţ a când trebuia săaibăloc ceremonia căsătoriei în
capela de la Palatul Regal, Raoul, în timp ce- şi făcea toaleta, să-l audăpe valetul său
anunţ ând:
— Domnul de Malicorne!
— Ce- o fi vrând de la mine acest Malicorne? se întrebăRaoul. Spune-i săaştepte – îi
răspunse lacheului.
— E un domn de la Blois – adăugăvaletul.
— Ah, lasă-l săintre! strigăRaoul cu vioiciune.
Malicorne intră, frumos ca un astru şi purtând o spadăneasemuită. Dupăce salută
cu multăgraţ ie, spuse:
— Domnule de Bragelonne, văaduc mii de urări din partea unei doamne.
Raoul se înroşi.
— Din partea unei doamne – murmurăel – a unei doamne din Blois?
— Da, domnule, din partea domnişoarei de Montalais.
 — Ah, mulţ umesc, domnule, te recunosc acum – zise Raoul. Şi ce doreşte de la mine
domnişoara de Montalais?
Malicorne scoase din buzunar patru scrisori, pe care i le întinse lui Raoul.
— Scrisorile mele! E oare cu putinţ ă? rosti acesta pălind. Scrisorile mele nedesfăcute
încă!
— Domnule, aceste scrisori n-au mai găsit la Blois persoanele cărora le erau trimise,
de aceea văsunt aduse înapoi.
— Domnişoara de La Vallière a plecat din Blois? strigăRaoul.
— Acum opt zile.
— Şi unde se află?
— Trebuie săfie la Paris, domnule.
— Dar cum aţ i ştiut căaceste scrisori veneau de la mine?
— Domnişoara de Montalais v-a recunoscut scrisul şi plicurile – răspunse Malicorne.
Raoul se îmbujorăşi zimbi.
— E foarte frumos din partea domnişoarei Aure – zise el. A rămas aceeaşi persoană
bunăşi încântătoare.
— Aceeaşi, domnule.
— Ar fi trebuit să-mi dea totuşi o veste mai precisădespre domnişoara de La Vallière.
N-o sămăapuc acum sărăscolesc acest imens Paris.
Malicorne scoase din buzunar un alt plic.
— Poate veţ i găsi în aceastăscrisoare ceea ce doriţ i săştiţi – zise el.
Raoul desfăcu nerăbdător plicul. Scrisul era al domnişoarei Aure, şi iatăce cuprindea
răvaşul:

Paris, Palatul Regal, în ziua celebrţrii nunţii.

— Ce înseamnăasta? îl întrebăRaoul pe Malicorne. Dumneata ştii ceva, domnule?

— Da, domnule viconte.
— Atunci fii bun şi spune-mi.
— Cu neputinţ ă, domnule.
— Pentru ce?
— Pentru cădomnişoara Aure m-a oprit săvorbesc.
Raoul se uitălung la acest personaj ciudat şi nu ştiu ce sămai întrebe.
— Cel puţ in – reluăel – e o veste îmbucurătoare sau tristăpentru mine?
— Veţ i vedea.
— Eşti neclintit în taina dumitale!
— Domnule, o favoare.
— În schimbul aceleia pe care dumneata mi-o refuzi?
— Exact.
— Vorbeşte!
— Doresc foarte mult săvăd ceremonia, şi nu am bilet de participare, cu toate
demersurile pe care le-am făcut ca săobţ in unul. M-aţ i putea ajuta săintru?
— Desigur.
— Faceţ i asta pentru mine, domnule viconte, vărog din suflet!
— O voi face cu plăcere, domnule; vino cu mine.
— Domnule, vărămân cea mai plecatăslugă.
— Te credeam prieten cu domnul de Manicamp!
— Da, domnule. Dar azi-dimineaţ ă, în timp ce-l priveam cum se îmbracă, i-am vărsat
din greşealăo sticlăde lustru pe costumul lui cel nou, şi a început sămăameninţ e cu
spada în mânăîn aşa fel, căa trebuit s-o iau la fugă. Iatăpentru ce nu i-am mai cerut un
bilet. M-ar fi ucis.
— Este foarte probabil – zise Raoul. Îl ştiu pe Manicamp în stare săucidăpe omul
vinovat de a fi săvârşit crima de care te consideri împovărat faţ ăde el, dar voi îndrepta răul
în ceea ce te priveşte; să-mi îmbrac mantia şi sunt gata să-ţ i slujesc de călăuzăşi ocrotitor.

XIX
SURPRIZA DOMNIŞOAREI DE MONTALAIS

DOAMNA fu cununatăla Palatul Regal, în capelă, în faţ a unei lumi de curteni aleşi cu
cea mai mare stricteţ e. Totuşi, în pofida înaltei cinsie pe care o arăta o invitaţ ie, Raoul,
credincios făgăduielii sale, îi înlesni intrarea lui Malicorne, dornic de a se bucura de această
rarăprivelişte. Dupăce-şi îndeplini sarcina luată, Raoul se duse lângăde Guiche, care, în
contrast cu strălucitorul lui costum, avea o înfăţ işare atât de răvăşităde durere, încât
numai ducele de Buckingham putea să-l întreacăîn privinţ a palidităţ
ii şi a posomorârii.
 — Ia seama, conte – şopti Raoul apropiindu-se de prietenul său şi pregătindu-se să-l
sprijine, în momentul când arhiepiscopul îi binecuvânta pe cei doi soţ i.
Într-adevăr, domnul prinţde Condé putea fi văzut cum se uita cu un ochi mai mult
decât curios la aceste douăimagini ale deznădejdii stând în picioare, ca nişte cariatide, de o
parte şi de alta a altarului. Contele căutăsă-şi schimbe înfăţ işarea.
Dupăterminarea ceremoniei, regele şi regina trecurăîn salonul cel mare, unde le fură
prezentate DOAMNA şi suita ei. Se observăcăregele, care păruse tare încântat la vederea
cumnatei sale, îi aduse laudele cele mai deschise. Se observăcăregina-mamă,
înfăşurându-l pe Bukingham cu o privire lungăşi îngândurată, se aplecăspre doamna de
Motteville şi-i spuse:
— Nu găseşti că-i seamănătatălui său?
Se observă, în sfârşit, căDOMNUL cerceta din ochi toatălumea de acolo şi părea
destul de nemulţ umit.
Dupărecepţ ia prinţilor şi a ambasadorilor, DOMNUL ceru regelui încuviinţ area de a-i
prezenta, şi totodatăşi DOAMNEI, persoanele care făceau parte din noua sa casă.
— Dumneata ştii, viconte – îl întrebăîncet domnul de Condé pe Raoul – dacă
întocmirea casei a fost făcutăde o persoanăde gust şi dacăvom avea în preajma noastră
nişte chipuri mai curăţ ele?
— Nu ştiu nimic, monseniore – răspunse Raoul.
— Oh, te prefaci cănu ştii.
— Cum asta, monseniore?
— Eşti prieten cu de Guiche, care e unul dintre prietenii Prinţ ului.
— E adevărat, monseniore, dar întrucât acest lucru nu m-a interesat de loc, nu i-am
făcut nici o întrebare lui de Guiche şi, la rândul său, de Guiche, nefiind întrebat, nu mi-a
dezvăluit nimic.
— Dar Manicamp?
— L-am văzut, e drept, pe domnul de Manicamp la Le Havre şi apoi pe drum, însăam
avut grijăsăfiu tot atât de puţ in curios faţ
ăde el, precum am fost şi faţ ăde de Guiche. De
altminteri, domnul de Manicamp va putea şti oare ceva despre toate astea, el care nu e
decât un personaj de mâna a doua?
— Eh, dragul meu viconte, dar pe ce lume trăieşti? zise domnul de Condé. Nu ştii că
în astfel de împrejur ări tocmai personajele de mâna a doua învârtesc totul? Dovadăe că
aproape toate numirile s-au făcut prin recomandările domnului Manicamp către de Guiche,
şi ale lui de Guiche către DOMNUL.
— Ei bine, monseniore, nu ştiam nimic despre asta – zise Raoul – şi e o veste nouăpe
care alteţ a voastrăîmi face cinstea de a mi-o aduce la cunoştinţ ă.
— Aşvrea săte cred, cu toate căe de necrezut. Ah, dar nu mai avem mult de aşteptat:
iatăescadronul zburător care înaintează, cum spunea buna reginăCaterina. Drace,
frumoase făpturi!
Un pâlc de fecioare se pregăteau săintre, într-adevăr, în salon, sub îndrumarea
doamnei de Navailles, şi trebuie săo spunem, spre lauda lui Manicamp, dacăel a avut cu
adevărat în aceastăalegere partea pe care i-o atribuia prinţ ul de Condé, căera o privelişte
demnăde a încânta ochiul acelora care, asemeni domnului prinţde Condé, erau admiratorii
tuturor genurilor de frumuseţ e. O tânărăblondă, ce putea săaibăîntre douăzeci şi douăzeci
şi unu de ani, şi ai cărei mari ochi albaştri, deschizându-se, împrăştiau în jurul lor o văpaie
de flăcări orbitoare, mergea în frunte şi fu prezentata cea dintâi.
— Domnişoara de Tonnay-Charente – îi spuse DOMNULUI bătrâna doamnăde
Navailles.
La care DOMNUL repetă, adresându-se DOAMNEI:
— Domnişoara de Tonnay-Charente.
— Ah, ah, asta îmi pare îndeajuns de plăcută– zise domnul de Condé, întorcându-se
către Raoul... Una la mână.
— Într-adevăr – răspunse Raoul – e frumoasă, cu toate căare un aer cam prea
mândru.
— Hm, cunoaştem noi aerele astea, viconte; în trei luni va fi domesticită! Hei, dar
priveşte, iatăaltăfrumuseţ e.
— Da – şopti Raoul – şi încăuna dintre cunoştinţ ele mele.
— Domnişoara Aure de Montalais – anunţ ădoamna de Navailles.
Numele şi pronumele furărepetate în acelaşi chip ceremonios de către DOMNUL.
— Dumnezeule mare! exclamăRaoul, aţ intindu-şi ochii uluiţi spre uşa de la intrare.
— Ce s-a întâmplat? întrebăprinţ ul de Condé. Oare domnişoara de Montalais te-a
făcut săscoţ i acest "Dumnezeule mare"?
— Nu, monseniore, nu – răspunse Raoul, făcându-se alb ca varul şi începând să
tremure.
— Atunci, dacănu e domnişoara Aure de Montalais, trebuie săfie această
încântătoare blondăcare o urmează. Frumoşi ochi, pe cinstea mea. Puţ in cam slăbuţă, dar
plinăde farmec.
— Domnişoara de La Baume Le Blanc de La Vallière – rosti doamna de Navailles.
La acest nume, ce răsunăpânăîn adâncul inimii lui Raoul, un nor cald i se urcădin
piept pânăîn dreptul ochilor. În aşa fel încât nu mai văzu şi nu mai auzi nimic; în aşa fel că
domnul de Condé, nemaigăsind în el decât un ecou mut al glumelor sale, se duse săvadă
mai de aproape minunatele făpturi ce-i tulburaserăinima de la prima aruncăturăde ochi.
— Louise aici! Louise, domnişoarăde onoare a DOAMNEI! murmura Raoul.
Şi ochii lui, ca şi cum nu le-ar fi venit săcreadăceea ce vedeau, săreau într-una de la
Louise la Montalais. Acum însă, aceasta din urmăse dezbărase cu totul de sfiiciunea ei
momentană, sfiiciune la care nu recursese, de altfel, decât în clipa prezentării şi a
reverenţ elor de rigoare. Dupăacestea, domnişoara de Montalais privea din ungherul ei, cu
destulăstăpânire de sine, lumea de acolo, şi văzându-l pe Raoul, făcea haz de uimirea
nemaipomenităîn care prezenţ a ei şi a prietenei sale îl aruncaserădintr-o datăpe bietul
îndrăgostit. Aceastăprivire stăruitoare, răutăcioasă, aproape obraznică, pe care Raoul voia
s-o ocolească, dar la care se întorcea mereu cu un aer întrebător, îl chinuia peste măsurăpe
tânăr. Cât despre Louise, fie datorităsfiiciunii ei fireşti, fie din altăpricină, pe care Raoul nu
putea s-o înţ eleagă, îşi ţinea necontenit ochii în jos şi, intimidată, uluită, cu respiraţ ia
scurtă, se retrăgea cât putea mai la o parte, nepăsătoare chiar la semnele cu cotul pe care i
le făcea Montalais.
Toate acestea erau pentru Raoul o adevăratăenigmă, pentru a cărei dezlegare bietul
viconte ar fi fost în stare sădea oricât. Dar nimeni nu era lângăel să-i spunăun cuvânt,
nici măcar Malicorne, care, puţ in fâstâcit de a se vedea între atâţ ia gentilomi, şi oarecum
speriat de privirile necruţ ătoare ale lui Montalais, descrise un cerc şi, puţ in câte puţ in, trecu
la câţiva paşi în spatele domnului de Condé, dincolo de grupul domnişoarelor de onoare, cât
mai aproape de domnişoara Aure, planetăîn jurul căreia, umil satelit, părea săgraviteze
necontenit, cu voie sau fărăvoie.
Revenindu-şi în fire, Raoul crezu a auzi la stânga lui nişte glasuri cunoscute. Erau,
într-adevăr, de Wardes, de Guiche şi cavalerul de Lorraine, care vorbeau împreună. E drept
însăcăvorbeau atât de încet, încât abia li se auzeau şoaptele în sala aceea vastă. Ca să
vorbeşti astfel, fărăsăte mişti din loc, fărăsăte întorci, fărăsăte apleci, fărăsă-ţ i priveşti
interlocutorul, era un talent a cărui desăvârşire noii veniţ i nu puteau s-o atingădintr-o
dată. De aceea, trebuia mai întâi o îndelungatăexperienţ ăa acestor şuşotiri care, fără
priviri, fărăclătinări din cap, păreau o convorbire între un grup de statui. Ca atare, în
cercurile largi din jurul regelui şi al reginelor, în timp ce maiestăţ ile lor vorbeau tare şi toţ i
ceilalţi aveau aerul că-i ascultăîntr-o tăcere religioasă, se ţ inea un mare număr de
asemenea colocvii şuşotite, în care măgulirea nu era câtuşi de puţ in nota dominantă. Dar
Raoul era unul dintre cei pricepuţ i în a pătrunde taina oricărei etichete şi, din simpla
mişcare a buzelor, el putea săghiceascăadesea înţ elesul cuvintelor şoptite.
— Cine-i aceastăMontalais? întreba de Wardes. Cine-i aceastăLa Vallière? Ce-i cu
provincia asta care ne ia cu asalt?
— Pe Montalais – răspunse cavalerul de Lorraine – o cunosc bine: e o fatăstraşnică, ce
va înveseli curtea, La Vallière e o şchioapăfoarte drăguţ ă.
— Vai, rău am ajuns! făcu de Wardes.
— Nu râde, de Wardes; despre şchioape existănişte axiome latineşti foarte ingenioase
şi îndeosebi foarte caracteristice.
— Domnilor, domnilor – le atrase atenţ ia de Guiche, privind cu nelinişte spre Raoul –
puţ inămăsurăîn cuvinte, vărog!
Dar îngrijorarea contelui, cel puţ in în aparenţ ă, nu-şi avea nici un rost: Raoul îşi
păstrase cea mai desăvârşităşi cea mai netulburatănepăsare, cu toate cănu scăpase nici o
vorbădin cele ce se spuseserăacolo. Se părea căînsemneazăpe răboj necuviinţ ele şi
obrăzniciile celor doi provocatori, pentru a se răfui cu ei la timpul potrivit. Ca şi cum i-ar fi
ghicit gândurile, de Wardes stărui:
— Şi cine sunt amanţ ii acestor domnişoare?
— Al lui Montalais? întrebăcavalerul.
— Da, al lui Montalais, mai întâi.
— Ei bine, tu, eu, de Guiche, cine-o vrea, la naiba!
— Şi al celeilalte?
— Al domnişoarei de La Vallière?
— Da.
— Luaţ i seama, domnilor – le şopti Guiche, spre a-l împiedica pe de Wardes săafle
răspunsul cerut – luaţ i seama, DOAMNA ascultă.
Raoul îşi vârî mâna pânăla încheieturăsub deschizătura hainei şi- şi frământă
amarnic pieptul şi dantelele. Dar tocmai aceastăneruşinare pe care o vedea îndreptându-se
împotriva bietelor femei îl făcu săia o hotărâre nestrămutată. "DacăLouise a venit aici – îşi
spuse el în sinea lui – n-a putut-o face decât într-un scop onorabil şi sub o ocrotire
onorabilă; trebuie săcunosc însăacest scop, trebuie săaflu cine o protejează." Şi,
procedând la fel ca Malicorne mai înainte, se retrase încetul cu încetul spre grupul
domnişoarelor de onoare.
Curând, prezentările se terminară. Regele, care tot timpul nu încetase s-o priveascăşi
s-o admire pe DOAMNA, părăsi sala de recepţ ie însoţ
it de cele douăregine. Cavalerul de
Lorraine îşi reluălocul lângăDOMNUL şi, în timp ce se retrăgeau împreună, îi strecurarăla
ureche câteva picături din otrava pe care o strânsese în el în decurs de un ceas, cât privise
noile fete şi se gândise la cei ce aveau săse bucure de ele. Regele, ieşind, trăsese dupăsine
o parte din asisten ţ ă, iar acei curteni care ţ ineau săse arate independenţ i sau galanţ i
începurăsăse apropie de doamne. Domnul de Condé îi spuse câteva cuvinte măgulitoare
domnişoarei de Tonnay-Charente. Buckingham îi făcea curte doamnei de Chalais şi
doamnei de Lafayette, pe care DOAMNA le privise cu plăcere de la început şi şi le apropiase.
Cât despre contele de Guiche, părăsindu-l pe DOMNUL de îndatăce se putuse apropia
singur de DOAMNA, se întreţ inea foarte voios cu doamna de Valentinois, sora lui, şi cu
domnişoarele de Créquy şi de Châtillon.
În mijlocul tuturor acestor interese politice sau amoroase, Malicorne voia sărămânăşi
el singur cu Montalais, dar aceasta prefera săstea de vorbăcu Raoul, fie şi numai spre a
face haz de toate întrebările şi nedumeririle lui. Raoul se îndreptase direct către domnişoara
de La Vallière şi o salutase cu cel mai profund respect, lucru care o făcu pe Louise săse
îmbujoreze la faţ ăşi săse bâlbâie; dar Montalais se grăbi să-i sarăîn ajutor.
— Ei bine – zise ea – iată-ne, domnule viconte.
— Văvăd – zise Raoul zâmbind – şi tocmai în legăturăcu prezenţ a dumneavoastrăaici
am venit săvăcer o micălămurire.
Malicorne se apropie de ei cu cel mai fermecător surâs.
— Retrage-te puţ in, domnule Malicorne – îl înlăturăMontalais. Într-adevăr, ai devenit
foarte indiscret.
Malicorne îşi muşcăbuzele şi făcu doi paşi înapoi, fărăa spune un singur cuvânt.
Numai căsurâsul lui îşi schimba dintr-o datăexpresia şi, din senin cum era, deveni
răutăcios.
— Vrei o lămurire, domnule Raoul? întrebăMontalais.
— De buna seamă, şi cred căîntâmplarea asta merităuna: domnişoara de La Vallière,
domnişoarăde onoare a DOAMNEI!
— Pentru ce n-ar fi şi ea domnişoarăde onoare, la fel ca şi mine? făcu Montalais.
— Primiţ i felicitările mele, domnişoară– zise Raoul, căruia i se părea căele nu vor să-i
răspundădirect la întrebare.
— Spui asta cu un aer foarte ceremonios, domnule viconte.
— Eu?
— Doamne! S-o întrebăm şi pe Louise.
— Domnul de Bragelonne socoteşte poate călocul e mai presus de rangul meu – zise
Louise, foarte tulburată.
— Oh, nu, domnişoară– răspunse cu vioiciune Raoul – ştii foarte bine cănu asta este
părerea mea; nu m-aşmira chiar dacăai ocupa locul unei regine, cu atât mai puţ in pe
acesta de aici. Singurul lucru care măuimeşte este căam aflat totul abia azi şi numai din
întâmplare.
— Ah, e adevărat – răspunse Montalais fărăsăstea prea mult pe gânduri, aşa cum îi e
obiceiul. Tu nu pricepi nimic din toate astea, Louise, şi, într-adevăr, nici nu ai cum să
pricepi ceva. Domnul de Bragelonne ţ i-a trimis patru scrisori, dar la Blois rămăsese numai
mama ta; trebuia săne ferim ca acele scrisori sa cadăîn mâna ei; le-am primit eu şi i le-am
trimis înapoi domnului Raoul, care te credea ta Blois când tu erai la Paris, fărăca
dumnealui săştie măcar căfuseseşi ridicatăîn demnitate.
— Dar cum, nu l-ai prevenit pe domnul Raoul, aşa cum te rugasem eu? strigăLouise.
— Asta mai trebuia! Săfacăpe supăratul, sa înceapăcu mustrările, săstrice tot ceea
ce noi ne-am străduit atât de mult săfacem? Ah, nu, fireşte!
— Aşadar, sunt un om aspru? zise Raoul.
— De altfel – adăugăMontalais – aşa mi s-a părut căe mai bine. Eu plecam la Paris,
dumneata nu erai acolo, Louise plângea cu lacrimi fierbinţ i; credeţi ce v-o plăcea, dar l-am
rugat atunci pe protectorul meu, acela care a căpătat un brevet pentru mine, sămai ceară
unul pentru Louise; şi brevetul a venit. Louise a plecat să-şi comande rochiile; eu am rămas
în urmă, dat fiind căîmi făcusem rochiile mai înainte; am primit scrisorile dumitale, ţ i le-am
trimis înapoi, adăugând un cuvânt care îţ i făgăduia o surpriză. Şi surpriza, scumpe domn,
iat-o; mi se pare frumoasă, nu mai cere alte lămuriri... Haide, domnule Malicorne, e timpul
să-i lăsăm pe aceşti tineri împreună; au sa-şi spunăo mulţ ime de lucruri. Dă-mi braţ ul!
Sper ca prin asta ţ i se face o mare cinste, domnule Malicorne.
— Iartă-mă, domnişoară– zise Raoul, oprind-o pe nebunatica fatăşi dând cuvintelor
lui o intonaţ ie a cărei gravitate contrasta cu tonul glumeţal lui Montalais – iartă-mă, dar aş
putea săştiu şi eu numele acelui protector? Căci dacăcineva te protejeazăpe dumneata,
domnişoară, şi în virtutea unor anumite motive... Raoul se înclină, apoi îşi încheie gândul:
Nu e nevoie de aceleaşi motive pentru ca domnişoara de La Vallière săfie protejată.
— Pentru Dumnezeu, domnule Raoul – spuse cu nevinovăţ ie Louise – lucrul e foarte
simplu şi nu văd pentru ce nu ţ i-aşspune eu singurătotul... Protectorul meu e domnul
Malicorne.
Raoul rămase o clipăca trăsnit, întrebându-se dacănu-şi bate cumva joc de el; pe
urmăse întoarse să-l întrebe pe Malicorne. Dar acesta se depărtase, tras de mânăde Mon-
talais. Domnişoara de La Vallière făcu o mişcare s-o urmeze pe prietena ei, însăRaoul o
reţinu cu un fel de blândăautoritate.
— Te rog, Louise – zise el – un cuvânt.
— Dar, domnule Raoul – rosti fata roşindu-se – am rămas singuri. Toatălumea s-a
retras... Au săne caute, ce vor spune?
— Nu-ţ i fie teamă– răspunse tânărul surâzând – nu suntem, nici unul, nici altul,
personaje atât de importante, încât săse bage de seama lipsa noastră.
— Dar serviciul meu, domnule Raoul?
— Fii liniştită, domnişoară, eu cunosc obiceiurile de la curte: serviciul dumitale va
începe abia de mâine; îţ i mai rămân deci câteva minute de răgaz, în cursul cărora poate vei
binevoi să-mi dai desluşirile pe care am avut onoarea săţ i le cer.
— Cât eşti de serios, domnule Raoul! murmurăLouise, neliniştită.
— Din pricinăca împrejurarea e serioasă, domnişoară. Vrei sămăasculţ i?
— Te ascult; dar, domnule, îţ i repet, am rămas singuri.
— Ai dreptate – zise Raoul.
Şi, oferindu-i braţ ul, o conduse pe tânăra fatăîn galeria vecinăcu sala de recepţ ie, ale
cărei ferestre dădeau în piaţ ă. Toatălumea se îngrămădea la fereastra din mijloc, care avea
un balcon în afară, de unde se puteau vedea în toatăamănunţ imea tacticoasele pregătiri de
plecare. Raoul deschise una din ferestrele laterale, şi acolo, singur cu domnişoara de La
Vallière, îi vorbi:
— Louise, ştii că, încădin copilărie, te-am iubit ca pe o sorăşi ţ i-am împărtăşit toate
necazurile mele, ţ i-am încredinţ at toate speranţ ele ce-mi luminau sufletul.
— Da – răspunse ea încet – da, domnule Raoul, ştiu asta.
— Aveai obiceiul, la rându-ţ i să-mi mărturiseşti aceeaşi prietenie, aceeaşi încredere.
De ce, în întâlnirea de azi, nu te-ai arătat ca o prietenă? De ce te fereşti de mine?
La Vallière nu răspunse.
— Credeam cămăiubeşti – zise Raoul, al cărui glas devenea din ce în ce mai
tremurător – credeam căai consimţ it la toate planurile făcute împreunăpentru fericirea
noastră, atunci când ne plimbam amândoi pe marile alei de la Cour-Cheverny şi pe sub
plopii şoselei care duce la Blois. Nu-mi răspunzi, Louise? Şi se întrerupse. Taci oare – o
întrebăel apoi, cu răsuflarea întretăiată– fiindcănu mămai iubeşti?
— Nu spun asta – răspunse Louise aproape în şoaptă.
— Oh, spune-mi adevărul, te rog! Mi-am pus toatănădejdea vieţ ii mele în tine, te-am
ales pentru purtările tale blânde şi simple. Nu te lăsa orbită, Louise, acum te afli în mijlocul
curţ ii, unde tot ce e curat se întinează, unde tot ce e tânar se veştejeşte repede. Louise,
astupă-ţ i urechile ca săn-auzi ce se vorbeşte, închide-ţ i ochii ca sănu vezi ce se petrece în
juru-ţ i, strânge-ţ i buzele ca sănu respiri miazmele corupătorilor. Fărăminciuni, fără
ascunzişuri, Louise, săcred oare cuvintele pe care le-a spus domnişoara de Montalais?
Louise, ai venit la Paris pentru căeu nu mai eram la Blois?
La Vallière se înroşi şi-şi ascunse faţ a în palme.
— Da, aşa este – strigăRaoul în culmea fericirii – da, de aceea ai venit! Oh, te iubesc
cum nu te-am iubit încăniciodată! Îţ i mulţ umesc, Louise, pentru acest devotament. Dar
trebuie săiau măsuri pentru a te pune la adăpost de orice jignire, pentru a te feri de orice
pată. Louise, o domnişoarăde onoare, la curtea unei Prinţ ese tinere, în aceste vremuri de
moravuri uşoare şi de nestatornicie în dragoste, o domnişoarăde onoare e ţ inta tuturor
atacurilor, fărăsăfie apăratăde nimeni, şi aceastăsituaţ ie nu poate să-ţ i convină. Trebuie
săte măriţ i ca săfii respectată.
— Sămămărit?
— Da.
— Dumnezeule!
— Iatămâna mea, Louise; dă-mi-o pe-a ta.
— Dar tatăl dumitale?
— Tatăl meu nu se mai amestecă.
— Totuşi...
— Îţ i înţ eleg aceastăîndoială, Louise; voi vorbi cu tatăl meu.
— Oh, domnule Raoul, mai gândeşte-te, mai aşteaptă.
— Sămai aştept, e cu neputinţ ă; sămai stau pe gânduri, când e vorba de tine, ar
însemna săte jignesc. Dă-mi mâna, scumpa Louise, sunt stăpân pe mine însumi; tatăl meu
va spune da, ţ i-o făgăduiesc. Dă-mi mâna, nu măface săaştept astfel, răspunde-mi repede
un cuvânt, unul singur, altfel voi crede că, pentru a te fi schimbat într-atâta, a fost de ajuns
un singur pas în acest palat, o singurăsuflare a strălucirii, un singur surâs al reginelor, o
singurăprivire a regelui.
Raoul abia apucăsărosteascăacest din urmăcuvânt, căLa Vallière deveni palidăca
moartea, fărăîndoialădin teama pe care o încerca văzându-l pe tânăr vorbindu-i cu atâta
însufleţire. De aceea, printr-o mişcare mai iute ca gândul, îşi lăsăamândouămâinile să
cadăîn palmele lui Raoul. Apoi o rupse la fugăfărăa mai rosti o silabăşi dispăru fărăa se
fi mai uitat nici o clipăînapoi.
Raoul îşi simţ i tot trupul tremurând la atingerea mâinilor ei. Primi jurământul, ca un
jurământ solemn pe care dragostea îl smulge feciorelnicei sfiiciuni.

XX
CONSIMŢĂMÂNTUL LUI ATHOS

Raoul ieşise din Palatul Regal cu o hotărâre ce nu îngăduia nici o amânare în

îndeplinirea ei. Încălecădeci pe cal chiar în curtea palatului şi apucădrumul spre Blois, în
timp ce nunta DOMNULUI şi a Principesei Angliei se desfăşura în urma lui, în marea veselie
a curtenilor şi spre şi mai marea întristare a lui de Guiche şi a lui Bukingham.
Raoul îşi văzu de treaba lui: în optsprezece ceasuri ajunse la Blois. Îşi pregătise pe
drum cele mai tari argumente. Febra este şi ea un argument fărăreplică, şi Raoul avea
febră.
Athos se afla în cabinetul lui, sporind cu câteva pagini memoriile sale, când Raoul
intra pe uşă, condus de Grimaud. Clarvăzătorul gentilom nu avu nevoie decât de o
aruncaserăde ochi pentru a vedea căceva cu totul neobişnuit se petrecea în sufletul fiului
său.
— Îmi pari a fi venit pentru o afacere important ă– spuse el arătându-i un scaun lui
Raoul, dupăce-l îmbrăţ işase.
— Da, domnule – răspunse tânărul – şi te rog sămăasculţ i cu aceeaşi binevoitoare
atenţ ie de care nu m-ai lipsit niciodată.
— Vorbeşte, Raoul.
— Domnule, iatăfaptele dezbrăcate de orice vorbe de prisos, pe care le-aşsocoti
nedemne faţ a de un bărbat ca domnia ta: domnişoara de La Vallière se aflăla Paris, în
calitate de domnişoarăde onoare a DOAMNEI. Am stat şi am chibzuit mult; o iubesc pe
domnişoara de La Vallière mai presus de orice şi nu-mi îngăduie cugetul săo las într-un
post unde bunul ei renume, virtutea ei chiar pot săfie ameninţ ate. Doresc deci sămăînsor
cu ea şi de aceea, domnule, am venit să-ţ i cer consimţ ămnitul pentru aceastăcăsătorie.
Athos păstrase, în timpul acestei declaraţ ii, o tăcere şi o rezervăneclintite. Raoul îşi
începuse cuvântarea sa căutând săparăcondus de cel mai deplin sânge rece, dar o sfârşi
prin a lăsa săse vadăla fiecare cuvânt o tulburare dintre cele mai vii. Athos îl învălui pe
Bragelonne cu privirea lui adâncă, umbrităde o uşoarătristeţ e.
— Aşadar, zici căte-ai gândit bine? întrebăel.
— Da, domnule.
— Mi se pare căţ i-am împărtăşit sentimentele mele în legăturăcu aceastăalianţ ă.
— Ştiu, domnule – răspunse Raoul destul de încet – dar mi-ai dat a înţ elege cădacă
aşstărui...
— Şi stăruieşti?
Bragelonne bâigui un da aproape neînţ eles.
— Probabil, domnule – reluăAthos foarte liniştit – căpasiunea dumitale trebuie săfie,
într-adevăr, foarte puternică, de vreme ce, în ciuda împotrivirii mele faţ ăde aceastăunire,
nu te poţ i hotărî sărenunţ i la ea.
Raoul îşi trecu peste frunte o mânătremurătoare, ştergând astfel sudoarea care-l
năpădise. Athos îl privi îndeaproape pe fiul său şi simţ i căinima i se umple de milă. Se
ridicăîn picioare.
— Prea bine – zise el – sentimentele mele personale nu înseamnănimic, pentru căe
vorba de ale tale; ai venit sămărogi ceva, îţ i stau la dispoziţ ie. De fapt, săvedem, ce doreşti
de la mine?
— Oh, bunăvoinţ a dumitale, domnule, bunăvoinţ a dumitale mai întâi – zise Raoul
apucându-i mâinile.
— Te înşeli asupra sentimentelor ce ţ i le nutresc, Raoul; în inima mea ai săgăseşti
ceva mai mult decât bunăvoinţ ă– replicăAthos.
Raoul sărutăapăsat mâna pe care o strângea, aşa cum ar fi făcut îndrăgostitul cel mai
pătimaş.
— Haide, haide – reluăcontele – spune, Raoul, sunt gata pentru orice; ce trebuie să
semnez?
— Oh, nimic, domnule, nimic; te-aşruga numai să-ţ i dai osteneala de a-i scrie regelui,
cerând pentru mine maiestăţ ii sale, căruia îi aparţin, îngăduinţ a de a măcăsători cu
domnişoara de La Vallière.
— Bine, iatăo idee chibzuită, Raoul. Într-adevăr, dupămine, sau mai degrabă
înaintea mea, ai un stăpân; acest stăpân e regele; te supui deci unei îndoite încercări, aşa e
loial.
— Oh, domnule!
— Îţ i voi îndeplini fărăzăbavădorinţ a, Raoul.
Contele se apropie de fereastra şi, aplecându-se puţ in în afară, strigă:
— Grimaud!
Grimaud îşi arătăcapul de dupăo tufăde iasomie pe care o curăţ a de uscături.
— Caii! îi spuse contele.
— Ce înseamnăordinul ăsta? întrebăRaoul.
— Căvom pleca peste douăceasuri.
— Unde?
— La Paris.
— Cum la Paris! Vii la Paris?
— Regele nu e la Paris?
— Fărăîndoială.
— Ei bine, ai uitat cătrebuie sămergem împreunăacolo?
— Dar, domnule – zise Raoul aproape cutremurat de atâta bunătate părintească– eu
nu-ţ i cer săte oboseşti în felul acesta, ci săfaci doar o scrisoare...
— Raoul, te înşeli şi asupra trecerii mele; nu se cade ca un simplu gentilom ca mine
să-i scrie regelui său. Vreau, şi se cuvine, să-i vorbesc în faţ ăregelui. O voi face. Vom pleca
împreună, Raoul.
— Oh, câtăbunăvoinţ ă, domnule!
— În ce dispoziţ ii crezi căse aflămaiestatea sa?
— Faţ a de mine?
— Da.
— Oh, foarte bune.
— Ţi-a spus- o cumva?
— Cu propria sa gură.
— În ce împrejurare?
— Cu prilejul unei recomandări a domnului d'Artagnan, mi se pare, şi în legăturăcu o
întâmplare din Piaţ a Grevei, unde am avut cinstea sătrag spada pentru maiestatea sa. Am
deci motive sămăsocotesc, fărădeşartămândrie, destul de înălţ at în ochii maiestăţ ii sale.
— Cu atât mai bine!
— Dar, te rog din suflet – continuăRaoul – nu păstra faţ ăde mine aceastăseriozitate
şi acest aer de taină, nu măface săregret căam ascultat de un simţ ământ mai puternic ca
orice.
— E a doua oarăcând îmi spui asta, Raoul, şi nu era nevoie; vrei o formalitate pentru
consimţ ământul meu, pe care ţ i-l dau, e lucru hotărât, şi sănu mai vorbim despre asta.
Vino să-mi vezi noile plantaţ ii, Raoul.
Tânărul ştia că, dupăce contele îşi manifesta voinţ a, nu mai putea fi loc pentru
controvers ă. Lăsăcapul în jos şi-l urmăpe tatăl său în grădină. Athos îi arătă, pe îndelete,
altoiurile, răsadniţ ele şi pepinierele. Aceastălinişte a contelui îl nedumerea din ce în ce mai
mult pe Raoul; dragostea ce-i umplea inima i se părea atât de mare, încât lumea întreagă
abia dacăo putea cuprinde. Cum se făcea atunci căinima lui Athos rămânea goalăşi
închisăîn faţ a nemărginitei lui iubiri? De aceea, Bragelonne, adunându-şi toate puterile,
strigădintr-o dată:
— Domnule, e cu neputinţ ăca dumneata săn-ai un motiv de a o respinge pe
domnişoara de La Vallière, care e atât de bună, atât de blândă, atât de curată, încât spiritul
domniei tale, înzestrat cu o mare înţ elepciune, ar trebui săo preţ uiascăaşa precum merită.
În numele cerului, săfie oare între domnia ta şi familia ei vreo tainicăduşmănie, sau vreo
urăpăstratădin părinţ i?
— Uite, Raoul, ce brazdăfrumoasăde lăcrămioare – zise Athos – vezi ce bine le prieşte
umbra şi umezeala, mai ales umbra frunzelor de sicomor, printre care se strecoarăcăldura,
ferindu-le de arşiţ a soarelui?
Raoul se opri în loc, îşi muşcăbuzele, apoi, simţ ind căsângele îi năvăleşte spre
tâmple, zise plin de cutezanţ ă:
— Domnule, dă-mi te rog, o explicaţ ie; nu poţ i uita căfiul dumitale e şi el un om.
— Atunci – răspunse Athos ridicându- se încruntat – dovedeşte-mi ca eşti un om, căci
un fiu nu-mi dovedeşti prin nimic căeşti. Te-am rugat săaştepţ i momentul unei alianţ e
ilustre; ţ i-aşfi găsit o soţ ie în primele rânduri ale nobilimii bogate; voiam săpoţ i străluci
prin aceastăîndoităsclipire pe care o dau gloria şi averea, căci nobleţ ea o ai prin sânge.
— Domnule – strigăRaoul împins de o pornire nestăpânită– acum douăzile mi s-a
adus ocara cănu-mi cunosc mama.
 Athos păli; apoi, încruntându-şi sprânceana ca zeul suprem al antichităţ ii, întrebăcu
foarte multămaiestate:
— Aşdori săştiu ce-ai răspuns, domnule.
— Oh, iartă-mă... iartă-mă! murmurătânărul, prăbuşindu-se din înălţ imea exaltării
sale.
— Ce- ai răspuns, domnule? repetăcontele, bătând din picior.
— Domnule, aveam spada în mână, iar cel care măjignea astfel era în gardă; i-am
smuls spada şi i-am aruncat-o peste un şanţ , unde l-am zvârlit apoi şi pe el, săşi-o culeagă
de pe jos.
— Şi pentru ce nu l-ai ucis?
— Maiestatea sa opreşte duelul, şi în momentul acela eram ambasador al maiestăţ ii
sale.
— Prea bine – rosti Athos – iatăun motiv în plus spre a măduce să-i vorbesc regelui.
— Ce- ai de gând să-i ceri, domnule?
— Permisiunea de a trage spada împotriva aceluia care ne-a făcut aceastăjignire.
— Domnule, dacănu m-am purtat aşa cum ar fi trebuit sămăport, te rog sa măierţ i.
— Cine îţ i aduce vreo mustrare, Raoul?
— Aceastăpermisiune pe care vrei săi-o ceri regelui.
— Raoul, voi ruga pe maiestatea săsă-ţ i semneze contractul de căsătorie.
— Domnule...
— Dar cu o condiţ ie.
— Mai e nevoie să-mi pui condiţ ii, dumneata, mie? Porunceşte, domnule, măvoi
supune.
— Cu condiţ ia – urmăAthos – căîmi vei spune numele celui care a vorbit astfel despre
mama ta.
— Dar, domnule, ce nevoie ai săcunoşti acest nume? Jignirea mi-a fost adusămie, şi
odatăpermisiunea obţ inutădin partea maiestăţ ii sale, răzbunarea măpriveşte numai pe
mine.
— Numele lui, domnule!
— Nu pot îngădui săte expui unei primejdii!
— Măiei drept un Don Diego? Numele lui!
— Îl ceri cu tot dinadinsul?
— Vreau să-l ştiu.
— Vicontele de Wardes.
— Ah, făcu liniştit Athos. Foarte bine, îl cunosc. Dar caii noştri sunt gata, domnule; în
loc săplecăm peste douăceasuri, vom pleca chiar acum. În şa, domnule, în şa!

XXI
PRINŢUL E GELOS PE DUCELE DE BUCKINGHAM

În timp ce domnul conte de La Fère se îndrepta spre Paris, însoţ it de Raoul, Palatul
Regal era teatrul unei scene pe care Molière ar fi numit-o de bunăcomedie.
Trecuserăpatru zile de la căsătorie. DOMNUL, dupăce mâncase în mare grabă, trecu
în anticamerele sale, cu buzele strânse, cu sprânceana încruntată. Masa nu fusese veselă.
DOAMNA ceruse săfie servităîn apartamentul ei. Prinţ ul luase deci prânzul în cerc
restrâns. Cavalerul de Lorraine şi Manicamp fuseserăsingurii prezenţ i la acest dejun, care
ţinuse doar trei sferturi de ceas, fărăsăse scoatăo vorbă.
Manicamp, mai puţ in introdus în intimitatea alteţ ei sale regale decât cavalerul de
Lorraine, încerca în zadar săciteascăîn ochii Prinţ ului motivul pentru care avea o minăatât
de posomorât ă. Cavalerul de Lorraine, care n-avea nevoie săghiceascănimic, fiindcăştia
totul, se ospăta cu acea poftăextraordinarăpe care o avea atunci când îi vedea pe alţ ii
mâhniţ i, şi se bucura în aceeaşi măsurăde supărarea Prinţ ului, ca şi tulburarea lui
Manicamp. Îi făcea plăcere să-l ţ inăla masă, în timp ce el mânca fărăîntrerupere, pe
Prinţul nerăbdător, care ardea de dorin ţ a de a se ridica de pe scaun.
De multe ori, Prinţ ul se căia că-i dăduse cavalerului de Lorraine libertatea de a-şi lua
nasul la purtare, ceea ce-l făcea sătreacăpeste orice etichetă. Acum, DOMNUL se afla într-o
asemenea stare de spirit; dar se temea de cavaler în aceeaşi măsurăîn care-l iubea, astfel că
se mulţ umi să-şi înăbuşe năduful în piept. Din timp în timp, Prinţ ul ridica ochii în tavan,
apoi şi-i cobora la feliile de ficat pe care cavalerul le ataca fărăîncetare; pentru ca, în cele
din urmă, neîndrăznind să-şi dea drumul, săînceapăa juca o pantomimăde care însuşi
Arlechin ar fi fost gelos. În sfârşit, Prinţul nu se mai putu stăpâni şi, la fructe, se ridică,
încruntat, aşa precum am spus, şi-l lăsăpe cavalerul de Lorraine să-şi termine dejunul
dupăpofta stomacului său. Văzând căPrinţ ul se ridică, Manicamp se ridicăşi el, ţ eapăn, cu
şervetul în mână.
Prinţ ul alerga mai curând decât mergea spre anticamerăşi întâlnind un valet de uşă,
îi dădu în şoaptăun ordin scurt. Apoi, schimbând direcţ ia, ca sănu mai treacăprin sala de
mâncare, străbătu cabinetele sale, cu gândul de a se duce s-o întâlneascăpe regina-mamă
în camera ei de rugăciune, unde bătrâna suveranăavea obiceiul să-şi petreacăcea mai
mare parte a timpului.
Puteau săfie ceasurile zece dimineaţ a. Ana de Austria scria în clipa când intrăPrinţ ul.
Regina-mamăţ inea foarte mult la acest fiu, care era frumos la chip şi bun la inimă.
Prinţ ul era, într-adevăr, mai tandru şi, dacăvreţ i, mai feminin decât regele. El o obişnuise
pe mama sa cu acele mici gingăşii feminine care le plac totdeauna femeilor. Ana de Austria,
care ar fi dorit săaibăo fiică, găsea aproape în acest fiu micile atenţ ii, micile îngrijorări şi
toatădrăgălăşenia unui copil de doisprezece ani. Astfel, Prinţ ul îşi folosea tot timpul pe
care-l petrecea alături de mama lui admirându-i braţ ele frumoase, dându-i sfaturi asupra
alifiilor şi reţete de esenţ e, de care ea se arăta foarte dornică; apoi îi săruta mâinile şi ochii
cu un farmec copilăresc, având totdeauna la dânsul o zaharicală, ca săi-o ofere, sau
dându-i o povaţ ădespre cum să-şi facăo pieptănăturănouă.
Ana de Austria îl iubea pe rege, sau mai bine zis iubea în fiul ei mai mare regalitatea:
Ludovic al XIV-lea reprezenta pentru ea legitimitatea divină. Era regina-mamăcu regele;
mamăera numai cu Filip. Iar acesta din urma ştia că, dintre toate adăposturile, sânul unei
mame e cel mai dulce şi cel mai sigur. De aceea, în copilărie, se refugia la el ori de câte ori
se iscau furtuni între rege şi fratele său; adesea, dupăghionţ i care însemnau din partea lui
crime de lezmajestate, dupălupte cu pumnii şi cu unghiile, în care regele şi supusul lui
foarte nesupus se încăierau, în cămăşi, într-un pat unde fiecare voia sărămânăstăpân,
avându-l pe valetul de camerăLaporte drept singurul judecător al bătăliei, Filip, învingător,
dar înspăimântat de victoria lui, alerga să-i cearămamei sale sprijinul sau măcar
asigurarea unei iertări pe care Ludovic al XIV-lea n-o acorda decât cu greu şi numai de la
distanţ ă. Ana izbutise, prin aceste intervenţ ii paşnice, săaplaneze toate conflictele dintre fiii
ei şi săcunoascăastfel, cu aceleaşi prilejuri, toate tainele lor.
Regele, puţ in gelos de aceastădragoste maternăce se revărsa mai ales asupra fratelui
său, căuta să-i arate Anei de Austria mai multăsupunere şi mai multăascultare decât îi
stătea de obicei în fire. Ana de Austria adoptase acest sistem de politicăşi faţ ăde tânăra
regină. De aceea, datăfiind atitudinea ei aproape despoticăde a conduce menajul regal, îşi
pregătea acum toate bateriile pentru a conduce cu acelaşi absolutism şi căsnicia celui de al
doilea fiu. Regina-mamăera aproape mândrăatunci când vedea căvine la dânsa un chip
alungit, cu obrajii palizi, cu ochii înroşiţ i, înţelegând numaidecât căera cazul sădea un
ajutor celui mai slab sau celui mai supărat.
Ea scria deci, dupăcum am spus, în momentul când Prinţ ul intrăîn camera sa de
rugăciune, dar nu cu ochii roşii, nu cu obrajii palizi, ci neliniştit, necăjit, întărâtat. Sărută,
cu un aer distrat, braţ ele mamei sale şi se aşezăînainte ca ea să-i fi dat încuviinţ area. În
lumina regulilor de etichetăstabilite la curte de către Ana de Austria, aceastăuitare a
convenien ţ elor era un semn de rătăcire, mai ales din partea lui Filip, care îndeplinea cu
atâta tragere de inimăformele respectului. Dar dacăîncălca într-un chip aşa de vădit aceste
principii, însemna cămotivul trebuia săfie foarte grav.
— Ce ai, Filip? întrebăAna de Austria, întorcându-se către fiul ei.
— Ah, doamnă, o mulţ ime de lucruri – murmurăPrinţ ul cu un aer îndurerat.
— Îmi pari, într-adevăr, un om foarte preocupat – spuse regina, lăsând pana în
călimară.
Filip încruntăsprânceana, dar nu răspunse.
— În toate acele lucruri ce-ţ i frământămintea – zise Ana de Austria – pesemne căe
unul care te chinuie mai mult decât celelalte!
— Unul, în adevăr, măapasămai tare ca toate celelalte, da, doamnă.
— Te ascult.
Filip deschise gura ca sădea drumul tuturor ofurilor ce-i stăteau pe suflet şi care
păreau sănu aştepte decât o ieşire ca să-şi ia zborul. Însătăcu deodată, şi tot năduful din
inimăse rezumăla un suspin.
— Haide, Filip, haide, curaj – zise regina-mamă. Când ai săte plângi de ceva,
înseamnămai totdeauna căla mijloc e o persoanăcare te stinghereşte, nu-i aşa?
— Nu vreau săspun asta, doamnă.
— De cine vrei săvorbeşti? Haide, haide, spune, pe scurt.
— Adevărul e, doamnă, ca ceea ce aşvrea săspun e foarte discret.
— Ah, Doamne!
— Da; căci, în fine, o femeie...
— Ah, vrei săvorbeşti de Prinţ esă? întrebăregina-mamăcu un pronunţ at sentiment
de curiozitate.
— De Prinţ esă?
— De soţ ia ta, mărog.
 — Da, da, înţ eleg.
— Ei bine, dacădespre Prinţ esăvrei să-mi vorbeşti, fiul meu, atunci nu te sfii. Îţ i sunt
mamă, şi Prinţ esa nu e pentru mine decât o străină. Totuşi, întrucât îmi e noră, nu te îndoi
căam săascult cu mult interes ceea ce ai să-mi spui, fie numai fiindcăte priveşte pe tine.
— Ei bine, doamnă– zise Filip – mărturiseşte-mi, la rându-ţ i, dacăn-ai băgat de
seamăceva.
— Ceva, Filip?... Te exprimi într-un chip îngrozitor de vag. Ceva? Şi cam la ce se referă
acest ceva?
— Prinţ esa e o femeie drăguţ ă, nu-i aşa?
— Ei, da, este.
— Totuşi nu este o frumuseţ e.
— Nu; dar, pe măsurăce se va maturiza, poate sădevinăşi mai frumoasă. Ai văzut
bine câte schimbări au adus pe chipul ei cei câţ iva ani care au trecut. Ei bine, se va dezvolta
din ce în ce mai mult, gândeşte -te căn-are decât şaisprezece ani. La cincisprezece ani şi eu
eram foarte slabă; dar, în sfârşit, aşa cum e, Prinţ esa e drăguţ ă.
— Prin urmare, poate fi băgatăîn seamă.
— Fireşte; e băgatăîn seamăo femeie oarecare, cu atât mai mult o prinţ esă.
— Ea a fost bine crescută, nu-i aşa, doamnă?
— Doamna Henriette, mama ei, e o femeie puţ in cam rece, puţ in cam pretenţ ioasă, dar
o femeie plinăde simţ iri frumoase. Educaţ ia tinerei Prinţ ese se poate săfi fost întrucâtva
neglijată, dar cât despre principii, le cred bune; asta era cel puţ in părerea mea despre dânsa
în timpul cât a stat în Franţ a; dupăaceea s-a întors în Anglia, nu ştiu ce s-a mai întâmplat
acolo.
— Ce vrei săspui?
— Ei, Doamne, vreau săspun căunele capete, puţ in mai uşoare, se zăpăcesc repede
când totul le merge bine.
— Ei bine, doamnă, ai rostit cuvântul: eu o socotesc pe Prinţ esăun astfel de cap puţ in
mai uşor, asta e.
— Nu trebuie săexagerăm, Filip; are mult spirit şi e într-o anumitămăsurăcochetă,
lucru foarte firesc la o femeie tânără, dar, fiul meu, la persoanele de rang înalt acest cusur
poate fi spre lauda unei curţ i. O prinţesăcare e puţ in cochetăîşi formeazăde obicei o curte
strălucită; un zâmbet al ei face săînfloreascăpretutindeni luxul, spiritul şi chiar curajul;
nobilimea se luptămai bine pentru un prinţa cărui soţ ie e frumoasă.
— Foarte mulţ umesc, doamnă– zise Filip în glumă. Într-adevăr, dumneata îmi spui
lucruri care măpun pe gânduri, mamă.
— În ce fel? întrebăregina cu prefăcutănaivitate.
— Dumneata ştii, doamnă– rosti cu amărăciune Filip – dumneata ştii cât de mult am
ţinut eu sănu măînsor.
— Ah, de astădatătu măpui pe mine pe gânduri. Ai oare vreun motiv serios săte
plângi de Prinţ esă?
— Serios n-aşputea spune.
— Atunci lasăaceastăînfăţ işare nenorocită. Dacătot astfel te arăţ i şi în casa ta, fii
atent, vei fi luat drept un soţnefericit.
— De fapt – răspunse Filip – nu sunt un soţmulţ umit, şi chiar vreau săse ştie asta.
— Filip! Filip!
— Pe cuvântul meu, doamnă, îţ i vorbesc foarte deschis; eu n-am înţ eles viaţ a aşa cum
sunt silit astăzi săo trăiesc.
— Explică-te.
— Soţ ia mea aşputea spune cănici nu e a mea: nu stăniciodatăcu mine. Dimineaţ a
– vizite, corespondenţ ă, toalete, seara – baluri, concerte.
— Eşti gelos, Filip?
— Eu? SămăfereascăDumnezeu! Las altora rolul acesta neghiob de soţgelos; sunt
însănemulţ umit.
— Filip, toate aceste învinuiri pe care i le aduci soţ iei tale sunt copilării, şi atâta vreme
cât n-ai alte pricini mai temeinice...
— Ascultăatunci: fărăa fi vinovată, o femeie poate sădea loc la multe neînţ elegeri;
sunt anumite legături, anumite preferinţ e pe care femeile tinere ţ in săle arate în lume şi
care sunt de ajuns pentru a-i face nenorociţ i pânăşi pe bărbaţ ii cei mai puţ in geloşi.
— Ah, iată-ne ajunşi, în sfârşit, la obiect, dupăatâta vorbărie! Legăturile, preferinţ ele
deci! De un ceas de când batem câmpii şi abia acum ai izbutit săspui ce anume te doare.
— Ei bine, da...
— Asta e însăaltceva, şi e mult mai serios. Prinţ esa s-a făcut vinovatăcumva de
asemenea nedrept ăţ i faţ ăde tine?
— Hotărât căda.
— Cum, soţ ia ta, la patru zile dupăcăsătorie, stăde vorbăcu altul în locul tău,
preferăpe altul? Ia seama, Filip, mi-e teamăcăexagerezi; când vrei prea mult sădovedeşti
ceva, tocmai atunci nu dovedeşti nimic.
Prinţ ul, speriat de seriozitatea mamei sale, încercăsărăspundă, dar nu putu decât să
bolboroseasc ănişte cuvinte ce n-aveau nici un înţ eles.
— Iatăcădai înapoi – zise Ana de Austria – şi îmi pare bine; asta înseamnăcă
recunoşti netemeinicia celor spuse.
— Nu! strigăFilip. Nu dau înapoi, şi am săţ i-o dovedesc. Am spus legături, nu-i aşa?
Am spus preferin ţ e, da? Ei bine, ascultă!
Ana de Austria se pregăti numaidecât săasculte cu acea plăcere de cumătrăpe care
cea mai cumsecade femeie, cea mai desăvârşitămamă, fie ea şi regină, o simte totdeauna
atunci când e vorba săse amestece în micile certuri ale unei căsnicii.
— Ei bine – reluăFilip – spune-mi un lucru.
— Ce anume?
— Pentru ce soţ ia mea a păstrat o curte engleză? Explică-mi.
Şi Filip îşi încrucişăbraţ ele la piept, măsurând-o pe mama lui ca şi cum ar fi fost
încredinţ at căea nu va avea ce sărăspundăla aceastăînvinuire.
— Dar – vorbi Ana de Austria – e foarte simplu. Englezii sunt compatrioţ ii ei, au
cheltuit o mulţ ime de bani ca s-o însoţ eascăîn Franţ a, şi n-ar fi frumos, n-ar fi nici chiar
politic săse despartădintr-o datăde o nobilime care n-a şovăit în faţ a nici unei îndatoriri, a
nici unei jertfe.
— Eh, mamă, frumoasăjertfă, n-am ce zice, săvii într-o ţ arăstrăinăunde poţ i face,
cu un scud, mai multăimpresie decât în altăparte cu patru! Minunatăîndatorire, nu-i aşa,
săstrăbaţ i o sutăde leghe pentru a însoţ i o femeie de care eşti îndrăgostit!
— Îndrăgostit, Filip? Te gândeşti la cele ce spui?
— Ba bine cănu!
— Şi cine e îndrăgostit de Prinţ esă?
— Chipeşul duce de Buckingham!... Nu cumva vrei să-i iei apărarea, mamă?
Ana de Austria se înroşi şi zâmbi în acelaşi timp. Numele ducelui de Buckingham
trezea în dânsa amintiri atât de dulci şi atât de triste totodată.
— Ducele de Buckingham? murmurăea.
— Da, unul din acei frumuşei de alcov, cum spunea bunicul meu, Henric al IV-lea.
— Toţ i din neamul Buckingham sunt bărbaţ i leali viteji – zise cu îndrăznealăAna de
Austria.
— Prea bine, prea bine! Iat-o pe propria mea mamăluând apărarea galantului care-i
face curte soţ iei mele! strigăFilip cu atâta deznădejde, încât constituţ ia lui plăpândăfu
zguduităpânăla lacrimi.
— Fiul meu! Fiul meu! exclamăAna de Austria. Asemenea vorbe nu sunt vrednice de
un om ca tine. Soţ ia ta nu are nici un curtezan, şi chiar dacăar avea unul, acela n-ar fi
domnul de Buckingham: bărbaţ ii din neamul lor, îţ i repet, sunt loiali şi discreţ i; ei respectă
cu sfinţ enie legile ospeţ iei.
— Eh, doamna – ripostăFilip – domnul de Buckingham e englez, şi crezi căenglezii
respectăchiar cu atâta sfinţ enie bunurile principilor francezi?
Ana se înroşi pentru a doua oarăsub peruca ei şi îşi întoarse faţ a sub pretextul că
vrea săapuce pana din călimară; în realitate, însă, voia să-şi ascundăde ochii fiului ei
roşeaţ a din obraji.
— Într-adevăr, Filip – zise ea – ştii săgăseşti cuvinte care măsurprind, iar pe tine
mânia te orbeşte, aşa cum pe mine măînspăimântă; gândeşte-te bine, dragul meu!
— Doamnă, n-am nevoie sămăgândesc, căci văd.
— Şi ce vezi?
— Vad cădomnul de Buckingham se ţ ine scai de soţ ia mea. Îndrăzneşte să-i facă
daruri, iar ea are îndrăzneala de a le primi. Ieri, vorbea de o perniţ ăcu parfum de violete; or,
parfumerii noştri francezi, doamnă, o ştii prea bine, căci le-ai cerut de atâtea ori, fărăsă
poţ i căpăta, parfumerii noştri n-au ajuns săaibăaceastăesenţ ă. Ei bine, am v ăzut că
ducele avea la el o asemenea perniţ ăcu parfum de violete. Prin urmare, cea pe care o avea
soţia mea, de la el o căpătase.
— Într-adevăr, domnule – zise Ana de Austria – dumneata clădeşti piramide pe vârfuri
de ace. Ia seama! te întreb, ce rău vezi în faptul căun compatriot îi dăo reţ etăpentru un
parfum nou compatrioatei sale? Aceste gânduri ciudate, ţ i-o jur, îmi reamintesc cu durere
de tatăl tău, care m-a făcut adeseori săsufăr pe nedrept.
— Tatăl domnului de Buckingham era, fărăîndoială, mai rezervat, mai respectuos
decât fiul său – zise Filip cu nesăbuinţ ă, fărăa-şi da seama căo rănea adânc în inimăpe
mama sa.
Regina păli şi -şi duse o mânăcrispatăla piept; dar, reculegându-se repede, vorbi:
— În sfârşit, ai venit aici cu un gând oarecare?
— De bunăseamă.
— Atunci vorbeşte.
— Am venit, doamnă, cu gândul de a măplânge fărăînconjur şi de a te preveni cănu
voi îngădui nimic din partea domnului de Buckingham.
— Nu vei îngădui nimic?
— Nu.
— Ce vei face?
— Măvoi plânge regelui.
— Şi ce crezi c-o să-ţ i răspundăregele?
— Ei bine – zise Prinţ ul cu o expresie de cruntăhotărâre, ce contrasta straniu cu
blândeţ ea obişnuităa fizionomiei lui – ei bine, atunci îmi voi face dreptate singur.
— Ce înţ elegi prin a-ţ i face dreptate singur? întrebăAna de Austria cu oarecare
groază.
— Vreau ca domnul de Buckingham să-mi lase soţ ia în pace; vreau ca domnul de
Buckingham săpărăseascăFranţ a, şi-l voi face să-mi cunoascădorinţ a.
— Nu vei face săţ i se cunoascănimic, Filip – răspunse regina – căci dacăte vei purta
astfel, dacăvei încălca legile ospitalităţ ii, voi cere săse ridice împotriva ta asprimea regelui.
— Aşadar măameninţ i, mamă! strigăFilip, izbucnind în lacrimi. Măameninţ i, când
eu vin sămăplâng!
— Nu, nu te ameninţ , ci vreau să-ţ i stăvilesc mânia. Îţ i spun căa lua împotriva
domnului de Buckingham sau a oricărui alt englez o măsurănecuvenită, căa folosi chiar
un mijloc oricât de puţ in neplăcut înseamnăsătârăşti Franţ a şi Anglia în dezbinări foarte
dureroase. Cum, un Prinţ , fratele regelui Franţ ei, nu va şti sătreacăpeste o jignire, chiar
reală, în faţ a unei necesităţ i politice?
Filip făcu o mişcare.
— De altminteri – continuăregina – jignirea nu e nici adevărată, nici posibilă, şi nu e
vorba decât de o gelozie ridicolă.
— Doamnă, ştiu eu ce ştiu.
— Iar eu, orice ai şti, te îndemn să-ţ i stăpâneşti pornirea.
— Dar nu mămai pot stăpâni, doamnă.
Regina se ridicăîn picioare, plinăde demnitate, cu o răcealăceremonioas ă.
— Atunci, spune-mi, ce vrei săfaci? întrebăea.
— N-am de gând săfac nimic, doamnă, dar îmi exprim dorinţ a. Dacădomnul de
Buckingham nu va pleca de bunăvoie din casa mea, voi pune săi se închidăuşa.
— Asta e o chestiune despre care va trebui să-i vorbim regelui – zise Ana de Austria,
cu inima bătându-i, cu vocea tremurândă.
— Dar, doamnă– strigăFilip, lovindu-şi mâinile una de alta – fii mamă, şi nu regină,
deoarece eu îţ i vorbesc ca fiu; între domnul de Buckingham şi mine totul se va termina în
patru minute.
— Tocmai asta nu vreau săse întâmple, domnule – zise regina luându-şi atitudinea
autoritară– căci ar fi nedemn de dumneata.
— Ei bine, nu voi da ochii cu el, dar îi voi impune dorinţ a mea Prinţ esei.
— Oh! făcu Ana de Austria cu tristeţ ea aducerilor aminte. Sănu tiranizezi niciodatăo
femeie, fiul meu; sănu fii niciodatăporuncitor cu soţ ia ta! O nevastăînvinsănu-i totdeauna
şi convinsă.
— Ce săfac atunci?... Voi cere sfatul celor din jurul meu.
— Da, al sfetnicilor tăi făţ arnici, al cavalerului de Lorraine, al lui de Wardes... Lasă-mi
mie grija acestei trebi, Filip. Vrei ca ducele de Buckingham săplece, nu-i aşa?
— Cât mai repede, doamnă.
— Ei bine, trimite-l la mine pe duce, fiule! Zâmbeşte-i, nu-i spune nimic soţ iei tale,
regelui, nimănui. Sfaturi sănu primeşti decât din parte-mi. Vai, eu ştiu ce înseamnăo căs-
nicie tulburatăde către domnii sfetnici.
— Măvoi supune, mamă.
— Şi vei fi mulţ umit, Filip. Găseşte-mi-l pe duce.
— Oh, asta nu va fi de loc greu.
— Unde crezi căse aflăel acum?
— Pe dracu! La uşa Prinţ esei, aşteptând-o săse scoale! E în afarăde orice îndoială.
— Bine – făcu Ana de Austria cu deplin calm. Fii bun şi spune-i ducelui căîl rog să
vinăsămăvadă.
Filip sărut ămâna mamei sale şi se duse să-l caute pe domnul de Buckingham.

XXII
FOR EVER!

Milord Buckingham, răspunzând invitaţ iei reginei-mame, se prezentăla dânsa dupăo

jumătate de ceas de la plecarea ducelui de Orléans.
Când numele lui fu rostit de către valetul de la intrare, regina, care stătea cu coatele
rezemate pe masă, ţ inându-şi fruntea în palme, se ridicăşi primi cu un surâs suav salutul
plin de graţ ie şi de respect pe care i-l adresa ducele.
Ana de Austria era frumoasăîncă. Se ştie căla vârsta aceasta destul de înaintată,
părul ei lung, cenuşiu, mâinile ei frumoase, buzele-i rumene stârneau încăadmiraţ ia
tuturor celor ce-o vedeau. În clipa aceea, pradăunei amintiri ce-i răscolea trecutul în piept,
era tot aşa de frumoasăca şi în zilele tinereţ ii sale, atunci când uşile palatului ei se deschi-
deau pentru a-l primi, tânăr şi pasionat, pe tatăl acestui Buckingham, acel nefericit bărbat
care trăise numai pentru ea, care murise cu numele ei pe buze. Ana de Austria îşi îndreptă
deci asupra lui Buckingham o privire atât de tandră, încât se putea ghici în ea căldura unei
iubiri materne şi în acelaşi timp ceva plăcut şi blând, ca o cochetărie de amantă.
— Maiestatea voastră– zise Buckingham cu respect – a dorit să-mi vorbească?
— Da, duce – răspunse regina în englezeşte. Binevoiţ i şi luaţ i loc.
Aceastăfavoare pe care i-o Făcea Ana de Austria tânărului, aceasta mângâiere a limbii
ţării sale, de care ducele fusese dezobişnuit de când se afla în Franţ a, îi tulburarăadânc
sufletul. Bănui numai decât căregina avea să-i cearăceva.
Dupăce încercă, în primele momente, apăsarea aproape de neînvins ce- o cotropise,
regina îşi reluăaerul ei zâmbitor.
— Domnule – întrebăea în franţ uzeşte – cum găsiţ i Franţ a?
—Oţ arăfrumoasă, doamnă– răspunse ducele.
— Aţ i mai văzut-o vreodat ă?
— O singurădată, da, doamnă.
— Dar, ca orice englez, preferaţ i Anglia, desigur!
— Îmi iubesc mai mult patria decât patria unui fran cez – răspunse iarăşi ducele – dar
dacămaiestatea voastrăm-ar întreba unde mi-ar plăcea mai mult săstau, la Londra sau la
Paris, aşrăspunde: la Paris.
Ana de Austria observătonul însufleţ it cu care fuseserărostite aceste cuvinte.
— Aveţ i, milord, mi s-a spus, o avere frumoasăîn ţ ara dumneavoastră; locuiţ i într-un
palat vechi şi bogat.
— Palatul tatălui meu – răspunse Buckingham coborându-şi privirea.
— Aveţ i acolo multe lucruri de preţşi multe mărturii din trecut – spuse regina,
răscolind fărăsăvrea amintiri ce nu se uităatât de uşor.
— Într-adevar – zise ducele, simţ indu-se cuprins de melancolia acestui început de
convorbire – oamenii de inimăviseazămai mult la trecut sau la viitor, decât la prezent.
— Asta aşa e – rosti regina cu voce înceată. De aici rezultă– adăugăea – că
dumneavoastră, milord, care sunteţ i un om de inimă... veţ i părăsi în curând Franţ a...
pentru a văreîntoarce la bogăţ iile dumneavoastră, la amintirile dumneavoastră.
Buckingham înălţ ăfruntea.
— Nu cred, doamnă– murmurăel.
— Cum?
— Măgândesc, dimpotrivă, săpărăsesc Anglia, pentru a veni sătrăiesc în Franţ a.
Fu rândul Anei de Austria să-şi arate uimirea.
— Dar – zise ea – nu văbucuraţ i de favoarea noului rege?
— Dimpotrivă, doamnă, maiestatea sa măcinsteşte cu o bunăvoinţ ăfărămargini.
— Nu-mi închipui – adăugăregina – nici căaverea vi s-a împuţ inat; se pare căe foarte
mare.
— Averea mea, doamnă, n-a fost niciodatămai înfloritoare.
— Atunci înseamnăcăaveţ i un motiv tainic?
— Nu, doamnă– se grăbi sărăspundăBuckingham – nu e nimic tainic în ceea ce m-a
făcut săiau aceastăhotărâre. Îmi place sătrăiesc în Franţ a, îmi place săfiu la o curte plină
de gust şi de politeţ e; iubesc, în sfârşit, doamnă, plăcerile acestea oarecum serioase, care nu
sunt plăcerile ţ ării mele şi care se întâlnesc numai aici, în Franţ a.
Ana de Austria zâmbi cu înţ eles.
— Plăceri serioase! făcu ea. V-aţ i gândit bine, domnule de Buckingham, la această
seriozitate?
Ducele se bâlbâi.
— Nu existăplăcere atât de serioasă– continuăregina – care l-ar putea împiedica pe
un bărbat de rangul dumneavoastră...
— Doamnă– o întrerupse ducele – maiestatea voastrăstăruie prea mult asupra
acestui punct, aşa mi se pare.
— Găsiţ i, duce?
— E pentru a doua oară, dacănu se supărămaiestatea voastră, călăudaţ i farmecul
Angliei, în dauna încântării pe care o simte oricine trăind în Franţ a.
Ana de Austria se apropie de tânăr şi, punându-şi mâna ei frumoasăpe umărul lui,
care tresări la aceastăatingere, îi spuse:
— Domnule, crede-mă, nimic nu întrece bucuria de a trăi în ţ ara unde te-ai născut.
Mi s-a întâmplat, mie însămi, în dese rânduri, săduc dorul Spaniei. Am trăit mult, milord,
prea mult pentru o femeie, şi vămărturisesc căn-a fost an în care sănu fi simţ it adânc în
mine dorul Spaniei.
— În nici un an, doamnă? zise tânărul cu răceală. În nici unul din aceşti ani în care
aţi fost o reginăa frumuseţ ii, aşa cum, de altfel, sunteţ i încăşi astăzi?
— Oh, fărămăguliri, duce! Sunt o femeie care v-ar putea fi mamă. Şi puse în aceste
ultime cuvinte un accent, o dulceaţ ăce pătrunserăinima lui Buckingham. Da – adăugăea –
v-aşputea fi mamă, şi iatăpentru ce vreau sa vădau un sfat.
— Sfatul de a măreîntoarce la Londra? exclamăel.
— Da, milord – încuviinţ ăea.
Ducele îşi împreunămâinile cu un aer nenorocit, ce nu putea să-i scape acestei femei
înclinate către simţ ăminte mângâietoare, graţ ie amintirilor ei mângâietoare.
— Trebuie! întări regina.
— Cum – strigăel de astădată– mi se spune în chip serios cătrebuie săplec, că
trebuie sămăexilez, ca trebuie săplec repede de aici?
— Săvăexilaţ i aţi spus? Ah, milord, s-ar crede căFranţ a e patria dumneavoastră.
— Doamnă, ţ ara oamenilor care iubesc e ţ ara celor pe care-i iubesc.
— Nici un cuvânt mai mult, milord! rosti regina. Dumneavoastrăuitaţ i cu cine vorbiţ i!
Buckingham căzu în genunchi.
— Doamnă, doamnă, sunteţ i un izvor de înţ elepciune, de bunătate, de îndurare;
doamnă, sunteţ i nu numai cea dintâi din acest regat prin rang, sunteţ i cea dintâi din lume
prin virtuţ ile care văfac divină; eu n-am spus nimic, doamnă. Am spus oare ceva la care
să-mi răspundeţ i cu un atât de crud cuvânt? Sămăfi trădat oare, doamnă?
— V-aţ i trădat – zise regina cu voce slabă.
— Dar n-am spus nimic! Nu ştiu nimic!
— Aţ i uitat căvorbiţ i, căgândiţ i în faţ a unei femei, şi de altminteri...
— De altminteri – o întrerupse el repede – nimeni nu ştie cămăascultaţ i.
— Dimpotrivă, se ştie, duce; aveţ i toate cusururile şi toate însuşirile tinereţ ii.
— Am fost trădat! Am fost pârât!
— De către cine?
— De cei care, la Le Havre, au citit în inima mea, cu o drăceascăpătrundere, ca într-o
carte deschisă.
— Nu ştiu de cine vreţ i săvorbiţ i.
— Domnul de Bragelonne, de pildă.
— E un nume de care am auzit, fărăsă-l cunosc pe cel care-l poartă. Nu, domnul de
Bragelonne n-a spus nimic.
— Atunci cine? Oh, doamnă, dacăcineva a avut cutezanţ a săvadăîn mine ceea ce eu
însumi nu vreau săvăd...
— Ce vei face, duce? zise regina, schimbând tonul.
— Sunt taine care îi ucid pe cei ce le descoperă.
— Cel care a descoperit taina dumitale, nebunule, n-a fost încăucis; ceva mai mult,
nici nu-l vei ucide, fiindcăel e înarmat cu toate drepturile: e un soţ , e un gelos, e al doilea
gentilom al Franţ ei, e fiul meu, este ducele de Orléans.
Buckingham păli.
— Cât sunteţ i de crudă, doamnă! scrâşni el.
— Iată-te, duce de Buckingham – i se adresăAna de Austria cu amărăciune – trecând
prin toate încercările şi luptându-te cu norii, când ţ i-ar fi atât de uşor sărămâi împăcat cu
dumneata însuţ i.
— Dacăam intrat în luptă, doamnă, vom şti sămurim pe câmpul de b ătălie –
răspunse tânărul cu glas stins, lăsându-se pradăcelei mai dureroase apăsări.
Ana se repezi la el şi-i luămâna.
— Villiers – îi spuse ea în englezeşte, pe un ton atât de aspru, încât nimeni n-ar fi
putut s-o înfrunte – dar ce doreşti dumneata? Ca o mamăsă-şi jertfeascăfiul? Ca o regină
săconsimtăla dezonoarea casei sale? Eşti un copil, scoate-ţ i din cap asemenea gânduri!
Cum, pentru a-ţ i cruţ a dumitale o lacrimă, săînfăptuiesc eu aceste douănelegiuiri, Villiers?
Vorbeai adineauri de morţ i, dar morţ ii au fost cel puţ in respectuoşi şi supuşi; morţ ii se
înclinau în faţ a unui ordin de surghiun; îşi duceau deznădejdea ca pe o comoarăîn inima
lor, fiindcădeznădejdea venea de la femeia iubită, fiindcămoartea, atât de amăgitoare, era
ca un dar, ca o favoare.
Buckingham se ridicăîn picioare, cu chipul răvăşit, cu palmele lipite în dreptul inimii.
— Aveţ i dreptate, doamnă– zise el – dar cei de care vorbiţ i primiserăordinul de
surghiun dintr-o gurăiubită; nu erau alungaţ i, erau rugaţ i săplece, şi nimeni nu- şi bătea
joc de ei.
— Nu; li se păstra amintirea chiar! murmurăAna de Austria. Dar cine ţ i-a spus căeşti
alungat, ca eşti trimis în surghiun? Cine ţ i-a spus cădevotamentul dumitale va fi uitat? Eu
nu vorbesc în numele nimănui, Villiers; vorbesc în numele meu, pleacă! Fă-mi acest mare
bine, arată-mi atâta respect; a mai făcut asta cândva şi altcineva care-ţ i purta numele.
 — Aşadar, pentru dumneavoastră, doamn ă?
— Numai pentru mine.
— Nu va rămâne în urmănici un om care sărâdă, nici un prinţcare săspună: "Asta
am vrut!"...?
— Duce, ascultă-mă. Şi aici, chipul august al bătrânei regine luăo expresie solemnă.
Îţi jur cănimeni nu porunceşte aici, în afarăde mine; îţ i jur nu numai cănimeni nu va
râde, nu se va lăuda, dar nimeni nu va călca respectul la care rangul dumitale îl impune.
Bizuie-te pe mine, duce, cum m-am bizuit şi eu pe dumneata.
— Nu sunteţ i destul de convingătoare, doamnă; măsimt chinuit, deznădăjduit;
consolarea, oricât de dulce şi de întreagăar fi ea, nu mi se va părea îndeajuns de
liniştitoare.
— Prietene, ai cunoscut-o pe mama dumitale? îl întrebăregina cu un zâmbet
mângâietor.
— Oh, prea puţ in, doamnă, dar îmi amintesc căaceastănobilăfemeie măacoperea cu
sărutări şi cu lacrimi ori de câte ori măvedea plângând.
— Villiers – murmurăregina trecându-şi braţ ul peste umărul tânărului – eu sunt ca o
mamăpentru dumneata şi, crede-mă, nimeni, niciodată, nu-mi va face fiul săplângă.
— Mulţ umesc, doamnă, mulţ umesc! zise tânărul înduioşat şi tulburat peste măsură.
Acum simt căse mai găseşte încăîn inima mea loc pentru un simţ ământ mai frumos şi mai
nobil decât iubirea.
Regina-mamăîl privi în ochi şi-i strânse mâna.
— Du-te! zise ea.
— Când trebuie săplec? Porunciţ i!
— Când vei crede de cuviinţ ă, milord – răspunse regina. Pleci, dar îţ i alegi singur ziua
şi ceasul. Astfel, în loc săpleci astăzi, cum ai dori-o de bunăseamă, sau mâine, dupăcum
mulţ i s-ar putea aştepta, pleacăpoimâine seară; atât doar, fă-ţ i cunoscutăîncăde pe acum
hotărârea dumitale.
— Hotărârea mea! murmura tânărul.
— Da, duce.
— Şi sănu mămai întorc niciodatăîn Franţ a?
Ana de Austria stătu o clipăpe gânduri, adâncindu-se în dureroasa povarăa
meditaţ iilor răscolite de aceastăîntrebare.
— Îmi va fi plăcut – răspunse ea – săştiu căvei reveni aici în ziua când eu măvoi
duce sădorm somnul cel veşnic la Saint-Denis, alături de rege, soţ ul meu.
— Care v-a făcut săsuferiţ i atât de mult! zise Buckingham.
— Care a fost regele Franţ ei – răspunse regina.
— Doamnă, sunteţ i plinăde bunătate, păşiţ i într-o viaţăfericită, înotaţ i în bucurie; vă
aşteaptăani mulţ i în faţă.
— Ei bine, atunci înseamnăcăvei reveni târziu aici – rosti regina, încercând să
zâmbească.
— Nu voi mai reveni niciodată– răspunse Buckingham cu tristeţ e – deşi sunt un om
tânăr.
— Oh, slavăDomnului...
— Moartea, doamnă, nu ţ ine seamăde numărul anilor, e nepărtinitoare: poţ i muri
tânăr, poţ i trăi pânăla adânci bătrâneţ e.
— Duce, fărăgânduri întunecate; am să-ţ i spun ceva care are sa te înveselească.
Revino peste doi ani. Citesc pe frumosul dumitale chip căgândurile care te fac săte întris-
tezi astăzi ţ i se vor părea nedemne de luat în seamăpeste şase luni; iar în răgazul pe care
ţi-l dau eu, ele vor fi murit şi vor fi fost uitate ele mult.
— Socot cămăjudecaţ i mai bine adineauri, doamnă– răspunse tânărul – când îmi
spuneaţ i căasupra noastră, a celor din familia Buckingham, trecerea timpului nu lasă
urme.
— Tăcere! Oh, tăcere! rosti regina, sărutându-l pe duce pe frunte cu o afecţ iune pe
care nu şi-o putu stăpâni. Haide, haide, nu mămâhni iar, nu începe iar de la capăt! Eu
sunt regină, dumneata eşti supus al regelui Angliei; regele Carol te aşteaptă. Adio, Villiers!
Farewell, Villiers!
— For ever! răspunse tânărul.
Şi plecănumaidecât, năpădit de lacrimi. Ana îşi apăsa palmele pe frunte; apoi,
privindu-se în oglindă, murmură:
— Orice s-ar spune, femeia e pururea tânără; într-un colţal inimii sale, ea are
totdeauna douăzeci de ani.

XXIII
UNDE MAIESTATEA SA LUDOVIC AL XIV-LEA
 N-O GĂSEŞTE PE DOMNIŞOARA DE LA VALLIÈRE
NICI DESTUL DE BOGATĂ, NICI DESTUL DE
FRUMOASĂPENTRU UN GENTILOM DE RANGUL
VICONTELUI DE BRAGELONNE

Raoul şi contele de La Fère ajunserăla Paris în seara zilei când Buckingham avusese
aceastăconvorbire cu regina -mamă. De cum sosi, contele ceru, prin Raoul, o audienţ ăla
rege.
Regele îşi petrecuse o bunăparte a zilei privind cu Prinţ esa şi cu doamnele de la curte
ţesăturile de Lyon pe care i le dăduse în clar cumnatei lui. Luase apoi masa la curte, pe
următrecuse în sala de jocuri, dupăcare, părăsind jocurile la ceasurile opt, ca de obicei, se
închisese în cabinetul său pentru a lucra împreuna cu domnii Colbert şi Fouquet.
Raoul se afla în anticamerăîn momentul când cei doi miniştri ieşiră, şi regele îl zări
prin deschizătura uşii.
— Ce doreşte domnul de Bragelonne? întrebăel.
Tânărul se apropie.
— Sire – răspunse el – o audienţ ăpentru domnul conte de La Fère, care vine de la
Blois cu marea rugăminte de a fi primit de maiestatea voastră.
— Am un ceas de răgaz înainte de joc şi de cină– zise regele. Domnul de La Fère e
gata?
— Domnul conte e jos, la ordinele maiestăţ ii voastre.
— Săurce.
Peste cinci minute, Athos intra la Ludovic al XIV-lea, primit de stăpân cu acea
graţioasăbunăvoinţ ăpe care regele, cu un tact rar întâlnit la vârsta lui, o folosea pentru a
cuceri pe acei oameni ce nu puteau fi cuceriţ i prin favorurile obişnuite.
— Conte – zise regele – lasă-măsăsper căai venit să-mi ceri ceva.
— N-o voi ascunde de loc maiestăţ ii voastre – răspunse contele. Am venit, într-adevăr,
cu o rugăminte.
— S-o auzim! făcu regele plin de voioşie.
— Dar nu pentru mine, sire.
— Cu atât mai rău! Dar, în sfârşit, voi face pentru protejatul dumitale, conte, ceea
ce-mi refuzi săfac pentru domnia ta.
— Maiestatea voastrămăconsolează... Am venit să-i vorbesc regelui pentru vicontele
de Bragelonne.
— Conte, e ca şi cum ai vorbi pentru domnia ta.
— Nu tocmai, sire... Ceea ce doresc săobţ in pentru el de la maiestatea voastrăn-aş
putea-o cere pentru mine. Vicontele vrea săse însoare.
— E tânăr încă; dar n-are a face... E un bărbat distins, îi voi găsi o soţ ie potrivită.
— A şi găsit- o sire, şi nu cere decât asentimentul maiestăţ ii voastre.
— Ah, prin urmare, e vorba numai săsemnez un contract de căsătorie?
Athos se înclină.
— Şi-a găsit o logodnicăbogatăşi de o condiţ ie care să-ţ i convină?
Athos şovăi o clipă.
— Logodnica e domnişoarăde neam bun – răspunse el – dar, de bogată, nu e bogată.
— E un rău căruia îi vom găsi leacul.
— Maiestatea voastrămăumple de recunoştinţ ă; totuşi, îmi va îngădui săfac o
întrebare?
— Fă, conte.
— Maiestatea voastrăpare a-şi arăta intenţ ia de a înzestra aceastătânărăfată?
— Da, fireşte.
— Şi asta ca urmare a venirii mele la Luvru? M-aşsimţ i mâhnit, sire.
— Fărăfalsăsensibilitate, conte; cum se numeşte logodnica?
— Este – răspunse Athos cu răceală– domnişoara de La Vallière de La Baume Le
Blanc.
— Ah! făcu regele căutând să-şi aducăaminte. Cunosc acest nume; un marchiz de La
Vallière...
— Da, sire, e fiica lui.
— El a murit?
— Da, sire.
— Iar văduva s-a căsătorit cu domnul de Saint-Rémy, majordomul Prinţ esei de la
Blois?
— Maiestatea voastrăe bine informată.
— Aşa e, aşa e... Ceva mai mult, domnişoara face parte dintre domnişoarele de onoare
ale Prinţ esei celei tinere.
— Maiestatea voastrăcunoaşte mai bine decât mine toatăpovestea.
Regele se gândi o clipă, apoi, privind pe ascuns faţ a îngrijoratăa lui Athos, îi spuse
fărăocol:
— Conte, aceastădomnişoarănu e prea frumoasă, mi se pare!
— Nu ştiu ce săvăspun, sire – răspunse Athos.
— Eu am privit-o: nu m-a izbit prin nimic.
— Are un aer de blândeţ e şi de modestie, dar nu e prea frumoasă, într-adevăr, sire.
— Părul ei blond e frumos, totuşi.
— Cred căda.
— Şi ochii săi albaştri la fel.
— Aşa zic şi eu.
— Deci, sub raportul frumuseţ ii, nu e ceva deosebit. Sătrecem la bani.
— O zestre de cincisprezece pânăla douăzeci de mii de livre cel mult, sire; îndrăgostiţ ii
încănu se gândesc la asta; eu însumi nu fac mare caz de bani.
— De ceea ce prisoseşte, vrei săspui; dar de ceea ce este necesar, nu se pot lipsi. Cu o
zestre de cincisprezece mii de livre, fărăalte venituri, o femeie nu poate năzui sărăzbatăla
curte. Îi vom întregi noi dota – vreau săfac asta pentru Bragelonne.
Athos se înclină. Regele observăstăruind încăo anumitărăcealăla conte.
— Sătrecem de la bani la merite – zise Ludovic al XlV-lea. Fiicăa marchizului de La
Vallière, asta e bine; dar îl avem pe acest brav Saint-Rémy, care stricăpuţ in blazonul... prin
partea femeiască, ştiu, dar, oricum, îl strică: şi dumneata, conte, ţ ii cu tărie, cred, la blazon.
— Eu, sire, nu mai ţ in la nimic, decât la credinţ a faţăde maiestatea voastră.
Regele căzu din nou pe gânduri.
— Observ, domnule – zise el – cămăsurprinzi din ce în ce mai mult de când am
început aceastăconvorbire. Ai venit să-mi ceri încuviinţ area pentru o căsătorie, dar pari a
face aceastăcerere cu inima foarte îndoită. Oh, rareori se întâmplăsămăînşel, cu toate că
sunt tânăr, căci faţ ăde unii îmi pun prietenia în slujba înţ elepciunii; faţ ăde alţii, pun
neîncrederea, care sporeşte puterea de pătrundere. Repet dar, dumneata nu faci această
cerere din tot sufletul.
— Ei bine, sire, e adevărat.
— Atunci nu mai înţ eleg nimic; renunţ ă.
— Nu, sire; îl iubesc pe Bragelonne nespus de mult; el s-a îndrăgostit de domnişoara
de La Vallière şi îşi făureşte tot felul de visuri pentru viitor; nu sunt dintre aceia care vor să
distrugăiluziile tinereţ ii. Căsătoria asta nu-mi e pe plac, dar rog pe maiestatea voastrăsă
consimtăla înfăptuirea ei cât mai degrabă, făcând astfel fericirea lui Raoul.
— Bine, bine, conte, dar ea îl iubeşte?
— Dacămaiestatea voastrădoreşte săspun adevărul, eu nu cred în iubirea
domnişoarei de La Vallière; e tânără, e o copilă, e neştiutoare; plăcerea de a vedea curtea,
onoarea de a fi în serviciul DOAMNEI vor cântări în mintea ei mai mult decât dragostea care
ar putea să-i sălăşluiascăîn inimă; cu alte cuvinte, va fi o căsătorie cum maiestatea voastră
a văzut destule la curte; dar dacăBragelonne o vrea, săfie aşa cum vrea el.
— Nu semeni cumva cu acei părinţ i slabi de voinţ ăcare se fac sclavii copiilor lor? rosti
regele.
— Sire, am voinţ ăîmpotriva celor răi, dar îmi calc pe inimăcând e vorba de oameni
cumsecade. Raoul suferă, e pradămâhnirii: spiritul lui, senin de obicei, a devenit greoi şi
întunecat; nu vreau sălipsesc pe maiestatea voastrăde serviciile pe care el le poate aduce
regelui său.
— Te înţ eleg – răspunse Ludovic – şi-ţ i înţeleg mai ales inima.
— Atunci – adăugăcontele – nu mai e nevoie săspun maiestăţ ii voastre căscopul meu
este săclădesc fericirea acestor copii, sau mai bine zis a acestui copil.
— Şi eu vreau, ca şi dumneata, fericirea domnului de Bragelonne.
— Nu mai aştept, sire, decât semnătura maiestăţ ii voastre. Raoul va avea cinstea de a
se prezenta în faţ a voastrăpentru a primi încuviinţ area.
— Te înşeli, conte – zise cu hotărâre regele. Ţi-am spus căvreau fericirea vicontelui, de
aceea măîmpotrivesc deocamdatăla aceastăcăsătorie.
— Dar, sire – exclamăAthos – maiestatea voastrămi-a făgăduit...
— Nu asta, conte; nu ţ i-am făgăduit asta, fiindcănu intrăîn vederile mele.
— Înţ eleg toatăbunăvoinţ a şi generozitatea pe care maiestatea voastrăle nutreşte faţ ă
de mine, dar îmi iau îngăduinţ a de a văreaminti căam primit sarcina de a veni aici ca
ambasador.
— Un ambasador, conte, cere adesea, dar nu obţ ine totdeauna.
— Ah, sire, ce loviturăpentru Bragelonne!
— Lovitura o voi da eu; am să-i vorbesc vicontelui.
— Iubirea, sire, e o putere de neînvins.
— Oricine o poate învinge; te încredinţ ez de asta, conte.
— Când ai sufletul unui rege, sufletul vostru, da, sire.
— Nu te mai nelinişti asupra acestui subiect. Am anumite vederi în privinţ a lui
Bragelonne; nu spun cănu se va însura cu domnişoara de La Vallière, dar nu vreau săse
căsătoreascăatât de tânăr; nu vreau s-o ia în căsătorie înainte ca ea să-şi fi mărit zestrea,
iar el, la rândul său, înainte de a fi câştigat toate meritele pe care vreau săi le dau eu.
Într-un cuvânt, conte, doresc sămai aştepte.
— Sire, încăo dată...
— Domnule conte, ai venit, spuneai, să-mi ceri o favoare?
— Da, desigur.
— Ei bine, acordă-mi domnia ta una: sănu mai vorbim despre asta. S-ar putea ca nu
peste mult timp săfac un război; am nevoie de gentilomi liberi în jurul meu. Aşşovăi să
trimit sub gloanţ e şi în bătaia tunului un bărbat însurat, un părinte de familie; aşşovăi de
asemeni, spre binele lui Bragelonne, săînzestrez, fărătemeiuri solide, o fatănecunoscută–
asta ar naşte gelozia în nobilimea mea.
Athos făcu o plecăciune şi nu răspunse.
— Asta e tot ce voiai să-mi ceri? adăugăLudovic al XlV-lea.
— Absolut tot, sire, şi cer îngăduinţ a de a măretrage. Dar trebuie să-l previn pe
Raoul?
— Nu te îngriji de asta, nu-ţ i face supărări din aceastăpricină. Spune-i vicontelui că
mâine dimineaţ ă, când măvoi scula, am să-i vorbesc eu. Cât pentru astă-seară, conte, eşti
aşteptat la jocul meu.
— Sunt în costum de căl ătorie, sire.
— Va veni o zi, sper, când n-ai sămămai părăseşti. Nu mai e mult, conte, pânăcând
monarhia va fi stabilităîn aşa fel, încât săpoatăoferi o demnăgăzduire tuturor oamenilor
cu meritele domniei tale.
— Sire, atâta vreme cât un rege e mare în inimile supuşilor săi, nu mai are importanţ ă
palatul în care locuieşte, întrucât el e adorat într-un templu.
Spunând aceste cuvinte, Athos ieşi din cabinet şi îl regăsi afarăpe Bragelonne, care-l
aştepta.
— Ei bine, domnule? îl întrebătânărul.
— Raoul, regele e foarte binevoitor faţ ăde noi, poate nu în sensul la care te aştepţ i,
dar e bun şi generos cu familia noastră.
— Domnule, îmi aduci o veste rea! murmurătânărul pălind.
— Regele îţ i va spune mâine dimineaţ ă, cu propria lui gură, cănu e o veste rea.
— Dar, în sfârşit, domnule, regele n-a semnat?
— Regele vrea să-ţ i facăel însuşi contractul, Raoul; şi vrea să-l facăaşa de bine, încât
pentru asta îi trebuie timp. Catăa-ţ i stăpâni mai curând nerăbdarea ta, decât a te îndoi de
bunele intenţ ii ale regelui.
Raoul, consternat, deoarece cunoştea sinceritatea contelui şi în acelaşi timp dibăcia
lui, rămase adâncit într-o posomorâtăamorţ ire.
— Nu vrei săvii puţ in cu mine? îl întrebăAthos.
— Iartă-mă, domnule, te urmez – bâigui el.
Şi coborî scările în urma lui Athos.
— Oh, fiindcătot măaflu aici – rosti deodatăcontele – n-aşputea să-l văd şi pe
domnul d'Artagnan?
— Vrei săte conduc la apartamentul său? zise Bragelonne.
— Da, aşvrea.
— E pe scara cealaltă, haidem.
Şi schimbarădrumul; dar, când ajunserăla capătul galeriei celei mari, Raoul zări un
lacheu în livreaua contelui de Guiche, caro alergăiute spre el îndatăce-i auzi glasul.
— Ce este? îl întreba Raoul.
— Acest bilet, domnule. Domnul conte a aflat căv-aţ i întors şi s-a grăbit săvăscrie;
văcaut de un ceas.
Raoul se apropie de Athos pentru a desface scrisoarea.
— Îmi dai voie, domnule? zise el.
— Poftim.

Scumpul meu Raoul – scria contele de Guiche – am sţ-ţi comunic o chestiune foarte
importantţfţrţîntârziere; ţtiu cţte-ai întors; vino la mine cât mai repede.

Abia terminăde citit, când, ivindu-se din galerie, un valet, de astădatăîn livreaua lui
Buckingham, recunoscându-l pe Raoul, se apropie de el foarte respectuos.
— Din partea milordului duce – murmurăvaletul.
— Ah! exclamăAthos. Văd, Raoul, ca eşti căutat ca un general de armată; te las, mă
voi duce singur la domnul d'Artagnan.
— Te rog sămăierţ i, n-am ce face – zise Raoul.
— Da, da, te iert. Cu bine, Raoul. Măpoţ i găsi la mine pânăpoimâine, când măîntorc
la Blois, daca nu vor surveni alte ordine.
— Domnule, mâine îţ i voi prezenta respectele mele.
 Athos plecă. Raoul deschise scrisoarea lui Buckingham.

Domnule de Bragelonne – scria ducele – dintre toţi francezii pe care i-am cunoscut,
dumneata eţti acela care-mi placi mai mult; cred cţo sţam nevoie de prietenia dumitale. Am
primit o anumitţînţtiinţare scrisţîn cea mai bunţfranţuzeascţ. Eu sunt englez ţi mi-e teamţ
sţn-o înţeleg greţit. Scrisoarea e semnatţde un nume mare, iatţtot ce pot sţţtiu. Mţvei
îndatora mult venind sţmţvezi, cţci am aflat cţte-ai întors de la Blois.
Al dumitale devotat,
VILLIERS, DUCE DE BUCKINGHAM.

— Am sătrec pe la stăpânul tău – zise Raoul către valetul lui de Guiche, lăsându-l să
plece. Iar peste un ceas voi fi la domnul de Buckingham – adăugăel, făcând un semn cu
mâna către mesagerul ducelui.

XXIV
A BATE APA CU SPADA

Ducându-se la el, Raoul îl găsi pe de Guiche stând de vorbăcu Manicamp şi cu de

Wardes. Acesta din urmă, de când cu întâmplarea de la barieră, îl privea pe Raoul ca pe un
străin. S-ar fi zis cănu se petrecuse nimic între ei; atât doar căaveau aerul cănu se
cunosc.
Raoul intra, iar de Guiche se grăbi să-l întâmpine. În timp ce-i strângea mâna
prietenului său, Raoul îşi aruncăîn fugăprivirea asupra celorlalţ i doi tineri. Spera să
citeascăpe feţ ele lor ceva din ceea ce le frământa spiritele. De Wardes era însărece şi de
nepătruns. Manicamp părea cufundat în contemplarea unei mobile de la care nu-şi lua
ochii.
De Guiche îl duse pe Raoul într-un cabinet alăturat şi-i spuse săia loc.
— Cât de voios arăţ i astăzi! îl lăuda el.
— E destul de ciudat – răspunse Raoul – căci nu sunt câtuşi de puţ in vesel.
— Întocmai ca şi mine, nu-i aşa, Raoul? Ne merge prost în dragoste.
— Cu atât mai bine în ceea ce te priveşte, conte: vestea cea mai rea pe care mi-ai da-o
despre dumneata, şi care m-ar putea întrista şi mai mult, ar fi o veste bunăfaţ ăde ceea ce-i
în sufletul meu.
— Oh, atunci nu te mâhni într-atâta, căci nu numai căsunt foarte nenorocit, dar nu
văd decât oameni fericiţ i în jurul meu.
— Iatăceea ce nu mai înţ eleg de loc – răspunse Raoul. Explică-te, prietene, explică-te.
— Ai săînţ elegi îndată. M-am luptat în zadar cu simţ ământul pe care tu l-ai văzut
născându-se în mine, crescând în mine, înrobindu-măcu totul; am chemat în ajutor toate
poveţ ele şi toatăputerea mea sufletească; am stat şi am judecat bine nenorocirea spre care
măîndreptam; am cercetat-o în adânc, e un abis, ştiu; dar nu-mi pasă, îmi voi urma
drumul.
— Nesocotitule! Nu mai poţ i face un singur pas, fărăa atrage asupră-ţ i astăzi ruina,
mâine moartea.
— Întâmplă-se orice!
— De Guiche!
— M-am gândit în toate felurile; ascultă...
— Oh, crezi căvei izbuti, crezi căDOAMNA te va iubi?
— Raoul, nu cred nimic, sper, fiindcăsperanţ a e sădităîn om şi ea nu-l părăseşte
pânăla mormânt.
— Dar săzicem căvei avea fericirea la care năzuieşti; atunci vei fi în mod sigur mai
nenorocit decât dacăn-ai avea-o.
— Te rog nu mămai întrerupe, Raoul, căci n-ai sămăconvingi de loc; ţ i-o spun de la
început: nu vreau săfiu convins. Am mers atât de departe, încât nu pot sămai dau înapoi,
am suferit atât de mult, încât moartea îmi va apărea ca o binefacere. Sunt nu numai
îndrăgostit pânăla delir, Raoul, sunt gelos pânăla furie.
Raoul îşi lovi mâinile una de alta cu un sentiment ce părea mai degrabămânie.
— Bine! zise el.
— Bine sau rău, puţ in îmi pasă. Iatăceea ce vreau de la tine, prietenul meu, fratele
meu. De trei zile, Prinţ esa e în sărbătoare, în beţ ia plăcerilor. În prima zi n-am îndrăznit s-o
privesc; o uram, fiindcănu era atât de nenorocităca mine. A doua zi nu mi-am mai luat
ochii de la ea; la rându-i, da, aşa cel puţ in mi se părea căvăd, Raoul, la rându-i, măprivi de
câteva ori, dacănu cu milă, în orice caz cu o anumităblândeţ e. Dar între privirile ei şi ale
mele s-a strecurat umbra altuia. Zâmbetul aceluia o face şi pe ea săzâmbească; alături de
calul ei galopeaz ăneîncetat un cal care nu e al meu; la urechea ei murmurănecontenit o
voce mângâietoare, care nu e a mea. Raoul, de trei zile îmi arde capul, prin vine îmi curg
flăcări. Aceastăumbrătrebuie s-o gonesc; acest zâmbet, să-l sting; aceastăvoce, s-o înăbuş.
— Vrei să-l ucizi pe DOMNUL? strigăRaoul.
— Eh, nu. Nu sunt gelos pe DOMNUL; nu sunt gelos pe soţ ; sunt gelos pe amant.
— Amant?
— Dar n-ai observat nimic aici, tu care acolo vedeai totul?
— Eşti gelos pe domnul de Buckingham?
— Îl urăsc de moarte!
— Iarăşi?
— Oh, de data asta socoteala se va încheia repede între nci; i-am luat-o înainte, l-am
făcut săprimeascăun bilet.
— Tu eşti cel care l-ai scris? Tu?
— De unde ştii căi-am scris?
— Ştiu fiindcăel însuşi m-a încunoştinţ at. Iată.
Şi-i întinse lui de Guiche scrisoarea pe care o primise aproape în aceeaşi clipăcu a sa.
De Guiche o citi cu nerăbdare.
— E scrisăde un om brav, şi mai ales e un bărbat care ţ ine la onoare – zise el.
— Da, fireşte, ducele e un bărbat nobil; nu mai e nevoie săte întreb dacătu i-ai scris
în aceiaşi termeni nobili.
— Îţ i voi arăta scrisoarea mea când te vei duce să-l convoci din parte-mi.
— Dar asta e aproape cu neputinţ ă.
— Ce anume?
— Săma duc la el, eu.
— De ce?
— Ducele îmi cere sfatul; tu, de asemeni.
— Oh, presupun că-mi vei da preferinţ ă. Ascultă, uite ce te rog să-i spui excelenţei
sale... E un lucru simplu... Într -una din zilele astea, astăzi, mâine, poimâine, în ziua care-i
convine, vreau să-l întâlnesc la Vincennes.
— Mai gândeşte -te!
— Credeam a-ţ i fi spus căm-am gândit în toate felurile.
— Ducele e străin; are o misiune care-l face inviolabil... Vincennes e foarte aproape de
Bastilia.
— Urmările măprivesc.
— Dar motivul acestei întâlniri? Ce motiv vrei să-i arăt?
— Nu te va întreba nimic despre asta, fii liniştit... Ducele trebuie săfie tot atât de
plictisit de mine, pe cât sunt eu de el; ducele trebuie sămăurascătot atât cât îl urăsc şi eu.
De aceea, te rog, du-te la duce şi, dacăva fi nevoie să-l rog ca săprimeascăpropunerea
mea, îl voi ruga.
— E de prisos... Ducele m-a înştiinţ at căvrea să-mi vorbească. Acum e la jocul
regelui... Sămergem acolo amândoi. Eu îl voi chema deoparte, în galerie; tu vei sta ascuns.
Douăcuvinte vor fi de ajuns.
— Foarte bine, îl voi lua cu mine pe de Wardes, ca săam mai mult curaj.
— De ce nu pe Manicamp? De Wardes o săvinăşi aşa, chiar de l-am lăsa aici.
— Da, ai dreptate.
— N-a aflat nimic?
— Oh, absolut nimic. Mai sunteţ i supăraţ i?
— Nu ţ i-a povestit nimic?
— Nu.
— Nu-mi place omul acesta şi, fiindcănu l-am iubit niciodată, înseamnăcănu pot fi
astăzi mai supărat pe el decât eram ieri.
— Atunci sămergem.
Coborârătoţ i patru. Trăsura lui de Guiche aştepta la uşăşi-i conduse la Palatul
Regal. Pe drum, Raoul îşi făuri un plan. Fiind singurul care cunoştea tainele celor doi nobili,
el nu-şi pierduse nădejdea căva ajunge la o împăcare între ei. Ştia căare trecere la
Buckingham: cunoştea înrâurirea pe care o avea asupra lui de Guiche; lucrurile nu i se
păreau deci chiar atât de deznădăjduite. Alungând în galeria din faţ a salonului regal, unde
totul strălucea de lumini, unde cele mai frumoase şi mai ilustre femei de la curte se mişcau
în sus şi în jos ca nişte aştri în văzduhul lor cotropit de flăcări, Raoul nu se putu împiedica
de a-l uita o clipăpe de Guiche, pentru a o privi pe Louise, care, în mijlocul celorlalte
doamne de onoare, asemenea unei porumbi ţ e vrăjite, sorbea din ochi cercul regesc,
scânteietor de aur şi diamante.
Bărbaţ ii stăteau în picioare, regele singur era aşezat. Raoul îl zări pe Buckingham. Era
la zece paşi de DOMNUL, într-un grup de francezi şi de englezi care admirau înfăţ işarea lui
plinăde măreţ ie şi neasemuita bogăţ ie a costumului său. Unii dintre curtenii mai bătrâni îşi
aduceau aminte că-l văzuserăcândva pe părinte, şi aceastăamintire nu era spre paguba
fiului.
 Buckingham se întreţ inea cu Fouquet. Ministrul îi vorbea cu glas tare despre
Belle-Isle.
— Nu pot sămăduc la el acum – zise Raoul.
— Aşteaptăşi alege prilejul, dar terminămai repede. Ard tot.
— Ah, iată-l pe salvatorul nostru! exclamăRaoul văzându-l pe d'Artagnan, care, foarte
mândru în noul lui costum de căpitan de muşchetari, tocmai îşi făcea în galerie o intrare de
cuceritor.
Şi se îndreptăspre el.
— Contele de La Fère te caută, cavalere – zise Raoul.
— Da – răspunse d'Artagnan – acum m-am despărţ it de el.
— Crezusem a înţ elege căurma săpetreceţ i o parte din noapte împreună.
— Ne- am şi dat întâlnire pentru mai târziu.
Şi, în timp ce-i răspundea lui Raoul, d'Artagnan îşi plimba privirile distrate în stânga
şi în dreapta, căutând pe cineva în mulţ ime sau urmărind ceva în apartament. Deodată,
ochii i se oprirăasupra unui punct, ca ochii unui vultur care a zărit prada căutată. Raoul se
uităîn direcţ ia aceea. Văzu căd'Artagnan şi de Guiche se salutară. Dar nu putu săobserve
asupra cui se oprise atunci privirea atât de curioasăşi atât de mândrăa căpitanului.
— Domnule cavaler – zise Raoul – numai dumneata ai putea să- mi faci un mare
serviciu.
— Care, scumpul meu viconte?
— E vorba de a-l chema pe domnul de Buckingham, căruia vreau să-i spun două
cuvinte, dar cum domnul de Buckingham vorbeşte cu domnul Fouquet, înţ elegi cănu eu
sunt acela care m-aşputea duce săle tulbur convorbirea.
— Ah, ah, domnul Fouquet! E aici? întrebăd'Artagnan.
— E în faţ a dumitale, iată-l.
— Da, el este. Dar crezi căeu am mai multe drepturi decât tine?
— Eşti un bărbat care se bucurăde multăconsideraţ ie.
— Ah, aşa-i, sunt căpitan de muşchetari; dar a trecut atât de mult timp de când mi
s-a tot făgăduit acest grad şi atât de puţ in de când îl am, încât îmi uit mereu rangul.
— Îmi vei face acest serviciu, nu-i aşa?
— Domnul Fouquet, drace!
— Ai ceva împotriva lui?
— Nu, mai curând el are ceva împotriva mea; clar, fie; cum într-o zi sau alta va trebui
să...
— Uite, mi se pare căte priveşte; sau poate că...?
— Nu, nu te înşeli de loc, mie îmi face aceastăcinste.
— Atunci, prilejul e tocmai bun.
— Crezi?
— Du-te, te rog.
— Bine, măduc.
De Guiche nu- şi mai dezlipea ochii de la Raoul; acesta îi făcu semn cătotul e în
ordine.
D'Artagnan păşi drept spre grup şi salutăfoarte politicos pe domnul Fouquet şi pe
ceilalţi.
— Bunăziua, domnule d'Artagnan. Vorbeam despre Belle-Isle-en-Mer – zise Fouquet
cu acel talent curtenitor şi cu acea ştiinţ ăa privirii pentru care este nevoie de o jumătate
din viaţ a ca săle desprinzi şi pe care unii oameni, în pofida încercărilor lor, nu şi le
însuşesc niciodată.
— Despre Belle-Isle-en-Mer? Ah, ah! făcu d'Artagnan. Care văaparţ ine, nu-i aşa,
domnule Fouquet?
— Domnul îmi spune căa dăruit- o regelui – răspunse Buckingham. Cu plecăciune,
domnule d'Artagnan.
— Cunoşti cumva Belle-Isle, cavalere? îl întrebăFouquet pe muşchetar.
— Am fost acolo o singurădată, domnule – răspunse d'Artagnan ca un desăvârşit om
de spirit şi ca om de lume.
— Şi ai stat mult acolo?
— Numai o zi, monseniore.
— Şi ce-ai văzut?
— Tot ce se poate vedea într-o zi.
— O zi e mult pentru cineva cu privirea dumitale, domnule.
D'Artagnan se înclină.
În timpul acestei convorbiri, Raoul îi făcu semn lui Buckingham.
— Domnule intendent superior – zise Buckingham – vi-l las pe căpitan, care se pricepe
mai bine decât mine la bastioane, întărituri şi contraîntărituri, şi măduc săîntâlnesc un
prieten care îmi face semn. Înţ elegeţ
i...
Într-adevăr, Buckingham se desprinse din grup şi se îndreptăspre Raoul, însă
oprindu-se o clipălângămasa unde jucau Prinţ esa, regina-mamă, regina cea tânărăşi
regele.
— Haide, Raoul – zise de Guiche – iată-l; repede şi fărăşovăire!
Buckingham, dupăce făcu o plecăciune în faţ a Prinţ esei, îşi continuădrumul înspre
Raoul. Acesta îi veni în întâmpinare. De Guiche stătea nemişcat la locul său, de unde îi
urmărea cu privirea.
Lucrurile fuseserăcombinate în aşa fel, încât întâlnirea celor doi tineri avu loc în
spaţ iul rămas gol dintre grupul jucătorilor şi galeria unde se plimbau în sus şi în jos, oprin-
du-se din când în când, pentru a vorbi, câţ iva gentilomi gravi. Dar în clipa când cele două
linii erau gata săse unească, ele furădeodatărupte de o a treia. Era Prinţ ul, care înainta
spre ducele de Buckingham. Prinţ ul avea pe buzele sale trandafirii şi pomădate cel mai
fermecător surâs.
— Ei, Doamne – zise el cu o politeţ e plinăde bunăvoinţ ă– ce mi-a fost dat săaud,
scumpul meu duce?
Buckingham se întoarse brusc: nu-l văzuse pe Prinţvenind, îi auzise numai vocea,
dintr-o dată. Tresări, fărăsăvrea. O uşoarăpaloare îi brazdăobrajii.
— Monseniore – întrebăel – ce i s-a putut spune alteţ ei voastre, pentru a-i pricinui o
uimire atât de mare?
— Un lucru care mădeznădăjduieşte, domnule – răspunse Prinţ ul – un lucru care va
însemna un doliu pentru întreaga curte.
— Ah, alteţ a voastrăe prea bună– zise Buckingham – întrucât văd căvrea să-mi
vorbeascădespre plecarea mea.
— Întocmai.
— Vai, monseniore, aflându-măla Paris abia de cinci sau şase zile, plecarea mea nu
poate fi un doliu decât pentru mine.
De Guiche auzi răspunsul din locul unde se afla şi tresări la rândul său.
— Plecarea sa! murmurăel. Ce vrea săspună?
Filip continuăcu acelaşi zâmbet graţ ios:
— Căregele Marii Britanii văcheamă, domnule, înţ eleg asta: se ştie cămaiestatea sa
Carol al II-lea, care îşi cunoaşte gentilomii, nu se poate lipsi de dumneavoastră. Dar ca noi
săvăpierdem fărăpărere de rău, aşa ceva nu se poate concepe; primiţ i deci omagiul alor
mei.
— Monseniore – zise ducele – credeţ i cădacăpărăsesc curtea Franţ ei...
— O faceţ i fiindcăsunteţ i chemat, ştiu asta; dar, oricum, dacăsocotiţ i cădorinţa mea
ar avea oarecare trecere la rege, măofer sărog pe maiestatea sa Carol al II-lea de a vălăsa
printre noi câtăva vreme încă.
— Atâta bunăvoinţ ămăcopleşeşte, monseniore – răspunse Buckingham – dar am
primit ordine precise. Şederea mea în Franţ a era limitată; eu am prelungit-o, cu riscul de a
displăcea scumpului meu suveran. Abia astăzi mi-am adus aminte cătrebuia săplec
de-acum patru zile.
— Oh! făcu Prinţ ul.
— Da; eu însă– adăugăBuckingham ridicând vocea, în aşa fel ca săfie auzit şi de
prinţ ese – eu măasemuiesc acelui om din Orient care, timp de mai multe zile, a fost nebun
din pricina unui vis frumos, şi care, într-o bunădimineaţ ă, s-a trezit vindecat, adicăcu
judecata întreag ă. Curtea Franţ ei are frumuseţ i ce se pot asemăna cu acel vis, monseniore,
dar trebuie săne trezim şi săne ducem la datoriile noastre. N-aşputea deci prelungi
şederea mea aici, aşa cum alteţ a voastrăare bunătatea de a mi-o cere.
— Şi când aţ i hotărât săplecaţ i? întrebăFilip foarte îndatoritor.
— Mâine, monseniore... Echipajele mele sunt gata de trei zile.
Ducele de Orléans făcu o mişcare din cap, care ar fi vrut săînsemne: "Dacăaşa stau
lucrurile, duce, nu mai e nimic de adăugat". Buckingham îşi întoarse ochii spre regine;
privirea lui o întâlni pe aceea a Anei de Austria, care-i mulţ umi şi-l încuviinţ ăprintr-un
gest. Buckingham îi răspunse printr-un alt gest, ascunzând sub un zâmbet voios durerea
ce-i străpungea inima. Prinţ ul se retrase în direcţ ia din care venise. Dar, în acelaşi timp, din
direcţ ia opusăapăru de Guiche. Raoul se temu ca nu cumva nerăbdătorul tânăr săfacăel
propunerea pusăla cale şi-i ieşi înainte.
— Nu, nu, Raoul, totul e de prisos acum – zise de Guiche, întinzându-şi amândouă
braţ ele către duce şi târându-l în dosul unei coloane... Oh, duce, duce – rosti de Guiche –
iartă-mi ceea ce ţ i-am scris! Am fost nebun! Dă-mi scrisoarea înapoi!
— E adevărat – răspunse tânărul duce cu un zâmbet trist – acum nu mai ai de ce să
măurăşti.
— Oh, duce, duce, iartă-mă!... Prietenia mea, prietenia mea veşnică...
— Pentru ce, într-adevăr, mai m-ai urî, conte, de vreme ce o părăsesc, de vreme ce
n-am s-o mai văd?
Raoul auzi aceste cuvinte şi, înţ elegând căprezenţ a lui era de prisos acum între aceşti
tineri care nu-şi spuneau decât vorbe de prietenie, se retrase câţ iva paşi într-o parte. Aceşti
paşi îl apropiarăde de Wardes. Acesta vorbea despre plecarea lui Buckingham.
Interlocutorul lui era cavalerul de Lorraine.
— Înţ eleaptăretragere! spunea de Wardes.
— Pentru ce?
— Pentru căîl scapăpe nobilul duce de o împunsăturăde spadă.
Şi amândoi începur ăsărâdă. Raoul, indignat, se întoarse spre ei, cu sprâncenele
încruntate, cu tâmplele zvâcnindu-i, cu un zâmbet dispreţ uitor. Cavalerul de Lorraine se
răsuci pe călcâie; de Wardes rămase nemi şcat şi aşteptă.
— Domnule – i se adresăRaoul lui de Wardes – când ai săte laşi de urâtul obicei de
a-i jigni pe cei ce nu sunt de faţ ă? Ieri îl ponegreai pe domnul d'Artagnan; astăzi, pe domnul
duce de Buckingham.
— Domnule, domnule – ripostăde Wardes – ştii prea bine căuneori îi jignesc şi pe cei
ce sunt de faţ ă!
Pieptul lui de Wardes îl atingea pe al lui Raoul, umerii lor se înfigeau unul în altul,
feţ ele lor se aplecau una spre alta, ca pentru a se aprinde unul pe altul cu focul răsuflării şi
al mâniei lor. Se vedea bine căunul era în culmea furiei, celălalt la capătul răbdării.
Deodatăauzirăo voce plinăde graţ ie şi îngăduinţ a, care răsunăla spatele lor:
— Mi se pare cămi s-a rostit numele aici!
Se întoarserăamândoi dintr-o dată: era d'Artagnan, care, cu o privire zâmbitoare, cu
gura deschisăîntr-un zâmbet, îl înşfăcăde umăr pe de Wardes. Raoul se dădu un pas la o
parte, spre a-i face loc muşchetarului. De Wardes, tremurând din tot trupul, păli; dar nu se
mişcădin loc. D'Artagnan, cu acelaşi zâmbet pe buze, trecu în locul pe care i-l lăsase liber
Raoul.
— Mulţ umesc, dragul meu Raoul – zise el. Am a-ţ i vorbi, domnule de Wardes. Nu
pleca, Raoul; toatălumea poate săaudăceea ce am a-i spune domnului de Wardes.
Apoi zâmbetul îi dispăru, privirea îi deveni rece şi ascuţ ităca o lamăde oţ el.
— Sunt la ordinele dumitale, domnule – bâigui de Wardes.
— Domnule – reluăd'Artagnan – de mult căutam prilejul săstau de vorbăcu
dumneata; acest prilej s-a ivit abia astăzi. Cât despre loc, e rău ales, recunosc, dar, dacă
vrei să-ţ i dai osteneala săvii pânăla mine, acest la mine se aflălângăscara care porneşte
de la capătul galeriei.
— Te urmez, domnule – zise de Wardes.
— Eşti singur aici, domnule? întrebăd'Artagnan.
— Nu, sunt cu domnii Manicamp şi de Guiche, doi prieteni buni.
— Bine – rosti d'Artagnan – dar numai douăpersoane e cam puţ in. Sper căvei mai
găsi pe cineva, ce zici?
— Fireşte – răspunse tânărul care nu ştia unde voia săajungăd'Artagnan. Oricâţ i vei
dori.
— Prieteni?
— Da, domnule.
— Prieteni buni?
— De bunăseamă.
— Ei bine, fă-ţ i, rogu-te, o provizie de aşa ceva. Vino şi tu, Raoul... Adu-l şi pe domnul
de Guiche; şi pe domnul de Buckingham, dacăvrei.
— Oh, Doamne, ce tămbălău, domnule! rosti de Wardes, încercând săzâmbească.
Căpitanul îi făcu un mic semn cu mâna, ca pentru a-l îndemna săaibărăbdare.
— Eu sunt totdeauna netulburat. Prin urmare, te aştept, domnule – zise el.
— Aşteaptă- mă.
— Atunci, la revedere.
Şi porni către apartamentul său.
Camera lui d'Artagnan nu era goală; se afla acolo contele de La Fère, retras în firida
unei ferestre.
— Ei bine? îl întrebăel pe d'Artagnan, când îl văzu intrând pe uşă.
— Ei bine – răspunse acesta – domnul de Wardes binevoieşte să-mi acorde cinstea de
a-mi face o micăvizităîn tovărăşia câtorva prieteni de-ai săi şi de-al noştri.
Într-adevăr, numaidecât dupămuşchetar apărurăde Wardes şi Manicamp. Îi urmau
de Guiche şi Buckingham, destul de nedumeriţ i, neştiind ce voiau de la ei. Raoul venise şi
el, însoţ it de vreo doi-trei gentilomi. De cum intră, îşi roti privirea de jur împrejurul camerei.
Zărindu-l pe conte, se duse şi se aşezălângăel.
D'Artagnan îşi primea musafirii cu toatăcurtenia de care era în stare. Îşi păstra o
expresie potolităşi binevoitoare. Toţ i cei care se găseau acolo erau oameni de vază, ocupând
posturi la curte. Apoi, dupăce rugăpe fiecare în parte să-l ierte pentru osteneala pricinuită,
se întoarse către de Wardes, care, cu toatăstăpânirea de sine, nu-şi ascunse totuşi o
expresie pe care se citea un amestec de surprindere şi îngrijorare.
— Domnule – i se adresăd'Artagnan – acum căne aflăm în afara Palatului Regal,
acum căputem vorbi cu glas tare fărăsăcălcăm convenienţ ele, am săte încunoştinţ ez
pentru ce mi-am luat libertatea de a te ruga sătreci pe la mine, convocându-i în acelaşi
timp şi pe aceşti domni. Am aflat, prin domnul conte de La Fère, prietenul meu, despre
vorbele defăimătoare pe care le-ai rostit pe seama mea; ai spus cămăsocoteşti duşmanul
dumitale de moarte, întrucât, zici dumneata, aşfi fost duşmanul tatălui dumitale.
— E adevărat, domnule, am spus toate astea – recunoscu de Wardes, a cărui paloare
se aprinse uşor.
— Aşadar, dumneata măînvinovăţ eşti de o ucidere, de o greşealăsau de o laşitate? Te
rog să-ţ i precizezi acuzarea.
— De faţ ăcu martori, domnule?
— Da, se înţ elege, de faţ ăcu martori, şi bagi de seamăcăi-am ales dintre cei mai buni
cunoscători ai codului onoarei.
— Dar dumneata nu ţ ii seamăde faptul căm-am purtat delicat, domnule. Te-am
acuzat, e adevărat, însăam păstrat secretul asupra acuzării. N-am intrat în nici un
amănunt, m-am mulţ umit să-mi arăt ura faţ ăde nişte persoane pentru care era aproape o
datorie de a ţ i-o face cunoscută. N-ai luat în seamădiscreţ ia mea, cu toate căera în
interesul dumitale săpăstrez tăcerea. Nu-ţ i mai recunosc de loc prudenţ a dumitale
obişnuită, domnule d'Artagnan.
D'Artagnan îşi muşcăun capăt al mustăţ ii.
— Domnule – zise el – am avut cinstea de a te ruga să-ţ i arăţ i motivele pentru care mă
urăşti.
— Cu glas tare?
— La dracu!
— Atunci, am săvorbesc.
— Vorbeşte, domnule – zise d'Artagnan ploconindu-se – te ascultăm cu toţ ii.
— Ei bine, domnule, e vorba nu de o vina faţ ăde mine, ci de o vinăfaţ ăde tatăl meu.
— Ai mai spus asta o dată.
— Da, numai căsunt anumite chestiuni de care nu te apropii decât cu şovăială.
— Dacăo astfel de şovăialăexistăcu adevărat, te rog săţ i-o învingi, domnule.
— Chiar în cazul căva fi vorba de o faptăruşinoasă?
— În toate cazurile.
Martorii acestei scene începurăsăse uite unii la alţ ii cu o anumităîngrijorare. Totuşi
se liniştirărepede, văzând căfaţ a lui d'Artagnan nu trăda nici un fel de tulburare. De
Wardes continua sătacă.
— Vorbeşte, domnule – îl somăd'Artagnan. Vezi bine căne faci săaşteptăm.
— Ei bine, ascultaţ i! Tatăl meu iubea o femeie, o femeie nobilă; aceastăfemeie îl iubea
şi ea pe tatăl meu.
D'Artagnan schimbăo privire cu Athos. De Wardes urmă.
— Domnului d'Artagnan îi căzurăîn mânănişte scrisori în care era vorba de o
întâlnire; dumnealui se deghizăîn costumul celui care era aşteptat, se duse la întâlnire în
locul lui şi abuzăde faptul ca era întuneric.
— E adevărat – zise d'Artagnan.
Un murmur uşor se auzi în rândul celor de faţ ă.
— Da, am săvirşit aceastăfaptăurâtă. Ar fi trebuit săadaugi, domnule, întrucât te
arăţ i atât de nepărtinitor, căpe vremea când s-a petrecut întâmplarea de care mă
învinuieşti nici nu împlinisem încădouăzeci şi unu de ani.
— Fapta nu e mai puţ in ruşinoasă– zise de Wardes – şi vârsta când începi săjudeci e
de ajuns pentru un gentilom ca sănu săvârşeascăo murdărie.
Un nou murmur se auzi în preajmă, dar acum de uimire şi aproape de îndoială.
— A fost un şiretlic ruşinos, într-adevăr – zise d'Artagnan – şi nu l-am aşteptat pe
domnul de Wardes ca săvinăsămămustre pentru a mămustra eu însumi, şi încădestul
de aspru, pentru ceea ce am făptuit. Cu timpul, am devenit mai înţ elept, mai onest
îndeosebi, şi am plătit aceastăgreşealăprin îndelungi remuşcări. Dar, măadresez dum-
neavoastră, domnilor, aceasta s- a întâmplat în anul 1626, şi era într-o vreme, din fericire
dumneavoastrănu ştiţ i asta decât din auzite, era într -o vreme când dragostea nu ţ inea
seamăde îngrădiri, iar cugetele nu-şi picurau, ca astăzi, veninul lor şi smirna. Eram soldaţ i
tineri, mereu bătându-ne, mereu bătuţ i, totdeauna cu spada trasădin teacă, sau cel puţ in
pe jumătate trasă, totdeauna cu moartea în faţ ă; războiul ne învârtoşea sufletele, iar
cardinalul nu ne mai dădea răgaz. În sfârşit, m-am căit şi, mai mult încă, măcăiesc încăşi
acum, domnule de Wardes.
— Da, domnule, înţ eleg prea bine, căci o asemenea faptănu putea sănu tragădupă
sine căinţ e; dar asta nu te poate ierta de a fi pricinuit pierzania unei femei. Aceea despre
care vorbeşti, sub vălul ruşinii, sub apăsarea ocării, aceea despre care vorbeşti a fugit, a
părăsit Franţ a şi nimeni n-a mai ştiut ce s-a întâmplat cu ea...
— Oh – rosti contele de La Fère întinzând braţ ul spre de Wardes cu un zâmbet
sinistru – ba da, domnule, a mai fost văzută, şi sunt chiar aici, de faţ ă, câteva persoane
care, auzind vorbindu-se despre ea, pot săo recunoascăîn portretul pe care i-l voi face eu
acum. Era o femeie de douăzeci şi cinci de ani, slabă, palidăşi blondă, care se măritase în
Anglia.
— Se măritase? întrebăde Wardes.
— Ah, nu ştiai căera măritată? Vezi dar cănoi suntem mai bine informa ţ i decât
dumneata, domnule de Wardes. Ştii, desigur, căi se spunea milady, fărăa se mai adăuga
altceva la aceastădenumire?
— Da, domnule, ştiu asta.
— Dumnezeule! murmurăBuckingham.
— Ei bine, aceastăfemeie care venise din Anglia s-a reîntors în Anglia, dupăce pusese
la cale, nu mai puţ in de trei ori, moartea lui d'Artagnan. Un act de dreptate, nu-i aşa? N-am
nimic de zis, domnul d'Artagnan o făcuse de batjocură. Dar ceea ce nu mai e dreptate este
căîn Anglia, prin farmecul ei, aceastăfemeie l-a cucerit pe un tânăr care era în serviciul
lordului Winter şi care se numea Felton. De ce păleşti, milord de Buckingham? De ce vi se
aprind aşa ochii de mânie şi durere? Atunci sfârşiţ i povestirea, milord, şi spuneţ i-i
domnului de Wardes cine era acea femeie care a pus cuţ itul în mâna celui ce l-a ucis pe
tatăl dumneavoastră.
Un strigăt zburăde pe buzele tuturor. Tânărul duce îşi scoase batista şi-şi şterse
fruntea năpădităde sudoare. O mare tăcere se lăsăprintre cei de faţ ă.
— Vezi, domnule de Wardes – spuse d'Artagnan – căaceastăpovestire a avut darul de
a tulbura cu atât mai mult, cu cât vorbele lui Athos au răscolit amintiri neplăcute; vezi dar
ca nelegiuirea mea n-a fost pricinăde pierzanie a unui suflet, căci sufletul era pe
de-a-ntregul pierdut înainte de remuşcarea mea. Totuşi, a fost o mustrare de cuget. Aşa
încât acum, când adevărul a ieşit la lumină, nu-mi mai rămâne, domnule de Wardes, decât
să-ţi cer cu toatăumilinţ a iertare pentru aceastăfaptăruşinoasă, aşa cum, de bunăseamă,
i-aşfi cerut iertare şi părintelui dumitale, dacăar mai trăi şi dacăl-aşmai fi întâlnit atunci
când m-am reîntors în Franţ a dupămoartea regelui Carol I.
— Dar e prea mult, domnule d'Artagnan! strigarăcu însufleţ ire câteva glasuri.
— Nu, domnilor – zise căpitanul. Acum, domnule de Wardes, sper cătotul s-a lămurit
între noi şi cănu vei mai dori sămăvorbeşti de rău. E o afacere încheiată, nu-i aşa?
De Wardes se înclină, bâlbâind ceva.
— Sper de asemenea – continuăd'Artagnan apropiindu-se şi mai mult de tânăr – că
nu vei mai vorbi de rău pe nimeni de aici încolo, aşa cum ai urâtul obicei; căci un bărbat
atât de cumpănit, atât de desăvârşit cum eşti dumneata, dumneata care-l cerţ i pe un bătrân
soldat, dupătreizeci şi cinci de ani, pentru o pozn ăfăcutăla tinereţ e, dumneata, zic, care ţ ii
atât de mult la curăţ enia cugetului, îţ i vei lua, la rându-ţ i, în sinea dumitale, făgăduiala de
a nu face nimic care săfie împotriva cugetului şi a onoarei. De aceea, ascultăbine ceea
ce-mi rămâne să-ţ i spun, domnule de Wardes. Fereşte-te ca vreo nouăpoveste în care săfie
amestecat şi numele dumitale să-mi mai ajungăla ureche!
— Domnule – zise de Wardes – n-are rost săfiu ameninţ at pentru nimic.
— Oh, n-am terminat încă, domnule de Wardes – adăugăd'Artagnan – şi eşti silit să
mămai asculţ i puţin.
Cercul se strânse în jurul lor, însufleţ it de curiozitate.
— Vorbeai adineauri cât se poate de tare de cinstea unei femei şi de onoarea părintelui
dumitale; ne-ai făcut mare plăcere vorbind astfel, căci e o încântare săte gândeşti ca acest
simţ ământ de delicateţ e şi onestitate, care nu trăia, s-ar părea, în sufletul nostru, trăieşte în
sufletul copiilor noştri, şi e frumos, în sfârşit, săvezi un tânăr la vârsta când de obicei se ia
în derâdere cu prea multăuşurinţ ăcinstea femeilor, e frumos, zic, săvezi un tânăr care le
respectăşi le apără.
De Wardes îşi încleştăbuzele şi pumnii, de bunăseamăfoarte neliniştit săştie cum se
va încheia acest discurs al cărui început se anunţ a atât de rău.
— Cum se face atunci – continuăd'Artagnan – căţ i-ai îngăduit să-i spui domnului
viconte de Bragelonne cănu şi-a cunoscut mama?
Ochii lui Raoul scânteiară.
— Oh! strigăel făcând un pas înainte. Domnule cavaler, domnule cavaler, asta e o
chestiune care măpriveşte pe mine!
De Wardes rânji cu răutate. D'Artagnan îl îndepărtăpe Raoul cu braţ ul.
— Nu măîntrerupe, tinere – zise el. Şi aruncându-şi privirea asupra lui de Wardes,
urmă: Tratez aici o afacere care nu se rezolvăprin lovituri de spadă. O tratez în faţ a unor
bărbaţ i de onoare, care, cu toţ ii, au învârtit mai mult decât o datăspada în mână. I-am ales
anume. Or, aceşti domni ştiu căorice tainăpentru care e scoasăspada din teacănu mai e o
taină. Repet deci întrebarea pe care i-o pun domnului de Wardes: ce te-a făcut să-l jigneşti
pe acest tânăr, jignind în acelaşi timp pe tatăl şi pe mama lui?
— Dar mi se pare – replicăde Wardes – căvorbele sunt libere, când te-ai hotărit săle
susţ ii prin toate mijloacele ce-i stau la îndemânăunui om de lume.
— Ah, domnule, spune-mi: care sunt mijloacele cu ajutorul cărora un om de lume
poate susţ ine o vorbăurâtă?
 — Spada.
— Eşti lipsit nu numai de logică, spunând asta, dar şi de credinţ ăşi de onoare; pui în
primejdie viaţ a mai multor oameni, fărăsămai vorbim de a dumitale, care mi se pare foarte
nesăbuită. Ştii însăcăorice modătrece, domnule, şi moda întâlnirilor pe teren a trecut, fără
sămai punem la socotealăedictele maiestăţ ii sale, care opresc duelul. Deci, pentru a fi
consecvent cu ideile dumitale de cavalerism, va trebui să-i ceri scuze domnului Raoul de
Bragelonne; îi vei spune căregreţ i de a-i fi adresat o vorbănesocotită, cănobleţ ea şi
puritatea neamului său sunt scrise nu numai în inima lui, dar în toate faptele vieţ ii sale. Vei
face asta, domnule de Wardes, cum am făcut-o şi eu adineauri, eu, bătrân căpitan, în faţ a
mustăţ ii dumitale de băieţ andru.
— Şi dacăn- o voi face? întrebăde Wardes.
— Ei bine, atunci se va întâmpla...
— Ceea ce dumneata vrei săîmpiedici – îl întrerupse de Wardes râzând – se va
întâmpla ca logica dumitale de împăciuire săducăla o încălcare a edictelor regelui.
— Nu, domnule – spuse căpitanul cu mult calm – te înşeli.
— Atunci ce se va întâmpla?
— Se va întâmpla cămăvoi duce la rege, cu care sunt în raporturi destul de bune;
regele, căruia am avut fericirea de a-i face câteva servicii pe vremea când dumneata nici nu
te născuseşi încă, regele, în sfârşit, care, la cererea mea, mi-a trimis un ordin în alb pentru
domnul Baisemeaux de Montlezun, guvernatorul Bastiliei, regele măva auzi spunându-i:
"Sire, un om l-a jignit în chip laşpe domnul de Bragelonne în persoana mamei sale. Am
scris numele acestui om pe ordinul de arestare pe care maiestatea voastrăa binevoit sămi-l
dea, astfel cădomnul de Wardes se aflăla Bastilia pe timp de trei ani".
Şi d'Artagnan scoase din buzunar ordinul semnat de rege, arătându-i-l lui de Wardes.
Apoi, văzând cătânărul nu era prea convins şi călua aceasta drept o ameninţ are fărătemei,
ridicădin umeri şi se îndreptăcu răcealăspre masa unde se aflau o călimarăşi o panăa
cărei lungime l-ar fi speriat chiar şi pe topograful Porthos. Abia atunci de Wardes văzu că
ameninţ area era cum nu se poate mai serioasă; Bastilia era, încăde pe vremea aceea, ceva
înspăimântător. Făcu un pas spre Raoul şi, cu un glas aproape de neînţ eles, bâigui:
— Domnule, îţ i cer scuzele pe care mi le-a impus adineauri domnul d'Artagnan şi pe
care măvăd silit săţ i la adresez.
— O clipă, o clipă, domnule – sări muşchetarul foarte nemulţ umit – te înşeli asupra
termenilor. Eu n-am spus: "Şi pe care măvăd silit săţ i le adresez". Am spus: "Şi pe care
cugetul meu măîndeamnăsăţ i le cer". Fraza asta merge mai bine decât cealaltă, crede-mă;
va merge cu atât mai bine cu cât va fi mărturia cea mai adevăratăa simţ ămintelor dumitale.
— Subscriu la asta, deci – zise de Wardes – dar, într-adevăr, domnilor, mărturisiţ i căo
împunsăturăde spadă, străpungând trupul, aşa cum se făcea odinioară, e mai dulce decât
o asemenea tiranie.
— Nu, domnule – răspunse Buckingham – întrucât o împunsăturăde spadă, când o
primeşti, nu înseamnăcăai sau nu ai dreptate; înseamnădoar căeşti mai mult sau mai
puţ in dibaci.
— Domnule! rosti de Wardes.
— Ah, eşti gata săspui iar vreo răutate – îl fulgerăd'Artagnan, tăindu-i vorba – şi-ţ i
fac un bine silindu-te săte opreşti aici.
— Asta e tot, domnule? întrebăde Wardes.
— Absolut tot – răspunse d'Artagnan – şi aceşti domni, dimpreunăcu mine, suntem
mulţ umiţ i de dumneata.
— Crede-mă, domnule – i-o întoarse de Wardes – mijloacele dumitale de împăciuire nu
sunt prea fericite.
— Şi pentru ce asta?
— Pentru căne despărţ im, eu şi domnul de Bragelonne, fac rămăşag, duşmănindu-ne
mai mult decât înainte.
— În ce măpriveşte, te înşeli, domnule – răspunse Raoul – căci nu voi păstra în inima
mea nici un atom de fiere împotriva dumitale.
Aceasta ultimăloviturăîl zdrobi pe de Wardes. Îşi aruncăochii de jur împrejur, ca un
om rătăcit.
D'Artagnan îi salutăcu graţ iozitate pe gentilomii care avuseserăbunăvoinţ a săia
parte la aceste explicaţ ii, şi fiecare se retrase, dându-şi mâna. Nimeni nu-i întinse mâna lui
de Wardes.
— Oh! strigătânărul răpus de mânia ce-i rodea inima. Oh, sănu găsesc oare pe
nimeni asupra căruia sămărăzbun?
— Ba da, domnule, mai sunt eu aici! îi răsunăîn ureche un glas plin de ameninţ are.
De Wardes se întoarse şi-l văzu pe ducele de Buckingham, care, rămas acolo cu
aceastăintenţ ie, fărăîndoială, se apropie încet de el.
— Dumneata, domnule? strigăde Wardes.
— Da, eu. Eu nu sunt supus al regelui Franţ ei, domnule; eu nu voi mai rămâne pe
pământul Franţ ei, căci măîntorc în Anglia. Eu, care am strâns în sufletul meu destulă
deznădejde şi mânie, simt deci, ca şi dumneata, nevoia de a mărăzbuna pe cineva. Aprob
întru totul principiile domnului d'Artagnan, dar nu măsimt obligat săle respect când e
vorba de dumneata. Sunt englez şi vreau să-ţ i propun, la rândul meu, ceea ce dumneata
le-ai propus în zadar celorlalţ i.
— Domnule duce!
— Haide, iubite domnule de Wardes, fiindcăeşti atât de înverşunat, ia-măpe mine
drept ţ intă. Voi fi la Calais peste treizeci şi şase de ore. Vino cu mine, drumul ne va părea
mai puţ in lung mergând laolaltă, decât despărţ iţi. Acolo vom trage spadele pe nisipul peste
care se revarsămarea şi care, şase ceasuri din zi, e teritoriul Franţ ei, iar celelalte şase cea-
suri, teritoriul lui Dumnezeu.
— Prea bine – răspunse de Wardes – primesc.
— La dracu – zise ducele – dacămăucizi, iubite domnule de Wardes, îmi vei face, te
încredinţ ez, un mare bine!
— Voi face tot ce voi putea ca să-ţ i fiu pe plac, duce – răspunse de Wardes.
— Atunci, ne-am înţ eles, mergi cu mine.
— Voi fi la dispoziţ ia dumitale. Drace, aveam nevoie, ca sămăpotolesc, de o primejdie
adevărată, de o întâlnire cu moartea.
— Ei bine, cred căai găsit ceea ce căutai. Cu plecăciune, domnule de Wardes; mâine,
în cursul dimineţ ii, valetul meu de camera îţ i va spune ora precisăa plecării. Vom călători
împreună, ca doi buni prieteni. De obicei, călătoresc ca un om grăbit. Cu bine!
Buckingham îl salutăpe de Wardes şi intrăla rege. De Wardes, cu sufletul strivit, ieşi
de la Palatul Regal şi porni repede spre casa unde locuia.

XXV
BAISEMEAUX DE MONTLEZUN

Dupălecţ ia puţ in cam asprăpe care i-o dădurălui de Wardes, Athos şi d'Artagnan
coborârăîmpreunăscara ce ducea în curtea Palatului Regal.
— Vezi tu – îi spuse Athos lui d'Artagnan – mai curând sau mai târziu, Raoul nu va
scăpa de acest duel cu de Wardes; şi de Wardes e tot atât de curajos, pe cât e de rău.
— Îi cunosc pe caraghioşii ăştia – răspunse d'Artagnan – am avut de-a face cu tatăl. Îţ i
mărturisesc, iar pe vremea aceea aveam muşchii straşnici şi o îndemânare de fiară, îţ i
mărturisesc, zic, cătatăl mi-a dat mult de furcă. Dar sămăfi văzut cum mădescurcam! Ah,
prietene, astăzi nu se mai pomenesc asemenea lovituri; aveam un braţcare nu putea să
stea o clipălocului, un braţca argintul viu, tu ştii asta, Athos, căci m-ai văzut de multe ori
la treabă. Nu mai era o simplăbucatăde oţ el, era un şarpe care lua toate formele şi toate
lungimile, ca să-şi poatăînfige capul acolo unde trebuie, adicăsămuşte cât mai bine;
săream la şase picioare, apoi la trei, îmi înfruntam adversarul corp la corp, apoi făceam un
salt la zece picioare. Nu era putere omeneascăîn stare săţ ie piept unei atât de sălbatice
sprinteneli. Ei bine, de Wardes tatăl, cu vitejia lui înnăscută, cu înverşunarea lui câinoasă,
m-a făcut săasud mult, încât îmi aduc aminte şi acum că, la sfârşitul luptei, îmi simţ eam
degetele înţ epenite de mânerul spadei.
— Prin urmare bine îţ i spuneam – reluăAthos – căfiul îl va căuta pe Raoul şi va sfârşi
prin a-l întâlni pe teren, căci Raoul e uşor de găsit în asemenea împrejurări.
— De acord, prietene, dar Raoul e un om cu judecat ă; el nu-l urăşte pe de Wardes, aşa
a spus; va aştepta săfie provocat şi atunci situaţ ia lui va fi mai bună. Regele nu se va putea
supăra pe el; de altminteri, vom găsi noi un mijloc de a-l potoli pe rege. Dar de ce aceste
temeri, aceste îngrijorări, la tine care nu te nelinişteai niciodatăcu una cu două?
— Iată: totul mătulbură. Raoul se duce mâine să-l vadăpe rege, care-i va spune
hotărârea lui în privinţ a căsătoriei. Raoul, îndrăgostit cum este, se va mâhni mult de tot, şi
dacă, în aceastăproastădispoziţ ie, îl va întâlni pe de Wardes, apoi îţ i închipui!
— Vom căuta săîmpiedicam trăsnetul, prietene.
— Eu n-o sa mai pot, căci vreau sămăreîntorc la Blois. Toatăaceastăspoială
simandicoasăde la curte, toate aceste clevetiri mădezgustă. Nu mai sunt tânăr ca să
pactizez cu josniciile de astăzi. Am citit în marea carte a lui Dumnezeu multe lucruri prea
frumoase şi prea limpezi, ca sămămai intereseze micile măguliri pe care şi le şoptesc aceşti
oameni când vor săse prosteascăunii pe alţ ii. Într-un cuvânt, măplictisesc la Paris,
pretutindeni unde nu te am lângămine, şi fiindcănu te pot avea lângămine mereu, vreau
sămăreîntorc la Blois.
— Oh, cât de mult te înşeli, Athos! Cum îţ i amăgeşti obârşia şi măreţ ia sufletească!
Oamenii de calibrul tău sunt făcuţ i să-şi arate pânăîn ultima zi plenitudinea facultăţ ilor
lor. Iată: vechea mea spadădin La Rochelle, aceastălamăspaniolă, m-a slujit treizeci de ani
fărăcusur; într-o zi de iarna, căzând pe lespezile Luvrului, s-a spart ca un ciob, dragul meu.
Am pus de mi s-a făcut din ea un cuţ it de vânătoare ce va ţ ine încăo sutăde ani de aici
încolo. Tu, Athos, cu sufletul tău cinstit, cu sinceritatea ta, cu sângele tău rece şi cu
instrucţ ia ta atât de temeinică, eşti omul care trebuie pentru a-i povăţ ui şi a-i îndruma pe
regi. Rămâi aici: domnul Fouquet nu va dăinui cât lama mea spaniolească.
— Haide, haide – zâmbi Athos – iată-l pe d'Artagnan care, dupăce m-a ridicat in slăvi,
făcând din mine un fel de zeu, măazvârle din vârful Olimpului şi măturteşte de pământ.
Eu am ambiţ ii mai mari, prietene. Săfiu ministru, săfiu sclav, la naiba! Nu sunt nimic – nu
sunt aşa mai mare? Mi-aduc aminte căte auzeam adeseori spunându-mi marele Athos. Or,
nu cred că, dacăaşfi ministru, ai mai fi de acord cu acest epitet. Nu, nu, eu nu măpredau
atât de uşor!
— Atunci sănu mai vorbim despre asta; renunţ ăla tot, chiar la fraternitate.
— Oh, scumpul meu prieten, e prea aspru ceea ce-mi spui.
D'Artagnan strânse cu însufleţ ire mâna lui Athos.
— Da, da, renunţ ăfărăteamă. Raoul se poate lipsi de tine, atâta vreme cât sunt eu la
Paris.
— Ei bine, atunci măvoi reîntoarce la Blois. Astă-searăne vom lua rămas bun; mâine,
în zorii zilei, voi încăleca pe cal.
— Dar acum nu te poţ i întoarce singur la han; de ce nu l-ai luat cu tine pe Grimaud?
— Prietene dragă, Grimaud doarme; el se culcădevreme. Bietul meu bătrânel oboseşte
repede. A venit cu mine de la Blois şi l-am silit săstea acasă, căci dac-ar trebui, pe neodih-
nite, săfacădin nou cele patruzeci de leghe ce ne despart de Blois, ar muri, dar fărăsă
crâcnească. Şi eu ţ in mult la Grimaud al meu.
— Îţ i voi da un muşchetar să-ţ i lumineze calea. Hei, săvinăcareva!
Şi d'Artagnan se aplecăpeste balustrada aurită. Şase sau opt capete de muşchetari se
desprinserădin întuneric.
— Cineva care vrea să-l însoţ eascăpe domnul conte de La Fère! strigăd'Artagnan.
— Vămulţ umesc pentru bunăvoinţ ă, domnilor – zise Athos. Dar n-aşvrea să
stingheresc astfel pe nişte gentilomi.
— L-aşînsoţ i eu bucuros pe domnul – se auzi un glas – dacăn-aşavea să-i vorbesc
domnului d'Artagnan.
— Cine-i acolo? întrebăd'Artagnan scrutând întunericul.
— Eu, scumpe domnule d'Artagnan.
— Sămăierte Dumnezeu, dar ăsta e glasul lui Baisemeaux!
— Eu însumi, domnule.
— Ei, dragul meu Baisemeaux, ce cauţ i la curte?
— Aştept ordinul dumitale, scumpe domnule d'Artagnan.
— Ah, uituc ce sunt – zise d'Artagnan – într-adevăr, ai fost înştiinţ at în legăturăcu o
arestare; dar de ce-ai venit dumneata, în loc săfi trimis un scutier?
— Am venit eu, fiindcăam să-ţ i spun ceva.
— Şi de ce nu m-ai chemat mai devreme?
— Aşteptam – răspunse cu sfialădomnul Baisemeaux.
— Eu plec. Rămâi cu bine, d'Artagnan – îi spuse Athos prietenului său.
— Nu pleca înainte de a ţ i-l prezenta pe domnul Baisemeaux de Montlezun,
guvernatorul castelului Bastiliei.
Baisemeaux se înclină; Athos făcu la fel.
— Dar mi se pare c-ar trebui săvăcunoaşteţ i – adăugăd'Artagnan.
— Parcămi-aduc aminte de domnul – zise Athos.
— Ştii, dragul meu, e Baisemeaux, din garda regelui, cu care am făcut atâtea isprăvi
frumoase, altădată, sub cardinal.
— Foarte bine – zise Athos luându-şi rămas bun cu voioşie.
— Domnul conte de La Fère, al cărui nume de războinic era Athos – şopti d'Artagnan
la urechea lui Baisemeaux.
— Da, da, un bărbat straşnic, unul din cei patru faimoşi – zise Baisemeaux.
— Chiar aşa. Dar, ia spune, dragăBaisemeaux, despre ce e vorba?
— Dacăvrei săm-asculţ i...
— Mai întâi, în legăturăcu ordinul meu, aflăcănu mai e nici un ordin. Regele
renunţ ăla arestarea persoanei cu pricina.
— Ah, cu atât mai rău! rosti Baisemeaux cu un suspin.
— Cum cu atât mai rău? strigăd'Artagnan râzând.
— Fireşte – răspunse guvernatorul Bastiliei. Prizonierii mei sunt veniturile mele.
— Ah, e adevărat. Nu măgândisem la asta.
— Care va săzică, nici un ordin?
Şi Baisemeaux suspinădin nou.
— Dumneata încaltea – reluăel – ştii căai o poziţ ie frumoasă: căpitan-locotenent de
muşchetari!
— Destul de bună, da. Dar nu văd pentru ce m-ai invidia, dumneata, guvernatorul
Bastiliei, care e cel dintâi castel al Franţ ei.
— Asta o ştiu eu – răspunse cu tristeţ e Baisemeaux.
— Vorbeşti de parcăai fi un osândit, la dracu! Aşface schimb de venituri cu
dumneata, dacăai voi acest lucru.
— Sănu vorbim de venituri – zise Baisemeaux – dacăvrei sănu-mi zdrobeşti inima.
— Dar văd căte uiţ i în dreapta şi-n stânga de parcăţ i-ar fi teamăsănu te aresteze,
dumneata care-i păzeşti pe cei arestaţ i.
— Măuit săvăd dacănu ne priveşte şi nu ne ascultăcineva, şi ar fi mai bine săstăm
de vorbăundeva, mai retraşi, dacăîmi îngădui aceastăfavoare.
— Baisemeaux! Baisemeaux! Ai uitat deci căne cu noaştem de treizeci şi cinci de ani!
Nu lua faţ ăde mine aere de înfricoşat. Fii la largul dumitale. Eu nu-i mănânc de vii pe
guvernatorii Bastiliei.
— Ferească-i Cel de sus!
— Haide, vino în curte, vom merge braţla braţ ; e un clar de lunăminunat, şi de-a
lungul aleii, sub stejari, îmi vei povesti tărăşenia dumitale lugubră. Vino.
Îl trase pe nefericitul guvernator în curte, îl luăla braţ , aşa precum spusese, şi, cu
voioşia lui nestăvilită, îi zise:
— Haide, dă-i drumul, Baisemeaux, deşartă-te. Ce vrei să-mi spui?
— Povestea e cam lungă.
— Vrei poate săîncepi prin a te văicări? Asta o va lungi şi mai mult. Măprind că
porumbeii dumitale de la Bastilia îţ i aduc un venit de cincizeci de mii de livre.
— Bine ar fi, dragădomnule d'Artagnan!
— Măuimeşti, Baisemeaux; ia priveşte-te puţ in, dragul meu. Faci pe omul înfricoşat,
la dracu! Am săte duc în faţ a unei oglinzi şi acolo ai săvezi căeşti dolofan, înfloritor, grăsuţ
şi rotund în obraji ca o roatăde caşcaval; căai nişte ochi ca doi cărbuni aprinşi şi că, fără
aceastăcutăpârdalnicăprin care te prefaci căţ i-e fruntea încreţ ită, nici nu pari de cincizeci
de ani. Or, dupăcâte ştiu, ai ajuns la şaizeci, nu?
— Aşa e!
— Ei, la dracu, ştiu bine căaşa e, aşa cum ştiu şi de venitul de cincizeci de mii de
livre.
Micul Baisemeaux bătu din picior.
— Bine, bine – zise d'Artagnan – am să-ţ i fac socoteala pungii: erai căpitan de gardăla
domnul de Mazarin – douăsprezece mii de livre pe an; încasate timp de doisprezece ani, fac,
săzicem, o sutăpatruzeci de mii de livre.
— Douăsprezece mii de livre! Pe ce lume te afli? strigăBaisemeaux. Zgripţ uroiul acela
batrân n-a dat niciodatămai mult de şase mii, şi cheltuielile slujbei se ridicau la şase mii
cinci sute. Domnul Colbert, care mi-a tăiat dintr-un condei cele şase mii de livre, a binevoit
să-mi dea o gratificaţ ie de cincizeci de pistoli, astfel că, fărămoşioara de la Montlezun, care
îmi aduce douăsprezece mii de livre, n-aşfi putut-o scoate la capăt cu nevoile.
— Sa trecem peste cele ce-ai păţ it, sărevenim la cele cincizeci de mii de livre de la
Bastilia. Aici ai, sper, locuinţ ă, hrană; primeşti şase mii de livre ca simbrie.
— Săzicem!
— An bun, an rău, cincizeci de prizonieri, care, unul peste altul, îţ i aduc o mie de
livre.
— N-aşputea sa tăgăduiesc.
— Asta înseamnăcincizeci de mii de livre pe an; stai în slujbăde trei ani, prin urmare
ai încasat o sutăcincizeci de mii de livre.
— Uiţ i un amănunt, scumpe domnule d'Artagnan.
— Care?
— Cădumneata ai primit slujba de căpitan din mâinile regelui.
— Da, ştiu. Şi?
— Pe câtăvreme eu am primit-o pe aceea de guvernator de la domnii Tremblay şi
Louvière.
— E drept; iar Tremblay nu era omul care să-ţ i lase slujba lui pe degeaba.
— Oh, şi Louvière la fel. De aici rezultăcăi-am dat şaptezeci şi cinci de mii de livre lui
Tremblay, partea sa.
— Frumos!... Şi lui Louvière?
— Tot atât.
— Chiar când ai fost numit?
— Nu, ar fi fost cu neputinţ ă. Regele nu voia, sau mai degrabădomnul de Mazarin nu
voia săse vadăcăau fost îndepărtaţ i aceşti doi luptători pe baricade; şi atunci a fost nevoit
săadmită, pentru ca ei săse retragă, nişte condiţ ii aspre de tot.
— Ce condiţ ii?
— Cutremură-te!... Venitul pe trei ani, ca sfănţ uială.
— Drace! Aşa căcele o sutăcincizeci de mii de livre au intrat în mâinile lor?
— Exact.
 — Şi afarăde asta?
— O sumăde cincisprezece mii de scuzi sau cincizeci de mii de pistoli, cum vrei, în
trei plaţi.
— E nemaipomenit!
— Dar asta nu e totul.
— Ei, lasă-mă!
— Dacănu îndeplinesc una din condiţ ii, aceşti domni au dreptul săreintre în slujba
lor. Regele a semnat asta.
— E groaznic! De necrezut!
— Şi totuşi e adevărat.
— Te plâng, bietul meu Baisemeaux. Dar atunci, spune-mi, la ce dracu ţ i-a mai
acordat domnul de Mazarin aceastăpretinsăfavoare? Ar fi fost mai simplu săţ i-o refuze.
— Oh, da, dar l-a silit sprijinitorul meu s-o facă.
— Sprijinitorul dumitale? Cine-i ala?
— La naiba, unul din prietenii dumitale, domnul d'Herblay!
— Domnul d'Herblay? Aramis?
— Aramis însuşi. A fost foarte binevoitor cu mine.
— Binevoitor! Căte-a băgat la asemenea caznă!
— Stai săvezi cum s-a întâmplat. Voiam săpărăsesc serviciul cardinalului. Domnul
d'Herblay le-a vorbit despre mine lui Louvière şi lui Tremblay; ei se ţ ineau tari. Râvneam
mult la aceastăslujbă, căci ştiam ce poate săaducă, şi m-am plâns domnului d'Herblay
despre sărăcia mea; el s-a oferit sărăspundăpentru mine la fiecare soroc de plată.
— Auzi colo! Aramis? Oh, dar măuimeşti! Aramis sărăspundăpentru dumneata?
— Ca om de onoare. A obţ inut semnătura. Tremblay şi Louvière au părăsit slujba, iar
eu am plătit în fiecare an unuia din aceşti domni douăzeci şi cinci de mii de livre ca
beneficiu; în fiecare an, de asemeni, în luna mai, domnul d'Herblay venea el însuşi la
Bastilia şi-mi aducea douămii cinci sute de pistoli spre a-i împărţ i crocodilior mei.
— Atunci, îi datorezi o sutăcincizeci de mii de livre lui Aramis?
— Oh, iatădeznădejdea mea, nu-i datorez decât o sutăde mii.
— Nu te înţ eleg prea bine.
— Eh, fărăîndoială! El n-a venit decât doi ani. Astăzi însăsuntem în 31 mai şi el n-a
venit, iar scadenţ a e mâine la amiază. Încât, dacămâine nu voi plăti, aceşti domni, în baza
contractului, pot săreintre în slujbă; voi fi despuiat şi voi fi muncit trei ani, plătind două
sute cincizeci de mii de livre, pe degeaba, scumpe domnule d'Artagnan, absolut pe degeaba.
— Asta e foarte ciudat – murmurăd'Artagnan.
— Recunoşti acum căaşputea săam o cutăpe frunte?
— Oh, da!
— Recunoşti acum că, cu toatărotunjimea asta de caşcaval, cu toatăîmbujorarea din
obrajii ca douămere şi cu toatăstrălucirea acestor ochi ca doi cărbuni aprinşi, am ajuns să
mătem cănu voi avea măcar o felie de caşcaval sau măcar un măr să-mi potolesc foamea,
şi nici ochi ca să-mi plâng soarta?
— E trist, într-adevăr.
— Am venit deci la dumneata, domnule d'Artagnan, căci numai dumneata măpoţ i
scoate din încurc ătură.
— Cum asta?
— Îl cunoşti pe abatele d'Herblay?
— La dracu!
— Îl ştii căe cam ascuns?
— Eh, da.
— Atunci să-mi dai adresa eparhiei lui, căci l-am căutat la Noisy-le-Sec, dar nu mai e
acolo.
— La naiba, e episcop la Vannes!
— Vannes, în Bretania?
— Da.
Omul cel mărunţ el începu să-şi smulgăpărul din cap.
— Vai de mine! se văităel. Cum săajung la Vannes pânămâine la amiază?... Sunt un
om pierdut. Vannes! Vannes! se văicărea întruna Baisenieaux.
— Deznădejdea dumitale îmi face rău. Ascultă, un episcop nu stăveşnic la el acasă;
monseniorul d'Herblay s-ar putea sănu fie chiar atât de departe cum crezi.
— Oh, dă-mi adresa lui!
— N-o ştiu nici eu, prietene.
— Hotărât, sunt pierdut! Măduc săm-arunc la picioarele regelui.
— Dar, Baisemeaux, nu te mai înţ eleg; de ce, dacăBastilia putea săaducăcincizeci de
mii de livre, n-ai făcut în aşa fel ca săaducăo sutăde mii?
— Fiindcăsunt un om cinstit, dragădomnule d'Artagnan, şi fiindcădeţ inuţ ii mei sunt
hrăniţ i ca nişte prinţişori.
 — La dracu! Ai ajuns prea departe. Atunci îndoapă-te cu buna dumitale hranăşi până
mâine la amiazăsăte văd crăpat.
— Ce cruzime! Îţ i mai arde de râs!
— Nu, dimpotrivă, măîntristezi... Ascultă, Baisemeaux, eşti un om de cuvânt?
— Oh, căpitane!
— Ei bine, dă-ţi cuvântul de onoare căn-ai săsufli nimănui o vorbădin ceea ce am
să-ţi spun acum.
— Nimănui! Nimănui!
— Vrei săpui mâna pe Aramis?
— Cu orice preţ .
— Ei bine, du-te şi caută-l pe domnul Fouquet.
— Ce legătură...?
— Neghiob ce eşti!... Unde e Vannes?
— Păi...
— Vannes se aflăîn dioceza Belle-Isle, sau Belle-Isle în dioceza Vannes. Belle-Isle e a
domnului Fouquet; domnul Fouquet l-a numit pe domnul d'Herblay la aceastăepiscopie.
— Dumneata îmi deschizi ochii şi îmi redai viaţ a.
— Cu atât mai bine. Atunci du-te şi spune-i limpede domnului Fouquet căvrei să-i
vorbeşti domnului d'Herblay.
— Aşa-i! Aşa-i! striga Baisemeaux plin de fericire.
— Şi – adăugăd'Artagnan, oprindu-l cu o privire aspră– cuvântul de onoare?
— Oh, e sfânt! răspunse omuleţ ul, pregătindu-se s-o ia la fugă.
— Unde te duci?
— La domnul Fouquet.
— Nu, domnul Fouquet se aflăla joc, cu regele. Ai săte duci la domnul Fouquet mâine
dimineaţ ă, devreme; asta e tot ce poţ i face.
— Măvoi duce! Mulţ umesc!
— Îţi doresc noroc!
— Mulţ umesc.
— Iatăo poveste năstruşnică– murmurăd'Artagnan, care, dupăce se despărţ i de
Baisemeaux, urcăîncet treptele scării. Ce dracu să-l fi împins oare pe Aramis să-l bage pe
Baisemeaux într-o asemenea încurcătură? Lasă... o săaflăm noi asta într-o bunăzi!

XXVI
JOCUL REGELUI

Fouquet se afla, dupăcum spusese d'Artagnan, la masa de joc a regelui.

Se părea căplecarea lui Buckingham aruncase balsam în toate inimile chinuite în
ajun. DOMNUL, strălucind de voie bună, îi făcea mii de semne călduroase mamei sale. Con-
tele de Guiche nu se mai putea despărţ i de Buckingham şi, în timp ce juca, se întreţ inea cu
el asupra diverselor probleme ale călătoriei. Buckingham, cu un aer visător şi plin de
bunăvoinţ ă, ca orice om de inimăcare a luat o hotărâre, îl asculta pe conte şi-i arunca din
când în când DOAMNEI o privire încărcatăde regrete şi de dragoste fierbinte. Prinţ esa, în
sânul fericirii sale, îşi împărţ ea gândurile între rege, care juca alături de ea, DOMNUL, care
făcea uşoare glume pe seama celor ce câştigau mult, şi de Guiche, care trăda o voioşie ce
întrecea măsura. Cât despre Buckingham, el aproape căn-o mai preocupa; pentru dânsa,
acest trecător pe aici, acest izgonit era o amintire, nu mai era un om.
Aşa sunt făcute inimile uşuratice: legate prea mult de prezent, ele o rup din rădăcini
cu tot ceea ce le-ar putea stingheri măruntele socoteli privind o mulţ umire egoistă.
DOAMNA s-ar fi obişnuit cu zâmbetul, atenţ ia, suspinele unui Buckingham aflat de faţ ă;
dar, din depărtare, zâmbete, suspine, îngenuncheri, ce rost mai aveau? Vântul strâmtorii, ce
mâna corăbiile grele, încotro va împinge oare aceste suspine? Cine putea săştie?
Ducele îşi dădea seama de aceastăschimbare şi îşi simţ ea inima rănităde moarte.
Fire delicată, mândrăşi predispusăla simţ ăminte adânci, el blestema ziua în care pasiunea
îi cotropise sufletul. Privirile pe care i le trimitea DOAMNEI se răcirăîncetul cu încetul la
suflul de gheaţ ăal gândurilor sale. Nu putea încădispreţ ui, dar avea destulătărie pentru a
impune tăcere strigătelor năvalnice din inima sa.
Pe măsurăce DOAMNA ghicea transformările din sufletul lui, se străduia să-şi
sporeascăşi mai mult strălucirea, pentru a-l tulbura şi mai tare. Intenţ iile ei, sfioase şi
nehotărâte la început, se afirmarămai apoi cu toatăputerea: trebuia săfie remarcatăcu
orice preţşi mai presus de oricine, mai presus chiar de regele însuşi. Şi era remarcată.
Reginele, în ciuda demnităţ ii lor, regele, în ciuda respectelor impuse de etichetă, fura
eclipsaţ i. Reginele, mândre şi înţ epate, luarăla început în glumăşi trecurăcu vederea acest
lucru. Doamna Henriette, regina-mamă, fu uimităea însăşi de strălucirea pe care o
recăpăta neamul ei, graţ ie vioiciunii nepoatei lui Henric al IV-lea. Regele, gelos atât ca tânăr,
gelos atât ca rege pe tot ceea ce se ridica mai presus de el în jurul său, nu se putu împiedica
de a depune armele în faţ a acestei zburdălnicii franceze căreia însuşirile împrumutate vieţ ii
engleze îi dădeau şi o mai mare putere de atracţ ie. Se lăsăprins ca un copil de această
cuceritoare frumuseţ e ce punea spiritul în mişcare. Ochii DOAMNEI aruncau fulgere în
toate părţ ile. Voioşia se desprindea de pe buzele sale de purpurăca înţ elepciunea de pe
buzele bătrânului grec Nestor.
În jurul reginelor şi regelui, toatăcurtea, vrăjităde farmecul Prinţ esei, observăpentru
prima datăcăse putea şi râde în faţ a celui mai mare rege de pe pământ, în chip de oameni
vrednici de a fi socotiţ i cei mai politicoşi şi mai spirituali oameni din lume.
DOAMNA, din seara aceea, se bucurăde un succes în stare săzăpăceascăpe orice
muritor ce nu s-ar fi născut în aceste sfere înalte care se numesc Un tron şi care sunt la
adăpost de asemenea ameţ eli, datorităînălţ imii lor. Începând din acel moment, regele o privi
pe DOAMNA ca pe un personaj de vază. Buckingham o privi ca pe o cochetăîn stare să
producăcele mai crude chinuri. De Guiche o privi ca pe o divinitate. Curtenii, ca pe un
astru a cărui luminătrebuia sădevinăun focar pentru orice favoare, pentru orice treaptăa
puterii. Totuşi, Ludovic al XlV-lea, cu câţ iva ani în urmă, nu catadicsise nici măcar să-i dea
mâna acestei urâţenii, la un bal. Totuşi, Buckingham o adorase în genunchi pe această
cochetă. Totuşi, de Guiche se uitase la aceastădivinitate ca la o femeie. Totuşi, curtenii nu
îndrăzniserăsăaplaude apariţ ia acestui astru, de teamăsănu displacăregelui, căruia pe
vremuri acest astru nu-i era pe plac.
Iatăacum ce se petrecu, în seara aceea de neuitat, în sala de joc a regelui. Regina cea
tânără, deşi spaniolăşi nepoatăa Anei de Austria, îl iubea pe rege şi nu ştia să-şi ascundă
simţ ămintele. Ana de Austria, iscoditoare ca orice femeie şi impunătoare ca orice regină,
înţelese puterea DOAMNEI şi se înclinănumaidecât în faţ a ei. Ceea ce făcu pe regina cea
tânărăsăse ridice de pe scaun şi săse retragăîn apartamentul ei. Regele abia dacăluăîn
seamăaceastăplecare, în pofida semnelor de prefăcutăindispoziţ ie pe care le dădea.
Bizuindu-se pe regulile etichetei, pe care începuse s-o introducăla curte ca element pentru
orice fel de relaţie, Ludovic al XIV-lea nu se tulburăcâtuşi de puţ in; el oferi braţ ul
DOAMNEI, fărăsăse uite la DOMNUL, fratele lui, şi o conduse pe tânăra Prinţ esăpânăla
uşa apartamentului ei. Se observăcă, în pragul uşii, maiestatea sa, liber de orice
constrângere sau nemaiputându-se stăpâni, lăsăsă-i iasădin piept un lung şi adânc
suspin. Femeile, căci lor nu le scapănimic, domnişoara de Montalais, în primul rând, nu
pierdurăprilejul de a şuşoti între ele:
— Regele a oftat.
— DOAMNA a oftat.
Şi aşa era. DOAMNA oftase uşor, dar cu un acompaniament mult mai primejdios
pentru liniştea regelui. Ea oftase închizându -şi frumoşii ochi negri, apoi şi-i redeschisese şi,
aşa încărcaţ i cum erau de o nespusătristeţ e, şi-i ridicase asupra regelui, al cărui chip, în
momentul acela, se împurpurase deodată. În urma acestei îmbujorări, a acestui schimb de
oftări şi a tuturor acestor gesturi regale, se vede treaba căMontalais săvârşise o indiscre ţ ie,
şi căaceastăindiscreţ ie o tulburase pesemne pe prietena ei, căci domnişoara de La Vallière,
mai puţ in pătrunzătoare, fărăîndoială, păli când regele se înro şi, apoi, întrucât serviciul o
chema săfie lângăDOAMNA, intră, tremurând, dupăPrinţ esă, fărăa se gândi să-şi pună
mănuşile, aşa cum o cerea ceremonialul. E adevărat căaceastăprovincialăputea săia drept
scuzăfâstâcirea pe care i-o cauzase maiestatea regală. Într-adevăr, domnişoara de La
Vallière, preocupat ăsăînchidăuşa, îşi îndreptase, fărăsăvrea, ochii asupra regelui, care se
retrăgea de-a-ndaratelea.
Regele se întoarse în sala de jocuri; voia săse întreţ inăcu diferite persoane, dar se
putea vedea limpede căgândurile îi erau în altăparte. Încurcămai multe jocuri, de pe urma
cărora traserăfolos diverşi seniori ce păstraserăacest obicei de pe vremea domnului de
Mazarin, cel de tristăamintire, dar de bune socoteli. Astfel, Manicamp, oricât ar fi fost el de
distrat, lucru asupra căruia cititorul nu mai poate avea îndoieli, Manicamp, omul cel mai
cinstit de pe lume, trase pur şi simplu spre el douăzeci de mii de livre ce stăteau pe postav
şi a căror proprietate se părea cănu şi-o revendicănimeni. Astfel, domnul de Wardes,
căruia îi vuia oarecum capul din pricina tuturor întâmplărilor din seara aceea, pierdu
şaizeci de dubloni de aur, pe care-i câştigădomnul de Buckingham şi pe care acesta, nefiind
în stare, ca şi părintele sau, să-şi mânjeascămâinile cu o sumăde bani atât de neîn-
semnată, îi lăsălumânărarului, acel lumânărar având datoria săfie veşnic treaz.
Regele îşi recăpătăpuţ inăatenţ ie abia în clipa când domnul Colbert, care pândea de
câteva momente, se apropie şi, foarte respectuos, de bunăseamă, dar totodatăstăruitor, îşi
strecurăunul din sfaturile sale în urechea plinăîncăde vuiet a maiestăţ ii sale. La acest
sfat, Ludovic îşi încordăatenţ ia şi, deodată, aruncându-şi privirile înaintea lui, întrebă:
— Oare domnul Fouquet nu-i aici?
— Ba da, sire, ba da – răspunse glasul intendentului superior, care stătea de vorbăcu
Buckingham.
 Şi se apropie. Regele făcu un pas spre el, cu un aer fermecător, degajat.
— Iartă-mă, domnule ministru, dacă-ţ i tulbur convorbirea – zise Ludovic – dar te
chem pretutindeni unde am nevoie de dumneata.
— Serviciile mele sunt totdeauna la dispoziţ ia regelui – răspunse Fouquet.
— Şi mai ales vistieria – rosti regele, silindu-se săzâmbească.
— Vistieria mai înainte de orice – zise cu răcealăFouquet.
— Iatădespre ce e vorba, domnule: vreau sădau o serbare la Fontainebleau. Casă
deschisăpentru cincisprezece zile. Am nevoie de...
Regele se uităpiezişla Colbert. Fouquet aştepta netulburat.
— De...? întrebăel.
— De patru milioane – rosti regele, răspunzând la zâmbetul crud al lui Colbert.
— Patru milioane? repetăFouquet, făcând o plecăciune adâncă.
Şi unghiile, înfigându-i-se în carnea pieptului, pătrunserăpânăla sânge, fărăca
seninătatea de pe faţ a lui săfie o singurăclipătulburată.
— Da, domnule – zise regele.
— Când, sire?
— Dar... când vei putea... Adică... nu, cât mai curând cu putinţ ă.
— Îmi trebuie timp.
— Timp! strigătriumfător Colbert.
— Timp ca săpot număra scuzii – rosti intendentul superior cu un dispreţsuveran.
Nu se poate mânui şi nu se poate socoti decât un milion pe zi, domnule.
— Atunci, patru zile – spuse Colbert.
— Oh! răspunse Fouquet adresându-se regelui. Slujbaşii mei se întrec cu firea când e
vorba de un serviciu pentru maiestatea sa. Suma va fi pregătităîn trei zile.
Fu rândul lui Colbert săpălească. Regele îl privi cu nedumerire.
Fouquet se retrase fărăîngâmfare, fărăslăbiciune, zâmbind numeroşilor prieteni în
privirile cărora numai el singur vedea o adevăratăprietenie, un legământ ce mergea pânăla
compătimire. Dar ministrul nu trebuia judecat dupăzâmbetul lui; Fouquet avea, în
realitate, moartea în suflet. Câteva picături de sânge pătau, sub haină, ţ esătura finăce-i
acoperea pieptul. Haina ascundea sângele; zâmbetul îi ascundea furia. Dupăfelul cum se
urcăîn trăsură, oamenii săi ghicirăcăstăpânul nu era în apele lui. Din aceastăbănuială
rezultăcăordinele furăîndeplinite cu acea precizie ce se observăîn manevrele de pe un vas
de război comandat pe furtunăde un căpitan cătrănit. Trăsura nu alerga, zbura. Fouquet
abia avu timp să-şi adune gândurile pânăacasă. De îndatăce ajunse, urcăla Aramis.
Episcopul nu se culcase încă.
În ce-l priveşte pe Porthos, el se ospătase din belşug cu o pulpăde berbec la frigare,
cu doi fazani fripţ i şi cu un munte de raci; apoi pusese săi se ungătrupul cu uleiuri par-
fumate, aşa cum făceau luptătorii din antichitate; pe urmă, dupăungere, se înfăşurase în
flanele şi ceruse săfie dus într-un pat uşor încălzit şi stropit.
Aramis, precum am spus, nu se culcase încă. Îmbrăcat într-un halat de catifea, scria,
scrisori dupăscrisori, cu scrisul lui mic şi înghesuit, care, într-o pagină, putea săcuprindă
un sfert de volum.
Uşa se deschise cu zgomot; intendentul superior apăru în prag, palid, tulburat,
răvăşit. Aramis ridicăfaţ a.
— Buna seara, scumpăgazdă– zise el.
Şi privirea lui cercetătoare observătoatăaceastăsupărare, toatăaceastănelinişte.
— A fost frumos jocul la rege? întrebăAramis, ca sălege o convorbire.
Fouquet se aşezăşi, cu un gest, îi arătăuşa lacheului care-l însoţ ise. Apoi, dupăce
lacheul ieşi, răspunse:
— Foarte frumos!
Şi Aramis, care-l urmărea cu privirea, îl văzu cum se întinde pe perini, cu o mare
nestăpânire.
— Ai pierdut, ca de obicei? întrebăAramis, cu pana în mână.
— Mai mult ca oricând – răspunse Fouquet.
— Dar e ştiut cădumneata nu te topeşti cu firea când pierzi.
— Uneori.
— Hm! Domnul Fouquet jucător prost?
— Sunt jocuri şi jocuri, domnule d'Herblay.
— Cât ai pierdut, monseniore? întrebăAramis cu oarecare nelinişte.
Fouquet se reculese o clipă, spre a-şi alege tonul, apoi, fărănici un tel de tulburare,
răspunse:
— Seara asta măcostăpatru milioane.
Şi un râs amar însoţ i ultimele vibraţ ii ale acestor cuvinte. Aramis nu se aştepta la o
cifrăatât de mare; el lăsăpana să-i cadădin mână.
— Patru milioane! repetăel. Ai pus la joc patru milioane? Cu neputinţ ă!
— Domnul Colbert îmi ţ inea cărţile – răspunse intendentul superior cu acelaşi râs
sinistru.
— Ah, acum înţ eleg, monseniore. Aşadar, o nouăcerere de fonduri?
— Da, prietene.
— Din partea regelui?
— Din gura lui însuşi. E cu neputinţ ăca un om săfie doborât cu un zâmbet mai
drăgălaşca al lui!
— Drace!
— Se zici de asta?
— La naiba! Zic căvor săte ruineze, e limpede.
— Asta e părerea dumitale?
— Asta. De altminteri n-ar trebui săte mire, fiindcăeste tocmai ceea ce noi
prevăzusem mai de mult.
— Fie; dar nu măaşteptam la patru milioane.
— E adevărat căsuma e mare; dar, la urma urmei, patru milioane nu înseamnă
moartea unui om, e cazul săo spunem, mai ales când acest om se numeşte domnul
Fouquet.
— Dacămi-ai cunoaşte fundul lăzii, dragul meu d'Herblay, ai fi mai puţ in liniştit.
— Şi i-ai făgăduit?
— Dar ce-ai fi vrut săfac?
— În ziua când eu voi refuza, Colbert se va oferi sădea. De unde? Nu ştiu! Dar va găsi
bani, şi eu aşfi pierdut!
— Nu mai încape îndoială. Şi peste câte zile ai făgăduit aceste patru milioane?
— În trei zile. Regele părea foarte grăbit.
— În trei zile!
— Oh, prietene – rosti Fouquet – şi când te gândeşti căadineauri, când treceam pe
stradă, oamenii strigau; "Iată-l pe bogatul domn Fouquet, în trăsură!" Într-adevăr, dragă
d'Herblay, să-ţ i pierzi minţ ile, nu aha!
— Oh, nu, monseniore, pânăaici! Treaba asta nu merităatâta supărare – zise pe un
ton dispreţ uitor Aramis, împrăştiind cenuşăpeste scrisoarea pe care abia o terminase.
— Atunci, un leac, un leac pentru aceastăboalăfărăleac!
— Nu e decât unul singur: plăteşte.
— Dar nu ştiu dacăvoi mai avea aceastăsumă. Vistieria trebuie săfie golită; s-a plătit
pentru Belle-lsle; s-a plătit întreţ inerea; banii, de când cu ivirea mijlocitorilor, sunt rari.
Admiţ ând totuşi căvoi plăti de astădată, ce voi face rândul viitor? Căci, te rog sămăcrezi,
n-am ajuns la capăt! Când regii prind gustul banilor, sunt ca tigrii nărăviţ i la carne de om:
înghit mereu! Într -o bunăzi măvoi vedea silit săspun: "Cu neputinţ ă, sire!" Ei bine, în ziua
aceea voi fi pierdut!
Aramis dădu uşor din umeri.
— Un om cu poziţ ia domniei tale, monseniore – zise el – nu poate fi pierdut decât
atunci când vrea săfie.
— Un om, în orice poziţ ie ar fi el, nu poate lupta împotriva unui rege.
— Hm! În tinereţ ea mea, eu m-am luptat cu cardinalul de Richelieu, care era rege în
Franţ a, ba mai mult, cardinal!
— Am eu armate, trupe, comori? Nu mai am nici măcar Belle-Isle.
— Eh, nevoia e mama născocirilor. Când vei crede cătotul e pierdut...
— Ei bine?
— Se va descoperi ceva neaşteptat, care va salva totul.
— Şi cine va descoperi acest minunat ceva?
— Dumneata.
— Eu? Mădau bătut în materie de descoperiri.
— Atunci, eu.
— Bun. Dacă-i aşa, pune-te pe treabănumaidecât.
— Ah, avem destul timp.
— Dumneata măucizi cu acest sânge rece, d'Herblay – zise intendentul superior
ştergându-şi cu batista fruntea plinăde sudoare.
— Nu-ţ i mai aminteşti cele ce ţ i-am spus într-o zi?
— Ce mi-ai spus?
— Sănu te laşi prada îngrijorării, dacămai ai o brumăde curaj. Mai ai?
— Aşa cred.
— Atunci nu te îngrijora.
— Prin urmare, ne-am înţ eles: în clipa supremă, îmi vei sări în ajutor, nu-i aşa,
d'Herblay?
— Nu va însemna decât să-ţ i dau înapoi ceea ce-ţ i datorez, monseniore.
— E datoria oamenilor de finanţ e să-şi plece urechea la nevoile unor oameni ca
dumneata, d'Herblay.
— Dacăbunăvoinţ a e datoria oamenilor de finanţ e, milostenia e virtutea oamenilor
bisericii. Dar, de data asta, ieşi singur din încurcătură, monseniore. N-ai căzut încăatât de
jos: în ultima clipă, vom vedea noi.
— Vom vedea peste puţ in, crede-mă.
— Fie. Deocamdată, îngăduie-mi să-ţ i spun că, în ceea ce măpriveşte, îmi pare
nespus de rău căstai aşa de prost cu banii.
— Pentru ce asta?
— Fiindcăvoiam să-ţ i cer şi eu obolul.
— Pentru dumneata?
— Pentru mine sau pentru ai mei, pentru ai mei sau pentru ai noştri.
— Şi cât anume?
— Ah, linişteşte-te; o sumăbunicică, e drept, dar nu prea mare.
— Spune, cât?
— Oh, cincizeci de mii de livre.
— Un fleac!
— Adevărat?
— Fărăîndoială; cincizeci de mii de livre se găsesc oricând. Ah, de ce oare pungaşul
acela care se numeşte domnul Colbert nu se mulţ umeşte cu atât de puţ in ca dumneata! Nu
mi-aşmai face atâta sânge rău. Şi când îţ i trebuie aceastăsumă?
— Mâine dimineaţ ă.
— Bine, şi...?
— Ah, ai dreptate, în ce scop, vrei săîntrebi?
— Nu, cavalere, nu; n-am nevoie de lămuriri.
— Ba da; nu este mâine 1 iunie?
— Da, şi?
— Scadenţ a unuia dintre obligaţ iile noastre.
— Aşadar, avem obligaţ ii?
— Fărăîndoială: mâine plătim ultima noastrătreime.
— Care treime?
— Din cele o sutăcincizeci de mii de livre ale lui Baisemeaux.
— Baisemeaux? Cine mai e şi ăsta?
— Guvernatorul Bastiliei.
— Ah, da, aşa-i; m-ai pus săplătesc o sutăcincizeci de mii de franci pentru omul
acesta.
— Şi nu e bine?
— Dar în ce scop?
— Pentru slujba lui, pe care a cumpărat-o sau, mai bine zis, pe care noi am
cumpărat-o de la Tremblay şi Louvière.
— Nu prea-mi mai amintesc limpede toate astea.
— Înţ eleg, ai atâtea pe cap! Totuşi, nu cred căai vreo afacere mai importantădecât
aceasta.
— Atunci, spune-mi, cu ce rost am cumpărat noi slujba aceea?
— Ca să-i fim de folos.
— Aha!
— Mai întâi lui.
— Şi pe urmă?
— Pe urmă, nouă.
— Cum, nouă? Râzi de mine?
— Monseniore, sunt vremuri când un guvernator al Bastiliei poate săfie o cunoştinţ ă
foarte plăcută.
— Am fericirea sănu te înţ eleg, d'Herblay.
— Monseniore, avem poeţ ii noştri, inginerul nostru, arhitectul nostru, muzicanţ ii
noştri, tipograful nostru, pictorii noştri; ne mai trebuia şi un guvernator al Bastiliei.
— Ah, crezi?
— Monseniore, sănu ne facem iluzii; suntem pe cale de a ajunge la Bastilia, scumpe
domnule Fouquet – zise prelatul, arătându-şi de sub buzele palide dinţ ii lui frumoşi, care
erau încăaceiaşi dinţ i adoraţ i cu treizeci de ani în urmăde Marie Michon.
— Şi crezi căpentru atâta lucru nu e prea mult o sutăcincizeci de mii de livre,
d'Herblay? Te încredinţ ez că, de obicei, îţ i foloseşti cu mai multăchibzuinţ ăbanii.
— Va veni o zi când vei recunoaşte căaceastăcredinţ ăe greşită.
— Dragul meu d'Herblay, în ziua când ai ajuns la Basstlia, nu te mai poţ i bizui pe
trecut.
— Ba da, dacăobligaţ iile luate sunt îndeplinite la timp; şi apoi, crede-mă, acest
cumsecade Baisemeaux n-are o inima de curtean. Sunt convins că-mi va păstra multă
recunoştinţ ăpentru aceşti bani; fărăsămai punem la socoteală, cum îţ i spun, monseniore,
căactele le păstrez eu.
— La dracu, ce fel de afacere mai e şi asta? Cămătărie când e vorba de binefacere!
 — Monseniore, monseniore, nu te amesteca în treaba asta! Dacăe cămătărie, asta mă
priveşte pe mine singur; de pe urma ei vom trage însăfolos amândoi, asta-i tot.
— Vreo intrigă, d'Herblay?...
— Nu zic nu.
— Şi Baisemeaux complice?
— De ce nu? Sunt alţ ii şi mai răi. Aşadar, pot conta mâine pe cei cinci mii de pistoli?
— Îi vrei astă-seară?
— Ar fi şi mai bine, căci am de gând săpornesc la drum cât mai devreme; bietul
Baisemeaux, care nu ştie ce-am devenit, trebuie căstăca pe jar.
— Vei avea suma peste un ceas. Ah, d'Herblay, dobânda celor o sutăcincizeci de mii
de franci nu va compensa niciodatăcele patru milioane ale mele – zise Fouquet
ridicându-se.
— De ce nu, monseniore?
— Bunăseara! Am treabăcu slujbaşii mei, înainte de a măduce sămăculc.
— Noapte bună, monseniore!
— D'Herblay, îmi doreşti ceva ce-mi va fi cu neputinţ ăsăam.
— Voi căpăta cele cincizeci de mii de livre astă-seară.
— Da.
— Ei bine, atunci culcă-te fărănici o grijă; ţ i-o spun eu. Noapte bună, monseniore!
În ciuda acestei urări şi a tonului cu care fusese făcută, Fouquet ieşi dând
neîncrezător din cap şi scoţ ând un oftat adânc.

XXVII
MICILE SOCOTELI ALE DOMNULUI
BAISEMEAUX DE MONTLEZUN

Şapte ceasuri băteau la Saint-Paul, când Aramis, călare, în costum de burghez, adică
îmbrăcat într-o hainăde postav colorat, având drept semn de deosebire un fel de cuţ it de
vânătoare la brâu, trecu pe lângăstrada Petit-Musc şi se opri în capul străzii Tournelles, la
poarta castelului Bastiliei. Douăgărzi făceau de strajăla poartă. Nu stăturămult pe
gânduri ca să-i deschidălui Aramis, care intrăcălare pe cal, şi-i arătarăcu mâna o lungă
alee mărginităde clădiri pe dreapta şi pe stânga. Aceastăalee ducea pânăla podul mobil,
adicăpânăla adevărata intrare.
Podul mobil era lăsat; tocmai se începea serviciul la castel. Santinela de la corpul de
gardădinafarăîl opri pe Aramis şi-l întrebăpe un ton destul de repezit ce treabăîl aducea
acolo. Aramis îi spuse cu politeţ ea lui obişnuităcătreaba pentru care venise era dorinţ a de
a-i vorbi domnului Baisemeaux de Montlezun. Primul paznic strigăla un al doilea paznic,
aşezat într-o cuşcă, dincolo de poartă. Acesta scoase capul printr-o deschizăturăşi-l cercetă
cu toatăatenţ ia pe noul venit. Aramis repetădorinţ a ce-l mânase încoace. Paznicul chemă
numaidecât un subofiţ er care se plimba printr-o curte destul de largăşi care, aflând despre
ce este vorba, alergăsăcaute un ofiţ er din statul-major al guvernatorului. Acest din urmă
ofiţ er, dupăce ascultăcererea lui Aramis, îl rugăsăaştepte puţ in, dădu săplece, dar se
întoarse din drum, întrebându-l care e numele său.
— Nu pot săţ i-l spun, domnule – zise Aramis. Aflănumai căam să-i comunic
domnului guvernator chestiuni de o atât de mare însemnătate, încât pot sărăspund de la
început de un lucru, anume cădomnul Baisemeaux va fi încântat sămăvadă. Ceva mai
mult, dacăîi vei spune căe persoana pe care el o aşteaptăla 1 iunie, sunt convins căva
alerga el însuşi sămăîntâmpine.
Ofiţerului nu putea să-i intre în cap căun om atât de sus -pus ca domnul guvernator
se va osteni săiasăînaintea unui alt om atât de puţ in important cum părea săfie acest mic
burghez de pe cal.
— Foarte bine, domnule, ai sosit la timp. Domnul guvernator se pregăteşte săiasă,
iată-i trăsura cu caii înhămaţ i, în curtea Guvernământului; aşa cănu va fi nevoie săvinăsă
te întâmpine, întrucât are săte vadăcând va trece pe aici.
Aramis făcu din cap un semn de încuviinţ are; nu voia săle arate celorlalţ
i căar fi un
personaj de seamă; aşteptădeci în tăcere şi cu răbdare, aplecat peste oblâncul şeii. Nu
trecurănici zece minute, căvăzu cum trăsura guvernatorului se urni din loc şi se apropie
de poartă. Guvernatorul se ivi, se urcăîn trăsurăşi se pregăti săplece undeva. Dar acelaşi
ceremonial avu loc pentru stăpânul casei, ca pentru orice străin suspect: paznicul din cuşcă
îi ieşi înainte în clipa când trăsura dădu săintre sub portic şi guvernatorul deschise uşiţ a
pentru a se supune el, cel dintâi, consemnului. În felul acesta, paznicul rămânea
încredinţ at cănimeni nu ieşea din Bastilia pe ascuns.
Trăsura pătrunse sub portic. Dar în timp ce se deschidea poarta cea mare de fier,
ofiţ erul se apropie de trăsura ce se oprise pentru a doua oarăşi-i spuse ceva
guvernatorului. Acesta întinse numaidecât capul pe uşiţ ăşi-l zări pe Aramis, călare, la
capătul podului mobil. Scoase îndatăun strigăt de bucurie şi coborî, sau mai degrabăsări
din trăsură, venind, în mare grabă, să-i strângămâinile lui Aramis şi să-i cearămii de
scuze. Puţ in a lipsit sănu-i sărute dosul palmelor.
— Greu se mai intrăla Bastilia, domnule guvernator! Săfie oare la fel pentru cei care
sunt aduşi aici fărăvoia lor, ca şi pentru cei care vin de bunăvoie?
— Iertare! Iertare!Ah, monseniore, ce bucuros sunt căvăd pe sfinţ ia voastră!
— Sst! Nu te gândeşti, dragădomnule de Baisemeaux? Ce-ar crede oamenii ăştia
văzând un episcop în veşmintele mele de-acum?
— Ah, să-mi fie cu iertare, nu mi-a dat prin minte... Calul domnului la grajd! strigă
Baisemeaux.
— Nu, nu, la dracii, nu! zise Aramis.
— Dar pentru ce?
— Pentru căam cinci mii de pistoli în traista de la şa.
Faţ a guvernatorului se luminăatât de tare, încât deţ inuţ ii, dacăl-ar fi văzut, ar fi
putut crede căe vizitat de vreun prinţde sânge.
— Da, da, aveţ i dreptate. Calul la Guvernământ! Vreţ i, scumpe domnule d'Herblay, să
ne urcăm în trăsurăca sămergem pânăla mine?
— Sămăurc într-o trăsurăpentru a străbate o curte, domnule guvernator! Măcrezi
oare atât de beteag! Nu, pe jos, domnule guvernator, pe jos!
Baisemeaux îşi oferi atunci braţ ul ca sprijin, dar prelatul nu se folosi de el. Ajunseră
astfel la Guvernământ, Baisemeaux frecându-şi mâinile şi trăgând cu ochiul spre calul
înşeuat, Aramis cercetând zidurile sumbre şi goale dimprejur.
Un vestibul destul de spaţ ios, o scarădreaptă, cu trepte albe de piatră, duceau la
apartamentele lui Baisemeaux. Acesta trecu prin anticameră, prin sala de mâncare, unde se
pregătea micul dejun, deschise o micăuşăascunsăşi se închise cu oaspetele său într-un
cabinet mare, ale cărui ferestre dădeau piezişspre curţ ile din interior şi spre grajduri.
Baisemeaux îl pofti pe prelat săşadă, cu acea politeţ e smerităpe care numai un om
cumsecade sau un om foarte recunoscător poate săo cunoascăîn toate tainele ei. Jilţcu
braţ e, pernăsub picioare, masăcu rotiţ e, de care să-şi rezeme coatele – guvernatorul pregăti
totul el însuşi. El însuşi aşezăapoi pe acea masă, cu o grijăplinăde religiozitate, săculeţ ul
cu aur pe care unul din soldaţ ii lui îl adusese sus cu un respect nu mai mic decât al unui
preot care aduce sfânta împărtăşanie.
Soldatul ieşi. Baisemeaux închise uşa în urma sa, trase perdeaua la fereastrăşi se
uităîn ochii lui Aramis pentru a vedea dacănu-i lipsea nimic.
— Ei bine, monseniore – zise el, rămânând în picioare.
— Ţineţ i mult săfiţ i cel mai nedezminţ it om de cuvânt!
— În afaceri, dragădomnule de Baisemeaux, punctualitatea nu e o virtute, ci o simplă
îndatorire.
— Da, în afaceri, pricep; dar cu mine nu trataţ i nici o afacere, monseniore, îmi faceţ i
doar un serviciu.
— Haide, haide, dragădomnule Baisemeaux, recunoaşte că, în ciuda acestei
punctualităţ i, n-ai fost scutit de oarecare nelinişte.
— În privinţ a sănătăţ ii dumneavoastră, da, fărăîndoială– bolborosi Baisemeaux.
— Am voit săvin de ieri, dar n-am putut, fiind prea obosit – adaugăAramis.
Baisemeaux se grăbi sămai vâre o pernăla şalele musafirului său.
— Dar – reluăAramis – mi-am făgăduit săvin să-ţ i fac o vizităastăzi, cât mai de
dimineaţ ă.
— Sunteţ i un om minunat, monseniore.
— Ei bine, m-am cam grăbit, aşa mi se pare.
— Cum asta?
— Da, te pregăteai de plecare.
Baisemeaux se înroşi.
— Într-adevăr – zise el – eram pe punctul de a ieşi.
— Atunci te-am întors din drum?
Încurcătura lui Baisemeaux deveni vădită.
— Te stingheresc poate – continuăAramis, înfigându-şi privirea ascuţ ităîn bietul
guvernator. Dacăaşfi ştiut asta, n-aşmai fi venit.
— Ah, monseniore, cum puteţ i crede căm-aţ i putea stingheri vreodată,
dumneavoastră?
— Mărturiseşte căte duceai săcauţ i bani.
— Nu – se bâlbâi Baisemeaux – nu, v-o jur, măduceam...
— Domnul guvernator se mai duce la domnul Fouquet? se auzi tocmai atunci, de jos,
din curte, glasul maiorului.
Baisemeaux alergăca un apucat la fereastră.
— Nu, nu! ţ ipăel înfuriat. Cine dracu vorbeşte de domnul Fouquet? Sunteţ i beţi?
Pentru ce mătulburaţ i când ştiţ
i căam treabă?
— Te duceai la domnul Fouquet – zise Aramis ascuţ indu-şi buzele – la abate sau la
intendentul superior?
Baisemeaux avea mare poftăsătrânteascăo minciună, dar îi lipsi curajul.
— La domnul intendent superior – zise el.
— Atunci, vezi bine căaveai nevoie de bani, de vreme ce te duceai la cel care-i poate
da.
— Dar nu, monseniore!
— Haide, haide, n-ai încredere în mine?
— Scumpul meu senior, neştiind, neputând afla locul unde v-aşfi găsit...
— Oh, ai fi primit bani de la domnul Fouquet, dragădomnule Baisemeaux, e un om
care are mâna largă.
— Văjur căn-aşfi îndrăznit niciodatăsă-i cer bani domnului Fouquet. Voiam să-i cer
adresa dumneavoastră, atâta tot.
— Adresa mea, de la domnul Fouquet? exclamăAramis, căscând ochii mari, fărăsă
vrea.
— Da – rosti Baisemeaux fâstâcit de privirea prelatului – da, fărăîndoială, de la
domnul Fouquet.
— Nu e nici un rău în asta, domnule Baisemeaux, numai că, măîntreb, pentru ce-i
cereai adresa mea domnului Fouquet?
— Ca săvăscriu.
— Înţ eleg – zise Aramis zâmbind – dar nu asta voiam sa spun; nu te întreb în ce scop
te duceai săceri adresa mea, te întreb cum se face căte duceai săo ceri tocmai domnului
Fouquet?
— Ah – răspunse Baisemeaux – fiindcădomnul Fouquet având Belle-Isle...
— Ei bine, şi?
— Belle-Isle, care se aflăîn dioceza Vannes, şi cum dumneavoastrăsunteţ i episcop de
Vannes...
— Scumpe domnule de Baisemeaux, întrucât ştiai căsunt episcop de Vannes, nu mai
aveai nevoie săte duci să-i ceri adresa mea domnului Fouquet.
— Mărog, domnule – zise Baisemeaux încolţ it – am săvârşit cumva vreo nesocotinţ ă?
În cazul acesta, văcer iertare.
— Haidade! Dar cum puteai oare săsăvârşeşti o nesocotinţ ă? întrebăfoarte liniştit
Aramis.
Şi căutând săse însenineze la chip, zâmbindu-i în acelaşi timp guvernatorului,
Aramis se întreba cum se face căBaisemeaux, care nu-i cunoştea adresa, ştia totuşi că
Vannes era reşedinţ a sa. "O sălămuresc eu asta" – îşi zise el în sinea lui. Apoi, cu glas tare:
— Hai, dragul meu guvernator, vrei săîncheiem micile noastre socoteli?
— La ordinele dumneavoastră, monseniore. Dar, mai înainte, spuneţ i-mi,
monseniore...
— Ce?
— Nu-mi faceţ i cinstea săluaţ i dejunul cu mine, ca de obicei?
— Ba da, foarte bucuros.
— Minunat.
Baisemeaux bătu de trei ori într-o tipsie.
— Ce înseamnăasta? întrebăAramis.
— Căam pe cineva la masăşi săse facăpregătirile cuvenite.
— Ah, drace! Şi-ai bătut de trei ori! Am impresia, crede-mă, dragul meu guvernator, că
îmi dai prea multăimportanţ ă.
— Oh, auzi vorbă! De altminteri, e o datorie pentru mine săvăprimesc cât pot mai
bine.
— De unde şi pânăunde?
— Fiindcănici un prinţn-a făcut pentru mine ceea ce-aţ i făcut dumneavoastră!
— Ei, iarăşi? Lasăasta!
— Ba nu, ba nu...
— Săvorbim despre altceva, sau, mai bine, spune-mi, eşti mulţ umit de cum îţ i merg
afacerile la Bastilia?
— N-am de ce sămăplâng.
— Deţ inuţii îţi aduc ceva venit?
— Prea puţ in.
— Drace!
— Domnul de Mazarin nu era atât de cărpănos.
— Ah, da, ţ i-ar prinde bine un guvern bănuitor, ca al fostului cardinal.
— Da, sub el, treaba mergea bine. Fratele eminenţ ei sale cenuşii aici şi-a făcut averea.
— Crede-mă, dragul meu guvernator – zise Aramis apropiindu-se de Baisemeaux – un
rege tânăr face cât un cardinal bătrân. Tinereţ ea îşi are neîncrederile ei, furiile ei, pasiunile
ei, în timp ce bătrâneţ ea e stăpânităde ură, de prevedere, de temeri. Le-ai plătit lui
Tremblay şi Louvière beneficiile pe cei trei ani?
— Oh, Doamne, da!
— În aşa fel cănu rămâne săle mai dai decât cele cincizeci de mii de livre pe care ţ i
le-am adus?
— Da.
— Aşadar, fărăeconomii?
— Ah, monseniore, dând acestor domni cincizeci de mii de livre din partea mea, văjur
căle dau tot ceea ce câştig. Asta i-o spuneam şi domnului d'Artagnan, aseară.
— Ah – făcu Aramis, ai cărui ochi scânteiarăo clipă, pentru a se stinge numaidecât –
ah, l-ai văzut asearăpe d'Artagnan... Şi cum o mai duce acest bun prieten?
— Mai bine ca oricând.
— Şi ce zici că-i spuneai, domnule Baisemeaux?
— Îi spuneam – răspunse guvernatorul fărăsă-şi dea seama de zăpăceala sa – îi
spuneam căla mine deţ inuţii o duc prea bine.
— Câţ i ai? întrebăAramis într-o doară.
— Şaizeci.
— Ei, dar asta e o cifrădestul de frumuşică.
— Ah, monseniore, altădatăerau ani când se aflau aici şi douăsute.
— Dar, în sfârşit, nici şaizeci nu sunt de lepădat. Lasă, n-ai de ce săte plângi.
— Nu, fărăîndoială, căci, dacăar fi altul în locul meu, fiecare i-ar aduce câte o sută
cincizeci de pistoli.
— O sutăcincizeci de pistoli!
— Doamne! Faceţ i socoteala: pentru un prinţde sânge, bunăoară, primesc cincizeci de
livre pe zi.
— Numai cădumneata n-ai nici un prinţde sânge aici, cel puţ in aşa presupun – făcu
Aramis cu un tremur uşor în glas.
— Nu, slavăDomnului! Adică, nu, din păcate.
— Cum din păcate?
— Păi da, fiindcăaltfel aşfi subvenţ ionat.
— Ai dreptate.
— Se dau, deci, pentru un prinţde sânge, cincizeci de livre.
— Da.
— Pentru un mareşal al Franţ ei, treizeci şi şase de livre.
— Dar, deocamdată, n-ai nici mareşali ai Franţ ei, dupăcum n- ai nici prinţ i de sânge,
nu-i aşa?
— Vai, nu! Ce-i drept însă, locotenenţ ii-generali şi brigadierii sunt socotiţ i la câte
douăzeci şi patru livre, şi am doi.
— A, bun!
— Vin apoi consilierii parlamentari, care îmi aduc câte cincisprezece livre.
— Şi câţ i din ăştia ai?
— Patru.
— Nu ştiam căaceşti consilieri sunt atât de bine preţ uiţi.
— Da, însăde la cincisprezece livre cobor numaidecât la zece.
— La zece?
— Da, un judecător de pace, un apărător, un om al bisericii, zece livre.
— Şi din ăştia ai şapte? Bunăafacere!
— Nu, proastă!
— De ce?
— Pentru cănu pot sănu tratez pe aceşti bieţ i oameni, care sunt oricum ceva, la fel
ca pe un consilier al parlamentului.
— Într-adevăr, ai dreptate, nu văd cum s-ar putea face o deosebire de cinci livre între
unii şi alţ ii.
— Vădaţ i seama, dacăgătesc un peşte bun, îl plătesc totdeauna cu patru sau cinci
livre; dacăprepar o găinăgrasă, măcostăo livrăşi jumătate. Cresc multe orătănii în
ogradă, nimic de zis, dar trebuie săle cumpăr grăunţ e, şi nici nu văputeţ i închipui ce
armatăde şoareci avem aici.
— Ei bine, de ce n- ai împotriva lor vreo jumătate de duzinăde pisici?
— Ei da, pisicile îi vânează, dar a trebuit sărenunţla ele, fiindcăştiţ i cum se folosesc
pisicile de grăunţ e... Am fost nevoit săiau şoricari, pe care i-am adus tocmai din Anglia, ca
săstârpesc atâta şobolănime. Dar câinii mănâncăîngrozitor de mult; măcostăcât un
deţ inut de categoria a cincea, fărăa mai ţ ine seama căuneori dau iama prin iepurii şi
găinile mele.
Îl asculta oare Aramis sau nu-l asculta? Greu de spus; ochii lui plecaţ i în jos arătau
un om care-l urmărea cu atenţ ie pe interlocutorul său, mâna lui neliniştităarăta însăpe
unul care se gândea la altceva. Episcopul medita, într-adevăr.
 — Cum văspuneam deci – continuăBaisemeaux – o pasăre mai acătării se ridicăla o
livrăşi jumătate, iar un peşte bun măcostăpatru sau cinci livre. Şi la Bastilia se dau trei
mese pe zi; deţ inuţ ii, fiindcăn-au altceva de făcut, mănâncătoatăziua; un om care îmi
aduce zece livre, consumăşapte livre şi cincizeci de centime.
— Dar îmi spuneai ca pe cei de zece livre îi îngrijeşti la fel ca pe cei de cincisprezece
livre.
— Da, se înţ elege.
— Prea bine! Atunci înseamnăcăde la cei de cincisprezece livre îţ i rămâne un câştig
de şapte livre şi jumătate.
— Trebuie să-mi scot paguba de undeva – zise Baisemeaux, care îşi dădu seama căse
lăsase prins cu ocaua mică.
— Ai dreptate, dragăguvernatorule; dar nu mai ai şi deţ inuţi sub zece livre?
— Oh, ba da! Aici se numărăburghezii şi avocaţ ii.
— Săle fie de bine. La cât e taxat unul din ăştia?
— La cinci livre.
— Şi de cât mănâncă?
— La dracu! Înţ elegeţi doar cănu li se poate da în fiecare zi peşte sau friptura de
pasăre, şi nici vin de Spania la orice masă; dar, oricum, tot au de trei ori pe săptămânăcâte
un prânz îmbelşugat.
— Dar asta e curatăfilantropie, dragul meu guvernator, şi-ai săajungi săte ruinezi.
— Nu. Gândiţ i-văla un lucru: când cel de cincisprezece livre nu şi-a mâncat toată
friptura, sau când cel de zece livre a mai lăsat ceva în blid, aceste resturi le trimit celor de
cinci livre; şi asta e un adevărat banchet pentru bieţ ii de ei. Ce vre ţ i, trebuie săfiu milos!
— Şi cât îţ i rămâne, în mijlociu, de la cei de cinci livre?
— Un franc şi jumătate.
— Bravo, eşti un om cinstit, Baisemeaux!
— Mulţ umesc!
— Nu, într-adevăr, o spun cu toatăsinceritatea.
— Mulţ umesc, mulţ umesc, monseniore. De astădatăcred căaveţ i dreptate. Dar ştiţ i
ce măface săsufăr?
— Nu.
— Ei bine, mădoare inima pentru burghezii de jos şi pentru aprozii notarilor, taxaţ i la
câte trei livre. Ăştia nu văd niciodatăcrapul de Rin sau morunul din Canalul Mânecii.
— Înţ eleg. Dar de la cei de cinci livre nu se întâmplăsămai rămânăcâte ceva?
— Oh, monseniore, sănu măsocotiţ i pânăîntr-atâta de hain! Măstrăduiesc să-l fac
fericit şi pe burghezul de jos sau pe ajutorul de notar, dându-le şi lor câte o aripioarăde
potârniche, câte o felioarăde fripturăde căprioarăsau o fărâmăde pateu cu trufe, bunătăţ i
pe care nu le-au mai gustat ei decât în vis; ce-i drept, acestea sunt resturi de la cei de
douăzeci şi patru de livre; mănâncă, beau, la sfârşit strigă: " Trăiascăregele!" şi
binecuvânteaz ăBastilia; cu douăsticle de vin de Champagne, care măcostăun sfert de
livrăbucata, îi ameţ esc în fiecare duminică. Oh, ăştia se roagăpentru mine şi sunt singurii
cărora le pare rău când pleacăde la închisoare. Şi ştiţ i ce-am remarcat?
— Nu, nu ştiu.
— Ei bine, am remarcat... iar asta e o adevăratăfericire pentru casa mea, am remarcat
căunii deţ inuţ i, dupăce sunt puşi în libertate, fac tot ce pot ca săse întoarcădin nou aici,
şi cât mai curând. Pentru ce fac asta, dacănu ca săse înfrupte din bucatele mele?
Aramis zâmbi cu un aer îndoielnic.
— Zâmbiţ i?
— Da.
— Văspun căavem aici nume înscrise de trei ori în decurs de doi ani.
— Ar trebui săvăd, ca săcred.
— Oh, pot săvăarăt, cu toate ca nu e îngăduit sădeschidem condica în faţ a
străinilor.
— Cred cănu e îngăduit.
— Dar dumneavoastră, monseniore, dacăvreţ i săvedeţ i cu ochii proprii...
— Aşfi încântat, o mărturisesc.
— Ei bine, fie!
Baisemeaux se duse la un sertar şi scoase din el o condicămare. Aramis îl urmărea
cu privirea aprinsă. Baisemeaux se întoarse, puse condica pe masă, răsfoi câteva file şi se
opri la litera M.
— Iată– zise el – ăsta, de pildă.
— Cine anume?
— "Martinier, 1659; Martinier, iunie 1660; Martinier, martie 1661. Pamflete,
mazarinade etc." Dar pricepeţ i căăsta nu e decât un pretext, fiindcăn-a fost încarcerat
pentru mazarinade; amicul se denunţ a el singur, ca săfie închis la Bastilia. Şi cu ce scop,
domnule? Cu scopul de a reveni sămănânce la bucătăria mea pentru trei livre pe zi.
 — Pentru trei livre! Nenorocitul!
— Da, monseniore: poetul e taxat la ultima categorie, mai jos decât burghezul umil şi
decât ajutorul de notar; dar, v-am spus, tocmai acestora le fac şi eu surprize.
Aramis mai întoarse, cu un gest maşinal, câteva foi ale condicii, continuând să
citească, dar fărăsăparăcă-l intereseazăvreunul din numele citite.
— În 1660, vedeţ i, optzeci de înscrişi – zise Baisemeaux – în 1659, tot optzeci.
— Ah, Seldon! făcu Aramis. Cunosc acest nume, aşa nu se pare. Nu mi-ai vorbit chiar
dumneata de un tânăr cu acest nume?
— Da, da, un diavol de student care a făcut... Cum numiţ i dumneavoastr ăasta, două
versuri latineşti care se leagăîntre ele?
— Un distih.
— Da, chiar aşa.
— Nenorocitul! Pentru un distih!
— Drace, repede vi se mai înmoaie inima! Dar ştiţ i căacest distih l-a făcut împotriva
iezuiţilor?
— Mi-e totuna; oricum, pedeapsa mi se pare prea aspră.
— Nu-l plângeţ i: anul trecut văinteresaţ i parcăde el.
— Fărăîndoială.
— Ei bine, întrucât interesul vostru, monseniore, e atotputernic aici, din ziua aceea îl
tratez, ca pe unul de cincisprezece livre.
— Ca şi pe acesta adică– zise Aramis, care, dupăce mai întorsese câteva file, se
oprise la unul din numele ce venea numaidecât dupăal lui Martinier.
— Întocmai, ca şi pe acesta.
— Săfie oare italian acest Marchiali? întrebăAramis arătând cu vârful degetului
numele asupra căruia se oprise.
— Sst! făcu Baisemeaux.
— De ce sst? rosti Aramis, crispându-şi fărăsăvrea mâna-i albă.
— Credeam căv-am vorbit despre acest Marchiali.
— Nu, e întâia oarăcând aud rostindu-i- se numele.
— Se prea poate, pesemne căv-am vorbit fărăsă-l numesc.
— Nu-i vreun bătrân păcătos, şi acesta? întrebăAramis încercând săzâmbească.
— Nu, dimpotrivă, e un om tânăr.
— Ah, ah, atunci fărădelegea lui trebuie săfie cu atât mai mare!
— De neiertat!
— A ucis pe cineva?
— Aş.
— A pus foc?
— Nici.
— Vreo defăimare?
— Ei nu. E acela care... Şi Baisemeaux se pleca la urechea lui Aramis, făcându-şi
pâlnie amândou ăpalmele: E acela care îşi îngăduie săsemene cu...
— Ah, da, da! zise Aramis. Acuma ştiu, mi-ai vorbit de el anul trecut; dar păcatul lui
mi s-a părut destul de mic...
— Mic!
— Sau, mai degrabă, străin de voinţ a lui.
— Monseniore, când cineva îşi găseşte o astfel de asemănare, n-o face fărăo anumită
voinţă.
— În sfârşit, îl uitasem, ăsta e adevărul. Dar, auzi, scumpa mea gazdă– spuse Aramis
închizând condica – mi se pare căsuntem chemaţ i.
Baisemeaux luăcondica, o duse repede la loc, în scrinul pe care-l încuie cu grijă, şi
băgăcheia în buzunar.
— Doriţ i săne aşezăm la masă, monseniore? zise apoi. Căci, într-adevăr, nu v-aţ i
înşelat, suntem chemaţ i la dejun.
— Cum vrei, scumpul meu guvernator.
Şi trecurăîn sala de mâncare.

XXVIII
DEJUNUL DOMNULUI BAISEMEAUX

Aramis era cumpătat de obicei; de data asta însă, abţ inându-se de la vin, din care bău
cât mai puţ in, onorăcum se cuvine dejunul lui Baisemeaux, care de altminteri merita toate
laudele. Gazda, la rându-i, devenise de o voioşie nestăpânită; vederea celor cinci mii de
pistoli, la care îşi întorcea din când în când ochii, făcea să-i creascăinima de bucurie. Din
când în când, apoi, se uita şi la Aramis, cu o adâncărecunoştinţ ă. Acesta se lăsase pe
speteaza scaunului şi sorbea din pahar, cu vârful buzelor, câteva picături de vin, pe care le
plimba pe limbăca un cunoscător.
— Sămai îndrăzneascăcineva să-mi spunăcăse trăieşte rău la Bastilia! zise el
clipind din ochi. Fericiţ i deţ inuţ ii care capătămăcar o jumătate de sticlăpe zi din acest
minunat bourgogne!
— Toţ i cei de cincisprezece livre îl beau – răspunse Baisemeaux. E un vin foarte vechi.
— Oare şi bietul nostru şcolar, sărmanul nostru Seldon, gustădin el?
— Nu! El nu!
— Dar mi se pare căte-am auzit spunând căel face parte din rândul celor de
cincisprezece livre!
— El? Nici pomeneală! Un om care face districte...sau cum le-aţ i spus la acelea?
— Distihuri...
— La cincisprezece livre! Haidade! Vecinul lui e la cincisprezece livre.
— Vecinul lui?
— Da.
— Care?
— Celălalt, al doilea Bertaudière.
— Scumpul meu guvernator, iartă-mă, dar dumneata vorbeşti o limbăpentru care
trebuie o anumităucenicie ca s-o înţ elegi.
— Aşa-i, scuzaţ i. Al doilea Bertaudière, săvedeţ i, înseamnăcel care stăla catul al
doilea al turnului Bertaudière.
— Prin urmare, Bertaudière e numele unuia din turnurile Bastiliei? Într-adevăr, am
auzit eu căfiecare turn are câte un nume. Şi unde se aflăacest turn?
— Uitaţ i, acela-i – zise Baisemeaux ducându-se la fereastră. Peste curtea asta din
stângă, al doilea.
— Foarte bine. Ah, acolo zace deţ inutul de cincisprezece livre?
— Da.
— Şi de când e închis acolo?
— Ah, Doamne! De şapte sau opt ani, cam aşa ceva.
— Cum cam aşa ceva? Nu mai ştii datele?
— Pe ăsta l-am găsit aici, scumpe domnule d'Herblay.
— Dar Louvière, dar Tremblay socot căar fi trebuit să-ţ i spună.
— Oh, scumpul meu domn... Iertaţ i, iertaţ
i... vreau săspun monseniore.
— Nu face nimic. Spuneai că...?
— Spuneam cătainele Bastiliei nu se moştenesc o datăcu cheile Guvernământului.
— Ah, aşa! Atunci, cu deţ inutul ăsta e un mister, un secret de stat?
— Oh, chiar un secret de stat nu cred; e un secret oarecare, ca tot ce se petrece la
Bastilia.
— Foarte bine – zise Aramis – dar atunci de ce vorbeşti cu mai multălibertate despre
Seldon, decât despre...
— Decât de- al doilea Bertaudière?
— Exact.
— Păi fiindcă, dupăpărerea mea, vina unui om care a făcut un distih e mai mică
decât a aceluia care seamănăcu...
— Da, da, te înţ eleg, dar temnicerii...
— Ce este cu temnicerii?
— Stau de vorbăcu deţ inuţ ii, nu-i aşa?
— Fărăîndoială.
— Atunci deţ inuţ ii le vor fi spunând căsunt nevinovaţ i.
— Nu le spun decât asta, toţ i; e isonul tuturor.
— Da, dar asemănarea asta despre care îmi vorbea; adineauri?
— Adică?
— Nu le sare în ochi temnicerilor?
— Oh, scumpe domnule d'Herblay, trebuie săfii om de curte, ca dumneavoastră, ca să
ţii seamăde aceste amănunte.
— Ai de o mie de ori dreptate, dragădomnule Baisemeaux. Încăun strop din acest
bourgogne, dacănu te superi.
— Nu un strop, un pahar.
— Nu, nu. Dumneata ai rămas muşchetar pânăîn vârful unghiilor, pe câtăvreme eu
am devenit episcop. Un strop pentru mine, un pahar pentru dumneata.
— Fie.
Aramis şi guvernatorul ciocniră.
— Şi apoi – zise Aramis, cercetând cu privirea-i strălucitoare rubiniul ce juca în
paharul pe care-l ţ inea cu mâna în dreptul ochilor, ca şi cum ar fi vrut să-l soarbăcu toate
simţ urile deodată– şi apoi, ceea ce dumneata numeşti o asemănare, altul poate cănici n-ar
lua-o în seamă.
 — Oh, ba da! Oricine care ar cunoaşte cât de cât persoana cu care se aseamănă.
— Eu cred, dragădomnule Baisemeaux, căasta nu-i decât o născocire a minţ ii
dumitale.
— Nu, pe cinstea mea!
— Ascultă– stărui Aramis – eu am văzut mulţ i oameni care semănau cu acela despre
care vorbim, dar, din respect, nu se pomenea nimic despre aşa ceva.
— Fărăîndoială, căci sunt asemănări şi asemănări; aceasta este însăizbitoare şi, dacă
l-aţi vedea...
— Ei bine?
— V-aţ i încredinţ a singur.
— Dacăl-aşvedea – zise Aramis cu un aer nepăsător – dar nu-l voi vedea niciodată,
dupăcât se pare.
— Şi de ce nu?
— Fiindcănumai dacăaşcălca pragul uneia din încăperile acelea îngrozitoare, m-aş
socoti înmormântat pentru totdeauna.
— Eh, nu! Locuinţ a e bună.
— Lasă, lasă!
— Cum lasă, lasă?
— Nu te cred pe cuvânt, iatătotul.
— Daţ i-mi voie, daţ i-mi voie! Nu-l plângeţ i pe al doilea Bertaudière. La dracu! Are o
camerăbună, mobilatăplăcut, cu covoare.
— Nu zău!
— Da, da! Nu-i de loc nenorocit flăcăul ăsta! Cea mai bunăîncăpere de la Bastilia i s-a
dat lui. A avut mare noroc!
— Haide, haide – zise Aramis cu răceală– n-o sămăfaci acum săcred căla Bastilia se
găsesc şi odăi de lux; cât despre covoarele dumitale...
— Ei bine, cât despre covoarele mele?
— Ce sămai vorbim, ele nu existădecât în închipuirea dumitale; eu nu văd decât
păianjeni, şobolani, broaşte chiar.
— Broaşte? Ah, în celule, nu zic nu.
— Oricum, eu nu prea văd mobile, şi nici o zdreanţ ăde covor.
— Dar dacăaţ i vedea cu ochii dumneavoastră, ce-aţ i zice? zise Baisemeaux întărâtat.
— Nu, oh, la dracu, nu!
— Chiar pentru a văîncredinţ a de asemănarea aceea, pe care o tăgăduiţ i ca şi
covoarele?
— Vreun spectru, poate vreo umbră, vreun nenorocit care trage sămoară.
— Nu, nu! Un voinic tot aşa de solid ca Podul Nou din Paris.
— Trist, posomorât?
— Câtuşi de puţ in; plin de zburdălnicie.
— Haidade!
— Ăsta e cuvântul; l-am spus, nu-l mai retrag.
— E cu neputinţ ă!
— Veniţ i cu mine!
— Unde?
— O săvedeţ i!
— Unde vrei sa măduci?
— Sădăm o raităprin Bastilia.
— Ce- ai spus?
— O săvedeţ i, o săvedeţ i cu ochii dumneavoastră.
— Dar regulamentele?
— Oh, despre asta n-aveţ i nici o grijă. E ziua de ieşire a maiorului meu: locotenentul e
de rond la bastioane; suntem stăpâni deplini.
— Nu, nu, dragăguvernatorule; numai când măgândesc la huruitul zăvoarelor ce
trebuiesc trase, şi m-apucăgroaza.
— Ei, ce atâta teamă?
— S-ar putea sămăuiţ i pe la al treilea sau al patrulea Bertaudière şi... brr!...
— Glumiţ i?
— Nu, îţ i vorbesc foarte serios.
— Daţ i cu piciorul unui prilej neasemuit. Ştiţ i că, pentru a obţ ine favoarea pe care eu
v-o fac gratuit, unii prinţ i de sânge au plătit pânăla cincizeci de mii de livre?
— Ce spui? Săstârneascăoare atâta curiozitate?
— Fructul oprit, monseniore! Fructul oprit! Dumneavoastră, ca om al bisericii, ştiţ i ce
înseamnăasta.
— Nu. Eu, unul, dacăaşavea vreo curiozitate, ar fi pentrul bietul autor al distihului.
— Ei bine, haidem la acela; stăla al treilea Bertaudière, şi el.
— Pentru ce spui: şi el?
 — Pentru ca eu, dacăaşavea o curiozitate, ar fi pentru camera aceea frumoasă, cu
covoare, şi pentru cel ce locuieşte în ea.
— Hm! Mobile am mai văzut; iar un chip fărăînsemnătate nu prezintăinteres.
— Un cincisprezece livre, monseniore, un cincisprezece livre e totdeauna demn de a fi
văzut.
— Ei da, tocmai voiam săte întreb: de ce cincisprezece livre pentru acesta şi numai
trei livre pentru bietul Seldon?
— Ah, vedeţ i, e un lucru minunat aceastădeosebire, scumpul meu domn, şi iatăunde
se vede din plin bunătatea regelui...
— A regelui? A regelui zici?
— A cardinalului vreau săspun. "Nenorocitul ăsta – şi-a spus domnul de Mazarin –
nenorocitul ăsta e sorocit sărămânătoatăviaţ a în temniţ ă."
— Pentru ce?
— Doamne! Mi se pare căfărădelegea lui e veşnică, şi tot aşa trebuie să-i fie şi osânda.
— Veşnică?
— Fărăîndoială. Dacănu va avea norocul săse îmbolnăveascăde vărsat, pricepeţ i?...
Dar asemenea noroc e rar, căci aerul la Bastilia nu e tocmai rău.
— Judecata dumitale e cum nu se poate mai năstruşnică, scumpe domnule de
Baisemeaux.
— Nu-i aşa?
— Vrei săspui, cu alte cuvinte, cănenorocitul acela va trebui săîndure fără
întrerupere, pânăla capătul zilelor lui...
— Săîndure? N-am spus asta, monseniore; un cincisprezece livre nu îndurănimic.
— Îndurătemniţ a, în orice caz.
— Fărăîndoială, asta e o fatalitate; dar aceastăsuferinţ ăîi e îndulcităîntrucâtva. Ce
mai, veţ i recunoaşte căacest flăcău nu fusese adus pe lume ca sămănânce toate bunătăţ ile
pe care le mănâncăaici. La naiba, priviţ i: avem pe masa noastrăun pateu de care nici nu
ne-am atins, aceşti raci din care abia am ciugulii, raci de Marna, mari ca nişte homari,
uitaţ i-vă. Ei bine, toate astea vor porni spre al doilea Bertaudière, dimpreunăcu o sticlădin
acest vin pe care-l găsiţ i atât de straşnic. Şi acum, căle vedeţ i, sper cănu vămai îndoiţ i.
— Nu, scumpul meu guvernator, nu; numai cădumneata te gândeşti doar la acele
fericite cincisprezece livre şi îl uiţ i cu totul pe sărmanul Seldon, protejatul meu.
— Fie! în cinstea domniei voastre, va fi zi de sărbătoare pentru el: va primi pişcoturi şi
prăjituri, şi aceastăsticluţ ăde porto.
— Eşti un om de ispravă, ţ i-am mai spus-o şi ţ i-o repet, dragul meu Baisemeaux.
— Sămergem, sămergem – zise guvernatorul, puţ in ameţ it, pe de o parte de vinul pe
care-l băuse, pe de alta de laudele lui Aramis.
— Sănu uiţ i căte urmez numai ca să-ţ i fac pe plac – zise prelatul.
— Oh, când ne-om întoarce o să- mi mulţ umiţ i.
— Atunci, sămergem.
— Aşteptaţ i numai să-i dau de veste temnicerului cu cheile.
Baisemeaux bătu de douăori în tipsie; se ivi un om.
— Măduc prin turnuri! strigăguvernatorul. Fărăpaznici, fărătobe, fărăzarvă, s-a
înţeles?
— Dacănu mi-aşlăsa aici mantia – zise Aramis prefăcându-se îngrozit – aşcrede,
într-adevăr, căintru în temniţ ăca osândit.
Temnicerul porni înaintea guvernatorului; Aramis, la dreapta lui; câţ iva soldaţi
împrăştiaţ i prin curte se înşirarădrepţ i, ca nişte pari nemişcaţ i, la trecerea guvernatorului.
Baisemeaux îl îndemnăpe oaspetele lui săurce mai multe trepte, ce dădeau pe un fel de
esplanadă; de acolo ajunserăpe podul mobil, unde paznicii îi ieşirăînainte guvernatorului
şi-l recunoscură.
— Domnule – spuse atunci guvernatorul, întorcându-se către Aramis şi vorbindu-i în
aşa fel, încât paznicilor nu le scăpa nici un cuvânt – domnule, ai o memorie bună, nu-i aşa?
— Pentru ce? întrebăAramis.
— Pentru planurile şi pentru măsurătorile dumitale; căci, dupăcum ştii, nu-i e
îngăduit nimănui, nici măcar arhitecţ ilor, săintre la persoanele de aici cu hârtie, pene sau
plaivasuri.
"Bun! îşi zise Aramis în sinea lui. Se pare căsunt luat drept un arhitect. N-o fi cumva
vreo glumăde-a lui d'Artagnan, care m-a văzut inginer la Belle-lsle?" Apoi, cu glas tare:
— Fii liniştit, domnule guvernator; în meseria noastră, o aruncăturăde ochi şi o
memorie bunăsunt de ajuns.
Baisemeaux nu mişcănici o sprânceană: paznicii îl luarăpe arhitect drept ceea ce
părea săfie.
— Ei bine, sămergem mai întâi la Bertaudière – zise Baisemeaux cu aceeaşi intenţ ie
de a fi auzit de străji.
— Sa mergem – răspunse Aramis.
 Apoi, adresându-se temnicerului cu cheile, guvernatorul spuse:
— Tu îi vei duce între timp celui de la numărul 2 ospăţ ul de care ţ i-am vorbit.
— Numărul 3, dragădomnule Baisemeaux, numărul 3; iarăşi l-ai uitat.
— Ai dreptate.
Şi începurăsăurce. Traserăşi deschiserăatâtea zăvoare, atâtea uşi zăbrelite şi atâtea
broaşte numai în aceasta singurăcurte, câte ar fi fost de ajuns pentru un oraşîntreg.
Aramis nu era nici visător, nici un om cu simţ irea prea ascuţ ită; făcuse versuri în
tinereţea lui, dar acum avea inima uscată, ca orice bărbat de cincizeci şi cinci de ani care a
iubit mult femeile, sau, mai bine zis, care a fost mult iubit de ele. Totuşi, când puse piciorul
pe treptele de piatrătocite, pe care călcaserăatâţ ia năpăstuiţ i ai vieţii, când se simţ i
pătruns de răceala bolţ ilor întunecate, umede de atâtea lacrimi, fu, de bunăseamă,
înduioşat, căci fruntea i se înclină, privirile i se umeziră, şi-l urmăpe Baisemeaux fărăa-i
mai spune o vorbă.

XXIX
AL DOILEA DE LA BERTAUDIÈRE

La al doilea etaj, fie din pricina oboselii, fie căera prea tulburat, musafirul simţ i căi
se taie răsuflarea. Se rezemăcu spatele de zid.
— Vreţ i săîncepem cu cel de-aici? întrebăBaisemeaux. Întrucât vom trece de la unul
la altul, e acelaşi lucru, cred, dacăvom urca de la al doilea la al treilea, sau dacăvom coborî
de la al treilea la al doilea. De altminteri, în încăperea de aici sunt de făcut oarecare
reparaţ ii – se grăbi el săadauge cu intenţ ia de a fi auzit de paznicul ce se afla lângăei.
— Nu, nu! protestăcu însufleţ ire Aramis. Mai sus, mai sus, domnule guvernator, dacă
vrei; sus e mai multăgrabă.
Şi continuarăsăurce.
— Cere cheile temnicerului – îi şopti Aramis.
— Bucuros.
Baisemeaux luăcheile şi deschise el însuşi uşa încăperii a treia. Temnicerul intrăcel
dintâi şi puse pe masăporţ ia de hranăpe care bunul guvernator o numea ospăţ . Apoi ieşi.
Deţ inutul nu făcuse nici o mişcare. Dupăaceea intrăBaisemeaux, în timp ce Aramis
rămase în prag. De acolo, el văzu un tânăr, un copilandru aproape, de optsprezece ani, care,
ridicând capul la auzul unui zgomot neobişnuit, sări jos din pat când îl zări pe guvernator
şi, împreunându-şi mâinile, începu săstrige:
— Mama! Mama!
În strigătul acestui tânăr era atâta durere, încât Aramis simţ i căse cutremurăfără
voia lui.
— Dragul meu oaspete – îi spuse Baisemeaux silindu-se săzâmbească– ţ i-am adus în
acelaşi timp o distracţ ie şi un întăritor, distracţia pentru spirit, întăritorul pentru corp.
Iat ă-l pe domnul care va face anumite măsurători la dumneata, şi iatănişte dulciuri pentru
a sfârşi masa.
— Oh, domnule, domnule – răspunse tânărul – lasă-măsingur un an întreg,
hrăneşte-măun an numai cu pâine şi apă, dar spune-mi cădupăun an voi ieşi de aici,
spune-mi cădupăun an îmi voi revedea mama.
— Dar, dragul meu – zise Baisemeaux – te-am auzit pe dumneata însuţ i spunând că
mama ţ i-e foarte săracăşi căstăteai foarte prost la ea, pe când aici, la naiba!
— Dacăe săracă, domnule, cu atât mai mult se cuvine să-i lăsaţ i singurul sprijin pe
care-l are. Căstăteam prost la ea? Oh, domnule, când eşti liber te simţ i bine pretutindeni!
— În sfârşit, de vreme ce dumneata însuţ i mărturiseşti căn-ai făcut decât pârdalnicul
acela de distih...
— Şi fărăgând rău, domnule, v-o jur, fărănici un gând rău; îl citeam pe Marţ ial când
mi-a venit în minte acea idee. Oh, domnule, săfiu pedepsit, sămi se taie mâna cu care l-am
scris, voi munci cu cealaltă; dar săfiu lăsat lângămama.
— Copilul meu – zise Baisemeaux – ştii prea bine căasta nu atârnăde mine; eu nu
pot decât să-ţ i măresc raţia de hrană, să-ţ i dau un păhărel de porto, să-ţ i strecor un pesmet
între douăblide.
— O, Dumnezeule, Dumnezeule! strigătânărul, prăbuşindu- se pe spate şi
rostogolindu -se pe duşumea.
Aramis, neputând săîndure prea mult timp aceastăscenă, se retrase pe uşă, la
capătul scării.
— Nenorocitul! murmurăel încet.
— Oh, da, domnule, e nenorocit, însănumai din vina părinţ ilor.
— Cum asta?
— Fărăîndoială... Pentru ce l-au pus săînve ţ e latineasca?... Prea multăştiinţ ă, vedeţ i
prea bine, domnule, dăunează... Eu nu ştiu nici săscriu, nici săcitesc latineşte de aceea
nici nu sunt la închisoare.
Aramis se uităcu nedumerire la acest om care spunea cănu e la închisoare, deşi era
temnicer al Bastiliei. Cât despre Baisemeaux, văzând cănici sfaturile, nici vinul lui de Porto
nu aveau nici un efect, ieşi el însuşi foarte tulburat.
— Ei, uşa, uşa! strigătemnicerul. Aţ i uitat săînchideţ i uşa.
— Aşa-i – zise Baisemeaux. Poftim, ţ ine cheile.
— Voi cere iertarea acestui copilandru – zise Aramis.
— Iar dacăn-o veţ i obţine – adăugăBaisemeaux – cereţ i măcar săfie trecut la zece
livre; vom avea de câştigat amândoi, şi el, şi eu.
— Dacăşi celălalt deţ inut îşi strigătot astfel mama – zise Aramis – mai bine nu mai
intru; voi face măsurătoarea de afară.
— Oh, oh! răspunse temnicerul. Sănu văfie teamă, domnule arhitect, ăsta e blând ca
un mieluşel; ca să-şi strige mama, ar trebui săvorbească, şi el nu vorbeşte niciodată.
— Atunci săintrăm – rosti Aramis cu jumătate de gură.
— Oh, domnule – întrebătemnicerul cu cheile – dumneavoastrăsunteţ i arhitect de
închisoare?
— Da.
— Şi încănu v-aţ i obişnuit cu astfel de lucruri? Ciudat!
Aramis îşi dădu seama că, pentru a nu trezi bănuieli, trebuia să-şi cheme în ajutor tot
sângele rece.
Baisemeaux avea cheile, deschise uşa.
— Rămâi afară– îi spuse el temnicerului – şi aşteaptă-ne la capătul scării.
Temnicerul ascultăşi se retrase.
Baisemeaux intrăcel dintâi şi deschise cu mâna lui cea de a doua uşă. Atunci, în
pătratul de luminăce se strecura prin fereastra zăbrelităse zări un tânăr inimos la chip,
mai mult scund, cu părul tăiat scurt, cu o barbăce apucase săcreascăbine; stătea pe un
scăunel, cu cotul pe un jilţde care îşi rezema partea de sus a trupului. Haina lui, aruncată
pe pat, era de catifea neagră, subţ ire, iar el respira cu nesaţaerul proaspăt ce-i umplea
pieptul acoperit de o cămaşădin cea mai bunămătase ce se putea găsi.
La intrarea guvernatorului, tânărul întoarse capul cu o mişcare domoalăşi,
recunoscându-l pe Baisemeaux, se ridicăşi salutăcurtenitor. Dar când îşi îndreptăochii
spre Aramis, care rămăsese în umbră, acesta se cutremură, păli şi scăpădin mânăpălăria
pe care o ţ inea între degete, ca şi cum toţ i muşchii i-ar fi plesnit deodată.
În acest timp, Baisemeaux, obişnuit cu prezenţ a deţ inutului său, părea cănu lua
câtuşi de puţ in parte la tulburarea împărtăşităde Aramis; el aşezăpe masăpateul şi racii,
aşa cum ar fi făcut un slujitor plin de zel. Ocupat cu acestea, nu observănici pe departe
neliniştea ce pusese stăpânire pe musafirul său. Dar dupăce termină, adresându-se
tânărului deţ inut, îi spuse:
— Arăţ i plăcut la faţ ă, semn că-ţ i merge bine.
— Foarte bine, domnule, mulţ umesc – răspunse tânărul.
Glasul lui era cât pe-aci să-l năuceascăpe Aramis. Fărăsă-şi dea seama, făcu un pas
înainte, cu buzele tremurând. Aceastămişcare era atât de uşor de observat, încât nu-i
scăpălui Baisemeaux, oricât era el de ocupat.
— Iatăun arhitect care a venit săcerceteze soba dumitale – zise Baisemeaux. Scoate
fum?
— Niciodată, domnule.
— Spuneaţ i cănimeni nu poate fi fericit în închisoare – zise guvernatorul frecându-şi
mâinile şi uitându-se către Aramis. Iată, totuşi, un deţ inut care e fericit. Dumneata nu te
plângi de nimic, sper!
— De nimic, domnule.
— Şi nu ţ i-e urât aici? întrebăAramis.
— Niciodată.
— Ei – făcu Baisemeaux încet – aveam dreptate?
— Doamne, ce vrei, dragul meu guvernator, în faţ a evidenţ ei trebuie săte pleci. E
îngăduit săi se punăcâteva întrebări?
— Oricâte vădoreşte inima.
— Ei bine, fă-mi atunci plăcerea şi întreabă-l dacăştie pentru ce se aflăaici.
— Domnul măroagăsăte întreb – zise Baisemeaux – dacăcunoşti motivele
detenţ iunii dumitale.
— Nu, domnule – răspunse tânărul cu simplitate nu le cunosc.
— Dar e cu neputinţ ă– rosti Aramis înfierbântându-se fărăsăvrea. Dacăn-ai şti
motivul detenţ iunii clumitale, n-ai sta aici atât de liniştit!
— Am fost furios în primele zile.
— Şi acum de ce nu mai eşti?
— Fiindcăam stat şi m-am gândit.
 — Ciudat! zise Aramis.
— Nu-i aşa că-i uluitor? adăugăBaisemeaux.
— Şi la ce te-ai gândit? întrebăAramis. Ai putea sărăspunzi, domnule?
— M-am gândit că, întrucât n-am săvârşit nici o fărădelege, Dumnezeu nu măpoate
pedepsi.
— Dar ce altceva e închisoarea – întrebăAramis – dacănu o pedeapsă?
— Vai, nu ştiu – răspunse tânărul. Tot ceea ce pot săvăspun este căceea ce gândesc
astăzi se deosebeşte cu totul de ceea ce gândeam acum şapte ani.
— Auzindu-te vorbind astfel, domnule, şi văzând resemnarea dumitale, s-ar putea
crede căîţ i place săstai la închisoare.
— O îndur.
— Cu încredinţ area căîntr-o zi vei fi liber?
— Nu mai cred nimic, domnule; sper, şi-atâta tot; dar şi speranţ a, o mărturisesc, îmi
scade cu fiecare zi ce trece.
— Dar, în sfârşit, de ce n-ai fi liber, de vreme ce ai fost odată?
— Tocmai asta e – răspunse tânărul – cauza care măîmpiedicăsămai aştept
libertatea: de ce-aşmai fi fost închis, dacăar fi fost vorba sămi se redea libertatea mai
târziu?
— Ce vârstăai dumneata?
— Nu ştiu.
— Cum te numeşti?
— Am uitat numele care mi s-a dat.
— Părinţ ii dumitale?
— Nu i-am cunoscut niciodată.
— Dar cei care te-au crescut?
— Nu măsocoteau fiul lor.
— Ai iubit pe cineva înainte de a fi adus aici?
— Îmi iubeam doica şi florile.
— Asta e tot?
— Îl iubeam şi pe valetul meu.
— Îţi pare rău dupădoica şi valetul acela?
— Am plâns mult când au murit.
— Au murit dupăce ai fost adus aici sau înainte de asta?
— Au murit în ajunul zilei când am fost ridicat.
— Amândoi deodată?
— Amândoi deodată.
— Şi cum te-au ridicat?
— A venit un om sămăcaute, m-a urcat într-o trăsurăcare era închisăcu zăvoare şi
m-a adus aici.
— Şi l-ai putea recunoaşte pe acest om?
— Purta mască.
— Nu-i aşa căaceastăpoveste e nemaipomenită? îi spuse încet Baisemeaux lui
Aramis.
Aramis abia mai răsufla.
— Da, nemaipomenită– murmurăel.
— Dar ceea ce-i şi mai ciudat este cămie niciodatănu mi-a spus atâtea câte v-a spus
dumneavoastrăacum.
— Poate din pricinăcănu l-ai întrebat! zise Aramis.
— Asta se poate – răspunse Baisemeaux – eu nu sunt curios. Dar, vedeţ i, camera e
frumoasă, nu-i aşa?
— Foarte frumoasă.
— Un covor...
— Minunat.
— Măprind căel nu avea unul ca asta înainte de a veni aici.
— Cred. Apoi, întorcându-se către tânăr, îl întrebă: Nu-ţ i aminteşti dacăai fost vizitat
vreodatăde vreun străin sau de vreo străină?
— Oh, ba da, de trei ori, de o femeie care, de fiecare dată, s-a oprit cu trăsura la
poartă, apoi a intrat acoperităde un văl pe care nu şi-l ridica decât atunci când închideam
uşa şi eram singuri.
— Îţi mai reaminteşti acea femeie?
— Da.
— Ce-ţ i spunea ea?
Tânărul surâse cu tristeţ e.
— Măîntreba ceea ce măîntrebaţ i şi dumneavoastră, dacăsunt fericit şi dacănu mi-e
urât.
— Iar când venea, sau când pleca?
 — Măcuprindea cu braţ ele, măstrângea la piept, măsăruta.
— Ţi-o aminteşti bine?
— Foarte bine.
— Te întreb dacăîţ i aminteşti trăsăturile chipului ei!
— Da.
— Deci, ai recunoaşte- o dacăîntâmplarea ţ i-ar aduce-o în faţ
ăsau te-ar pune în faţ
a
ei?
— Oh, fărănici o îndoială!
O razăde fugarămulţ umire trecu pe chipul lui Aramis. În acea clipă, Baisemeaux îl
auzi urcând pe temnicerul cu cheile.
— Vreţ i săieşim? îi spuse repede lui Aramis.
Pesemne căAramis aflase tot ceea ce dorea săafle.
— Când doriţ i – răspunse el.
Tânărul îi văzu căse pregătesc săplece şi-i salutăpoliticos. Baisemeaux răspunse
printr-o simplăînclinare a capului. Aramis, probabil din respect pentru durerea deţ inutului,
îl salutăcu o plecăciune adâncă. Ieşiră. Baisemeaux trase uşa dupăei.
— Ei bine – întrebăBaisemeaux pe scară– ce spuneţ i de toatăpovestea asta?
— Am descoperit taina, dragul meu guvernator – răspunse Aramis.
— Ia auzi! Şi care e aceastătaină?
— În casa aceea s-a săvârşit un asasinat.
— Haidade!
— Înţ elegi, valetul şi doica morţ i în aceeaşi zi.
— Dar cum?
— Otravă.
— Ah! Ah!
— Ce părere ai de asta?
— Căs- ar putea săfie adevărat... Oare acest tânăr săfie un ucigaş?
— Eh, cine-ţ i spune asta? Cum îţ i închipui căbietul copil a putut săfie un ucigaş?
— Asta măîntrebam şi eu.
— Crima s-a întâmplat în casa lui – asta e de ajuns. Poate căi-a văzut pe ucigaşi, iar
ei se tem sănu-i dea în vileag.
— Drace, dacăştiam asta...
— Ce- ai fi făcut?
— Puneam săfie supravegheat mai îndeaproape.
— Oh, nu pare c-ar avea chef săfugă.
— Ah, deţ inuţ ii, nu-i cunoaşteţ i!
— Îi daţ i cărţ i de citit?
— Niciodată; e absolut oprit.
— Absolut?
— Ordin scris de domnul Mazarin, cu mâna lui.
— Mai ai acest ordin?
— Da, monseniore; vreţ i să-l vedeţ i când ne-om întoarce săvăluaţ i mantaua?
— Vreau, autografele îmi plac foarte mult.
— Acesta e cât se poate de citeţ ; n-are decât o singurăştersătură.
— Aha, o singurăştersătură! Şi ce ascunde aceastăştersătură?
— O cifră.
— O cifră?
— Da. Mai întâi scria: întreţ inere de 50 de livre.
— Ca prinţ ii de sânge, va săzică?
— Dar cardinalul va fi văzut căse înşelase, pricepeţ i: a şters pe zero şi a adăugat un 1
înaintea lui 5. Ei, clar bine cămi-am adus aminte...
— Ce?
— Nu spuneţ i nimic despre asemănare?
— Nu spun nimic, dragădomnule Baisemeaux, dintr-un motiv foarte simplu: cănici
nu există.
— Ei, asta-i!
— Sau, dacăexistă, ea e numai în închipuirea dumitale; dar, chiar de-ar exista
undeva, eu cred căai face mai bine sănu mai vorbeşti despre ea.
— Adevărat?
— Regele Ludovic al XIV-lea, înţ elegi foarte bine, nu te-ar ierta niciodatădacăar afla
căîmprăştii zvonul căunul dintre supuşii lui are îndrăzneala de a-i semăna.
— Aşa-i, aşa-i – zise Baisemeaux îngrozit – dar n-am vorbit despre asta decât cu
dumneavoastrăşi, înţ elegeţ i, monseniore, măbizui pe discreţ ia domniei voastre.
— Cât despre asta, fii liniştit.
— Mai doriţ i săvedeţ i ordinul? întrebăBaisemeaux încăsperiat.
— Fărăîndoială.
 Vorbind astfel, ajunserădin nou în apartamentul guvernatorului. Baisemeaux scoase
din dulap o condicăspecială, asemănătoare cu aceea pe care i-o arătase mai înainte lui
Aramis, dar cu o cataramăîncuiată. Cheia cu care se deschidea aceastăcataramăfăcea
parte dintr-o legăturăpe care Baisemeaux o purta mereu cu el. Apoi, punând ceaslovul pe
masă, îl deschise la litera M şi-i arătălui Aramis următoarea însemnare din coloana pentru
deţinuţi:

NICI O CARTE, rufţrie din cea mai finţ, haine îngrijite; SţNU FIE SCOS LA PLIMBARE,
SţNU I SE SCHIMBE TEMNICERUL, SţNU INTRE NIMENI LA EL.
Instrumente de muzicţ; mânţliberţîn privinţa îngrijirii; 15 livre pentru hranţ. Domnul
Baisemeaux poate sţfacţplângere dacţcele 15 livre nu ajung.

— Iată, da – zise Baisemeaux – tocmai măgândesc săfac plângere.

Aramis închise condica.
— Da – spuse el apoi – e scrisul domnului de Mazarin: îi recunosc slova. Şi acum,
scumpul meu guvernator – continuăpe urmă, ca şi cum cu aceastăultimăconstatare şi-ar
fi îndeplinit dorinţele – acum, dacăvrei, sătrecem la micile noastre socoteli.
— Ei bine, ce termen doriţ i săiau? Hotărâţ i-l dumneavoastră.
— Nu lua nici un termen; fă-mi o simplăchitanţ ăpentru o sutăcincizeci de mii de
franci.
— Plătibili?
— La cererea mea. Dar, săfim înţ eleşi, nu ţ i-i voi cere decât atunci când şi dumneata
vei avea putinţ a sămi-i dai.
— Oh, asta măbucură– zise Baisemeaux surâzând. Dar v-am mai dat două
adeverinţ e–
— Da, într-adevăr, iată-le, le rup.
Şi, dupăce-i arătăguvernatorului cele douăadeverinţ e, Aramis le rupse. Copleşit de o
asemenea dovadăde încredere, Baisemeaux scrise fărăşovăire o chitanţ ăpentru o sută
cincizeci de mii de franci plătibili la cererea prelatului. Aramis, care urmărise pe deasupra
umărului guvernatorului mâna care scria, luăchitanţ a şi o băgăîn buzunar fărăsăaibă
aerul căar mai citi-o, ceea ce-i dădu şi mai multăîncredere lui Baisemeaux.
— Iar acum – zise Aramis – n-ai săte superi pe mine, nu-i aşa, dacăam să-ţ i iau
vreun deţ inut?
— Cum asta?
— Foarte simplu, obţ inând iertarea lui. Nu ţ i-am spus oare căsărmanul Seldon mă
intereseaz ămult?
— Ah, e adevărat!
— Ei bine?
— Treaba dumneavoastră; faceţ i cum vreţ i. Văd căaveţ i braţ
ul lung şi mâna largă.
— Adio, atunci! Adio!
Şi Aramis plecă, însoţ it de binecuvântările guvernatorului.

XXX
CELE DOUĂ PRIETENE

La ceasul când domnul Baisemeaux îi arăta lui Aramis deţ inuţ ii din Bastilia, o trăsură
se opri în faţa porţ ii doamnei de Bellière, şi la acel ceas, încăprea devreme, o tânărăfemeie
cu chipul ascuns sub o glugăde mătase urcăscara.
Când fu anunţ atădoamna Vanel, doamna de Bellière citea, sau, mai bine zis, sorbea
cu privirile slovele unei scrisori, pe care se grăbi s-o ascundăundeva. Abia îşi sfârşise
toaleta de dimineaţ ă, şi slujnicele sale se aflau încăîn camera alăturată. La numele şi la
paşii Margueritei Vanel, doamna de Bellière alergăs-o întâmpine. I se păru căvede în ochii
prietenei sale o strălucire ce nu arăta nici sănătate, nici bucurie.
Marguerite o îmbrăţ işa, îi strânse mâinile, abia dându-i răgaz săvorbească.
— Draga mea – îi spunea – m-ai uitat oare de tot? Nu te mai gândeşti la altceva decât
la plăcerile de la curte?
— N-am văzut nici măcar serbările căsătoriei.
— Atunci, ce faci tot timpul?
— Măpregătesc săplec la Bellière.
— La Bellière?
— Da.
— La ţ ară, deci. Îmi place săte văd bucuroasăcăpleci. Dar eşti cam palidă.
— Nu, măsimt minunat.
— Cu atât mai bine, eram îngrijorată. Nu ştii ce mi s-a spus!
 — Se spun atâtea lucruri!
— Oh, dar am auzit ceva nemaipomenit!
— Cât de bine te pricepi să-i aţâţi pe cei ce te ascultă, Marguerite!
— Aşa-s eu. Mătem însăsănu te supăr.
— Oh, în nici un caz. Ştii doar cănu măpierd cu firea aşa uşor.
— Ei bine, se spune că... Ah, Doamne, nu voi putea niciodatăsă-ţ i împărtăşesc una ca
asta!
— Atunci sănu mai vorbim – zise doamna de Bellière, care ghicea o răutate în aceste
şovăiri de început, dar care era totuşi mistuităde curiozitate.
— Ei bine, scumpămarchiză, se spune căde la o vreme îl regreţ i tot mai puţ in pe
domnul de Bellière, bietul om!
— Vorbe rele, Marguerite; îl regret şi-l voi regreta totdeauna pe soţ ul meu. Dar au
trecut doi ani de când a murit, iar eu n-am decât douăzeci şi opt, şi durerea pierderii lui nu
trebuie săstăpâneascătoate faptele, toate gândurile vieţ ii mele. Sunt încredinţ ată,
Marguerite, cătu, tu, ca femeie desăvârşităce eşti, n-ai sădai crezare celor ce se spun.
— De ce nu? Tu ai o inimăatât de iubitoare! răspunse cu răutate doamna Vanel.
— Şi a ta e la fel, Marguerite, şi totuşi nu te-am văzut niciodatărăpusăde necaz când
inima îţ i era rănită.
Aceste cuvinte erau o aluzie directăla ruptura dintre Marguerite şi intendentul
superior. Era totodatăo dojanăascunsă, dar la fel de directă, îndreptatăspre inima tinerei
femei. Ca şi cum n-ar fi aşteptat decât acest semnal ca să-şi arunce săgeata, Marguerite
strigă:
— Ei bine, Élise, se spune căeşti îndrăgostită.
Şi o străpunse cu privirea pe doamna de Bellière, care nu se putu împiedica sănu
roşească.
— Cine mai ţ ine seama de câte defăimări se fac pe seama femeilor – replicămarchiza
dupăo clipăde tăcere.
— Oh, nimeni nu te defăimează, Élise!
— Cum, se spune căsunt îndrăgostită, şi asta nu-i o defăimare?
— Mai întâi, dacăe adevărat, nu e defăimare, e o simplăclevetire, şi apoi, fiindcănu
mălaşi sătermin, lumea nu spune căte-ai fi prins în mrejele acestei iubiri. Te zugrăveşte,
dimpotrivă, ca pe o iubităvirtuoasă, înarmatăcu gheare şi dinţ i, închizându-te la tine ca
într-o fortăreaţ ă, şi încăo fortăreaţ ăde necucerit, ca aceea a Danaei, cu toate căturnul
Danaei era clădit din aramă.
— Ai mult spirit, Marguerite – zise doamna de Bellière tremurând.
— Totdeauna m-ai măgulit, Élise... Pe scurt, se spune cănimeni nu te poate seduce şi
nimeni nu poate ajunge la tine. Vezi dar cănu eşti defăimată... Dar la ce te gândeşti, când
îţi vorbesc?
— Cine, eu?
— Da, eşti roşie toatăşi-ai amuţ it.
— Caut săînţ eleg – răspunse marchiza ridicându-şi frumoşii ei ochi, cu un început de
furie – caut săînţ eleg la ce ai putut săfaci aluzie, tu, atât de priceputăîn mitologie,
asemuindu-măcu Danae.
— Ah, ah! făcu Marguerite. La asta te gândeşti?
— Da. Nu ţ i-aduci aminte căla mănăstire, când încercam sădezlegăm probleme de
aritmetică... Ah, e cam greu ceea ce vreau să-ţ i spun, iar eu... Nu ţ i-aduci aminte că, dacă
ni se dădea un termen, noi trebuia să-l găsim pe celălalt? Şi apoi caută, şi caută.
— Dar nu ghicesc ce vrei săspui!
— Nimic mai simplu, totuşi. Pretinzi căsunt îndrăgostită, nu-i aşa?
— Aşa mi s-a spus.
— Ei bine, nu se spune, cred căsunt îndrăgostităde o închipuire. Nu e nici un nume
de om în toate vorbele astea?
— Fireşte căda, e şi un nume.
— Ei bine, draga mea, nu e de mirare căeu trebuie săcaut acest nume, de vreme ce
tu nu vrei sămi-l spui.
— Scumpa mea marchiză, văzându-te roşind, credeam căn-ai să-ţ i baţ
i prea mult
capul ca să-l găseşti.
— Cuvântul tău Danae m-a pus în încurcătură. Cine spune Danae, spune ploaie de
aur, nu-i aşa?
— AdicăIupiter se schimbase pentru Danae în ploaie de aur.
— Amantul meu atunci... acela pe care mi-l dai...
— Oh, iartă-mă, eu îţ i sunt prietenăşi nu-ţ i dau pe nimeni.
— Fie!... Atunci duşmanii.
— Vrei să-ţ i spun numele?
— E o jumătate de ceas de când măfaci să-l aştept.
— Îl vei auzi. Nu te speria, e un om mare.
 — Bine!
Marchiza îşi înfigea unghiile în carnea palmelor, ca un osândit la apropierea securii.
— E un bărbat foarte bogat – adăugăMarguerite – poate cel mai bogat. În sfârşit e...
Marchiza închise o clipăochii.
— E ducele de Buckingham! zise Marguerite izbucnind în râs.
Perfidia fusese calculatăcu o dibăcie de necrezut. Acest nume, care cădea fărăsens în
locul numelui pe care-l aştepta marchiza, făcu asupra bietei femei efectul acelor securi
neascuţ ite care-i ciopârţ iseră, fărăa-i ucide, pe domnii de Chalais10 şi de Thou11,
condamna ţ i la eşafod. Doamna de Bellière nu-şi pierdu însăcumpătul.
— Aveam dreptate săte recunosc o femeie de spirit – zise ea. Măfaci săpetrec o clipă
plăcută. Gluma e minunată... Nu l-am văzut niciodatăpe domnul de Buckingham.
— Niciodată? rosti Marguerite stăpânindu-şi râsul.
— N-am ieşit de loc din casăde când ducele se aflăla Paris.
— Oh! reluădoamna Vanei, întinzându-şi piciorul zglobiu spre o bucatăde hârtie ce
flutura pe covor, în apropiere de fereastră. Poţ i sănu te vezi cu cineva, dar poţ i să-i scrii.
Marchiza simţ i un fior rece: hârtia aceea era plicul scrisorii pe care o citea în
momentul când sosise prietena ei. Iar plicul era pecetluit cu armele intendentului superior.
Retrăgându-se puţ in pe canapeaua sa, doamna de Bellière îşi aruncăpoalele largi ale
rochiei de mătase peste bucata de hârtie, acoperind-o cu totul.
— Spune, Marguerite – zise ea apoi – spune-mi, pentru a-mi înşira toate aceste prostii
ai venit la mine aşa de dimineaţ ă?
— Nu, am venit ca săte văd, mai întâi, şi ca să-ţ i aduc aminte de vechiul nostru
obicei, atât de plăcut şi atât de frumos, ştii, când ne duceam săne plimbăm la Vincennes şi
când, sub un stejar, într-un zăvoi, vorbeam despre cei care ne iubeau şi pe care-i iubeam.
— Vrei sămăiei la o plimbare?
— Sunt cu trăsura şi am trei ceasuri libere.
— Nu sunt îmbrăcată, Marguerite... şi... dacăvrei săstăm de vorbă, nu e nevoie săne
ducem la pădurea de la Vincennes, vom găsi şi în grădina mea un copac frumos, o alee
stufoasă, o pajişte presăratăcu părăluţ e şi violetele acestea al căror parfum se simte de aici.
— Draga mea marchiză, îmi pare rău cămărefuzi... Simţ eam nevoia să-mi uşurez
inima într-a ta.
— Dar îţ i repet, Marguerite, inima mea e a ta şi aici, în aceastăcameră, şi aici,
aproape, sub teiul din grădina mea, ca şi acolo, sub un stejar din pădure.
— Pentru mine nu-i totuna, marchiză... Când măapropii de Vincennes, îmi simt
suspinele mai aproape de ţ inta spre care se îndreaptămereu de câteva zile încoace.
Marchiza îşi ridicădintr-o datăfaţ a.
— Te miri, nu-i aşa... cămăgândesc încăla Saint-Mandé?
— La Saint-Mandé? exclamădoamna de Bellière.
Şi privirile celor douăfemei se încrucişară, ca douăspade ce se întâlnesc în prima
ciocnire a unei lupte.
— Tu, atât de mândră?... adăugăcu dispreţmarchiza.
— Eu... atât de mândră!... răspunse doamna Vanel. Aşa sunt făcutăeu... Nu pot ierta
uitarea, nu pot îndura necredinţ a. Când părăsesc pe cineva şi-l fac săplângă, sunt ispitită
sămai iubesc încă; dar când sunt părăsităşi văd căcelălalt râde, atunci iubesc ca o
nebună.
Doamna de Bellière făcu o mişcare fărăsăvrea. "E geloasă" – îşi zise Marguerite.
— Atunci – spuse marchiza – eşti îndrăgostitănebuneşte de... domnul de
Buckingham... nu, măînşel... de domnul Fouquet?
Doamna Vanel simţ i lovitura şi tot sângele îi năvăli în inimă.
— Şi vrei sămergi la Vincennes... la Saint-Mandé chiar!
— Nu ştiu ce voiam, dar tu mi-ai fi putut da un sfat.
— În ce privinţ ă?
— Cum ai mai făcut-o adesea.
— Da, însănu şi de data asta; căci eu, eu nu iert, ca tine. Iubesc mai puţ in, poate; dar
când inima mi-a fost jignită, e pentru totdeauna.
— Domnul Fouquet nu te-a jignit, totuşi – zise cu nevinovăţ ie de fecioarăMarguerite
Vanel.
— Înţ elegi foarte bine ceea ce vreau să-ţ i spun. Domnul Fouquet nu m-a jignit cu
nimic; faţ ăde mine nu s-a învrednicit nici cu vreo favoare, nici cu vreo ocară, tu însăai de

10 Henri de Talleyrand, marchiz de Chalais, a fost unul din favoriţ ii lui Ludovic al XIII-lea.
Acuzat de a fi conspirat împotriva lui Richelieu, a fost arestat la Nantes şi decapitat
(1599-1626)
11 François-Auguste de Thou a fost decapitat împreunăcu prietenul să u, marchizul de
Cinq-Mars – favorit al lui Ludovic al XIII-lea – întrucât a tăinuit complotul organizat de
acesta din urmăîmpotriva lui Richelieu (1607-1642).
ce săte plângi de el. Eşti prietena mea, nu-ţ i voi da, deci, sfatul pe care-l aştepţ i.
— Ah, faci presupuneri?
— Suspinele de care vorbeai adineauri sunt mai mult decât nişte semne.
— Ah, dar tu măstriveşti! făcu deodatătânăra femeie, adunându-şi toate puterile, ca
luptătorul ce se pregăteşte sădea ultima lovitură. Nu ţ ii seama decât de patimile şi
slăbiciunile mele; de sentimentele curate şi generoase nu vrei săvorbeşti. Dacămăsimt
împinsă, în clipa de faţ ă, spre intendentul superior, dacăfac chiar un pas spre el, ceea ce
este cu putinţ ă, ţ
i-o mărturisesc, este din pricinăcăsoarta domnului Fouquet mătulbur ă
adânc, întrucât, dupăpărerea mea, el este unul dintre bărbaţ ii cei mai nefericiţi astăzi.
— Ah – făcu marchiza, ducându-şi o mânăla inimă– s-a mai întâmplat oare ceva
nou?
— Nu ştii, aşadar?
— Nu ştiu nimic – răspunse doamna de Bellière cu acel freamăt de nelinişte ce opreşte
gândul şi vorba, ce poate opri chiar inima sămai bată.
— Draga mea, s-a întâmplat cătoatăfavoarea regelui s-a întors de la domnul Fouquet,
pentru a trece de partea domnului Colbert.
— Da, aşa se spune.
— Şi e firesc, dupădezvăluirea complotului de la Belle-Isle.
— Am auzit însăcădescoperirea acelor fortificaţ ii l-a umplut de cinste pe domnul
Fouquet.
Marguerite se porni sărâdăcu atâta cruzime, cădoamna de Bellière i-ar fi împlântat
în clipa aceea, cu multăplăcere, un pumnal în inimă.
— Draga mea – continuăMarguerite – nu mai e vorba de cinstea domnului Fouquet, e
vorba de salvarea lui. Pânăîn trei zile, ruina intendentului superior va fi un fapt îndeplinit.
— Oh – făcu marchiza, surâzând la rândul ei – înseamnăsăse meargăprea repede.
— Am spus trei zile fiindcăvreau sămămai leg încăde o speranţ ă. Dar, mai mult ca
sigur, catastrofa se va produce în douăzeci şi patru de ore.
— Şi pentru ce?
— Pentru cel mai simplu dintre toate motivele: domnul Fouquet nu mai are bani.
— În lumea finanţ elor, draga mea Marguerite, cutare n-are astăzi un ban, dar poate să
aibămâine milioane.
— Asta putea săi se întâmple domnului Fouquet atunci când avea doi prieteni bogaţ i
şi pricepuţ i care goleau de bani toate sipetele şi strângeau grămezi de aur pentru el; dar
aceşti prieteni sunt morţ i.
— Scuzii nu mor, Marguerite; sunt ascunşi, îi cauţ i, dai de ei şi-i cumperi.
— Tu vezi totul în alb, şi în roz, cu atât mai bine pentru tine. Păcat cănu eşti Egeria
domnului Fouquet, i-ai putea arăta izvorul de unde săscoatămilioanele pe care i le-a cerut
regele ieri.
— Milioane? şopti marchiza cu groază.
— Patru... număr cu soţ .
— Infama! murmurădoamna de Bellière, torturatăde bucuria crudăa celeilalte... Dar
cred cădomnul Fouquet are patru milioane – răspunse ea apoi cu multăîndrăzneală.
— Dacăle are pe acestea cerute de rege astăzi – zise Marguerite – poate cănu le va
mai avea pe acelea pe care regele i le va cere peste o lună.
— Regele îi va mai cere şi alţ i bani?
— Fărăîndoială, şi iatăde ce îţ i spun căruina bietului domn Fouquet devine de
neînlăturat. Din orgoliu, va scoate bani de unde va şti, dar când nu va mai avea, va cădea.
— E adevărat – zise marchiza cutremurându-se – planul e tare... Spune-mi, domnul
Colbert îl urăşte atât de mult pe domnul Fouquet?
— Nu cred că-l iubeşte... Or, domnul Colbert e un om puternic; câştigămult când îl
cunoşti de-aproape: concepţ ii mari, voinţ ă, discreţ ie... Va ajunge departe.
— Va fi intendent superior?
— Tot ce este cu putinţ ă... Iatăpentru ce, buna mea marchiză, măsimt mişcatăcând
măgândesc la acest biet om care m-a iubit, m-a adorat chiar; iatăpentru ce, văzându-l atât
de nenorocit, îi iert necredinţ a... de care, sunt înclinatăsăcred, se căieşte acum; iată
pentru ce nu m-aşda îndărăt de a-i aduce o mângâiere, de a-l ajuta cu un sfat; el ar în-
ţelege de ce fac asta şi le-ar primi bucuros. E plăcut săfii iubită, vezi tu... Bărbaţ ii preţ
uiesc
mult dragostea, când nu sunt orbiţ i de putere.
Marchiza, zăpăcită, zdrobităde aceste atacuri pline de cruzime, calculate cu dibăcie şi
precizia unui tir de artilerie, nu mai ştia ce sărăspundă; nu mai ştia nici ce săgândească.
Glasul perfidei luase intona ţ iile cele mai drăgăstoase; vorbea ca o femeie, dar ascundea
instincte de panter ă.
— Ei bine – spuse doamna de Bellière, care aştepta în zadar ca Marguerite săînceteze
de a lovi mereu în duşmanul înfrânt – ei bine, de ce nu te duci săstai de vorbăcu domnul
Fouquet?
— Într-adevăr, marchiză, ideea ta nu e rea. Dar nu, nu se cade săfac eu, cea dintâi,
primul pas. Domnul Fouquet măiubeşte, fărăîndoială, însăe prea mândru. Nu măpot
expune săfiu gonită... Trebuie, de altminteri, să-mi cruţşi bărbatul. Nu-mi spui nimic?
Bine, măvoi duce sămăsfătuiesc cu domnul Colbert.
Se ridicăzâmbind, ca şi cum ar fi fost hotărâtăsăplece. Marchiza nu avu puterea să
facăla fel. Marguerite se îndepărtăcâţ iva paşi, spre a se bucura în continuare de umili-
toarea durere în care era adâncitărivala ei, apoi, deodată, o întrebăpe gazdă:
— Nu măconduci pânăjos?
Marchiza se ridică, palidăşi rece, fărăa se mai gândi la plicul pe care căutase să-l
ascundăla începutul convorbirii şi pe care, la primul pas, îl lăsăla vedere. Apoi deschise
uşa ce da în camera de rugăciune şi, fărămăcar sămai întoarcăfaţ a spre Marguerite Vanel,
trecu dincolo. Marguerite rosti, sau mai degrabăbolborosi trei sau patru cuvinte, pe care
doamna de Bellière nu le auzi. Dar, de îndatăce marchiza dispăru, înverşunata ei rivală
nu-şi putu stăpâni dorinţ a de a se încredinţa căpresupunerile ei erau întemeiate: se întinse
ca o panterăşi luăplicul de jos.
— Ah – murmurăea, scrâşnind din dinţ i – citea chiar o scrisoare de la domnul
Fouquet când am intrat eu aici!
Şi ieşi, la rândul ei, din cameră.
În acest timp, marchiza, trecutădincolo de pragul uşii sale, se simţ i la capătul
puterilor: o clipărămase nemişcată, palidăşi încremenităca o statuie; apoi, ca o statuie pe
care furtuna o răstoarnăde pe soclul ei, se clătinăşi căzu neînsufleţ ităpe covor.
Răbufneala căderii ei răsunăîn acelaşi timp cu huruitul trăsurii Margueritei ce ieşea pe
poarta palatului.

XXXI
ARGINTĂRIA DOAMNEI DE BELLIÈRE

Lovitura fusese cu atât mai dureroasă, cu cât căzuse pe neaşteptate; marchizei i-a
trebuit deci câtva timp pânăsă-şi revină; dar, odatăreînsufleţ ită, începu săse gândească
numaidecât la cele ce aveau săse întâmple de aici încolo. Ca atare, ea relua, chiar dacăar fi
fost ca viaţ a săi se prăbuşeascăîncăo dată, firul ideilor pe care i le stârnise neîndurătoarea
ei prietenă. Trădare, apoi negre ameninţ ări ascunse sub o aparenţ ăde interes obştesc, iată
ce însemnau uneltirile lui Colbert. Bucuria josnicăîn faţ a unei apropiate căderi, sforţ
ări
necontenite pentru a ajunge la acest ţ el, seduceri nu mai puţ in vinovate decât însăşi crima,
iatăceea ce punea la cale Marguerite.
Marchiza văzu cu tristeţ e, mai mult decât cu indignare, căregele se scălda într-un
complot care întrecea duplicita tea lui Ludovic al XIII-lea pe când era bătrân şi zgârcenia lui
Mazarin de pe vremea când n-ajunsese încăsăse afunde pânăla gât în aurul francez. Dar,
numaidecât, spiritul acestei curajoase femei îşi recăpătăîntreaga tărie şi încetăde a se mai
opri la speculaţ iile înapoiate ale compătimirii. Marchiza nu se număra printre aceia care se
văicăresc atunci când trebuie săfacăceva şi cărora le place sădeplângăo nenorocire pe
care au putinţ a s-o uşureze. Stătu, timp de aproape zece minute, cu fruntea în palmele reci
ca gheaţ a; apoi, ridicându-şi capul, sună, cu o mânăhotărâtăşi cu un gest plin de energic,
femeile sale de serviciu. Ştia ce avea de făcut.
— S-a pregătit totul pentru plecarea mea? întrebăpe una dintre cameriste, care intră
pe uşă.
— Da, doamnă; dar nu credeam cădoamna marchizăva pleca la Bellière înainte de
trei zile.
— Totuşi, podoabele şi nestematele sunt strânse?
— Da, doamnă; dar de obicei toate astea le lăsăm la Paris; doamna nu-şi ia niciodată
giuvaericalele la ţ ară.
— Şi zici cătoate sunt împachetate?
— În cabinetul doamnei.
— Şi obiectele de aur?
— În lăzi.
— Şi argintăria?
— În scrinul cel mare, de stejar.
Marchiza tăcea; apoi, cu o voce liniştită, zise:
— Săfie chemat argintarul meu.
Femeile se retraserăsăîmplineascăordinul. Marchiza trecu atunci în cabinetul ei şi
cercetă, cu multăatenţ ie, toate lădiţ
ele şi sertarele. Niciodatănu dăduse atâta importanţ ă
acestor bogăţ ii care fac mândria unei femei; niciodatănu privise aceste podoabe, decât
pentru a le alege pe cele care îi trebuiau, dupăgarniturile şi culorile lor. Acum admira mă-
rimea rubinelor şi limpezimea diamantelor; se întrista dacăzărea o pată, dacădescoperea
cel mai mic cusur; i se părea căaurul era prea slab şi căpietrele erau lipsite de valoare.
 Argintarul o surprinse în aceastăîndeletnicire când intrăpe uşă.
— Domnule Faucheux – îi spuse ea – dumneata mi-ai furnizat toatăargintăria pe care
o am, nu-i aşa?
— Da, doamnămarchiză.
— Nu mai mi-aduc aminte la cât se ridica nota de plată.
— A celei noi, doamnă, sau a aceleia pe care v-a dăruit-o domnul de Bellière la
căsătorie? Căci le-am furnizat pe amândouă.
— Ei bine, a celei noi, mai întâi.
— Doamnă, ibricele, căniţ ele şi farfuriile, cu capacele lor, fructierele şi piuliţele,
bombonierele şi carafele au costat-o pe doamna marchizăşaizeci de mii de livre.
— Numai atât, pentru Dumnezeu?
— Doamna găsea atunci cănota era prea scumpă...
— Aşa-i, aşa-i! Mi-amintesc, într-adevăr, căerau scumpe; lucrul lor, se înţ elege.
— Da, doamnă: gravuri, cizelări, forme noi.
— Şi la cât se ridicălucrul, din acest preţ ? Nu şovăi.
— O treime din valoare, doamnă. Însă...
— Sătrecem acum la celălalt serviciu, la cel vechi, pe care l-am primit de la soţ ul
meu.
— Oh, doamnă, e mai puţ in lucrat decât cel de care am vorbit. Nu se ridicădecât la
treizeci de mii de livre, valoare netă.
— Şaptezeci! murmurămarchiza. Dar, domnule Faucheux, mai e şi argintăria rămasă
de la mama; ştii, lucrurile acelea masive de care n-am vrut sămădespart, fiind amintiri.
— Ah, doamnă, aceasta ar fi un bun mijloc de câştig pentru oameni care, ca şi
doamna marchiză, nu şi-ar mai putea păstra văsăria. Pe vremea aceea, doamnă, nu se
lucrau obiecte atât de uşoare ca astăzi. Se lucrau în lingouri. De aceea, aceastăveselănu
mai e pe gustul nostru; totuşi, cântăreşte.
— Iată, iatătot ce vreau săştiu. Cât preţ uieşte?
— Cincizeci de mii de livre, cel puţ in. Nu vorbesc şi de vasele acelea mari de pe bufet,
care, fiecare, valoreazăcinci mii de livre argint: adicăzece mii de livre amândouă.
— O sutătreizeci! murmurămarchiza. Eşti sigur de aceste cifre, domnule Faucheux?
— Sigur, doamnă. De altfel, nu e greu săle cântărim.
— Cantităţ ile le am trecute în condicele mele.
— Oh, sunteţ i o femeie ordonată, doamnămarchiză.
— Sătrecem la altceva – zise doamna de Bellière.
Şi deschise un scrin.
— Recunosc aceste smaralde – zise negustorul – eu vi le-am montat; sunt cele mai
frumoase de la curte. Adicănu, cele mai frumoase sunt ale doamnei de Châtillon; le-a
primit de la domnul de Guise. Ale dumneavoastră, doamnă, vin dupăacelea.
— Şi preţ uiesc?
— Montate?
— Nu; presupune c- ar fi de vânzare.
— Ştiu căs-ar găsi destui cumpărători! exclamădomnul Faucheux.
— Iatătocmai ceea ce voiam săte întreb. Le-ar cumpăra cineva?
— Oricine ar cumpăra pietrele dumneavoastră, doamnă; se ştie căaveţ i cele mai
frumoase podoabe din Paris. Dumneavoastrănu sunteţ i dintre femeile care se schimbă;
când cumpăraţ i ceva, e lucru de preţ ; iar când aveţ i un lucru bun, îl păstraţ i.
— Deci cât s-ar plăti pe aceste smaralde?
— O sutătreizeci de mii de livre.
Marchiza scrise pe o tăbliţ ă, cu un condei, cifra spusăde argintar.
— Şi acest colier de rubine? întrebăea.
— Rubine roz?
— Iată-le.
— Sunt frumoase, sunt superbe. Nu ştiam căaveţ i aceste pietre, doamnă.
— Preţ uieşte-le.
— Douăsute de mii de livre. Acela de la mijloc face el singur o sutăde mii.
— Da, da, la atât măgândeam şi eu – zise marchiza. Diamante, diamante, oh, am atât
de multe: inele, lănţ işoare, cercei, agrafe, ace! Preţ uieşte-le, domnule Faucheux, preţ u-
ieşte-le.
Argintarul îşi scoase lupa, tiriziile, cântări, cercetăcu lupa, apoi spuse încet,
făcându-şi socoteala:
— Iatăpietre care-i pot aduce doamnei marchize o rentăde patruzeci de mii de livre.
— Le preţ uieşti la opt sute de mii de livre?
— Aproape.
— La atât măgândeam şi eu. Dar monturile sunt aparte.
— Ca totdeauna, doamnă. Şi dacăaşfi chemat sa vând sau săcumpăr, m-aşmulţ umi
drept beneficiu numai cu aurul acestor monturi: m-aşalege cu vreo douăzeci şi cinci de mii
de livre.
— Frumoasăsumă!
— Da, doamnă, foarte frumoasă.
— Primeşte beneficiul, cu condiţ ia să-mi prefaci în bani lichizi toate aceste pietre?
— Dar, doamnă– strigăargintarul îngrozit – presupun cănu aveţ i de gând săvă
vindeţ i diamantele!
— Tăcere, domnule Faucheux, nu te nelinişti din pricina asta; dă-mi numai
răspunsul. Dumneata eşti un om cinstit, furnizor al casei mele de treizeci de ani; i-ai
cunoscut pe tatăl şi pe mama mea, pe care-i serveau tatăl şi mama dumitale. Îţ i vorbesc ca
unui prieten: primeşti aurul monturilor pentru suma pe care vreau sămi-o aduci în
schimbul pietrelor?
— Opt sute de mii de livre! Este enorm!
— Ştiu.
— Cu neputinţ ăsăgăsesc atâţ ia bani.
— Oh, nu te cred!
— Dar, doamnă, gândiţ i-văla vâlva pe care o va face în lume vestea căvăpuneţ i
bijuteriile în vânzare!
— Nimeni nu va afla... Dumneata îmi vei face tot atâtea podoabe false, care săsemene
cu cele adevărate. Nu răspunde nimic: aşa vreau eu. Vinde cu bucata, vinde numai pietrele.
— Asta îmi va fi foarte uşor... DOMNUL cautăgiuvaeruri, pietre preţ ioase pentru
toaleta DOAMNEI. Voi plasa fărănici o greutate DOMNULUI lucruri în valoare de şase sute
de mii de livre. Sunt convins căale dumneavoastr ăsunt cele mai frumoase.
— Când asta?
— În mai puţ in de trei zile.
— Ei bine, restul îl vei plasa la particulari; deocamdată, fă-mi un contract de vânzare
garantată... cu plata peste trei zile.
— Doamnă, doamnă, gândiţ i-văbine, vărog... Pierdeţ i o sutăde mii de livre, dacăvă
grăbiţ i.
— Voi pierde şi douăsute, la nevoie. Vreau ca totul săse facăastă-seară. Primeşti?
— Primesc, doamnămarchiză... Nu văascund căvoi câştiga din asta cinci mii de
pistoli.
— Cu atât mai bine! În ce monedăîmi vei da banii?
— În aur sau în bilete ale băncii de Lyon, plătibile la domnul Colbert.
— Primesc – zise marchiza cu însufleţ ire. Du-te şi adu-mi cât mai repede suma, în
bilete, ai auzit?
— Da, doamnă; dar vreau să...
— Nici un cuvânt, domnule Faucheux! Ah, argintăria, o uitasem... Cât îmi dai pe ea?
— Cincizeci de mii de livre, doamnă.
— Un milion – îşi spuse marchiza. Domnule Faucheux, vei lua de asemeni aurăria,
argintăria şi întreaga veselă. Voi spune căle-am dat la topit pentru a face alte modele mai
pe gustul meu. Topeşte-le, zic, şi adu- mi valoarea în aur... numaidecât.
— Bine, doamnămarchiză.
— Vei pune aurul într-o lădiţ ă; vei trimite acest aur printr-un vânzător al dumitale,
fărăca oamenii mei să-l vadă; vânzătorul măva aştepta într-o trăsură.
— Aceea a doamnei Faucheux? întrebăargintarul.
— Dacăvrei, o voi lua de la dumneata.
— Da, doamnămarchiză.
— Îţ i dau trei oameni de-ai mei, ca săducăargintăria la dumneata.
— Da, doamnă.
Marchiza sună.
— Furgonul – zise ea – la dispoziţ ia domnului Faucheux!
Argintarul salutăşi ieşi, spunând ca furgonul să- l urmeze îndeaproape şi vestind el
însuşi, în gura mare, cămarchiza îşi trimite vesela la topit, pentru a face una mai nouă.
Trei ceasuri mai târziu, ea se duse la domnul Faucheux şi primi de la dânsul opt sute
de mii de livre în bilete ale băncii de Lyon şi douăsute cincizeci de mii de livre în aur, totul
închis într-un sipet pe care un vânzător abia îl putu căra pânăla trăsura doamnei
Faucheux. Căci doamna Faucheux îşi avea trăsura ei. Fiicăa unui preşedinte de conturi, ea
îi adusese soţ ului, sindic al argintarilor, treizeci de mii de scuzi. Aceşti treizeci de mii
crescuserăşi se înmulţ iserăîn răstimp de douăzeci de ani. Argintarul era milionar, dar om
modest. Pentru nevasta lui cumpărase o venerabilăcaleaşcă, meşterităîn 1648, adicăla
zece ani dupăce se născuse regele. Aceastăcaleaşcă, sau, mai degrabă, aceastăcăsuţ ăpe
roate constituia mândria întregului cartier; era zugrăvitătoatăcu scene alegorice şi cu nori
împânziţ i cu stele de aur şi de argint.
În acest echipaj, ce stârnea aproape râsul, se urcădistinsa femeie, sub privirea
vânzătorului, care îşi strângea cu sfialăgenunchii, de teamăsănu atingărochia nobilei
doamne. Şi acelaşi vânzător îi strigăvizitiului, mândru căducea în butcăo marchiză:
 — Drumul spre Saint-Mandé!

XXXII
ZESTREA

Caii domnului Faucheux erau demni descendenţ i din rasa Perche, cu genunchii mari
şi cu picioarele tot pe atât de butucănoase. Ca şi caleaşca, ei datau din cealaltăjumătate a
veacului. Nu alergau deci cu iuţ eala armăsarilor englezeşti ai domnului Fouquet. Astfel că
făcurăpânăla Saint-Mandé nu mai puţ in de douăceasuri. Se poate spune însăcămergeau
cu o anumitămăreţ ie. Iar măreţ ia înlăturăzdruncinările.
Marchiza se opri în faţ a unei porţ i binecunoscute, cu toate căn- o văzuse decât o dată,
ne amintim, într-o împrejurare nu mai puţ in penibilădecât aceea care o aducea aici şi
acum. Scoase din buzunar o cheie, o vârî cu mâna ei micăşi albăîn broască, împinse uşa,
care se deschise fărăzgomot, şi-i spuse vânzătorului săurce sipetul la etajul întâi. Dar
sipetul acesta era atât de greu, căvânzătorul se văzu silit să-l cheme în ajutor pe vizitiu.
Sipetul fu aşezat în acel mic cabinet, anticamerăsau mai degrabăbudoar, ce ţ inea de
salonul unde noi l-am văzut pe domnul Fouquet îngenuncheat la picioarele marchizei.
Doamna de Bellière îi dărui un ludovic vizitiului, un surâs fermecător vânzătorului şi le făcu
semn la amândoi săplece. Ea închise uşa în urma lor şi rămase astfel singură, în aşteptare,
baricadată. Nici un servitor nu se ivea înăuntru. Totul era însăîn aşa fel pregătit, de parcă
un spirit nevăzut ar fi ghicit nevoile şi dorinţ ele musafirului, sau mai bine-zis ale musafirei
care era aşteptată. Focul în vatră, lumânările în candelabre, răcoritoarele pe mescioară,
cărţ ile pe birou, florile proaspete în vaze japoneze. Ai fi zis o casăa minunilor.
Marchiza aprinse candelabrele, respirăparfumul florilor, se aşezăşi căzu pe dată
într-o adâncăvisare. Dar aceastăreverie, oricât de tristă, era îmbibatăde o anumită
dulceaţ ă. Vedea în faţ a sa o comoarăpusăîn mijlocul camerei. Un milion pe care-l smulsese
din averea ei, aşa cum o secerătoare smulge o albăstrea din coroniţ a ei. Îşi făurea cele mai
dulci visuri. Se gândea mai presus şi mai înainte de toate la un mijloc de a-i lăsa tot acest
bănet domnului Fouquet, fărăca el săştie de unde îi picăun asemenea dar. Un astfel de
gând i se înfăţ işă, se înţ elege, în primul rând în minte. Şi cu toate că, în timp ce se gândea
la el, planul i se părea greu de înfăptuit, nu deznădăjdui totuşi în dorinţ a de a ajunge la
ţintă. Trebuia săsune pentru a-l chema pe domnul Fouquet şi apoi săfugăîndatădin casă,
mai fericitădecât dacă, în loc de a da un milion, ar fi primit ea însăşi un milion. Dar, de
când venise aici, din clipa când dăduse cu ochii de acest budoar atât de cochet, din care
s-ar fi zis căo cameristăavusese grijăsăşteargăpânăşi ultimul fir de praf, din clipa când
văzuse acest salon atât de bine întreţ inut, încât ar fi putut crede căzânele care stăteau
acolo abia atunci plecaser ă, ea se întrebădacăprivirile acelora care fugiserăla ivirea sa,
duhuri, zâne, strigoi sau făpturi omeneşti, nu o recunoscuserăcumva. Atunci Fouquet ar
afla totul, iar ceea ce n-ar afla, ar bănui; Fouquet n-ar primi în dar ceea ce ar primi poate cu
titlu de împrumut, aşa încât, îndreptat pe acest făgaş, planul n-ar ajunge la ţ intăşi n-ar
duce la nici un rezultat. Era deci nevoie, pentru a reuşi, săfacătotul în chipul cel mai
serios. Trebuia ca ministrul săînţ eleagăîntreaga primejdie ce-l ameninţ a, pentru a se
supune capriciului generos al unei femei; trebuia, în fine, pentru a-l convinge, săfolosească
tot farmecul unei prietenii sincere şi, dacăatâta nu ar fi fost de ajuns, toatăînflăcărarea
unei dragoste puternice, pe care nimic n-ar putea-o abate de la hotărârea ei nestrămutată
de a-l îndupleca.
Într-adevăr, ministrul era cunoscut ca un bărbat galant şi plin de demnitate. Avea să
primeascăoare el obolul unei femei? Nu, se va împotrivi, şi dacătotuşi vreun glas în lume
ar fi fost în stare să-i înfrângăîmpotrivirea, acesta era numai glasul femeii pe care o iubea.
Acum, altăîndoială, o îndoialăcrudă, străpungea inima doamnei de Bellière cu
durerea şi cu ascuţ imea rece a unui pumnal. Era oare el în stare săiubească? Acest spirit
fugar, aceastăinimănestatornic ăse putea oare hotărî săse opreascăo clipă, fie chiar şi
pentru a contempla un înger? Nu cumva şi Fouquet, în ciuda înţ elepciunii lui, în ciuda
sufletului lui cinstit, era asemenea acelor cuceritori ce varsălacrimi pe câmpul de bătălie
atunci când au repurtat o victorie? "Ei bine, asupra acestui lucru trebuie sămălămuresc, şi
în aceasta privinţ ătrebuie să-l judec – îşi spuse marchiza. Cine ştie dacăaceastăinimăatât
de râvnitănu e o inimăvulgarăşi plinăde necurăţ enii, cine ştie dacăacest spirit nu se va
dovedi a fi, atunci când îl voi pune la încercare, josnic şi de proastăcalitate?... Haide, haide!
adăugăea apoi. Prea multăîndoială, prea multăşovăire! La încercare! La încercare!" Se uită
la pendula din perete. "Sunt ceasurile şapte, trebuie săfi sosit; e ora semnăturilor. Haide!"
Şi, ridicându-se cu o nestăpânitănerăbdare, se îndreptăspre oglindă, în care îşi surâse cu
zâmbetul hotărât al întregului devotament; răsuci dupăaceea arcul şi trase mânerul
soneriei. Apoi, istovităparcămai dinainte de lupta în care se aruncase, se apropie de un
fotoliu şi îngenunche în neştire lângăel, cu fruntea acoperităde palmele-i tremurătoare.
 Dupăzece minute, auzi scrâşnind arcul de la uşă. Uşa alunecăpe ţ âţânele ei
nevăzute. Fouquet se ivi. Era palid la faţ ăşi parcăapăsat de greutatea unui gând amar. Nu
se grăbea, ci venea, atâta tot. Trebuie căpovara care-l apăsa era destul de mare, de vreme
ce un om robit plăcerii, pentru care plăcerea era totul, se mişca atât de încet la o astfel de
chemare.
Într-adevăr, noaptea, încărcatăde visuri chinuitoare, îi înăsprise trăsăturile, de obicei
înzestrate cu o nobilănepăsare, şi-i săpase în jurul ochilor cearcăne vinete şi adânci.
Totuşi, era încăfrumos, încămândru, iar expresia melancolicăa gurii, expresie atât de rară
la el, dădea fizionomiei sale o înfăţ işare nouă, ce-l întinerea. Îmbrăcat în negru, cu pieptul
bombat de dantele răvăşite de mâna-i neliniştită, intendentul superior se opri cu privirea
înceţ oşatăde gânduri în pragul acestei odăi unde de atâtea ori venise săguste o fericire
aşteptată.
Aceastăblândeţ e mohorâtă, aceastătristeţ e surâzătoare, ce înlocuia exaltarea
bucuriei, făcurăasupra doamnei de Bellière, care-l privea de departe, un efect de nedescris.
Ochiul unei femei ştie săciteascătoatătrufia sau toatăsuferinţ a în trăsăturile bărbatului
pe care-l iubeşte; s-ar zice că, în ciuda slăbiciunii lor, Dumnezeu a fost cu femeile mai
darnic decât a fost cu celelalte creaturi ale sale. Ele îşi pot ascunde simţ ămintele în faţa
bărbatului; bărbatul nu şi le poate ascunde pe ale sale. Marchiza ghici dintr-o privire toată
nenorocirea ministrului. Ghici că-şi petrecuse o noapte fărăsomn, o zi plinăde necazuri.
Din clipa aceea se simţ i tare, înţ elegând că-l iubeşte pe Fouquet mai presus de orice. Se
ridicăde jos şi se apropie de el:
— Mi-ai scris azi-dimineaţ ă– îi spuse ea – c-ai început sămăuiţ i şi căeu, fiindcănu
m-ai mai văzut de mult, am încetat fărăîndoialăsămămai gândesc la dumneata. Am venit
să-ţ i dovedesc căte înşeli, domnule, şi asta cu atât mai mult cu cât citesc în ochii dumitale
un anumit lucru.
— Care, doamnă? întrebăFouquet foarte mirat.
— Căniciodatănu m- ai iubit atât de mult ca în clipa de faţ ă, tot astfel cum dumneata
ar trebui săciteşti în hotărârea mea de a veni aici cănu te-am uitat de loc.
— Oh, dumneata, marchiză– rosti Fouquet, al cărui nobil chip fu luminat o clipăde o
razăde bucurie – dumneata eşti un înger, şi bărbaţ ii n-au dreptul săse îndoiascăde
dumneata. Nu le rămâne decât săse umileascăşi săcearăiertare!
— Atunci să-ţ i fie datăiertarea!
Fouquet voi săîngenuncheze în faţ a ei.
— Nu – zise marchiza – aşază-te alături de mine. Ah, urât gând îţ i mai trece prin
minte!
— De unde deduci asta, doamnă?
— Din zâmbetul dumitale, care-ţ i tulburăîntreaga fizionomie. Spune-mi, la ce te
gândeşti? Vorbeşte deschis, fii sincer, între prieteni nu existătaine.
— Ei bine, doamnă, spune-mi atunci, pentru ce aceastăasprime faţ ăde mine, de trei
sau patru luni încoace?
— Aceastăasprime?
— Da; nu mi-ai spus oare sănu te mai vizitez?
— Vai, prietene dragă– răspunse doamna de Bellière cu un suspin adânc – din cauză
căvizita dumitale la mine ţ i-a pricinuit o mare nenorocire, din cauzăcălocuinţ a mea e
supravegheată, din cauzăcăaceiaşi ochi care te-au văzut o data te-ar mai putea vedea încă,
din cauzăcăsocot mai puţ in primejdios pentru dumneata săvin eu aici, decât săvii
dumneata la mine; în sfârşit, din cauzăcăte găsesc destul de nefericit, pentru a nu voi să-ţ i
sporesc şi mai mult nefericirea...
Fouquet tresări. Aceste cuvinte îi aduceau aminte de necazurile de la vistierie, lui,
care, cu câteva minute mai înainte, nu se gândea decât la speranţ ele amantului.
— Nefericit, eu? bâigui apoi, încercând săzâmbească. Într-adevăr, marchiză, cu
tristeţ ea dumitale m-ai face săcred căaşa este. Oare aceşti ochi frumoşi nu se uităla mine
decât ca sămăplângă? Oh, aştept de la ei o altămângâiere.
— Nu eu sunt tristă, domnule; priveşte-te în oglindă: dumneata eşti.
— Marchiză, sunt puţ in palid, e adevărat, dar din pricina prea multor treburi; regele
mi-a cerut ieri bani.
— Da, patru milioane; ştiu asta.
— Ştii? strigăFouquet surprins. Dar cum de o ştii? Abia aseară, la joc, dupăplecarea
reginelor şi în prezenţ a unei singure persoane, regele mi-a...
— Vezi, deci, căştiu; asta e de ajuns, nu-i aşa? Ei bine, continuă, prietene; regele ţ i-a
cerut...
— Ei bine, înţelegi, marchiză, a trebuit săcaut banii, apoi să-i număr, apoi să-i trec în
registre; asta cere timp. De la moartea domnului de Mazarin se simte oarecare greutate şi
încurcăturăîn serviciul finanţ elor. Administraţ ia mea e supraîncărcată; iatăpentru ce am
vegheat toatănoaptea.
— Cel puţ in ai găsit suma? întrebăcu nelinişte marchiza.
 — Ar fi de mirare, marchiză– răspunse Fouquet cu voioşie – ca un intendent superior
sănu aibăîn lăzile lui o biatăsumăde patru milioane.
— Da, cred căo ai, sau căo vei avea.
— Cum adicăo voi avea?
— Nu e mult de când ţ i s-au mai cerut douămilioane.
— Mie mi se pare, dimpotrivă, căa trecut un veac de atunci. Dar sănu mai vorbim de
bani, te rog!
— Din contră, tocmai despre ei vreau săvorbim, prietene.
— Oh!
— Ascultă, n-am venit decât pentru asta aici.
— Dar ce vrei săspui? întrebăintendentul superior, ai cărui ochi exprimau o mare
curiozitate.
— Domnule, intendenţ a superioarăe o slujbăpe viaţ ă?
— Marchiză!
— Observăcăeu îţ i răspund la toate întrebările, şi cu deplinăsinceritate.
— Marchiză, măuimeşti, îmi vorbeşti ca un om de afaceri.
— E foarte simplu: vreau să-mi plasez nişte bani la dumneata şi, fireşte, vreau săştiu
dacăprezinţ i garanţii.
— Într-adevăr, marchiză, încep să-mi pierd capul şi nu mai ştiu unde vrei săajungi.
— Vorbesc cu toatăseriozitatea, dragădomnule Fouquet; am oarecare fonduri ce mă
stingheresc. M-am săturat sătot cumpăr pământuri şi vreau săînsărcinez pe un prieten
să-mi punăîn valoare banii.
— Dar asta nu e atât de grabnic, îmi închipui! zise Fouquet.
— Dimpotrivă, e grabnic, chiar foarte grabnic.
— Ei bine, vom vorbi despre asta mai târziu.
— Nu mai târziu, căci banii mei sunt aici.
Marchiza îi arătăintendentului superior sipetul, apoi îl deschise, lăsând săse vadăîn
el teancuri de bilete şi o grămadăde aur. Fouquet se ridicase în aceeaşi clipăca şi doamna
de Bellière; rămase câtva timp pe gânduri, pe urmă, dintr-o dată, se trase înapoi, păli şi
căzu pe un scaun, ascunzându-şi faţ a în palme.
— Oh, marchiză, marchiză! murmurăel.
— Ce este, domnule?
— Ce crezi oare despre mine, ca să-mi faci un asemenea dar?
— Despre dumneata?
— Fărăîndoială.
— Dar săvedem ce crezi dumneata însuţ i? Spune.
— Aceşti bani i-ai adus aici pentru mine; mi-i dai fiindcămăştii la strâmtoare. Oh, nu
tăgădui, ghicesc totul. Oare nu-ţ i cunosc eu inima?
— Ei bine, dacăîmi cunoşti inima, trebuie săvezi căeu îţ i ofer inima.
— Aşadar, am ghicit! striga Fouquet. Eh, doamnă, într-adevăr, nu ţ i-am dat niciodată
dreptul sămăjigneşti astfel.
— Săte jignesc! murmurăea pălind. Ciudatăgingăşie omenească! Măiubeşti, mi-ai
spus sau nu aşa? Mi-ai cerut sau nu, în numele acestei iubiri, reputaţ ia mea, onoarea mea?
Iar când îţi ofer aceşti bani, mărefuzi!
— Marchiză, marchiză, ai fost liberăsă-ţ i păstrezi ceea ce numeşti reputaţ ia dumitale
şi onoarea dumitale. Lasă-mi libertatea de a le păstra şi eu pe ale mele. Lasă-măsămă
ruinez, lasă-măsăcad sub povara urii ce măînconjoară, sub povara greşelilor pe care le-am
săvârşit, sub povara chiar a remuşcărilor mele; dar, în numele cerului, marchiză, nu mă
zdrobi sub aceastăultimălovitură!
— Adineauri te arătaseşi lipsit de spirit, domnule Fouquet – zise ea.
— Se poate, doamnă.
— Iar acum iată-te lipsit de inimă.
Fouquet îşi apăsămâna crispatăpeste pieptul gâfâind.
— Striveşte-mă, doamnă– murmurăel – n-am ce sărăspund.
— Ţi-am oferit prietenia mea, domnule Fouquet.
— Da, doamnă; dar te-ai mărginit la atât.
— Ceea ce fac dovedeşte o prietenă?
— Fărăîndoială.
— Şi respingi aceastădovadăa prieteniei mele?
— O resping.
— Priveşte-măîn faţ ă, domnule Fouquet. Ochii marchizei scânteiară. Îţ i ofer dragostea
mea.
— Oh, doamnă! îngânăFouquet.
— Te iubesc, măauzi, de multăvreme; femeile au, ca şi bărbaţ ii, falsele lor gingăşii. Te
iubesc de mult, dar nu voiam săţ i-o spun.
— Oh! făcu Fouquet, împreunându-şi mâinile.
 — Ei bine, ţ i-o spun acum. Mi-ai cerut aceastădragoste în genunchi, iar eu ţ i-am
refuzat-o; eram oarbă, cum ai fost şi dumneata adineauri. Iatăiubirea mea, ţ i-o ofer
întreagă.
— Da, iubirea, dar numai iubirea.
— Iubirea mea, fiinţ a mea, viaţ a mea! Totul, totul, totul!
— Oh, Doamne! exclamăFouquet uluit.
— Îmi primeşti dragostea?
— Oh, dar măstriveşti sub greutatea propriei mele bucurii!
— Vei fi mulţ umit, spune, spune... dacăvoi fi întreagăa dumitale?
— E cea mai mare fericire!
— Atunci, ia-mă. Dar, dacăîţ i sacrific o prejudecată, sacrifică-mi şi dumneata un
scrupul.
— Doamnă, doamnă, nu măispiti!
— Prietene, prietene, nu mărefuza!
— Oh, ia seama la ceea ce propui!
— Fouquet, un cuvânt... "Nu!"... şi voi deschide aceastăuşă– zise ea, arătând uşa ce
dădea în stradă. Şi nu măvei mai vedea. Un alt cuvânt... "Da!"... şi te voi urma unde vei voi,
cu ochii închişi, fărăapărare, fărăîmpotrivire, fărăremuşcări.
— Élise!... Élise!... Dar acest sipet?
— E zestrea mea.
— E ruina ta! strigăFouquet, răscolind aurul şi hârtiile. E aici un milion...
— Exact... Podoabele mele, care nu-mi vor mai folosi la nimic dacănu măiubeşti, care
nu-mi vor mai folosi, de asemeni, dacămăvei iubi aşa cum te iubesc eu!
— Oh, e prea mult, prea mult! murmurăFouquet. Cedez, cedez, fie numai şi pentru a
preamări acest devotament. Primesc zestrea...
— Iatăşi femeia – adăugămarchiza, aruncându-se în braţ ele lui.

XXXIII
PE TERENUL LUI DUMNEZEU

În acest timp, Buckingham şi de Wardes făceau, în bunătovărăşie şi într -o înţ elegere

deplină, drumul de la Paris la Calais.
Buckingham se grăbise să-şi ia rămas bun de la cei de la curte, în aşa fel încât
întrevederile cele mai importante le scurtăcât putu mai mult. Vizitele la DOMNUL şi la
DOAMNA, la regina cea tânărăşi la regina văduvăfuseserăreduse la una singurăpentru
toate aceste persoane. Aceasta ca o măsurăde prevedere luatăde regina-mamă, care-l cruţ a
astfel de neplăcerea de a mai sta singur de vorbăcu DOMNUL şi de primejdia de a o revedea
pe DOAMNA.
Buckingham îl îmbrăţ işăpe de Guiche şi pe Raoul, asigurându-l pe cel dintâi de
întreaga lui consideraţ ie, iar pe al doilea de o statornicăprietenie, sortităsăînvingătoate
piedicile şi sănu se lase zdruncinatănici de depărtare, nici de trecerea timpului.
Carele cu încărcăturile lor plecaserăînainte; el porni la drum seara, în trăsură,
împreunăcu întreaga sa curte.
De Wardes, nemulţ umit căfusese silit săse ţ ină, ca săspunem aşa, de coada acestui
englez, căutase în mintea lui agerătoate mijloacele spre a scăpa de aceastăpovară; dar
nimeni nu-i dădu nici o mânăde ajutor, astfel căse văzu nevoit sătragăponoasele pentru
înţepăturile şi pentru vorbele lui răutăcioase. Cei cărora li s-ar fi putut destăinui, în calitate
de oameni de spirit, i-ar fi râs în nas, vorbindu -i de superioritatea ducelui. Ceilalţ i, mai greu
de urnit, dar mai cump ăniţ i, i-ar fi aruncat în faţ
ăordinele regelui, care opreau duelul. Alţ ii,
în sfârşit, şi aceştia erau cei mai numeroşi, deşi, din bunătate creştineascăsau din mândrie
naţ ională, i-ar fi putut da un sprijin, n-aveau chef săînfrunte o dizgraţ ie, şi cel mult le-ar fi
şoptit miniştrilor la ureche căplecarea ducelui ar putea degenera într-un mic masacru.
Astfel că, mai de voie, mai de nevoie, de Wardes îşi pregăti lucrurile de drum, luădoi cai şi,
urmat de un singur lacheu, se îndrept ăspre bariera de unde urma săia trăsura lui
Buckingham.
Ducele îşi primi rivalul ca şi cum ar fi legat cea mai plăcutăcunoştinţ ă: se strânse ca
să-i facăloc în cupeu, îi oferi zaharicale, îi acoperi genunchii cu mantia căptuşităcu blană
de jder, care stătea aruncatăpe bancheta din faţ ă. Apoi vorbiră:
— Despre curte, fărăsăpomeneascănimic de DOAMNA;
Despre DOMNUL, fărăsăpomeneascănimic de căsnicia lui;
Despre rege, fărăsăpomeneascăde cumnata lui;
Despre regina- mamă, fărăsăpomeneascăde nora ei:
Despre regele Angliei, fărăsăpomeneascăde sora lui;
Despre starea sufleteascăa fiecărui călător, fărăsărosteascănici un nume
primejdios.
Astfel, călătoria, care se continua în etape scurte, fu plăcută.
Astfel, Buckingham, adevărat francez prin spirit şi prin educaţ ie, fu încântat că-şi
alesese un atât de bun însoţ itor de drum.
Ospeţ e gustoase servite în pripă, întreceri la călărie prin frumoasele lunci întâlnite în
drum, vânători de iepuri, căci ducele îşi luase cu sine ogarii, şi timpul se scurgea repede şi
în voioşie.
Buckingham se asemăna puţ in cu acest minunat fluviu Sena, care îmbrăţ işeazăde o
mie de ori Franţ a în cotiturile lui amoroase, înainte de a se hotărî săse reverse în ocean.
Dar, părăsind Franţ a, Buckingham ducea şi mai mult dorul noii franceze pe care o
condusese la Paris; nu era gând care sănu-i stârneascăo amintire şi, prin urmare, un
regret. De aceea, când, uneori, se adâncea în gânduri, în ciuda marii lui stăpâniri de sine,
de Wardes îl lăsa săpluteascăîn reveriile sale. Aceastădelicateţ e l-ar fi înduioşat de bună
seamăpe Buckingham şi i-ar fi schimbat dispoziţ iile cu privire la de Wardes dacăacesta,
chiar tăcând din gură, ar fi avut o privire mai puţ in răutăcioasăşi un zâmbet mai puţ in fals.
Dar ura din instinct e neînfrântă: nimic nu o poate stinge; un pumn de cenuşăo acoperă
uneori, însăea coace sub aceastăcenuşăcu şi mai multăfurie.
Dupăce se bucurarăde toate petrecerile pe care le puteau întâlni pe drum, ajunseră,
în sfârşit, la Calais. Era către apusul zilei a şasea. Încădin ajun, oamenii ducelui o luaseră
înainte şi pregătiserăo barcă. Aceastăbarcăera menităsă-i ducăpânăla iahtul ce rătăcea
prin larg, de-a lungul coastei, sau se oprea în loc, la douăsau trei bătăi de tun de ţ ărm,
atunci când îşi simţ ea aripile albe obosite. Barca, ducându- se şi venind de câteva ori, avea
săcare la bord toate echipajele ducelui.
Caii furăurcaţ i în barcă, de aici furăridicaţ i pe puntea corăbiei cu ajutorul unor cuşti
făcute anume şi căptuşite în aşa fel, încât copitele cailor, chiar în momentele de panicăsau
nerăbdare, se loveau de pereţ ii moi; aceşti pereţ i îi apărau în acelaşi timp şi de juliturile ce
le-ar fi ştirbit frumuseţ ea. Opt din aceste cuşti, puse unele peste altele, umpleau fundul
corăbiei. Dupăcum se ştie, în timpul scurtelor traversări pe mare, caii, tremurând de
spaimă, nu mănâncănimic, ba chiar se zbârlesc la vederea celei mai bune hrane pe care o
primesc cu atâta bucurie pe uscat.
Încetul cu încetul, întregul echipaj al ducelui fu astfel transportat pe iaht, şi atunci
oamenii lui se reîntoarserăpentru a-l vesti cătotul era gata şi că, dacădoreşte săse
îmbarce împreunăcu gentilomul francez, nu-i mai aşteaptădecât pe ei. Căci nimeni nu-şi
închipuia căgentilomul francez ar fi putut avea de încheiat cu milordul duce şi alte socoteli
decât acelea ale prieteniei. Buckingham îi răspunse stăpânului bărcii căel ar fi gata de
plecare, dar cum marea era prea frumoas ă, iar sfârşitul zilei făgăduia un apus de soare
minunat, se gândea sănu se îmbarce decât peste noapte, rămânând sa facă, la înserare, o
plimbare pe ţ ărm. De altfel, adăugăel, aflându-se într-o foarte bunătovărăşie, nu avea nici
o grabăsăse îmbarce pe corabie. Spunând acestea, le arătăoamenilor care-l înconjurau
măreaţ a privelişte a cerului împurpurat la orizont şi treptele de nori scămoşaţ i ce urcau de
la discul soarelui pânăla zenit, semănând cu un lanţde munţ i ale căror vârfuri ar fi
îngrămădite unul într-altul. Toatăaceastăînvălmăşealăde nori era smălţ uităla bazăcu un
fel de spumăînsângeratăce căpăta culorile opalului şi sidefului pe măsurăce privirea se
ridica de jos în sus. Marea, la rândul ei, era brăzdatăde aceleaşi reflexe şi pe fiecare creastă
de val albastru scânteia un punct de lumină, asemenea unui rubin aşezat în raza unei
lămpi. Înserarea caldă, miresmele sărate îndrăgite de visătorii cu închipuirea aprinsă,
vântul de răsărit suflând în adieri blinde şi potolite, apoi, în depărtare, iahtul profilându-se
negru, cu formele lui ascuţ ite, pe fondul cerului împurpurat, iar ici şi colo pânzele
triunghiulare ale goeletelor înclinate în azur ca nişte aripi de pescăruşi ce calcăapa,
priveliştea merita, într-adevăr, săfie admirată.
Gloata curioşilor se ţ inea dupăvaleţ ii cu fireturi de aur, printre care, zărindu-l pe
intendent şi pe secretar, mulţ i credeau că-l văd pe stăpân şi pe prietenul lui. Cât despre
Buckingham, îmbrăcat foarte simplu, cu o vestăde mătase cenuşie şi cu o hainăpânăla
genunchi, de catifea violetă, cu pălăria trasăpe ochi, fărădecoraţ ii şi broderii, nu era luat în
seamămai mult decât era de Wardes, îmbrăcat în negru ca un procuror.
Oamenii ducelui primiserăînsărcinarea săaştepte la ţ ărm cu o barcăpregătităpentru
transportarea stăpânului lor, dar fărăa veni să-l ia mai înainte ca el sau prietenul lui să-i fi
chemat. Orice-ar vedea căse întâmplă! adăugase el apăsând pe aceste cuvinte, în aşa fel ca
ele săfie bine înţ elese.
Dupăcâţ iva paşi făcuţ i pe plajă, Buckingham îi spuse lui de Wardes:
— Cred, domnule, căa sosit vremea săne luăm rămas bun. Uite, marea se umflă, în
zece minute ea se va întinde aşa de mult peste nisipul pe care călcăm, încât nu vom mai
avea unde săpunem piciorul.
— Milord, sunt la dispoziţ ia dumitale, numai că...
— Numai căne aflăm încăpe pământul regelui, nu-i aşa?
— Asta vream săspun.
 — Ei bine, atunci vino; se aflăacolo, dupăcum vezi, un fel de insuliţ ăînconjuratăde o
apămică; apa creşte însănecontenit şi insuliţ a tinde sădisparădin minut în minut.
Aceastăinsulăîi aparţ ine lui Dumnezeu, căci ca se aflăîntre fluxul şi refluxul mării, astfel
căregele n-o are trecutăpe hărţ ile sale. O vezi?
— O văd. Dar acum nu putem săajungem la ea fărăsăne udăm la picioare.
— Da, însăobservăcăea formeazăun dâmb destul de înalt şi căapa creşte de jur
împrejur, ocolindu-i vârful. Înseamnăcăne vom putea întâlni foarte bine pe acea mică
scenă. Ce părere ai?
— Eu voi socoti bine ales orice loc unde spada mea va avea cinstea de a se încrucişa
cu a dumitale, milord.
— Ei bine, dacă-i aşa, haide. Îmi pare nespus de rău căte voi sili săte uzi la picioare,
domnule de Wardes, dar va trebui, cred, să-i poţ i spune regelui: "Sire, nu m-am duelat pe
pământul maiestăţ ii voastre". E poate ceva cam subtil în asta, dar, de când cu
Port-Royal-ul, dumneavoastr ăplutiţ i în subtilităţ i. Oh, sănu ne plângem însă, asta văface
săaveţ i un spirit plin de farmec şi care nu văaparţ ine decât dumneavoastr ă, francezilor.
Dacăvrei, săne grăbim,
domnule de Wardes, căci, iată, marea se umflăşi noaptea se las ă.
— Dacănu merg mai repede, milord, este fiindcănu vreau săţ i-o iau înainte. Nu te-ai
udat, domnule duce?
— Pânăacum nu. Dar ia priveşte colo: caraghioşii aceia ai mei se tem sănu ne înecăm
şi sunt gata săne sarăîn ajutor cu barca. Iată-i cum saltăpe crestele valurilor şi ce ciudaţ i
par; dar asta îmi dărău de mare. N-ai vrea săne întoarcem cu spatele la ei?
— Dacăte vei întoarce cu spatele la ei, vei avea soarele în faţ ă, milord.
— Oh, soarele e slab la ceasul acesta şi va dispare în curând; nu te nelinişti în
privinţ a asta.
— Cum doreşti, milord; dacămi-am spus părerea, am făcut-o din delicateţ e.
— Ştiu, domnule de Wardes, şi-ţ i apreciez observaţ ia. Nu vrei săne scoatem hainele?
— Cum hotărăşti, milord.
— E mai comod.
— Atunci, sunt gata.
— Spune-mi, domnule de Wardes, dar deschis, fărănici o jenă, te simţ i cumva prost
pe nisipul acesta ud, sau te mai consideri încăpe teritoriu francez? Dacăda, ne putem bate
în Anglia sau pe puntea iahtului meu.
— E foarte bine aici, milord; atât doar, am onoarea de a-ţ i atrage atenţ ia, cămarea
creşte mereu, astfel încât abia vom avea timp...
Buckingham făcu un semn de încuviinţ are, îşi scoase haina şi-o aruncăpe nisip. De
Wardes făcu la fel. Cele douătrupuri, albe ca nişte stafii pentru cei care le priveau de pe
ţărm, se desenau clare în umbra roşie-violetăce cobora din cer.
— Pe legea mea, domnule duce, nu vom putea face nici o mişcare aici! zise de Wardes.
Nu simţ i cum se afundăpicioarele în nisip?
— Sunt îngropat pânăla glezne – răspunse Buckingham, fărăsămai vorbesc de apa
care ne pătrunde.
— Eu sunt ud tot... În gardă, domnule duce!
De Wardes trase spada din teacă. Ducele îl imită.
— Domnule de Wardes – spuse atunci Buckingham – un ultim cuvânt, te rog... Măbat
cu dumneata fiindcănu te iubesc, fiindcămi-ai sfâşiat inima luând în râs o anumită
pasiune a mea, pe care o mărturisesc în clipa de faţ ăşi pentru care aşfi foarte fericit să-mi
dau viaţ a. Eşti un om rău, domnule de Wardes, şi vreau săfac toate sforţ ările pentru a te
ucide; căci, simt asta, dacănu vei muri în aceastăluptă, vei face mai târziu mult rău
prietenilor mei. Iatăce aveam să-ţ i spun, domnule de Wardes.
Şi Buckingham salută.
— Iar eu, milord, iatăce am a-ţ i răspunde: nu te-am urât mai înainte; dar acum, căai
ghicit cu cine ai de-a face, te urăsc şi măvoi strădui din toate puterile mele săte ucid.
Şi de Wardes îl salutăla rându-i pe Buckingham.
În aceeaşi clipă, spadele li se încrucişară; douăfulgere se întâlnirăîn întuneric.
Lamele de oţ el se căutau, se aşteptau, se atingeau. Dar amândoi erau buni spadasini;
primele mişcări nu duserăla nici un rezultat.
Noaptea se lăsase repede. Bezna era atât de adâncă, încât atacau şi se apărau
călăuziţ i numai de instinct. Deodată, de Wardes simţ i căspada lui se oprise în ceva: îl
împunsese pe Buckingham în umăr. Spada ducelui se lăsăîn jos, o datăcu braţ ul.
— Oh! făcu el.
— Atins, nu-i aşa, milord? zise de Wardes, retrăgându-se doi paşi înapoi.
— Da, domnule, însăuşor.
— Totuşi, ai ieşit din gardă.
— E prima senzaţ ie produsăde fierul rece; dar mi-am revenit. Săreîncepem, te rog,
domnule. Şi, degajând cu o sinistrăavântare a spadei, ducele zgârie pieptul marchizului.
Atins, de asemeni – zise el.
— Nu – răspunse de Wardes, rămânând nemişcat.
— Nu se poate! Îţ i văd cămaşa roşie! strigăBuckingham.
— Atunci – mârâi de Wardes furios – atunci... primeşte!
Şi, fandând cu pricepere, străpunse antebraţ ul lui Buckingham. Vârful spadei trecu
printre cele douăoase. Buckingham îşi simţ i braţ ul drept paralizat; întinse braţ ul stâng,
înhăţ ăspada, gata să-i cadădin mâna amorţ ită, şi, înainte ca de Wardes săse fi pus în
gardă, îi străpunse pieptul. De Wardes se clătină, genunchii i se îndoirăşi, lăsându-şi spada
înfiptăîn braţ ul ducelui, căzu în apă, care se înroşi cu un reflex mai real decât acela
răsfrânt din norii amurgului.
De Wardes nu murise. Dar îşi dădea seama de primejdia îngrozitoare ce-l ameninţ a:
marea avea să-l înghită. Ducele simţ i şi el primejdia. Cu un efort brusc şi cu un strigăt
ascuţ it de durere, smulse spada înfiptăîn braţ ul lui şi, întorcându-se către de Wardes, îl
întrebă:
— Ai murit, marchize?
— Nu – răspunse de Wardes cu glasul înăbuşit de sângele ce-i năvălea din plămâni
spre gâtlej – dar nu mai am mult.
— Ei bine, ce-i de făcut? Săvedem, poţ i merge?
Buckingham îl ridicăîntr-un genunchi.
— Cu neputinţ ă– rosti de Wardes. Apoi, recăzând, murmură: Cheamă-ţ i oamenii, sau
măînec.
— Haide! strigăBuckingham. Hei, cei din barcă! Veniţ i repede, repede!
Barca începu săînainteze pe apă, dând din toate vâslele. Dar marea creştea mai
repede decât putea săalerge barca. Buckingham văzu căde Wardes era gata săfie acoperit
de un talaz; cu braţ ul său stâng, teafăr şi nerănit, îl cuprinse de grumaz şi-l trase mai sus.
Valul se revărsăpânăîn dreptul brâului, dar nu-l putu mişca din loc. Ducele porni apoi
spre ţărm. Dar abia făcu zece paşi, căun al doilea talaz, mai mare, mai ameninţ ător, mai
furios decât primul, îl lovi în coşul pieptului, îl prăvăli la pământ şi îl acoperi. Apoi, la
reflux, trupul ducelui şi al lui de Wardes rămaserăîntinse pe nisip. De Wardes leşinase.
În acel moment, patru mateloţ i ai ducelui, înţ elegând primejdia, se aruncarăîn apăşi,
într-o secundă, furălângăBuckingham. Mare le fu spaima când îl văzurăpe stăpânul lor
plin de sânge pe măsurăce apa se scurgea de pe el spre genunchi şi spre picioare. Voirăsă-l
ia pe braţ e.
— Nu, nu! zise ducele. La ţ ărm, marchizul, la ţ ărm!
— Moarte! Moarte francezului! strigarăsurd englezii.
— Caraghioşilor! se răsti ducele, rididându-se cu un gest superb şi împroşcându-i cu
sânge. Supuneţ i-vă! Domnul de Wardes la ţ ărm, domnul de Wardes la adăpost de orice
pericol, altfel văspânzur pe toţ i!
Între timp se apropiase şi barca. Secretarul şi intendentul sărirăla rândul lor în apăşi
venirălângămarchiz. Acesta nu mai dădea semne de viaţ ă.
— Veţ i răspunde cu capul de acest om! zise ducele. La ţ ărm! Domnul de Wardes la
ţărm!
Fu luat pe braţ e şi fu dus pe nisipul uscat, unde marea nu ajungea niciodată. Câţ iva
curioşi, precum şi vreo cinci-şase pescari, se strânseserăla mal, atraşi acolo de
neobişnuitul spectacol al celor doi oameni care se duelau în apa ce le ajungea pânăla
genunchi. Pescarii, văzând căvine spre ei un grup de oameni ducând pe braţ e un rănit,
intrar ăşi ei pânăla glezne în apă. Englezii le dădurărănitul în clipa când acesta începea
să-şi redeschidăochii. Apa săratăa mării şi nisipul mărunt îi pătrunseserăîn răni,
pricinuindu-i dureri de nedescris.
Secretarul ducelui scoase din buzunar o pungăplinăşi i-o înmânăcelui care părea
mai vrednic dintre cei de faţ ă.
— Din partea stăpânului meu, milordul duce de Buckingham – îi spuse el – pentru a i
se da domnului marchiz de Wardes toate îngrijirile ce se pot găsi.
Şi se reîntoarse, urmat de ai lui, pânăla barca în care se urcase cu mare greutate
Buckingham, dar numai dupăce văzuse căde Wardes era în afarăde orice primejdie.
Marea crescuse şi mai mult; hainele brodate şi cingătorile de mătase furănăpădite de
apă. Multe pălării furăluate de valuri. Cât despre hainele milordului duce şi a lui de
Wardes, acestea fuseserăîmpinse de flux pânăla ţ ărm. De Wardes fu înfăşurat în haina
ducelui, crezându-se căera a lui, şi fu dus pe braţ e spre oraş.

XXXIV
ÎNTREITA IUBIRE

Dupăplecarea lui Buckingham, de Guiche îşi închipui călumea era acum numai a
lui, fărăa o mai împărţ i cu nimeni.
DOMNUL, care nu mai avea nici un motiv săfie gelos şi care, de altminteri, se lăsa tot
mai mult în voia cavalerului de Lorraine, îngăduia în casa lui mai multălibertate decât ar fi
putut sădoreascăchiar cei mai pretenţ ioşi.
La rândul său, regele, care prinsese gustul de a sta în preajma Prinţ esei, născocea
petreceri dupăpetreceri pentru a face şederea la Paris cât mai plăcută; astfel cănu era zi
fărăo serbare la Palatul Regal sau fărăo recepţ ie la Prinţ . Regele pusese săse facăpregătiri
la Fontainebleau, unde avea săprimeascăîntreaga curte, şi toatălumea era pe picior de
plecare.
Prinţ esa ducea viaţ a cea mai ocupatăcu putinţ ă. Glasul ei, pana sa, nu mai aveau
nici o clipăde răgaz. Convorbirile cu de Guiche căpătau încetul cu încetul acel interes în
care nu se putea sănu se recunoascăpreludiile marilor pasiuni. Când ochii se înduioşează
într-o discuţ ie despre culorile stofelor, când petreci un ceas vorbind despre calităţ ile şi
parfumul unui flacon sau ale unei flori, sunt în acest soi de convorbiri cuvinte pe care toată
lumea le aude, dar sunt şi gesturi sau suspine pe care nu toatălumea poate săle vadă.
Dupăce DOAMNA vorbise destul cu domnul de Guiche, vorbea şi cu regele, care venea
s-o vadăcu regularitate în fiecare zi. Se juca, se făceau versuri, se alegeau devize şi
embleme; primăvara aceasta nu era numai primăvara naturii, era tinereţ ea unei curţ i
întregi.
Regele era tânăr, frumos şi mai galant ca oricine altul. Iubea ca un îndrăgostit toate
femeile, chiar şi pe regină, soţ ia lui. Dar marele rege era omul cel mai sfios sau cel mai
rezervat din regatul său, încât nu-şi mărturisise nici măcar lui însuşi simţ ămintele proprii.
Aceastăsfialăîl reţ inea în marginile simplei politeţ i, şi nici o femeie nu putea săse laude că
era preferatăfaţ ăde altele. Se putea presimţ i căziua când el îşi va declara imboldurile
sufleteşti va fi aurora unei noi suveranităţ i; dar el nu se declara. Domnul de Guiche se
folosea de acest lucru, rămânând regele întregii curţ i amoroase. Se spunea că-i trăsese
clopotele domnişoarei de Montalais, se spunea că-i sfârâiau călcâiele dupădomnişoara de
Châtillon; acum însăaproape cănu se mai uita la nici o femeie de la curte. N-avea ochi şi
urechi decât pentru una singură. De aceea căutăpe nesimţ ite să-şi cucereascăun loc în
casa DOMNULUI, care-l iubea şi-l reţ inea cât mai mult în preajma lui. Sălbatic din fire,
fusese greu de ţ inut pe loc înainte de venirea Prinţ esei; dupăsosirea ei nu-i mai venea să
părăseascăpalatul. Lucru care, observat de toatălumea, fu înregistrat mai ales de geniul
rău al casei, cavalerul de Lorraine, căruia DOMNUL îi arăta o deosebităsimpatie, fiindcăera
totdeauna vesel, chiar şi în răutăţ ile sale, şi avea mult duh, ceea ce făcea ca timpul să
treacăîntr-un mod mai plăcut.
Cavalerul de Lorraine, spunem, văzând căde Guiche ameninţ a să-l îndepărteze,
recurse la un mijloc ce nu putea da greş. Dispăru, lăsându-l pe Prinţîn încurcătură. În
prima zi a dispariţ iei sale, DOMNUL aproape nu-i simţ i lipsa, căci de Guiche era alături şi,
în afarăde convorbirile cu DOAMNA, el îşi consacrăcu eroism ceasurile din zi şi din noapte
Prinţ ului. A doua zi însă, nevăzând pe nici unul în jurul său, Prinţ ul întrebăunde e
cavalerul. I se răspunse cănimeni nu ştia nimic.
De Guiche, dupăce-şi petrecuse dimineaţ a alegând broderii şi franjuri cu DOAMNA,
veni să-l consoleze pe Prinţ . Dar după-masămai erau de cercetat nişte lalele şi de preţ uit
nişte ametiste: de Guiche se reîntoarse în salonul DOAMNEI.
Prinţ ul rămase iarăşi singur; era ora când îşi făcea toaleta; se pomeni dintr-o datăcăe
cel mai nenorocit dintre oameni şi întrebădin nou dacăse primise vreo veste de la cavaler.
— Nimeni nu ştie unde ar putea fi găsit domnul cavaler – fu răspunsul care i se dădu.
DOMNUL, neştiind cum să-şi mai omoare urâtul, se duse în hainăde casăşi cu scufie
pe cap la DOAMNA. Aici se aflau o mulţ ime de tineri care râdeau şi şuşoteau în toate
colţ urile: ici un grup de femei chicoteau pe înfundate în jurul unui bărbat; dincolo,
Manicamp şi Malicorne erau răpiţ i de Montalais, de domnişoara de Tonnay-Charente şi de
alte douăfete vesele. Mai departe, DOAMNA sta aşezatăpe perne, iar de Guiche, în
genunchi lângăea, ţ inea întinsăpalma plinăde perle şi pietre preţ ioase, dintre care Prinţ esa
le arăta cu degetul ei subţ ire şi alb pe cele care-i plăceau mai mult. În alt colţ , un cântăreţ
din chitarăîngâna nişte melodii spaniole dupăcare Prinţ esa se înnebunea de când le auzise
cântate, cu o anumitămelancolie, pentru regina cea tânără: numai că, ceea ce spaniola
murmura cu pleoapele umezite de lacrimi, englezoaica fredona cu un surâs ce lăsa săi se
vadădinţ ii de sidef. Acest salon, astfel populat, prezenta cea mai veselăimagine a plăcerii.
Intrând, Prinţ ul fu surprins săvadăacolo atâta lume care se distra fărăel. Fu atât de
gelos, încât nu se putu stăpâni sănu strige, ca un copil:
— Cum, văveseliţ i aici, şi eu măplictisesc singur?
Vocea lui fu ca o bubuiturăde tunet ce întrerupe dintr-o datăciripitul păsărelelor
într-un frunziş; se făcu o tăcere adâncă. De Guiche sări numaidecât în picioare. Malicorne
se făcu mic în dosul rochiei domnişoarei de Montalais. Manicamp înalţ ăcapul şi luăpoziţ ia
şi aerul cel mai ceremonios. Chitaristul vârî chitara sub o masăşi trase covorul ca săn-o
vadăPrinţ ul. SingurăDOAMNA nu se mişcăde la locul ei şi, zâmbindu-i soţ ului, îi
răspunse:
— Ştiam căe ceasul când îţ i faci toaleta.
— Şi care a fost ales pentru distracţ ii! bombăni Prinţ ul.
Aceastăreplicăplinăde supărare fu semnalul împrăştierii: femeile se risipir ăca un
stol de păsări speriate; cântăreţ ul din chitarăse topi ca o umbră; Malicorne, apărat de
Montalais, care-şi întindea poalele rochiei, se strecurăîn dosul unei tapiserii. Cât despre
Manicamp, el sări în ajutorul lui de Guiche, care, fireşte, rămăsese alături de DOAMNA, şi
amândoi înfruntar ăciocnirea, laolaltăcu Prinţ esa. Contele era prea fericit ca săse supere
pe soţ ; dar Prinţ ul era pornit împotriva soţ iei lui. Acestuia îi trebuia un motiv de ceartă; îl
căuta cu tot dinadinsul, şi plecarea grăbităa celor de acolo, care se veseleau înainte de
venirea lui şi păreau atât de tulburaţ i de prezenţ a sa, îi sluji ca pretext.
— Pentru ce fug toţ i la ivirea mea? zise el pe un ton morocănos.
DOAMNA răspunse cu răcealăcă, de câte ori apare stăpânul, familia se retrage la o
parte, din respect. Şi, rostind aceste cuvinte, ea făcu o strâmbăturăatât de caraghioasăşi
atât de glumeaţ ă, căde Guiche şi Manicamp nu se puturăstăpâni şi izbucnirăîn râs.
Prinţ esa îi imită. Voioşia lor îl cuprinse şi pe Prinţ , care se văzu silit săse aşeze, deoarece,
râzând, îşi pierdea mult din gravitatea sa. În sfârşit, el încetăsărâdă, dar mânia îi spori.
Era mai furios acum, din pricinăcăse lăsase cuprins de râs, decât fusese în clipa când îi
văzuse pe ceilalţ i râzând. Îl privea pe Manicamp cu ochi mari, neîndrăznind să-şi descarce
mânia pe contele de Guiche.
Dar la un semn poate prea dispreţ uitor, Manicamp şi de Guiche ieşiră. Astfel că
Prinţ esa rămase singură, începu să- şi strângăcu un aer trist perlele, fărăa mai zâmbi
măcar, şi vorbi încăşi mai puţ in.
— Observ fărănici un fel de greutate – zise Prinţ ul – căsunt primit ca un străin la
dumneata, doamnă.
Şi ieşi foarte întărâtat. În cale se întâlni cu Montalais, care stătea în aticameră.
— E plăcut săvinăcineva săvăvadă– zise el – dar numai de la uşă.
Montalais făcu plecăciunea cea mai adâncă.
— Nu înţ eleg – zise ea – ceea ce alteţ a voastrăregalăîmi face cinstea de a-mi spune.
— Spun, domnişoară, căatunci când râdeţ i cu toţ ii în apartamentul DOAMNEI, e
musafir nepoftit cel ce nu rămâne afară.
— Alteţ a voastrăregalănu se gândeşte la sine, de bunăseamă, când spune asta.
— Dimpotrivă, domnişoară, tocmai despre mine vorbesc, tocmai la mine măgândesc.
E limpede, n-am motive sămămândresc cu primirile ce mi se fac aici. Cum, într-o zi când
la DOAMNA, adicăla mine, se strânge lume şi se face muzică, într-o zi când vreau sămă
distrez şi eu puţ in, toţ i fug... Ah, am ajuns, aşadar, spaima tuturor, încât toţ i se retrag când
măvăd?... Înseamnăoare căse petrec aici lucruri urâte în absenţ a mea?
— Dar – răspunse Montalais – nu s-a făcut astăzi nimic în plus, monseniore, faţ ăde
ceea ce se face în toate zilele.
— Cum, în toate zilele se râde aşa?
— Da, monseniore.
— În toate zilele sunt aici grupuri ca acelea pe care le-am văzut acum?
— Mereu la fel, monseniore.
— Şi, în fine, în toate zilele se zdrăngăneşte la strunele acelea?
— Monseniore, chitara s-a întâmplat săfie astăzi; dar când n-avem chitară, avem
lăute şi flaute; femeile se plictisesc fărămuzică.
— Mărog! Dar bărbaţ ii aceia?
— Care bărbaţ i, monseniore?
— Domnul de Guiche, domnul de Manicamp şi ceilalţ i.
— Toţ i fac parte din casa monseniorului.
— Da, da, ai dreptate, domnişoară.
Şi Prinţ ul intrăîn apartamentele sale. Era foarte abătut. Se trânti în cel mai adânc
fotoliu, fărăa se mai privi în oglindă.
— Unde poate săfie cavalerul? se întrebăel.
În apropierea Prinţ ului se afla un valet. Acesta îi auzi întrebarea.
— Nu se ştie, monseniore.
— Iarăşi acest răspuns!... Primul care-mi va mai răspunde: "Nu se ştie", va fi izgonit
de aici.
Toatălumea, auzind aceasta, fugi din preajma Prinţ ului, aşa cum fugise şi din
preajma Prinţ esei. Atunci, Prinţ ul fu cuprins de o furie nespusă. Dădu cu piciorul într-un
scrin, care se rostogoli pe parchet, sfărâmându-se în treizeci de bucăţ i. Apoi, cu cel mai
mare sânge rece, trecu în galerie şi răsturnărând pe rând un vas de smalţ , un ibric de
porfir şi un candelabru de bronz. Totul făcu un zgomot asurzitor. Oamenii băgarăcapetele
pe uşi.
— Ce doreşte monseniorul? cutezăsăîntrebe cu sfialăcăpitanul gărzilor.
— Fac muzică– răspunse monseniorul scrâşnind din dinţ i.
 Căpitanul gărzilor trimise săfie chemat în grabămedicul alteţ ei sale regale. Dar,
înaintea medicului, sosi Malicorne, care-i spuse Prinţ ului:
— Monseniore, domnul cavaler de Lorraine măurmează.
Prinţul îl privi atunci pe Malicorne şi-i zâmbi recunoscător. Într-adevăr, cavalerul de
Lorraine intra pe uşă.

XXXV
GELOZIA DOMNULUI DE LORRAINE

Ducele de Orléans scoase un strigăt de mulţ umire când îl zări pe cavalerul de

Lorraine.
— Ah, ce fericire! exclamăel. Prin ce întâmplare te mai putem vedea? N-ai dispărut,
aşa dupăcum se spunea?
— Ba da, monseniore.
— Un capriciu?
— Un capriciu? Eu săam capricii faţ ăde alteţ a voastră? Respectul...
— Lasăîncolo respectul, de care nu mi-ai dat dovadăniciodată. Te dezleg de el. Pentru
ce-ai plecat?
— Pentru că-i eram întru totul de prisos monseniorului.
— Fii mai lămurit.
— Monseniorul are în preajma sa oameni mult mai distractivi decât aşputea fi eu. Nu
măsimt în stare sălupt; de aceea m-am retras.
— Toatăaceastărezervăn-o văd întemeiată. Care sunt oamenii contra cărora nu vrei
sălupţ i? Guiche?
— Nu numesc pe nimeni.
— Dar e absurd! Te stinghereşte Guiche?
— Nu spun asta, monseniore! Nu măfaceţ i săvorbesc , ştiţi prea bine căde Guiche
este unul dintre prietenii noştri buni.
— Atunci cine?
— Iertaţi-mă, monseniore, dar săschimbăm vorba, vărog.
Cavalerul ştia foarte bine căsetea şi curiozitatea se aţ âţ ăcu atât mai mult atunci
când înlături băutura sau explicaţ iile.
— Nu, vreau săaflu pentru ce-ai dispărut!
— Ei bine, am săv-o spun; dar săn-o luaţ i în nume de rău.
— Vorbeşte!
— Mi-am dat seama cădevenisem stânjenitor.
— Pentru cine?
— Pentru DOAMNA.
— Cum asta? rosti Prinţ ul uimit.
— Foarte simplu: DOAMNA e poate geloasăde prietenia pe care binevoiţ i sămi-o
acordaţ i.
— Ţi-a mărturisit-o ea?
— Monseniore, DOAMNA nu-mi adreseazăniciodatăcuvântul, mai ales de la o vreme
încoace.
— De când?
— Din clipa când domnul de Guiche, plăcându-i mai mult decât mine, e primit la orice
oră.
Prinţul roşi.
— La orice oră?... Ce înseamnăcuvintele acestea, cavalere? zise el cu asprime.
— Vedeţ i dar, monseniore, căam izbutit săvăsupăr? Ştiam căaşa are săse întâmple.
— Nu măsuperi, însărosteşti vorbele cam la repezeală, întrucât DOAMNA îl preferăpe
Guiche mai mult decât pe dumneata?
— Nu voi mai spune nimic – zise cavalerul cu un salut plin de ceremonie.
— Dimpotrivă, vreau săvorbeşti. Dacăte-ai retras din pricina asta, înseamnăcăeşti
gelos.
— Se cuvine săfii gelos atunci când iubeşti, monseniore; oare alteţ a voastrănu e gelos
pe DOAMNA? Dacăalteţ a voastrăar vedea întotdeauna pe cineva în preajma DOAMNEI, pe
cineva tratat cu prea multăîngăduinţ ă, n-ar intra la gânduri? Ne apărăm prietenii la fel ca
şi iubirea. Alteţ a voastrăregalămi-a făcut uneori marea cinste de a mănumi prietenul său.
— Da, da, însăiatăîncăun cuvânt cu douăînţ elesuri; cavalere, ai astăzi o conversaţ
ie
nefericită.
— Care cuvânt, monseniore?
— Ai spus cineva tratat cu prea multa îngţduinţţ... Ce înţ elegi dumneata prin această
îngţduinţţ?
 — Ceva foarte simplu, monseniore – răspunse cavalerul cu o mare voie bună. Astfel,
de pildă, când un soţvede căsoţ ia lui cheamăde preferinţ ăpe cutare sau cutare bărbat
lângăea, când acest bărbat se găseşte totdeauna la căpătâiul patului ei sau la portiera
trăsurii sale, când în marginea poalelor rochiilor soţ iei se găseşte oricând un locşor unde să
calce piciorul acestui bărbat, când amândoi se întâlnesc în afara subiectelor conversaţ iei,
când floarea uneia este de aceeaşi culoare cu paglica celuilalt, când muzica se face în apar-
tament, iar supeul se ia în dormitor, când, la apariţ ia soţ ului, toţi amuţ esc în jurul soţ iei,
când soţ ul se pomeneşte pe neaşteptate căare drept prieten pe cel mai îndatoritor, pe cel
mai tandru dintre bărbaţ i, deşi, cu opt zile mai înainte, acesta părea cel mai puţ in al lui...
atunci...
— Atunci, încheie.
— Atunci, spun, monseniore, soţ ul are tot dreptul săfie gelos. Dar toate aceste
amănunte nu-şi au rostul, ele n-au nici o legătur ăcu ceea ce vorbeam noi.
Prinţ ul se frământa, se străduia sărăspundăceva.
— Nu mi-ai spus totuşi – sfârşi el prin a rosti – pentru ce te-ai depărtat. Adineauri
spuneai c-ai făcut-o de teamăsănu stinghereşti pe cineva, ai adăugat chiar c-ai remarcat la
DOAMNA o înclinare de a-l favoriza pe de Guiche.
— Ah, monseniore, n-am spus asta.
— Ba da!
— Dar, dacăam spus- o, nu măgândeam la nimic rău.
— În sfârşit, te-ai gândit la ceva?
— Monseniorul măpune în încurcătură.
— Nu-i nimic, vorbeşte. Dacăspui adevărul, pentru ce săte pun în încurcătură?
— Eu spun totdeauna adevărul, monseniore, dar şovăi mereu când e vorba sărepet
ceea ce aud de la alţ ii.
— Ah, sărepeţ i... Atunci se pare căs-a spus ceva?
— Mărturisesc cămi-a vorbit cineva.
— Cine?
Cavalerul luăo înfăţ işare aproape încruntată.
— Monseniore – zise el – măsupuneţ i unei anchete, mătrataţ i ca pe un acuzat în faţ a
judecăţ ii... numai căzvonurile care zboarăpe lângăurechea unui gentilom nu se opresc
totdeauna acolo. Alteţ a voastrăvrea sădau acestor zvonuri însemnătatea unui eveniment?
— În sfârşit – adăugăPrinţ ul cu ciudă– un fapt e sigur, şi anume acela căte-ai retras
din pricina acestor zvonuri.
— Trebuie săspun adevărul: mi s-a vorbit despre stăruinţ ele domnului de Guiche pe
lângăDOAMNA, atât şi nimic mai mult; o plăcere nevinovată, repet, şi, pe deasupra,
îngăduită. Monseniorul sănu fie însănedrept şi sănu împingălucrurile prea departe. Asta
nu văpriveşte.
— Nu măpriveşte când se vorbeşte despre stăruinţ ele lui de Guiche pe lângă
DOAMNA?...
— Nu, monseniore, nu; şi ceea ce văspun i-aşspune- o şi lui de Guiche însuşi, atât de
curatămi se pare curtea pe care i-o face DOAMNEI; i-aşspune-o şi ei însăşi. Dar ştiţ i de ce
mătem? Mătem sănu fiu luat drept un gelos din pricina favorurilor, când eu nu sunt gelos
decât din prietenie. Văcunosc partea slabă, ştiu că, atunci când iubiţ i, nu vreţ i sămai ţ ineţ i
seamăde nimic. Or, o iubiţ i pe DOAMNA, şi, de altminteri, cine n-ar iubi-o? Urmăriţ i bine
cercul în care văplimb: DOAMNA l-a remarcat printre prietenii noştri pe cel mai chipeşşi
mai atrăgător; ea ne va face să-l privim pe acesta în aşa fel, încât îi veţ i lăsa pe planul al
doilea pe ceilalţ i. Dispreţ ul vostru m-ar face sămor; e destul să-l îndur pe cel al DOAMNEI.
De aceea, m-am hotărât, monseniore, sălas locul celui favorit, a cărui fericire o invidiez,
păstrându-i totuşi o prietenie sincerăşi o sincerăadmiraţ ie. Spuneţ i, aveţ i ceva împotriva
acestui fel de a privi lucrurile? Este al unui bărbat galant? Purtarea mea e vrednicăde un
prieten adevărat? Răspundeţ i-mi măcar un cuvânt, acum, dupăce m-aţ i interogat cu atâta
asprime.
Prinţ ul se aşezase, îşi ţ inea tâmplele în mâini şi-şi răvăşea părul cu degetele. Dupăo
tăcere destul de lungăpentru ca tânărul cavaler săfi putut cântări efectul manevrelor lui
oratorice, monseniorul se ridică.
— Ia săvedem – zise el – dar săfii deschis.
— Ca întotdeauna.
— Bun! Ştii prea bine cănoi am observat ceva în legăturăcu extravagantul acela de
Buckingham.
— Oh, monseniore, n-o învinovăţ iţi pe DOAMNA, sau văpărăsesc pentru totdeauna!
Cum, aici aţ i ajuns? La bănuieli?
— Nu, nu, cavalere, n-o bănuiesc pe DOAMNA; dar în sfârşit... văd.... compar...
— Buckingham era un nebun.
— Un nebun asupra căruia chiar tu mi-ai deschis ochii.
— Nu, nu – protestăcu însufleţ ire cavalerul – nu eu v-am deschis ochii, ci de Guiche!
Oh, sănu confundăm!
Şi începu sărâdăcu acel râs strident ce seamănăcu un şuier de năpârcă.
— Da, da, într-adevăr... tu spui doar câteva vorbe, pe când Guiche se arăta de-a
dreptul gelos.
— Cred şi eu – adăugăcavalerul pe acelaşi ton – el luptăpentru altar şi cămin.
— Cum ai spus? întrebăPrinţ ul cu semeţ ie şi revoltat de aceastăglumăperfidă.
— Fărăîndoială, nu este oare domnul de Guiche primul gentilom al casei voastre?
— În sfârşit – răspunse Prinţ ul ceva mai calm – crezi căaceastăpasiune a lui
Buckingham a fost observată?
— Se-nţ elege!
— Ei bine, şi zici căşi a domnului de Guiche e observatăla fel?
— Dar, monseniore, recădeţ i în aceeaşi greşeală; nimeni nu spune cădomnul de
Guiche ar avea vreo pasiune.
— Bine, bine!
— Vedeţ i, monseniore, ar fi mai bine, de o sutăde ori mai bine, sămălăsaţ i sădispar,
decât săvăstârnesc, cu scrupulele mele, nişte bănuieli pe care DOAMNA le-ar considera
drept crime, şi ar avea dreptate.
— Ce- ai face în locul meu?
— Un lucru înţ elept.
— Care?
— N-aşmai lua în seamăvanitatea acestor epicurieni noi, şi în felul acesta zvonurile
ar cădea de la sine.
— Voi vedea, voi chibzui.
— Oh, aveţ i destul timp, primejdia nu e mare, şi apoi nu e vorba nici de primejdie, nici
de pasiune; e vorba numai de teama pe care o am de a vedea căprietenia voastrăpentru
mine slăbeşte. De îndatăce-mi veţ i reda încrederea cu aceeaşi bunăvoinţ ă, nici un alt gând
nu-mi va mai trece prin minte.
Prinţ ul clătinădin cap ca şi cum ar fi vrut săspună: "Dacăţ ie nu-ţi va mai trece, mie
îmi va trece!"
Dar, sosind ora dejunului, monseniorul trimise săfie prevenităDOAMNA. I se aduse
răspunsul căDOAMNA nu putea săia parte la masa mare şi căavea săprânzeascăla
dânsa.
— Eu n-am nici o vină– zise Prinţ ul. Azi-dimineaţ ăam căzut pe neaşteptate în
momentul când se veseleau cu muzică, am făcut pe gelosul, şi acum sunt pedepsit.
— Vom lua masa singuri – zise cavalerul cu un suspin. Îmi pare rău de de Guiche.
— Oh, lui Guiche îi va trece repede supărarea, e o fire bună!
— Monseniore – spuse deodatăcavalerul – mi-a venit o idee: adineauri, în timpul
convorbirii noastre, poate căam amărât pe alteţ a voastrăşi v-am trezit anumite bănuieli. Se
cade săfiu tot eu împăciuitorul... Măduc să-l caut pe conte şi să-l aduc încoace.
— Ah, cavalere, eşti un suflet minunat!
— Spuneţ i asta ca şi cum aţ i fi surprins.
— Doamne, dar nu eşti în fiecare zi atât de drăguţ !
— Fie; în schimb, ştiu săîndrept o greşealăpe care am săvârşit-o, mărturisiţ i!
— Mărturisesc!
— Alteţ a voastrăvrea să-mi facăplăcerea de- a aştepta aici câteva clipe?
— Bucuros, du-te... voi încerca costumul pentru Fontainebleau.
Cavalerul plecăşi îşi chemăoamenii săi cu o mare grijă, ca şi cum le-ar fi dat nişte
ordine tainice. Toţ i pornirăîn diferite direcţ ii, în timp ce el îşi păstrăvaletul de cameră.
— Află– îi spuse – dar aflănumaidecât dacădomnul de Guiche nu-i la DOAMNA.
Însă, vezi, cum vei afla asta?
— Foarte uşor, domnule cavaler: îl voi întreba pe Malicorne, care va afla de la
domnişoara de Montalais. Dar trebuie săvăspun de la început căîntrebarea va fi de prisos,
căci toţi oamenii domnului de Guiche sunt plecaţ i: probabil căşi stăpânul lor a plecat o
datăcu ei.
— Informează-te totuşi.
Nu trecurănici zece minute şi valetul de camerăse reîntoarse, îl trase într-un chip
misterios pe stăpânul său pe o scarăde serviciu şi-l făcu săintre într-o cămăruţ ăa cărei
fereastrădădea spre grădină.
— Ce s-a întâmplat? întrebăcavalerul. Pentru ce atâtea precauţ iuni?
— Priviţ i, domnule – zise valetul de cameră.
— Ce?
— Priviţ i acolo jos, sub castan.
— Bine... Ah, Doamne, îl văd pe Manicamp, care aşteaptă; ce aşteaptăoare?
— Veţ i vedea îndată, dacăveţ i avea puţ inărăbdare... Colo, acum vedeţ i?
— Văd unul, doi, patru muzicanţ i cu instrumentele lor, şi dupăei, împingându-i din
urmă, pe de Guiche în persoană. Dar ce face acolo?
 — Aşteaptăsăi se deschidăuşa cea micăde la scara doamnelor de onoare; va urca pe
acolo la DOAMNA, unde se va auzi o nouăcântare în timpul mesei.
— E foarte frumos ceea ce-mi spui.
— Nu-i aşa, domnule?
— Domnul Malicorne ţ i-a spus toate astea?
— El însuşi.
— Ţine la tine deci?
— Ţine la DOMNUL.
— Pentru ce?
— Pentru căvrea săfacăparte din casa sa.
— La naiba, va face! Ce ţ i-a dat pentru asta?
— Taina pe care v-o vând, domnule.
— Ţi-o plătesc cu o sutăde pistoli. Ţine!
— Mulţ umesc, domnule... Priviţ i, uşa cea micăse deschide şi o femeie cheamă
muzicanţ ii înăuntru.
— E Montalais.
— Mai încet, domnule, nu rostiţ i prea tare acest nume; cine spune Montalais, spuse
Malicorne. Dacăvăpuneţ i rău cu unul, aveţ i de furcăcu celălalt.
— Bine, n-am văzut nimic.
— Iar eu n-am primit nimic – zise valetul vârând punga în buzunar.
Cavalerul, având certitudinea căde Guiche intrase acolo, se reîntoarse la DOMNUL,
pe care-l găsi îmbrăcat în costumul său splendid, strălucind de bucurie şi de frumuseţ e.
— Se spune – strigăde Lorraine – căregele a ales soarele ca deviză; adevărul e,
monseniore, căvouăvi se potriveşte mai bine aceastădeviză.
— Şi Guiche?
— De negăsit. A fugit, s-a evaporat. Scandalul vostru de azi-dimineaţ ăl-a speriat. A
dispărut de-acasă.
— Hm, e în stare, neghiobul, săfi luat poşta şi săse fi dus la proprietăţ ile lui. Bietul
băiat! Îl vom chema înapoi, lasă. Haidem sămâncăm.
— Monseniore, astăzi e ziua ideilor; mi-a mai venit una în cap.
— Care?
— Monseniore, DOAMNA e supăratăpe alteţ a voastră, şi are dreptate săfie. Îi datoraţ i
o scuză; duceţ i-văsămâncaţ i împreună.
— Oh, ăsta e un sfat pentru un soţslab.
— E pentru un soţbun. Prinţ esei îi e urât; va plânge în farfurie, va avea ochii roşii. Un
soţcare face ca ochii soţ iei lui săse roşeascăe un soţnesuferit. Duceţ i-vă, monseniore,
duceţ i-vă!
— Nu, am spus sămi se aducămasa aici.
— Haide, haide, monseniore, vom fi trişti amândoi: eu îmi voi simţ i inima împovărată
ştiind căDOAMNA e singură, iar alteţ a voastră, oricât de neînduplecat veţ i voi săpăreţ i, veţ
i
suspina totuşi. Luaţ i-măşi pe mine la prânzul DOAMNEI, şi va fi o surprizăfoarte plăcută.
Fac prinsoare căvom petrece de minune; azi-dimineaţ ăv-aţ i înşelat.
— Tot ce se poate.
— Fărănici un poate; e un fapt.
— Cavalere, cavalere, tu măsfătuieşti rău!
— Văsfătuiesc bine, e în folosul vostru: costumul acesta de culoarea panselelor,
brodat cu aur, v ăvine de minune. DOAMNA va fi mai subjugatăde bărbat decât de
procedeu. Haide, monseniore!
— M-ai înduplecat, sămergem.
Prinţ ul, împreunăcu cavalerul, ieşi din apartamentul său şi se îndreptăspre acela al
Prinţesei. Cavalerul şopti la urechea valetului său aceste cuvinte:
— Oameni în faţ a uşii celei mici. Nimeni sănu poatăfugi pe acolo! Repede!
Şi, urmându-l pe Prinţ , ajunse în anticamera DOAMNEI. Uşierii se pregăteau sădea
de veste.
— Nimeni sănu se mişte – zise cavalerul zâmbind. Monseniorul vrea săfacăo
surpriză.

XXXVI
PRINŢUL E GELOS PE DE GUICHE

Prinţ ul intrăbrusc, asemenea oamenilor cu gânduri curate şi care cred căfac o

plăcere, sau asemenea celor care sperăsăsurprindăo taină, ca un trist obol al geloşilor.
DOAMNA, îmbătatăde primele măsuri ale muzicii, dansa cu o patimănebună, lăsând
la o parte dejunul început. Dansatorul ei era domnul de Guiche, cu braţele ridicate, cu ochii
pe jumătate închişi, cu genunchiul pe parchet, ca acei dansatori spanioli cu priviri
voluptoase, cu gesturi mângâietoare. Prinţ esa se învârtea în jurul lui, cu acelaşi surâs şi cu
aceeaşi vrajăaţ âţătoare. Montalais admira. La Vallière, aşezatăîntr-un colţ , privea cu un
aer visător.
E cu neputinţ ăsăredăm efectul pe care-l produse asupra acestor oameni fericiţ i
apariţ ia neaşteptatăa DOMNULUI. Este de asemenea cu neputinţ ăde redat efectul pe care-l
produse asupra lui Filip vederea acestor oameni fericiţ i. Contele de Guiche nu mai avu
puterea săse ridice de jos; DOAMNA rămăsese la jumătatea pasului şi mişcării sale, fărăsă
poatăîngâna un cuvânt. Cavalerul de Lorraine, rezemat de pervazul uşii, zâmbea ca un om
adâncit în cea mai nevinovat ăadmiraţ ie.
Paloarea prinţ ului, tremurul convulsiv al mâinilor şi piciorului fu primul simptom
care-i trezi la realitate pe cei de faţ ă. O mare tăcere urmădupătropotele dansului. Cavalerul
de Lorraine se folosi de acest răgaz pentru a veni să-i salute pe DOAMNA şi respectiv pe de
Guiche, prefăcându-se că-i confundăîn reverenţ ele sale cu cei doi stapâni ai casei. Prinţ ul,
apropiindu-se la rândul său, zise cu un glas răguşit:
— Sunt încântat; veneam aici crezând căte găsesc bolnavăşi mâhnită, dar te văd
prinsăîn noi plăceri; într-adevăr, e o fericire! Casa mea e cea mai veselădin univers! Apoi,
întorcându-se către de Guiche, îi spuse: Conte, nu te ştiam un dansator atât de iscusit. Şi,
revenind la soţ ia lui: Fii mai bunăcu mine – i se adresăel cu o amărăciune sub care îşi
ascundea mânia. De câte ori se petrece la dumneata, cheamă-măşi pe mine... Sunt un
Prinţfoarte însingurat.
De Guiche îşi recăpătăsângele rece şi, cu o mândrie firească, ce-i stătea atât de bine,
zise:
— Monseniorul ştie căîntreaga mea viaţ ăe în serviciul său: oricând va fi vorba săo
dau, voi fi gata s-o fac; azi însă, nefiind vorba decât de dans, dansez.
— Şi ai dreptate – zise Prinţ ul cu răceală. Şi apoi, doamnă– continuăel – nu observi
cădoamnele dumitale îmi răpesc prietenii cei mai buni? Domnul de Guiche nu-i al vostru,
doamnă, e al meu. Dacăvrei săiei masa fărămine, ai doamnele. Când mănânc singur, eu
am gentilomii mei; nu mălipsi pânăşi de ei.
DOAMNA simţ i şi dojana şi lecţ ia. Roşeaţ a îi năpădi dintr-o datăobrajii.
— Domnule – răspunse ea – nu ştiam, venind la curtea Franţ ei, căPrinţ esele de
rangul meu sunt considerate ca femeile din Turcia. Nu ştiam cănu le e îngăduit săvadă
bărbaţ i; dar dacăasta îţ i e dorinţa, măvoi supune; nu te ruşina de loc dacăvrei săpui
zăbrele la ferestrele mele.
Aceastăripostă, care îi făcu săzâmbeascăpe Montalais şi pe de Guiche, răscoli mânia
în inima Prinţ ului, mânie din care o bunăparte se risipise prin cuvintele ce le rostise.
— Foarte bine! zise el pe un ton stăpânit. Iatăcum sunt respectat în casa mea!
— Monseniore! Monseniore! murmurăcavalerul la urechea Prinţ ului, în aşa fel încât
toatălumea observăcăvoia să-l potolească.
— Sămergem! rosti Prinţ ul drept orice răspuns, trăgându-l pe cavaler dupăel şi
răsucindu-se cu o mişcare bruscă, gata aproape s-o îmbrânceascăpe DOAMNA.
De Lorraine îşi urmăstăpânul pânăîn apartamentul său, unde Prinţ ul nu avu
răbdare săse aşeze şi dădu frâu liber mâniei ce-i clocotea în piept. Cavalerul îşi ridicăochii
în tavan, îşi împreunămâinile şi nu scotea o vorbă.
— Părerea ta? strigăDOMNUL.
— Despre ce, monseniore?
— Despre tot ce se petrece aici.
— Oh, monseniore, e grav!
— E odios! Viaţ a nu se poate duce astfel!
— Într-adevăr, nu e o fericire! zise cavalerul. Şi tocmai sperasem săavem linişte după
plecarea nebunului acela de Buckingham.
— Iar acum e şi mai rău!
— Nu spun asta, monseniore.
— Nu, dar o spun eu, căci Buckingham nu îndrăznise săfacănici pe sfert din ceea ce
am văzut astăzi.
— Ce anume?
— Săse ascundăpentru a dansa, săse prefacăpentru a lua masa în doi.
— Oh, monseniore, nu, nu!
— Ba da! Ba da! strigăPrinţ ul întărâtându- se singur ca un copil răutăcios. Dar nu voi
mai îndura asta multăvreme! Vreau săse ştie ce se petrece aici!
— Monseniore, un scandal...
— La naiba, sămăruşinez eu, când ei nu se ruşineazăfaţ ăde mine? Aşteaptă-mă
aici, cavalere, aşteaptă-mă!
Prinţ ul dispăru în camera alăturatăşi-l întrebăpe uşier dacăregina-mamăse
reîntorsese de la capelă.
Ana de Austria era fericită: liniştea restabilităîn sânul familiei sale, o întreagăcurte
bucuroasăde prezenţ a unui suveran tânăr şi pornit spre lucruri mari, veniturile statului
sporite, pacea la graniţ e asigurată, totul o făcea săprevadăun viitor luminos. Din când în
când doar o răscolea amintirea acelui băiat tânăr pe care-l primise ca o mamăbunăşi-l
alungase ca una vitregă. Un suspin îi încheie gândul. Deodată, ducele de Orléans intrăla
dânsa.
— Mamă– strigăel trăgând cu nerăbdare draperiile în urma lui, la uşă– lucrurile nu
mai pot sămeargăastfel!
Ana de Austria îşi ridicăfrumoşii ei ochi asupra lui şi, cu o netulburatăblândeţ e, îl
întrebă:
— Despre ce lucruri vrei săvorbeşti?
— Vreau săvorbesc de DOAMNA.
— Soţ ia ta?
— Da, mamă.
— Măprind cănebunul de Buckingham îi va fi trimis vreo scrisoare de bun rămas.
— Ei bine, nu, mamă, nu-i vorba de Buckingham.
— De cine atunci? Căci bietul băiat era pe punctul de a-ţ i pune gelozia la încercare, şi
credeam că...
— Mamă, DOAMNA l-a şi înlocuit pe domnul de Buckingham.
— Filip, ce-ţ i iese din gură? Rosteşti cuvintele cu prea multăuşurătate.
— Nu, nu. Doamna a întors-o atât de bine, încât sunt încăşi mai gelos.
— Doamne, şi pe cine?
— Cum, n-ai băgat de seamănimic?
— Nu.
— N-ai observat cădomnul de Guiche e mereu la ea, mereu cu ea?
Regina îşi pocni palmele şi începu sărâdă.
— Filip – zise ea – la tine nu mai e vorba de un cusur, e o boală.
— Boalăsau cusur, doamnă, eu sufăr.
— Şi pretinzi căs-ar putea vindeca un rău care existănumai în închipuirea ta? Vrei
săţ i se dea dreptate, deşi gelozia ta n-are nici un temei?
— Ah, iatăcăreîncepi săspui despre acesta ceea ce spuneai şi despre celălalt.
— Asta, fiul meu – rosti pe un ton sec regina – fiindcăceea ce credeai despre celălalt
reîncepi săcrezi şi despre acesta.
Prinţul se înclinăpuţ in înţ epat.
— Şi dacăţ i-aşcita fapte – zise el – ai crede?
— Fiul meu, pentru orice alt lucru, în afarăde gelozie, te-aşcrede fărăsă-mi aduci
dovezi; dar când e vorba de gelozie, nu-ţ i făgăduiesc nimic.
— Asta e ca şi cum maiestatea ta mi-ar porunci sătac şi m-ar scoate din cauză.
— Câtuşi de puţ in; eşti fiul meu şi-ţ i datorez toatăîngăduinţ a unei mame.
— Oh, mărturiseşte-ţ i gândul: îmi datorezi toatăîngăduinţ a cuvenităunui nebun.
— Nu exagera, Filip, şi ia seama sănu-mi vorbeşti despre soţ ia ta ca despre o femeie
uşuratică...
— Dar faptele?
— Te ascult.
— Azi- dimineaţ ăse făcea muzicăla DOAMNA, la ceasurile zece.
— Un lucru nevinovat.
— Domnul de Guiche stătea de vorbăcu ea, numai ei amândoi... Ah, am uitat să-ţ i
spun căde opt zile el n-o mai părăseşte, se ţ ine de dânsa ca o umbră.
— Dragul meu, dacăar fi ceva rău, s-ar ascunde.
— Bun! exclamăatunci ducele. Asta aşteptam să-mi spui. Ţine minte ce-ai spus!
Azi-dimineaţ ă, zic, i-am surprins şi mi-am exprimat fărăînconjur nemulţ umirea.
— Fii sigur căasta e de ajuns; ai fost poate chiar prea aspru. Soţ iile tinere sunt
supărăcioase. Mustrându-le pentru un rău pe care nu l-au făcut înseamnăadesea săle
spui că-l puteau face.
— Bine, bine, aşteaptă! Reţ ine de asemenea şi ceea ce-ai spus acum, doamnă: "Lecţ ia
de azi-dimineaţ ăe da ajuns şi, dacăar face ceva rău, s-ar ascunde".
— Aşa am spus, da.
— Dar, puţ in dupăaceea, căindu-măde slăbiciunea mea de azi-dimineaţ ăşi ştiind că
Guiche stăsupărat la el acasă, m-am dus din nou la DOAMNA. Ghiceşte ce-am găsit acolo?
Alte muzici şi dansuri, şi Guiche – ascuns acolo!
Ana de Austria îşi încruntăsprâncenele.
— O nechibzuinţ ă– zise ea. Şi ce-a spus DOAMNA?
— Nimic.
— Dar Guiche?
— La fel... Ba da... el a bâlbâit nişte obrăznicii.
— Şi tu ce crezi, Filip?
— C-am fost orb, căBuckingham nu era decât un pretext şi căadevăratul vinovat e
Guiche.
Ana ridicădin umeri.
— Şi atunci?
— Vreau ca Guiche săplece din preajma mea, ca şi Buckingham, şi voi cere asta
regelui, afarănumai dacă...
— Dacă?
— N-ai săfaci dumneata aceastărânduială, doamnă, dumneata care eşti atât de
înţ eleaptăşi de bună.
— N-o voi face.
— Cum, mamă?
— Ascultă, Filip, nu sunt în fiecare zi dispusăsămăcert cu oamenii; am autoritate
asupra celor tineri, dar nu m-aşputea folosi de ea fărăsăo pierd; de altfel, nimic nu
dovedeşte cădomnul de Guiche ar fi vinovat.
— Mi-a displăcut.
— Asta te priveşte.
— Bine, atunci ştiu ce am de făcut – zise Prinţ ul cu îndârjire.
Ana îl privi neliniştită.
— Şi ce vei face? întrebăea.
— Îl voi îneca în bazin, prima oarăcând îl voi mai găsi în casăla mine.
Dupăo asemenea crudăameninţ are, Prinţ
ul aşteptăun efect de groază. Regina
rămase însănepăsătoare.
— N-ai decât – zise ea.
Filip era slab ca o femeie; începu săurle:
— Sunt trădat, nimeni nu măiubeşte! Iat-o şi pe mama mea trecând de partea
duşmanilor mei!
— Mama ta vede mai departe decât tine şi nu se osteneşte săte mai povăţ uiască,
fiindcănu vrei s-o asculţ i.
— Măvoi duce la rege!
— Asta voiam să-ţ i şi spun. Aştept pe maiestatea sa aici, e ora sa de vizită. Plânge-te.
N-apucăsătermine, căFilip auzi uşa de la anticamerădeschizându-se cu zgomot. Îl
cuprinse teama. Se desluşeau paşii regelui, ale cărui tălpi scârţ âiau pe covoare. Prinţ ul
dispăru pe o uşiţ ă, lăsând-o pe reginăsingură. Ana de Austria începu sărâdă. Râdea încă
în clipa când intrăregele. El venea, foarte îndatoritor, săafle despre sănătatea, cam
zdruncinat ă, a reginei-mame. Venea, de asemeni, s-o anunţ e ca toate pregătirile pentru
călătoria la Fontainebleau erau terminate. Văzând- o cărâde, se simţ i mai puţ in îngrijorat
şi-o întrebă, el însuşi zâmbind, ce anume o face săfie atât de veselă. Ana de Austria îi luă
mâna şi, cu o voce plinăde haz, îi zise:
— Ştii, sunt mândrăcăam sânge spaniol în vine.
— Pentru ce, doamnă?
— Pentru căspaniolele sunt mai cumsecade, cel puţ in în comparaţ ie cu englezoaicele.
— Explică-te.
— De când te-ai însurat, n-ai avut motiv să-i faci nici o mustrare reginei, nu-i aşa?
— Nu, de bunăseamă.
— Şi s-a scurs destul timp de când te-ai însurat. Fratele tău, dimpotrivă, e însurat
numai de cincisprezece zile.
— Şi?
— Se plânge de DOAMNA pentru a doua oară.
— Cum! Iarăşi Buckingham?
— Nu, altul.
— Cine?
— Guiche.
— Aşa! Atunci DOAMNA e o cochetă.
— Mătem căda.
— Sărmanul meu frate! zise regele zâmbin d.
— Îngădui cochetăria, dupăcâte văd.
— Când e vorba de DOAMNA, da; de fapt, Prinţ esa nu e cochetă.
— Fie; dar fratele tău îşi va pierde capul din pricina asta.
— Ce vrea?
— Să-l înece pe Guiche.
— Cam violent.
— Nu râde. El e deznădăjduit. Gândeşte-te la un mijloc.
— Ca să-l salvez pe Guiche, bucuros.
— Oh, dacăfratele tău te-ar auzi vorbind astfel, ar conspira împotriv ă-ţ i, aşa cum a
făcut unchiul vostru, DOMNUL, împotriva regelui, părintele tău.
— Nu. Filip măiubeşte tare mult, şi eu îl iubesc tare mult la rândul meu; vom trăi ca
buni prieteni. În rezumat, ce doreşte de la mine?
 — S-o împiedici pe DOAMNA de a mai fi cochetăşi pe Guiche de a mai fi galant.
— Numai atât? Fratele meu îşi face o idee prea mare despre puterea regală... Să
schimbi firea unei femei! Cu un bărbat mai treacă-meargă, dar cu o femeie?
— Cum ai săte descurci?
— Îi voi spune un cuvânt lui Guiche, care e băiat deştept, şi-l voi face săînţ eleagă.
— Dar DOAMNA?
— Cu ea e mai greu; un cuvânt nu va fi de ajuns; va trebui să-i ţ in predici.
— Lucrul e însăgrabnic.
— Oh, voi căuta sămăzoresc cât mai mult cu putinţ ă. Avem repetiţ ie de balet astăzi
după-masă.
— Vei ţ ine predica dansând?
— Da, doamnă.
— Şi făgăduieşti o convertire?
— Voi curma erezia prin convingere sau prin foc.
— Îţ i doresc izbândă! Pe mine sănu măamesteci însăîn toate astea – DOAMNA nu
mi-ar ierta-o niciodată; şi, soacrăfiind, trebuie sămăînţ eleg cu nora mea.
— Doamnă, regele va lua totul asupra lui. Uite, chiar măgândesc.
— La ce?
— Ar fi poate mai bine sămăduc eu însumi la DOAMNA.
— E puţ in cam solemn.
— Da, dar solemnitatea nu le stărău predicatorilor, şi apoi lăutele baletului vor
acoperi jumătate din vorbele mele. Afarăde asta, e nevoie săîmpiedicăm vreo furie de-a
fratelui meu... E mai bine sămăgrăbesc... DOAMNA e în apartamentele sale?
— Aşa cred.
— Motivele neînţ elegerilor, te rog.
— În douăcuvinte, iată: mereu muzică... stăruinţ a lui Guiche... bănuieli de
ascunzişuri şi urzeli...
— Dovezi?
— Nici una.
— Bine; măduc la DOAMNA.
Şi regele începu să-şi privească, în oglindă, costumul bogat şi faţ a care-i strălucea ca
diamantele de pe el.
— Aşadar, DOMNUL e ţ inut la distanţă? zise el.
— Oh, focul şi apa nu se gonesc cu mai multăînverşunare!
— De ajuns, mamă, îţ i sărut mâinile... cele mai frumoase mâini din Franţ a.
— Izbuteşte, sire... Fii împăciuitorul acestei căsnicii.
— Nu măfolosesc de ambasador – răspunse regele. Prin asta vreau să-ţ i spun căvoi
izbândi.
Şi ieşi râzând, scuturându-şi cu multăatenţ ie îmbrăcămintea, în timp ce se îndrepta
spre apartamentul Prinţ esei.

XXXVII
MEDIATORUL

Când regele apăru la DOAMNA, toţ i curtenii, pe care vestea unei scene conjugale îi
împrăştiase prin jurul apartamentelor, începurăsăse simtăpradăcelor mai mari nelinişti.
Chiar se şi stârni în aceastăprivinţ ăo furtunăpe care cavalerul de Lorraine, în mijlocul
grupurilor, o discuta cu bucurie în toate elementele ei, îngroşându-le pe cele mai slabe şi
manevrându-le, conform planurilor lui răutăcioase, pe cele mai tari, cu scopul de a produce
efectele cele mai rele cu putinţ ă.
Aşa dupăcum prevăzuse Ana de Austria, prezenţ a regelui dădu un caracter solemn
evenimentului. Nu era un lucru mărunt, în 1662, nemulţ umirea DOMNULUI din pricina
DOAMNEI şi amestecul regelui în treburile particulare ale DOMNULUI. De aceea se văzu
cum cei mai îndrăzneţ i bărbaţ i, care-l înconjurau pe contele de Guiche încădin primele
momente, se depărtau acum de el cu un fel de groază; contele însuşi, cuprins de panica
celorlalţi, se retrase la el, singur.
Regele intrăla DOAMNA salutând, aşa cum avea obiceiul săfacătotdeauna.
Doamnele de onoare erau înşirate la rând în galerie, la trecerea sa. Oricât de preocupat ar fi
fost maiestatea sa, îşi aruncătotuşi ochiul de stăpân asupra acestor douărânduri de tinere
şi încântătoare femei ce-şi lăsau cu modestie feţ ele în jos. Toate se înroşiserăsimţind
privirea regelui aţ intităasupra lor. Una singură, al cărei păr lung cădea în bucle mătăsoase
pe cei mai frumoşi umeri din lume, una singurăera palidăşi abia îşi stăpânea emoţ ia, cu
toate căprietena ei o îmboldea necontenit cu cotul. Aceasta era La Vallière, căreia Montalais
se străduia să-i insufle, prin semne şi priviri, curajul care ei nu-i lipsea niciodată. Regele nu
se putu stăpâni sănu întoarcăfaţ a. Toate frunţ ile, ce abia se ridicaseră, se plecarădin nou;
numai capul acela blond rămase nemişcat, ca şi cum n-ar mai fi avut nici o putere şi nici o
voinţ ă.
Intrând la DOAMNA, Ludovic o găsi pe cumnata lui întinsăpe jumătate peste pernele
din camera ei. Aceasta se ridicănumaidecât şi făcu o reverenţ ăadâncă, îngăimând câteva
cuvinte de mulţ umire pentru cinstea ce i se arăta. Apoi se aşezădin nou, învinsăde o
slăbiciune, prefăcută, fărăîndoială, căci un colorit fermecător îi îmbujora obrajii, iar ochii,
din pricina câtorva lacrimi pe care abia şi le ştersese, aveau parcăşi mai multăstrălucire.
Regele se aşeză, fărăa-i fi scăpat, datorităacelui spirit de observaţ ie ce-l caracteriza,
nici dezordinea din camer ă, nici aceea, tot atât de vădită, de pe chipul DOAMNEI, şi luăun
aer de voioşie.
— Sora mea – zise el – la ce orăvrei sărepetăm astăzi figurile de balet?
— Ah, sire – răspunse ea clătinându-şi încet şi trist capul fermecător – binevoiţ i şi
iertaţ i-măpentru astăzi; tocmai aveam de gând săprevin pe maiestatea voastrăcăastăzi nu
voi putea lua parte la repetiţ ie.
— Cum – făcu regele cu o surprindere stăpânită– sora mea, eşti cumva indispusă?
— Da, sire.
— Atunci sătrimit dupămedicii alteţ ei tale.
— Nu, căci medicii nu-mi pot alina cu nimic răul de care sufăr.
— Măînspăimânţ i!
— Sire, vreau săcer maiestăţ ii voastre îngăduinţ a de a măreîntoarce în Anglia.
Regele făcu o mişcare.
— În Anglia? Spune limpede ceea ce vrei săspui, doamnă.
— O spun fărătragere de inimă, sire – răspunse cu hotărâre nepoata lui Henric al
IV-lea. Şi frumoşii ei ochi negri scânteiarăaprinşi. Da, îmi pare rău cătrebuie să-i fac
maiestăţ ii voastre mărturisiri de acest fel, dar măsimt prea nefericităla curtea maiestăţ ii
voastre şi vreau sămăîntorc în familia mea.
— Doamnă, Doamnă!
Şi regele se apropie.
— Ascultaţ i-mă, sire – continuătânăra femeie, recăpătând asupra interlocutorului ei
puterea de dominare pe care i-o dădeau frumuseţ ea şi firea sa nestăpânită– eu sunt
obişnuităcu suferinţ a. De tânărăîncăam fost umilită, am fost dispreţ uită. Oh, sănu
spuneţ i cănu-i aşa, sire! adăugăea cu un surâs.
Regele se înroşi.
— Atunci, văspun, eram gata săcred căDumnezeu măadusese pe lume pentru asta,
pe mine, fiica unui rege puternic; dar, fiindcă-i zdrobise tatălui meu viaţ a, mie putea să-mi
zdrobeascănumai mândria. Am suferit mult, am făcut-o săsufere şi pe mama; am jurat
însăcădacăvreodatăDumnezeu măva ajuta să-mi duc zilele în libertate, fie chiar şi ca o
lucrătoare din popor care-şi câştigăpâinea prin truda sa, nu voi mai îndura nici cea mai
micăumilire. Şi ruga mi-a fost ascultată: am recăpătat bogăţ ia cuvenitărangului meu,
naşterii mele; am urcat pânăla treptele tronului; am crezut că, aliindu-măcu un principe
francez, voi găsi în el o rudă, un prieten, un egal; dar constat căn- am găsit decât un
stăpân, şi asta mărevoltă. Mama nu va afla nimic, iar maiestatea voastră, pe care o respect
şi... o iubesc...
Regele tresări: nici un glas nu-i sunase încăatât de plăcut în urechi.
— Maiestatea voastră, spun, sire, care ştiţ i totul, fiindcăaţ i venit aici, poate cămăveţ i
înţ elege. Dacănu mi-aţ i fi trecut pragul, veneam eu săvăcaut. Nu vreau decât libertatea de
a putea săplec fărăîngrădire. Las în seama maiestăţ ii voastre, pe care văconsider un om
nobil şi delicat, grija de a mădezvinovăţ i şi a măapăra.
— Sora mea, sora mea – bâigui regele, copleşit de acest atac atât de direct – te-ai
gândit bine la enorma răspundere a planului pe care ţ i l-ai făurit?
— Sire, eu nu stau sămăgândesc, eu simt. Lovită, resping din instinct lovitura – iată
totul!
— Dar ce ţ i s-a făcut? Săvedem!
Prinţ esa, se vedea bine, voia ca prin aceastămanevrăde care se folosesc totdeauna
femeile, săînlăture orice mustrare şi săarunce ea una mai gravă; din acuzată, sădevină
acuzatoare. E semnul neîndoios al vinov ăţ iei; dar prin aceastăîntorsăturăvădită, femeile,
chiar cele mai puţ in dibace, ştiu săiasăde fiecare datăînvingătoare. Regele nu băgăde
seamăcăvenise la ea ca s-o întrebe: "Ce i-ai făcut fratelui meu?" şi căse rezumase doar a
spune: "Ce ţ i s-a făcut?"
— Ce mi s- a făcut? răspunse DOAMNA. Oh, trebuie săfii femeie ca săînţ elegi, sire:
m-a făcut săplâng.
Şi cu un deget alb-sidefiu, care nu- şi găsea perechea ca fineţ e, îşi arătăochii
înlăcrimaţ i şi începu din nou săplângă.
— Sora mea, te rog! zise regele apropiindu-se şi mai mult, pentru a-i lua o mâna pe
care ea şi-o lăsăumedăşi tremurătoare.
 — Sire, am fost mai întâi lipsităde prezenţ a unui prieten al fratelui meu. Milordul de
Buckingham era pentru mine un oaspe plăcut, voios, un compatriot care-mi cunoştea
obiceiurile, aşspune aproape un însoţ itor de-a lungul vieţ ii, căci am petrecut multe zile
împreună, alături de ceilalţ i prieteni ai noştri, în frumosul parc de la Saint-James.
— Dar, sora mea, Villiers era îndrăgostit de dumneata!
— Pretext! Şi ce dacădomnul de Buckingham ar fi fost sau nu îndrăgostit de mine?
zise ea cu un aer foarte serios. Săfie oare un pericol pentru mine un bărbat îndrăgostit?...
Ah, sire, nu e de ajuns ca cineva săte iubească.
Şi zâmbi cu atâta drăgălăşenie, cu atâta fineţ e, căregele simţ i inima bătându-i tare,
gata săi se spargăîn piept.
— În sfârşit, şi dacăfratele meu ar fi gelos? o întrerupse el.
— Bine, consimt asta, iatăun motiv. Dar domnul de Buckingham a fost alungat.
— Alungat?... Oh, nu!
— Expulzat, respins, trimis înapoi, dacăvăplace mai mult, sire. Unul dintre primii
gentilomi ai Europei s-a văzut silit săpărăseascăîn pripăcurtea regelui Franţ ei, a lui Lu-
dovic al XIV-lea, ca un om de rând, din pricina unei priviri sau a unui buchet de flori. Nu e
o laudăpentru curtea cea mai galantă... Iertare, sire, uitam că, vorbind astfel, lovesc în
puterea voastrăsuverană.
— Vai de mine! Nu, sora mea, nu eu l-am trimis înapoi pe domnul de Buckingham!...
Îmi plăcea foarte mult!
— Nu? făcu DOAMNA cu şiretenie. Ah, atunci cu atât mai bine!
Şi accentuăacest cu atât mai bine ca şi cum în locul acestor cuvinte ar fi rostit cu atât
mai rţu. Urmăo tăcere de câteva clipe. Prinţ esa reluă:
— Domnul de Buckingham plecat... ştiu acum pentru ce şi prin cine... credeam că-mi
voi recăpăta liniştea... Dar nu... IatăcăDOMNUL găseşte alt pretext; iatăcă...
— Iatăcăapare altul – zise regele cu voioşie. Şi e firesc: eşti frumoasă, doamnă, vei fi
iubitătotdeauna.
— Atunci – strigăPrinţ esa – voi fi înconjuratăde singurătate! Oh, asta vor, asta mi se
pregăteşte! Dar nu, prefer sămăîntorc la Londra. Acolo sunt cunoscută, sunt apreciată. Voi
avea prietenii mei, fărăa măteme căunii şi alţ ii vor cuteza săspunăcăîmi sunt amanţ i. La
naiba, urâtăbănuială, mai ales din partea unui gentilom! Ah, DOMNUL a scăzut mult în
ochii mei de când am văzut, de când am constatat căse poartăcu mine ca un tiran.
— Ei, ei, fratele meu nu e vinovat de altceva decât căte iubeşte.
— Măiubeşte! DOMNUL măiubeşte? Ah, sire... Şi începu sărâdăcu hohote.
DOMNUL nu va iubi niciodatăo femeie – continuăea – fiindcăse iubeşte prea mult pe sine;
da, din nenorocire pentru mine, DOMNUL face parte din speţ a cea mai rea de geloşi: e gelos
fărăa iubi.
— Mărturiseşte totuşi – zise regele, care începea săse pasioneze de aceastăconvorbire
aprinsă, vioaie – mărturiseşte căGuiche te iubeşte.
— Ah, sire, eu nu ştiu nimic!
— Ar trebui săvezi. Un bărbat care iubeşte se trădează.
— Domnul de Guiche nu s-a trădat.
— Sora mea, sora mea, îl aperi pe domnul de Guiche!
— Eu? Nici nu măgândesc! Oh, sire, atât i-ar mai lipsi nefericirii mele, o bănuialădin
partea voastră!
— Nu, doamnă, nu – se grăbi sărăspundăregele. Nu te mâhni în zadar. Oh, plângi! Te
conjur, linişteşte-te!
Ea plângea însăde-a binelea; lacrimi mari îi curgeau pe mâini. Regele îi apucăo mână
şi-i sorbi una din aceste lacrimi. Ea îl privi cu atâta tristeţ e şi cu atâta duioşie, încât el îşi
simţ i inima răpusă.
— Nu ai nimic cu Guiche? întrebăregele mai neliniştit decât s-ar fi cuvenit săfie în
rolul său de mediator.
— Dar nimic, nimic!
— Atunci pot să-l îmbunez pe fratele meu.
— Eh, sire, nimic nu-l va îmbuna. Sănu credeţ i căe numai gelos. DOMNUL a fost rău
povăţ uit, şi e o fire bănuitoare.
— Oricine poate săfie aşa, când e vorba de dumneata.
DOAMNA îşi lăsăochii în jos şi tăcu. Regele făcu la fel, ţ inându-i însămereu mâna
într-a lui. Aceastătăcere de o clipădăinui un veac. DOAMNA îşi retrase încet mâna. Acum
era sigurăde izbândă. Cucerise câmpul de bătălie.
— DOMNUL se plânge – spuse regele cu sfială– căîn loc săstai cu el, în locul
societăţ ii lui preferi alte cercuri particulare.
— Sire, DOMNUL îşi petrece vremea privindu-se mereu în oglindăşi punând la cale tot
felul de răutăţ i împotriva femeilor, împreunăcu domnul cavaler de Lorraine.
— Oh, mergi, mi se pare, prea departe!
— Spun ceea ce este. Observaţ i! Veţ i vedea, sire, dacăam dreptate.
 — Voi observa. Dar, pânăatunci, ce satisfacţ ie i- am putea da fratelui meu?
— Plecarea mea.
— Iar repeţ i acest cuvânt? strigăregele puţ in iritat, ca şi cum ar fi crezut căîn zece
minute se produsese o asemenea schimbare, încât DOAMNA ar fi renunţ at la ideile ei de mai
înainte.
— Sire, nu mai pot săfiu fericităaici – zise ea. Domnul de Guiche îl stânjeneşte pe
DOMNUL. Va fi oare îndepărtat şi el?
— Dacăva fi nevoie, de ce nu? răspunse zâmbind Ludovic al XlV-lea.
— Ei bine, şi dupădomnul de Guiche?... Pe care-l voi regreta de altfel, văprevin, sire.
— Ah, îl vei regreta?
— Fărăîndoială! E binevoitor, se poartăcu mine ca un prieten, mădistrează.
— Ah, dacăte-ar auzi DOMNUL! rosti regele, nemulţ umit. Săştii cănu măvoi mai
însărcina săvăîmpac, şi nici nu voi mai încerca s-o fac!
— Sire, în momentul de faţ ăcredeţ i căl-aţ i putea împiedica pe DOMNUL săfie gelos
pe primul venit? Iar eu ştiu foarte bine cădomnul de Guiche nu e primul venit.
— Iarăşi! Te previn că, în calitate de frate, voi începe să-l urăsc pe domnul de Guichè.
— Ah, sire – zise DOAMNA – nu văînsuşiţ i, vărog, nici simpatiile, nici duşmăniile
DOMNULUI. Rămâneţ i rege: va fi mai bine pentru maiestatea voastrăşi pentru toatălumea.
— Eşti o adorabilăzeflemistă, doamnă, şi înţ eleg de ce chiar şi cei pe care-i
batjocoreşti te adoră.
— De aceea, sire, voi, pe care-l socoteam apărătorul meu, treceţ i acum de partea celor
care măasupresc – răspunse DOAMNA.
— Eu asupritorul dumitale? Ferit-a sfântul!
— Atunci – stărui ea cu un aer rugător – încuviinţ aţi cererea mea.
— Dar ce mi-ai cerut?
— Sămăreîntorc în Anglia.
— Oh, asta nu, niciodată! strigăLudovic al XlV-lea.
— Sunt, prin urmare, prizonieră?
— În Franţ a, da.
— Şi atunci, ce trebuie săfac?
— Ei bine, sora mea, uite, am să-ţ i spun.
— Ascult pe maiestatea voastrăca o slugăumilă.
— În loc de a prefera anumite intimităţ i oarecum nepotrivite, în loc săne creezi
îngrijorări cu izolarea dumitale, arată-te în mijlocul nostru mereu, nu ne mai părăsi; să
trăim în familie. De bunăseamă, domnul de Guiche e un om curtenitor; dar, în sfârşit, dacă
noi n-avem spiritul său...
— Oh, sire, ştiţ i bine căfaceţ i pe modestul!
— Nu, ţ i-o jur. Poţ i fi rege, şi săsimţ i totuşi căai mai puţ in noroc de a plăcea decât
cutare sau cutare gentilom.
— Jur cănu credeţ i un singur cuvânt din ceea ce spuneţ i, sire.
Regele o privi pe DOAMNA cu multătandreţ e.
— Vrei să-mi făgăduieşti un lucru? zise el.
— Care?
— Sănu-ţ i mai pierzi în apartamentul dumitale, împreunăcu străinii, timpul pe care
ni-l datorezi nouă. Vrei săfacem împotriva duşmanului comun o alianţ ăofensivăşi
defensivă?
— O alianţ ăcu maiestatea voastră, sire?
— De ce nu? Oare nu eşti o putere?
— Dar, sire, sunteţ i un aliat credincios?
— Vei vedea, doamnă.
— Şi din ce zi va începe aceastăalianţ ă?
— De astăzi.
— Voi întocmi eu tratatul?
— Foarte bine!
— Şi maiestatea voastrăîl va semna?
— Orbeşte.
— Oh, atunci, sire, văfăgăduiesc minuni; sunteţ i astrul curţ ii şi când veţ i apărea în
faţa mea...
Ei bine?
— Totul va străluci.
— Oh, doamnă, doamnă– zise Ludovic al XIV-lea – ştii foarte bine căîntreaga lumină
vine de la dumneata şi cădacăeu am ales soarele ca deviză, asta e numai o emblemă.
— Sire, vămăguliţ i prea mult aliata; asta înseamnăcăvreţ i s-o amăgiţ i – zise
DOAMNA ameninţ ându-l pe rege cu degetul ei, mustrător.
— Cum, crezi căvreau săte amăgesc atunci când te încredinţ ez de întreaga mea
afecţ iune?
 — Da.
— Şi ce te face săte îndoieşti?
— Un lucru.
— Unul singur?
— Da.
— Care? Aşfi tare nefericit dacăm-aşvedea învins de un singur lucru.
— Acest lucru nu stăîn puterea voastră, sire, şi nici chiar în puterea lui Dumnezeu.
— Şi care e acest lucru?
— Trecutul.
— Doamnă, nu înţ eleg – zise regele, care înţelesese totuşi foarte bine.
Prinţ esa îi luămâna.
— Sire – spuse ea – am avut nenorocirea de a va displace vreme atât de îndelungată,
încât am aproape dreptul sămăîntreb astăzi cum de aţ i putut îngădui săvăfiu cumnată.
— Să-mi displaci? Mi-ai displăcut, dumneata?
— Haide, nu tăgăduiţ i.
— Dă-mi voie...
— Nu, nu, mi-aduc aminte bine.
— Alianţ a noastrăîncepe de astăzi – rosti regele cu o însufleţ ire ce nu era prefăcută.
Nu-ţ i mai aduce aminte, deci, de trecut, aşa cum nu-mi mai amintesc nici eu; măgândesc
numai la prezent. Îl am sub ochi, iată-l, priveşte!
Şi o trase pe Prinţesăîn faţ a unei oglinzi, în care ea se văzu îmbujoratăşi frumoasă,
atât de frumoasăcăar fi fost în stare săsuceascăşi minţ ile unui sfânt.
— Asta n-are importanţ ă– zise ea – asta nu poate fi chezăşia unei alianţ e trainice.
— E nevoie săjur? întrebăregele, ameţ it de întorsătura plinăde vrajăpe care o luase
aceastăconvorbire.
— Oh, nu refuz niciodatăun jurământ sincer! zise DOAMNA. E un temei pentru a
avea încredere.
Regele îngenunche pe un covoraşşi luămâna DOAMNEI. Ea, cu un surâs pe care un
pictor nu l-ar putea niciodatăreda, iar un poet nu l-ar putea decât imagina, îi dădu
amândouămâinile, în care el îşi ascunse fruntea înfierbântată. Nici unul, nici altul nu
puturăgăsi un cuvânt.
Regele simţ i căDOAMNA îşi retrage palmele, atingându-i uşor obrajii. Se ridică
numaidecât şi ieşi din apartament. Curtenii îi observăroşeaţ a din obraji şi deduserăcă
scena fusese furtunoasă. Dar cavalerul de Lorraine se grăbi săspună:
— Oh, nu, domnilor, fiţ i pe pace! Când maiestatea sa e furios, se îngălbeneşte.

XXXVIII
SFĂTUITORII

Regele o părăsi pe DOAMNA într-o stare de mare tulburare, pe care abia el însuşi şi-o
putea explica.
Este cu neputinţ ă, într-adevăr, săse explice jocul tainic al acestor simpatii ciudate,
care se aprind dintr-o datăşi fărăvreun motiv întemeiat, dupămulţ i ani petrecuţ i în cea
mai netulburatălinişte, în cea mai desăvârşitănepăsare a douăinimi sortite săse iubească.
De ce Ludovic al XIV-lea o dispreţ uise, aproape o urâse altădatăpe DOAMNA? De ce acum o
găsea, pe aceeaşi femeie, atât de frumoasă, atât de ispititoare, şi pentru ce, nu numai căse
gândea la ea, dar era obsedat de dânsa? Pentru ce, la rândul ei, DOAMNA, ai cărei ochi şi al
cărei spirit erau atrase în altăparte, arăta, de opt zile, faţ ăde rege, un fel de favoare ce te
ducea cu gândul la cele mai strânse intimităţ i?
Nu trebuie săse creadăcăLudovic îşi făurise vreun plan de seducere: legătura care o
unea pe DOAMNA cu fratele său era, sau cel puţ in i se părea, o barierăde netrecut; era
chiar încăprea departe de aceastăbarierăca să-şi dea seama căea există. Dar pe panta
pasiunilor ce cuprind inima şi spre care tinereţ ea ne împinge totdeauna cu putere, nimeni
nu poate spune unde se va opri, nici măcar acela care a cântărit bine, dinainte, toţ i sorţii de
izbândăsau de înfrângere. Cât despre DOAMNA, înclinarea ei către rege poate fi explicată
uşor: era tânără, cochetăşi dornicăsăstârneascăadmiraţ ia. Era una din acele naturi cu
porniri nestăvilite care, la un teatru, ar fi în stare săsarăpeste cărbuni aprinşi numai
pentru a smulge spectatorilor un ropot de aplauze. Nu era deci surprinzător că, odatăpor-
nităpe treptele acestui urcuş, dupăce fusese adoratăde Buckingham, trecuse la de Guiche,
care îi era superior lui Buckingham, fie numai şi prin acest merit care se bucurăde multă
trecere în ochii femeilor, noutatea; nu era deci de mirare, spunem, ca Prinţ esa să-şi fi înălţ at
ambiţ ia pânăla a fi admiratăde rege, care era nu numai cel dintâi din regat, dar şi unul
dintre bărbaţ ii cei mai frumoşi şi mai spirituali. Cât despre subita pasiune a lui Ludovic
pentru cumnata lui, fiziologia nu ne-ar putea da decât nişte explicaţ ii banale, iar natura
ne-ar duce la unele din afinităţ ile ei misterioase. DOAMNA avea cei mai frumoşi ochi negri,
Ludovic cei mai frumoşi ochi albaştri din lume. DOAMNA era veselăşi zburdalnică, Ludovic
melancolic şi potolit. Menite săse întâlneascăpentru întâia oarăpe terenul unui interes şi
al unei curiozităţ i comune, aceste douănaturi opuse între ele se aprinseserăprin atingerea
asperităţ ilor lor reciproce. Ludovic, întorcându-se la el, îşi dădu seama căDOAMNA era
femeia cea mai seducătoare de la curte. DOAMNA, rămânând singură, se gândea, cu
plăcere, căprodusese asupra regelui o impresie puternică. Dar acest sentiment, la ea
trebuia săfie pasiv, în timp ce la rege nu putea fi împiedicat de a izbucni cu toatăputerea
fireascăspiritului unui tânăr bărbat, mai ales al unui tânăr care nu are decât săvoiască
pentru a-şi vedea împlinite toate dorinţ ele.
Regele îl anunţ ămai întâi pe DOMNUL călucrurile s-au împăcat, căDOAMNA avea
pentru el cel mai mare respect, cea mai sincerăafecţ iune, dar căera o fire mândră,
temătoare chiar, şi ale cărei susceptibilităţ i trebuiau trecute cu vederea. DOMNUL replică,
pe tonul acela dulce-acru pe care-l folosea de obicei faţ ăde fratele său, căel nu putea
înţ elege susceptibilităţ ile unei femei ale cărei purtări meritau, dupăpărerea lui, săfie
supuse unei anumite cenzuri şi că, dacăcineva are dreptul săse considere rănit, acela este
el, DOMNUL, căruia nu i se poate contesta acest drept. Dar atunci regele îi răspunse pe un
ton destul de viu şi care dovedea interesul ce i-l purta cumnatei sale:
— DOAMNA e mai presus de orice cenzură, crede-mă!
— A altora, da, sunt de acord – zise Prinţ ul – dar nu şi de a mea, aşa presupun.
— Ei bine – ripostăregele – ţ in să-ţ i spun, frate, căpurtările DOAMNEI nu merită
cenzura ta. Da, e fărăîndoialăo femeie tânără, foarte distratăşi foarte ciudată, dar care dă
dovadăde cele mai bune sentimente. Caracterul englez nu e totdeauna bine înţ eles în
Franţ a, dragăfrate, şi libertatea moravurilor engleze îi uimeşte uneori pe cei care nu ştiu că
aceastălibertate e întemeiatăchiar pe inocenţ ă.
— Ah – zise DOMNUL din ce în ce mai nemulţ umit – de vreme ce maiestatea ta ia
apărarea soţ iei mele, pe care eu o acuz, înseamnăcăea e nevinovată, şi atunci nu mai am
nimic de spus.
— Frate – se grăbi săreia regele, căruia glasul conştiinţ ei îi şoptea în adâncul inimii că
DOMNUL avea întrucâtva dreptate – frate, tot ceea ce spun şi mai ales tot ceea ce fac e
numai pentru fericirea ta. Am aflat căte-ai plâns de lipsăde încredere sau de lipsăde
respect din partea DOAMNEI şi nu vreau de loc ca neliniştile tale săse prelungeascăprea
mult. Intra în datoriile mele săveghez asupra căminului tău, ca şi asupra căminului celui
mai umil dintre supuşii mei. Şi am văzut, cu cea mai mare plăcere, cătemerile tale n-au
nici un fundament.
— Dar – stărui DOMNUL pe un ton interogativ şi aţ intindu-şi ochii asupra fratelui său
– ceea ce maiestatea ta a constatat referitor la DOAMNA, şi măînchin în faţ a înţelepciunii
tale regale, a verificat oare şi în cazul celor ce-au pricinuit scandalul de care măplâng?
— Ai dreptate, frate – zise regele – voi cerceta.
Aceste cuvinte cuprindeau un ordin, în acelaşi timp cu o consolare. Prinţ ul înţelese
asta şi se retrase. Ludovic se duse însăla mama lui; simţ ea căavea nevoie de o iertare mai
deplinădecât aceea pe care o smulsese de la fratele său.
Ana de Austria n-avea faţ ăde domnul de Guiche aceleaşi motive de a fi îngăduitoare
ca faţ ăde Buckingham. Observă, de la cele dintâi cuvinte, căLudovic nu era dispus săfie
aspru; ea însăfu. Era unul din vicleşugurile obişnuite ale bătânei regine de a ajunge să
cunoascăadevărul. Dar şi Ludovic trecuse de vârsta uceniciei: aproape de un an era rege. În
acest an avusese destul timp săînveţ e săse prefacă. Ascultând-o pe Ana de Austria şi
lăsând-o să-şi dezvăluie toate gândurile, făcând doar câte un semn de încuviinţ are cu
privirea sau cu mâna, se convinse, dupăanumite jocuri ale ochilor, dupăanumite aluzii
uşoare, căregina, atât de priceputăîn materie de galanterii, ghicise, sau cel puţ in bănuise
slăbiciunea lui pentru DOAMNA. Dintre toţ i sfetnicii săi, Ana de Austria trebuia săfie cel
mai însemnat; dintre toţ i rivalii lui, Ana de Austria putea săfie cel mai periculos. Ludovic
schimbădeci tactica. O învinovăţ i pe DOAMNA, îl căinăpe DOMNUL, ascultăceea ce mama
lui spunea despre de Guiche, aşa cum ascultase ceea ce spusese despre Buckingham. Apoi,
când simţ i căea se încredinţ ase cărepurtase asupra lui o victorie deplină, o părăsi.
Toatăcurtea, adicătoţ i favoriţ ii şi toţ i intimii, şi erau mulţ i, întrucât se aflau acolo
cinci stăpâni, se reunirăseara pentru repetiţ ia de balet.
În acest răstimp, bietul de Guiche îşi mai alinănecazurile prin cele câteva vizite pe
care le primi. Dintre acestea, era una de care se temea, dar de care îşi lega şi nădejdea
aproape în aceeaşi măsură. Era vizita cavalerului de Lorraine. Pe la ceasurile trei
după-amiază, cavalerul intrăla conte. Chipul lui era dintre cele mai liniştitoare. DOMNUL, îi
spuse el lui de Guiche, devenise foarte voios şi nimeni n-ar fi putut spune căvreun nor cât
de mic ar fi întunecat vreodatăcerul conjugal. De altminteri, DOMNUL nu purta niciodată
picănimănui!
De multăvreme la curte, cavalerul de Lorraine stabilise ca, dintre cei doi fii ai lui
Ludovic al XIII-lea, DOMNUL era cel care moştenise firea părintească, o fire schimbătoare,
nehotărâtă, bunăîn aparenţ ă, rea în fond, dar cu siguranţ ănulăpentru prietenii lui. Îi
dădu mai ales multe speranţ e lui de Guiche demonstrându-i căDOAMNA va ajunge în
curând să-l ducăde nas pe soţ ul ei şi că, prin urmare, acela îl va conduce pe DOMNUL,
care va izbuti săo conducăpe DOAMNA. La care de Guiche, neîncrezător şi cu prezenţ ăde
spirit, răspunse:
— Da, cavalere, numai căeu o socot pe DOAMNA foarte periculoasă.
— În ce sens?
— În sensul căa băgat de seamăcăDOMNUL nu e un bărbat care se pasioneazădupă
femei.
— Asta e adevărat – zise cavalerul de Lorraine râzând.
— Şi atunci...
— Ei bine?
— DOAMNA alege pe primul venit, făcând din el obiectul preferinţ elor sale şi
atrăgându-l pe soţprin gelozie.
— Adânc! Adânc! exclamăcavalerul.
— Adevărat! răspunse de Guiche.
Dar nici unul, nici altul nu-şi mărturisirăgândurile pânăla capăt. De Guiche, în timp
ce învinuia astfel caracterul DOAMNEI, în sinea lui îi cerca iertare din adâncul inimii.
Cavalerul, admirând profunzimea de gândire a lui de Guiche, îl îndruma cu ochii închişi
spre prăpastie. De Guiche îl descusu atunci mai îndeaproape asupra efectului produs de
scena de dimineaţ ăşi asupra efectului, mai grav încă, produs de scena din timpul mesei.
— Dar ţ i-am mai spus căi-a făcut pe toţ i sărâdă, în frunte cu DOMNUL! răspunse
cavalerul de Lorraine.
— Totuşi – mai aruncăde Guiche o întrebare – mi s-a vorbit de o vizităa regelui la
DOAMNA!
— Ei bine, e adevărat; DOAMNA era singura care nu râdea, şi regele s -a dus la ea spre
a o face sărâdă.
— Astfel că?...
— Astfel cănimic nu s-a schimbat în programul zilei.
— Şi baletul se repetă?
— De bunăseamă.
— Eşti sigur?
— Foarte sigur.
La acest punct al convorbirii celor doi tineri, pe uşa intrăRaoul, cu fruntea
îngândurată. Zărindu-l, cavalerul, care avea pentru el, ca pentru orice caracter nobil, o ură
ascunsă, se ridicăîn picioare.
— Atunci, ma sfătuieşti să...? îl întrebăde Guiche pe cavaler.
— Te sfătuiesc sădormi liniştit, dragul meu conte.
— Eu însă, de Guiche – zise Raoul – îţ i dau un sfat cu totul deosebit.
— Care, prietene?
— Acela de a încăleca pe cal şi de a pleca la una dm proprietăţ ile dumitale; acolo, dacă
ţii săurmezi sfatul cavalerului, poţ i sădormi liniştit, şi nestingherit de nimeni, oricât îţ i va
face plăcere.
— Cum, săplece? strigăcavalerul făcând pe surprinsul. Şi pentru ce-ar pleca de
Guiche?
— Pentru că, şi dumneata nu se poate sănu ştii asta, mai ales dumneata, pentru că
toatălumea a început săvorbeascădespre o scenăcare s-ar fi petrecut aici între DOMNUL
şi de Guiche.
De Guiche păli.
— Nu-i adevărat – răspunse cavalerul – nu-i adevărat; iar dumneata ai fost rău
informat, domnule de Bragelonne.
— Am fost, dimpotrivă, foarte bine informat, domnule – i-o întoarse Raoul – şi sfatul
pe care i-l dau lui de Guiche e un sfat prietenesc.
În timpul acestui schimb de cuvinte, de Guiche, puţ in uluit, se uita pe rând când la
unul, când la celălalt dintre cei doi sfătuitori ai lui. Simţ ea în sinea sa căîn momentul acela
se dădea o luptăde care avea săatârne tot restul vieţ ii lui de aici încolo.
— Nu-i aşa – zise cavalerul adresindu-i-se contelui – nu-i aşa, de Guiche, căscena n-a
fost atât de furtunoasăprecum pare săcreadădomnul viconte de Bragelonne, care, de
altfel, nici nu era de faţă?
— Domnule – stărui Raoul – furtunoasăori nu, eu nu vorbesc acum de scena în sine,
ci de urmările pe care le poate avea. Ştiu căDOMNUL a ameninţ at. Ştiu căDOAMNA a
plâns.
— DOAMNA a plâns? strigăde Guiche fărăvoia lui şi împreunându -şi mâinile.
— Ah, ca săvezi! zise cavalerul râz.ând. Iatăun amănunt pe care nu-l ştiam. Hotărât,
eşti mai bine informat decât mine, domnule de Bragelonne.
— Şi tocmai fiindcăsunt mai bine informat decât dumneata, cavalere, tocmai de aceea
insist ca de Guiche săplece cât mai departe.
— Dar nu şi încăo datănu! Îmi pare rău căte contrazic, domnule viconte, dar această
plecare n-are nici un rost.
— E grabnică.
— Şi pentru ce-ar trebui săplece? Ia săvedem.
— Dar regele? Regele?
— Regele? exclamăde Guiche.
— Ei da, îţ i spun, regele se intereseazăde aceastăafacere.
— Ei şi? zise cavalerul. Regele ţ ine la de Guiche, şi mai ales la tatăl său; gândeşte-te
că, dacăar pleca, contele ar însemna sămărturiseascăsingur căa săvârşit o faptăurâtă.
— Cum asta?
— Fărăîndoială, când cineva fuge, dovedeşte căe vinovat sau căse teme.
— Sau căeste necăjit ca un om învinuit pe nedrept – zise Bragelonne. Sădăm plecării
sale caracterul necazului, nimic nu e mai uşor; vom spune căam făcut amândoi tot ce ne-a
stat în putinţ ăca să-l oprim, şi dumneata cel puţ in nu vei minţ i. Haide, haide, de Guiche,
eşti nevinovat; scena de astăzi trebuie săte fi rănit, dragul meu; pleacă, pleacă, de Guiche.
— Ei nu, de Guiche, rămâi – zise cavalerul – rămâi tocmai fiindcă, aşa cum spunea
domnul de Bragelonne, eşti nevinovat. Iartă-măîncăo dată, viconte, dar nu sunt de aceeaşi
părere cu dumneata.
— Crede ce vrei, domnule, dar observă, te rog, căexilul pe care de Guiche şi-l va
impune singur va fi de scurtădurată. Îi va pune capăt oricând va voi şi, întorcându-se
dintr-un exil voluntar, va regăsi zâmbetul pe toate buzele; pe câtăvreme, dimpotrivă, o
proastădispoziţ ie a regelui poate stârni o furtunăale cărei urmări nimeni nu va îndrăzni să
le prevadă.
Cavalerul surâse.
— La dracu, e tocmai ceea ce doresc! murmurăel încet, numai pentru sine.
Şi în acelaşi timp înalţ ădin umeri. Aceastămişcare nu-i scăpăcontelui; el se temea
că, dacăva pleca de la curte, ar putea sădea impresia căo face de frică.
— Nu, nu – strigăel – s-a hotărât! Rămân, Bragelonne!
— Profet sunt – zise cu tristeţ e Raoul. Nenorocire ţ ie, de Guiche, nenorocire!
— Şi eu sunt profet, dar nu pentru a proroci nenorocirea; dimpotrivă, conte, şi îţ i
spun rămâi, rămâi!
— Repetiţ ia de balet va avea totuşi loc, eşti sigur? îl întrebăde Guiche.
— Absolut sigur.
— Ei bine, vezi, Raoul? reluăde Guiche silindu-se săzâmbească. Vezi, o curte unde se
danseazăcu atâta poftănu este o curte posomorâtă, pregătităpentru lupte lăuntrice. Hai,
mărturiseşte căam dreptate, Raoul!
Raoul dădu din cap.
— Nu mai am nimic de spus – răspunse el.
— În sfârşit – întrebăcavalerul, curios de a şti din ce izvor căpătase Raoul veştile a
căror exactitate se vedea silit săo recunoascăîn sinea lui – dumneata zici căeşti bine
informat, domnule viconte; dar cum ai putea fi informat mai bine decât mine, care sunt
unul din prietenii cei mai apropiaţ i ai DOMNULUI?
— Domnule – răspunse Raoul – în faţ a unei asemenea declaraţ ii, măplec. Da,
dumneata trebuie săfii mai bine informat, recunosc asta, şi, întrucât un om de onoare nu
poate săspunăaltceva decât ceea ce ştie, săvorbeascăaltfel decât cum gândeşte, tac, mă
socotesc învins şi îţ i las câmpul de bătaie.
Şi, într-adevăr, Raoul, ca unul ce părea a nu dori decât odihna, se trânti într-un
fotoliu larg, în timp ce contele îşi chema oamenii ca să-l îmbrace. Cavalerul simţ ea cătimpul
e înaintat şi-ar fi vrut săplece, dar se temea ca Raoul, rămânând singur cu de Guiche, să
nu-l îndemne săia altăhotărâre. Aruncădeci în joc ultima lui armă.
— DOAMNA va fi strălucitoare – zise el – încearcăastăzi costumul ei de Pomonă.
— Ah, aşa-i! exclamăcontele.
— Da, da – continuăcavalerul – a dat toate ordinele necesare în aceastăprivinţ ă. Ştii,
domnule de Bragelonne, căregele va întruchipa primăvara?
— Va fi minunat – zise de Guiche – şi iatăun motiv mai bun decât toate celelalte pe
care mi le-ai dat pânăacum de a rămâne: întrucât eu joc rolul lui Vertumniu şi voi dansa în
pas cu DOAMNA, nu mai pot pleca fărăun ordin al regelui, deoarece absenţ a mea ar dez-
organiza baletul.
— Iar eu – zise cavalerul – voi avea un simplu rol de satir şchiop; e drept căsunt un
dansator prost şi nu am piciorul făcut pentru aşa ceva. Domnilor, la revedere! Nu uita coşul
cu fructe pe care trebuie săi-l oferi Pomonei, conte!
— Oh, nu voi uita nimic, fii liniştit – zise de Guiche, foarte fericit.
"Acum sunt sigur cănu va mai pleca" – îşi spuse cavalerul de Lorraine, ieşind pe uşă.
Raoul, dupăplecarea cavalerului, nu încercăsă-şi mai convingăprietenul; îşi dădea
seama căs-ar fi ostenit degeaba.
 — Conte – îi spuse el totuşi, cu vocea lui tristăşi melodioasă– conte, te arunci într-o
pasiune cumplită. Te cunosc, eşti o fire nepotolită; aceea pe care o iubeşti e la fel... Ei bine,
admit pentru o clipăcăea te-ar putea iubi...
— Oh, niciodată! strigăde Guiche.
— De ce spui niciodată?
— Fiindcăar fi o mare nenorocire pentru amândoi.
— Atunci, dragăprietene, în loc de a te privi ca pe un nechibzuit, dă-mi voie săte
privesc ca pe un nebun.
— Pentru ce?
— Eşti pe deplin încredin ţ at, hai, răspunde-mi cu toatăsinceritatea, cănu-i vei cere
nimic aceleia pe care o iube şti?
— Oh, da, sunt foarte sigur de asta!
— Atunci, iubeşte-o de departe.
— Cum, de departe?
— Fărăîndoială; ce-ţ i pasăcăe sau nu e de faţ ă, de vreme ce nu doreşti nimic de la
ea? Iubeşte un portret, iubeşte o amintire.
— Raoul!
— Iubeşte o umbră, o iluzie, o himeră, iubeşte dragostea, dând un nume idealului tău.
Ah, întorci capul! Intr ăvaleţ ii, nu mai spun nimic. În împrejurări fericite sau nefericite,
bizuie-te pe mine, de Guiche.
— La naiba, măşi bizui!
— Ei bine, iatătot ce-aveam să-ţ i spun. Fă-te frumos, de Guiche, fă-te cât mai frumos.
Cu bine!
— Nu vii la repetiţ ia baletului, viconte?
— Nu, am de făcut o vizităîn oraş. Îmbrăţ işează-mă, de Guiche. Cu bine!
Reuniunea avea loc la rege. Reginele mai întâi, apoi DOAMNA, câteva doamne de
onoare alese şi un mare număr de curteni, de asemenea aleşi, precedau exerciţ iile de dans
prin conversaţ ii pline de spirit, cum ştiau săfacăoamenii pe vremea aceea. Nici una dintre
doamnele invitate nu îmbrăcase costumul de serbare, aşa cum prevăzuse cavalerul de
Lorraine; dar se vorbea mult despre bogatele şi ingenioasele desene făcute de diferiţ i pictori
pentru baletul semizeilor. Astfel erau numiţ i regii şi reginele al căror Panthéon avea săfie
Fontainebleau.
DOMNUL intrăţ inând în mânădesenul ce înfăţ işa personajul pe care avea să-l joace
el; avea încăfruntea puţ in întunecată. Reverenţ a pe care o făcu în faţ a tinerei regine şi a
mamei sale fu plinăde curtoazie şi afecţ iune. O salutăapoi aproape cavalere şte pe
DOAMNA, şi se răsuci pe călcâie. Acest gest şi aceastărăcealăfurăremarcate.
Domnul de Guiche o despăgubi însăpe Prinţ esăprintr-o privire învăpăiată, şi
DOAMNA, trebuie săo spunem, ridicându-şi pleoapele, îl răsplăti cu o înflăcărare însutită.
Trebuie săo spunem, de asemeni, căniciodatăde Guiche nu fusese atât de frumos, iar
privirea DOAMNEI iluminase parcăşi mai mult chipul fiului mareşalului de Grammont.
Cumnata regelui simţ ea o furtunăbubuind deasupra capului ei; mai simţ ea apoi căîn
cursul acestei zile, atât de bogatăîn prevestirea unor întâmplări viitoare, săvârşise, faţ ăde
cel care o iubea cu atâta aprindere şi pasiune, o nedreptate, dacănu o gravătrădare. Acum
i se părea căsosise momentul când trebuia sădea socoteală, în faţ a bietului sacrificat de
aceastănedreptate din timpul dimineţ ii. Inima DOAMNEI bătea tare, şi bătea pentru de
Guiche. Contele era deplâns cu toatăsinceritatea, contele o preocupa mai mult decât
oricine. Nu mai era vorba de DOMNUL, de rege, de milordul Buckingham. De Guiche singur
îi stăpânea acum toate gândurile şi toate simţ ămintele.
Totuşi, DOMNUL era şi el un bărbat destul de frumos; dar nu putea fi asemuit
contelui. Căci, se ştie, şi toate femeile o spun, e totdeauna o mare deosebire între
frumuseţ ea amantului şi aceea a soţ ului. Or, în situaţ ia de faţ
ă, dupăretragerea
DOMNULUI, dupăacea reverenţ ăplinăde curtoazie şi afecţ iune făcuta tinerei regine şi
reginei-mame, dupăacel salul rece şi cavaleresc adresat DOAMNEI şi care fusese remarcat
de toţ i curtenii, dupătoate acestea, spunem, în reuniunea de la rege, amantul câştigămult
faţ ăde soţ . DOMNUL însăera prea mare senior ca săţ inăseama de acest amănunt. Nimic
nu produce mai mult efect decât o idee bine fixatădespre superioritate, când e vorba să
arăţ i inferioritatea unui om care are aceastăpărere despre el însuşi.
Regele se ivi. Toatăasistenţ a urmărea desfăşurarea evenimentelor în privirea ce
începea sădea tonul, întocmai ca sprânceana lui Iupiter Fulgerătorul.
Ludovic n-avea nimic din tristeţ ea fratelui său; el era strălucitor. Cercetând o parte
din desenele ce i se arătau din toate părţ ile, îşi exprimăpărerile sau criticile, făcând fericiţ i
sau nefericiţ i cu un singur cuvânt. Deodată, privirea lui, care aluneca piezişcătre DOAMNA,
observămuta corespondenţ ăstatornicităîntre Prinţ esa şi conte. Buzele regale se încleştară,
şi când se redeschiserăo făcurăpentru a da glas unor fraze banale.
— Doamnelor – zise regele, înaintând spre regine – am primit ştirea cătotul e pregătit
la Fontainebleau, aşa dupăcum am dispus.
 Un murmur de încântare se stârni în grupuri. Regele citi pe feţ ele tuturor dorinţ a vie
de a primi o imitaţ ie pentru serbare.
— Voi pleca mâine – adaugăel.
Tăcere adâncăîn sânul adunării.
— Şi invit – terminăregele – persoanele care măînconjoarăsăse pregăteascăpentru a
măînsoţ i.
Zâmbetul înseninătoate feţ ele. Numai aceea a DOMNU LUI îşi păstra caracterul de
proastădispoziţ ie. Atunci începurăsăse perinde prin faţ a regelui şi a doamnelor seniorii
care se grăbeau să-i mulţ umeascămaiestăţ ii sale pentru marea cinste a invitaţ iei. Când îi
veni rândul lui de Guiche, regele îi spuse:
— Ah, domnule, nu te văzusem aici!
Contele făcu o plecăciune. DOAMNA păli. De Guiche dădu sădeschidăgura pentru
a-şi exprima şi el mulţ umirea.
— Conte – zise regele – iatăvremea când se fac ultimele însămânţ ări. Sunt sigur că
agricultorii dumitale din Normandia vor fi fericiţ i săte vadăla proprietăţ ile domniei tale.
Şi, dupăacest atac brutal, regele îi întoarse spatele nenorocitului conte. Fu rândul lui
de Guiche săpălească; făcu doi paşi spre rege, uitând cănu se cade a i se vorbi maiestăţ ii
sale fărăa fi întrebat.
— Poate căn-am înţ eles bine? bolborosi el.
Regele întoarse uşor capul şi, cu acea privire rece şi neclintităce cade ca o spadă
nemiloasăîn inima celor dizgraţ iaţ i, el repetărar, pronunţ ând cuvintele unul câte unul:
— Am spus proprietăţ ile domniei tale!
O sudoare de gheaţ ănăpădi fruntea contelui, iar mâinile i se deschiseră, lăsând să-i
cadăpăl ăria pe care o ţ inea între degetele-i tremurătoare. Ludovic căutăprivirea mamei
sale, ca pentru a-i arăta căse purtase ca un adevărat stăpân. Apoi căutăprivirea
triumfătoare a fratelui său, ca pentru a-l întreba dacărăzbunarea îi era pe plac. În sfârşit,
îşi îndreptăochii asupra DOAMNEI. Prinţ esa zâmbea şi vorbea cu doamna de Noailles. Ea
nu auzise nimic, sau mai curând se prefăcea cănu auzise nimic. Cavalerul de Lorraine
privea de asemeni cu una din acele stăruinţ e duşmănoase ce par a da căutăturii unui om
puterea pârghiei care smulge, ridicăşi aruncădeparte un obstacol.
Domnul de Guiche rămase singur în cabinetul regelui; toatălumea dispăruse. Prin
faţa ochilor săi, de om nenorocit, dansau doar nişte umbre. Deodatăse smulse din cruda
deznădejde ce pusese stăpânire pe el şi alergăcu răsuflarea tăiatăsăse închidăîn
apartamentul său, unde Raoul, credincios sumbrelor lui presimţ iri, îl aştepta însă.
— Ei bine? murmurăacesta văzându-şi prietenul intrând cu capul gol, cu privirea
rătăcită, cu mersul împleticit.
— Da, da, e adevărat, da...
De Guiche nu putu spune mai mult; căzu istovit pe perne.
— Şi ea?... ÎntrebăRaoul.
— Èa! strigănefericitul conte ridicând spre cer un pumn încleştat de furie. Ea!...
— Ea ce spune?
— Spune cărochia îi vine bine.
— Şi ce face?
— Râde.
Un hohot zănatic de râs zgudui toţ i nervii bietului surghiunit. Apoi el căzu pe spate –
era zdrobit.

XXXIX
FONTAINEBLEAU

De patru zile, toate încântările reunite în minunatele grădini de la Fontainebleau

făceau din aceast ăreşedinţ ăun cuib de desfătări.
Domnul Colbert se întrecea pe sine însuşi... Dimineaţ a, socoteala cheltuielilor de peste
noapte; ziua programe, probe, angajări, plăţ i. Strânsese patru milioane şi le folosea cu o
chibzuialăsavantă. Se îngrozea cât de mult bănet înghiţ eau scenele mitologice. Un silvan, o
driadănu costa mai puţ in de o sutăde livre pe zi. Costumul fiecăruia se ridica la trei sute
de livre. Pulberea şi pucioasa care se ardeau în focurila de artificii atingeau în fiecare noapte
o sutăde mii de livre. Mai erau apoi iluminaţ iile pe marginea ochiurilor de apă, ce
consumau şi ele treizeci de mii de livre pe seară.
Serbările păreau însăfalnice. Colbert nu- şi mai încăpea în piele de bucurie. Îi vedea în
orice clipăpe DOAMNA şi pe rege ieşind la vânătoare sau pentru recepţ ia personajelor
fantastice, solemnităţ i ce se repetau de cincisprezece zile în continuu şi făceau să
străluceascătot mai mult spiritul DOAMNEI şi dărnicia regelui. Căci DOAMNA, eroina ser-
bării, asculta oraţiile reprezentanţ ilor unor popoare necunoscute, garamanţ i, sciţ
i,
hiperboreeni, caucazieni şi patagoni, ce păreau căies din măruntaiele pământului pentru a
veni să-i facăurări, iar regele dăruia fiecărui ales al acestor noroade câte un diamant sau
câte un alt obiect de preţ . Şi atunci, solii aceştia îi asemuiau, în versuri mai mult sau mai
puţ in groteşti, pe rege cu Soarele, pe DOAMNA cu Febe, sora lui, fărăa pomeni nimic de
regina sau de DOMNUL, ca şi cum regele ar fi fost însurat cu doamna Henriette a Angliei şi
nu cu infanta Maria-Tereza.
Fericita pereche, ţ inându-se de mâini, strângându-şi abia simţ it degetele, sorbea cu
înghiţ ituri mari băutura aceasta atât de dulce a măgulirii, pe care o aţ âţ a tinereţ ea, frumu-
seţ ea, puterea şi iubirea.
Fiecare personaj de la Fontainebleau se mira de marea înrâurire pe care DOAMNA o
căpătase asupra regelui. Fiecare îşi spunea în şoaptăcăDOAMNA era adevărata regină. Şi,
într-adevăr, regele întărea aceste ciudate presupuneri prin fiecare gând al lui, prin fiecare
cuvânt, prin fiecare privire. Îşi lega toate dorinţ ele, îşi căuta inspiraţ iile în ochii DOAMNEI,
şi când Prinţ esa binevoia săzâmbească, el se îmbăta de bucuria sa. Dar DOAMNA, la
rândul ei, se îmbăta oare în aceeaşi măsurăde puterea ei, văzând cătoatălumea îi cade la
picioare? N-ar fi putut s-o spunănici ea singură; dar ceea ce ştia bine era ca nu avea nici o
dorinţ ă, căse simţ ea nespus de fericită.
Din toate aceste schimbări, al căror izvor se afla în voinţ a regală, rezulta căDOMNUL,
în loc săfie al doilea personaj al regatului, devenise în realitate al treilea. Era mai rău decât
pe vremea când de Guiche îşi suna chitarele sale în apartamentul DOAMNEI. Atunci
DOMNUL avea cel puţ in satisfacţia de a-l pune la respect pe cel care-l stingherea. Acum
însă, dupăplecarea rivalului, izgonit de fratele său regele, DOMNUL purta pe umeri un jug
cu mult mai greu decât înainte.
În fiecare seară, DOAMNA se reîntorcea la dânsa istovită. Călăria, băile în Sena,
spectacolele, mesele întinse sub frunzare, balurile pe marginea marelui canal, concertele ar
fi fost de ajuns ca săomoare nu o femeie firavăşi plăpândă, dar chiar şi pe cel mai robust
elveţ ian de la castel. E adevărat căatunci când e vorba de dansuri, de concerte, de plimbări,
o femeie e cu mult mai rezistentădecât cel mai voinic fiu al celor treisprezece cantoane. Dar,
oricât de întinse ar fi puterile unei femei, ele au un capăt şi nu pot ţ ine mult timp piept unui
asemenea trai.
Cât despre DOMNUL, el nu avea nici măcar mulţ umirea de a o vedea pe DOAMNA
abdicând de la regalitatea ei seara. Căci, noaptea, DOAMNA locuia în pavilionul regal,
împreunăcu regina cea tânărăşi cu regina-mamă.
E de la sine înţ eles cădomnul cavaler de Lorraine nu-l părăsea nici o clipăpe
DOMNUL şi se grăbea sătoarne o picăturăde fiere peste fiecare ranăprimităde acesta. Aşa
se face căDOMNUL, care la început, dupăplecarea lui de Guiche, se simţ ise vesel şi
întinerit parcă, recăzu în melancolic la trei zile dupăinstalarea curţ ii la Fontainebleau.
Dar iatăcăîntr-o zi, pe la ceasurile doua, DOMNUL, care se sculase târziu şi pusese
mai multăgrijăca de obicei în ţ inuta sa, iatăcăDOMNUL, care nu auzise vorbindu-se încă
nimic despre programul din ziua aceea, făcu planul să-şi strângăcurtea sa în jurul lui,
pentru a se duce cu DOAMNA, săsupeze la Moret, unde avea o frumoasăcasăde ţ ară. Se
îndreptă, deci, spre pavilionul reginelor şi intră, foarte nedumerit cănu întâlneşte în cale
nici un om din serviciul regal. Pătrunse singur în apartament. O uşăse deschidea la stânga,
spre dormitorul DOAMNEI, una la dreapta, spre dormitorul tinerei regine. În camera soţ iei
lui, DOMNUL află, din gura unei subrete care îşi vedea acolo de treaba ei, cătoatălumea
plecase la ceasurile unsprezece săse îmbăieze în Sena, ca plecarea se făcuse cu mare alai,
cătoate acestea se întâmplaserăde mai bine de un ceas. "Bun! îşi zise DOMNUL. Ideea e
fericită. E o căldurăînăbuşitoare, deci măvoi scălda bucuros şi eu." Şi îşi strigăoamenii...
Nimeni nu se ivi. Chemăpe cineva de la DOAMNA; toţ i erau plecaţi. Coborî la grajduri. Un
rândaşîi spuse cănu se mai găsea nici o trăsură, nici o caleaşcă. Atunci ceru săfie înşeuaţ i
doi cai, unul pentru el, unul pentru valetul său de cameră. Rândaşul îi răspunse foarte
respectuos cănu mai avea nici un cal. DOMNUL, galben de mânie, se urcădin nou în
apartamentul reginelor. Se duse pânăla camera de rugăciune a Anei de Austria. De acolo,
prin draperia desfăcută, o zări pe tânăra lui cumnatăîngenuncheatăîn faţ a reginei-mame;
se părea căavea ochii plini de lacrimi. Nu fusese nici văzut, nici auzit. Se apropie tiptil de
draperie şi trase cu urechea: spectacolul acestei dureri îi stârni curiozitatea. Regina cea
tânărănu numai căplângea, dar se plângea.
— Da – spunea ea – regele mătrateazăcu nepăsare, regele nu mai ştie decât de
petreceri, şi petreceri la care eu nu iau parte niciodată.
— Răbdare, răbdare, fiica mea – răspunse Ana de Austria în spaniolă.
Apoi, tot în limba spaniolă, ea adăugăcâteva sfaturi pe care DOMNUL nu le înţ elese.
Regina cea tânărărăspundea prin învinuiri amestecate cu lacrimi şi suspine, printre care
DOMNUL desluşea adesea cuvântul bãnos pe care Maria-Tereza îl rostea cu furie şi dispreţ .
"Băile – îşi spuse DOMNUL – băile. S-ar părea căare ce are cu băile." Şi se străduia sălege
între ele frânturile de fraze pe care izbutea săle înţ eleagă. Ajunse astfel săvadăcăregina
plângea amarnic şi că, dacăAna de Austria n-o putea mângâia, încerca cel puţ in săo
mângâie.
DOMNUL se temea sănu fie surprins ascultând la uşă, de aceea tuşi uşor. Cele două
regine întoarserăcapetele, amândouădeodată. DOMNUL intră. Când îl văzu pe Prinţ , tânăra
reginăse ridicărepede şi-şi şterse ochii. DOMNUL ştia prea bine ce se petrece acolo pentru
a nu întreba nimic, ştia prea bine săfie politicos pentru a rămâne mut, deci salutănumai.
Regina-mamăîi zâmbi cu drăgăl ăşenie.
— Ce vrei, fiul meu? întrebăea.
— Eu?... Nimic... – se bâlbâi DOMNUL. Căutam...
— Pe cine?
— Mamă, o căutam pe DOAMNA.
— DOAMNA e la scăldătoare.
— Dar regele? zise DOMNUL pe un ton care o făcu pe reginăsăse cutremure.
— Şi regele, dimpreunăcu toatăcurtea – răspunse Ana de Austria.
— Atunci, dumneata, doamnă? făcu DOMNUL.
— Oh, eu – murmurătânăra regin ă– eu sunt spaima tuturor celor care se distrează.
— Şi eu de asemeni, dupăcât se pare – adăugăDOMNUL.
Ana de Austria îi făcu un semn din ochi nurorii sale, care se retrase izbucnind în
lacrimi. DOMNUL îşi încruntăsprâncenele.
— Tristăcasăregală– zise el. Ce părere ai, mamă?
— Dar... nu... nu... toatălumea aici cautăsăpetreacă.
— La naiba, tocmai asta îi întristeazăpe cei cărora aceste petreceri nu le priesc.
— Cu ce ton spui asta, dragul meu Filip!
— Ah, mamă, o spun aşa cum o gândesc.
— Explică-te: ce s-a întâmplat?
— Întreabăpe cumnata mea, care îţ i vorbea adineauri de necazurile ei.
— Necazurile ei... care?...
— Da, am ascultat fărăsăvreau, dar, mărturisesc, am ascultat... Ei bine, am auzit
cum sora mea se plângea de faimoasele bai ale DOAMNEI.
— Oh, nebunie...
— Nu, nu, nu; când plângi, nu eşti totdeauna nebun... Bãnos spunea regina; asta nu
înseamnăbţi?
— Îţ i repet, fiul meu – zise Ana de Austria – căsărmana ta cumnatăe de o gelozie
copilărească.
— În acest caz, doamnă– răspunse Prinţ ul – măînvinuiesc cu toatăumilinţ a căam
acelaşi cusur cu ea.
— Şi tu, fiul meu?
— De bunăseamă.
— Şi tu, şi tu eşti gelos pe băile acelea?
— Cred şi eu!
— Oh!
— Cum, regele se duce săse scalde cu soţ ia mea, şi n-o ia pe regină? Cum, DOAMNA
se duce săse scalde cu regele, şi nu-mi face măcar cinstea de a măpreveni? Şi vrei ca biata
mea cumnat ăsăfie mulţ umită? Vrei ca eu săfiu mulţ umit?
— Dar, dragul meu Filip – zise Ana de Austria – eşti din cale-afarăde exagerat! După
ce-ai făcut săfie izgonit domnul de Buckingham, dupăce-ai făcut săfie surghiunit domnul
de Guiche, vrei acum să-l goneşti pe rege de la Fontainebleau?
— Oh, nu pot avea o astfel de pretenţ ie, doamnă! zise cu acrealăPrinţ ul. Dar pot
foarte bine sămăretrag eu, şi măvoi retrage.
— Gelos pe rege! Gelos pe fratele tău!
— Gelos pe fratele meu, pe rege, da, doamnă, gelos, gelos, gelos!
— Vai de mine, domnule! strigăAna de Austria, prefăcându- se mâniatăşi indignată.
Încep săte cred nebun şi duşmanul înverşunat al liniştii mele, de aceea te las în plata
Domnului, neputându-măapăra împotriva unor asemenea născociri.
Şi, spunând acestea, părăsi încăperea, lăsându-l pe Prinţpradăcelei mai cumplite
furii. DOMNUL rămase o clipăbuimăcit; apoi, revenindu-şi în fire, pentru a-şi aduna toate
puterile, coborî din nou la grajd, îl chemăpe rândaşşi îi ceru o trăsură, apoi un cal; iar la
dublul răspuns al acestuia cănu avea nici cal, nici trăsură, DOMNUL smulse o biciuşcădin
mâinile unui îngrijitor şi începu să-l goneascăpe bietul nevinovat de-a lungul curţ ii,
plesnindu-l cu biciul, fărăsăţ inăseama de văicărelile şi cererile lui de iertare; apoi, obosit,
cu răsuflarea tăiată, plin de năduşeală, tremurând din toate mădularele, urcăiarăşi în
apartamentul său, prefăcu în ţ ăndări cele mai frumoase porţ elanuri, dupăcare se trânti pe
pat, îmbrăcat şi încălţ at, strigând:
— Ajutor! Ajutor!

XL
 BAIA

La Valvins, sub bolţ ile de nepătruns ale răchitelor înflorite şi ale sălciilor care îşi
plecau ramurile verzi pânăatingeau cu vârfurile crengilor unda albastră, o plută, lungăşi
lată, cu trepte acoperite de perdele albăstrii, slujea de refugiu Dianelor ce se scăldau în râu
şi pe care le pândeau cu ochi pătimaşi, la ieşirea din apă, douăzeci de Acteoni împodobiţ i cu
pene, ce galopau pe malul îmbrăcat în muşchi şi învăluit în miresme, de la marginea
pădurii. Dar Diana însăşi, chiar o Dianăpudică, înfăşuratăîntr-o hlamidălungă, ar fi fost
mai puţ in castă, mai puţ in ferităde privirile străine decât era DOAMNA, tânărăşi frumoasă
ca însăşi aceastăzeiţ a. Căci, în pofida veşmântului ei subţ ire, vânătoriţ ei tot i se mai vedea
un genunchi alb şi rotund; în pofida tolbei de săgeţ i pe care o purta pe grumaz, i se mai
zăreau totuşi umerii arşi de soare; pe când un văl lung, înfăşurat de o sutăde ori, o
acoperea pe DOAMNA, atunci când se furişa în braţ ele femeilor ei, şi o făcea sărămână
ascunsăcelor mai pofticioase şi celor mai învăpăiate priviri.
În clipa când ea păşi pe trepte, poeţ ii care se aflau acolo, şi toţ i erau poeţ i când era
vorba de DOAMNA, cei douăzeci de poeţ i care galopau la ţ ărm se oprirăşi strigarăîntr-un
glas cănu picături de apăerau acelea ce se scurgeau de pe trupul DOAMNEI, ci perle care
cădeau şi se pierdeau în şuvoiul prea fericit al râului. Regele, care se afla în centrul acestor
poezii şi al acestor omagii, le impuse tăcere guralivilor, a căror vervăn-ar mai fi secat
niciodată, şi trase de frâu, întorcând calul, de teamăsănu jignească, chiar sub perdelele de
mătase, modestia femeii şi demnitatea principesei. Se făcu deci un mare gol în scenăşi o
mare tăcere pe plută. Dupămişcări, dupăjocul cutelor, dupăondularea perdelelor, se
ghicea graba femeilor de a-şi sluji stăpâna.
Regele asculta zâmbind frazele gentilomilor săi, dar se putea vedea, privindu-l, că
atenţ ia nu-i era câtuşi de puţ in la cele ce spuneau ei. Într-adevăr, de îndatăce zornăitul
inelelor alunecând pe vergelele de fier dădu de veste căDOAMNA se îmbrăcase şi căzeiţ a
avea săapară, regele se întoarse numaidecât, alergăspre ţ ărm şi dădu semnalul tuturor
acelora pe care serviciul sau buna lor plăcere îi chema în preajma DOAMNEI. Pajii se
grăbirăsăvină, aducând caii de căpestre; caleştile, trase la umbrăsub frunzişuri, se
apropiarăde cort, dimpreunăcu puzderia de valeţ i, de hamali şi de femei, care, în timp ce
stăpânii se scăldaseră, se retrăseserădeoparte, împărtăşindu-şi părerile, criticile şi
interesele lor, aidoma unui jurnal fugar al acestei epoci, jurnal de care nimeni nu- şi mai
aminteşte astăzi, nici chiar valurile, aceste oglinzi ale personajelor, aceste ecouri ale
discuţ iilor, valurile, acei martori pe care Dumnezeu i-a prăvălit în imensitate, dupăcum pe
actorii scenei de acolo i-a aruncat în eternitate.
Toatăaceastălume îngrămădităpe malurile râului, fărăa mai ţ ine seama de mulţ imea
de ţ ărani atraşi de dorinţ a de a vedea pe rege şi pe principesă, toatăaceastălume fu, timp
de opt sau zece minute, cel mai învălmăşit, cel mai plăcut talmeş-balmeşdin câte se pot
închipui.
Regele descălecăşi înaintăcâţ iva paşi pe jos; toţ i curtenii făcurăla fel; el îi oferi braţ ul
DOAMNEI, al cărei costum de călărie arăta o talie elegantă, ce se ghicea sub veşmântul de
lânăfină, cusut cu argint. Părul, ud încăşi mai întunecat decât abanosul, îi umezea gâtul
atât de alb şi atât de curat. Sănătatea şi bucuria scânteiau în ochii ei frumoşi; era odihnită
şi plinăde neastâmpăr, sorbea aerul în răsuflări prelungi, sub umbrela brodatăpe care i-o
ţinea un paj. Nimic mai tandru, mai graţ ios şi mai poetic decât aceste douăchipuri
îngemănate sub pălăria trandafirie a umbrelei: regele, ai cărui dinţ i albi sclipeau într-un
zâmbet neîntrerupt, DOAMNA, ai cărei ochi negri străluceau ca douănestemate în reflexele
mişcătoare ale mătăsurilor.
Când DOAMNA ajunse la calul ei, un minunat buiestraşandaluz, de un alb fărăpată,
puţ in cam greoi poate, dar cu un cap inteligent şi plin de vioiciune, în care se regăsea
amestecul de sânge arab atât de fericit îmbinat cu sângele spaniol, şi cu o coadălungăce
mătura pământul, şi când Prinţ esa, cu mişcări lenevoase, se prefăcea cănu poate săvâre
piciorul în scară, regele o prinse în braţ e, în aşa fel încât un braţal DOAMNEI înconjurăca
un arc de foc gâtul monarhului. Ludovic, retrăgându-se, atinse fărăsăvrea cu buzele acest
braţce nu voia săse îndepărteze. Apoi, Prinţ esa mulţ umindu-i regelui scutier, toatălumea
fu, într-o clipă, în şa.
Regele şi DOAMNA se abăturădin drum, lăsând sătreacăînainte trăsurile, hăitaşii,
gonacii. Un mare număr de călăreţ i, scăpaţ i de jugul etichetei, dădurăpinteni cailor şi
pornirădupătrăsurile în care se aflau doamnele de onoare, fragede ca nişte nimfe în jurul
Dianei, şi echipajele îşi luarăzborul în zumzetul de râsete, de şuşotiri şi de fâşâituri mă-
tăsoase.
Regele şi DOAMNA îşi ţ ineau caii la pas. În urma maiestăţ ii sale şi a Prinţ esei,
cumnata lui, dar la o depărtare destul de respectuoasă, curtenii gravi sau dornici săfie la
îndemâna şi sub ochii regelui călăreau încet, strunindu-şi caii neastâmpăraţ i, potrivindu-şi
pasul dupăacela al armăsarilor regelui şi DOAMNEI, şi gustau tot ceea ce poate oferi mai
plăcut şi mai pasionat schimbul de păreri între nişte oameni de spirit care aruncăîntr-un
chip foarte elegant mii de glume şi de răutăţ i pe seama aproapelui lor. În hohotele lor
înăbuşite, în pufniturile râsului lor sardonic, DOMNUL, acest nefericit absent, nu era,
fireşte, cruţat. În schimb, se arătau îndureraţ i, ba unii oftau chiar când se gândeau la
soarta lui de Guiche şi, trebuie săo mărturisim, compătimirea îşi avea rostul ei acolo.
Totuşi, regele şi DOAMNA, îndemnându-şi caii şi repetând de o sutăde ori ceea ce le
puneau pe buze curtenii care-i făceau sa vorbească, pornirăîn galop de vânătoare, şi atunci
cărările adânci ale pădurii prinserăsărăsune sub tropotul acestei cavalcade. După
convorbirile în şoaptă, dupădialogurile cu caracter de confidenţ ă, dupăfrazele schimbate
cu un fel de mister urmarăizbucnirile cele mai zgomotoase: de la hăitaşi pânăla prinţ i,
voioşia îi cuprinse deodatăpe toţ i. Întreaga ceatăîncepu sărâdăşi săstrige. Gaiţ ele şi
coţ ofenele se refugiau cu ţ ipete speriate în coroanele stufoase ale stejarilor, cucul îşi
întrerupse vaierul lui monoton în inima codrului, piţ igoii şi cintezoii zburau în stoluri, în
timp ce căprioarele, cerbii şi ciutele săreau, îngrozite, prin tufişuri. Aceastăceată,
răspândind în calea ei, ca o dâră, veselia, zgomotul şi lumina, fu precedatăla castel, ca să
spunem astfel, de propria ei zarvă.
Regele şi DOAMNA intrarăîn oraş, salutaţ i laolaltăde aclamaţ iile generale ale
mulţ imii. DOAMNA se grăbi să-l caute pe DOMNUL. Instinctul îi spunea că-l făcuse săstea
prea mult în afara acestei veselii. Regele se duse săle întâlneascăpe regine. Ştia cătrebuie
săle despăgubească, pe una mai ales, pentru îndelungata lui absenţ ă. Dar DOAMNA nu fu
lăsatăsăintre la DOMNUL. I se răspunse căPrinţ ul dormea. Regele, în loc s-o întâlnească
pe Maria-Tereza zâmbind ca întotdeauna, o găsi în galerie pe Ana de Austria, care, pândind
sosirea lui, îi ieşi înainte, îl apucăde mânăşi-l trase la dânsa. Ceea ce-şi spuserăsau, mai
degrabă, ceea ce-i spuse regina-mamălui Ludovic al XIV-lea, nimeni n-a putut săştie
vreodată; dar se putea bănui, desigur, dupăchipul răscolit pe care-l avea regele când ieşi de
la aceastăîntrevedere. Noi însă, având menirea de a interpreta, împărtăşind totodată
cititorului interpret ările noastre, ar însemna sănu ne facem datoria lăsându-l în
necunoştinţ ăde cauzăasupra rezultatului acestei întrevederi. Îl va găsi îndeajuns de
dezvoltat, aşa sperăm cel puţ in, în capitolul următor.

XLI
VÎNĂTOAREA DE FLUTURI

Regele, intrând în apartamentul său pentru a da unele dispoziţ ii şi pentru a-şi potoli
năvala gândurilor, găsi pe masa de toaletăun bileţ
el al cărui scris părea prefăcut. Îl
deschise şi citi:

Veniţi repede, am o mie de lucruri sţvţspun.

Nu trecuse chiar atât de mult de când regele şi DOAMNA se despărţ iseră, pentru ca
aceste o mie de lucruri săfie o continuare a celorlalte trei mii pe care şi le spuseserăpe dru-
mul ce desparte Valvins de Fontainebleau. De aceea, cuprinsul bileţ elului şi graba lui îi
dădurămult de gândit regelui.
Îşi potrivi puţin toaleta şi plecăsă-i facăo vizita DOAMNEI.
Prinţ esa, care nu voia săse vadăcă-l aşteaptă, coborâse în parc împreunăcu toate
doamnele de onoare. Când regele afla ca DOAMNA îşi părăsise apartamentele pentru a se
duce la plimbare, strânse în grabătoţ i gentilomii pe care-i putu găsi la îndemânăşi-i pofti
să-l urmeze în parc.
DOAMNA ieşise săprindăfluturi pe o mare pajişte mărginităde tufe de mirt şi de
grozamă. Privea cum cele mai tinere şi mai harnice dintre domnişoarele ei de onoare alergau
prin parc şi, cu spatele întors către pâlcul de carpeni, aştepta foarte neliniştităsosirea
regelui, căruia îi dăduse întâlnire aici. Scârţ âitul unor paşi pe nisipul aleii o făcu săîntoarcă
faţa. Ludovic al XIV-lea era în capul gol; el doborâse cu bastonul un fluture coadăde păun,
pe care domnul de Saint-Aignan îl culese aproape amorţ it din iarbă.
— Vezi, doamnă– zise regele – căşi eu prind fluturi pentru dumneata? Şi se apropie
de dânsa. Domnilor – se adresăapoi către gentilomii care îi alcătuiau suita – prindeţ i fiecare
câte un fluture, împreunăcu aceste doamne.
Însemna cătoatălumea trebuia săplece. Se putu vedea atunci un spectacol destul de
curios: bătrânii curteni, curtenii graşi alergarădupăfluturi, pierzându-şi pălăriile prin tufe
şi războindu-se cu mirtul şi cu grozama ca şi cum s-ar fi luptat cu spaniolii.
Regele îi oferi DOAMNEI braţ ul şi alese împreunăcu ea, drept centru de observaţ ie, o
bancăaşezatăsub o streaşinăde muşchi verde, un fel de colibăînfiripatăde mintea sfioasă
a vreunui grădinar care introdusese pitorescul şi fantezia în stilul sever al grădinăriei de pe
atunci. Aceastăstreaşină, pe care creşteau păpădii şi trandafiri urcători, adăpostea o bancă
fărăspătar, în aşa fel încât cei care stăteau acolo, izolaţ i în mijlocul pajiştei, vedeau şi erau
văzuţ i din toate părţ ile, dar nu puteau săfie auziţ i fărăca ei înşişi sănu-i vadăpe cei ce
s-ar fi apropiat ca să-i asculte. Din acest loc, unde se aşezarăcei doi confidenţ i, Ludovic le
făcu un semn de încuviinţ are vânătorilor; apoi, ca şi cum ar fi discutat cu DOAMNA despre
fluturele înfipt într-un ac de aur şi prins la pălăria ei, o întrebă:
— Crezi căe bine ca săstăm de vorbăaici?
— Da, sire, căci am nevoie săfiu auzitănumai de maiestatea voastră, dar văzutăde
toatălumea.
— Şi eu de asemeni – zise regele.
— Biletul meu v-a surprins?
— M-a îngrozit! Dar ceea ce am să-ţ i spun eu e mult mai important.
— Oh, nu! Ştiţ i căDOMNUL mi-a închis uşa?
— Dumitale? Şi pentru ce?
— Nu bănuiţ i?
— Ah, doamnă, dar atunci avem săne spunem amândoi acelaşi lucru!
— Ce vi s-a întâmplat oare?
— Vrei săîncep eu?
— Da. Eu am spus tot ce aveam de spus.
— Atunci e rândul meu. Aflăcă, la întoarcere, am găsit-o pe mama care măaştepta şi
m-a tras la dânsa.
— Oh, regina-mamă! E grav – rosti DOAMNA cu nelinişte.
— Aşa cred şi eu. Iatăce mi-a spus... Dar, mai întâi, îngăduie-mi un preambul.
— Vorbiţ i, sire.
— DOMNUL ţ i-a vorbit vreodatădespre mine?
— Adesea.
— Şi a pomenit vreodatăde gelozia lui?
— Oh, de mai multe ori chiar!
— În legăturăcu mine?
— Nu, dar în legăturăcu...
— Da, ştiu, cu Buckingham, cu de Guiche.
— Exact.
— Ei bine, doamnă, iatăcăDOMNUL se aratăacum gelos pe mine.
— Ce spuneţ i? replicăPrinţ esa cu un zâmbet răutăcios.
— Dar, dupăcum mi se pare, noi doi n-am dat niciodatăloc la...
— Niciodată! Eu cel puţ in... Dar cum aţ i aflat de gelozia DOMNULUI?
— Mama mi-a adus la cunoştinţ ăcăDOMNUL a intrat la dânsa ca un furios, căi s-a
plâns de... Iartă-mă.
— Spuneţ i, spuneţ i!
— I-a vorbit despre cochetăria dumitale. Se pare căDOMNUL este nedrept.
— Sunteţ i prea bun, sire.
— Mama l-a potolit; dar el a pretins căe potolit prea de multe ori şi cănu vrea sămai
fie.
— N-ar fi făcut mai bine sănu se fi amestecat de loc?
— Asta am spus şi eu.
— Mărturisiţ i, sire, călumea se gândeşte numai la răutăţ i. Cum, un frate, o sorănu
pot vorbi împreună, nu se pot bucura săstea alături în societate, fărăa da loc la comentarii,
la bănuieli? Căci, la urma urmei, sire, noi nu facem nici un rău, n-avem nici un chef să
facem rău.
Şi-i aruncăregelui acea privire mândrăşi aţ âţătoare care aprinde flacăra dorinţ ei
chiar şi în omul cel mai rece sau cel mai cuminte.
— Nu, aşa e – suspina Ludovic.
— Înţ elegeţ i, sire, cădacăpovestea asta mai continuă, voi fi silităsăizbucnesc într-o
bunăzi? Poftim, judecaţ i purtarea noastră: este sau nu este ea cuviincioasă?
— Oh, fireşte, e cuviincioasă.
— Singuri adesea, căci ne plac la amândoi aceleaşi lucruri, am putea săalunecăm
spre cele rele; am făcut-o oare vreodată?... Pentru mine sunteţ i un frate, nimic mai mult.
Regele îşi încruntăsprâncenele. Ea continuă:
— Mâna voastră, care o întâlneşte adeseori pe-a mea, nu-mi stârneşte acele tresăriri,
acea tulburare pe care amanţ ii, bunăoară...
— Oh, destul, destul, te conjur! rosti regele pradăchinurilor. Eşti neîndurătoare şi-ai
sămăfaci sămor.
— Doamne, de ce?
— În sfârşit... spui limpede cănu simţ i nimic alături de mine.
— Oh, sire... nu spun asta!... Afecţ iunea mea...
— Henriette, destul!... Ţi-o cer încăo dată... Dacămăcrezi de marmură, ca pe
dumneata, schimbă-ţ i părerea.
— Nu văînţ eleg.
 — Aşa e – oftăregele, lăsându-şi ochii în jos. Prin urmare, întâlnirile noastre...
strângerile noastre de mâini... privirile schimbate între noi... Iartă-mă, iartă-mă... Da, ai
dreptate, acum ştiu ce vrei săspui.
Îşi îngropăfaţ a în palme.
— Luaţ i seama, sire – rosti iute DOAMNA – iatăcădomnul de Saint-Aignan vă
priveşte.
— Ăsta-i adevărul! exclamăregele furios. Nici o brumăde libertate, nici un fel de
sinceritate în relaţ iile cu alţ
ii!... Crezi c-ai găsit un prieten, şi-ai dat de-o iscoadă... o
prietenă, şi n-ai decât o... soră.
DOAMNA tăcu, plecându-şi privirea.
— DOMNUL, e gelos! murmurăea cu un accent al cărui farmec şi dulceaţ ănimeni nu
le-ar putea reda.
— Oh – oftăadânc regele – ai dreptate.
— Vedeţ i dar – murmura ea învăluindu-l cu o privire ce-i ardea inima – sunteţ i liber;
nu sunteţ i bănuit, nu vi se învenineazăfericirea casnică.
— Vai, dumneata nu ştii încănimic! Nu ştii căregina e geloasă!
— Maria-Tereza?
— Pânăla nebunie. Gelozia DOMNULUI a pornit de la a ei; a plâns, i s-a tânguit
mamei mele, ne-a învinuit pentru aceste bai la râu, care mie îmi fac atâta plăcere.
"Şi mie!" adăugăDOAMNA din priviri.
— Deodată, DOMNUL, care trăgea cu urechea, a auzit cuvântul b ãnos, pe care-l rostea
regina cu amărăciune; asta l-a lămurit. A intrat furios, s-a amestecat în convorbire şi a
dojenit-o pe mama cu atâta asprime, încât ea a trebuit să-l părăseascăpe loc. Asta
înseamnăcădumneata ai de-a face cu un soţgelos, iar eu văd ridicându-se în faţ a mea
necontenit, fărăîndurare, spectrul geloziei, cu ochii umflaţ i, cu obrajii supţ i, cu gura
strâmbatăsinistru.
— Biet rege! murmurăDOAMNA, lăsându-şi mâna s-o atingăuşor pe cea a lui
Ludovic.
El reţ inu aceastămânăşi, pentru a o strânge fărăsădea de bănuit spectatorilor care
nu se îngrijeau atâta de fluturi cât căutau sa afle câte ceva şi săînţ eleagăvreuna din tainele
legăturii dintre rege şi DOAMNA, Ludovic apropie de cumnata lui fluturele neînsufleţ it, şi
amândoi se aplecarăca şi cum ar fi vrut sănumere miile de ochişori de pe aripile sale sau
firişoarele ce le acopereau cu o pulbere de aur. Nici unul, nici altul nu scoteau o vorbă;
părul li se atingea, răsuflările li se îngreunau, mâinile le ardeau strânse una într-alta. Se
scurserăastfel cinci minute.

XLII
CE SE POATE PRINDE ALERGÎND DUPĂFLUTURI

Cei doi tineri rămaserăo clipăcu frunţ ile înclinate sub povara acestui dublu
simţ ământ de dragoste înmugurităcare face săcreascăatâtea flori în imaginaţ iile celor de
douăzeci de ani. Doamna Henriette îl privea pe Ludovic pe furiş. Era una din acele firi bine
întocmite, care ştie săpriveascăîn ele însele, dar în acelaşi timp şi în alţ
ii. Ea vedea
dragostea în adâncul inimii lui Ludovic, aşa cum un înotător priceput vede o perlăîn
adâncul mării. Înţ elese căLudovic căzuse pradăşovăielii, dacănu chiar îndoielii, şi că
trebuie săîmboldeascăaceastăinimăvlăguităori poate prea sfioasă.
— Aşadar?... rosti ea, întrebând şi totodatărupând tăcerea.
— Ce vrei săspui? întrebăla rândul său Ludovic, dupăce stătuse o clipăpe gânduri.
— Vreau săspun căva trebui sămăreîntorc la hotărârea pe care o luasem.
— Ce hotărâre?
— Aceea pe care am spus-o maiestăţ ii voastre.
— Când?
— În ziua când încercam săne explicăm geloziile DOMNULUI.
— Şi ce mi-ai spus în ziua aceea? întrebăLudovic cu nelinişte.
— Nu vămai reamintiţ i, sire?
— Ah, dacăe vorba iarăşi de ceva rău, mai bine s ă-mi amintesc cât mai târziu.
— Oh, nu e rău decât pentru mine, sire – răspunse doamna Henriette – dar un rău
necesar.
— Ei, Doamne!
— Şi pe care-l voi îndura.
— În sfârşit, spune, care este acest rău?
— Plecarea!
— Oh, iarăşi aceastăcrudăhotărâre?
— Sire, credeţ i-măcăn-am făcut-o fărăa mălupta din răsputeri cu mine însămi...
Sire, trebuie, credeţ i-mă, sămăîntorc în Anglia.
— Oh, niciodată, niciodată! Nu voi îngădui săpărăseşti Franţ a! strigăregele.
— Şi totuşi – spuse DOAMNA, căutând săparăde o dulce şi tristăneclintire – totuşi,
sire, nimic nu poate fi mai grabnic; şi, ceva mai mult, sunt încredinţ atăcăasta este şi
voinţ a mamei voastre.
— Voinţ a! rosti regele. Oh, oh, scumpăsoră, ai pronunţ at în faţ a mea un cuvânt
neobişnuit.
— Dar – răspunse surâzând doamna Henriette – nu văsimţ iţi fericit săîmpliniţ i voinţa
unei mame atât de bune?
— Destul, te implor; dumneata îmi sfâşii inima.
— Eu?
— Dar cine altul? Îmi vorbeşti de aceastăplecare cu o linişte...
— Nu sunt făcutăsăfiu fericită, sire – răspunse Prinţ esa cu o voce melancolică– şi
m-am obişnuit de tânără, să-mi văd răsturnate cele mai scumpe gânduri.
— Vorbeşti adevărat? Şi aceastăplecare ţ i-ar răsturna un gând care îţ i este scump?
— Dacăaşrăspunde da, nu-i aşa, sire cădurerea voastrăs-ar transforma în răbdare?
— Crudo!
— Luaţ i seama, sire, se apropie cineva.
Regele privi în jurul lui.
— Nu – zise el. Apoi, reîntorcându-se către DOAMNA: Ascultă, Henriette, în loc de a
încerca săînvingi gelozia DOMNULUI printr-o plecare ce m-ar ucide...
Henriette înălţ ăuşor din umeri, ca o femeie care se îndoieşte.
— Da, care m-ar ucide – repetăLudovic. Ia săvedem, în loc de a te opri la această
plecare, oare imaginaţ ia dumitale... sau mai degrabăinima dumitale nu te sfătuieşte şi
altfel?
— Dar cum aţ i vrea sămăsfătuiascăinima mea, Doamne?
— În sfârşit, ia spune, cum i se dovedeşte cuiva căse înşalăstăruind în gelozia sa?
— Mai întâi, sire, nedându-i nici un motiv săfie gelos, adicăiubindu-l numai pe el.
— Oh, măaşteptam la ceva mai bun!
— La ce văaşteptaţ i?
— Să-mi răspunzi foarte simplu, căgeloşii pot fi potoliţ i ascunzându-li-se dragostea ce
se îndreaptăcătre obiectul geloziei lor.
— E greu de ascuns aşa ceva, sire.
— Totuşi, numai învingând greutăţ ile poţi ajunge la fericire. În ceea ce măpriveşte, îţ i
jur că-i voi dezminţ i pe geloşii mei, dacăva fi nevoie, prefăcându-măcămăport faţ ăde
dumneata ca faţ ăde toate celelalte femei.
— Rău mijloc, slab mijloc – zise tânăra Prinţ esăclătinând din capul ei fermecător.
— Dumneata toate le găseşti rele, scumpăHenriette – zise Ludovic nemulţ umit.
Distrugi tot ceea ce propun eu. Pune cel puţ in altceva în loc, caută. Eu măîncred mult în
inventivitatea femeilor; inventeazăşi dumneata ceva.
— Ei bine, am găsit. Măascultaţ i, sire?
— Mămai întrebi? Vorbeşti de viaţ a mea şi de moartea mea, şi mămai întrebi dacă
ascult!
— Ei bine, judec lucrurile prin mine însămi. Dacăar fi vorba săfiu pusăla încercare
asupra intenţ iilor soţ ului meu cu privire la altăfemeie, un lucru m-ar linişti mai mult ca
orice.
— Care?
— Acela de a vedea, mai întâi, cănu măintereseazăde acea femeie.
— Ei bine, iatătocmai ceea ce-ţ i spuneam eu adineauri.
— Fie, dar eu aşvrea, pentru a fi pe deplin liniştită, să-l văd căse intereseazăde alta.
— Ah, te înţ eleg – răspunse Ludovic zâmbind. Dar, spune-mi, scumpăHenriette...
— Ce?
— Dacămijlocul este ingenios, el nu e de loc caritabil.
— Pentru ce?
— Vindecând rana în spiritul gelosului, îi faci altăranăîn inimă. El n-o săse mai
teamă, e adevărat, dar o săsufere, ceea ce mi se pare a fi mai rău.
— De acord; dar cel puţ in nu-l mai surprinde, nu-l mai bănuieşte pe rivalul său, nu
mai pune la îndoialădragostea, îşi concentreazătoate forţ ele într-o direcţ ie unde forţ ele sale
nu vor face nici un rău nimănui. Într-un cuvânt, sire, sistemul meu, pe care, mărturisesc,
mămirăsăvăd că-l combateţ i, le face rău geloşilor, e adevărat, dar le face bine
îndrăgostiţ ilor. Or, văîntreb, sire, cine, în afarăde maiestatea voastrăpoate, s-a gândit
vreodatăsă-i plângăpe geloşi? Nu sunt ei oare nişte proşti, nişte proşti melancolici,
totdeauna nefericiţ i, fie ca au sau nu motive? Înlăturaţ i motivul, nu veţ i distruge răul.
Aceastăboalăîşi are rădăcinile în închipuire şi, ca toate bolile închipuite, e nevindecabilă.
Uite, îmi amintesc de o vorbă, scumpul meu sire, de un aforism al bunului meu medic
Dawley, un doctor savant şi spiritual, pe care, dacăn-ar fi fratele meu, care nu se poate
lipsi de el, l-aşavea acum lângămine: "Când suferi de douărele – îmi spunea el – alege-l pe
cel care te supărămai puţ in, pe acela ţ i-l voi lăsa; căci, Dumnezeul meu – adăuga el – acela
îmi este absolut necesar ca săte pot lecui de celălalt".
— Bine spus, bine gândit, dragăHenriette – zise regele galeş.
— Oh, noi avem mulţ i oameni pricepuţ i la Londra, sire.
— Şi aceşti oameni pricepuţ i au elevi adorabili; acest Daley, Darley... cum i-ai spus?
— Dawley.
— Ei bine, îi voi face de mâine o pensie pentru aforismul lui; iar dumneata, Henriette,
începe, te rog, prin a alege pe cea mai micădintre durerile dumitale. Nu-mi răspunzi,
zâmbeşti! Am ghicit, cea mai micădintre durerile dumitale este, nu-i aşa, şederea în Franţ a.
Ţi-o voi lăsa pe aceasta şi, pentru a porni lupta împotriva celeilalte, vreau săcaut chiar de
astăzi un subiect de trăncănealăpentru geloşii de orice sex care ne persecută.
— Sst! De astădatăchiar vine cineva – zise DOAMNA.
Şi se aplecăsăculeagăun brebenel din iarba deasă.
Într-adevăr, venea cineva, căci, pe neaşteptate, o mulţ ime de tinere femei dădură
buzna peste creasta dâmbului, umate de cavaleri; pricina acestei năpustiri era un magnific
sfinx cu aripile din faţ a asemenea penelor unei cucuvele, iar cu cele din spate catifelate ca
nişte petale de trandafir. Aceasta pradăde neasemuit căzuse în plasa domnişoarei de
Tonnay-Charente, care o arăta cu mândrie rivalelor ei, mai puţ in pricepute decât ea în a
prinde fluturi. Regina prinzătorilor de fluturi se opri la douăzeci de paşi de banca pe care
şedeau Ludovic cu doamna Henriette, se rezemăcu spatele de trunchiul unui uriaşstejar,
încolăcit cu iederă, şi înfipse fluturele în vârful prăjinii sale lungi.
Domnişoara de Tonnay-Charente era foarte frumoasă; de aceea, bărbaţ ii le părăsiseră
pe celelalte femei, pentru a veni sub pretextul de a-i face complimente pentru dibăcia ei, să
se strângăîn preajma sa. Regele şi Prinţ esa priveau pe sub sprâncene aceastăscenă, aşa
cum oamenii în vârstăse uităde sus la jocurile copiilor.
— Ştiu căse distrează! glăsui regele.
— Mult, sire; am observat întotdeauna căse petrece din plin acolo unde se întâlnesc
tinereţ ea şi frumuseţ ea.
— Ce zici de domnişoara de Tonnay-Charente, Henriette? întrebăregele.
— Spun căe puţ in prea blondă– răspunse DOAMNA, legându-se de la început de
singurul cusur ce i se putea găsi frumuseţ ii aproape desăvârşite a viitoarei doamne de
Montespan.
— Puţ in prea blondă, fie; dar frumoasă, cu toate acestea, aşa mi se pare.
— E părerea voastră, sire?
— Ei da.
— Prea bine, atunci e şi a mea.
— Şi e căutată, vezi?
— Oh, în aceastăprivinţ ă, da; îndrăgostiţ ii roiesc în jurul ei. Dacăam căuta să
prindem îndrăgostiţ i în loc săprindem fluturi, pe ce frumoasăpradăam pune mâna acolo!
— Spune, Henriette, ce s-ar zice dacăregele s-ar amesteca printre toţ i aceşti
îndrăgostiţ i, lăsându-şi ochii să-i fugăîn partea aceea? Ar mai putea cineva săfie gelos şi
atunci?
— Oh, sire, domnişoara de Tonnay-Charente e un leac foarte bun – răspunse
DOAMNA cu un suspin uşor. Ea l-ar vindeca pe gelos, e adevărat, dar ar putea săfacăo
geloasă.
— Henriette! Henriette! strigăregele. Îmi umpli inima de bucurie! Da, da, ai dreptate,
domnişoara de Tonnay-Charente e prea frumoasăspre a servi de mantie.
— De mantie regală– zise doamna Henriette zâmbind. Mantia regelui trebuie săfie
frumoasă.
— Măsfătuieşti, deci? întrebăLudovic.
— Oh, eu ce v-aşputea spune, sire, decât că, dând un astfel de sfat, ar însemna să
dau arme împotriva mea însămi. Ar fi o nebunie sau trufie săfiţ i sfătuit a lua drept eroinăa
unei false iubiri o femeie mai frumoasădecât aceea pentru care pretindeţ i căsimţ iţi o iubire
adevărată.
Regele căutăcu mâna mâna DOAMNEI, cu ochii ochii ei, apoi îngânăcâteva cuvinte
atât de drăgăstoase, dar în acelaşi timp rostite atât de încet, încât istoricul, care e dator să
audătotul, nu le putu auzi. Pe urmăzise cu glas tare:
— Ei bine, atunci alege-o dumneata pe aceea care va trebui să-i tămăduiascăpe
geloşii noştri. Către aceea îmi voi îndrepta toate gândurile, toate atenţ iile, tot timpul pe
care-l voi smulge treburilor mele; aceleia, Henriette, îi voi oferi floarea pe care o voi culege
pentru dumneata, simţ ămintele de dragoste pe care le vei trezi în mine; aceleia îi voi acorda
privirea pe care nu voi îndrăzni săţ i-o mai adresez şi care ar trebui săte smulgădin
nepăsarea dumitale. Dar alege-o bine, cu teama căvoind sămăgândesc la ea, cu teama că
dăruindu-i roza culeasăde propriile mele degete, sănu măpomenesc cucerit de dumneata,
şi ochiul, mâna, buzele sănu se reîntoarcăpe neaşteptate la dumneata, chiar dacăîntregul
univers ar fi să-mi cunoascătaina.
În timp ce aceste cuvinte se revărsau din gura regelui, ca un şuvoi de iubire, DOAMNA
se înroşea şi palpita, fericită, mândră, îmbătată; nu găsea nimic sărăspundă, orgoliul şi
setea ei de măguliri erau satisfăcute.
— Voi da greş– zise ea ridicându-şi ochii frumoşi spre dânsul – dar nu în sensul în
care mărugaţ i, căci toatăaceastătămâie pe care vreţ i s-o ardeţ i pe altarul unei alte zeiţ e,
ah, sire, măva face geloasăde asemeni; şi vreau ca tămâia săfie numai pentru mine, şi nu
vreau săse rătăceascăpe drum nici o singurăpărticicădin ea. Deci, sire, o voi alege, cu
regala voastrăîngăduinţ ă, pe aceea care mi se va părea cea mai puţ in în stare săvăsubjuge
şi care va lăsa ca imaginea mea sărămânăneştirbităîn sufletul vostru.
— Am noroc – spuse regele – căinima dumitale nu-i atât de rea, astfel m-ar îngrozi
ameninţ area pe care mi-o faci; ne-am luat însăîn aceastăprivinţ ămăsurile de apărare, şi în
jurul dumitale, ca şi în jurul meu, va fi greu săîntâlnim o fiinţ ăneplăcută.
Pe când regele vorbea astfel, DOAMNA se ridicase în picioare, străbătuse cu privirea
toatăpajiştea şi, dupăo cercetare amănunţ ităşi mută, zise, chemându-l pe rege la dânsa:
— Uite, sire, vedeţ i colo, pe povârnişul colinei, lângătufişul acela de călini, o frumoasă
întârziată, care merge singură, cu faţ a plecată, cu braţ ele legănându-se pe lângătrup,
căutând parcăceva printre florile pe care le calcăîn picioare, ca toţ i cei ce umblăcu
gândurile rătăcite?
— Domnişoara de La Vallière? tresări regele.
— Da.
— Oh!
— Nu văconvine, sire?
— Dar priveşte- o, biata copilăe slabă, aproape un schelet.
— Ei, dar oare eu sunt grasă?
— Şi e tristăsăte facăsămori!
— Va fi altfel decât mine, care sunt învinuităcă-s prea veselă.
— Dar e şchioapă!
— Credeţ i?
— Fărăîndoială. Priveşte, a lăsat toatălumea să-i treacăînainte, de teamăsănu i se
observe meteahna.
— Ei bine, va alerga mai încet decât Dafne şi nu va putea fugi de Apolo.
— Henriette, Henriette – murmurăregele cu posomoreală– ai ales-o înadins pe cea
mai pocitădintre domnişoarele dumitale de onoare.
— Da, dar e una dintre domnişoarele mele de onoare, notaţ i asta.
— E adevărat. Şi ce vrei săspui cu aceste vorbe?
— Vreau săspun că, pentru a vizita aceastănouădivinitate, nu văveţ i putea lipsi de a
veni la mine, şi ca, buna-cuviinţ ăneîngăduind flăcării voastre săse închine de-a dreptul
zeiţei, veţi fi constrâns s-o vedeţ i numai în cercul meu, şi deci de a-mi vorbi mie, vorbindu-i
ei. Vreau săspun, în sfârşit, căgeloşii nu vor mai avea de ce săcreadăcăveniţ i la mine
pentru mine, deoarece veţ i veni pentru domnişoara de La Vallière.
— Care şchiopătează.
— Puţ in de tot.
— Care nu deschide niciodatăgura.
— Dar care, când şi- o deschide, aratănişte dinţ i foarte frumoşi.
— Care le poate servi de model osteologiştilor.
— Favoarea voastrăo va îngraşă.
— Henriette!
— Dar nu mi-aţ i dat oare dreptul săaleg?
— Vai, da!
— Ei bine, asta e alegerea mea. V-o impun. Primiţ i-o.
— Oh, aşprimi şi o Furie, dacămi-ai impune-o dumneata!
— La Vallière e blândăca o mieluşea; sănu vătemeţ i căvi se va împotrivi vreodată
când îi veţ i spune căo iubiţ i.
Şi DOAMNA începu sărâdă.
— Oh, nu ţ i-e teamăcăam să-i spun aşa ceva prea des, nu-i aşa?
— E dreptul meu.
— Fie.
— Tratatul e deci făcut?
— Semnat.
— Îmi veţ i păstra o prietenie de frate, o curtenie frăţ ească, o galanterie de rege, nu-i
aşa?
— Îţ i voi păstra o inima care s-a obişnuit săbatănumai la porunca dumitale.
— Ei bine, credeţ i căviitorul ne va fi pus la adăpost în felul acesta?
— Aşa sper.
— Mama voastrăva înceta de a mămai privi ca o duşmancă?
 — Da.
— Maria-Tereza va înceta de a mai vorbi în spaniolăfaţ ăde DOMNUL, căruia îi displac
convorbirile în limbi străine deoarece crede totdeauna ca e ponegrit?
— Vai, şi se înşalăoare? murmurăregele cu tandreţ e.
— Şi ca săînchei – adăugăPrinţ esa – regele va mai fi învinuit căse gândeşte la iubiri
neîngăduite, când adevărul este cănu simţ im nimic unul pentru altul, decât o prietenie
ferităşi de cea mai micăpată?
— Da, da – îngânăregele. În schimb se va spune altceva.
— Ce se va spune, sire? Într-adevăr, nu vom fi oare niciodatăliniştiţ i?
— Se va spune – continuăregele – căam gusturi proaste; dar ce mai înseamnăamorul
meu propriu, când e vorba de liniştea dumitale?
— De onoarea mea, sire, şi de aceea a familiei noastre, vreţ i săspuneţ i. De altfel,
credeţ i-mă, nu văgrăbiţ i s-o desconsideraţ i astfel pe La Vallière; şchioapătăpuţ in, e
adevărat, dar nu e lipsităde un anumit bun simţ . Şi, pe urmă, tot ce atinge regele se preface
în aur.
— În sfârşit, doamnă, fii încredinţ atăde un lucru, căîţ i rămân totuşi recunoscător;
m-ai putea face săplătesc şi mai scump şederea dumitale în Franţ a.
— Sire, se apropie cineva.
— Nu-i bine?
— Un ultim cuvânt.
— Care?
— Sunteţ i prevăzător şi înţ elept, sire, dar de astădatăva trebui săchemaţ i în ajutor
toatăprudenţ a şi toatăînţ elepciunea voastră.
— Oh! exclamăregele râzând. Voi începe chiar de astă-searăsă-mi joc rolul, şi vei
vedea dacăam înzestrarea săînfăţ işez cum se cuvine un păstor. Dupăgustare vom face o
mare plimbare prin pădure, apoi vom avea supeu şi balet la ceasurile zece.
— Ştiu asta.
— Or, flacăra mea va ţ âşni astă-searămai sus decât focurile de artificii, va lumina mai
limpede decât lampioanele amicului nostru Colbert; ea va străluci aşa de tare, încât reginele
şi DOMNUL îşi vor simţ i ochii orbiţ i.
— Luaţ i seama, sire, luaţ i seama!
— Ei, Doamne, dar ce- am făcut oare?
— Iatăcăsunt gata să-mi retrag complimentele de adineauri... Sunteţ i prevăzător,
sunteţ i înţ
elept am spus... dar începeţ i printr-o nebunie îngrozitoare! Credeţ i căo pasiune
se aprinde astfel, într-o clipă, ca o torţ ă? Credeţ i căun rege ca voi poate cădea, fărănici o
pregătire, la picioarele unei fete ca La Vallière?
— Oh, Henriette! Henriette! Henriette! Te- am prins... Nici n-am început asaltul şi mă
jefuieşti!
— Nu, dar vreau săvăaduc la gânduri mai bune. Lăsaţ i flacăra săse aprindăîncetul
cu încetul, n-o faceţ i săţ âşneascădintr-o dată. Iupiter tunăşi lumineazăcu fulgere înainte
de a da foc cerului. Orice lucru îşi are un preludiu. Dacăo săvăînfierbântaţ i astfel, nimeni
nu văva crede îndrăgostit, şi toatălumea văva socoti nebun. Afarănumai dacănu se va
ghici totul. Oamenii sunt uneori mai puţ in proşti decât lasăsăse pară.
Regele se văzu silit săadmităcăDOAMNA era un înger de înţ elepciune şi un diavol de
şiretenie. Se înclină.
— Ei bine, fie – zise el – voi medita asupra planului meu de atac; generalii, vărul meu
de Condé, bunăoară, asudădeasupra hărţ ilor lor strategice înainte de a pune în mişcare
unul singur din acei pioni care se numesc corpuri de armată; eu voi întocmi un întreg plan
de atac. Ştii foarte bine cădragostea e subdivizatăîn tot felul de circumscripţ ii. Ei bine, mă
voi opri în satul Micilor-Precauţ ii, în cătunul Biletelor-Dulci, înainte de a apuca drumul spre
Iubirea-Vădită; poteca e bătătorită, ştii asta, şi biata domnişoarăde Scudéry nu-mi va ierta
de loc căam mers de-a dreptul la ţ intă.
— Iată-ne ajunşi pe calea cea bună, sire. Şi-acum, îngăduiţ i săne despărţ im?
— Din păcate, trebuie, căci, iată, ne despart ei.
— Ah – zise doamna Henriette – într-adevăr, iată-i căne aduc sfinxul domnişoarei de
Tonnay-Charente în sunete de trâmbiţ e, aşa cum se cinstesc marii vânători.
— Prin urmare, ne-am înţ eles: astă-seară, în timpul plimbării, măvoi furişa în pădure
şi, găsind-o pe La Vallière fărădumneata...
— O voi face sănu fie lângămine. De asta măîngrijesc eu.
— Foarte bine. Măvoi duce la ea, în mijlocul prietenelor sale, şi voi arunca prima
săgeată.
— Fiţ i bun ochitor – zise DOAMNA râzând – şi loviţ i drept în inimă.
Şi Prinţ esa se despărţ i de rege pentru a ieşi înaintea grupului vesel ce se apropia cu
falsăceremonie, în ropotul strigătelor ce ieşeau din toate gurile prefăcute în surle de
vânătoare.
 XLIII
BALETUL ANOTIMPURILOR

Dupăgustare, care avu loc spre ceasurile cinci, regele intrăîn cabinetul său, unde îl
aşteptau croitorii. Era vorba săîncerce, în sfârşit, acel faimos costum al Primăverii, pentru
care se cheltuise atâta imaginaţ ie, atâtea eforturi de gândire din partea desenatorilor şi a
ornamentiştilor curţ ii.
Cât despre balet, toatălumea îşi ştia rolul şi cum şi-l va juca. Ludovic se hotărâse
totuşi săfacădin acesta obiectul unei surprize. Ca atare, de cum terminăconvorbirea şi se
întoarse în apartamentul lui, îi chemăpe cei doi maeştri de ceremonii, Villeroy şi
Saint-Aignan. Amândoi răspunserăcănu se aştepta decât ordinul său şi cătotul era
pregătit pentru începere; dar pentru ca acest ordin săfie dat, era nevoie de un timp frumos
şi de o noapte prielnică.
Regele deschise fereastra; pulberea de aur a înserării se cernea la orizont prin
luminişurile pădurii, albăca ninsoarea de zăpadă, iar luna îşi făcuse apariţ ia pe cer. Nici o
cutăpe suprafaţ a apelor verzi; lebedele însele, odihnindu-se pe aripile lor strânse, ca nişte
corăbii ancorate, păreau căsunt pătrunse de căldura acrului, de răcoarea apei şi de liniştea
unei minunate seri. Regele, văzând toate acestea, contemplând acest tablou măreţ , dădu
ordinul pe care-l cereau domnii de Villeroy şi de Saint-Aignan. Pentru ca acest ordin săfie
însăîndeplinit regeşte, mai era necesarăo ultimăîntrebare; Ludovic al XIV-lea o puse
acestor doi gentilomi. Întrebarea se compunea din douăcuvinte:
— Aveţ i bani?
— Sire – răspunse de Saint-Aignan – ne-am înţ eles cu domnul Colbert.
— A, foarte bine.
— Da, sire, şi domnul Colbert a spus căva fi la maiestatea voastrăîndatăce
maiestatea voastrăîşi va arăta intenţ ia de a da urmare serbărilor al căror program l-aţ i
alcătuit.
— Atunci, săvină.
Ca şi cum Colbert ar fi ascultat la uşăpentru a fi la curent cu cele ce se vorbeau
înăuntru, el intra de cum auzi căregele îi rostise numele în faţ a celor doi curteni.
— Ah, foarte bine, domnule Colbert – zise maiestatea sa. Aşadar, la posturile
dumneavoastră, domnilor!
De Saint-Aignan şi Villeroy ieşiră. Regele se aşez ăîntr-un fotoliu, lângăfereastră.
— Astă- searăse va juca baletul, domnule Colbert – zise el.
— Atunci, sire, mâine voi plăti notele.
— Cum adică?
— Le-am făgăduit furnizorilor căle voi achita cheltuielile a doua zi dupăce baletul va
avea loc.
— Fie, domnule Colbert; dacăai făgăduit, plăteşte.
— Foarte bine, sire; dar, pentru a plăti, trebuie bani, cum spunea domnul de
Lesdiguières.
— Cum, cele patru milioane făgăduite de domnul Fouquet n-au fost încăvărsate? Am
uitat să-ţ i cer socoteala.
— Sire, au fost în mâinile maiestăţ ii voastre la ora hotărâtă.
— Ei bine?
— Ei bine, sire, sticlele colorate, tocurile de artificii, lăutele şi bucătarii au mâncat
patru milioane în opt zile.
— În întregime?
— Pânăla ultima centimă. De câte ori maiestatea voastrăa ordonat săfie iluminate
marginile marelui canal, pentru asta s-a ars atâta ulei câtăapăe în bazine.
— Bine, bine, domnule Colbert. În sfârşit, deci nu mai ai bani, nu-i aşa?
— Eu nu mai am, dar are domnul Fouquet.
Şi chipul lui Colbert se luminăde o bucurie sinistră.
— Ce vrei săspui? întrebăLudovic.
— Sire, noi l-am făcut pe domnul Fouquet sădea şase milioane. El ni le-a dat cu prea
multăbunăvoinţ ăpentru a nu mai da şi altele dacăva fi nevoie. Şi astăzi avem nevoie;
trebuie, deci, săse execute.
Regele încruntăsprânceana.
— Domnule Colbert – zise el accentuând numele financiarului – eu nu înţ eleg aşa
lucrurile; nu vreau săse foloseascăfaţ a de unul din slujitorii mei mijloace de constrângere
care l-ar stânjeni şi l-ar încurca în serviciul lui. Domnul Fouquet a dat şase milioane în opt
zile, asta e o sumă.
Colbert păli.
— Totuşi – spuse el – maiestatea voastrănu vorbea astfel acum câtva timp; bunăoară,
atunci când fuseserăprimite veştile de la Belle-Isle.
— Ai dreptate, domnule Colbert.
— Şi nimic nu s-a schimbat de atunci; ba dimpotrivă.
— În gândurile mele, domnule, totul s -a schimbat.
— Cum, sire, maiestatea voastrănu mai crede în comploturi?
— Afacerile mele măprivesc, domnule intendent, şi ţ i-am mai spus cămăîngrijesc eu
singur de ele.
— Atunci – zise Colbert tremurând de mânie şi de spaimă– văd căam nefericirea de a
cădea în dizgraţ ia maiestăţ ii voastre.
— Câtuşi de puţ in; îmi eşti, dimpotrivă, foarte agreabil.
— Eh, sire – rosti ministrul cu acea repezealăprefăcutăşi bine plasatăcând era vorba
sămăguleascăamorul propriu al regelui – la ce bun săfiu agreabil maiestăţ ii voastre, dacă
nu-i mai sunt util?
— Îmi rezerv serviciile dumitale pentru un prilej mai bun şi, crede-mă, ele îmi vor fi de
mai mult folos.
— Deci, planul maiestăţ ii voastre în privinţ a serbării?...
— Ai nevoie de bani, domnule Colbert?
— De şapte sute de mii de livre, sire.
— Le vei lua din vistieria mea particulară.
Colbert făcu o plecăciune.
— Şi – adăugăLudovic – întrucât mi se pare greu ca, în ciuda cumpătării dumitale, să
poţ i face faţ ăcu o sumăatât de micăcheltuielilor ce nu vreau săfie cruţ ate, am să-ţ i
semnez un bon de trei milioane.
Regele luăo panăşi semnănumaidecât. Apoi, dându-i hârtia lui Colbert, zise:
— Fii liniştit, planul pe care l-am adoptat e un plan regesc, domnule Colbert.
Şi cu aceste cuvinte, rostite cu toatămaiestatea pe care tânărul rege ştia s-o ia în
asemenea împrejurări, îl concedie pe Colbert pentru a-i primi pe croitori.
Ordinul dat de rege fu cunoscut de întregul Fontainebleau; se ştia cămonarhul îşi
probeazăcostumul şi căbaletul va avea loc în seara aceea. Aceastăveste se răspândi cu
iuţ eala fulgerului, şi în goana ei aprinse toate cochetăriile, toate dorinţ ele, toate ambiţ iile
nebuneşti. Într-o clipă, ca prin farmec, oricine ştia săţ inăîn mânăun ac, oricine ştia să
deosebeascăun pantalon de salon de nişte nădragi de vânătoare, cum spune Molière, fu
chemat săfie la dispoziţ ia eleganţ ilor şi a doamnelor.
Regele îşi sfârşi toaleta la ceasurile nouă; apăru apoi în trăsura sa deschisă,
împodobităcu ramuri şi flori. Reginele luaserăloc pe o splendidăestradăaşezatălângă
malul hele şteului, în faţ a unei scene de o încântătoare eleganţ ă.
În cinci ceasuri, meşterii tâmplari înjghebaserătoate părţ ile componente ale acestei
scene; tapiţ erii întinseserădraperiile, aşezaserăscaunele, şi, ca la semnul unei baghete
magice, o mie de braţ e, ajutându- se unele pe altele, fărăsăse încurce între ele, construiseră
edificiul în sunetele muzicilor, în timp ce artificierii iluminau teatrul şi marginile lacului cu
un număr incalculabil de făclii. Fiindcăcerul era înstelat şi nu avea nici un nor, fiindcănu
se auzea nici un foşnet de vânt prin pădurea întinsă, ca şi cum natura însăşi se supusese
fanteziei regelui, fundul acestei scene fusese lăsat deschis. În aşa fel că, în spatele primelor
planuri ale decorului, se zărea ca fundal acel minunat cer spuzit de stele, acea suprafa ţ ă
netedăa apei înconjuratăde lumini ce se reflectau în ea şi umbrele albăstrii ale copacilor
uriaşi, cu coroanele lor rotunde.
Când apăru regele, sala era plinăşi prezenta o îngrămădire sclipitoare de pietre
preţ ioase şi de aur, în care, la prima aruncăturăde ochi, nu puteai distinge nici o
fizionomie. Încetul cu încetul, pe măsurăce văzul se obişnuia cu atâta strălucire, cele mai
rare frumuseţ i prindeau a se înfiripa una câte una, ca stelele pe cer pentru cel care a închis
o clipăochii, apoi i-a deschis iarăşi.
Scena înfăţ işa o dumbravă; câţ iva fauni, ridicându-şi picioarele cu copite, săreau ici şi
colo; se ivi o driadă, care îi ispitea s-o urmărească; altele se strânserăîn jurul ei, ca s-o
apere, şi începurăsăse hârjoneascăastfel, dansând. Deodatăîşi făcu apariţ ia, pentru a
restabili ordinea şi pacea, zeul Primăverii cu întreaga sa curte. Elementele, puterile
subordonate lui, din mitologie, cu toate atributele lor, se repezeau pe urmele stăpânului atât
de fermec ător şi atât de graţ ios. Anotimpurile, alăturându-se Primăverii, se înşirau în juru-i,
formând un cadril care, pe rişte cuvinte mai mult sau mai puţ in măgulitoare, încropeau
dansul. Muzica – oboaie, flaute, alăute – zugrăvea plăcerile campestre.
De la început, regele fu întâmpinat cu un ropot de aplauze. Era îmbrăcat într-o tunică
de flori, care-i scotea în evidenţ ă, în loc s-o îngroaşe, talia zveltăşi bine legată. Piciorul,
unul dintre cele mai elegante de la curte, căpăta şi mai multăgraţ ie într-un ciorap de
mătase de culoarea pielii, o mătase atât de finăşi atât de străvezie, încât ai fi putut spune
căeste pielea însăşi. Cel mai încântător pantof de catifea de culoarea liliacului deschis, cu
funduliţ e de flori şi de frunze, îi strângea piciorul mic şi subţ ire. Bustul era în armonie cu
aceastăparte de jos a trupului; un păr bogat, în bucle ondulate, un aer de prospeţ ime
exprimat de strălucirea frumoşilor ochi albaştri, ce răscoleau cu dulceaţ a lor inimile, o gură
cu buzele ispititoare ce abia se deschideau pentru câte un zâmbet scurt – aşa se înfăţ işa
craiul anului, care putea fi socotit, şi pe drept cuvânt, în seara aceea, regele tuturor
Iubirilor. În mersul lui era ceva din suava măreţ ie a unui zeu. Nu dansa, plutea prin aer.
Aceastăintrare produse deci un efect strălucitor. Deodată, dupăcum am spus, fu
zărit contele de Saint-Aignan, care căuta săse apropie de rege sau de DOAMNA. Prinţ esa,
îmbrăcatăîntr-o rochie lungă, diafanăşi uşoarăcum sunt cele mai fine mătăsuri ce ies din
mâna neîntrecutelor ţ esătoare din Malinois, cu genunchiul conturat adesea sub cutele
veşmântului, cu piciorul mic în pantoful de satin, înaintăplinăde voioşie în fruntea
cortegiulu i de bacante şi se opri în locul ce-i fusese ales pentru dans. Aplauzele ţ inurăatât
de mult, încât contele avu destul timp pentru a se apropia de rege, care se oprise pe vârful
unui picior.
— Ce este, Saint-Aignan? întrebăPrimăvara.
— Doamne, sire – răspunse curteanul galben la faţ ă– maiestatea voastrănu s-a
gândit la dansul Fructelor.
— Ba da; l-am suprimat.
— Nu, sire, maiestatea voastrăn-a dat acest ordin, şi muzica îl va cânta.
— Asta e supărător! murmurăregele. Dansul nu poate fi executat, din pricinăcă
lipseşte de Guiche. Va trebui suprimat.
— Oh, sire, un sfert de ceas de muzicăfărădansuri înseamănăsădea peste cap tot
baletul.
— Atunci, conte...
— Oh, sire, nenorocirea cea mare nu e asta, căci, la urma urmei, orchestra va putea
încăsătaie, de bine de rău, partea aceea, dacăva fi nevoie, dar...
— Dar ce?
— Domnul de Guiche e aici.
— Aici? replicăregele încruntându-şi sprinceana. Aici?... Eşti sigur?...
— Îmbrăcat pentru balet, sire.
Regele simţ i căi se înroşesc obrajii.
— Poate căte înşeli – zise el.
— Atât de puţ in, sire, încât maiestatea voastrăn-are decât săpriveascăla dreapta.
Contele aşteaptă.
Ludovic întoarse repede faţ a în partea aceea; şi, într-adevăr, la dreapta sa, strălucind
de frumuseţ e în costumul de Vertumniu, de Guiche aştepta ca regele să-l privească, spre a-i
adresa cuvântul. A descrie uimirea regelui, pe a DOMNU LUI, care se frământa în loja lui, a
descrie şuşotelile, mişcările capetelor în sală, a descrie ciudata tresărire a DOAMNEI, când îl
văzu pe partenerul ei, e o sarcinăpe care noi o lăsăm altora mai pricepuţ i. Regele rămăsese
cu gura căscatăşi îl privea întruna pe conte... Acesta se apropie respectuos, cu fruntea
înclinat.
— Sire – zise el – cel mai umil slujitor al maiestăţ ii voastre vine săvăserveascăastăzi,
aşa cum a făcut-o şi în zilele de bătălii. Regele, fărădansul Fructelor, ar pierde cea mai
frumoasăscenădin balet. N-am vrut ca un astfel de neajuns, pricinuit de mine, să
ştirbeascăarmonia, graţ ia şi iscusinţ a regelui; mi-am părăsit deci agricultorii, pentru a veni
în sprijinul suveranului meu.
Fiecare din aceste cuvinte cădea măsurat, armonios, convingător în urechea lui
Ludovic al XIV-lea. Măgulirea îi plăcu, tot aşa cum curajul îl uimi. Se mulţ umi sărăspundă:
— Nu ţ i-am spus săte întorci, conte.
— Aveţ i dreptate, sire, dar maiestatea voastrănu mi-a spus nici sărămân acolo.
Regele simţ i cătimpul trece. Scena aceasta, prelungindu- se, putea săîncurce totul. O
singurăumbrăla acest tablou, şi l-ar strica pentru totdeauna. De altfel, regele era însufleţ it
de gânduri bune; el regăsi în ochii atât de grăitori ai DOAMNEI o inspiraţ ie nouă. Privirea
Henriettei îi spunea parcă: "Fiindcăai stârnit gelozia în alţ ii, împarte în douăbănuielile;
cine se teme de doi rivali, nu se teme de nici unul". DOAMNA, prin aceastădiversiune abilă,
îl scoase din impas. Regele îi surâse lui de Guiche.
De Guiche nu înţ elese o iotădin limbajul mut al DOAMNEI. Văzu doar căea se
prefăcea a nu-l băga în seamă. Odatăiertarea dobândită, o atribui inimii Prinţ esei. Regele
făcu pe placul tuturor. Singur DOMNUL nu pricepu nimic.
Baletul reîncepu; el fu încântător. Când lăutele, prin însufleţ irea lor, îi prinserăîn
iureşul dansului pe aceşti iluştri actori, când pantomima naivăa epocii, poate şi mai naivă
încăprin jocul foarte mediocru al auguştilor histrioni, atinse punctul culminant al
triumfului, sala era gata săse năruie din pricina aplauzelor puternice.
De Guiche strălucea ca un soare, dar ca un soare de la curte, ce se resemneazăsă
rămânăpe planul al doilea. Dispreţ uind acest succes, pentru care DOAMNA nu-i mărturisea
nici un fel de recunoştinţ ă, el nu se gândea decât sărecucereascăfărăşovăialăfavorul vădit
al Prinţesei. Ea nu-i acordăînsănici măcar o singurăprivire. Încetul cu încetul, toată
bucuria lui, toatăstrălucirea lui se înecarăîn nelinişte şi amărăciune, aşa fel căpicioarele i
se înmuiară, braţ ele i se îngreuiară, capul i se înceţ
oşă. Din acel moment, regele rămase pe
drept cuvânt cel mai bun dansator al cadrilului. Îi aruncăo privire piezişărivalului înfrânt.
De Guiche nu mai era nici măcar curtean; dansa prost, nu mai ştia sămăgulească; peste
puţ in, nici nu mai dansă. Regele şi DOAMNA triumfară.

XLIV
NIMFELE DIN PARCUL DE LA FONTAINEBLEAU

Regele se opri o clipăpentru a se bucura de triumful său, care, am spus, era atât de
deplin pe cât putea săfie cu putinţ ă. Apoi se întoarse către DOAMNA, spre a o admira puţ in
şi pe ea.
Tinerii iubesc poate cu mai multăforţ ă, cu mai multăînflăcărare, cu mai multă
pasiune decât oamenii de vârstăînaintată; dar ei au în acelaşi timp toate celelalte
sentimente dezvoltate în proporţ ie cu tinereţ ea şi avântul lor; în aşa fel căamorul propriu
fiind aproape totdeauna, la ei, echivalentul iubirii, acest din urmăsentiment, combătut de
legile ponderaţ iunii, nu atinge niciodatăacea treaptăa desăvârşirii pe care el o capătăla
bărbaţ ii şi la femeile între treizeci şi treizeci şi cinci de ani. Ludovic se gândea, deci, la
DOAMNA, dar numai dupăce se gândise mai întâi la el însuşi, iar DOAMNA se gândea mult
la sine, poate fărăa se gândi câtuşi de puţ in la rege. Însăvictima, în mijlocul acestor
amoruri şi amoruri proprii regele, era de Guiche. Astfel, toatălumea putu remarca, în
acelaşi timp, frământarea şi pleoştirea bietului gentilom, iar aceastăpleoştire, mai ales, era
cu atât mai uşor de observat, cu cât nimeni nu-l văzuse pânăatunci cu braţ ele căzute, cu
capul îngreuiat, cu ochii lipsiţ i de strălucirea lor obişnuită.
Or, cineva nu se întristeazăchiar într-atâta când e vorba numai de o chestiune de
gust sau de elegan ţ ă. Astfel, starea aceasta a lui de Guiche fu pusă, de către cei mai mulţ i,
pe seama artei lui de curtean. Alţ ii însă, căci ochi pătrunzători se găsesc destui la curte,
alţ ii însăobservătoatăpaliditatea şi amorţ eala lui, paliditate şi amorţ ealăpe care nu putea
săle prefacă, dar nici săle ascundă, şi se trase concluzia, pe bunădreptate, căde Guiche
nu juca rolul unui linguşitor. Aceste suferin ţ e, aceste succese, aceste comentarii fură
învăluite, amestecate, pierdute în vuietul aplauzelor. Dar, dupăce reginele îşi exprimară
mulţ umirea lor, iar spectatorii entuziasmul, dupăce regele se duse la loja lui spre a-şi
schimba costumul, în timp ce DOMNUL, îmbrăcat ca femeie, dupăobiceiul său, intrăla
rândul lui în dans, de Guiche, reculegându-se, se apropie de DOAMNA, care, aşezatăîn
fundul scenei, aştepta săintre a doua oarăîn joc şi căutase singurătatea în mijlocul
mulţ imii ca spre a-şi pregăti dinainte efectele sale coregrafice. Se înţ elege că, adâncităîn
aceastămeditare gravă, ea nu văzu, sau se prefăcu a nu vedea nimic din ceea ce se petrecea
în juru-i. De Guiche, găsind-o deci singurălângăo pânzăpe care era zugrăvit un tufiş, se
apropie de dânsa. Douădintre domnişoarele de onoare, costumate în hamadriade, văzând
căde Guiche se apropie de DOAMNA, se retraserăcu respect. De Guiche înaintăpânăîn
mijlocul cercului şi o salutăpe alteţ a sa regală. Dar alteţ a sa regală, fie căobservase sau nu
salutul, nici nu întoarse capul. Un fior îl străbătu pe sărmanul nenorocit: nu se aştepta la o
nepăsare atât de mare, el care nu văzuse nimic, nu aflase nimic şi, prin urmare, nu putea
săghiceascănimic. Deci, constatând căsalutul lui nu primea nici un răspuns, mai făcu un
pas şi, cu o voce pe care se străduia, dar în zadar, săşi-o stăpânească, zise:
— Am onoarea de a prezenta umilele mele respecte DOAMNEI.
De astădată, alteţ a sa regalăcatadicsi să-şi îndrepte ochii visători spre conte.
— Ah, domnul conte de Guiche – rosti ea – dumneata eşti. Bunăseara!
Şi-şi întoarse iarăşi privirea de la el. Contele simţ i că-şi pierde cumpătul.
— Alteţ a sa regalăa dansat minunat adineauri – zise el.
— Găseşti? rosti într-o doarăDOAMNA.
— Da, personajul e întru totul potrivit cu firea alteţ ei voastre regale.
DOAMNA se răsuci pe scaun şi, aruncându-i lui de Guiche o privire pătrunzătoare, îl
întrebă:
— Cum asta?
— De bunăseamă.
— Explică-te!
— Reprezentaţ i o divinitate frumoasă, dispreţ uitoare, nepăsătoare – răspunse el.
— Vrei săvorbeşti de Pomona, nu, domnule conte?
— Vorbesc de zeiţ a pe care o reprezintăalteţ a voastrăregală.
DOAMNA rămase o clipăcu buzele crispate.
— Dar şi dumneata, domnule – vorbi ea – eşti un dansator desăvârşit!
— Oh, eu, doamnă, sunt dintre aceia neluaţ i în seamă, sau care sunt repede daţ i
uitării dacă, din întâmplare, au fost remarcaţ i.
Şi cu aceste cuvinte, însoţ ite de unul din acele suspine adânci, care fac sătresară
pânăşi ultimele fibre ale fiinţ ei, cu inima plinăde deznădejde şi durere, cu fruntea
învăpăiată, cu privirea tulbure, făcu o plecăciune, clătinându-se, şi se retrase în dosul
tufişului de pe pânză. DOAMNA, drept orice răspuns, dădu uşor din umeri. Şi fiindcă
domnişoarele ei de onoare se retrăseseră, dupăcum am spus, din discreţ ie, în timpul cât
durase aceastăconvorbire, Prinţ esa le chemăcu o privire. Acestea erau domnişoarele de
Tonnay-Charente şi de Montalais. Amândouă, la semnul DOAMNEI, se apropiarăîn grabă.
— Aţ i auzit, domnişoarelor? întrebăPrinţ esa.
— Ce, doamnă?
— Ce- a spus contele de Guiche.
— Nu.
— Într-adevăr, se vede cât de colo – continuăPrinţ esa cu un accent de compătimire –
căexilul a obosit spiritul acestui biet domn de Guiche. Apoi, mai tare, ca nu cumva
nenorocitului să-i scape vreun cuvânt, adăugă: Mai întâi, a dansat prost, pe urmă, n-a spus
decât nişte nimicuri.
Şi se ridică, fredonând aria dupăcare avea sădanseze.
De Guiche auzise totul. Cuţ itul i se înfipse în adâncul immii şi i-o zdrobi. Atunci, cu
riscul de a tulbura toatăarmonia serbării prin amărăciunea lui, fugi, sfâşiindu-şi în bucăţ i
frumosul său costum de Vertumniu şi aruncând în cale frunzele de viţ ă, rugii de mure,
ramurile de migdal şi toate micile atribuie artificiale ale divinităţ ii pe care o întruchipa.
Dupăun sfert de ceas era înapoi, în teatru. Dar se putea lesne înţ elege cănumai un efort
puternic al raţ iunii asupra nebuniei îl întorsese din drum, sau poate aşa e făcutăinima
omului, sănu-l lase sărămânăprea multăvreme departe de aceea care i-a zdrobit-o.
DOAMNA îşi încheia dansul. Îl văzu, dar nu-i acordănici o privire. El, la rândul său,
îmbufnat, furios, îi întoarse spatele când ea trecu prin faţ a lui, însoţ ităde nimfele sale şi de
o suităde linguşitori.
În acest timp, în partea cealaltăa teatrului, lângălac, o femeie stătea pe o bancă, cu
ochii aţ intiţi la una din ferestruile de lângăscenă. Pe aceastăferestruie se revărsau dâre
lungi de lumină. Era ferestruia de la loja regală. De Guiche părăsind teatrul, de Guiche
ducându-se săcaute aerul de care avea atât de mare nevoie, De Guiche trecu pe lângă
aceastăfemeie şi o salută. Ea, la rându-i, zărindu-l pe tânăr, se ridicăîn grabă, ca o femeie
surprinsăîn prada gândurilor pe care ar fi vrut săle ascundăpânăşi ei înseşi. De Guiche o
recunoscu. Se opri.
— Bunăseara, domnişoară! rosti el cu însufleţ ire.
— Bunăseara, domnule conte!
— Ah, domnişoarăde La Vallière – continuăde Guiche – cât de fericit sunt săvă
întâlnesc!
— Şi eu de asemeni, domnule conte, sunt fericităde aceastăîntâmplare – răspunse
tânăra fatăfăcând o mişcare săse retragă.
— Oh, nu, nu! Nu măpărăsiţ i – zise de Guiche întinzând mâna spre ea – căci ar
însemna sădezminţ iţi bunele cuvinte pe care le-aţ i rostit. Rămâneţ i, vărog; e seara cea mai
frumoasăde pe lume. Dumneavoastrăfugiţ i de zgomot! Văplace săfiţ i singură! Ei bine, da,
înţeleg asta; toate femeile care au inimăsunt astfel. Niciodatăn-ai săvezi pe vreuna
plictisindu-se departe de vârtejul acestor plăceri zgomotoase. Of, domnişoară, domnişoară!
— Dar ce aveţ i, domnule conte? întrebăLa Vallière cu oarecare spaimă. Păreţ i
frământat.
— Eu? Nu, nici vorbă.
— Atunci, domnule de Guiche, îngăduiţ i-mi săvăaduc acum mulţ umirile pe care
aveam de gând săvi le aduc cu primul prilej ce s-ar fi ivit. Datorităbunăvoinţ ei dumnea-
voastră, ştiu asta, am avut norocul săfiu primităprintre domnişoarele de onoare ale
DOAMNEI.
— Ah, da, într-adevăr, mi-aduc aminte, şi măfelicit căam făcut-o, domnişoară.
Dumneavoastrăsunteţ i îndrăgostităde cineva?
— Eu?
— Oh, iertaţ i-mă, nu mai ştiu ce vorbesc; văcer de o mie de ori iertare! DOAMNA avea
dreptate, multădreptate: exilul acesta brutal mi-a zdruncinat cu totul mintea.
— Dar regele v-a primit bine, aşa mi se pare, domnule conte.
— Găsiţ i?... M-a primit bine... poate... da.
— Fărăîndoială, v-a primit bine; căci, în definitiv, v-aţ i întors fărăîngăduinţ a lui, nu-i
aşa?
— E adevărat, cred căaveţ i dreptate, domnişoară. Dar nu l-aţ i văzut cumva pe aici pe
domnul viconte de Bragelonne?
La Vallière tresări la acest nume.
— De ce aceastăîntrebare? murmurăea.
— Oh, Doamne, v-am rănit iarăşi? răspunse de Guiche. În acest caz sunt un adevărat
nenorocit, demn de plâns!
— Da, foarte nenorocit şi demn de plâns, domnule de Guiche, căci se pare căsuferiţ i
îngrozitor.
— Oh, domnişoară, de ce n-am şi eu o sorădevotată, o prietenăsinceră!
— Aveţ i prieteni, domnule de Guiche, şi domnul viconte de Bragelonne, de care
întrebaţ i adineauri, este, dacănu măînşel, unul din aceşti buni prieteni.
— Da, da, într-adevăr, e unul din bunii mei prieteni. Adio, domnişoară, adio! Primiţ i
omagiile mele!
Şi dispăru ca un nebun spre marginea lacului. Umbra lui neagrăse strecura,
crescând şi descrescând, printre lampioanele aprinse şi ochiurile mari, strălucitoare, de
apă. La Vallière îl urmări câtva timp cu privirea, compătimitor.
— Oh, da, da – murmurăea – suferăşi încep săînţ eleg pentru ce.
Abia încheie, când prietenele sale, domnişoarele de Montalais şi de Tonnay-Gharente,
alergarăspre ea. Îşi terminaserărolurile, îşi dezbrăcaserăcostumele de nimfe şi, încântate
de aceastănoapte fermecătoare, de succesele serii, veneau s-o reîntâlneascăpe prietena lor.
— Cum, ai şi sosit? îi spuserăele. Noi credeam căo săfim primele la întâlnire.
— Sunt aici de un sfert de ceas – răspunse La Vallière.
— Oare dansul nu ţ i-a plăcut?
— Nu.
— Şi nici spectacolul?
— Nici. Dacăe vorba de spectacol, îmi place mai mult acela al copacilor aceştia negri,
printre care se zăreşte câte o luminăscânteind ca un ochi roşu, aci deschizându-se, aci
închizându-se.
— E poetăaceastăLa Vallière – zise Tonnay-Charente.
— Adicănesuferită– adăugăMontalais. Ori de câte ori e vorba sărâdem puţ in sau să
facem haz de ceva, La Vallière plânge; ori de câte ori e vorba săplângem, noi, femeile,
pentru o zorzoanăpierdută, pentru amorul propriu jignit, pentru o gătealăcare nu ne place,
La Vallière râde.
— Oh, în ceea ce măpriveşte, eu nu pot săfiu astfel – zise domnişoara de
Tonnay-Charente. Sunt femeie, dar femeie cum nu sunt multe; cine măiubeşte, măîncântă,
cine măîn-cântă, îmi place prin măgulirile sale, şi cine măplace...
— Ei bine, terminăodată! o îmboldi Montalais.
— Nu-i chiar aşa de uşor – răspunse domnişoara de Tonnay-Charente râzând cu
hohote. Terminătu în locul meu, tu care ai atâta spirit.
— Dar tu, Louise – întrebăMontalais – pe tine te place cineva?
— Asta nu priveşte pe nimeni – răspunse tânăra fatăridicându-se de pe banca
acoperităcu muşchi pe care şezuse tot timpul cât ţ inuse baletul. Acum, domnişoarelor, ne
făcusem planul săpetrecem noaptea asta fărăsupravegheri şi fărăînsoţ itori. Suntem trei,
ne simţ im bine laolaltă, vremea e minunată; priviţ i în partea aceea, iatăluna care urcăîncet
pe boltă, argintând crestele castanilor şi ale stejarilor. Oh, frumoasăplimbare! Dulce
libertate! Dragăiarbăa pădurii! Minunatăbucurie pe care mi-o face prietenia voastră! Săne
luăm de braţşi săpornim printre copaci! Toţ i ceilalţi, în clipa aceasta, sunt ocupaţ i săse
pregăteascăpentru o plimbare făcutăcu toatăpompa; se pun şeile pe cai, se aduc trăsurile,
cu cei patru catâri ai reginei şi cele patru iepe albe al DOAMNEI. Noi săne căutăm repede
un colţ işor, unde sănu ne găseascănici un ochi, unde sănu ne urmăreascănici un pas. Îţ i
aminteşti, Montalais, pădurile de la Cheverny şi din Chambord, sau aleile nesfârşite de plopi
de la Blois? Câte visuri n-am depănat împreunăacolo!
— Şi câte taine nu ne-am împărtăşit!
— Aşa e.
— Şi eu – zise domnişoara de Tonnay-Charente – visez mult, numai că...
— Nouănu ne spune nimic – o întrerupse Montalais – astfel cătot ce visează
domnişoara de Tonnay-Charente, singurăAthénaïs ştie...
— Linişte! strigădomnişoara de La Vallière. Aud paşi venind din partea aceea.
— Haide repede, repede, în tufiş– le grăbi Montalais. Apleacă-te, Athénaïs, eşti o
lungană!
Domnişoara de Tonnay-Charente se aplecăfărăa crâcni. Aproape în aceeaşi clipăse
zăriră, într-adevăr, doi gentilomi, cu capetele înclinate, ţ inându-se de braţ , păşind încet pe
nisipul mărunt al aleii ce înainta pe lângămalul lacului. Fetele se făcurămici, spre a nu fi
văzute.
— E domnul de Guiche – şopti Montalais la urechea domnişoarei de Tonnay -Charente.
— E domnul de Bragelonne – şopti aceasta la urechea domnişoarei de La Vallière.
Cei doi tineri continuau săse apropie, vorbind cu însufleţ ire.
— Pe aici am întâlnit-o mai adineauri – spunea contele. Dacăm-aşfi mulţ umit s-o văd
numai, aşspune cămi s-a părut; dar am vorbit cu ea.
— Aşa! Eşti sigur?
— Da, dar poate căam speriat-o.
— Cum asta?
— Ei, Doamne! Eram încăînnebunit de ceea ce ţ i-am povestit, astfel căea nu va fi
priceput nimic din cuvintele mele şi se va fi speriat.
— Oh – zise Bragelonne – nu te nelinişti, prietene. Ea e bună, te va ierta; e înţ eleaptă,
va înţ elege.
— Da, dar dacăa înţ eles, dacăa înţ eles totul?
— Ei şi?
— Şi dacăvorbeşte?
— Oh, n-o cunoşti pe Louise, conte! zise Raoul. Louise are toate virtuţ ile, şi nici un
singur cusur.
Şi tinerii trecurămai departe, astfel încât, îndepărtându-se, glasurile li se pierdură
încetul cu încetul.
— Ai auzit, La Vallière? zise domnişoara de Tonnay-Charente. Domnul viconte de
Bragelonne a spus Louise vorbind de tine! Cum vine asta?
— Am fost crescuţ i împreună– răspunse domnişoara de La Vallière – ne cunoaştem de
când eram copii.
— Şi apoi domnul de Bragelonne e logodnicul tău, oricine ştie asta.
— Oh, eu nu ştiam! E adevărat, domnişoară?
— Adică– răspunse Louise înroşindu-se – domnul de Bragelonne mi-a făcut cinstea
să-mi cearămâna... Însă...
— Însăce?
— Se pare căregele...
— Ei bine?
— Ca regele nu vrea săconsimtăla aceastăcăsătorie.
— Ei, dar pentru ce regele! Ce amestec are regele! strigăAure cu aprindere. Regele are
oare dreptul de a se vârî în astfel de lucruri. Doamne sfinte!... "Politica e politică, ma amore
e amore" – cum spunea domnul de Mazarin. Aşa cădacă-l iubeşti pe domnul de Bragelonne,
şi te iubeşte şi el, căsătoriţ i-vă. Vădau eu consimţ ământul.
Athénaïs începu sărâdă.
— Oh, vorbesc foarte serios – îi spuse Montalais – şi părerea mea, în împrejurarea
asta, face mai mult decât părerea regelui, presupun. Nu-i aşa, Louise?
— Haide, haide, domnii aceia s-au dus – zise La Vallière. Săne folosim de singurătate
şi săstrăbatem pajiştea pentru a intra în pădure.
— Cu atât mai mult – zise Athénaïs – cu cât văd lumini pornind de la castel şi de la
teatru, ceea ce mi se pare căvesteşte plecarea ilustrului alai.
— Săfugim! ziserătoate trei deodată.
Şi, ridicându-şi cu graţ ie cutele lungi ale rochiilor de mătase, străbăturăîn grabă
spaţ iul ce se întindea între malul lacului şi marginea cea mai întunecatăa parcului.
Montalais, sprintenăca o căprioară, Athénaïs, încordatăca o lupoaicătânără, săreau prin
iarba moale, şi un Acteon cutezător ar fi zărit din când în când picioarele lor, iuţ i şi subţ iri,
ivindu-se de sub poala grea a rochiilor de mătase. La Vallière, mai firavăşi mai pudică, îşi
fâlfâia rochiile în urmă; neputând săalerge din pricina piciorului ei, nu întârzie săstrige
dupăcelelalte. Şi, rămasăîn urmă, le sili pe celelalte douăprietene s-o aştepte. În acea
clipă, un bărbat ascuns într-un şanţpresărat cu mâţ işori de salcie sări deodatăpe
marginea acelui şanţşi începu săalerge în direcţ ia castelului. Cele trei femei, la rândul lor,
ajunserăla marginea parcului ale cărui poteci le erau prea bine cunoscute. Largi alei
înflorite se întindeau de-a lungul şanţ urilor; gărduleţe de verdeaţ ăapărau în aceastăparte,
pe cei ce se plimbau, de năvala cailor sau a trăsurilor. Într-adevăr, în depărtare se auzeau
huruind, pe pământul uscat al drumului, trăsurile reginelor şi cea a DOAMNEI. Mai mulţ i
călăreţ i le urmau în cadenţ a atât de bine imitatăde versurile regulate ale lui Virgiliu.
Sunetul unei muzici depărtate se strecura prin tropotul acesta, iar când instrumentele
încetau, privighetoarea, cântăreaţ a stăpânităde un mare orgoliu, trimitea alaiului pe care-l
simţ ea înaintând pe sub coroanele copacilor cele mai complicate, mai suave şi mai savante
triluri. În jurul cântăreţ ei scânteiau, în întunecimea pădurii, ochii vreunei bufniţ e ce se
bucura de aceastăarmonie. Astfel, serbarea întregii curţ i era şi serbarea oaspeţ ilor tainici ai
pădurii; căci, fărăîndoială, căprioara asculta în tufişul ei, fazanul pe creanga lui, vulpea
furişatăîn viziunea sa. Se ghicea existenţ a acestor vietăţ i nocturne şi invizibile în mişcarea
bruscăa unei ramuri, în foşnetul grăbit al frunzelor, care le făceau pe nimfele refugiate în
pădure săscoatăcâte un ţ ipăt scurt, apoi, liniştindu-se numaidecât, sărâdăşi să
porneascămai departe. Astfel ajunserăla stejarul regal, venerabilăumbrăa unui stejar
care, în tinereţ ea lui, auzise suspinele lui Henric al II-lea pentru frumoasa Diana din
Poitiers, iar ceva mai târziu pe ale lui Henric al IV-lea pentru tot atât de frumoasa Gabrielle
d'Estrées. Sub acest stejar falnic, grădinarii strângeau totdeauna muşchiul verde şi iarba
moale, în aşa fel cănicăieri şi niciodatăpicioarele obosite ale unui rege nu se simţ eau mai
bine ca în acest culcuş. Trunchiul arborelui forma un spătar cam tare, dar destul de larg ca
săpoatăsta alături patru persoane. Iar sub crengile ce se ple cau spre trunchi, glasurile se
ridicau printre ramuri, pierzându-se în frunzişul lor bogat.
 XLV
CE SE VORBEA SUB STEJARUL REGAL

Era în dulceaţ a aerului, în liniştea frunzişului o mutăchemare ce le îndemna pe cele

trei tinere fete săschimbe râsetele lor glumeţ e într-o convorbire potolităşi serioasă. Însăşi
aceea dintre ele care era cea mai zburdalnică, Montalais, de exemplu, dădu tonul. Începu
printr-un oftat.
— Ce fericire – zise ea – săne aflăm aici, libere, singure, putând săfim acum sincere,
mai ales faţ ăde noi înşine!
— Da – răspunse domnişoara de Tonnay-Charente – căci curtea, oricât de
strălucitoare ar fi ea, ascunde totdeauna o minciunăsub faldurile de catifea sau sub
sclipirea diamantelor.
— Eu – adăugăLa Vallière – eu nu mint niciodată; când nu pot săspun adevărul, tac.
— Tu nu te vei bucura multăvreme de favoare, draga mea – zise Montalais. Aici nu e
ca la Blois, unde-i spuneam bătrânei DOAMNE de-acolo toate necazurile şi toate dorinţ ele
noastre. DOAMNA îşi avea zilele ei când îşi amintea căfusese şi ea tânărăcândva. În acele
zile, oricine vorbea cu DOAMNA găsea în dânsa o prietenăsinceră. DOAMNA ne povestea
despre dragostea ei cu DOMNUL, iar noi îi povesteam despre iubirile ei cu alţ ii, sau cel puţ in
despre zvonurile care umblau în legăturăcu galanteriile sale. Biata femeie! Era atât de
curatăla suflet! Râdea de tot ceea ce-i spuneam, iar noi de asemenea. Unde o fi ea acum?
— Ah, Montalais, veselăMontalais – strigăLa Vallière – iatăcăte vad suspinând;
pădurea te inspirăşi astă-searăeşti aproape înţ eleaptă.
— Domnişoarelor – zise Athénaïs – nu trebuie săvăparărău dupăcurtea de la Blois,
atâta vreme ce văsimţ iţ
i fericite la noi, aici. O curte e locul unde se strâng bărbaţ ii şi
femeile pentru a vorbi despre lucrurile pe care mamele şi tutorii pe care duhovnicii, mai
ales, le interzic cu asprime. La curte se vorbeşte despre aceste lucruri sub egida regelui şi a
reginelor; nu e plăcut?
— Oh, Athénaïs! murmurăLouise înroşindu-se.
— Athénaïs e sincerăastă-seară– zise Montalais- săne folosim de prilej.
— Da, săne folosim, căci sunt în stare sădezvălui astă-searăcele mai intime dintre
tainele inimii mele.
— Ah, dacădomnul de Montespan ar fi aici! exclamăMontalais.
— Credeţ i că-l iubesc pe domnul de Montespan? murmurăfrumoasa domnişoară.
— E chipeş, presupun!
— Da, şi asta nu e cea mai neînsemnatăînsuşire pe care o are în ochii mei.
— Se înţ elege.
— Aşspune mai mult: este, dintre toţ i bărbaţ ii care pot fi văzuţi aici, cel mai chipeşşi
cel mai...
— Ce se aude acolo? tresări La Vallière, răsucindu-se deodatăpe banca de muşchi...
— Vreun cerb care fuge printre ramuri.
— Mie nu mi-e teamădecât de bărbaţ i – zise Athénaïs.
— Când nu seamănăcu domnul de Montespan!
— Sfârşeşte cu răutăţ ile... Domnul de Montespan e îndrăgostit de mine, dar asta nu
înseamnănimic. Nu-l avem oare aici pe domnul de Guiche care e îndrăgostit de DOAMNA?
— Bietul, bietul băiat! rosti La Vallière.
— De ce bietul?... DOAMNA e destul de frumoasăşi destul de nobilă, presupun.
La Vallière dădu cu tristeţ e din cap.
— Când iubeşti – zise ea – nu e vorba nici de frumuseţ e, nici de nobleţ e; dragele mele,
când iube şti nu te gândeşti decât la inima şi la ochii aceluia sau aceleia de care eşti
îndrăgostit.
Montalais începu sărâdăzgomotos.
— Inimă, ochi, oh, dulcegării! zise ea.
— Vorbesc în ce măpriveşte – răspunse La Vallière.
— Simţ ăminte mari, însăreci – adăugăAthénaïs cu un aer protector.
— Nu le ai, domnişoară? întrebăLouise.
— Ba da, domnişoară; dar altceva vreau săspun. Cum poate fi plâns un bărbat care e
îndrăgostit de o femeie ca DOAMNA? Dacăe vreo disproporţ ie în asta, ea e în dauna
contelui.
— Oh, nu, nu – protestăLa Vallière – e în dauna DOAMNEI!
— Explică-te.
— Măexplic. DOAMNA nici nu vrea săştie măcar ce este aceea dragoste. Ea se joacă
cu acest simţ ământ ca un copil cu artificiile a căror scânteie poate aprinde un palat.
Strălucire, iatătot ce-i trebuie ei. Bucurie şi dragoste este ţ esătura din care vrea să-i fie
croităîntreaga viaţ ă. Domnul de Guiche o va iubi pe aceastăfemeie ilustră; ea însănu-l va
iubi.
Athénaïs izbucni într-un hohot de râs dispreţ uitor.
— Asta înseamnăa iubi? zise ea. Unde sunt nobilele tale sentimente de-adineauri?
Virtutea unei femei nu stăoare în refuzul curajos al oricărei intrigi cu urmări? O femeie
chibzuităşi înzestratăcu o inimăgeneroasătrebuie să-i priveascăpe bărbaţ i fărăa-i face
s-o iubească, s-o adore chiar, şi săspunăo darămai mult în viaţ ă: "Iată, mi se pare cădacă
n-aşfi fost ceea ce sunt, l-aşfi dispreţ uit mai puţ in pe acesta decât pe ceilalţ i".
— Atunci – i se adresăLa Vallière, împreunându-şi mâinile – asta i-o făgăduieşti tu
domnului de Montespan?
— Ei da, lui ca şi tuturor celorlalţ i. Ce! Ţi-am spus că-i recunosc o anumită
superioritate, asta nu-i de ajuns? Draga mea, suntem femei, adicăregine, atâta timp cât
natura ne dăprilejul sădeţ inem aceastăregalitate – de la cincisprezece la treizeci şi cinci de
ani. N-ai decât săai inimădupăaceea, când nu-ţ i va mai rămâne decât atât.
— Oh, oh! murmurăLa Vallière.
— Foarte bine! strigăMontalais. Iatăo adevăratăfemeie! Athénaïs, vei ajunge departe!
— Nu eşti de aceeaşi părere?
— Oh, din creştet până-n tălpi! zise răutăcioasa.
— Glumeşti, nu-i aşa, Montalais? o întrebăLouise.
— Nu, nu, aprob tot ce-a spus Athénaïs; numai că...
— Numai că?
— Ei bine, nu pot săle traduc în faptă. Am cele mai desăvârşite principii, iau hotărâri
faţăde care planurile stathiderului şi cele ale regelui Spaniei sunt jocuri de copii, apoi, în
ziua când săle aduc la îndeplinire, nimic.
— Te pierzi cu firea? întrebă, nu fărădispreţ , Athénaïs.
— Într-un chip nevrednic.
— Nefericităfăptură– adăugăAthénaïs. Dar cel puţ in alegi?
— Doamne... Doamne, nu! Soarta mi se pare totdeauna împotrivă: visez împăraţ i şi
dau peste...
— Aure! Aure! strigăLa Vallière. Fie-ţ i milă, nu jertfi, din plăcerea de a spune un
cuvânt, pe cei care te iubesc cu o dragoste atât de sinceră!
— Oh, în privinţ a asta mădescurc binişor: cei care măiubesc sunt fericiţ i cănu-i
alung, draga mea. Cu atât mai rău pentru mine, dacăam vreo slăbiciune; dar cu atât mai
rău pentru ei, dacăm-aşrăzbuna pe dumnealor. Şi, zău, am sămărăzbun!
— Aure!
— Bine faci – zise Athénaïs – şi poate căvei ajunge la acelaşi rezultat. Asta se numeşte
a fi cochetă, înţ elegeţ i, domnişoarelor? Bărbaţ ii, care sunt nişte proşti în multe privinţ e,
sunt mai ales în aceea căei confundăsub acest cuvânt de cochetărie mândria unei femei şi
firea ei schimbătoare. Eu sunt mândră, adicăde necucerit; îi reped pe pretendenţ i, dar fără
nici un fel de gând de a-i atrage. Bărbaţ ii spun căsunt cochetă, fiindcăau amorul propriu
de a crede că-i doresc. Alte femei, Montalais, de exemplu, s-au lăsat ademenite de măguliri;
ele ar fi pierdut fărăbinecuvântatul resort al instinctului, care le îndeamnăsăse schimbe
dintr-o datăşi să-i urascăpe aceia ale căror măguliri le primeau altădată.
— Savantădisertaţ ie! zise Montalais cu tonul unui degustător care se desfată.
— Odioasă! murmurăLouise.
— Datorităacestei cochetării, căci iatăadevărata cochetărie – continuădomnişoara de
Tonnay-Charente – amantul ce nu-şi mai încăpea în piele de orgoliu acum un ceas, se
dezumflăîntr-o clipăde toatăîngâmfarea amorului său propriu. Îşi lua aere de învingător,
iar acum dăînapoi; voia săparăcăocroteşte, iar acum cade din nou în genunchi. De aici
rezultăcă, în loc de un soţgelos, nesuferit, cum sunt toţ i, ai de-a face cu un amant
totdeauna tremurând, totdeauna doritor, totdeauna supus, din aceastăsingurăpricinăcă
are în faţ ăo amantătotdeauna nouă. Iată, şi fiţ i încredinţ ate de asta, domnişoarelor, ce
înseamnăcochetăria. Prin aceasta poţ i fi reginăîntre femei, când n-ai primit de la
Dumnezeu harul atât de preţ ios de a-ţ
iţ ine în frâu inima şi mintea.
— Oh, cât eşti de isteaţ ă– zise Montalais – şi cât de bine înţ elegi menirea femeilor!
— Îmi pregătesc o fericire a mea proprie – spuse Athénaïs cu modestie. Măapăr, ca
toţ i îndrăgostiţ ii slabi, împotriva asupririi celor mai tari.
— La Vallière văd cănu spune nimic.
— Oare fiindcănu e de părerea noastră?
— Eu nu înţ eleg nimic – răspunse Louise. Vorbiţ i ca nişte fiinţ e ce n-ar fi sortite să
trăiascăpe aceastălume.
— Frumoasălume! zise Montalais.
— O lume – adăugăAthénaïs – în care bărbatul o tămâiazăpe femeie pânăo face să
cadăameţ ită, ca apoi s-o batjocoreascădupăce a căzut.
— Cine îţ i vorbeşte de cădere? zise Louise.
— Ah, iatăo teorie nouă, draga mea; arată-mi, te rog, mijlocul de a nu fi învinsă, o
datăce te-ai lăsat târâtăde dragoste.
 — Oh – strigătânăra fată, ridicându-şi spre cerul întunecat frumoşii ei ochi umezi –
oh, dacăaţ i şti ce înseamnăsăai o inimă, v-aşexplica şi v-aşconvinge; o inimăcare iubeşte
e mai tare decât toatăcochetăria şi decât toatămândria de care vorbiţ i voi. Niciodatăo
femeie nu e iubit ă, aşa cred eu, şi Dumnezeu măaude, niciodatăun bărbat nu iubeşte ca
un idolatru decât atunci când se simte iubit. Lasă-i pe bătrânii din comedii săse creadă
adoraţ i de cochete. Tânărul se cunoaşte pe sine însuşi, el nu se pierde cu firea; dacăare
pentru cochetăo dorinţ ă, o înflăcărare, o furie – vedeţ i căvălas gândirii câmp liber, şi cât
vreţ i de larg – într-un cuvânt, dacăo cochetăpoate să-i suceascăminţ ile, niciodatănu va
face din el un îndrăgostit. Iubirea, vedeţ i voi, aşa cum o înţ eleg eu, e un sacrificiu
necontenit, absolut, întreg; dar nu sacrificiul numai uneia din cele doua părţ i. Este
abnegaţ ia deplinăa douăsuflete care vor săse topeascăîntr-unul singur. Dacăvoi iubi
vreodată, îl voi ruga pe iubitul meu sămălase liberăşi curată; îi voi spune, şi el va înţ elege,
căsufletul mi-e sfâşiat de acest refuz, iar el, el care măva iubi, simţ ind dureroasa măreţ ie a
sacrificiului meu, la rându-i se va jertfi ca şi mine, măva respecta, nu va cautăniciodatăsă
măfacăsăcad, pentru a măbatjocori dupăce-am căzut, aşa cum spuneai adineauri
aruncând cu pietre în iubirea pe care eu aşa o înţ eleg. Iatăce înseamnăpentru mine
dragostea. Şi-acum îmi veţ i spune căiubitul meu măva dispreţ ui; nu cred asta, afara doar
dacăel va fi cel mai ticălos dintre oameni, dar inima mea mi-e chezaşăcănu voi alege
niciodatăastfel de oameni. Privirea mea îl va răsplăti pentru jertfele sale sau îi va impune
virtuţ i pe care n-ar fi crezut niciodatăcăle are.
— Dar, Louise – strigăMontalais – tu ne vorbeşti despre toate acestea, fărăa le pune
în practică!
— Ce vrei săspui?
— Eşti adoratăde Raoul de Bragelonne, iubităîn genunchi. Bietul băiat e victima
virtuţ ii talc, aşa cum ar fi, sau chiar mai mult decât ar fi a cochetăriei mele sau a mândriei
domnişoarei Athénaïs.
— Asta e pur şi simplu o altătreaptăa cochetăriei – zise Athénaïs – şi La Vallière,
dupăcâte văd, o foloseşte fărănici un fel de şovăială.
— Oh! făcu Louise.
— Da, aceasta se numeşte instinct: sensibilitate desăvârşită, căutare atentăa
sentimentelor, revărsare continuăde porniri pasionate, care nu ajung niciodatăpânăla
capăt. Oh, e o mare dibăcie asta şi e foarte eficace! Acum, când stau şi măgândesc, aş
prefera şi eu aceastătacticăde a lupta împotriva bărbaţ ilor, în locul mândriei mele,
deoarece ea îţ i oferăavantajul de a-i face săcreadăuneori în simpla încercare de
convingere; oricum, de aici încolo, fărăa măcondamna în totul pe mine, o declar superioară
simplei cochetării în care crede Montalais.
Cele douăfete începurăsărâdă. Numai La Vallière tăcea şi clătina din cap,
îngândurată. Apoi, dupăo clipă, zise:
— Dacămi-ai spune de faţ ăcu un bărbat numai un sfert din cele ce mi-ai spus acum
sau dacăaşfi încredinţ atădoar căai gândi aşa ceva, aşmuri de durere şi de ruşine chiar în
acest loc.
— Ei bine, mori, drăguţ a mea – răspunse domnişoara de Tonnay-Charente – căci, dacă
nu e nici un bărbat aici, sunt în schimb douăfemei, prietenele tale, care îţ i spun deschis şi
fărăocol căeşti o cochetădin instinct, o cochetănaivă, adicăcea mai primejdioasăspecie
de cochete din câte existăpe lume.
— Oh, domnişoarelor! suspinăLa Vallière înroşindu-se şi aproape podidităde lacrimi.
Cele douăînsoţ itoare ale ei izbucnirăpentru a doua oarăîn râs.
— Ei bine, îi voi cere lămuriri lui Bragelonne.
— Lui Bragelonne? se mirăAthénaïs.
— Ei da, acestui flăcău curajos ca Cezar, fin şi spiritual ca domnul Fouquet, acestui
biet tânăr care te cunoaşte de doisprezece ani, te iubeşte şi care, totuşi, daca ar fi săte cre-
dem, nu ţ i-a sărutat, pânăacum, nici măcar vârful degetelor.
— Explică-ne aceastăcruzime, tu, femeia cu inimă! zise Athénaïs către La Vallière.
— O voi explica printr-un singur cuvânt: virtutea. Nu cumva negi virtutea?
— Haide, Louise, nu minţ i – zise Montalais apucând-o de mână.
— Dar ce vreţ i săvăspun? strigăLa Vallière.
— Ce vrei. Dar orice-ai spune, eu rămân la părerea mea despre tine: cochetădin
instinct, cochetănaivă, adică, am spus- o şi o mai spun, cea mai primejdioasădintre toate
cochetele.
— Oh, nu, nu, te rog, nu crede una ca asta!
— Cum, doisprezece ani de neclintire absolută?
— Oh, acum doisprezece ani eu nu aveam decât cinci. Nevinovăţ ia unei copile nu
poate fi trecutăîn seama unei fete mari.
— Ei, bine, acum ai şaptesprezece ani: săzicem trei ani, în loc de doisprezece. Timp de
trei ani ai fost mereu şi în întregime crudă. Şi aveai împotrivă-ţ i colţurile tainice de la Blois,
întâlnirile sub cerul înstelat, întârzierile nocturne pe sub platani, cei douăzeci de ani ai lui
vorbind celor paisprezece ani ai tăi, văpaia din ochii lui îndreptaţ i numai către tine.
— Fie, fie; dar asta a fost totul!
— Cu neputinţ ă!
— Dar, Doamne, de ce e cu neputinţ ă?
— Spune-ne lucruri vrednice de crezare, draga mea, şi te vom crede.
— Dar, în sfârşit, presupuneţ i un lucru.
— Care? Săvedem.
— Spune repede, altfel vom presupune mai mult decât ai vrea.
— Săpresupunem, deci, căaşfi crezut că-l iubesc, fărăa iubi de loc.
— Cum, n-ai iubit de loc?
— Ce vreţ i, dacăam fost altfel decât sunt toate celelalte atunci când iubesc, înseamnă
căn-am iubit; cănu mi-a sosit încăvremea.
— Louise! Louise! zise Montalais. Ia seama, am să-ţ i dovedesc căn-ai dreptul să
vorbeşti astfel. Raoul nu e aici, nu-l amărî în lipsa lui, fii milostivă, şi dacă, privind lucrurile
mai de aproape, crezi cănu-l iubeşti, spune-i-o. Bietul băiat!
Şi începu sărâdă.
— Domnişoara îl deplângea adineauri pe domnul de Guiche – interveni Athénaïs. Nu
s-ar putea găsi oare explicaţ ia acestei nepăsări faţ ăde unul în compătimirea faţ ăde
celălalt?
— Loviţ i-mă, domnişoarelor – murmurăLa Vallière cu tristeţ e – loviţi-mă, deoarece nu
măputeţ i înţelege.
— Oh, oh – răspunse Montalais – amărăciune, durere, lacrimi! Dar noi râdem, Louise,
şi nu suntem, te asigur, monştrii pe care-i crezi. Uită-te la Athénaïs cea mândră, cum i se
spune: ea nu-l iubeşte pe domnul de Montespan, e adevărat, dar ar fi nenorocitădacă
domnul de Montespan n-ar iubi-o... Uită-te la mine! râd de domnul Malicorne, dar acest biet
Malicorne de care râd ştie prea bine când poate săducămâna mea la buzele lui. Şi apoi, cea
mai în vârstădintre noi n-are încădouăzeci de ani... ce viitor!
— Nebune! Nebune ce sunteţ i! murmurăLouise.
— Ai dreptate – rosti Montalais – şi numai tu ai spus aici cuvinte înţ elepte.
— De bunăseamă!
— De acord – răspunse Athénaïs. Aşadar, hotărât, nu-l iubeşti pe acest biet domn de
Bragelonne?
— Poate! zise Montalais. Nu e încăsigură. Dar, în orice caz, ascultă, Athénaïs: dacă
domnul de Bragelonne devine liber, îţ i dau un sfat, ca prietenă.
— Ce sfat?
— Săte uiţ i bine la el, înainte de a te decide pentru domnul de Montespan.
— Oh, dacăiei lucrurile aşa, draga mea, domnul de Bragelonne nu e singurul la care
te poţ i uita cu plăcere. Nici domnul de Guiche, de exemplu, nu e de lepădat.
— N-a strălucit astă-seară– zise Montalais – şi ştiu din izvor sigur căDOAMNA l-a
găsit nesuferit.
— Domnul de Saint-Aignan, în schimb, a strălucit destul, şi pot săspun cămulte
dintre cele ce l-au văzut dansând nu-l vor uita atât de repede. Nu-i aşa, La Vallière?
— Pentru ce-mi pui mie aceastăîntrebare? Nici nu l-am văzut dansând, nici nu-l
cunosc.
— Nu l-ai văzut pe domnul do Saint-Aignan? Nu-l cunoşti?
— Nu.
— Haide, haide, nu te preface căai o virtute mai grozavădecât mândria noastră! Doar
ai ochi, nu-i aşa?
— Foarte buni.
— Atunci i-ai văzut pe toţ i dansatorii din astă-seară?
— Da, aproape pe toţ i.
— Iatăun aproape pe toţi destul de nepoliticos pentru ei.
— Îţ i spun ceea ce este.
— Ei bine, dintre toţ i aceşti gentilomi pe care aproape i-ai vţzut, la care ţ i s-au oprit
ochii?
— Da – adăugăMontalais – da, dintre domnul da Saint-Aignan, domnul de Guiche,
domnul...
— Nu prefer pe nici unul, domnişoarelor, îi găsesc pe toţ i deopotrivăde bine.
— Atunci, în aceastăstrălucităadunare, în mijlocul acestei curţ i, cea dintâi din lume,
nu ţ i-a plăcut nimeni?
— Nu spun asta.
— Atunci vorbeşte. Hai, împărtăşeşte-ne şi nouăidealul tău.
— Nu e vorba de un ideal.
— Prin urmare, cineva existătotuşi?
— Zău, domnişoarelor – izbucni La Vallière, pierzându-şi răbdarea – nu vămai înţ eleg
de loc! Cum, aveţ i ca şi mine o inimă, aveţ i ca şi mine ochi, şi vorbiţ i de domnul de Guiche,
de domnul de Saint-Aignan, de domnul... – mai ştiu eu cine? – când regele se afla în
mijlocul lor?
Aceste cuvinte, aruncate la repezealăde un glas tulburat, nestăpânit, făcurăsă
răsune în aceeaşi clipăde o parte şi de alta a tinerei fete câte o exclamaţ ie care aproape o
speriară.
— Regele! strigarădeodatăMontalais şi Athénaïs.
La Vallière îşi lăsa fruntea să-i cadăîn palme.
— Oh, da, regele, regele! murmurăea. Aţ i văzut vreodatăpe cineva care săse asemene
cu regele?
— Aveai dreptate adineauri când spuneai căai ochi foarte buni, domnişoară, căci vezi
departe, foarte departe. Din păcate, regele nu face parte din rândul acelora asupra cărora
au dreptul săse opreascănişte bieţ i ochi ca ai noştri.
— Oh, e adevărat, e adevărat! strigăLa Vallière. Nu le e dat tuturor ochilor să
priveascăîn faţ ăsoarele. Eu însăîl voi privi, chiar de-ar fi săorbesc!
În acel moment, şi ca şi cum ar fi fost stârnite de cuvintele ce ieşiserădin gura
domnişoarei de La Vallière, un foşnet de frunze şi un fâşâit de mătase se auzirăîn dosul tu-
fişului alăturat. Fetele tresărirăîngrozite. Ele vedeau bine frunzele care se mişcau, fărăsă
vadăînsăobiectul care le mişca.
— Oh, un lup sau un mistreţ ! strigăMontalais. Săfugim, domnişoarelor, săfugim!
Şi cele trei tinere fete se ridicarăîn prada unei spaime de nedescris, o luarăla fugăpe
prima alee ce le ieşi în cale şi nu se mai oprirădecât la marginea pădurii. Acolo, cu ră-
suflările tăiate, înghesuindu-se una într-alta, simţ ind fiecare cum bate inima în pieptul
celeilalte, încercarăsă-şi recapete liniştea, dar nu izbutirădecât dupăcâtva timp. În cele din
urmă, văzând luminile ce scânteiau înspre castel, se hotărârăsăporneascăspre acele
lumini.
La Vallière era moartăde oboseală. Aure şi Athénaïs o sprijineau de braţ e.
— Oh, am scăpat ca prin urechile acului! zise Montalais.
— Domnişoarelor, domnişoarelor – spuse La Vallière – eu mătem sănu fi fost ceva
mai rău decât un lup. În ceea ce măpriveşte, şi spun ceea ce gândesc, aşprefera săfiu
sfâşiatăde vie de o fiarăsălbatică, decât săfi fost auzităde cineva. Oh, nebună, nebunăce
sunt! Cum am putut săgândesc, cum am putut sărostesc asemenea lucruri!
Şi, cu acestea, capul i se înclinăca un spic de trestie; apoi îşi simţ i picioarele
înmuindu-se, toate puterile o părăsirăşi alunecă, aproape neînsufleţ ită, din braţ ele
prietenelor ei, căzând pe iarba aleii.

XLVI
NELINIŞTEA REGELUI

S-o lăsăm pe biata La Vallière, pe jumătate leşinatăîntre prietenele sale, şi săne

reîntoarcem în preajma stejarului regal. Cele trei fete nu făcuserănici douăzeci de paşi în
fuga lor, când foşnetul care le îngrozise atât de tare spori şi mai mult în frunziş. O formă
omenească, care pe măsurăce dădea la o parte ramurile tufişului se distingea mai bine,
apăru sub coroana stejarului şi, văzând locul liber, izbucni într-un hohot de râs. E de prisos
sămai spunem căaceastăformăomeneascăera a unui tânăr şi elegant gentilom, care îi
făcea semne, nerăbdător, aceluia ce apăru numaidecât în urma lui.
— Ei bine, sire – zise a doua formăînaintând cu sfiala – oare maiestatea voastrăsăle
fi gonit pe tinerele noastre îndrăgostite?
— Ei, Doamne, da! răspunse regele. Te poţ i arăta fărănici o grijă, Saint-Aignan!
— Dar, sire, luaţi seama, veţ i fi recunoscut.
— Ţi-am spus doar căau fugit!
— Iatăo întâlnire fericită, sire, şi, dacăaşîndrăzni sădau un sfat maiestăţ ii voastre,
aşspune săle urmărim.
— Dar cred căsunt departe.
— Eh, se vor lăsa ajunse, mai ales dacăvor afla cine sunt cei care le urmăresc.
— Cum aşa, domnule încrezut?
— Doamne! Una dintre ele m-a găsit pe gustul ei, iar alta v-a asemuit cu soarele.
— Motiv în plus sărămânem ascunşi, Saint-Aignan. Soarele nu se aratănoaptea.
— Pe legea mea, sire, maiestatea voastrănu e curioas ă? În locul vostru, eu aşvrea să
ştiu cine sunt cele douănimfe, cele douădriade, cele douăhamadriade care au păreri atât
de bune despre noi.
— O, le voi recunoaşte uşor, fărăsăalerg dupăele, te încredinţ ez.
— Cum, sire?
— La naiba, dupăglas! Sunt de la curte, şi aceea care vorbea despre mine avea o voce
fermecătoare.
 — Ah, iatăcămaiestatea voastrăse lasăînrâurit de măguliri.
— Nu s-ar putea spune căe un mijloc pe care-l foloseşti şi tu.
— Oh, iertare, sire, sunt un neghiob.
— Bine, haide săcăutăm unde ţ i-am spus.
— Şi pasiunea aceea despre care mi-aţ i vorbit în taină, sire, săfie oare datăuitării
atât de repede?
— Oh, nu, nu! Cum vrei săuiţ i nişte ochi ca aceia ai domnişoarei de La Vallière?
— Oh, dar cealaltăare o voce atât de fermecătoare!
— Care?
— Aceea care iubeşte soarele.
— Domnule de Saint-Aignan!
— Iertare, sire!
— De altminteri, nu măsupăr dacătu crezi că-mi plac atât de mult vocile drăgălaşe şi
ochii frumoşi. Te cunosc, eşti un flecar îngrozitor, şi mâine voi avea de plătit pentru
încrederea pe care ţ i-am arătat-o.
— Cum asta?
— Spun cămâine toatălumea va şti căm-am uitat la aceastămicăLa Vallière; dar, ia
seama, Saint-Aignan, numai tu cunoşti aceastătainăa mea, şi dacăo singurăpersoanăîmi
va vorbi despre ea, voi şti cine mi-a trădat secretul!
— Oh, ce căldură, sire!
— Înţ elegi, nu vreau de loc ca aceastăbiatăfatăsăfie compromisă!
— Sire, n-aveţ i nici o grijă!
— Îmi făgăduieşti?
— Sire, vădau cuvântul meu!
"Bun – îşi zise regele, râzând, în sinea lui – mâine toatălumea va şti ca am alergat în
noaptea asta dupăLa Vallière." Apoi, încereând săse orienteze, zise:
— Ei asta-i, dar ne-am rătăcit!
— Ah, nu e nici o primejdie.
— Unde se ajunge prin aceastăpoartă?
— La Rond-Point, sire.
— Unde ne duceam când am auzit glasurile acelea de femei?
— Da, sire, şi acel sfârşit de convorbire în care am avut onoarea de a auzi numele meu
rostit alături de al maiestăţ ii voastre.
— Te întorci cam des la asta, Saint-Aignan!
— Maiestatea voastrămăva ierta, dar sunt încântat săaflu căo femeie se gândeşte la
mine, fărăca eu săfi ştiut şi fărăsăfi făcut nimic în aceastăprivinţ ă. Maiestatea voastrănu
poate înţ elege o astfel de mulţ umire, ea al cărui rang şi ale cărei merite atrag atenţ ia şi
stârnesc iubirea pretutindeni.
— Ei bine, da, Saint-Aignan – zise regele, sprijinindu-se prieteneşte de braţ ul
gentilomului şi pornind pe cărarea ce socotea cătrebuie săducăspre castel – măvei crede
sau nu, dar aceastănaivămărturisire, aceastăpreferinţ ădezinteresatăa unei femei care
nu-mi va atrage poate niciodatăprivirea... Într-un cuvânt, misterul acestei aventuri mă
tulburăşi, într-adevăr, dacăn-aşfi atât de preocupat de La Vallière...
— Oh, asta sănu văneliniştească, maiestatea voastrăare destul timp.
— Ce vrei săspui?
— Se zice căLa Vallière e foarte cinstită.
— Tu măaţ âţi, Saint-Aignan, sunt nerăbdător s- o văd. Haide, haide!
Regele minţ ea, nu era câtuşi de puţ in nerăbdător; dimpotrivă, avea alt rol de jucat. Şi
porni cu un pas iute. Saint -Aignan îl urma, păstrând însăo anumitădistanţ ă. Deodată,
regele oprindu-se, curteanul făcu acelaşi lucru.
— Saint-Aignan – întrebăel – nu auzi nişte suspine?
— Eu?
— Da, ascultă.
— Într-adevăr, ba şi ţ ipete mi se pare.
— Vin din partea asta – zise regele arătând cu mâna.
— S-ar zice căsunt suspinele, gemetele unei femei – spuse domnul de Saint-Aignan.
— Hai repede!
Şi regele, împreunăcu favoritul, apucând pe o cărare piezişă, începurăsăalerge prin
iarbă. Pe măsurăce înaintau, strigătele se auzeau tot mai bine.
— Ajutor! Ajutor! chemau douăvoci.
Cei doi tineri alergarăşi mai tare. Cu cât se apropiau mai mult, cu atât strigătele
deveneau ţ ipete.
— Ajutor! Ajutor! se auzea mereu.
Iar aceste ţ ipete sporeau goana regelui şi a însoţ itorului său. Deodată, la marginea
unui şanţ , sub nişte sălcii cu ramurile plecate, ei zărirăo femeie în genunchi, ţ inând o altă
femeie leşinată. La câţ iva paşi de acolo, o a treia striga dupăajutor, în mijlocul potecii. Când
îi văzu pe cei doi gentilomi, despre care nu-şi dădea seama cine sunt, ţ ipetele femeii care
striga dupăajutor se înteţ iră. Regele o luăînaintea însoţ itorului său, sări şanţ ul şi ajunse în
apropierea grupului în momentul când, din cealaltăparte a aleii ce ducea spre castel,
apărurăvreo zece persoane, atrase de aceleaşi ţ ipete care-i atrăseserăpe rege şi pe domnul
de Saint-Aignan.
— Ce s-a întâmplat aici, domnişoarelor? întrebăLudovic.
— Regele! strigădomnişoara de Montalais, scăpând din mână, în uluirea ei, capul
bietei La Vallière, care căzu astfel întinsăîn întregime pe iarbă.
— Da, regele. Dar ăsta nu-i un motiv s-o laşi aşa pe prietena dumitale. Cine e dânsa?
— E domnişoara de La Vallière, sire.
— Domnişoara de La Vallière?
— Care a leşinat...
— Ah, Doamne – exclamăregele – biata copilă! Repede, repede, un medic!
Dar, în zelul cu care rostise aceste cuvinte, regele nu se mai îngrijise ca, atât
exclamaţ ia cât şi gesturile care o însoţ eau, sănu-i parăcam prea puţ in însufleţ ite domnului
de Saint-Aignan, care tocmai auzise din gura sa mărturisirea acestei mari iubiri ce-i
atinsese inima.
— Saint-Aignan – adăugăsuveranul – ai grijă, te rog, de domnişoara de La Vallière.
Cheamăun medic. Eu măduc s-o previn pe DOAMNA despre accidentul care i s-a întâmplat
domnişoarei sale de onoare.
Într-adevăr, în timp ce domnul de Saint-Aignan se îngrijea ca domnişoara de La
Vallière săfie dusăla castel, regele alergăînainte, bucuros ca avea prilejul de a se apropia
încăo datăde DOAMNA şi de a-i vorbi sub un pretext oarecare.
Din fericire, tocmai trecea o trăsură; îi făcu semn vizitiului săoprească, şi persoanele
dinăuntru, aflând de accident, se grăbirăsă-i cedeze locul domnişoarei de La Vallière.
Curentul de aer produs de iuţ eala cu care mergea trăsura o readuse pe bolnavăla viaţ ă.
Ajunsa la castel, ea putu, cu toate ca era foarte slăbită, săcoboare din trăsurăşi, cu
ajutorul domnişoarelor Montalais şi Athénaïs, pătrunse în interiorul apartamentelor. Fu
aşezatăîntr-o camerăce ţ inea de saloanele de la parter. Apoi, ca şi cum aceastăîntâmplare
n-ar fi produs prea mare efect asupra celor ce se plimbau, promenada fu reluată.
Între timp, regele o întâlni pe DOAMNA într-un boschet, se aşezăalături de dânsa, şi
piciorul lui îl căutăîncet pe al Prinţ esei sub scaunul acesteia.
— Luaţ i seama sire, – îi şopti Henriette – nu păreţ i a fi un bărbat nepăsător.
— Vai – răspunse Ludovic al XIV-lea la acelaşi diapazon – mi-e teamăsănu fi încheiat
o convenţ ie mai presus de puterile noastre. Apoi, cu glas tare, întrebă: Ai aflat de accident?
— Ce accident?
— Oh, Dumnezeule, de bucurie căte revăd, am şi uitat căvenisem anume să-ţ i
vorbesc despre el. Sunt totuşi foarte îndurerat de aceastăîntâmplare: una dintre
domnişoarele dumitale de onoare, biata La Vallière, şi-a pierdut cunoştinţ a.
— Ah, sărmana copilă– zise fărăa se tulbura Prinţ esa – şi ce-a păţ it? Apoi, încet: Dar
nu văgândiţ i, sire? Vreţi săse creadăcăaveţ i o mare pasiune pentru aceastăfatăşi staţ i
aici, când ea dăsămoarădincolo!
— Ah, doamnă, doamnă– zise regele suspinând – cât de bine te pricepi să-ţ i joci rolul
şi cum te gândeşti la toate – şi se ridică. Doamnă– spuse apoi destul de tare pentru ca toată
lumea să-l audă– îngăduieşte-mi săte părăsesc; neliniştea mea e mare şi vreau sămă
încredinţ ez eu însumi dacăau fost date toate îngrijirile cuvenite.
Şi regele se retrase pentru a se duce din nou lângăLa Vallière, în timp ce asistenţ a
începu săcomenteze aceste cuvinte ale lui: "Neliniştea mea e mare".

XLVII
TAINA REGELUI

Pe drum, regele îl întâlni pe contele de Saint-Aignan.

— Ei bine, Saint-Aignan – întrebăel cu prefăcutănelinişte – cum se simte bolnava?
— Dar, sire – se bâlbâi de Saint-Aignan – mărturisesc, spre ruşinea mea, cănu mai
ştiu nimic.
— Cum nu mai ştii? vorbi regele, străduindu-se sădea a înţ elege căia în serios
aceastălipsăde atenţ ie pentru obiectul predilecţ
iei sale.
— Sire, iertaţi-mă, dar m-am întâlnit cu una din cele trei fete care vorbeau sub copac,
şi mărturisesc căasta mi-a făcut mare plăcere.
— Ah, ai şi găsit-o? spuse numaidecât regele.
— Pe aceea care vorbea atât de frumos despre mine, şi, găsind-o pe a mea, mă
duceam s-o caut pe a voastr ă, sire, când am avut fericirea de a întâlni pe maiestatea
voastră.
 — Prea bine; dar înainte de toate, domnişoara de La Vallière! vorbi regele, credincios
rolului său.
— Oh, iatăo frumuseţ e demnăde luat în seamă– zise Saint-Aignan – şi leşinul ei face
mare vâlvă, întrucât maiestatea voastrăse interesa de ea înainte de aceastăîntâmplare.
— Dar numele frumoasei dumitale, Saint-Aignan, e secret?
— Sire, ar trebui săfie un secret, ba chiar unul foarte mare; dar pentru maiestatea
voastră, ştiţ i foarte bine, nu pot exista secrete.
— Numele ei, atunci?
— Domnişoara de Tonnay-Charente.
— E frumoasă?
— Mai presus de orice, da, sire. I-am recunoscut glasul care rostea cu atâta
drăgălăşenie, numele meu şi m-am dus lângăea, i-am pus întrebări, atât cât mi-a fost cu
putinţ ăsăo fac în mijlocul mulţ imii, iar ea mi-a spus, fărăsăbănuiascănimic, căse afla,
cu puţ in mai înainte, dupăstejarul cel mare, cu douăprietene, când apariţ ia unui lup sau a
unui hoţle-a speriat şi le-a pus pe fugă.
— Dar – întrebăregele cu nerăbdare – numele celor douăprietene?
— Sire – se bâlbâi Saint-Aignan – maiestatea voastrămăpoate închide la Bastilia.
— Pentru ce?
— Pentru căsunt un egoist şi un prost. Surprinderea mea a fost atât de mare făcând o
asemenea cucerire şi o atât de fericitădescoperire, încât m-am oprit aici. De altminteri, n-aş
fi putut crede cămaiestatea voastră, preocupatăcum o ştiam de domnişoara de La Vallière,
ar mai fi dat vreo însemnătate celor auzite acolo; pe urmădomnişoara de Tonnay-Charente
m-a părăsit în grabă, pentru a se duce lângădomnişoara de La Vallière.
— Bine, săsperăm căvoi avea şi eu norocul tău. Vino, Saint-Aignan.
— Regele meu are ambiţ ie, precum văd, şi nu îngăduie să-i scape nici o cucerire. Ei
bine, îi făgăduiesc căvoi căuta pânăla capăt şi de altfel, printr-una din cele trei graţ ii, vom
afla numele celorlalte, iar o datăcu numele, şi taina.
— Oh, şi eu voi face la fel – zise regele. Nu am nevoie decât să-i aud glasul pentru a o
recunoaşte. Dar săne oprim aici deocamdatăşi, hai, condu-măla aceastăbiatăLa Vallière.
"Ei – îşi spuse Saint-Aignan – iată, într-adevăr, o pasiune ce se înfiripăpentru această
fetiţă. E nemaipomenit! Aşa ceva n-aşfi putut crede niciodată!" Şi cum, în timp ce gândea
acestea, îi arătase regelui sala în care fusese dusăLa Vallière, regele intrăacolo.
Saint-Aignan îl urmă.
Într-o salăscundă, lângăo fereastrămare ce dădea spre grădină, La Vallière, aşezată
într-un fotoliu larg, aspira cu răsuflări adânci aerul înmiresmat al nopţ ii. De la pieptu-i
desfăcut, dantelele cădeau răvăşite printre buclele frumosului ei păr blond, împrăştiat peste
umerii albi. Cu privirea obosită, străbătutăde văpăi aproape stinse şi înecatăîn şuvoaie
mari de lacrimi, ea nu mai tr ăia decât ca una din acele minunate vedenii din visurile
noastre ce se perindăatât de firave şi atât de poetice prin faţ a ochilor închişi ai celui care
doarme, desfăcându-şi aripile fărăsăle mişte şi deschizându-şi buzele fărăsăscoatănici
un sunet.
Aceastăpaloare de sidef a tinerei La Vallière avea un farmec pe care nimic nu l-ar
putea reda; suferinţ a trupeascăşi sufleteascăînfăşurase aceastădulce înfăţ işare cu o
armonie de nobilădurere; nemişcarea totalăa braţ elor şi bustului ei o făcea săsemene mai
mult cu o moartădecât cu o făpturăvie; părea cănu aude nici şoaptele prietenelor sale, nici
larma depărtatăce se ridica din împrejurimi. Se întreţ inea cu ea însăşi, iar frumoasele ei
mâini, lungi şi delicate, tresăreau din timp în timp, ca sub fiorul unor atingeri nevăzute.
Regele intrăfărăca ea săfi observat sosirea lui, într-atât de cufundatăera în reveria
sa. El văzu însăde departe acel chip adorabil peste care luna învăpăiatăîşi revărsa lumina
liniştităa lămpii sale de argint.
— Dumnezeule – strigăregele cu o nestăpânităgroază– e moartă!
— Nu, nu, sire – rosti încet Montalais – dimpotrivă, îi e mai bine. Nu-i aşa, Louise, ca
te simţ i mai bine?
La Vallière nu răspunse nimic.
— Louise – adăuga Montalais – e regele, care binevoieşte săîntrebe de sănătatea ta.
— Regele! exclamăLouise, ridicând cu tresărire capul, ca şi cum un izvor de viaţ ăi-ar
fi reînsufleţ it deodatăinima. Regele întreabăde sănătatea mea?
— Da – răspunse Montalais.
— Regele e, aşadar, aici? zise La Vallière, fărăa îndrăzni săpriveascăîn jurul ei.
— Asta e vocea! Asta e vocea aceea! şopti Ludovic cu învolburare la urechea lui
Saint-Aignan.
— Ei da – răspunse Saint-Aignan – maiestatea voastrăare dreptate, e îndrăgostităde
soare.
— Sst! făcu regele. Apoi, apropiindu-se de La Vallière: Nu te simţ i bine, domnişoară?
Adineauri, în parc, te-am văzut leşinatăchiar. Ce ţ i s-a întâmplat?
— Sire – bâigui biata copilătremurând şi fărăpic de culoare în obraji – credeţ i-mă,
nici eu nu ştiu ce săspun.
— Ai umblat prea mult – zise regele – şi poate oboseala...
— Nu, sire – se grăbi sărăspundăMontalais pentru prietena sa – nu poate săfie
oboseala, căci ne-am petrecut o parte din searăaşezate sub stejarul regal.
— Sub stejarul regal! repetăregele, tresărind. Deci nu m-am înşelat, ea este.
Şi-i adresăcontelui o ocheadăplinăde înţ eles.
— Ah, da – zise Saint-Aignan – sub stejarul regal, cu domnişoara de Tonnay-Charente.
— De unde ştiţ i asta? întrebăMontalais.
— Dar am aflat într-un chip foarte simplu: domnişoara de Tonnay-Charente mi-a
spus.
— Atunci poate v-a spus şi pricina pentru care a leşinat La Vallière?
— Doamne, mi-a vorbit de un lup sau de un hoţ , nu mai ştiu bine.
La Vallière asculta cu ochii pironiţ i, cu pieptul zbătându-i-se, ca şi cum ar fi înţ eles,
printr-o încordare a spiritului, o parte a adevărului. Ludovic luăaceastăatitudine şi acest
zbucium drept continuarea unei spaime de care nu scăpase încă.
— Nu-ţ i fie teamă, domnişoară– spuse el cu un început de tulburare pe care nu şi- o
putea ascunde – lupul care te-a speriat atât de tare era un lup cu douăpicioare.
— Era un om! Era un om! strigăLouise. Un om care a auzit totul!
— Ei bine, domnişoară, dar ce rău vezi dumneata în faptul căcineva ar fi stat şi ar fi
ascultat? Socoţ i oare căaţ i spus cuvinte care nu puteau fi auzite?
La Vallière îşi lovi mâinile una de alta şi le duse repede la fruntea a cărei roşeaţ ă
încerca săşi-o ascundă.
— Oh – întrebăea – în numele cerului, cine s-a furişat acolo? Cine a auzit cele ce am
spus?
Regele făcu un pas şi-i luăo mână.
— Eu eram, domnişoară– zise el înclinându-se cu un blând respect. Te sperie asta
cumva?
La Vallière scoase un ţ ipăt; pentru a doua oară, puterile o părăsirăşi, rece, gemând
deznădăjduită, recăzu nemişcatăîn fotoliul ei. Regele avu timpul săîntindăun braţ , astfel
căfata se pomeni pe jumătate susţ inutăde el.
La doi paşi de rege şi de la Vallière, domnişoarele de Tonnay-Charente şi Montalais,
amuţ ite şi parcăîmpietrite, amintindu-şi convorbirea pe care o avuseserăcu La Vallière, nici
nu se mai gândeau să-i vinăîn ajutor, zăpăcite cum erau de prezenţ a regelui, care, cu un
genunchi la pământ, o ţ inea pe La Vallière de mijloc.
— Maiestatea voastrăa auzit totul, sire? murmurăAthénaïs.
Dar regele nu răspunse; el avea privirea îndreptatăcătre ochii pe jumătate închişi ai
domnişoarei de La Vallière şi ţ inea în mânăbraţ ul ei lipsit de putere.
— La naiba – zise Saint-Aignan, care spera, la rându-i, s-o vadăpe domnişoara de
Tonnay-Charente leşinatăşi se grăbea s-o sprijine cu braţ ele deschise – dar nu ne-a scăpat
un cuvânt din tot ce s-a spus acolo!
Însămândra Athénaïs nu era femeia care săleşine aşa de uşor; îi aruncăo privire
cumplitălui Saint-Aignan şi fugi. Montalais, mai curajoasă, veni repede lângăLouise şi o
primi din mâinile regelui, care era pe cale să-şi piardăcapul simţ indu-şi faţa atinsăde părul
înmiresmat al bolnavei.
— Săfie într-un ceas bun! murmurăSaint-Aignan. Iatăo întâmplare grozavă, şi, dacă
nu voi fi primul care săo povestesc, va fi vai de mine.
Regele se apropie de el şi, cu glas tremurând, cu o minăfurioasă, scrâ şni:
— Conte, nici un cuvânt!
Bietul rege uitase că, numai cu un ceas mai înainte, îi făcuse aceluiaşi om aceeaşi
recomanda ţ ie, dar dorind cu totul altceva, şi anume ca acest om săfie cât mai indiscret.
Drept care şi recomandaţ ia de acum părea săfie tot atât de zadarnicăprecum fusese şi cea
dintâi.
Peste o jumătate de ceas, întregul Fontainebleau ştia cădomnişoara de La Vallière
avusese sub stejarul regal o convorbire cu Montalais şi Tonnay-Charente şi căîn această
convorbire ca îşi mărturisise dragostea pentru rege. Se ştia, de asemeni, căregele, după
ce-şi arătase îngrijorarea pe care i-o stârnise starea domnişoarei de La Vallière, devenise
palid şi fusese cuprins de tremur primind-o în braţ ele sale pe frumoasa leşinată, astfel încât
fu pe deplin stabilit, în mintea tuturor curtenilor, căcel mai mare eveniment al vremii se
produsese, în sfârşit: anume, cămaiestatea sa o iubea pe domnişoara de La Vallière şi că,
prin urmare, DOMNUL putea sădoarmăde aici încolo fărănici o grijă. Ceea ce, de altfel,
regina-mamă, tot atât de surprinsăca şi ceilalţ i de aceastăbruscăschimbare, se grăbi să
împărtăşeascătinerei regine şi lui Filip de Orléans. Numai căfăcu aceasta într-un chip dife-
rit faţăde fiecare. Nurorii sale:
— Vezi, Tereza – îi spuse ea – căai săvârşit o mare greşealăînvinuindu-l pe rege?
Poftim, astăzi i se dăo nouăamantă; de ce aceea de astăzi ar fi mai adevăratădecât aceea
de ieri, şi aceea de ieri decât aceea de azi?
 Iar DOMNULUI, povestindu-i întâmplarea de la stejarul regal:
— Te mai încăpăţ ânezi în geloziile tale absurde, dragul meu Filip? Iată, s-a dovedit că
regele şi-a pierdut capul pentru aceastămicăLa Vallière. Nu-i spune nimic nevestei tale:
regina ar afla fărăîntârziere.
Aceastădin urmăconfidenţ ăavu un efect imediat. DOMNUL, înseninat, triumfător, o
căutăpe soţ ia lui şi, întrucât nu era încămiezul nopţ ii, iar serbarea trebuia săţ inăpânăla
ceasurile douădimineaţ a, îi oferi braţ ul pentru o micăplimbare. Dar, dupăcâţ iva paşi
numai, cel dintâi lucru pe care-l făcu fu săcalce sfatul pe care i-l dăduse mama lui.
— Sănu-i spui nimic reginei, auzi, despre cele ce se povestesc pe socoteala regelui –
zise el pe un ton misterios.
— Dar ce se povesteşte? întrebăDOAMNA.
— Căfratele meu a căzut pradă, pe neaşteptate, unei pa siuni ciudate.
— Pentru cine?
— Pentru tinerica aceea de La Vallière.
Era întuneric, aşa ca DOAMNA putu săzâmbeascăîn voie.
— Ah – făcu ea – şi de când ţ ine asta?
— De câteva zile, dupăcâte se pare. Dar pânăacum nu era decât fum, şi flacăra s-a
aprins abia astă-seară.
— Regele are gust – zise DOAMNA. Dupăpărerea mea, micuţ a e încântătoare.
— Ai aerul că-ţ i baţ i joc de mine, scumpa mea.
— Eu? Ce te îndeamnăsăcrezi?
— Oricum, aceastăpasiune va face fericităcel puţ in o persoană, fie ea şi La Vallière.
— Dar – adăugăPrinţ esa – într-adevăr, domnule, vorbeşti ca şi cum ai fi citit în
adâncul inimii domnişoarei mele de onoare. Cine îţ i spune căea va consimţ i sărăspundăla
pasiunea regelui?
— Şi cine-ţ i spune cănu va răspunde?
— Îl iubeşte pe vicontele de Bragelonne.
— Ah, crezi?
— E chiar logodnica lui.
— A fost.
— Cum asta?
— Da; când i s-a cerut regelui încuviinţ area pentru aceastăcăsătorie, el a refuzat săo
dea.
— A refuzat?
— Da, şi faţ ăde contele de La Fère însuşi, căruia regele îi păstrează, ştii asta, o mare
stimăpentru rolul pe care l-a jucat în restaurarea fratelui dumitale, precum şi în alte câteva
evenimente petrecute mai demult.
— Ei bine, bieţ ii îndrăgostiţ i vor trebui săaştepte pânăcând regele va binevoi să-şi
schimbe părerea; sunt tineri, au destul timp.
— Ah, draga mea – zise Filip zâmbind la rândul lui – văd cănu cunoşti partea cea mai
nostimăa acestei întâmplări.
— Nu, n-o cunosc.
— Aceea care l-a mişcat adânc pe rege.
— Regele a fost mişcat adânc?
— Pânăîn străfundul inimii.
— Dar despre ce este vorba? Spune-mi repede, te rog!
— De o aventurăcum nu se poate mai romantică.
— Ştii bine cât de mult îmi plac astfel de aventuri, şi totuşi măfaci săaştept – zise
Prinţ esa cu nerăbdare.
— Ei bine, iată...
Şi DOMNUL făcu o pauză.
— Ascult.
— Sub stejarul regal... Ştii unde e stejarul regal?
— N-are importanţ ă... Sub stejarul regal, aşadar?
— Ei bine, domnişoara de La Vallière, crezându-se singurăcu douăprietene, le-a făcut
mărturisiri despre dragostea ei pentru rege.
— Ah! exclamăDOAMNA cu un început de nelinişte. Despre dragostea ei pentru rege?
— Da.
— Şi când asta?
— Acum un ceas.
DOAMNA tresări.
— Şi nimeni nu cunoştea aceastădragoste?
— Nimeni.
— Nici chiar maiestatea sa?
— Nici chiar maiestatea sa. Mica persoanăîşi păstra taina închisa în străfundul
inimii, pânăcând, deodată, taina fiind mai puternicădecât ea, a ieşit la iveală.
 — Şi de la cine ai aflat aceastăabsurditate?
— Dar toata lumea o ştie!
— Şi de unde o ştie toatălumea, spune!
— De la însăşi La Vallière, care şi-a mărturisit aceastăiubire faţ ăde Montalais şi
Tonnay-Charente, prietenele ei.
DOAMNA se opri din mers şi, cu o mişcare bruscă, îşi trase mâna de la braţ ul soţ ului
ei.
— Acum un ceas zici căa făcut aceastămărturisire? întrebădânsa.
— Aproape.
— Şi regele a aflat?
— Tocmai asta e partea cea mai romanticăa întâmplării, căregele se găsea cu
Saint-Aignan în dosul stejarului regal şi a auzit toatăacea interesantăconvorbire, fărăa-i
scăpa un singur cuvânt.
DOAMNA simţ i o împunsătura în inimă.
— Dar l-am văzut pe rege puţ in dupăaceea – zise ea fărăsăse controleze – şi nu mi-a
spus nimic.
— Cum era să-ţ i spună! rosti DOMNUL, naiv ca un soţcare triumfă. Se ferea să-ţ i
vorbeascădespre asta tocmai el care dăduse dispoziţ ii la toatălumea sănu-ţ i spunăo vorbă
despre cele petrecute.
— Ce- ai spus? strigăDOAMNA furioasă.
— Spun căvoia să-ţ i ascundăîntâmplarea.
— Şi pentru ce s-ar feri de mine?
— De teamăca prietenia dumitale cu tânăra reginăsănu te îndemne să-i dezvălui
ceva acesteia, iatătotul.
DOAMNA îşi lăsăcapul în jos; se simţ ea rănităde moarte. Din clipa aceea nu mai
putea avea odihnăpânăcând nu avea să-l întâlneascăpe rege.
Cum un rege este, în chip firesc, ultimul din regatul său care aflăce se vorbeşte
despre el, şi cum un îndrăgostit este singurul care nu ştie ce se spune despre iubita lui,
când regele o zări pe DOAMNA, care-l căuta, se îndreptăspre ea puţ in tulburat, dar, ca
totdeauna, bucuros şi plin de graţ ie. DOAMNA aştepta ca el sădeschidăvorba despre La
Vallière. Apoi, fiindcăLudovic nu spunea nimic, îl întrebă:
— Şi micuţ a aceea?
— Care micuţ ă? se mirăregele.
— La Vallière... Nu mi-aţ i spus, sire, că-şi pierduse cunoştinţ a?
— Nici acum nu se simte mai bine – zise regele prefăcându-se cănici nu-i pasă.
— Dar asta va dăuna zvonului pe care maiestatea voastrăar trebui să-l facăsăse
răspândească, sire.
— Care zvon?
— Căvăinteresaţ i de ea.
— Oh, sper căzvonul se va răspândi totuşi – zise regele cu un aer distrat.
DOAMNA aştepta încă; ea voia săvadădacăregele îi va vorbi ceva despre aventura de
la stejarul regal. Dar regele nu scoase o vorbă. DOAMNA, la rândul ei, nu deschise gura
despre aceastăîntâmplare, astfel căregele se despărţ i de ea fărăsă-i fi făcut nici cea îmi
micămărturisire. Abia îl văzu însăpe rege plecat, şi DOAMNA se duse să-l caute pe
Saint-Aignan. Acesta era uşor de găsit, căci se asemăna cu acele bastimente însoţ itoare ce
se ţin totdeauna alături de vasele cele mari.
Saint-Aignan era tocmai omul care-i trebuia DOAMNEI, în starea de spirit în care se
găsea ea acum. El nu căuta decât o ureche ceva mai nobilădecât celelalte, pentru a-i
povesti întâmplarea în toate amănuntele ei. Astfel, nu-i ascunse DOAMNEI nici măcar un
singur cuvânt. Dupăce sfârşi, DOAMNA îi spuse:
— Mărturiseşte căe o poveste cât se poate de frumoasă.
— Poveste, nu; întâmplare, da.
— Mărturiseşte că, poveste sau întâmplare, mi-ai spus- o aşa cum ai auzit-o şi
dumneata de la alţ ii, dar căn-ai fost de faţ ă.
— Doamnă, pe onoarea mea, am fost acolo!
— Şi crezi cădeclaraţ iile acelea i-au făcut vreo impresie regelui?
— Aşa cum mi-au făcut mie cele ale domnişoarei de Tonnay- Charente – răspunse
Saint-Aignan. Ascultaţ i-mă, doamnă, domnişoara de La Vallière l-a comparat pe rege cu
soarele: ce poate fi mai măgulitor?
— Regele nu se lasăameţ it de asemenea măguliri.
— Doamnă, regele e oricum mai mult om decât soare, şi asta am văzut adineauri,
când La Vallière i-a căzut în braţ e.
— La Vallière i-a căzut în braţ e regelui?
— Oh, era un tablou dintre cele mai plăcute! Închipuiţ i-văcăLa Vallière stătea întinsă
şi că...
— Ei bine, ce-ai văzut? Spune, vorbeşte!
 — Am văzut ceea ce alte zece persoane au văzut în acelaşi timp cu mine, şi anume am
văzut că, atunci când La Vallière căzuse în braţ ele sale, regele era săleşine.
DOAMNA scoase un mic ţ ipăt, singurul semn al furiei sale surde.
— Mulţ umesc – zise ea râzând nervos – eşti un povestitor neîntrecut, domnule de
Saint-Aignan.
Şi o luăla fugă, singurăşi gâfâind, spre castel.

XLVIII
CURSE DE NOAPTE

DOMNUL o părăsise pe Prinţ esăîn cea mai bunădispoziţ ie din lume, şi cum se
obosise mult în cursul acelei zile, se retrase în apartamentul lui, lăsându-i pe fiecare din ai
săi să-şi sfârşeascănoaptea aşa cum avea săle facăplăcere. Întorcându-se la dânsul,
Prinţ ul se ocupăde toaleta sa de noapte cu un tabiet mai pronunţ at ca de obicei, datăfiind
starea de deplinămulţ umire ce-l stăpânea. Astfel, în timp ce valeţ ii de camerăîi pregăteau
cele necesare, el fredona principalele arii ale baletului pe care-l cântaserăalăutele şi pe care
regele îl dansase. Apoi chemăcroitorii, ceru săi se arate costumele de a doua zi şi, deoarece
era foarte mulţ umit de ei, le împărţ i câteva gratificaţ ii. În sfârşit, întrucât cavalerul de
Lorraine, văzându-l intrând, intrăşi el la rândul său, DOMNUL îl copleşi cu amabilităţ i.
Acesta, dupăce-l salutăpe Prinţ , rămase o clipătăcut, ca un şef de trăgători care studia
terenul pentru a şti în ce punct anume să-şi îndrepte focul; apoi, părând a se decide, zise:
— Aţ i observat un lucru cu totul neobişnuit, monseniore?
— Nu, care?
— Proasta primire pe care maiestatea sa a făcut-o în aparenţ ăcontelui de Guiche.
— În aparenţ ă?
— Da, fărăîndoială, fiindcă, în realitate, i-a arătat favoarea sa.
— Dar eu n-am băgat de seamă– zise Prinţ ul.
— Cum, n-aţ i băgat de seamăcăîn loc să-l trimităînapoi în exilul său, aşa cum era
firesc, regele l-a autorizat în ciudata lui rezistenţ ăşi i-a îngăduit să-şi reia locul în balet?
— Şi socoţ i căregele a făcut rău, cavalere? întrebăDOMNUL.
— Nu sunteţ i de părerea mea, Prinţ e?
— Nu prea, dragul meu cavaler, şi eu îl încuviinţ ez pe rege cănu şi-a arătat mânia
faţăde un nenorocit, mai degrabănebun decât rău intenţ ionat.
— Pe cinstea mea – zise cavalerul – în ce măpriveşte, mărturisesc căaceastă
mărinimie măuimeşte peste măsură.
— Şi pentru ce te uimeşte? întrebăFilip.
— Pentru căl-aşfi crezut pe rege mai gelos – răspunse cu răutate cavalerul.
De câteva clipe, DOMNUL simţ ea căîn cuvintele cavalerului se ascundea ceva iritant;
ultima frazăa acestuia puse foc la cazan.
— Gelos! strigăPrinţ ul. Gelos! Ce înseamnăcuvântul ăsta? Gelos pentru ce, dacăeşti
bun, sau din cauza cui?
Cavalerul îşi dădu seama călăsase să-i scape una din răutăţ ile sale, aşa cum făcea
adesea. Încercădeci săîndrepte greşeala, atât cât îi mai stătea în putinţ ăs-o facă.
— Gelos pentru autoritatea sa – zise el cu o naivitate prefăcută– de ce altceva vreţ i ca
regele săfie gelos?
— Ah – făcu monseniorul – foarte bine!
— Oare – continuăcavalerul – alteţ a voastrăregalăar fi cerut iertarea acestui simpatic
conte de Guiche?
— Vai, nu! răspunse DOMNUL. Guiche e un băiat de spirit şi de curaj, dar a fost cam
uşuratic faţ ăde DOAMNA, astfel cănu-i vreau nici răul, nici binele.
Cavalerul îl aţ âţa împotriva lui de Guiche, aşa cum încercase să-l aţ âţ e împotriva
regelui; dar crezu a înţ elege cămomentul înclina spre iertare şi chiar către cea mai deplină
nepăsare, astfel că, pentru a lămuri lucrurile, se vedea nevoit săvâre lumina chiar sub
nasul soţ ului. Cu un asemenea joc însăpoţ i frige uneori pe alţ ii, dar mai adesea te frigi pe
tine însuţ i. "Prea bine, prea bine – îşi spuse în sinea lui cavalerul – îl voi aştepta de pe
Wardes; el va face într-o zi mai mult decât mine într-o lună, deoarece cred, Dumnezeu să
măierte, sau, mai degrabă, Dumnezeu să-l ierte, căel e şi mai gelos decât sunt eu. Şi apoi,
nu de Wardes îmi e de trebuinţ ă, ci o întâmplare, pe care n-o văd ivindu- se altfel. Căde
Guiche s-a întors dupăce fusese izgonit, fireşte, lucrul e grav; dar toatăgravitatea dispare
când te gândeşti căde Guiche a revenit în momentul când DOAMNA nu se mai ocupăde el.
Într-adevăr, DOAMNA se ocupăde rege, asta e limpede. Dar, cu toate cădinţ ii mei nu-l pot
muşca şi nici n-au voie să-l muşte pe rege, sigur este căDOAMNA nu se va mai putea ocupa
prea multăvreme de rege, dacă, dupăcum se, spune, regele nu se mai ocupăde dânsa. De
aici rezultăcătrebuie săstăm liniştiţ i şi săaştept ăm naşterea unui nou capriciu, care va
pune vârf la toate." Cu acestea, cavalerul se întinse cu resemnare în fotoliul pe care
DOMNUL îi îngăduise săse aşeze în prezenţ a sa şi, nemaiavând nici o răutate de spus, iată
căisteţ ul cavaler de Lorraine nu mai avea nici spirit. Din fericire, DOMNUL avea o mare
provizie de voioşie, aşa cum am spus, din care se înfruptarăamândoi pânăîn momentul
când, concediindu-şi valeţ ii şi ofiţ erii, Prinţ ul trecu în camera sa de culcare. Retrăgându-se,
îl însărcinăpe cavaler să-i transmităDOAMNEI complimentele sale şi să-i spunăcă,
noaptea fiind rece, DOMNUL, care se temea de dureri de dinţ i, n-avea sămai coboare în
parc pânăla ziuă.
Cavalerul ajunse la Prinţ esătocmai în clipa când şi ea se întorcea la dânsa. Ca un
mesager credincios, se achităde însărcinarea primită, şi observămai întâi nepăsarea, ba
chiar tulburarea cu care DOAMNA primi cele transmise de soţ ul ei. În asta i se păru căvede
ceva oarecum nou. DacăDOAMNA ar fi ieşit din casăcu acest aer ciudat, el ar fi urmărit-o.
Dar DOAMNA se întorcea, deci nu era nimic de făcut. Se răsuci pe călcâie ca un bâtlan care
nu ştie încotro s-o apuce, interogăacrul, pământul, apa, înălţ ăcapul şi se hotărî deodată,
pornind cu un gest maşinal spre aleile parcului. Dar nu făcu nici o sutăde paşi, şi întâlni
doi tineri care mergeau la braţ , cu capetele plecate, lovind cu vârful piciorului pietricelele pe
care le găseau în cale – vagădistracţ ie ce părea săle însoţ eascăgândurile. Erau domnii de
Guiche şi de Bragelonne. Văzându-i, cavalerul de Lorraine avu, ca întotdeauna, un
simţ ământ de repulsie. Le făcu totuşi un salut adânc, la care i se răspunse cu aceeaşi
măsură. Apoi, observând căparcul se golea, căiluminaţ iile începeau sa se stingă, căadierea
dimineţ ii prindea săse simtă, o luăla stânga şi intr ăîn castel prin curtea cea mică. Ceilalţ i
doi o apucarăla dreapta şi-şi continuara drumul spre marele parc.
În momentul când cavalerul urca mica scarăce ducea la intrarea ascunsă, el zări o
femeie, urmatăde o alta, ivindu-se sub arcada ce făcea legătura între curtea micăşi curtea
cea mare. Aceste douăfemei îşi iuţ eau paşii, pe care foşnetul rochiilor lor de mătase îi
trădau în noaptea destul de întunecoasă. Croiala măntăluţ elor lor, talia elegantă, mersul
misterios şi mândru totodatăprin care se distingeau cele douăfemei, şi mai ales aceea care
păşea înainte, îl izbirăpe cavaler. "Iatădouăfemei pe care le cunosc, desigur" – îşi spuse el,
oprindu-se pe ultima treaptăa peronului. Apoi, în clipa când, cu instinctul lui de copoi, se
pregătea săle urmărească, unul din lacheii săi, care alerga dupăel de câtva timp, îl opri:
— Domnule – îi spuse acesta – a sosit curierul.
— Bine, bine! răspunse cavalerul. Avem timp mâine.
— Dar sunt douăscrisori grabnice, pe care domnul cavaler va fi poate bucuros săle
citească.
— Ah! făcu acum cavalerul. Şi de unde vin ele?
— Una vine din Anglia, cealaltădin Calais; aceasta din urmăa sosii prin ştafetăşi
pare săfie foarte importantă.
— Din Calais? Dar cine dracu-mi scrie din Calais?
— Cred căam recunoscut slova prietenului dumneavoastră, contele de Wardes.
— Oh, dacă-i aşa, urc numaidecât – zise cavalerul, uitând în aceeaşi clipăplanul său
de iscodire.
Şi urcă, într-adevăr, pe când cele douăfemei ce-i rămaserănecunoscute dispărurăla
capătul arcadei, în partea opusăaceleia prin care intraseră. Noi le vom urmări însăpe ele,
lăsându-l pe cavaler să-şi vadăde corespondenţ a sa.
Ajungând la careul de arbori, aceea care mergea înainte se opri puţ in, obosită, şi,
ridicând cu grijăgluga, întrebă:
— Mai e mult pânăla copacul acela?
— Oh, da, doamnă, mai bine de cinci sute de paşi; dar doamna săse opreascăo clipa,
n-o săpoatămerge mereu aşa.
— Ai dreptate.
Şi Prinţ esa, căci ea era, se rezemăde un arbore.
— Ascultă, domnişoară– adăugăea dupăce răsuflăo clipă– sănu-mi ascunzi nimic,
să-mi spui adevărul.
— Oh, doamnă, iatăcăaţ i şi devenit severă– zise tânăra fatăcu glas tulburat.
— Nu, draga mea Athénaïs, fii liniştită, căci nu-ţ i vreau câtuşi de puţ in răul. De
altminteri, toate astea nu măprivesc pe mine. Eşti îngrijoratădin pricina celor ce-aţ i vorbit
sub stejarul acela, te temi sănu-l fi rănit cumva pe rege, şi eu vreau săte liniştesc căutând
sămăîncredinţ ez cu ochii mei dacăaţ i putut fi auzite.
— Oh, da, doamnă, regele era atât de aproape de noi!
— Dar, în sfârşit, nu vorbeaţ i, cred, atât de tare încât săse audătoate cuvintele, nu-i
aşa?
— Doamnă, noi ne credeam absolut singure.
— Şi eraţ i trei?
— Da, La Vallière, Montalais şi eu.
— Astfel cădumneata, dumneata personal, ai spus ceva necuviincios la adresa
regelui?
 — Mi-e teamăcăda. Dar, în acest caz, alteţ a voastrăva avea bunătatea sămăîmpace
cu maiestatea sa, nu-i aşa, doamnă?
— Dacăva fi nevoie, îţ i făgăduiesc. Totuşi, dupăcum ţ i-am spus, e mai bine săn-o iei
înaintea răului şi săte asiguri mai întâi dacărăul a fost cu adevărat săvârşit. Noaptea e în-
tunecoasă, iar întunericul e şi mai mare sub aceşti copaci stufoşi. Poate căn-ai fost
recunoscutăde rege. Prevenindu-l, vorbindu-i dumneata cea dintâi, înseamnăcăte dai de
gol singură.
— Oh, doamnă, doamnă! Dacăa recunoscut-o pe domnişoara de La Vallière, măva fi
recunoscut şi pe mine. De altfel, domnul de Saint-Aignan nu mi-a lăsat nici o îndoialăîn
aceastăprivinţ ă.
— Dar, în sfârşit, ai spus ceva care să-l supere pe rege?
— Nimic, doamnă, nimic. Alta a spus însălucruri prea măgulitoare, şi atunci poate că
vorbele mele săfi contrastat cu ale ei.
— AceastăMontalais e atât de nebună! zise DOAMNA.
— Oh, nu e Montalais! Ea n-a spus nimic. E La Vallière.
DOAMNA tresări ca şi cum n-ar fi ştiut totul mai dinainte.
— Oh, nu, nu – vorbi ea – regele poate căn-a auzit. De altminteri, vom face proba
pentru care am venit aici. Arată-mi stejarul – şi DOAMNA îşi reluămersul. Ştii unde este?
întrebăea.
— Vai, da, doamnă!
— Şi-ai să-l regăseşti?
— L-aşregăsi cu ochii închişi.
— Atunci e foarte bine. Dumneata te vei aşeza pe banca pe care aţ i stat, pe banca
unde se afla La Vallière, şi ai săvorbeşti cu acelaşi ton şi în acelaşi chip; eu măvoi ascunde
în tufişşi, dacăvoi auzi, îţ i voi spune.
— Da, doamnă.
— Înseamnăcădacăai vorbit cu adevărat atât de tare încât regele săte fi auzit, ei
bine...
Athénaïs părea căaşteaptăcu nelinişte sfârşitul acestei fraze.
— Ei bine – continuăDOAMNA cu o voce înecată, fărăîndoialădin pricina mersului
prea repede – ei bine, te voi apăra...
Şi îşi iuţ
i şi mai tare pasul. Deodatăse opri.
— Mi-a venit o idee – zise ea.
— Oh, o idee bună, desigur! răspunse domnişoara de Tonnay-Charente.
— Montalais trebuie săfie tot atât de încurcatăca şi voi două!
— Mai puţ in, fiindcăea e mai puţ in compromisă, spunând mai puţ ine vorbe.
— Nu importă, te va putea ajuta printr-o micăminciună.
— Oh, mai ales dacăva şti căDOAMNA vrea sămăapere!
— Bine! Am găsit, cred, ceea ce ne trebuie, copila mea.
— Ce fericire!
— Vei spune căştiaţ i, toate trei, de prezenţ a regelui în dosul acestui copac, sau în
dosul tufişului, o săvedem noi, tot aşa cum ştiaţ i căse afla acolo şi domnul de
Saint-Aignan.
— Da, doamnă.
— Căci, nu trebuie săţ i-o ascund, Athénaïs, Saint-Aignan bate toba despre cele câteva
cuvinte foarte măgulitoare pentru el pe care le vei fi rostit acolo.
— Vedeţ i, doamnă, vedeţ i căa auzit totul, de vreme ce domnul de Saint-Aignan a
auzit! exclamăAthénaïs.
DOAMNA vorbise fărăsăse gândeascăprea mult la cele ce spusese, de aceea îşi
muşcăbuzele.
— Oh, ştii cum e Saint-Aignan! zise ea. Favoarea regelui îl ameţ eşte, şi atunci dă
drumul la tot ce-i vine pe buze; de multe ori născoceşte. Dar nu despre asta e vorba. Regele
a auzit sau nu a auzit? Iatăproblema.
— Ei bine, da, doamnă, a auzit! zise Athénaïs cu deznădejde.
— Atunci faceţ i ceea ce spun eu: susţ ineţi cu tărie căştiaţ i, toate trei, măînţ elegi,
toate trei, căci dacăse vor îndoi de una, se vor îndoi şi de celelalte; susţ ineţ i, deci, căştiaţ i
toate trei de prezenţ a regelui şi a domnului de Saint-Aignan şi căaţ i vrut săvădistraţ i pe
socoteala celor ce ascultau în tufiş.
— Ah, doamnă, pe socoteala regelui! Niciodatănu vom îndrăzni săspune m una ca
asta!
— Dar nu e decât o glumă, o simplăglumă; o răutate nevinovatăşi cu totul îngăduită
unor femei pe care bărbaţ ii vor săle surprindă. În felul acesta, totul se explică. Ceea ce
Montalais a spus despre Malicorne, o glum ă; ceea ce dumneata ai spus despre domnul de
Saint-Aignan, tot o glumă; ceea ce La Vallière a putut săspună...
— Şi pe care tare ar mai vrea săle retracteze.
— Eşti sigură?
 — Oh, da, răspund de asta!
— Ei bine, cu atât mai mult, tot glumăşi asta. Domnul Malicorne n-o săse supere
niciodată. Domnul de Saint-Aignan o sărămânăîncremenit, şi se va râde de el în loc săse
râdăde voi. În sfârşit, regele va fi pedepsit pentru curiozitatea lui, nedemnăde rangul său.
Săse râdăpuţ in de rege într-o împrejurare ca asta, şi nu cred căo săse plângă.
— Ah, doamnă, sunteţ i, într-adevăr, un înger de bunătate şi de înţ elepciune!
— E în interesul meu.
— Cum asta?
— Măîntrebi cum de e în interesul meu săle apăr pe domnişoarele mele de onoare de
clevetiri, de jigniri, de calomnii poate? Vai, ştii prea bine, copila mea, curtea nu iartă
niciodatăpe cei asupra cărora se abat astfel de năpaste! Dar mi se pare căam mers foarte
mult; n-am ajuns oare la locul cu pricina?
— Încăcincizeci sau şaizeci de paşi. Săapucăm la stânga, doamnă, dacăvreţ i.
— Aşadar, ai încredere în Montalais? întrebăDOAMNA.
— Oh, da!
— Va face tot ce vei vrea dumneata?
— Tot! Va fi chiar încântată!
— Dar în La Vallière?..., încercăsăafle Prinţ esa.
— Oh, cu ea va fi mai greu, doamnă; ea nu îngăduie minciuna.
— Totuşi, când va vedea căe în interesul ei...
— Mătem căasta n-o va abate de la ideile sale.
— Da, da – zise DOAMNA – am şi fost prevenităîn acest sens; e o persoanăfoarte
pretenţ ioasă, una din acele mofturoase care-l pun pe Dumnezeu înainte, pentru a se
ascunde în dosul lui. Dar, dacănu vrea sămintă, parcăo văd căse va expune la batjocura
întregii curţ i, parcăo văd că-l va întărâta pe rege printr-o mărturisire pe cât de ridicolă, pe
atât de necuviincioasă, şi atunci domnişoara de La Baume Le Blanc de La Vallière nu va
avea de ce săse mire căam trimis-o înapoi la porumbeii ei, pentru ca acolo, în Touraine, în
Blaisois, sau nu mai ştiu unde, săpoatăface cât îi place pe cinstita şi pe neprihănita.
Aceste cuvinte furărostite cu o tărie şi chiar cu o asprime care o înspăimântarăpe
domnişoara de Tonnay-Charente. Drept care, ea îşi făgădui în sine, în ceea ce-o privea, să
mintăatât cât va fi nevoie săo facă.
Într-o astfel de bunăînţ elegere ajunserăDOAMNA şi însoţ itoarea ei pânăaproape de
stejarul regal.
— Acesta este – zise Tonnay-Charente.
— Vom vedea îndatădacăse aude – răspunse DOAMNA.
— Sst! făcu tânăra fatăreţ inând-o pe DOAMNA cu un gest brusc, în care uitase de
orice etichetă.
DOAMNA se opri.
— Vedeţ i căse aude? zise Athénaïs.
— Ce se aude?
— Ascultaţ i!
DOAMNA îşi opri răsuflarea, şi atunci se auziră, într-adevăr, aceste cuvinte rostite de
o voce suavăşi tristă, plutind prin văzduh:
— Oh, îţ i spun, viconte, îţ i spun căo iubesc ca un nebun; îţ i spun căo iubesc atât de
mult, încât sunt în stare sămor pentru ea.
Auzind aceastăvoce, DOAMNA tresări şi, sub glugă, o razăde voioşie îi luminăfaţ a. O
opri la rândul ei pe însoţ itoarea sa şi, cu un mers uşor, o întoarse vreo douăzeci de paşi
înapoi, adicăpânăacolo de unde vocea aceea nu se mai auzea:
— Stai aici, draga mea Athénaïs – îi spuse ea – şi ai grijăsănu ne surprindănimeni.
Mi se pare căe vorba de dumneata în aceastăconvorbire.
— De mine, doamnă?
— De dumneata, de... sau mai degrabăde aventura voastră. Am săascult eu;
amândouăam fi descoperite. Du-te şi caut-o pe Montalais, şi aşteaptă-măcu ea la marginea
pădurii. Apoi, fiindcăAthénaïs şovăia, Prinţ esa îi spuse pe un ton ce nu îngăduia
cumpănire: Du-te!
Fata îşi strânse faldurile foşnitoare ale rochiei şi, pe o cărare ce tăia de-a curmezişul
pădurea, ajunse la aleile din parc.
Cât despre DOAMNA, ea se pitulăîn tufiş, cu spatele rezemat de un castan uriaş, care
avea o creangătăiatăla câteva palme de pământ, încât ţ inea loc de scaun. Şi acolo, plinăde
nelinişte şi teamă, îşi spuse: "Acum, fiindcăse aude aşa de bine de aici, săascultăm ce-i va
spune despre mine domnului de Bragelonne acest alt nebun îndrăgostit care se numeşte
contele de Guiche".

XLIX
 UNDE PRINŢESA CAPĂTĂDOVADA CĂ, ASCULTÂND, POŢI AUZI CE SE VORBEŞTE

Urmăo clipăde tăcere, ca şi cum toate şoaptele misterioase ale nopţ ii ar fi amuţit
deodată, pentru a asculta împreunăcu DOAMNA aceastătinereascămărturisire de
dragoste.
Era rândul lui Raoul săvorbească. El se rezemă, alene de trunchiul bătrânului stejar
şi răspunse cu vocea lui blânda şi armonioasă:
— Vai, dragul meu de Guiche, asta e o mare nenorocire!
— Oh, da – oftăacesta – mare, ştiu!
— Nu măasculţ i, de Guiche; sau, mai degrabă, nu măînţ elegi. Îţi spun căe o mare
nenorocire pentru tine nu fiindcăiubeşti, ci fiindcănu-ţ i poţ
i ascunde iubirea.
— Cum asta? întrebăde Guiche.
— Da, tu nu-ţ i dai seama de un lucru, şi anume căacum, aici, nu numai singurului
tău prieten, adicăunui om care mai curând s-ar omorî decât să-ţ i dezvăluie taina, nu-ţ i dai
seama, zic, cănu numai singurului tău prieten îi împărtăşeşti dragostea ta, ci primului
venit care îţ i iese în cale.
— Primului venit! repetăde Guiche. Eşti nebun, Bragelonne, de-mi spui asemenea
lucruri?
— Dar aşa este!
— Cu neputinţ ă! Cum e posibil şi în ce chip aşfi devenit oare atât de indiscret?
— Vreau săspun, prietene, căochii, gesturile, suspinele tale vorbesc fărăvoia ta; că
orice pasiune fărăfrâu îl face pe om să-şi iasădin el însuşi. Atunci acest om nu se mai
poate stăpâni; e în prada unei nebunii care-l îndeamnăsă-şi povesteascănecazul copacilor,
cailor, văzduhului, dacăn-are nici o fiinţ ăcu judecatăîn faţ a căreia să-şi descarce sufletul.
Or, bietul meu prieten, nu uita un lucru: cărareori se întâmplăsănu fie prin preajmă
cineva care săasculte tocmai ceea ce nu trebuie săfie auzit.
De Guiche scoase un oftat adânc.
— Uite – continuăBragelonne – din seara asta începi sămăîngrijorezi; de când te-ai
reîntors aici, ţ i-ai povestit de o sutăde ori şi în o sutăde chipuri dragostea ce i-o porţ i; şi
chiar daca n-ai fi spus nimic, însăşi revenirea ta este o indiscreţ ie teribilă. Vreau săajung la
următoarea concluzie: dacănu te vei controla mai bine decât o faci, într-o zi sau alta se va
produce o explozie. Cine te va salva atunci? Spune, răspunde-mi! Cine o va salva pe ea
însăşi? Căci, oricât de nevinovatăar fi de dragostea ta, aceastădragoste va fi în mâinile
duşmanilor ei o acuzaţ ie împotriva sa.
— Ah, Dumnezeule! exclamăde Guiche.
Şi un alt oftat adânc îi însoţ i aceastăexclamaţ ie.
— Asta nu înseamnăcă-mi răspunzi, de Guiche.
— Ba da.
— Ei bine, ia săvedem, ce-mi răspunzi?
— Îţi răspund, dragăprietene, căîn ziua aceea nu voi fi mai mort decât măsimt
astăzi.
— Nu înţ eleg.
— Da; atâtea zbuciumau m-au răpus. Astăzi nu mai sunt o fiinţ ăcare gândeşte, care
face ceva; astăzi nu mămai socot un om, oricât de nevolnic ar fi el; de aceea, vezi tu, astăzi
ultimele mele puteri s-au scurs, ultimele mele hotărâri s-au sleit, şi renunţsămămai lupt.
Când eşti pe câmpul de bătălie, aşa cum am fost de multe ori împreună, şi porneşti de unul
singur la încăierare, adesea te întâlneşti cu un grup de cinci sau şase rivali şi, cu toate cătu
eşti singur, te aperi; mai apar alţ i şase, şi atunci te înfierbânţ i şi te îndârjeşti; dar dacăse
mai ivesc încăşase, opt sau zece în jurul tău, dai pinteni calului, dacămai ai un cal, sau te
laşi săfii ucis, ca sănu fugi. Ei bine, aici am ajuns cu: mai întâi m-am luptat cu mine
însumi; pe urmăcu Buckingham. Acum a apărut regele; nu voi lupta împotriva regelui, nici
chiar, măgrăbesc sa ţ i-o spun, dacăregele s-ar retrage; nu voi lupta nici chiar împotriva
firii acestei femei. Oh, nu-mi fac nici o iluzie: intrat în mrejele acestei iubiri, ştiu căsunt
sortit morţ ii.
— Nu pe ea trebuie s-o învinuieşti pentru asta – răspunse Raoul – ci pe tine.
— Cum adică?
— Ei bine, o ştii pe Prinţ esăpuţ in zvăpăiată, dornicătotdeauna de ceva nou, setoasă
de măguliri, chiar dacămăgulirile ar veni din partea unui orb sau a unui copil, şi încăte
mai aprinzi în asemenea măsurăîncât săte mistui cu totul? Uită-te la femeie, iubeşte- o,
căci oricine nu are inima stapânităde altăiubire nu poate s-o vadăfărăs- o iubească. Dar,
iubind-o, respectăîn dânsa, mai întâi, rangul soţ ului ei, apoi pe el însuşi, apoi, în sfârşit,
gândeşte-te la propria ta apărare.
— Îţi mulţ umesc, Raoul.
— Pentru ce?
— Pentru că, văzând cât sufăr pentru aceastăfemeie, tu mămângâi, pentru căîmi
spui despre ea tot binele pe care-l gândeşti şi poate chiar pe acela pe care nu-l gândeşti.
 — Oh – făcu Raoul – te înşeli, de Guiche; nu tot ceea ce gândesc spun, şi atunci nu
vorbesc de loc; dar când vorbesc, nu ştiu nici sămăprefac, nici săamăgesc, şi cine mă
ascultăpoate sămăcreadă.
În acest timp, DOAMNA, cu gâtul întins, cu urechea aţ intită, cu ochiul mărit şi
căutând săvadăîn întuneric, sorbea cu lăcomie pânăşi cea mai micăşoaptăce fremăta
printre ramuri.
— Oh, atunci eu o cunosc mai bine decât tine! strigăde Guiche. Nu e zvăpăiată, ci
uşuratică; nu e dornicăde ceva nou, ci n-are nici memorie, nici credinţ ă; nu e pur şi simplu
atrasăde măguliri, ci e cochetăcu rafinament şi cruzime. O cochetăîn stare săte ucidă, oh,
da, ştiu asta! Iată, crede-mă, Bragelonne, îndur toate chinurile iadului; netemător, iubind
cu patimăprimejdia, mălovesc acum de o primejdie mai mare decât puterile şi curajul meu.
Dar, ascultă-mă, Raoul, îmi pregătesc o izbândăcare o va costa multe lacrimi.
Raoul îşi privi prietenul cu stăruinţ ă, şi cum acesta, aproape înăbuşit de emoţ ie, îşi
lăsăcapul pe spate, sprijinindu-l de trunchiul stejarului, îl întrebă:
— O izbândă? Şi care?
— Care?
— Da.
— Într-o zi măvoi opri în faţ a ei; într-o zi îi voi spune: "Eram tânăr, iubeam ca un
nebun; aveam totuşi destul respect pentru a cădea la picioarele tale şi a rămâne aşa, cu
fruntea în ţ ărână, dacăprivirile tale nu m-ar fi ridicat pânăla mâna ta. Am crezut că-ţ i
înţeleg privirea, m-am ridicat, şi atunci, fărăsă-ţ i fi făcut nimic altceva, decât căte iubeam
şi mai mult, dacăs-ar putea închipui aşa ceva, atunci, tresăltând de fericire în sinea ta,
m-ai zdrobit printr-un capriciu, femeie fărăinimă, femeie fărăcredinţ ă, femeie lipsităde
dragoste! Nu eşti vrednicăde iubirea unui om cinstit, oricât ţ i-ar curge prin vine sânge
regal; şi măpedepsesc cu moartea pentru a te fi iubit prea mult, şi mor blestemându-te".
— Oh – strigăRaoul înspăimântat de accentul de adânc de adevăr ce străbătea
cuvintele tânărului conte – oh, ţ i-am spus, de Guiche, căeşti nebun de-a binelea!
— Da, da – zise de Guiche urmându-şi gândul – şi pentru căaici nu mai avem
războaie, măvoi duce acolo, la miazănoapte, voi cere săintru în slujba Imperiului, şi se va
găsi el vreun ungur, vreun croat sau vreun turc care se va milostivi să-mi trimităun glonte
în cap.
De Guiche nu sfârşi bine, sau mai degrabăîn timp ce sfârşea, un foşnet îl făcu să
tresarăo datăcu Raoul, care sări în picioare. Dar contele, adâncit în gândurile lui, rămase
nemişcat, cu tâmplele îngropate între cele douăpalme. Tufişul se desfăcu şi în faţ a celor doi
tineri apăru o femeie, palidă, răvăşită. Cu o mânădădea la o parte ramurile ce i-ar fi lovit
obrajii, iar cu cealaltăîşi ridica gluga mantiei ce-i acoperea umerii. În privirea aceea umezită
şi scânteietoare, în mersul acela regesc, în înălţ imea gestului acela suveran şi, mai mult
decât în toate acestea, dupăbătăile inimii sale, de Guiche o recunoscu pe DOAMNA şi,
scoţ ând un strigăt înăbuşit, îşi trase palmele de la tâmple şi-şi acoperi cu ele ochii. Raoul,
tremurând, peste măsurăde uluit, îşi răsucea pălăria în mână, bolborosind câteva cuvinte
vagi de respect.
— Domnule de Bragelonne – zise Prinţ esa – fii bun, te rog, şi vezi dacăfemeile mele nu
sunt pe undeva, pe alei sau prin boschete. Iar dumneata, domnule conte, rămâi, sunt
obosităşi-mi vei da braţ ul dumitale.
Un trăsnet dacăar fi căzut la picioarele nefericitului tânăr l-ar fi îngrozit mai puţ in
decât aceste cuvinte reci şi rostite pe un ton sever. Totuşi, întrucât, dupăcum o spusese
mai adineauri, nu-i mai păsa de nimic, şi întrucât, în adâncul inimii sale, luase hotărâri de
neclintit, de Guiche se ridicăşi, văzând şovăirea lui Bragelonne, îi adresăo privire plinăde
resemnare şi de supremămulţ umire. În loc să-i răspundănumaidecât DOAMNEI, făcu un
pas spre viconte, şi întinzându-i mâna pe care i-o ceruse Prinţ esa, strânse mâna lealăa
prietenului sau, lăsând să-i scape un suspin, prin care părea sădăruiascăprieteniei
ultimele tresăriri de viaţ ăpe care le mai simţ ea în adâncul inimii lui.
DOAMNA aşteptă, ea cea atât de mândră, ea care nu ştia săaştepte, DOAMNA aşteptă
pânăcând aceastăconvorbire mutăluăsfârşit. Mâna ei, regala sa mână, rămăsese întinsă
în aer şi, dupăce Raoul plecă, recăzu fărămânie, dar nu şi fărăemoţ ie, în a lui de Guiche.
Erau singuri în mijlocul pădurii întunecate şi mute, şi nu se mai auzeau decât paşii lui
Raoul îndepărtându-se în grabăpe aleile învăluite în beznă. Deasupra capetelor lor se
întindea bolta deasăşi înmiresmatăa frunzişului, prin deschizăturile căreia se vedeau
licărind ici şi colo câteva stele pe cer.
DOAMNA îl trase încet pe de Guiche la vreo sutăde paşi de copacul acesta indiscret,
care auzise şi lăsase săse audăatâtea lucruri în seara aceasta, şi, oprindu-se la un luminiş
învecinat, de unde se putea vedea pânăla o anumitădepărtare de jur împrejur, vorbi,
fremătând:
— Te-am adus aici, deoarece acolo unde ne aflam fiecare vorbăpoate fi auzită.
— Fiecare vorbăpoate fi auzită– aşa aţ i spus, doamnă? repetăaproape maşinal
tânărul.
 — Da.
— Ceea ce înseamnăcă?... murmurăde Guiche.
— Ceea ce înseamnăca am auzit tot ce-ai spus.
— Oh, Doamne, Doamne, asta îmi mai lipsea! bâigui tânărul.
Şi îşi lăsăcapul moale, cum face un înotător obosit sub valul care se prăvale peste el.
— Prin urmare – zise ea – măjudeci aşa cum ai vorbit?
De Guiche păli, întoarse capul şi nu răspunse nimic: simţ ea căera pe cale săleşine.
— Foarte bine – continuăPrinţ esa cu o voce plinăde blândeţ e. Prefer această
sinceritate care măpoate răni, decât o măgulire ce m-ar înşela. Fie! Deci, dupăpărerea
dumitale, domnule de Guiche, sunt cochetăşi josnică.
— Josnică? strigătânărul. Josnică, dumneavoastră? Oh, dar eu n-am spus, nu
puteam săspun căceea ce preţ uiesc mai mult decât orice pe lume ar fi ceva josnic! Nu, nu,
n-am spus aşa ceva!
— O femeie care vede cum un bărbat e mistuit de focul aprins de ea însăşi şi nu caută
săstingăacest foc este, dupăpărerea mea, o femeie josnică.
— Oh, ce văpasăde cele ce-am spus eu? zise tânărul. Ce sunt eu, Doamne, alături de
alteţa voastră, şi de ce săvăneliniştiţ i dacămai sunt sau nu mai sunt pe aceastălume?
— Domnule de Guiche, dumneata eşti bărbat, aşa cum eu sunt femeie, şi
cunoscându-te atât cât te cunosc, nu vreau săte arunc în braţ ele morţ ii; îmi schimb faţ ăde
dumneata şi firea şi purtările. Voi fi nu sinceră, căci aşa sunt întotdeauna, ci adevărată. Te
rog deci, domnule conte, sănu mămai iubeşti şi săuiţ i căţ i-am adresat vreodatăun
cuvânt sau o privire.
De Guiche ridicăfaţ a, învăluind-o pe DOAMNA cu o privire plinăde patimă.
— Dumneavoastră– zise el – văcereţ i iertare? Dumneavoastrămărugaţ i pe mine?
— Da, fărăîndoială; pentru căam săvârşit răul, trebuie săîndrept acest rău. Aşadar,
domnule conte, iatăce-am hotărât. Dumneata îmi vei ierta uşurătatea, cochetăria. Nu mă
întrerupe. Eu îţ i voi ierta faptul de a fi spus căsunt uşuraticăşi cochetă, ba poate ceva şi
mai rău încă; şi vei renunţ a la gândul morţ ii, păstrând familiei dumitale, regelui şi
doamnelor un cavaler pe care toatălumea îl stimeazăşi mulţ i îl iubesc.
DOAMNA rosti acest ultim cuvânt cu un accent atât de sincer şi chiar atât de
drăgăstos, încât inima tânărului era gata să-i sarădin piept.
— Oh, doamnă, doamnă!... murmurăel.
— Ascultă- măîncă– adăugăea. Dupăce vei fi renunţ at la mine, de nevoie mai întâi,
apoi pentru a-mi îndeplini rugămintea, atunci măvei judeca altfel şi, sunt sigură, vei înlocui
aceastădragoste, iertatăfie aceastănebunie, cu o prietenie sinceră, pe care mi-o vei oferi
din toatăinima şi care, îţ i jur, va fi primităcu toatăcăldura.
De Guiche, cu fruntea plinăde sudoare, cu inima zdrobită, cu toate fibrele
tremurându-i, îşi muşca buzele, bătea din picior, îşi devora, într-un cuvânt, cumplita lui
durere.
— Doamnă– zise el – ceea ce-mi propuneţ i acum e cu neputinţ ăşi nu voi primi
niciodatăun asemenea târg.
— Cum – se mirăDOAMNA – refuzi prietenia mea?...
— Nu, nu! Fărăprietenie, doamnă. Vreau mai bine sămor din dragoste, decât să
trăiesc cu prietenia.
— Domnule conte!
— Oh, doamnă– izbucni de Guiche – am ajuns la clipa supremăcând nu mai poate fi
vorba de altăconsideraţ ie, de alt respect decât consideraţ ia şi respectul unui bărbat cinstit
faţăde o femeie adorată. Alungaţ i-mă, blestemaţ i-mă, condamnaţ i-mă, veţ i avea dreptul să
o faceţi. M-am plâns de dumneavoastră, dar nu m-am plâns atât de amar decât fiindcăvă
iubesc; v-am spus căvoi muri, şi voi muri; viu, măveţ i uita; mort, nu măveţ i uita niciodată,
sunt sigur de asta!
De data asta ea, care stătea dreaptăşi gânditoare, şi care era la fel de tulburatăca şi
tânărul, întoarse o clipăcapul aşa cum îl întorsese puţ in mai înainte el. Apoi, dupăo scurtă
tăcere, îl întrebă:
— Măiubeşti, aşadar?
— Oh, ca un nebun! Şi gata sămor, aşa precum spuneaţ i. Gata sămor, fie cămăveţ i
alunga, fie cămăveţ i asculta.
— Atunci e un rău fărănădejde – spuse ea cu un aer glumeţ . Un rău ce trebuie tratat
prin alintări. Hai, dă-mi mâna... E rece ca gheaţ a!
De Guiche îngenunche, lipindu-şi buzele nu pe una, ci pe amândouămâinile fierbinţ i
ale DOAMNEI.
— Prea bine, iubeşte- mădar – zise Prinţ esa – dacăaltfel nu se poate.
Şi-i strânse degetele aproape pe nesimţ ite, ridicându-l astfel de jos, pe jumătate ca o
regină, pe jumătate ca o iubită. De Guiche se înfiorădin tot trupul. DOAMNA simţ i fiorul
trecând prin vinele tânărului şi înţ elese căacesta iubea cu adevărat.
— Braţ ul dumitale, conte – zise ea – şi săne întoarcem la castel.
 — Ah, doamnă! îi răspunse contele uluit, împleticindu-se, cu ochii învăpăiaţ
i de un
nor de flăcări. Ah, aţ i găsit un al treilea mijloc de a măucide!
— Noroc căe cel mai lung, nu-i aşa? zise ea.
Şi îl trase spre terasa castelului.

L
SCRISORILE LUI ARAMIS

Pe când treburile lui de Guiche, îmbunătăţ ite astfel dintr-o dată, fărăca el săpoată
ghici cauza acestor schimbări în bine, luau întorsătura nesperatăpe care am văzut-o,
Raoul, înţ elegând invitaţ ia DOAMNEI, se depărtase, pentru a nu stânjeni o explicaţ ie ale
cărei rezultate nu le bănuia câtuşi de puţ in, şi se amestecăprintre domnişoarele de onoare
împrăştiate prin parc.
În acest timp, cavalerul de Lorraine, retras în camera lui, citea cu surprindere
scrisoarea lui de Wardes, în care acesta îi povestea, sau, mai degrabă, pusese să-i fie
povestite, prin mâna valetului său de cameră, lovitura de spadăprimităla Calais şi toate
amănuntele acelei aventuri, rugându-l să-i comunice lui de Guiche sau DOMNULUI tot ceea
ce ar putea sădisplacăunuia sau alteia dintre ei în aceastăîntâmplare. De Wardes ţ inea
mai ales să-i demonstreze cavalerului violenţ a iubirii lui Buckingham pentru DOAMNA, şi
încheia scrisoarea vestindu-l căel socotea căi se răspunde acestei pasiuni.
Citind acest ultim paragraf, cavalerul înălţ ădin umeri; într-adevăr, de Wardes
rămăsese mult în urma evenimentelor, dupăcum se putea vedea. El rămăsese de-abia la
Buckingham. Cavalerul aruncăhârtia, peste umăr, pe o masăalăturatăşi, pe un ton
dispreţ uitor, zise:
— Orice s-ar spune, e de necrezut; acest sărman de Wardes e totuşi un băiat cu spirit;
dar, într-adevăr, nu pare atât de repede, te mucezeşti în provincie. Să-l ia naiba pe acest
nătăfleţ , care ar trebui să-mi scrie lucruri importante şi-mi scrie asemenea nerozii! În locul
acestui răvaşnesărat, ce nu spune nimic, aşfi găsit acolo afară, în boschete, o intrigă
tocmai bunăpentru a compromite o femeie, poate chiar pentru a-l vârî într-un duel pe un
bărbat şi a-l face pe DOMNUL săse bucure trei zile în şir. Se uităla ceas. Acum – continuă
el – e prea târziu. Sunt ceasurile unu dinspre ziuă: toata lumea trebuie săse fi dus la rege,
unde se încheie noaptea; păcat, un prilej pierdut, afarădacănu cumva vreo şansă
nemaipomenită...
Şi rostind aceste cuvinte, ca şi cum şi-ar fi invocat steaua proteguitoare, cavalerul se
apropie înciudat de fereastra de unde se vedea o parte singuraticăa grădinii. Deodată, de
parcăun geniu rău i-ar fi ascultat obida, zări, revenind spre castel în tovărăşia unui bărbat,
o mantie de mătase de culoare închisă, şi recunoscu aceeaşi siluetăcare-i atrăsese
luarea-aminte cu o jum ătate de ceas mai înainte. "Ei, Doamne! gândi el pocnind din palme.
Dumnezeu sămăbată, cum spune prietenul nostru Buckingham, iatămisterul care îmi
trebuie!" Şi se repezi numaidecât pe scări, în speranţ a de a ajunge la timp în curte pentru a
recunoaşte femeia cu glugăşi pe însoţ itorul ei. Dar, la uşa care dădea în curtea cea mică,
aproape căse lovi faţ ăîn faţăcu DOAMNA, al cărei chip radios se ivea plin de o voioşie
încântătoare de sub gluga ce-l înfăşura fărăsă-l ascundă. Din nefericire însă, DOAMNA era
singură.
Cavalerul îşi făcu socoteala că, de vreme ce o văzuse, acum cinci minute, cu un
gentilom, acest gentilom nu putea săfie prea departe. În consecinţ ă, abia o salutăîn grabă
pe Prinţ esă, lipindu-se de perete spre a-i lăsa loc sătreacă, apoi, în timp ce ea se îndepărta
cu repeziciunea unei femei ce se teme sănu fie recunoscută, şi băgând de seamăcăera
foarte preocupatăde ea însăşi pentru a se mai nelinişti din pricina lui, cavalerul porni în
fugăspre grădină, rotindu-şi ochii, cu nerăbdare, în toate părţ ile şi îmbrăţişând cu privirea
un câmp cât mai larg cu putinţ ă. Ajunsese la timp: gentilomul care o însoţ ise pe DOAMNA
nu dispăruse încă; atât numai căse îndrepta cu paşi iuţ i spre o aripăa castelului, unde
avea să-l scape din ochi. Nu era nici o clipăde pierdut; cavalerul se luăîn fugădupăel,
spunându -şi căva trebui să-şi încetineascăpasul numai când se va apropia de necunoscut;
dar, cu toate măsurile sale, necunoscutul dădu colţ ul înaintea lui. Cum era însălimpede că
acela pe care-l urmărea mergea încet, gânditor, cu capul înclinat sub povara tristeţ ii sau a
fericirii, cavalerul îşi spunea cătot îl va ajunge din urmă, dacănu cumva, dupăce va da
colţul, nu se va furişa pe vreo uşăoarecare. Ceea ce s-ar fi întâmplat de bunăseamădacă,
în clipa când el însuşi trecea pe lângăcolţ , cavalerul nu s- ar fi lovit de douăpersoane ce
veneau tocmai atunci din partea opusă. Era cât pe-aci săle arunce câteva cuvinte de ocara
acestor doi încurcă-lume, când, ridicând ochii, îl recunoscu pe domnul intendent superior.
Fouquet era însoţ it de o persoanăpe care cavalerul o vedea pentru întâia oară. Această
persoanăera sfinţ ia sa episcopul de Vannes.
Oprit în loc din pricina importanţ ei personajului întâlnit, şi silit de legile
bunei-cuviinţ e săcearăscuze acolo unde se aştepta săi se cearălui scuze, cavalerul se
retrase un pas din cale, şi cum domnul Fouquet se bucura, dacănu de prietenia, cel puţ in
de respectul tuturor, cum regele însuşi, cu toate căera mai curând duşmanul decât
prietenul său, îl trata pe domnul Fouquet ca pe un om vrednic de stimă, cavalerul făcu ceea
ce-ar fi făcut şi regele: îl salutăpe domnul Fouquet, care-l salutăla rândul lui cu o politeţ e
binevoitoare, văzând căacest gentilom se lovise de el din întâmplare şi nu cu o intenţ ie rea.
Apoi, aproape numaidecât, recunoscând pe cava lerul de Lorraine, ministrul îi adresăcâteva
complimente, la care cavalerul se simţ i dator sărăspundă.
Oricât de scurtăfu aceastăconvorbire, cavalerul de Lorraine vedea, cu o ciudă
ucigătoare, cum necunoscutul lui se făcea din ce în ce mai mic şi se pierdea în întuneric. De
aceea se resemnăşi, odatăresemnat, rămase pe de-a întregul al domnului Fouquet.
— Ah, domnule – zise el – aţ i sosit cam târziu. S-a vorbit mult aici de lipsa
dumneavoastră, şi l-am auzit pe DOMNUL mirându-se că, fiind invitat de rege, n-aţ i venit
totuşi.
— Mi-a fost cu neputinţ ăs-o fac, domnule, dar, odatăliber, iatăcăsosesc.
— Parisul e liniştit?
— Pe deplin. Capitala a primit cu bunăvoinţ ăultima sa chemare la tribut.
— Ah, înţ eleg, aţ
i vrut săvăîncredinţ aţ i de aceastăbunăvoinţ ă, înainte de a veni să
luaţ i parte la serbările noastre.
— Totuşi, de sosit am sosit, puţ in cam târziu însă. Măvoi adresa deci dumitale,
domnule, pentru a te întreba dacăregele e în parc sau în castel, dacăaşputea să-l văd
astă-searăsau va trebui săaştept pânămâine.
— L-am pierdut din vedere pe rege de aproape o jumătate de ceas – răspunse
cavalerul.
— Se aflăpoate la DOAMNA? întrebăFouquet.
— La DOAMNA nu cred, căci am văzut-o chiar acum intrând pe scara cea mică; dacă,
bineînţ eles, gentilomul pe care l-aţ i întâlnit adineauri nu va fi fost cumva regele însuşi...
Şi cavalerul aşteptă, cu speranţ a căva auzi numele celui pe care-l urmărise. Dar
Fouquet, fie că-l recunoscuse sau nu pe de Guiche, se mulţ umi sărăspundă:
— Nu, domnule, nu era monarhul.
Cavalerul, dezamăgit, salută; dar, în timp ce saluta, aruncând o ultimăprivire în jurul
său şi zărindu-l pe domnul Colbert în mijlocul unui grup, îi spuse intendentului superior:
— Iată, domnule, colo, sub copacii aceia, e cineva care v-ar putea lămuri mai bine
decât mine.
— Cine? întrebăFouquet, a cărui vedere slabănu putea pătrunde întunericul.
— Domnul Colbert – răspunse cavalerul.
— Ah, foarte bine! Persoana aceea care le vorbeşte oamenilor de colo, ce duc torţ ele, e
domnul Colbert?
— El însuşi. Dăordine pentru mâine celor însărcinaţ i cu luminile.
— Mulţ umesc, domnule.
Şi Fouquet făcu din cap o mişcare ce arăta căaflase tot ceea ce voia săştie. La rândul
lui, cavalerul, care nu aflase nimic, se retrase cu un salut adânc.
Abia se depărta acesta, căFouquet, încreţ indu-şi sprâncenele, căzu într-o scurtă
reverie. Aramis îl privi o clipăcu un fel de compătimire plinăde tristeţ e.
— Ei bine – îi spuse el – iată-te îngândurat numai la rostirea numelui acestui om.
Cum, triumfător şi vesel adineauri, iatăcăte posomorăşti deodatăla vederea acestei
nevolnice fantome? Ascultă-mă, domnule: crezi în norocul dumitale?
— Nu – răspunse cu glas stins Fouquet.
— Şi pentru ce?
— Fiindcăsunt prea fericit în acest moment – răspunse el cu o voce tremurătoare. Ah,
scumpul meu d'Herblay, dumneata, care eşti atât de învăţ at, trebuie săcunoşti povestea
unui oarecare tiran din Samos. Eu ce-aşputea să-i dau mării, pentru a înlătura primejdia
ce măameninţ ă? Oh, ţi-o repet, prietene, sunt prea fericit, atât de fericit, încât nu mai
doresc nimic în afarăde ceea ce am... M-am urcat atât de sus... Cunoşti deviza mea: Quo
non ascendet (Unde nu va ajunge oare?). M-am urcat atât de sus, încât acuma nu-mi
rămâne decât săcobor. Îmi este deci cu neputinţ ăsăcred în sporirea unui noroc care, şi
aşa, e mai presus de tot ce poate sărâvneascăun om.
Aramis zâmbi, îndreptându-şi spre Fouquet privirea lui atât de mângâietoare şi atât de
pătrunzătoare.
— Dacăţ i-aşcunoaşte fericirea – zise el – m-aşteme poate sănu-mi atrag dizgraţ ia
domniei tale; dar măsocoteşti un adev ărat prieten, adicămăgăseşti bun la necazuri, iată
totul. Asta e mult şi de mare preţ , ştiu. Totuşi, în adevăr, am dreptul de a-ţ i cere să-mi
încredinţ ezi din când în când lucrurile fericite care ţ i se întâmplăşi la care eu voi lua parte,
o ştii prea bine, cu aceeaşi bucurie ca şi când ar fi vorba de mine însumi.
— Dragul meu prelat – zise Fouquet râzând – tainele mele sunt prea profane spre a le
încredinţ a unui episcop, oricât ar fi el om de lume.
 — Hm, om de lume când e vorba de spovedanie?
— Ah, aşroşi peste măsurădacăai fi duhovnicul meu.
Şi Fouquet începu săofteze. Aramis continua să-l privească, fărăvreo altămanifestare
a gândurilor lui, decât un zâmbet mut.
— Bine – zise el – discreţ ia e o mare virtute.
— Tăcere! rosti Fouquet. Iatăaceastăveninoasăfiarăcare m-a recunoscut şi se
apropie de noi.
— Colbert?
— Da; îndepărtează-te, dragul meu d'Herblay; nu vreau ca ticălosul ăsta săte vadă
alături de mine; ar începe săte duşmănească.
Aramis îi strânse mâna.
— Ce nevoie am eu de prietenia lui? zise el. Nu te am pe domnia ta?
— Da, însăs-ar putea ca eu sănu fiu totdeauna – răspunse cu tristeţ e Fouquet.
— În ziua aceea, dacăo zi ca aceea se va ivi vreodată– spuse foarte liniştit Aramis –
vom chibzui dacăvom lua în seamăprietenia domnului Colbert sau vom înfrunta duşmănia
lui. Dar, spune-mi, scumpe domnule Fouquet, în loc săstai de vorbăcu acest ticălos, cum
i-ai făcut cinstea de a-l numi, convorbire căreia eu nu-i văd nici un rost, de ce nu te duci,
dacănu la rege, cel puţ in la Prinţ esă?
— La Prinţ esă? tresări ministrul, pradăamintirilor sale. Da, fărăîndoială, la Prinţ esă.
— Nu uita – continuăAramis – căam auzit vorbindu-se de marea favoare de care se
bucurăDOAMNA de douăsau trei zile încoace. Este, cred, în vederea politicii domniei tale şi
a planurilor noastre săfaci curte, cu stăruinţ ă, prietenilor maiestăţii sale. E un mijloc de a
clătina autoritatea născândăa domnului Colbert. Du-te, deci, cât mai repede cu putinţ ăla
DOAMNA şi pune-te bine cu aceastăaliată.
— Dar – zise Fouquet – eşti sigur căregele îşi are cu adevărat ochii îndreptaţ i, în
momentul acesta, asupra ei?
— Dacăacul s-ar fi întors, asta nu s-ar fi putut întâmpla decât de azi-dimineaţ ă. Ştii
căeu am iscoadele mele.
— Bine, măvoi duce la ea; şi, pentru orice piedică, am mijlocul meu de a ajunge la
dânsa: o minunatăpereche de camee antice, încrustate cu diamante.
— Am văzut-o: nimic mai bogat şi mai regesc.
Furăîntrerupţ i în clipa aceea de un lacheu ce conducea un curier.
— Pentru domnul ministru de finanţ e – spuse cu glas tare curierul, întinzându-i lui
Fouquet o scrisoare.
— Pentru monseniorul episcop – spuse încet lacheul, dându-i o scrisoare lui Aramis.
Şi întrucât lacheul avea în mânăo torţ ă, se aplecăîntre ministru şi episcop, aşa fel ca
amândoi săpoatăciti în acelaşi timp.
La vederea scrisului subţ ire şi strâns de pe plic, Fouquet tresări de bucurie; numai
aceia care iubesc sau care au iubit vreodatăpot înţ elege tulburarea sa, mai întâi, apoi
fericirea lui. Desfăcu repede scrisoarea, care nu cuprindea decât aceste cuvinte:

E un ceas de când te-am pţrţsit, e un veac de când nu ţi-am spus te iubesc.

Asta era totul.

Doamna de Bellière îl părăsise, într-adevăr, pe Fouquet de un ceas, dupăce petrecuse
cu el douăzile; şi de teamăca amintirea ei sănu se şteargăprea repede din inima pe care o
regreta, îi trimitea curierul să-i înmâneze aceastăimportantămisivă. Fouquet sărută
scrisoarea şi-l răsplăti pe aducător cu un pumn de aur.
În acest timp, Aramis citea, cum am arătat, la rândul său, dar cu mai multărăcealăşi
cumpănire, răvaşul următor:

Regele a fost lovit astţ-searţde un fapt ciudat: o femeie îl iubeţte. A aflat asta din
întâmplare, ascultând convorbirea tinerei fete cu prietenele sale. Regele este acum prins cu
totul de acest nou capriciu. Femeia se numeţte domniţoara de La Valliere ţi e de o frumuseţe
destul de mediocrţpentru ca acest capriciu sţdevinţo mare pasiune.
Atenţie la domniţoara de La Vallière.

Nici o vorbădespre DOAMNA. Aramis îndoi încet biletul şi-l vârî în buzunar. Cât
despre Fouquet, el sorbea încăparfumul scrisorii sale.
— Monseniore! zise Aramis atingându-i uşor braţ ul.
— Ce este? întrebăFouquet.
— Mi-a venit o idee. Cunoşti o fatăcu numele La Vallière?
— Doamne, nu!
— Gândeşte-te bine!
— Ah, cred căda, e una dintre domnişoarele de onoare ale DOAMNEI.
— Asta trebuie săfie.
 — Ei şi?
— Ei bine, monseniore, acestei fete trebuie să-i faci o vizităastă-seară.
— Hm, cum aşa?
— Mai mult chiar, acestei fete va trebui să-i dai cameele domniei tale.
— Hai dade!
— Ştii, monseniore, căeu dau numai sfaturi bune.
— Dar acest neprevăzut...
— Asta e treaba mea... Repede, o curte în regulătinerei La Vallière, monseniore. Voi
depune mărturie la doamna de Bellière cănu e decât o curte politică.
— Ce tot spui acolo, prietene? strigănemulţ umit Fouquet. Ce nume ai rostit acum?
— Un nume care ar trebui să-ţ i dovedească, domnule intendent superior, că, bine
informat asupra domniei tale, eu pot săfiu tot atât de bine informat şi cu privire la alte per-
soane. Fă-i deci curte junei La Vallière.
— Voi face curte oricui vei voi – răspunse Fouquet cu paraclisul în inima.
— Încet, încet, săcoborâm pe pământ, călătorule din al şaptelea cer – zise Aramis – se
apropie domnul Colbert. Oh, dar grupul din jurul lui a crescut cât timp ne-am citit bileţ elele
noastre; e înconjurat, măgulit, slăvit; hotărât, e o putere!
Într-adevăr, Colbert păşea însoţ it de toţ
i curtenii ce se mai aflau în parc, şi fiecare îi
aducea, referitor la felul cum se deslăşurase serbarea, lauda care îi mergea la inimă.
— DacăLa Fontaine ar fi aici – zise Fouquet cu un surâs – ce frumos prilej ar avea să
recite fabula Broasca ce vrea s-ajungţla fel de mare ca boul!
Colbert se apropia învăluit de un cerc strălucitor de lumină; Fouquet îl aştepta
nemişcat, cu un zâmbet uşor dispreţ uitor. Colbert îi zâmbea în acelaşi fel; îl văzuse pe
rivalul său de mai bine de un sfert de ceas şi venea spre el în silă. În zâmbetul lui Colbert se
citea chiar o anumităduşmănie.
— Oh, oh – îi şopti Aramis ministrului – nemernicul vine să-ţ i mai cearăniscaiva
milioane pentru a plăti artificiile sale şi cioburile de sticlăcolorată.
Colbert salutăcel dintâi, cu un aer prin care se străduia săparăcât mai respectuos;
Fouquet răspunse cu o uşoarămişcare din cap.
— Ei bine, monseniore – întrebăColbert – ce văspun ochii? Am avut oare gust?
— Un gust desăvârşit – răspunse Fouquet, fărăca cineva săfi putut observa în aceste
cuvinte cea mai micăluare în derâdere.
— Oh – zise Colbert pe un ton răutăcios – sunteţ i prea îngăduitor... Noi, oamenii
regelui, suntem săraci, iar Fontainebleau nu e o reşedinţ ăce s-ar putea asemui cu Vaux.
— Asta e adevărat – răspunse flegmatic Fouquet, care stăpânea cu privirea pe toţ i
actorii acestei scene.
— Ce vreţ i, monseniore – continuăColbert – am făcut şi noi atât cât ne-au îngăduit
mijloacele.
Fouquet făcu un gest de încuviinţ are.
— Dar – urmăColbert – ar fi vrednic de bogăţ ia voastră, monseniore, să-i oferiţ i
maiestăţ ii sale o serbare în minunatele voastre grădini... În acele grădini care v-au costat
şaizeci de milioane.
— Şaptezeci şi două– murmurăFouquet.
— Cu atât mai mult – adăugăColbert. Iatăceva ce-ar fi cu adevărat măreţ .
— Dar crezi, domnule – zise Fouquet – cămaiestatea sa va binevoi săprimească
invitaţ ia mea?
— Oh, nu măîndoiesc de asta – se grăbi sărăspundăColbert – şi măfac chezaşcă
aşa va fi.
— E foarte drăguţdin partea dumitale – zise Fouquet. Pot deci sămăbizui pe domnia
ta?
— Da, monseniore, da, fărăîndoială.
— Atunci, voi chibzui – zise Fouquet.
— Primeşte, primeşte – îi şopti în grabăla ureche Aramis.
— Veţ i chibzui? repetăColbert.
— Da – răspunse Fouquet – pentru a vedea în ce zi aşputea face invitaţ ia mea regelui.
— Oh, chiar şi astă-seară, monseniore, chiar şi astăseară!
— De acord – răspunse intendentul superior. Domnilor, aşvrea săvăinvit şi pe
dumneavoastră, dar ştiţ i căoriunde se duce regele, pretutindeni e la el acasă; ca atare, se
cuvine săfiţ i invitaţ
i de maiestatea sa.
Un murmur de mulţ umire străbătu grupul. Fouquet salut ăşi plecă.
"Orgolios nenorocit! îşi zise în sinea lui Colbert. Primeşti, deşi ştii căasta are sa te
coste zece milioane."
— M-ai ruinat – îi spuse Fouquet în şoaptălui Aramis.
— Te-am salvat – răspunse acesta, în timp ce Fouquet urca treptele peronului şi
trimitea săfie întrebat regele dacămai putea săfie văzut în asta-seară.
 LI
SLUJBAŞUL ORDONAT

Regele, nerăbdător sărămânăsingur cu el însuşi pentru a studia cele ce se petreceau

în propria lui inima, se retrăsese în apartamentele sale, unde domnul de Saint-Aignan
venise să-l caute dupăconvorbirea avutăcu DOAMNA. Despre aceastăconvorbire am vorbit
mai înainte.
Favoritul, mândru de dubla lui importanţ ăşi simţ ind că, de douăceasuri, devenise
confidentul regelui, începea, oricât ar fi fost el de respectuos, sătrateze oarecum de sus
treburile curţ ii şi, de pe poziţia unde se afla, sau, mai degrabă, unde norocul îl aruncase, nu
vedea în jurul lui decât amoruri şi ghirlande. Dragostea regelui pentru DOAMNA, a DOMNU-
LUI pentru rege, a lui de Guiche pentru DOAMNA, a domnişoarei de La Vallière pentru rege,
a lui Malicorne pentru Montalais, a domnişoarei de Tonnay-Charente pentru el,
Saint-Aignan, nu erau oare destule, într-adevăr, pentru a face pe un curtean săse
zăpăceascăde tot? Căci Saint-Aignan întruchipa modelul curteanului din trecut, prezent şi
viitor.
De altfel, el se arăta un atât de bun povestitor şi un observator atât de priceput, încât
regele îl ascultăcu mult interes, mai ales când îi vorbi despre atenţ ia deosebităprin care
DOAMNA căutase să-l descoasăîn legăturăcu tot ceea ce i se întâmplase domnişoarei de La
Vallière.
Acum, când regele nu mai simţ ea pentru doamna Henriette nimic din ceea ce
încercase pânăatunci, aceastăcuriozitate arzătoare a DOAMNEI de a căpăta cât mai multe
lămuriri oferea o satisfacţ ie amorului său propriu, care nu putea să-i scape. El avu deci
aceastămulţ umire, dar numai atât, şi inima lui nu se îngrijorănici o clipăde ceea ce putea
săgândeascăsau sănu gândeascăDOAMNA despre toatăacea aventură. Totuşi, dupăce
Saint-Aignan sfârşi, regele, pregătindu-se pentru toaleta de noapte, întrebă:
— Acum, Saint-Aignan, cred căştii cine este domnişoara de La Vallière, nu-i aşa?
— Nu numai cine este, dar şi cine va fi.
— Ce vrei săspui?
— Vreau săspun căeste ceea ce orice femeie doreşte săpoatăajunge, adicăsăfie
iubităde maiestatea voastră; vreau săspun căva fi tot ceea ce maiestatea voastrăva voi să
fie.
— Nu asta te-am întrebat... Nu vreau săştiu ce este ea astăzi, şi nici ce va fi mâine: ai
spus-o tu singur şi asta măpriveşte pe mine; dar vreau săştiu ce era ieri. Spune-mi deci ce
se vorbeşte despre ea.
— Se zice căe foarte cuminte.
— Oh – făcu regele zâmbind – e numai un zvon.
— Destul de rar la curte, sire, ca săfie crezut când se răspândeşte.
— Poate căai dreptate, dragul meu... De familie bună?
— Excelentă: copila marchizului de La Vallière şi fiica vitregăa vrednicului domn de
Saint-Rémy.
— Ah, da, majordomul mătuşii mele... Îmi aduc aminte, da, acum îmi amintesc: am
văzut-o când am trecut pe la Blois. Ne-a fost prezentatăde DOAMNA, mătuşa mea. Trebuie
chiar să-mi reproşez căatunci nu i-am dat toatăatenţ ia pe care o merita.
— Oh, sire, maiestatea voastrăare prilejul acum sărecâştige timpul pierdut.
— Şi se zvoneşte, spui, cădomnişoara de La Vallière n-ar avea nici un amant?
— Oricum, nu cred cămaiestatea voastrăs-ar teme prea mult de o rivalitate.
— Stai puţ in! exclamădeodatăregele cu un accent cât se poate de serios.
— Ce- aţ i spus, sire?
— Îmi aduc aminte de ceva.
— Ah!
— Dacăn-are amant, are un logodnic.
— Un logodnic?
— Cum, nu ştiai asta, conte?
— Nu.
— Tu, omul atotştiutor!
— Cer iertare maiestăţ ii voastre. Şi regele îl cunoaşte pe acest logodnic?
— La naiba, tatăl lui a venit să-mi cearăsă-i semnez contractul! Este...
Regele era gata, fărăîndoială, sărosteascănumele vicontelui de Bragelonne, când se
opri deodat ă, încruntându-şi sprâncencle.
— Este?... repetăSaint-Aignan.
— Nu-mi mai amintesc – răspunse Ludovic al XlV-lea încercând să-şi ascund ăo
tulburare pe care numai cu greu ţ i-o stăpânea.
— Pot săvin în ajutorul maiestăţ ii voastre? întreba contele de Saint-Aignan.
 — Nu, deoarece nici nu mai ştiu de cine voiam săvorbesc, crede-mă; mi-aduc aminte
vag căuna din domnişoarele de onoare trebuia săse mărite... dar i-am uitat numele.
— Era cumva domnişoara de Tonnay-Charente cea care trebuia săse mărite? întrebă
Saint-Aignan.
— Poate căda – răspunse regele.
— Atunci mirele era domnul de Montespan; dar domnişoara de Tonnay-Charente n-a
vorbit, mi se pare, niciodatădespre, asta în aşa fel încât să-i sperie pe pretendenţ i.
— În sfârşit – zise regele – nu ştiu nimic, sau aproape nimic, despre domnişoara de La
Vallière. Saint-Aignan, te însărcinez săcapeţ i informaţ ii despre ea.
— Da, sire, şi când voi avea cinstea sărevăd pe maiestatea voastrăspre a i le da?
— Când le vei avea.
— Le voi căpăta repede, dacăinformaţ iile vor ţine pasul cu dorinţ a mea de a-l revedea
pe rege.
— Bine spus! Dar ascultă, DOAMNA a arătat în vreun fel căar avea ceva cu această
fată?
— Nu, sire.
— DOAMNA nu s-a supărat de loc?
— Nu ştiu asta; atât doar cărâdea mereu.
— Foarte bine. Ah, aud zgomot în anticamere, aşa mi se pare; pesemne căvor să-mi
anunţ e vreun curier.
— Într-adevăr, sire.
— Ia vezi ce este, Saint-Aignan.
Contele se duse la uşăşi schimbăcâteva cuvinte cu valetul de la intrare.
— Sire – zise el întorcându-se – e domnul de Fouquet, care a sosit chiar acum, la un
ordin al regelui, dupăcum spune. S-a prezentat la castel, dar ora fiind înaintată, nu mai
stăruie săfie primit în audienţ ăastă-seară; se mulţ umeşte să-şi anunţ e prezenţa.
— Domnul Fouquet! I-am scris la ceasurile trei, invitându-l săfie la Fontainebleau
mâine dimineaţ ă; a sosit la Fontainebleau la ceasurile două, ăsta da zel! strigăregele, fericit
de a se vedea ascultat cu atâta sârguinţ ă. Ei bine, dimpotrivă, domnul Fouquet va fi
binevenit în audienţ a sa. L-am chemat, îl voi primi. Săfie introdus. Iar tu, conte, aleargă
dupăinformaţ ii, şi, pe mâine!
Regele îşi duse un deget la buze şi Saint-Aignan ieşi cu inima tresăltând de bucurie,
poruncindu-i uşierului să-l introducăpe domnul Fouquet. Ministrul îşi făcu astfel intrarea
în camera regelui. Ludovic al XIV-lea se ridicăspre a-l primi.
— Bunăseara, domnule Fouquet – zise el cu un surâs binevoitor. Te felicit pentru
punctualitate; mesajul meu trebuie să-ţ i fi sosit, totuşi, destul de târziu.
— La nouăceasuri seara, sire.
— Ai lucrat mult zilele acestea, domnule Fouquet, căci mi s-a spus ca n-ai mai ieşit
din cabinetul de la Saint-Mandé de trei sau patru zile.
— Într-adevăr, am stat închis acolo trei zile, sire – răspunse Fouquet înclinându-se.
— Ştii, domnule Fouquet, căaveam multe să-ţ i spun? continuăregele cu aerul său cel
mai graţ ios.
— Maiestatea voastrămăcopleşeşte şi, întrucât se aratăatât de binevoitoare cu mine,
îmi îngăduie să-i amintesc făgăduiala unei audienţ e ce-mi fusese făcută?
— Ah, da, un om al bisericii, care se crede dator să-mi mulţ umească, nu-i aşa?
— Întocmai, sire. Ora este poate rău aleasă, dar timpul aceluia pe care l-am adus e
foarte drămuit, şi cum Fontainebleau se aflăpe drumul spre dioceza lui..
— Dar cine e?
— Cei din urmăepiscop de Vannes pe care maiestatea voastră, la recomandarea mea,
a binevoit să-i învesteascăacum trei luni.
— Se poate – zise regele, care semnase fărăsăcitească. Şi e aici?
— Da, sire. Vannes e o diocezăînsemnată; enoria şii acestui pastor au nevoie de
cuvântul său divin , sunt nişte sălbatici care trebuiesc mereu instruiţ i şi lămuriţi, iar
domnul d'Herblay e neîntrecut în astfel de misiuni.
— Domnul d'Herblay! rosti regele, răscolindu-şi amintirile, ca şi cum acest nume,
auzit de demult, nu i-ar fi fost totuşi necunoscut.
— Oh – făcu numaidecât Fouquet – maiestatea voastrănu cunoaşte acest nume
obscur al unuia dintre cei mai cre dincioşi şi mai preţ ioşi slujitori ai săi?
— Nu, mărturisesc... Şi vrea săplece înapoi?
— A primit astăzi nişte scrisori în urma cărora ar trebui poate săplece; astfel că,
înainte de a porni la drum spre ţ inutul îndepărtat care se numeşte Bretania, ar dori săpre-
zinte omagiile sale maiestăţ ii voastre.
— Şi aşteaptă?
— E aici, sire.
— Atunci, săintre.
Fouquet făcu un semn uşierului, care stătea în dosul tapiseriei. Uşa se deschise şi
Aramis intră. Regele îl lăsăsă-şi rosteascăomagiile sale, învăluind cu o privire lungă
aceastăfizionomie pe care nimeni n-o mai putea uita dupăce a văzut-o o dată.
— Vannes! zise el. Dumneata eşti episcop la Vannes, domnule?
— Da, sire.
— Vannes e în Bretania?
Aramis făcu o plecăciune.
— Aproape de mare?
Aramis se înclinădin nou.
— La câteva leghe de Belle-Isle?
— Da, sire – răspunse Aramis – la şase leghe, aşa cred.
— Şase leghe, adicăla doi paşi – zise Ludovic al XIV-lea.
— Nu pentru noi, bieţ ii bretoni, sire – zise Aramis. Şase leghe, dimpotrivă, e o
distanţ ă, dacăsocotiţ i pe uscat; dacăaceste şase leghe sunt socotite pe mare, atunci e o
imensitate. Or, am avut cinstea de a-i spune regelui căşase leghe sunt numărate pe mare,
de la ţ ărm pânăla Belle-Isle.
— Se spune cădomnul Fouquet are acolo o casăfoarte frumoasă! vorbi regele.
— Da, aşa se spune – răspunse Aramis, privindu-l în linişte pe Fouquet.
— Cum aşa se spune? strigăregele.
— Da, sire.
— Într-adevăr, domnule Fouquet, mămirăun lucru, mărturisesc.
— Care, sire?
— Ai în fruntea parohiilor dumitale un bărbat ca domnul d'Herblay şi nu i-ai arătat
încăBelle-Isle! Cum se face una ca asta?
— Oh, sire – răspunse episcopul, fărăa-i lăsa timp lui Fouquet sădeschidăgura – noi,
prelaţ ii bretoni, stăm mai mult lângăaltarele noastre.
— Domnule de Vannes – zise regele – îl voi pedepsi pe domnul Fouquet pentru lipsa
lui de grijă.
— În ce fel, sire?
— Te voi muta de acolo.
Fouquet îşi muşcăbuzele; Aramis zâmbi.
— Cât aduce Vannes? întrebăregele.
— Şase mii de livre, sire – răspunse Aramis.
— Ah, Doamne, atât de puţ in?! Atunci înseamnăcăai alte venituri, domnule de
Vannes!
— Nu am nimic, sire; atât doar cădomnul Fouquet îmi mai numărăo mie douăsute
de livre pe an pentru banca epitropilor.
— Bine, bine, domnule d'Herblay, eu îţ i făgăduiesc mai mult.
— Sire...
— Măvoi gândi la dumneata.
Aramis se înclină. La rândul lui, regele îl salutăaproape cu respect, aşa cum avea, de
altminteri, obiceiul săfacăfaţ ăde femei şi de oamenii bisericii. Aramis înţ elese căaudienţ a
lui se sfârşise; se retrase rostind o frazădintre cele mai simple, o frazăde adevărat preot de
ţară, şi ieşi.
— Iatăo figurădemnăde luat în seamă– zise regele, urrnărindu-l cu privirea atât
timp cât putu să-l vadă, ba oarecum chiar şi dupăce nu-l mai văzu.
— Sire – răspunse Fouquct – dacăacest episcop ar avea mai multăşcoală, nici un
prelat din regat nu i-ar putea sta alături în a merita cele mai mari distincţ iuni.
— Nu e învăţ at?
— A schimbat spada pe sutană, şi destul de târziu. Dar asta n-are a face, dacă
maiestatea voastrăîmi va îngădui să-i reamintesc de domnul de Vannes la timpul şi locul...
— Te rog chiar. Dar mai înainte de a vorbi despre el, săvorbim despre dumneata,
domnule Fouquet.
— Despre mine, sire?
— Da, am o mie de complimente să-ţ i fac.
— Nu voi şti, într-adevăr, cum săexprim în faţ a maiestăţii voastre bucuria de care mă
simt copleşit.
— Da, domnule Fouquet, înţ eleg. Da, am avut cândva alte păreri despre dumneata.
— Şi eram nenorocit atunci, sire.
— Dar ele au trecut. Nu ţ i-ai dat seama de asta?
— Ba da, sire. Aşteptam însăcu resemnare ziua adevărului. Se pare căaceastăzi a
venit, în sfârşit.
— Ah, ştiai căeşti în dizgraţ ia mea?
— Vai, sire, da!
— Şi ştii pentru ce?
— Foarte limpede: regele credea căfur banii statului.
— O, nu!
 — Sau, mai bine zis, căsunt un administrator nepriceput. În sfârşit, maiestatea
voastrăcredea cădacăpoporul n-are bani, nu va avea nici regele.
— Da, am crezut asta; dar am văzut cămăînşelam.
Fouquet se înclină.
— Nu mai avem răzvrătiri, jalbe?
— Şi avem încăbani – adăugăFouquet.
— Adevărul e căîn luna din urmămi-ai dat atât cât am cerut.
— Şi mai am încă, nu numai pentru toate nevoile, dar şi pentru toate capriciile
maiestăţ ii voastre.
— SlavăDomnului, domnule Fouquet – răspunse regele cu seriozitate – nu te voi pune
la încercare. Pânăîn douăluni, vreau sănu-ţ i mai cer nimic.
— Măvoi folosi de asta pentru a-i strânge regelui cinci sau şase milioane spre a-i sluji
ca prime fonduri în caz de război.
— Cinci sau şase milioane?
— Numai pentru casa regală, bineînţ eles.
— Te aştepţ i deci la un r ăzboi, domnule Fouquet?
— Cred cădacăDumnezeu i-a dat vulturului un cioc şi gheare, a făcut-o pentru ca
prin ele să-şi arate regalitatea.
Regele se îmbujorăde plăcere.
— Am cheltuit cam mult cu serbările acestea, domnule Fouquet; n-ai sămăcerţ i?
— Sire, maiestatea voastrăare încădouăzeci de ani de tinereţ e şi un miliard de risipit
în aceşti douăzeci de ani.
— Un miliard? E cam mult, domnule Fouquet – zise regele.
— Voi face economii, sire... De altminteri, maiestatea voastrăare în domnul Colbert şi
în mine doi oameni de ispravă. Unul văva face săcheltuiţ i banii, şi acela voi fi eu, dacă
slujirea mea va fi totdeauna pe placul maiestăţ ii sale; celălalt vi-i va economisi, şi acela va fi
domnul Colbert.
— Domnul Colbert? repetăregele uimit.
— De bunăseamă, sire; domnul Colbert se pricepe ca nimeni altul săţ inăsocotelile.
La aceastălaudăadusărivalului de către rival însuşi, regele se simţ i cuprins de
încredere şi admiraţ ie. Căci, într-adevăr, nici în glasul, nici în privirea lui Fouquet nu era
nimic care sădezmintăvreo silabădin cuvintele rostite de el; se vedea bine cănu aducea o
laudăpentru a-şi crea dreptul de a face douămustrări. Regele înţ elese şi, depunând armele
în faţa unei atari mărinimii şi înţ elepciuni, zise:
— Îl lauzi pe domnul Colbert?
— Da, sire, îl laud, căci, pe lângăcăe un bărbat de merit, îl socot foarte devotat
intereselor maiest ăţ ii voastre.
— Şi asta fiindcăadesea s-a împotrivit vederilor dumitale? întrebăregele surâzând.
— Tocmai de aceea, sire.
— Lămureşte-mă, te rog.
— E foarte simplu: eu sunt omul care trebuie pentru a face săintre banii; el, omul
care trebuie pentru a-i împiedica săiasă.
— Haide, haide, domnule intendent superior, ce naiba, nu poţ i să-mi spui şi altceva
care săînlocuiascăaceastăpărere atât de bună?
— Din punct de vedere administrativ, sire?
— Da.
— Absolut nimic, sire.
— Adevărat?
— Pe cuvânt de onoare, nu cunosc în Franţ a un slujbaşmai bun decât domnul
Colbert.
Acest cuvânt, slujbaţ, nu avea în 1661 înţ elesul oarecum de subaltern care i se dă
astăzi; dar în gura domnului Fouquet, căruia regele i se adresase cu domnule intendent
superior, el căpătăo nuanţ ăde ceva umilitor şi mărunt, care-l punea în chip admirabil pe
domnul Fouquet la locul lui şi pe domnul Colbert la al său.
— Ei bine – zise Ludovic al XIV-lea – totuşi el este acela care, oricât de econom ar fi, a
pregătit serbările mele de la Fontainebleau; şi te asigur, domnule Fouquet, căn-a
împiedicat; câtuşi de puţ in banii săiasădin vistieria mea.
Fouquet se înclină, dar fărăsărăspundă.
— Nu este şi părerea dumitale? întreba regele.
— Găsesc, sire – răspunse ministrul – cădomnul Colbert a făcut totul cu foarte multă
ordine şi merită, sub acest raport, toate laudele maiestăţ ii voastre.
Acest cuvânt, ordine, se lega foarte bine de cuvântul slujbaţ. Nici o fire nu avea, mai
mult decât a regelui, acea sensibilitate vie, acea fineţ e de tact care întrevede şi surprinde
ordinea senzaţ iilor înaintea senzaţ iilor înseşi. Ludovic al XIV-lea înţ elese deci căslujbaşul
făcuse totul, dupăpărerea lui Fouquet, cu prea multăordine, adicăserbările atât de
splendide de la Fontainebleau ar fi putut săfie şi mai splendide încă. Regele simţ i, în
consecinţ ă, căcineva ar putea săgăseascăunele cusururi acestor distracţ ii ale lui; încercă
deci un fel de dezamăgire, ca provincialul care, îmbrăcat în cel mai frumos costum din
garderoba sa, vine la Paris, unde omul cu adevărat elegant se uităla el prea mult, sau nu se
uităde loc
Aceastăparte a convorbirii, atât de cumpănităşi atât de isteaţ ă, în ceea ce-l priveşte
pe domnul Fouquet, îl făcu pe rege să-l stimeze şi mai mult pentru caracterul omului şi
pentru destoinicia ministrului.
Fouquet ieşi de la rege la ceasurile douădinspre ziuă, iar suveranul se întinse în pat
puţin neliniştit, puţin abătut de lecţ
ia voalatăpe care o primise; şi douăbune sferturi de
ceas furăjertfite de el căutând să-şi aducăaminte cum arătau broderiile, tapiseriile, listele
de gustări, arhitectura arcurilor de triumf, instalaţiile de iluminări şi artificii imaginate de
ordinea slujbaţului Colbert. Rezultatul fu că, gândindu-se bine la tot ce se petrecuse aici
timp de opt zile, regele găsi căserbările sale nu fuseserătocmai la înălţ ime.
Dar Fouquet reuşise, prin politeţ ea, prin graţ
ia, prin mărinimia lui, să-l ponegrească
pe Colbert mai mult decât reuşise acesta, prin viclenia, prin răutatea şi prin ura lui
stăruitoare, să-l ponegreascăpe Fouquet.

LII
FONTAINEBLEAU LA CEASURILE DOUĂDINSPRE ZIUĂ

Dupăcum am văzut, de Saint-Aignan ieşise din camera regelui în clipa când

intendentul superior tocmai intra. Fusese însărcinat cu o misiune grabnică; asta însemna
căavea săfacătot ce-i stătea în putinţ ăpentru a-şi întrebuinţ a timpul cât mai cu folos.
Era un om rar acest de Saint-Aignan, pe care noi l-am prezentat ca fiind prieten al
regelui: unul din acei curteni preţ ioşi, al cărui spirit săritor şi plin de intenţ ii bune punea în
umbră, în acea vreme, orice favorit trecut sau viitor, clătinând prin exactitate pânăşi
servilismul lui Dangeau. De aceea, Dangeau nu mai era un favorit, era un îngăduit al
regelui.
De Saint-Aignan îşi făcu deci planul de bătaie. El se gândi căprimele informaţ ii pe
care trebuia săle capete nu puteau să-i vinădecât de la de Guiche. Se duse deci să-l vadă
pe de Guiche.
De Guiche, pe care l-am văzut dispărând dupăun colţal castelului şi care lăsa a se
crede căse îndrepta spre camera lui, nu se întorsese încăacasă. De Saint-Aignan porni în
căutarea lui. Dupăce se învârti, se roti, cercetăşi întrebăpeste tot, de Saint-Aignan dădu
cu ochii de ceva ce semăna cu o formăomeneascărezematăde un copac. Aceastăformă
stătea nemişcatăca o statuie şi parcăfoarte adâncităîn contemplarea unei ferestre, cu
toate ca perdelele acelei ferestre fuseserăbine închise. Cum acea fereastrăera tocmai
fereastra DOAMNEI, de Saint-Aignan îşi spuse căpomenita formăomenească, nu putea să
fie decât de Guiche. Se apropie încet de el şi văzu cănu se înşelase.
De Guiche rămăsese, dupăîntrevederea cu DOAMNA, pătruns de o atât de mare
fericire, încât întreaga lui forţăsufleteascăabia dacăputea săo suporte.
În ceea ce-l priveşte pe de Saint-Aignan, el ştia căde Guiche avusese un oarecare
merit în introducerea domnişoarei de La Vallière în serviciul DOAMNEI – un curtean ştie
orice şi-şi aminteşte de orice. Un singur lucru nu ştia de Saint-Aignan: anume, sub ce titlu
şi în ce condiţ ii acordase de Guiche protecţ ia lui domnişoarei de La Vallière. Dar cum,
întrebând şi descusând, rareori se întâmplăsănu afli câte ceva, de Saint-Aignan trăgea
nădejdea săafle câte ceva, sau chiar tot, trăgându-l de limbăpe de Guiche, pe ocolite,
bineînţ eles, dar în aceiaşi timp cu toatăstăruinţ a de care era în stare. Planul lui
Saint-Aignan era acesta: dacăinformaţ iile căpătate aveau săfie bune, se va grăbi să-i co-
munice regelui căpusese mâna pe o perlă, cerând privilegiul de a încrusta aceastăperlăla
coroana regală. Dacăinformaţ iile aveau săfie rele, ceea ce se putea, la urma urmei, va
trebui săvadăîn ce măsurăregele ţ inea la de La Vallière şi săpotriveascăapoi lucrurile în
aşa fel încât fata săfie expulzată, el făcându-şi din aceastăîndepărtare un merit faţ ăde
toate femeile care puteau săaibăpretenţ ii asupra inimii regelui, începând cu DOAMNA şi
sfârşind cu regina. În cazul când regele se va arăta cănu e dispus sărenunţ e la pasiunea
lui, îi va ascunde notele sale; în acest caz, îi va face cunoscut domnişoarei de La Vallière că
asemenea note rele se aflăînchise într-un sertar tainic al memoriei lui şi cănumai el le
cunoaşte; astfel, se va arăta mărinimos în ochii nenorocitei fete şi o va ţ ine mereu
suspendatăîntre recunoştinţ ăşi teamă, făcându-şi din ea o prietenăla curte, adicăo
complice, care, urmărind propriile sale interese, urmăreşte totodatăinteresele complicelui
ei. Iar dacăîntr-o zi bomba trecutului va exploda, presupunând căaceast ăbombăva
exploda cândva, de Saint-Aignan îşi făgădui săia toate măsurile de precauţ ie, făcând pe
ignorantul în faţ a regelui. Faţ
ăde La Vallière va juca, chiar şi în ziua aceea, un rol de
neştirbitămărinimie.
 Înarmat cu toate aceste gânduri, făurite într-o jumătate de ceas, în focul setei sale de
izbândă, Saint-Aignan, cel mai bun fiu al lumii, cum ar fi spus La Fontaine, porni cu in-
tenţ ia bine determinatăde a-l face pe de Guiche săvorbească, adicăde a- l tulbura în
fericirea lui, fericire despre care Saint-Aignan nu ştia, de altfel, nimic.
Era ceasul unu dinspre ziua când Saint-Aignan îl zări pe de Guiche stând în picioare,
nemişcat, sprijinit de trunchiul unui copac şi cu ochii pironiţ i la fereastra aceea luminoasă.
Unu dinspre ziuă: adicăora cea mai dulce a nopţ ii, aceea pe care pictorii o încununeazăcu
mirt şi maci înfloriţ i, ora când ochii sunt obosiţ i, când inima bate mai greu, când capul cade
în jos, ora ce aruncăspre ziua care s-a dus o privire de regret şi adreseazăzilei ce se
pregăteşte săvinăun salut drăgăstos.
Pentru de Guiche era aurora unei fericiri de nedescris – ar fi dat o comoară
cerşetorului ce i-ar fi ieşit în cale, numai sănu-l tulbure în depănarea visurilor sale. Şi iată
ca tocmai la aceastăora, Saint-Aignan, prost inspirat, căci egoismul e totdeauna un rău
sfătuitor, se apropie şi-l bătu pe umăr, chiar în clipa când contele murmura un cuvânt sau
mai degrabăun nume.
— Ah – rosti el cu sfială– te căutam.
— Pe mine? făcu de Guiche, tresărind.
— Da, şi te găsesc visând la lună. Eşti cumva atins de meteahna poeziei, scumpul
meu conte, şi te-ai apucat săfaci versuri?
Tânărul conte îşi sili faţ a săexprime un zâmbet, în timp ce în adâncul inimii sale mii
şi mii de sentimente contrarii zâmbetului se ridicau împotriva lui Saint-Aignan.
— Tot ce se poate – rosti el. Dar prin ce fericităîmprejurare aici?
— Ah, iatăceea ce-mi dovedeşte cănu m-ai auzit bine.
— Cum aşa?
— Da, fiindcăam început prin a-ţ i spune căte căutam.
— Măcăutai, dumneata?
— Da, şi te-am prins.
— Cu ce m-ai prins, dacănu te superi?
— Cântând-o pe Philis.
— E adevărat , nu tăgăduiesc – zise de Guiche râzând. Da, dragul meu conte, o cânt pe
Philis.
— Dumitale ţ i-e îngăduit s-o faci.
— Mie?
— Fărăîndoială, dumitale. Dumitale, vajnicul ocrotitor al oricărei femei frumoase şi
spirituale.
— Ce naiba îmi îndrugi acolo?
— Adevăruri recunoscute, o ştiu bine. Dar, ascultă, sunt îndrăgostit.
— Dumneata?
— Da.
— Cu atât mai bine, dragăconte. Vino şi povesteşte-mi şi mie.
Şi de Guiche, temându-se, poate cam târziu, ca Saint-Aignan sănu observe fereastra
luminată, îl luăde braţpe conte şi încercăsă-l tragăîn altăparte.
— Oh – făcu acesta, împotrivindu-se – nu măduce spre pădurea aceea întunecată, e
prea multăumezealăacolo. Sărămânem la lumina lunei, vrei?
Şi, lăsându-se oarecum târât de braţ ul lui de Guiche, se opri pe o alee din preajma
castelului.
— Haide – zise de Guiche, resemnat – du-măunde îţ i va face plăcere şi întreabă-mă
tot ce-ţi pofteşte inima.
— Ce drăguţdin partea dumitale! Apoi, dupăo clipăde tăcere, Saint-Aignan adăugă:
Dragăconte, aşdori să-mi spui douăcuvinte despre o anumităpersoanăpe care ai
protejat-o dumneata.
— Şi pe care o iubeşti?
— Nu spun nici da, nici nu, dragul meu... Înţ elegi cănu-ţ i dai inima aşa, cu una cu
două, şi cătrebuie săiei mai înainte măsuri de siguranţ ă.
— Ai dreptate – zise de Guiche cu un oftat – e lucru preţ ios o inimă.
— A mea, mai ales, e tandră, şi ţ i-o arăt aşa cum e.
— O, eşti cunoscut, conte! Mai departe?
— Iată. E vorba, pe scurt, de domnişoara de Tonnay-Charente.
— Aşa!... scumpul meu Saint-Aignan, ai înnebunit pesemne!
— Pentru ce spui asta?
— Eu n-am protejat-o niciodatăpe domnişoara de Tonnay-Charente!
— Nu se poate!
— Niciodată!
— Dar nu dumneata ai ajutat-o pe domnişoara de Tonnay-Charcnte săintre în
serviciul DOAMNEI?
— Domnişoara de Tonnay-Charente, şi dumneata trebuie săştii asta mai bine ca
oricine, dragul meu conte, se trage dintr-o familie destul de bunăca săfie dorită, şi cu atât
mai mult ca săfie primită.
— Îţi baţi joc de mine.
— Nu, pe cuvânt de onoare, şi zău dacăştiu ce vrei săspui!
— Prin urmare, nu i-ai înlesnit cu nimic primirea?
— Cu nimic.
— Nici n-o cunoşti?
— Am văzut-o pentru întâia oarăîn ziua când s-a prezentat la DOAMNA. Aşa că,
neprotejând-o, necunoscând-o, n-aşputea să-ţ i dau despre ea, draga conte, lămuririle pe
care le doreşti.
Şi de Guiche făcu o mişcare pentru a se despărţ i de interlocutorul său.
— Stai, stai o clipă, dragăconte – zise Saint-Aignan. N-ai să-mi scapi atât de uşor.
— Iartă-mă, dar mi se pare căe timpul săne ducem la culcare.
— Totuşi nu te duceai la culcare atunci când, nu spun căte-am întâlnit, ci te-am
găsit.
— Atunci, dragăconte, dacămai ai sămăîntrebi ceva, îţ i stau la dispoziţie.
— Şi faci bine, zău aşa! O jumătate de orămai mult sau mai puţ in, dantelele dumitale
nu vor fi nici mai mult, nici mai puţ in mototolite. Jură-mi căn-ai să-mi spui nimic rău
despre ea şi că, dacăai fi avut să-mi spui ceva rău, nu asta este pricina tăcerii dumitale.
— Oh, biata copilă, o cred curatăcum e cristalul!
— Măumpli de bucurie. Totuşi n-aşvrea săam în faţ a dumitale aerul unui om atât de
rău informat precum par. Se ştie cădumneata ai căutat şi ai adus pentru casa Prinţ esei o
parte din domnişoarele ei de onoare. S-a făcut chiar şi un cântec despre asta.
— Dumneata ştii, dragăprietene, căse fac cântece despre orice.
— Îl cunoşti?
— Nu; dar cântă-mi-l, îi voi face cunoştinţ ă.
— N-aşputea să-ţ i spun cum începe, dar mi-aduc aminte cum se sfârşeşte.
— Bine; e şi asta ceva.

— Mereu de Guiche e-n cţutare

De domniţoare de onoare.

— Ideea e slabă, iar rima săracă.

— Ah, ce vrei, dragul meu, stihurile nu sunt făcute nici de Racine, nici de Molière, ci
de La Leuillade, şi un mare senior nu poate sărimeze ca un te miri ce coate goale.
— Îmi pare rău, într-adevăr, cănu-ţ i aminteşti decât sfârşitul.
— Aşteaptă, aşteaptă, iatăcă-mi amintesc începutul celui de-al doilea cuplet.
— Ascult.

— El le-a gţsit, nu-i un mister,

Pe Montalais ţi...
— Şi La Vallière! Ei drăcie! strigăde Guiche scos din sărite, dar mai ales pentru cănu
ştia unde voia săajungăSaint-Aignan.
— Da, da, aşa e, La Vallière. Ai găsit dumneata singur rima, dragul meu.
— Frumoasădescoperire, n-am ce zice!
— Montalais şi La Vallière, ele sunt cele douăfete pe care le-ai protejat.
Şi Saint-Aignan începu sărâdă.
— Prin urmare, în cântec nu e vorba şi de domnişoara de Tonnay-Charente? întrebă
de Guiche.
— Nu, zău cănu!
— Atunci, eşti mulţ umit?
— Fărăîndoială; în schimb, e vorba de Montalais – zise Saint-Aignan, continuând să
râdă.
— Oh, pe ea o găseşti pretutindeni! E o domnişoarătare zglobie.
— O cunoşti?
— Prin altcineva. Era protejatăde un oarecare Malicorne, pe care-l protejează
Manicamp; Manicamp m-a rugat săcer un loc de domnişoarăde onoare, pentru Montalais,
în casa DOAMNEI, şi un post de ofiţ er, pentru Malicorne, în casa DOMNULUI. Le-am cerut;
ştii bine căam o slăbiciune pentru caraghiosul ăsta de Manicamp.
— Şi le-ai obţinut?
— Pentru Montalais, da; pentru Malicorne, da şi nu, căci nu e încădecât tolerat. Asta
e tot ce voiai săafli?
— Rămâne rima.
— Ce rimă?
— Rima pe care ai găsit-o dumneata.
— La Vallière?
 — Da.
Şi Saint-Aignan îşi reluărâsul care începea sa-l enerveze pe de Guiche.
— Ei bine – zise acesta din urmă– am băgat- o şi pe ea la DOAMNA, e adevărat.
— Ha! Ha! Ha! făcu de Saint-Aignan.
— Dar – continuăde Guiche cu aerul său cel mai rece – m-ai face nespus de fericit,
dragăconte, dacăn-ai mai râde pe seama acestui nume. Domnişoara de La Baume Le Blanc
de La Vallière e o persoanăfoarte cuminte.
— Foarte cuminte?
— Da.
— Nu ştii, aşadar, zvonul cel nou? strigăde Saint-Aignan.
— Nu, şi mi-ai face un mare bine, dragăconte, dacăl-ai păstra pentru dumneata şi
pentru cei ce-l trâmbiţ ează.
— Ei, na! S-ar zice căiei lucrurile astea în serios!
— Le iau, da; domnişoara de La Vallière e iubităde unul din bunii mei prieteni.
Saint-Aignan tresări.
— Oh, oh! făcu el.
— Da, conte – adăugăde Guiche. Prin urmare, înţ elegi, dumneata, omul cel mai bine
crescut din Franţ a, înţ elegi cănu pot îngădui ca prietenul meu săfie pus într-o situaţ ie
ridicolă.
— Oh, minunat!
Şi Saint-Aignan începu să-şi roadăunghiile, jumătate înciudat, jumătate dezamăgit în
curiozitatea lui. De Guiche îi făcu un salut de despărţ ire.
— Măalungi? zise Saint- Aignan, care murea de dorinţ a săcunoascănumele
prietenului.
— Nu te alung de loc, drăguţ ule!... Vreau să-mi termin versurile către Philis.
— Ce fel de versuri?
— Un catren. Pricepi, nu-i aşa? Un catren e lucru sfânt.
— Vai de mine, da!
— Şi cum, din patru versuri ce-l compun în mod firesc, mai am de făcut trei versuri şi
un emistih, am nevoie de toatăliniştea minţ ii mele.
— Asta se înţ elege. Cu bine, conte!
— Cu bine!
— Ascultă- mă...
— Ce?
— Ai uşurinţ ăla compus?
— Foarte multă.
— Crezi căvei sfârşi cele trei versuri şi jumătate pânămâine dimineaţ ă?
— Sper.
— Ei bine, atunci pe mâine.
— Pe mâine; adio!
Saint-Aignan se văzu silit săse despartă; se despărţ i şi dispăru în dosul aleii de
carpeni.
În timpul acestei convorbiri, de Guiche şi Saint-Aignan ajunseserădestul de departe
de castel. Orice matematician, orice poet şi orice visător are momentele lui de distracţ ie;
Saint-Aignan se trezi deci, când îl părăsi pe de Guiche, la capătul boschetelor, în locul unde
încep dependinţ ele şi unde, în dosul unor pâlcuri de salcâmi şi de castani ce-şi împreunau
ramurile prin vrejuri de clematităşi de viţ ăsălbatică, se ridicăzidul despărţ itor dintre parc
şi curtea dependinţ elor. Saint-Aignan, rămas singur, porni către aceste clădiri; de Guiche o
apucăîn partea cealaltă. Unul, prin urmare, se întorcea la terase, pe când celalalt se
îndrepta spre ziduri.
Saint-Aignan mergea pe sub o boltăadâncăde sorb, liliac şi păducel, păşind prin
nisipul moale, învăluit în umbră, fărăsăfacănici un zgomot pe covorul de muşchi verde pe
care călca. Rumega o răzbunare, ce i se părea însăgreu de atins, simţ indu-se despotcovit,
cum ar fi spus Tallemant des Réaux, din pricinăcănu aflase mai multe lucruri despre La
Vallière, cu toatătactica savantăpe care o folosise ca săaducăvorba despre ea. Deodată,
un zgomot de glasuri omeneşti îi lovi auzul. Era parcăun amestec de şuşotiri, de tânguiri fe-
meieşti şi de exclamaţ ii întrebătoare; erau apoi râsete înfundate, suspine, ţ ipete înăbuşite
de surprindere; dar, pe deasupra tuturor, stăruia glasul acela femeiesc. Saint-Aignan se opri
pentru a-şi da seama ce se întâmplă; constatăatunci cu o mare uimire căşoaptele nu
veneau de pe pământ, ci coborau din frunzişul copacilor. Îşi ridicăfaţ a, strecurându-se pe
sub bolta de verdeaţ ă, şi zări pe coama zidului o femeie căţ ăratăpe o scară, în mare zor de a
vorbi, prin gesturi şi cuvinte, cu un bărbat agăţ at într-un copac, de unde nu i se vedea
decât capul, deoarece restul trupului i se pierdea în rămurişul unui castan. Femeia era
dincoace de zid, bărbatul, dincolo.
 LIII
LABIRINTUL

De Saint-Aignan umbla numai dupănişte informaţ ii, şi iatăcădădea peste o

aventură. Era un adevărat noroc. Curios săafle pentru ce, şi mai cu seamădespre ce
vorbeau bărbatul şi femeia aceea, la o orăatât de târzie şi într-o situaţ ie atât de
neobişnuită, de Saint-Aignan se făcu mititel de tot şi se târî pânăaproape de picioarele
scării. Acolo, căutând săse aşeze cât mai bine cu putinţ ă, se rezemăcu spatele de un
arbore şi ascultă. Auzi dialogul următor. Vorbea femeia.
— Într-adevăr, domnule Manicamp – spunea ea cu un glas care, în ciuda tonului
mustrător, păstra un ciudat accent de cochetărie – într-adevăr, dumneata eşti de o
indiscreţ ie nemaipomenităşi, pe deasupra, foarte primejdioasă. Nu puteam sta mult de
vorbăastfel, fărăsănu fim surprinşi.
— Asta se prea poate – o întrerupse bărbatul la rândul lui, pe un ton flegmatic şi
nepăsător.
— Ei bine, gândeşte-te ce s-ar spune. Oh, dacăm-ar vedea cineva aici, îţ i mărturisesc
c-aşmuri de ruşine!
— Oh, ar fi o mare copilărie; noroc însăcănu te cred în stare s-o faci.
— Măcar de-ar fi ceva între noi; dar săte alegi cu ponosul pe degeaba, zău dacănu
sunt o proastă! Adio, domnule Manicamp!
"Bun, ştiu cine e bărbatul; săvedem acum cine e femeia" – îşi zise Saint-Aignan,
cercetând la capătul scării cele douăpicioare încălţ ate în pantofi de satin albastru ca cerul
şi cu ciorapi de culoarea pielii.
— Ei, stai, stai! strigăManicamp. Te rog, domnişoarăMontalais, nu fugi, ce naiba, am
încăsă-ţ i spun lucruri de cea mai mare importanţ ă!
La aceastăchemare a interlocutorului ei, Montalais se opri la mijlocul scării.
"Montalais – îşi zise în sinea lui de Saint-Aignan – una din cele trei guralive. Fiecare îşi are,
aşadar, aventura ei; numai că, dupăcâte înţ elesesem, aventura acesteia se numea
Malicorne, iar nu Manicamp". În aceeaşi clipă, nenorocitul de Manicamp se mutăpe o cracă
mai sus în castan, fie pentru a găsi o poziţ ie mai bunăde stat, fie pentru a schimba locul şi
a putea vorbi mai în voie cu fata.
— Stai puţ in şi ascultă-mă– zise el – ştii bine, doar, căn-am venit cu nici un gând rău
aici.
— Fărăîndoială... Dar, atunci, ce înseamnăscrisoarea pe care mi-ai trimis-o,
amintindu -mi de o anumitărecunoştinţ ă? Ce înseamnăîntâlnirea asta pe care mi-ai cerut-o
la o astfel de orăşi într-un astfel de loc?
— Ţi-am adus aminte de recunoştinţ ă, spunându-ţ i căeu sunt acela care te-am ajutat
săintri în serviciul DOAMNEI, deoarece, dorind foarte mult săajung la aceastăîntâlnire pe
care ai avut bunăvoinţ a sămi-o acorzi, am folosit, ca s-o obţ in, mijlocul ce mi s-a părut cel
sigur. De ce te-am chemat la o astfel de orăşi într-un astfel de loc? Fiindcăora mi s-a părut
tainică, iar locul ferit de ochii lumii. Or, aveam de gând săte întreb anumite lucruri, şi
pentru asta trebuie săfim undeva unde sănu ne audăşi sănu ne vadănimeni.
— Domnule de Manicamp!
— Al dumitale cu cele mai bune gânduri, scumpădomnişoară.
— Domnule de Manicamp, cred căar fi mai bine sămăretrag.
— Ascultă- mă, sau, altfel, sar din cuibul meu într-al dumitale; şi fereşte-te sămămai
superi, căci, şi aşa, craca asta de castan, pe care stau, măchinuie la culme. Nu face ca ea şi
ascultă-mă.
— Te ascult, n-am încotro; dar fii scurt, căci, dacădumneata ai o cracăce te supără,
pe mine măsupărămuchia de la stinghia scării, care mi-a intrat în tălpi. Am sărămân fără
pantofi, te previn.
— Fă-mi plăcerea şi întinde-mi mâna, domnişoară.
— Pentru ce?
— Întinde-mi-o, hai!
— Poftim; dar ce vrei săfaci?
— Vreau sa te trag mai aproape de mine.
— În ce scop? Sper căn-ai de gând sa măfaci sămăurc în copacul dumitale?
— Nu; dar vreau săte aşezi pe coama zidului; acolo, unde, locul e mai larg şi mai bun
şi aşda oricât dacămi-ai îngadui sămăaşez şi eu alături de dumneata.
— Asta nu! Stai bine acolo unde stai; are săne vadăcineva.
— Crezi? întrebăManicamp pe un ton ademenitor.
— Sunt sigură.
— Fie. Rămân în castanul meu, cu toate căstau foarte prost.
— Domnule Manicamp, domnule Manicamp, ne depărtăm de subiect!
— Aşa e, ai dreptate.
 — Mi-ai scris, da?
— Foarte adevărat.
— Dar pentru ce mi-ai scris?
— Închipuieşte-ţ i căastăzi, la ceasurile două, de Guicha a plecat.
— Ei şi?
— Văzându-l căpleacă, l-am urmărit, aşa cum am obiceiul săfac adesea.
— Îmi dau seama, de vreme ce eşti aici.
— Aşteaptăpuţ in... Ştii căbietul de Guiche era înfundat pânăla gât în dizgraţ
ie, nu-i
aşa?
— Vai, da!
— A săvârşit, deci, cea mai mare nesocotinţ ăvenind săîntâlneascăla Fontainebleau
pe aceia care l-au exilat de la Paris, şi mai ales pe aceia din preajma cărora era alungat.
— Judeci ca răposatul Pitagora, domnule Manicamp.
— Or, de Guiche e încăpăţ ânat ca un îndrăgostit: n-a ţ inut seama de nici una din
mustrările mele. L-am rugat, l-am implorat, dar n-a vrut săasculte de nimic... Ah, drace!
— Ce- ai păţ it?
— Iartă-mă, domnişoară, dar blestemata de cracădespre care am avut cinstea să-ţ i
vorbesc mi-a sfâşiat pantalonii.
— Noroc ca e noapte – răspunse Montalais râzând. Spune mai departe, domnule
Manicamp.
— De Guiche a plecat, aşadar, în trapul calului, iar eu m-am ţ inut dupăel, însăla
pas. Îţ i dai seama, săsări în apăo datăcu un prieten ce pare atât de grăbit înseamnăsăfii
ori un prost, ori un nebun. L-am lăsat deci pe de Guiche s-o ia înainte, şi cu veneam încet
pe urma lui, ca un înţ elept, încredinţ at cum eram cănenorocitul nu va fi primit sau, dacă
va fi, va face cale-ntoarsăla primul cuvânt usturător, astfel că-l voi vedea revenind încăşi
mai repede decât plecase, fărăca eu săfi ajuns mai departe de Ris sau Melun, ceea ce e
destul, gândeşte-te, săfaci unsprezece leghe la dus şi tot atâtea la întors.
Montalais dădu din umeri.
— Ai chef de râs, domnişoară; dar dacă, în loc săstai comod, pe coama unui zid, ca
dumneata, ai fi călare pe o craca de copac, ca mine, te-ai simţ i cum e mai prost şi ai avea o
mare poftăsăcobori.
— Încăpuţ inărăbdare, dragădomnule Manicamp, şi vei scăpa îndată. Spuneai, deci,
cătrecuseşi dincolo de Ris şi Melun.
— Da, trecusem dincolo de Ris şi Melun şi-mi continuam drumul, mirându-măcănu-l
văd întorcându-se. În sfârşit, iată-măla Fontainebleau şi, intrat, îl caut pretutindeni pe de
Guiche, dar nimeni nu l-a văzut, nimeni nu i-a vorbit în oraş; a sosit în goana calului, a
intrat în castel şi a dispărut. De la ceasurile opt, de-aseară, măaflu la Fontainebleau,
căutându-l pe de Guiche în toate părţ ile, dar nici urmăde de Guiche. Sămor de îngrijorare!
Pricepi căn-aveam de gând sămăarunc în gura lupului, intrând şi eu în castel, aşa cum a
făcut nesocotitul meu prieten; am venit doar pânăla dependinţ e, de unde ţi-am trimis o
scrisoare. Acum, domnişoară, în numele cerului, scapă- măde îngrijorarea ce-a pus
stăpânire pe mine!
— Nimic mai uşor, dragădomnule Manicamp: prietenul dumitale de Guiche a fost
foarte bine primit.
— Cum?
— Regele l-a primit sărbătoreşte.
— Regele, care-l surghiunise?
— DOAMNA i-a zâmbit; DOMNUL părea că-l iubeşte mai mult decât înainte.
— Ah, ah! făcu Manicamp. Dacă-i aşa, îmi explic de ce şi cum de a rămas. Şi n-a
pomenit nimic despre mine?
— Nici un cuvânt.
— Urât din partea lui. Şi-acum ce face?
— Dupătoate probabilităţ ile, doarme, sau, dacănu doarme, visează.
— Şi ce s-a făcut aici toatăseara?
— S-a dansat.
— Faimosul balet. Cum a fost de Guiche?
— Minunat.
— Drăguţ ul de el! Acum, iartă-mă, domnişoară, dar nu-mi rămâne decât sătrec de
aici la dumneata.
— Cum adică?
— Înţ elege, nu-mi închipui căau să-mi deschidăpoarta castelului la ora asta şi, ca să
măculc agăţ at de craca pe care măaflu, aşface-o bucuros, însădeclar călucrul este cu
neputinţ ăpentru or ce fiinţ ăvie, în afara de un papagal.
— Dar eu, domnule Manicamp, nu pot săintroduc un bărbat în castel făcându-l să
sarăpeste zid!
— Ba doi, domnişoară– se auzi o a doua voce, dar cu un accent atât de sfios, încât se
vedea limpede căproprietarul ei îşi dădea seama de necuviinţ a unei asemenea cereri.
— Doamne sfinte! exclamăMontalais încercând să-şi arunce privirea spre rădăcina
castanului. Cine îmi vorbeşte de acolo?
— Eu, domnişoară.
— Cine eşti dumneata?
— Malicorne, preasupusul dumitale servitor.
Şi, spunând acestea, Malicorne se întinse de la pâmânt pânăla primele crengi, şi de la
primele crengi pâna la înălţ imea zidului.
— Domnul Malicorne!... SfântăFecioară, dar sunteţ i amândoi nebuni!
— Cum te simţ i, domnişoară? întreba Malicorne, silindu-se săparăcât mai politicos.
— Dumneata mai lipseai! rosti Montalais deznădăjduită.
— Oh, domnişoară– murmurăMalicorne – nu fi rea, te rog.
— În sfârşit, domnişoară– zise Manicamp – suntem prietenii dumitale, şi nimeni nu
doreşte moartea prietenilor săi. Or, a ne lăsa săpetrecem noaptea aici unde suntem în-
seamnăsăne osândeşti la moarte.
— Oh – răspunse Montalais – domnul Malicorne e voinic şi n-are săse prăpădească
dacăva petrece o noapte sub cerul înstelat.
— Domnişoară!
— Asta va fi pedeapsa ce i se cuvine pentru escapada lui.
— Fie. Malicorne n-are decât săse târguiascăcu dumneata; eu însătrec dincolo – zise
Manicamp.
Şi, îndoind faimoasa cracăîmpotriva căreia se plânsese cu atâta amărăciune, sfârşi,
ajutându-se cu mâinile şi cu picioarele, prin a se aşeza alături de Montalais. Fata încercă
să-l îmbrânceasc ăpe Manicamp, dar acesta se propti mai bine în zid. Aceastăharţ uială,
care ţinu câteva secunde, îşi avu partea ei hazlie, parte pe care ochiul domnului de
Saint-Aignan, fărănici o îndoială, n-o lăsăsă-i scape. Dar Manicamp învinse. Stăpân acum
pe scară, îşi puse piciorul pe o treaptă, apoi îi oferi mâna, cu galanterie, rivalei lui. În acest
timp, Malicorne luă, în castan, locul pe care-l ocupase Manicamp, pregătindu-se, la rândul
lui, sătreacămai departe, pe coama zidului.
Manicamp şi Montalais coborârăcâteva trepte ale scării. Manicamp stăruind,
Montalais râzând şi apărându-se. Se auzi atunci glasul lui Malicorne, care se tânguia.
— Domnişoară– spunea el – nu măpărăsi aici, te rog din suflet! Sunt într-o poziţ ie
foarte proastăşi nu pot săajung singur dincolo de zid, fărăsăpăţ esc ceva. CăManicamp
şi-a rupt pantalonii, îl priveşte – îi are pe ai domnului de Guiche; eu însănu-i voi avea nici
măcar pe-ai lui Manicamp, pentru bunul motiv căsunt rupţ i.
— Sunt de părere – zise Manicamp, fărăsăţ inăseamăde lamentările lui Malicorne –
sunt de părere călucrul cel mai bun e sămăduc chiar acum să-l caut pe de Guiche. Mai
târziu mătem căn-am sămai pot pătrunde la el.
— Asta e şi părerea mea – răspunse Montalais. Du-te, da, domnule Manicamp.
— Mii de mulţ umiri! La revedere, domnişoară! rosti Manicamp sărind la pământ. Nu
existăpersoanămai binevoitoare ca dumneata.
— Domnule Manicamp, sluga dumitale. Şi-acum sămăscap şi de Malicorne.
Malicorne scoase un oftat.
— Haide, haide – îl îndemna Montalais.
Manicamp făcuse câţ iva paşi; dar, reîntorcându-se la scară, întrebă:
— Spune-mi, domnişoară, pe unde se ajunge la domnul de Guiche?
— Ah, aşa-i... Nimic mai simplu: o iei pe lângăşirul de carpeni...
— Oh, foarte bine!
— Ajungi la răspântia din poieniţ a verde.
— Bun!
— Acolo vei da de patru alei...
— Minunat!
— O vei apuca pe una din ele...
— Pe care?
— Cea din dreapta.
— Cea din dreapta?
— Nu, cea din stânga.
— Ei, drace!
— Nu, nu... aşteaptă...
— Mi se pare cănu eşti prea sigură. Aminteşte-ţ i bine, te rog, domnişoară.
— Cea din mijloc.
— Zici căsunt patru.
— E adevărat. Tot ce ştiu este că, din acestea patru, una duce drept la DOAMNA;
numai pe aceea o cunosc eu.
— Dar domnul de Guiche cred cănu se aflăla DOAMNA, nu-i aşa?
— SlavăDomnului, nu.
 — Aceea care duce la DOAMNA mi-e deci de prisos, şi-aşdori s-o schimb cu aceea
care duce la domnul de Guiche,
— Da, fireşte, o cunosc şi pe aceea: dar, ca săţ i-o arăt de aici, mi-ar fi cu neputinţ ă.
— Dar, în sfârşit, domnişoară, săpresupunem căaşfi găsit aceastăpreafericităalee.
— Atunci, ai şi ajuns.
— Bine.
— Da, şi nu-ţ i va mai rămâne decât săstrăbaţ i labirintul.
— Numai atât? Drace, mai e şi un labirint?
— Destul de încâlcit, da; chiar şi ziua te rătăceşti uneori, căci are o mulţ ime de ocoluri
şi întortocheri. Trebuie săfaci mai întâi trei ocoluri la dreapta, apoi douăla stânga, pe urmă
unul... stai, unul sau două? Aşteaptăpuţ in... În sfârşit, dupăce-ai ieşit din labirint, vei
ajunge într-o alee de sicomori, şi aceastăalee de sicomori te duce drept la pavilionul unde e
găzduit domnul de Guiche.
— Domnişoară– zise Manicamp – iatăo îndrumare cum nu se poate mai bunăşi nu
măîndoiesc că, urmând-o întocmai, n-am sămărătăcesc. De aceea, vreau să-ţ i cer un mic
serviciu.
— Care?
— Să-mi dai braţ ul şi sămăconduci dumneata însăţ i, ca o altă... ca o altă... Cunosc
totuşi mitologia, domnişoară, dar gravitatea evenimentelor m-a făcut săuit totul. Vino deci
cu mine, te rog.
— Şi eu? strigăMalicome. Şi eu? Mălăsaţ i în părăsire?
— Ei, domnule, cu neputinţ ă! îi răspunse Montalais lui Manicamp. S-ar putea săfiu
văzutăcu dumneata la ora asta, şi dă-ţ i seama ce s-ar spune!
— Vei avea de partea dumitale conştiinţ a, domnişoară– zise Manicamp pe un ton
sentenţ ios.
— Cu neputinţ ă, domnule, cu neputinţ ă!
— Atunci, lasă-măsă-l ajut pe Malicorne săcoboare: e un băiat deştept şi care ştie să
se descurce cu uşurinţ ă; măva călăuzi el, şi, dacăne vom rătăci, ne vom rătăci doi deodată
şi ne vom regăsi unul pe altul. În doi, dacăne vom întâlni cu cineva, vom avea aerul a ceva;
pe când singur, voi avea aerul unui amant sau al unui hoţ . Vino, Malicorne, iatăscara!
— Domnule Malicorne – strigăMontalais – îţ i interzic să-ţ i părăseşti copacul, altfel îţ i
vei atrage toatămânia mea!
Malicorne îşi şi întinsese un picior spre marginea zidului, dar şi-l retrase cu întristare.
— Sst! făcu încet Manicamp.
— Ce este? întrebăMontalais.
— Aud paşi.
— Oh, Dumnezeule!
Într-adevăr, paşii bănuiţ i deveniserăun zgomot desluşit, frunzişul se dădu la o parte
şi de Saint-Aignan apăru deodată, cu privirea voioasăşi cu mâna întinsă, surprinzându-l pe
fiecare în poziţia în care se afla: adicăpe Malicorne în copac, cu gâtul întins, pe Montalais
pe scarăşi lipităde ea, pe Manicamp jos, cu un picior ridicat, gata săporneascăla drum.
— Ei, bunăseara, Manicamp – zise contele – fii binevenit, dragăprietene! Ne-ai lipsit
astă-noapte si toatălumea a întrebat de tine. Domnişoarăde Montalais, preaplecata
dumitale slugă!
Montalais se înroşi ca focul.
— Ah, Doamne! gângăvi ea, ascunzându-şi faţ a în palme.
— Domnişoară– zise de Saint-Aignan – linişteşte-te, cunosc toatănevinovăţ ia
dumitale şi voi depune mărturie de asta. Manicamp, urmează-mă. Carpeni, răspântie,
labirint, toate măcunosc – voi fi Ariadna dumitale. Ce zici, iatănumele mitologic pe care-l
uitaseşi!
— Acesta este, ai dreptate, conte, îţ i mulţ umesc!
— Dar, cu acelaşi prilej, conte – zise Montalais – ia-l şi pe domnul Malicorne.
— Nu, nu! se împotrivi Malicorne. Domnul Manicamp a vorbit destule cu dumneata,
domnişoară; acum e rândul meu, dacăîmi îngădui; am şi eu să-ţ i spun o mulţ ime de lucruri
în legăturăcu viitorul nostru.
— Ai auzit? zise contele râzând. Rămâi cu el, domnişoară. Nu ştii cănoaptea asta e
noaptea tainelor?
Şi, luând braţ ul lui Manicamp, contele îl conduse cu un pas repede în direcţ ia aleii pe
care Montalais o cunoştea atât de bine, dar o arăta atât de rău. Montalais îi urmări din ochi
pânăcând nu se mai văzură.

LIV
CUM A FOST IZGONIT MALICORNE DE LA HANUL "FRUMOSUL PĂUN"
 În vreme ce Montalais îi urmărea cu privirea pe conte şi pe Manicamp, Malicorne se
folosi de neatenţ ia fetei pentru a se aşeza într-o poziţ ie mai bună. Când ea îşi reîntoarse
faţa,
deosebirea intervenităîn poziţ ia lui Malicorne îi sări numaidecât în ochi: Malicorne era
aşezat într-un chip ce amintea de o maimuţ ă, cu dosul pe zid şi cu picioarele pe prima stin-
ghie a scării. Viţa sălbaticăşi caprifoiul îi acopereau capul ca unui faun, iar joardele
răsucite de iederăîi dădeau parcăpicioare de ţ ap. Cât despre Montalais, nimic nu-i lipsea
ca săfie luatădrept o driadădesăvârşită.
— Aşa – rosti ea, urcându-se cu o treaptămai sus pe scară– ai de gând sămă
nenoroceşti de tot, vrei sămăasupreşti într-una, tiran ce eşti?
— Eu – făcu Malicorne – eu, tiran?
— Da, măcompromiţ i fărăîntrerupere, domnule Malicorne! Eşti un monstru de
răutate!
— Eu?
— Ce cauţ i la Fontainebleau? Spune! Nu locuieşti la Orléans?
— Ce caut aici, măîntrebi? Dar trebuia săte văd.
— Ah, mare nevoie!
— Pentru dumneata, domnişoară, poate cănu e, dar pentru mine este. Cât despre
locuinţ a mea, ştii prea bine căam părăsit-o şi căde aici înainte nu am altălocuinţ ădecât
aceea pe care o ai şi dumneata. Deci, locuinţ a dumitale fiind deocamdatăla Fontainebleau,
la Fontainebleau am venit şi eu.
Montalais dădu din umeri.
— Voiai sămăvezi, nu-i aşa?
— Fărăîndoială.
— Ei bine, m-ai văzut, eşti mulţ umit, pleacă!
— O, nu! făcu Malicorne.
— Cum, o, nu?
— N-am venit numai săte văd; am venit săvorbesc cu dumneata.
— Prea bine, vom vorbi mai târziu, şi în altăparte.
— Mai târziu! Dumnezeu ştie dacăte voi mai întâlni mai târziu în altăparte. Nicăieri
nu vom găsi un colţ işor mai prielnic decât acesta de aici.
— Dar nu pot astă-seară, nu pot în acest moment!
— Pentru ce?
— Pentru căîn noaptea asta s-au întâmplat o mie de lucruri.
— Ei bine, al meu va fi al o mie unulea.
— Nu, nu; domnişoara de Tonnay-Charente măaşteaptăîn camera noastrăpentru
a-mi face o comunicare de cea mai mare însemnătate.
— De când te aşteaptă?
— De cel puţ in un ceas.
— Atunci – zise bucuros Malicorne – n-o sămoarădacăva mai aştepta câteva minute.
— Domnule Malicorne – i-o întoarse Montalais – uiţ i unde te afli!
— Adicădumneata uiţ i de mine, domnişoară, în timp ce eu măchinuiesc săjoc rolul
pe care mi-l impui, zău aşa! Domnişoara, de opt zile nu fac decât sădau târcoale pe aici,
fărăca dumneata săfi binevoit măcar o singurădatăsăobservi căsunt prin apropiere.
— Dai târcoale pe aici, de opt zile?
— Ca un vârcolac; pârlit colo de focurile de artificii care mi-au ars douăperuci,
pătruns dincolo, în răchite, de umezeala serii sau de stropii de apăai fântânilor ţ âşnitoare,
mereu flămând, mereu încovrigat, cu teama de a fi luat la goanăşi gata de a sări peste un
zid. La naiba, domnişoară, asta nu e o soartăpentru o făpturăcare nu e nici iepure, nici
salamandr ă, nici vidră! Dar dacădumneata duci neomenia pânăacolo încât sămăfaci să
calc în picioare condiţ ia mea de om, o îndur şi p-asta. Ce dracu! Om sunt şi om voi rămâne,
doar dacănu se va hotărî altceva acolo sus!
— Ei bine, spune, ce doreşti, ce-mi ceri? Ce vrei de la mine? întrebăMontalais,
oarecum înduplecată.
— Era sau nu să-mi răspunzi cănu ştiai cămăaflam la Fontainebleau?
— Eu...
— Fii sinceră.
— Bănuiam.
— Ei bine, de opt zile n-ai fi putut sămăvezi măcar o datăpe zi?
— Totdeauna am fost împiedicatăde ceva, domnule Malicorne.
— Mofturi!
— Întreabă-le pe celelalte domnişoare, dacăpe mine nu măcrezi.
— Eu nu întreb niciodatăpe altul pentru a mălămuri asupra unor lucruri pe care le
cunosc mai bine decât oricine.
— Potoleşte -te, domnule Malicorne, au săse schimbe toate.
— Chiar şi trebuie!
 — Ştii că, de eşti sau de nu eşti văzut, cineva se gândeşte mereu la dumneata – zise
Montalais cu zâmbetul ei dezmierdător.
— Oh, cineva se gândeşte la mine...
— Pe cuvânt de onoare.
— Şi nimic altceva?
— În ce privinţ ă?
— În legăturăcu primirea mea în suita DOMNULUI.
— Ah, dragădomnule Malicorne, zilele acestea nu s-a putut sta de vorbăcu alteţ a sa
regală.
— Dar acum?
— Acum e altceva; de ieri nu mai e gelos.
— Hm! Şi cum i-a trecut gelozia?
— S-a întâmplat ceva.
— Povesteşte-mi şi mie ce s-a întâmplat.
— S-a răspândit zvonul căregele şi-ar ii aţ intit ochii asupra altei femei, şi DOMNUL
s-a domolit deodată.
— Şi cine a răspândit acest zvon?
Montalais coborî vocea.
— Între noi fie vorba – zise ea – cred căDOAMNA şi cu regele sunt înţ eleşi în această
privinţă.
— Ah, ah! făcu Malicorne. Era singurul mijloc. Dar domnul de Guiche, nenorocitul de
el?
— Oh, de Guiche este pur şi simplu ignorat!
— Şi-au scris?
— Doamne, nu! N-am văzut pe nimeni ţ inând o panăîn mânăde opt zile încoace.
— În ce raporturi eşti cu DOAMNA?
— Dintre cele mai bune.
— Dar cu regele?
— Regele îmi zâmbeşte de câte ori măvede.
— Bun. Şi-acum, spune-mi, asupra cărei femei s-au oprit cei doi amanţ i pentru a le
servi de paravan?
— Asupra bunei mele La Vallière.
— Oh, oh, biata fată! Dar ar trebui săse împiedice una ca asta, draga mea!
— Pentru ce?
— Pentru cădomnul Raoul de Bragelonne o va ucide sau se va ucide, dacăar avea
vreo bănuială.
— Raoul! Acest atât de cumsecade Raoul! Crezi?
— Femeile au pretenţ ia căse pricep în materie de pasiuni – răspunse Malicorne – dar
ele nu ştiu săciteascănici măcar în propriile lor inimi sau în propriii lor ochi. Ei bine, îţ i
spun eu cădomnul de Bragelonne o iubeşte pe La Vallière atât de mult, încât, dacăea îi va
da a înţelege că-l înşală, se va ucide sau o va ucide.
— Regele e aici ca s-o apere – zise Montalais.
— Regele! rosti Malicorne.
— Fărăîndoială.
— Eh, Raoul îl va ucide pe rege ca pe-un soldăţ oi.
— Doamne sfinte! exclamăMontalais. Dar ai înnebunit de tot, domnule Malicorne!
— Nici un pic. Tot ceea ce-ţ i spun acum, draga mea, e dimpotrivă, foarte serios; în
ceea ce măpriveşte, ştiu un lucru.
— Care?
— Că-l voi preveni pe Raoul, cu binişorul, despre aceastăglumă.
— Taci, nesăbuitule! rosti Montalais urcând încăo treaptăpe scară, pentru a veni mai
aproape de Malicorne. Sănu-i sufli o vorbălui Bragelonne!
— Şi de ce, mărog?
— Fiindcătu nu ştii încănimic.
— Dar ce mai e?
— E căastă-seară... Nu ne-ascultănimeni?
— Nimeni.
— E căastă-seară, sub stejarul regal, La Vallière a spus, cu glas tare şi cu toată
nevinovăţ ia, aceste cuvinte: "Nu pot săcred că, dupăce l-ai văzut pe rege, ai mai putea să
iubeşti alt bărbat".
Malicorne făcu o săriturăpe creasta zidului.
— Ah, Doamne! exclamăel. A spus ea asta?
— Cuvânt cu cuvânt.
— Şi chiar gândeşte aşa?
— La Vallière nu spune decât ceea ce gândeşte.
— Dar aşa ceva cere răzbunare! zise Malicorne. Ah, femeile sunt nişte vipere!
 — Potoleşte -te, dragul meu Malicorne, potoleşte-te!
— Ba nu! Dimpotrivă, sătăiem râul de la rădăcină! Să-i prevenim pe Bragelonne; mai
e încătimp.
— Neghiobule, aflăcănu mai e nici un timp – răspunsa Montalais.
— Ce vrei săspui?
— Cuvintele rostite de La Vallière...
— Ei da!
— Cuvintele acestea la adresa regelui...
— Ei bine?
— Ei bine, ele au ajuns la adresă.
— Regele a aflat? I-a spus cineva regelui?
— Regele a auzit cu urechile lui.
— Obimé, cum striga domnul cardinal!
— Regele era ascuns în tufişul de lângăstejarul regal.
— Asta înseamnă– zise Malicorne – căde aici înainte pianul regelui şi al DOAMNEI va
merge ca pe roate, trecând peste trupul bietului Bragelonne.
— Dupăcum ai spus-o.
— E îngrozitor!
— Asta este.
— Pe legea mea – zise Malicorne dupăun minut de tăcere, în care se gândi adânc – să
nu ne punem umilele noastrăfiinţ e între un stejar bătrân şi un mare rege, căci vom fi stri-
viţi, draga mea.
— Asta voiam să-ţ i spun şi eu.
— Săne gândim la noi.
— Aşa socot şi eu.
— Deschide-ţ i, deci, frumoşii ochişori.
— Iar dumneata urechile acelea mari.
— Apropie-ţ i guriţa pentru un sărut dulce şi prelung.
— Iată– zise Montalais, care-i plăti numaidecât cu o pupăturăscurtăşi zgomotoasă.
— Acum, ia săvedem! Aşadar, domnul de Guiche o iubeşte pe DOAMNA; La Vallière îl
iubeşte pe rege; regele o iubeşte pe DOAMNA, dar şi pe La Vallière; iar DOMNUL, dânsul nu
iubeşte pe nimeni în afarăde sine însuşi. Între toate aceste amoruri, pânăşi un prost ar
putea să-şi facăo situaţ ie, cu atât mai mult nişte persoane deştepte ca noi.
— Tot cu visurile dumitale!
— Adicătot cu realităţ ile mele. Lasă-te condusăde mine, draga mea, căci nici până
acum n-ai nimerit-o rău, nu-i aşa?
— Nu.
— Ei bine, viitorul n-o săfie mai prejos de trecut. Atât însăcă, de vreme ce toţ i se
gândesc la ei, săne gândim şi noi la ale noastre.
— E foarte adevărat.
— Dar numai la ale noastre!
— Fie!
— Alianţ ăofensivăşi defensivă!
— Sunt gata săjur pentru ea.
— Ridicămâna şi spune: Totul pentru Malicorne!
— Totul pentru Malicorne!
— Totul pentru Montalais! răspunse Malicorne, ridicând la rându-i mâna.
— Şi-acum, ce trebuie săfacem?
— Săfim mereu cu ochii deschişi, cu urechile aţ intite, săstrângem arme împotriva
altora şi sănu le lăsăm săne atingăpe cele ce- ar putea fi îndreptate împotriva noastră.
— Ne- am înţ eles!
— S-a făcut!
— Am jurat! Şi acum, căpactul e încheiat, adio!
— Cum adio?
— Fărăîndoială! Întoarce-te la hanul dumitale.
— La hanul meu?
— Da! N-ai tras la hanul "Frumosul Păun"?
— Montalais, Montalais! Prin urmare ştiai cămăaflu la Fontainebleau!
— Şi ce dovedeşte asta? Căţ i se dămai multăatenţ ie decât meriţ
i, ingratule!
— Văleu!
— Întoarce-te, deci, la "Frumosul Păun".
— Ei bine, tocmai asta e.
— Ce?
— Cănu mai e cu putinţ ă.
— Dar n-aveai o odaie acolo?
— Da, însăn- o mai am.
 — N-o mai ai? Şi cine ţ i-a luat-o?
— Aşteaptăsăvezi... Dupăce-am alergat săte caut, m-am întors istovit la han, când
am zărit o targăpe care patru ţ ărani aduceau un călugăr bolnav.
— Un călugăr?
— Da, un franciscan bătrân, cu barba căruntă. În timp ce priveam acest călugăr
bolnav, au intrat cu el în han. Şi fiindcăau început săurce scara, urcam şi eu în urma lor,
dar când am ajuns în capul scării, am văzut căl-au băgat în camera mea.
— În camera dumitale?
— Da, chiar în camera mea. Am crezut căe o greşealăşi m-am dus de l-am întrebat
pe hangiu; hangiul mi-a spus căodaia închiriatăde mine pentru opt zile a fost închiriată
franciscanului pentru a noua zi.
— Oh, oh!
— Tot aşa am strigat şi cu: "Oh, oh!" Am făcut chiar mai mult decât atât, am vrut să
măsupăr. M-am urcat din nou sus. M-am adresat franciscanului în persoană. Voiam să-l
dojenesc pentru procedeul lui necuviincios. Dar acest călugăr, cu toate căpărea săfie pe
moarte, se ridicăîntr-un cot, măsfredeli cu nişte ochi învăpăiaţ i şi, cu un glas ce-ar fi fost
în stare săcomande o şarjăde cavalerie, strigă: "Aruncaţ i-l pe uşăpe caraghiosul ăsta!"
Ceea ce şi făcurănumaidecât hangiul şi cei patru ţ ărani, care mătrimiserăpe scarăîn jos
ceva mai repede decât s-ar fi cuvenit. Iatăcum se face, draga mea, cănu mai am locuinţ ă.
— Dar cine e acest franciscan? întrebăMontalais. E cumva vreun general?
— Chiar aşa; acesta este, mi se pare, titlul pe care i-l dădea unul dintre ţ ărani,
vorbind cu el în şoaptă.
— Astfel că...? făcu Montalais.
— Astfel cănu mai am odaie, nu mai am han, nu mai am adăpost, şi sunt hotărât,
aşa cum era adineauri şi prietenul meu Manicamp, sănu dorm sub cerul liber.
— Şi ce vrei săfaci? tresări Montalais.
— Aici e toatăproblema! rosti Malicorne.
— Dar nimic mai simplu – se auzi un al treilea glas. Montalais şi Malicorne scoaseră,
amândoi deodată, un strigăt scurt. Era de Saint-Aignan.
— Dragădomnule Malicorne – spuse acesta – o fericităîntâmplare măreaduce aici
pentru a te scoate din încurcătură. Vino, îţ i ofer o camerăla mine, şi pe aceasta, ţ i-o jur,
nici un franciscan nu ţ i-o va mai lua. Cât despre dumneata, scumpa domnişoară, fii
liniştită: cunoşteam taina domnişoarei de La Vallière, ca şi pe a domnişoarei de
Tonnay-Charente; acum ai avut bunătatea de a mi-o încredinţ a şi pe a dumitale,
mulţ umesc. Le voi păstra tot atât de bine pe toate trei, ca pe una singură.
Montalais şi Malicorne se privirăca doi şcolari prinşi cu şoalda; dar cum, la urma
urmei, Malicorne vedea un mare câştig în propunerea ce i se făcuse, îi aruncăo privire plină
de resemnare lui Montalais, la care aceasta răspunse în acelaşi fel. Apoi Malicorne coborî
scara treaptăcu treaptă, gândindu-se la fiecare pas cum ar putea face să-i smulgălui
Saint-Aignan, bucăţ icăcu bucăţ ică, tot ceea ce ştia acesta în legăturăcu taina de care
pomenise adineauri.
Montalais plecase înaintea lor, dispărând ca o căprioară, şi nici o răspântie, nici un
labirint nu furăîn stare să-i încurce paşii. Cât despre Saint-Aignan, acesta îl duse,
într-adevăr, pe Malicorne la el, primindu-l cu întreaga bunăvoinţ ăde care era în stare,
încântat că-i avea în mânăpe cei doi tineri care, presupunând căde Guiche ar rămâne mut,
puteau să-i dea toate informaţ iile de care avea nevoie despre cele trei domnişoare de onoare.

LV
CE SE PETRECUSE ÎN REALITATE
LA HANUL "FRUMOSUL PĂUN"

Mai întâi, le vom da cititorilor câteva amănunte despre hanul "Frumosul Păun"; apoi
vom trece la descrierea călătorilor care trăseserăacolo.
Hanul "Frumosul Păun", ca orice han, îşi datora numele unei firme. Aceastăfirm ă
înfăţ işa un păun care se umfla în pene. Numai că, dupăpilda anumitor zugravi care au dat
şarpelui ce-o ispitea pe Eva chipul unui flăcău ademenitor, zugravul acestei firme dăduse
frumosului păun un chip de femeie. Acest han, epigramăvie la adresa acelei jumătăţ ia
speţ ei omeneşti care face farmecul vieţ ii, cum zice domnul Legouvé, se ridica la
Fontainebleau pe cea dintâi stradălateralăde pe partea stângă, cum veneai de la Paris, şi
care tăia marea arterăce forma, ea singura, întregul oraşFontainebleau. Strada lateralăse
numea pe atunci strada Lyonului, fărăîndoialădin pricinăcă, geograficeşte, era îndreptată
în direcţ ia celei de a doua capitale a regatului. Ea se compunea din douăcase locuite de
burghezi, case despărţ ite una de alta prin douămari grădini împrejmuite cu lese de garduri
vii. La prima vedere, se părea însăcăerau trei case pe strada aceea mică; săexplicăm cum,
în ciuda acestei aparenţ e, nu erau totuşi decât două.
Hanul "Frumosul Păun" îşi avea faţ ada principalăpe strada cea mare; dar în dos, pe
strada Lyonului, doua corpuri de clădiri, despărţ ite de douăogrăzi, cuprindeau nişte
încăperi mari, unde puteau săpoposeascăoricât de mulţ i drumeţ i, fie pe jos, fie călări, fie
chiar în trăsură, oferind nu numai masăşi adăpost, dar şi plimbare sau singurătate celor
mai bogaţ i curteni, dacă, dupăvreo înfrângere la palat, doreau săse retragăîn ei înşişi
pentru a-şi rumega în linişte căderea sau pentru a urzi planuri de răzbunare. De la
ferestrele din dos ale acestui corp de clădiri, călătorii vedeau, mai înainte de toate, strada,
cu iarba ce creştea printre pietrele caldarâmului, pe care colţ ii ei le desfăceau încetul cu
încetul. Apoi, frumoa sele tufe de soc şi de păducel care înlanţ uiau, ca între nişte braţ e verzi
şi înflorite, casele burgheze despre care am vorbit. Dupăaceea, prin despărţ iturile dintre
aceste case, alcătuind un fundal de tablou şi desenându-se ca un orizont de netrecut, un şir
de arbori mari şi stufoşi – cei dintâi paznici ai pădurii adânci ce porneşte încăde la intrarea
în Fontainebleau. Aveai putinţ a deci, dacăînchiriai un apartament pe colţ ul străzii celei
mari, a Parisului, săpriveşti şi săasculţ i trecătorii şi toatălarma lor, precum şi serbările
din oraş, iar în partea cealaltă, pe strada Lyonului, să-ţ i odihneşti ochii cu priveliştea largă
şi potolităa naturii. Fărăa mai pune la socotealăcă, la caz de nevoie, dacăcineva ar fi
bătut în poarta cea mare din strada Parisului, puteai săfugi prin porţ ile din strada Lyonului
şi, străbătând grădinile dintre casele burgheze, săte faci nevăzut în desişul pădurii.
Malicorne, care, ne amintim, a adus vorba cel dintâi despre acest han al "Frumosului
Păun", povestind cum a fost izgonit de acolo, Malicorne, gândindu-se la ale lui, era departe
de a-i fi spus lui Montalais tot ceea ce ar fi putut să-i spunădespre acest curios han. Ne
vom strădui săumplem noi acest regretabil gol lăsat de Malicorne.
Malicorne uitase săspună, bunăoară, cum ajunsese el sălocuiascăla hanul
"Frumosul Păun". De asemeni, în afarăde franciscanul despre care a spus câteva cuvinte,
n-a dat nici un amănunt despre ceilalţ i muşterii ai hanului. Totuşi, felul în care
pătrunseserăacolo, modul cum trăiau, greutatea de care se lovea orice alt călător, dacănu
era o persoanăde vază, ca săpătrundăîn han fărăun cuvânt de ordine şi săstea acolo fără
anumite măsuri de prevedere trebuiau săizbeascăde bunăseamăpe oricine şi, îndrăznim
săo spunem, trebuie că-l izbiserăchiar şi pe Malicorne însuşi. Dar, dupăcum am spus, el
avea anumite preocupări personale care-l împiedicau săobserve multe din cele ce se
petreceau în jurul lui.
Într-adevăr, toate încăperile hanului "Frumosul Păun" erau reţ inute şi ocupate de
străini care locuiau acolo şi duceau o viaţ ăfoarte potolită– oameni cu feţ e binevoitoare,
dintre care Malicorne nu cunoştea pe nici unul. Toţ i aceşti călători sosiserăla han în acelaşi
timp cu el şi fiecare intrase acolo cu un fel de cuvânt de ordine, care la început îl
nedumerise pe Malicorne; dar, informându-se personal, aflase căhangiul îşi motiva acest
soi de măsuri de prevedere prin faptul căoraşul, plin cum era de seniori bogaţ i, putea săfie
tot atât de bine înţ esat de cei mai dibaci şi mai nărăviţ i pungaşi. Era în joc, deci, reputaţ ia
unei case ca aceea de la "Frumosul Păun" de a nu-şi lăsa oaspeţ ii jefuiţ i între zidurile ei. De
aceea, Malicorne se întreba uneori, când rămânea singur şi se gândea la poziţ ia lui de la
"Frumosul Păun", cum de a fost lăsat săpătrundăîn acest han, mai ales că, dupăvenirea
lui, a văzut cu ochii săi cum atâtor altora li se închidea uşa în nas. Ceea ce-l mira şi mai
mult era faptul căManicamp, care, dupăpărerea lui, trebuia săfie privit ca un senior
respectat de toatălumea, vrând să-şi bage calul în grajdul de la "Frumosul Păun", fusese
trimis la plimbare – cal şi călăreţ– chiar de la sosire, cu un nescio vos cât se poate de
răspicat. Era deci o problemăpe care, ocupat cum era cu urmărirea planurilor lui de
dragoste şi ambiţ ie, Malicorne nu-şi dăduse osteneala s- o aprofundeze.
Ce-i drept, chiar dacăar fi voit s-o facă, nu vom cuteza săspunem căar fi reuşit, cu
toatăînţ elepciunea pe care noi i-am atribuit-o.
Câteva minute îi vor dovedi cititorului căera nevoie săfie Oedip în persoanăpentru a
dezlega o astfel de enigmă. De opt zile locuiau în acel han şapte călători, veniţ i toţ i a doua zi
dupăfericita searăîn care Malicorne pusese ochii pe "Frumosul Păun". Aceste şapte
personaje, sosite fărămare vâlvă, erau:
Mai întâi, un comandant al armatei germane, cu secretarul său, cu doctorul, cu trei
lachei şi cu şapte cai. Acest comandant se numea contele de Wostpur.
Un cardinal spaniol, cu doi nepoţ i, doi secretari, un ofiţ er al casei lui şi doisprezece
cai. Acest cardinal se numea monseniorul Herrebia.
Un bogat neguţ ător din Bremen, cu lacheul lui şi cu doi cai. Acest neguţ ător se numea
meinheer Bonstett.
Un senator veneţ ian, cu soţ ia şi cu fiica lui, amândouăde o rarăfrumuseţ e. Senatorul
se numea signor Marini.
Un proprietar din Scoţ ia, însoţit de şapte munteni din neamul său, toţ i pe jos.
Proprietarul se numea Mac Cumnor.
Un austriac din Viena, fărătitlu şi fărăblazon, venit cu trăsura; semăna mai mult cu
un preot, dar aducea puţ in şi cu un soldat. I se spunea Consilierul.
 În sfârşit, o doamnăflamandă, cu un lacheu, o femeie de serviciu şi o domnişoarăde
companie. Alai, ţ inută, cai frumoşi. I se spunea Doamna flamandă.
Toţi aceşti călători sosiserăîn aceeaşi zi, dupăcum am spus, şi, cu toate acestea,
descinderea lor nu stârnise nici o zarvăîn han, nici o forfotăpe stradă, apartamentul
fiecăruia fiind pregătit mai dinainte, la cererea curierilor sau a secretarilor lor, veniţ i în ajun
sau chiar în dimineaţ a aceea.
Malicorne apăruse cu o zi înaintea lor şi, călătorind pe un cal slab, împovărat cu un
cufăr nu prea mare, se anunţ ase la hanul "Frumosul Păun" ca prieten al unui senior curios
săvadăserbările şi care, la rândul lui, urma săsoseascăpeste puţ in. Hangiul, la aceste
cuvinte, zâmbise, ca şi cum l-ar fi cunoscut fie pe Malicorne, fie pe prietenul lui, seniorul,
şi-i spusese doar atât:
— Alegeţ i-vă, domnule, apartamentul care văva fi pe plac, dat fiind căaţ i venit cel
dintâi.
Şi asta cu acea plecăciune atât de obişnuităla hangii, de parcăar fi vrut săspună:
"Fiţi liniştit, domnule, ştim cu cine avem de-a face şi veţ i fi slujit cum se cuvine".
Aceste cuvinte şi gestul care le însoţ ise i se păruserălui Malicorne binevoitoare, dar
cam în doi peri. Or, cum el nu voia săfacăcheltuieli prea mari, iar dacăar fi cerut o cameră
micăar fi fost fărăîndoialărefuzat, din pricinăcănu i s-ar mai fi dat aceeaşi importanţ ă, se
grăbi săasculte de cuvintele hangiului şi să-l păcăleascăprin propria lui şiretenie. Astfel,
zâmbind ca un om obişnuit săi se ofere totdeauna ceea ce i se cuvine, răspunse:
— Scumpăgazdă, voi lua apartamentul cel mai bun şi mai vesel.
— Cu grajd?
— De bunăseamă.
— Pentru care zi?
— Chiar de-acum, dacăse poate.
— Foarte bine.
— Numai că– se grăbi săadauge Malicorne – nu voi ocupa de îndatăapartamentul cel
mare.
— Bun! făcu hangiul cu aerul căînţ elege.
— Anumite pricini, pe care le vei înţ elege mai târziu, măsilesc sănu închiriez
deocamdat ădecât aceastăodăiţ ă.
— Da, da, da – zise hangiul.
— Prietenul meu, când va veni, va lua apartamentul cel mare şi, fireşte, cum
apartamentul va fi al lui, îţ i va plăti el chiria.
— Foarte bine, foarte bine! rosti hangiul. Asta era înţ elegerea.
— Asta era înţ elegerea?
— Cuvânt cu cuvânt.
— Nemaipomenit! murmurăMalicorne. Prin urmare, pricepi despre ce este vorba?
— Da.
— Atunci e în regulă. Şi fiindcăai priceput... căci dumneata văd căpricepi repede,
nu-i aşa?
— Fărănici o greşeală.
— Ei bine, haide şi-mi aratăcamera mea.
Stăpânul "Frumosului Păun" porni înaintea lui Malicorne, cu boneta în mână.
Malicorne se instala în odaia lui şi rămase acolo, foarte surprins să-l vadăpe hangiu,
de câte ori urca sau cobora, făcându-i cu ochiul mici semne ce arătau căîntre ei s-ar fi
stabilit cea mai deplinăînţ elegere. "Mi se pare căe o neînţ elegere la mijloc – îşi spunea
Malicorne – dar, aşteptând ca lucrurile săse lămurească, eu măaleg cu folosul, şi asta e
partea cea mai bunădin toatăaceastăafacere." Şi din odaia lui se repezea ca un câine de
vânătoare pe urmele noutăţ ilor şi curiozităţ ilor de la curte, lăsând-se pârpălit ici, udat
leoarcădincolo, dupăcum îi spusese el însuşi domnişoarei de Montalais.
A doua zi dupăinstalarea sa văzuse ivindu-se pe rând cei şapte călători, ce umplură
dintr-o data tot hanul. Faţ ăde atâta lume, de atâtea echipaje, de asemenea alaiuri,
Malicorne îşi freca bucuros mâinile, gândindu-se că, de-ar mai fi zăbovit o zi, n-ar mai fi
găsit un pat unde săse poatăodihni dupăexplorările sale.
Dupăce toţ i aceşti străini furăcazaţ i, hangiul intrăîn odăiţ a lui şi, cu bunăvoinţ a sa
obişnuita, i se adresă:
— Scumpul meu domn, dumneavoastrăvărămâne apartamentul cel mare dintr-al
doilea corp de clădire: ştiţ i asta?
— Fărăîndoială, ştiu.
— E un adevărat plocon pe care vi-l fac.
— Mulţ umesc!
— Astfel că, atunci când are săvăvinăprietenul...
— Ei bine?
— Ei bine, va fi mulţ umit de mine, iar dacănu, înseamnăcăe un om prea pretenţ ios.
— Iartă-mă, îmi îngădui să-ţ i spun câteva cuvinte în legăturăcu prietenul meu?
 — Spuneţ i, pentru Dumnezeu! Sunteţ i doar stăpânul.
— Trebuia săvină, dupăcum ştii.
— Şi dupăcum va şi veni.
— Dar s-ar putea să-şi fi schimbat planul.
— Asta nu.
— Eşti sigur?
— Sunt sigur.
— Oricum, dacăvei avea cumva vreo îndoială...
— Ei?
— Eu îţ i spun: nu răspund căare săvină.
— Dar v-a spus totuşi că...
— Fireşte, mi-a spus; dar dumneata ştii: omul propune şi Dumnezeu dispune, verba
volant, scrtpta marient.
— Adică?
— Adicăvorbele zboară, scrisul rămâne: şi cum el nu mi-a scris nimic, ci s-a mulţ umit
numai să-mi spunădin gură, îţ i dau dezlegare, fărăsăte îndemn numaidecât la asta... ah,
înţelegi, îmi vine foarte greu să-ţ i explic...
— Pentru ce anume îmi dai dezlegare?
— Doamne, săînchiriezi apartamentul lui, dacăţ i se iveşte un preţbun.
— Eu?
— Da, dumneata.
— Niciodată, domnule, niciodatănu voi face una ca asta. Dacădumneavoastrănu v-a
scris...
— Nu.
— Mi-a scrie mie.
— Ah!
— Da.
— Şi în ce fel? Săvedem daca scrisoarea se potriveşte cu vorbele lui.
— Iatăcam ce mi-a sens:

Domnule proprietar al hotelului "Frumosul Pţun",

Cred cţai fost înţtiinţat despre întâlnirea pe care ţi-au dat-o la hotelul dumitale câteva
personaje de vazţ; eu fac parte din societatea care se reuneţte la Fontainebleau. Opreţte deci
o cţmţruţţpentru un prieten care va veni înaintea mea sau dupţmine...

Dumneavoastrăsunteţ i acest prieten, nu-i aşa? întrebăhangiul de la "Frumosul

Păun", întrerupându-se o clipă.
Malicorne se înclinăcu modestie. Hangiul reluă:

— ţi un apartament mare pentru mine. Apartamentul cel mare mţpriveţte pe mine;

doresc însţca preţul cţmţruţei sţfie cât mai mic, ea fiind destinatţunui om mai sţrman.

— Dumneavoastrăsunteţ i acela, nu-i aşa? întrebăhangiul.

— Da, eu – zise Malicorne.
— Atunci suntem înţ eleşi: prietenul dumneavoastrăva plăti pentru apartamentul cel
mare, iar dumneavoastrăpentru cămăruţ ă.
"Săfiu ars de viu – îşi zise Malicorne în sinea lui – dacăpricep ceva din toate astea."
Apoi, cu glas tare:
— Şi, spune-mi, ai fost mulţ umit de nume?
— De ce nume?
— De numele care încheia scrisoarea. Prezenta destulăîncredere?
— Dar tocmai asta vreau săvăîntreb şi eu – zise hangiul.
— Cum, scrisoarea nu era semnată?
— Nu – făcu hangiul, căscându-şi ochii năpădiţ i de mister şi curiozitate.
— Atunci – răspunse Malicorne, imitând gestul şi făcând pe misteriosul – dacănu şi-a
dat numele...
— Ei bine?
— Trebuie săînţ elegi căare motivele lui ca săn-o facă.
— Fărăîndoială.
— Şi cănu voi fi tocmai eu, prietenul lui, omul lui de încredere, acela care să-i dau în
vileag numele.
— Aşa e, domnule – răspunse hangiul – de aceea nici nu stăruiesc.
— Preţ uiesc aceastăbunătate. În ceea ce măpriveşte, dupăcum a spus prietenul
meu, odăiţ a intrând în sarcina mea, săne înţ elegem asupra preţ ului.
— Domnule, suntem înţ eleşi.
— Ştiu, dar socoteala bunăface prieteni buni. Săne socotim deci.
 — Nu e nici o grabă.
— Săne socotim totuşi. Cameră, mâncare pentru mine, loc la grajd şi hranăpentru
cal: cât pe zi?
— Patru livre, domnule.
— Asta înseamnădouăsprezece livre pentru cele trei zile care au trecut?
— Da, domnule, douăsprezece livre.
— Poftim douăsprezece livre ce ţ i se cuvin.
— Ei, domnule, dar de ce să-mi plătiţ i numaidecât?
— Pentru că– zise Malicorne coborând vocea şi făcând pe misteriosul, deoarece vedea
cămisterul prinde bine – pentru că, dacăva fi nevoie săplec pe neaşteptate, ceea ce s-ar
putea întâmpla dintr-un moment într-altul, e mai cinstit ca socoteala săfie făcută.
— Domnule, aveţ i dreptate.
— Deci, pot sta liniştit în camera mea?
— Ca la dumneavoastrăacasă.
— Atunci, cu bine. La revedere!
Hangiul se retrase. Rămas singur, Malicorne stătu şi se gândi în felul următor: "Numai
domnul de Guiche sau Manicamp au putut să-i scrie hangiului meu; domnul de Guiche,
fiindcăvrea săaibăo locuinţ ăîn afara curţ ii, pentru cazul căva izbândi sau nu va izbândi;
Manicamp, fiindcăva fi fost însărcinat de domnul de Guiche în aceastămisiune. Iatăce
trebuie să-şi fi spus domnul de Guiche sau Manicamp: apartamentul cel mare, pentru a
primi în el, în chip cât mai plăcut, vreo doamnăacoperităîn văluri grele, ca sănu fie
recunoscută, şi pentru ca pomenita doamnăsăpoatăieşi pe a doua uşă, din dos, ce dăîn
strada aproape pustie şi care duce spre pădure. Cămăruţ a, pentru a-l adăposti pânăuna
alta fie pe Manicamp, confidentul domnului de Guiche şi paznic grijuliu al intrării, fie pe
domnul de Guiche însuşi, jucând în acelaşi timp, pentru mai multăsiguranţ ă, şi rolul
stăpânului şi pe acela al confidentului. Dar acea reuniune care trebuie săaibăloc şi care
are cu adevărat loc la han? Sunt, fărăîndoială, oameni ce urmeazăsăfie prezentaţ i regelui.
Dar acest om sărman, pentru care a fost oprităcămăruţ a? Un vicleşug, desigur, pentru a-l
acoperi mai bine pe de Guiche sau pe Manicamp. Dacăe aşa, şi aşa se pare căeste, atunci
răul e numai pe jumătate rău: iar de la Manicamp la Malicorne nu mai e vorba decât de
pungă". Dupăce se gândi astfel, Malicorne se culcăşi dormi fărănici o grijă, lăsând pe cei
şapte străini săocupe şi săstrăbatăîn toate sensurile cele şapte apartamente ale hanului
"Frumosul Păun".
De câte ori se lăsa păgubaşde a mai da târcoale pe la curte, de câte ori se întorcea
istovit de alergături şi iscodiri, sătul de a mai scrie bilete pe care nu avea niciodatăprilejul
săle trimităla adresa lor, atunci se închidea în prealiniştita lui odăiţ ăşi, cu coatele
rezemate pe balconul împodobit cu călţ unaşi şi garofiţ e, trăgea cu ochiul la călătorii aceia
ciudaţ i, pentru care se părea căFontainebleau nu strălucea nici prin iluminaţ ii, nici prin
petreceri, nici prin serbări. Asta ţ inu pânăîn ziua a şaptea, zi pe care noi am descris-o în
amănunţ ime, împreunăcu noaptea sa, în capitolele precedente.
În noaptea aceea, Malicorne stătea la fereastra, sorbind aerul curat, când, pe la
ceasurile unu dinspre ziuă, apăru Manicamp, călare, cu nasul în vânt, cu o înfăţ işare
îngrijoratăşi foarte plictisită. "Bun – îşi zise Malicorne recunoscându-l de la prima privire –
iatăomul meu, care vine să-şi ia în primire apartamentul, adicăodăiţ a în care stau eu." Şi îl
strigăpe Manicamp. Manicamp ridicăfaţ a şi-l recunoscu, la rându-i, pe Mahcorne.
— Ei drace! strigăel descreţ indu-şi fruntea. Fii bine găsit, Malicorne! Măînvârtesc
prin Fontainebleau căutând trei lucruri de care nu pot sădau nicăieri: pe de Guiche, o
camerăşi un grajd.
— În privinţ a domnului de Guiche nu pot să-ţ i dau nici o veste, nici bună, nici rea,
fiindcănu l-am văzut de loc; cât despre camerăşi grajd, asta-i cu totul altceva.
— Ah!
— Da; au fost reţ inute chiar aici.
— Reţ inute? Şi de cine?
— De dumneata, mi se pare.
— De mine?
— N-ai reţ inut o locuinţ ăaici?
— Nici pomenealăde aşa ceva!
În acea clipă, hangiul apăru în prag.
— Ai o cameră? îl întreb ăManicamp.
— Aţ i reţinut-o, domnule?
— Nu.
— Atunci n-am.
— Dacă-i aşa, aflăcăam reţ inut o cameră.
— O camerăsau un apartament.
— Ce vrei dumneata.
— Prin scrisoare? întrebăhangiul.
 Malicorne îi făcu un semn din cap lui Manicamp săspunăcăda.
— Ei, fireşte, prin scrisoare – zise Manicamp. N-ai primit o scrisoare de la mine?
— Trimisăîn ce zi? întrebăhangiul, căruia şovăielile lui Manicamp îi cam dădeau de
bănuit.
Manicamp îşi frecăurechea şi se uităspre fereastra iui Malicorne; dar Malicorne
plecase de la fereastrăşi cobora scara spre a veni în ajutorul prietenului său.
Chiar în acel moment, un călător înfăşurat într-o pelerinăspaniolăapăru în poarta
hanului, astfel căputu săaudăbine cele ce se vorbeau acolo.
— Văîntreb în ce zi mi-aţ i trimis scrisoarea aceea pentru a reţ ine un apartament la
mine? întrebăa doua oarăhangiul, stăruind.
— Miercurea trecută– zise cu o voce blândăşi priete noasămisteriosul străin, care
atinse cu mâna umărul hangiului.
Manicamp se dădu un pas înapoi, iar Malicorne, care păşea pragul, îşi frecăla rândul
lui o ureche. Hangiul îl salutăpe noul venit ca pe omul în care recunoştea pe adevăratul
său oaspe.
— Domnule – îi spuse el cu multăcuviinţ ă– apartamentul dumneavoastrăvă
aşteaptă, întocmai ca şi grajdul. Numai că... Şi privi de jur împrejur. Caii dumneavoastră?
întrebăapoi.
— Caii mei vor sosi sau nu vor sosi. Dar ce-ţ i pasă, de vreme ce ţi se plăteşte pentru
ceea ce s-a reţ inut?
Hangiul făcu o plecăciune şi mai adâncă.
— Mi-ai păstrat – continuăcălătorul necunoscut – cămăruţ a pe care ţ i-am cerut-o?
— Hait! făcu Malicorne, căutând săse ascundăîntr-un colţ .
— Domnule, prietenul dumneavoastrăstăîn ea de opt zile – răspunse hangiul arătând
spre Malicorne, care încerca săse facătot mai mititel în colţ ul său.
Călătorul, desfăcându-şi pelerina pânăîn dreptul nasului, îi aruncăo privire scurtă
lui Malicorne.
— Domnul nu e prieten cu mine – zise el.
Hangiul sări în sus.
— Nu-l cunosc pe domnul – adăugăcălătorul.
— Cum! strigăhangiul, adresându-se lui Malicorne. Cum, nu sunteţ i prietenul
domnului?
— Ce-ţ i pasă, de vreme ce ţ i se plăteşte? zise Malicorne, parodiindu-l cu mult sânge
rece pe străin.
— Îmi pasăaşa de mult – răspunse hangiul, care începea să-şi dea seama căera vorba
de o substituire de persoană– încât te rog, domnule, săliberezi numaidecât camerele
reţinute înaintea dumitale de altcineva.
— Dar, mărog – stărui Malicorne – domnul n-are nevoie chiar acum de o camerăla
primul şi de un apartament la al doilea... Dacădomnul ia camera, voi lua eu apartamentul;
dacădomnul alege apartamentul, atunci eu voi păstra camera.
— Îmi pare rău, domnule – răspunse călătorul cu vocea lui blândă– dar îmi trebuiesc
de îndatăşi apartamentul şi camera.
— Şi pentru ce, mărog? întreăMalicorne.
— Apartamentul pentru mine.
— Fie. Şi camera?
— Priviţ i – răspunse călătorul arătând cu mâna spre un fel de cortegiu care se
apropia.
Malicorne îşi întoarse privirea în direcţ ia arătatăde străin şi văzu o targăpe care se
afla acel franciscan despre a cărui instalare în camera sa îi vorbise lui Montalais, punând
câteva înflorituri de la el, şi pe care încercase în zadar să-l aducăla simţ ăminte mai bune.
Rezultatul sosirii călătorului necunoscut şi a franciscanului bolnav fu izgonirea lui
Malicorne, care se pomeni dat afarăpe uşăde către hangiul de la "Frumosul Păun" şi de cei
patru ţ ărani care purtau targa călugărului. Cititorul cunoaşte îndeajuns urmările acestei
izgoniri, precum şi convorbirea lui Manicamp cu Montalais, pe care Manicamp, mai
îndemânatic decât Malicorne, o găsise înaintea lui, cerându-i să-i dea veşti despre de
Guiche; de asemeni, şi convorbirea care a urmat, dintre Montalais şi Malicorne; în fine, şi
felul cum contele de Saint -Aignan le-a găsit câte un culcuş, atât lui Manicamp, cât şi lui
Malicorne. Ne rămâne săle arătăm cititorilor cine erau călătorul cu pelerină, adevăratul
chiriaşal apartamentului şi al cămăruţ ei pe care o ocupase Malicorne, şi franciscanul acela,
tot atât de misterios, a cărui sosire, combinatăcu aceea a căl ătorului cu pelerină, avusese
darul de a încurca planurile celor doi prieteni.

LVI
UN IEZUIT ÎN ANUL AL UNSPREZECELEA
 Şi mai întâi, pentru a nu-l face pe cititor săaştepte, ne vom grăbi sărăspundem la
prima întrebare.
Călătorul cu pelerina trasăpeste faţ ăera Aramis. Acesta, dupăce se despărţ ise de
Fouquet şi scosese dintr-o ladădeschisăde lacheul său un costum de călăreţ , ieşise din
castel şi venise la hanul "Frumosul Păun", unde, cu şapte zile mai înainte, reţ inuse, prin
scrisoare, aşa cum arătase hangiul, o camerăşi un apartament.
Îndatădupăizgonirea lui Malicorne şi Manicamp, Aramis se apropie de franciscan şi-l
întrebăce alege, apartamentul sau camera. Franciscanul întrebăunde se aflăunul şi unde
cealaltă. I se răspunse căapartamentul era în al doilea şi camera în primul corp de clădiri.
— Atunci camera – zise el.
Aramis nu mai adaugănimic şi, cu o deplinăsupunere, îi spuse hangiului:
— Camera.
Şi, salutând cu tot respectul, se retrase în apartament. Franciscanul fu dus
numaidecât în cameră.
Acum, nu vi se pare surprinzător acest respect al unui prelat faţ ăde un simplu
călugăr, şi încăun călugăr dintr-un ordin cerşetoresc, căruia i se dădea, fărăca el săfi
cerut-o mai dinainte, o camerăla care râvneau atâţ ia călători? Cum se poate explica apoi
sosirea neaşteptatăa lui Aramis la hanul "Frumosul Păun", el care, dupăce intrase cu
domnul Fouquet la castel, putea săfie găzduit acolo împreunăcu ministrul?
Franciscanul îndurăurcuşul pe scar ăfărăsăscoatăun icnet, cu toate căse vedea
bine cât de mare îi era suferinţ a şi căla fiecare lovire a tărgii de perete sau de marginea
scării simţ ea în tot trupul o zdruncinăturăputernică. În sfârşit, când ajunse în odaia lui, le
spuse purtătorilor:
— Ajutaţ i-măsătrec în jilţ ul acela.
Aceştia lăsarătarga pe podea şi, ridicându-l pe bolnav cu cea mai mare grijăde care
erau în stare, îl mutarăîn fotoliul pe care-l arătase el şi care se afla la capătul patului.
— Acum – adăugăbolnavul cu o voce şi cu gesturi cât se poate de blajine – chemaţ i-l
aici pe hangiu.
Oamenii se supuseră. Peste cinci minute, hangiul de la "Frumosul Păun" apăru în
pragul uşii.
— Prietene – îi spuse franciscanul – da-le drumul, te rog, acestor oameni cumsecade;
sunt vasali ai vicontelui de Melun. M-au găsit leşinat pe drum, din pricina căldurii, şi, fără
săse gândeascădacăosteneala le va fi sau nu răsplătită, au vrut sămăducăacasăla ei.
Dar eu ştiu cât îi costăpe cei săraci găzduirea pe care o dau unui bolnav şi am preferat să
fiu adus la han, unde, de altfel, eram aşteptat.
Hangiul îl privi pe franciscan cu nedumerire. Călugărul făcu semnul crucii pe piept,
cu vârful degetelor şi într-un anumit fel. Hangiul răspunse făcând acelaşi semn pe umărul
stâng.
— Da, e adevărat – zise el – eraţ i aşteptat, părinte; însănădăjduiam căveţ i veni la noi
într-o stare mai bună.
Şi, întrucât ţ ăranii se uitau cu uimire la acest hangiu atât de mândru, devenit dintr-o
datărespectuos în faţ a unui biet călugăr, franciscanul scoase din buzunarul adânc al
sutanei sale vreo două-trei monede de aur, pe care le arătăcelorlalţ i.
— Iată, prieteni – zise el – cu ce va fi plătităîngrijirea ce mi se va da. Aşa căfiţ i liniştiţi
şi nu vătemeţ i sămălăsaţ i aici. Metocul meu, pentru care bat drumurile, nu vrea să
cerşesc nimic. Dar cum bunăvoinţ a pe care mi-aţ i arătat-o merităo răsplată, luaţ i aceşti doi
ludovici şi duceţ i-văîn pace.
Ţăranii se codeau săprimească; hangiul luăcei doi ludovici din mâna călugărului şi-i
puse în palma unuia dintre ţ ărani. Cei patru purtători se retraseră, căscând ochii mai mari
ca niciodată.
Dupăce uşa se închise, şi în timp ce hangiul stătea în picioare, foarte respectuos, cu
spatele lipit de ea, franciscanul se reculese o clipă. Apoi îşi trecu peste fruntea îngălbenităo
mânăslăbităde febrăşi, cu degetele ţ epene, îşi netezi, tremurând, firele cărunte ale bărbii.
Ochii lui mari, adânciţ i în fundul capului din pricina bolii şi a oboselii, păreau căurmăresc
în gol un gând, fix şi dureros.
— Ce doctori aveţ i la Fontainebleau? întrebăel în cele din urmă.
— Avem trei, părinte.
— Cum se numesc?
— Luiniguet, mai întâi.
— Şi apoi?
— Apoi un frate carmelit, pe nume fratele Hubert.
— Şi celălalt?
— Celălalt e un mirean, anume Grisart.
— A, Grisart! murmurăcălugărul. Cheamă-l iute pe domnul Grisart.
Hangiul făcu o mişcare de supuşenie grăbită.
 — Şi încăceva: ce preoţ i aveţ i pe aici?
— Ce preoţ i?
— Da, din ce ordine?
— Sunt iezuiţ i, augustini si cordelieri. Dar, părinte, iezuiţ ii sunt cei mai aproape; voi
chema un duhovnic iezuit, nu-i aşa?
— Da, du-te.
Hangiul ieşi.
S-a ghicit, de bunăseamă, căla semnul crucii schimbat între ei, hangiul şi bolnavul
se recunoscuserăca doi adepţ i ai temutei Companii a lui Isus.
Rămas singur, franciscanul scoase din buzunar un maldăr de hârtii, aruncându-şi
ochii cu o atenţ ie sporităasupra unora dintre ele. Dar boala de care suferea îi înfrânse tăria:
ochii i se dădurăpeste cap, fruntea îi fu năpădităde o sudoare rece, şi el căzu aproape
leşinat, întins pe spate, cu braţ ele atârnându-i de o parte şi de alta a jilţ ului. Stătea aşa de
mai bine de cinci minute, fărăsămai facăvreo mişcare, când hangiul se întoarse şi intrăîn
odaie, împreunăcu doctorul, căruia abia îi lăsase răgaz săse îmbrace. Zgomotul sosirii lor,
năvala de aer rece stârnităde deschiderea uşii îl trezirăpe bolnav din amorţ eală. Strânse la
repezealăhârtiile împrăştiate şi, cu mâna-i lungăşi descărnată, le ascunse sub perna
fotoliului. Hangiul ieşi, lăsându-i împreunăpe bolnav şi pe doctor.
— Haide – rosti franciscanul către doctor – haide, domnule Grisart, apropie-te, căci nu
e vreme de pierdut; pipăie, pune urechea, judecăşi dăsentinţ a.
— Gazda noastră– răspunse doctorul – îmi spusese căvoi avea cinstea de a îngriji un
adept al Companiei lui Isus.
— Un adept, da – glăsui franciscanul. Spune-mi deci adevărul; măsimt foarte rău; mi
se pare căvoi muri.
Doctorul apucămâna călugărului şi-i pipăi pulsul.
— Oh, oh – făcu el – febrăprimejdioasă!
— Ce înţ elegi prin febrăprimejdioasă? întrebăbolnavul cu o privire poruncitoare.
— Unui adept din primul sau din al doilea an – răspunse doctorul, iscodindu-l pe
călugăr din ochi – i-aşspune o boalăce se poate lecui.
— Dar mic? întrebăfranciscanul.
Doctorul şovăi.
— Uită-te la părul meu alb şi la fruntea încreţ ităde gânduri – vorbi călugărul – uită-te
la zbârciturile prin care îmi număr încercările; sunt un iezuit în al unsprezecelea an, dom-
nule Grisart.
Doctorul tresări. Într-adevăr, un iezuit în al unsprezecelea an era unul din acei
oameni iniţ iaţ
i în toate tainele ordinului, unul din acei oameni pentru care ştiinţ a nu mai
are secrete, societatea nu mai are stavile, supunerea temporalănu mai e legatăde nimic.
— Atunci – zise Grisart, salutându-l cu respect – măgăsesc în faţ a unui maestru?
— Da, şi ca atare făceea ce trebuie.
— Adicăvreţ i săştiţ i...?
— Starea mea adevărat ă.
— Ei bine – spuse medicul – e o febrăa creierului, altfel spus, o meningităacută,
ajunsăla cel mai înalt grad de intensitate.
— Prin urmare, nu mai sunt speranţ e, nu-i aşa? întrebăfranciscanul pe un ton ferm.
— Nu spun asta – răspunse doctorul. Totuşi, datăfiind moleşeala creierului, respiraţ ia
scurtă, pulsul mărit, tăria febrei cumplite care vămistuie...
— Şi care m-a trântit la pământ de trei ori, de azi-dimineaţ ă– adăugăfratele.
— De aceea îi şi spun cumplită. Dar cum de n-aţ i rămas undeva, pe drum?
— Eram aşteptat aici, trebuia săvin cu orice preţ .
— Chiar cu preţ ul vieţ ii?
— Chiar şi atunci.
— Ei bine, date fiind toate aceste simptome, trebuie săvăspun căsituaţ ia e aproape
deznădăjduită.
Franciscanul zâmbi într-un chip ciudat.
— Ceea ce-mi spui dumneata poate fi de ajuns pentru un adept, chiar din al
unsprezecelea an, dar pentru mine e prea puţ in, meştere Grisart, şi eu am dreptul săcer
mai mult. Haide, să-i spunem adevărului pe nume, sănu ne mai ascundem, săvorbim ca şi
cum ne-am adresa lui Dumnezeu. De altminteri, am şi trimis dupăun duhovnic.
— Oh, eu mai nădăjduiesc totuşi – bâigui doctorul.
— Răspunde! zise bolnavul, arătând cu un gest plin de demnitate un inel de aur a
cărei monturăfusese pânăatunci întoarsăînăuntru şi pe care era gravat semnul distinctiv
al ordinului iezuiţ ilor.
Grisart scoase o exclamaţ ie.
— Generalul! strigăel.
— Tăcere! făcu franciscanul. Pricepi, deci, cătrebuie săspunem adevărul.
— Seniore, seniore, chemaţ i duhovnicul – murmurăGrisart – căci în douăceasuri, la
prima înrăutăţ ire, veţ
i cădea în delir şi veţi intra în criză.
— Tot e bine – spuse bolnavul, ale cărui sprâncene se încruntarăo clipă. Mai am,
aşadar, douăceasuri?
— Da, mai ales dacăluaţ i băutura pe care am săv-o trimit eu.
— Ea îmi va mai da douăceasuri?
— Douăceasuri.
— O voi lua, de-ar fi chiar şi otravă, căci aceste douăceasuri îmi sunt necesare nu
numai mie, dar şi gloriei ordinului.
— Oh, ce pierdere! murmurădoctorul. Ce nenorocire pentru noi!
— E pierderea unui om, atâta tot – răspunse franciscanul – şi Dumnezeu va avea grijă
ca sărmanul călugăr care văpărăseşte săgăseascăun vrednic înlocuitor. Adio, domnule
Grisart; e o îngăduinţ ăa lui Dumnezeu căte-am întâlnit. Un doctor care n-ar fi fost adeptul
sfintei noastre congregaţ ii nu m-ar fi făcut săcunosc adevărata mea stare ori, crezând căvoi
mai avea multe zile de trăit, n-aşmai fi putut săiau măsurile de trebuinţ ă. Dumneata eşti
om învăţ at, domnule Grisart, asta ne face cinste la toţ i: mi-ar fi părut rău săvăd un
nepriceput în meseria lui, chiar de-ar fi fost de-al nostru. Adio, meştere Grisart, adio, şi
trimite-mi repede leacul dumitale!
— Binecuvântaţ i-măcel puţ in, monseniore!
— Cu duhul, da... du-te... cu spiritul, îţ i spun... Animo, meştere Grisart... viribus
impossiblle.
Şi se prăbuşi iarăşi în jilţ
ul său, aproape leşinat din nou. Meşterul Grisart şovăi între
a-i da un ajutor imediat sau a alerga să-i pregăteascăleacul făgăduit. De bunăseamăcăse
hotărî în favoarea leacului, deoarece ieşi ca vârtejul din camerăşi dispăru în josul scării.

LVII
SECRETUL DE STAT

La câteva momente dupăplecarea doctorului Grisart sosi duhovnicul. Abia trecu

pragul uşii, căfranciscanul îl măsurăde sus pânăjos cu privirea lui adâncă. Apoi,
clătinându-şi capul palid, murmură:
— Iatăun spirit nevolnic, şi sper căDumnezeu măva ierta cămor fărăajutorul
acestui suflet schilod.
Duhovnicul, la rândul său, se uita cu uimire, aproape cu spaima la muribund. Nu mai
văzuse ochi atât de aprinşi în clipa când săse închidă, privire atât de cumplităîn momentul
când săse stingă.
Franciscanul făcu un semn scurt şi poruncitor cu mâna.
— Aşază-te aici, părinte – spuse el – şi ascultă-mă.
Duhovnicul iezuit, bun preot de altfel, dar simplu şi prea puţ in iniţiat, care, dintre
toate misterele ordinului, nu cunoscuse decât iniţ ierea, se plecăîn faţ a superiorităţ ii muri-
bundului.
— Sunt în acest han mai multe persoane – continua franciscanul.
— Dar – întrebăiezuitul – credeam căam venit pentru o spovedanie. Asta văe
spovedania?
— De ce-mi pui aceastăîntrebare?
— Pentru a şti dacătrebuie săpăstrez taina cuvintelor ce-mi veţ i spune.
— Cuvintele mele sunt litere de spovedanie; le încredinţ ez datoriei dumitale de
duhovnic.
— Foarte bine – zise preotul, aşezându-se în jilţ ul din care se ridicase cu multăcaznă
franciscanul, pentru a se duce săse întindăîn pat.
Franciscanul continuă.
— Sunt, îţ i spuneam, mai multe persoane în acest han.
— Am auzit asta.
— Aceste persoane trebuie săfie în număr de opt.
Iezuitul făcu un semn pe care celălalt îl inţ elese.
— Prima căreia vreau să-i vorbesc – zise muribundul – este un german din Viena şi se
numeşte baronul de Wostpur. Îmi vei face plăcerea de a te duce să-l cauţ i şi să-i spui că
acela pe care-l aşteaptăa sosit.
Duhovnicul îşi privi uimit penitentul: spovedania aceasta i se părea cu totul
neobişnuită.
— Supune-te! spuse franciscanul cu tonul poruncitor al unui comandant.
Bunul iezuit, foarte supus, se ridicăşi ieşi din cameră. Dupăieşirea lui, franciscanul
reluăhârtiile pe care un acces al bolii îl silise săle punădeoparte prima dată.
— Baronul de Wostpur. Da! zise el. Ambiţ ios, prost, îngust.
Îndoi hârtiile şi le vârî din nou sub pernă. Nişte paşi repezi se auzirăla capătul
coridorului. Duhovnicul intră, urmat de baronul de Wostpur, care mergea cu capul înălţ at
ca şi cum ar fi vrut săspargătavanul cu penajul lui. Şi, văzându-l pe franciscanul acesta cu
privirea întunecată, precum şi simplitatea odăii lui, neamţ ul întrebă:
— Cine măcheamă?
— Eu! rosti franciscanul. Apoi, întorcându- se către duhovnic, îi spuse: Părinte,
lasă-ne o clipăsinguri; când domnul va ieşi, vei reintra dumneata.
Iezuitul ieşi şi, fărăîndoială, se folosi de aceastăalungare momentanădin camera
muribundului său pentru a-i cere hangiului câteva lămuriri în legăturăcu acest ciudat
penitent, care îşi trateazăduhovnicul aşa cum e tratat un valet de cameră.
Baronul se apropie de pat şi vru săspunăceva, dar franciscanul, ridicând mâna, îi
impuse tăcere.
— Clipele sunt preţ ioase – spuse acesta din urmăcu grabă. Aţ i venit aici pentru
concurs, nu-i aşa?
— Da, părinte.
— Speraţ i săfiţi ales general al iezuiţilor?
— Sper, da.
— Ştiţ i în ce condiţ iuni se poate ajunge la acest înalt grad, care face dintr-un om un
stăpân al regilor şi un egal al papilor?
— Cine eşti dumneata – întreba baronul – ca sămăsupui acestui interogatoriu?
— Sunt cel pe care-l aşteptaţ i.
— Alegătorul general?
— Sunt alesul.
— Sunteţ i...?
Franciscanul nu-i dădu timp sătermine: întinse mâna-i slăbităspre el – la un deget
sclipea inelul generalatului. Baronul se trase înapoi uluit; apoi, numaidecât, înclinându-se
cu profund respect, strigă:
— Cum! Dumneavoastrăaici, monseniore? În camera asta sărăcăcioasă, în patul
acesta mizer, căutând şi alegând pe viitorul general, adicăpe urmaşul vostru?
— Nu te nelinişti din pricina asta, domnule. Ci mai bine gândeşte-te săîndeplineşti
condiţ ia principală, care este aceea de a furniza ordinului un secret de-o asemenea
importanţ ă, încât una dintre cele mai mari curţ i ale Europei săfie înfeudatăpentru
totdeauna ordinului, prin mijlocirea dumitale. Ei bine, ai acest secret, aşa cum ai făgăduit
că-l vei avea, atunci când ai adresat marelui consiliu cererea dumitale?
— Monseniore...
— Dar, săprocedăm în bunărânduială... Dumneata eşti baronul de Wostpur?
— Da, monseniore.
— Aceastăscrisoare este a dumitale?
Generalul iezuiţ ilor trase o hârtie din grămadăşi o puse sub ochii baronului. Acesta
îşi aruncăochii asupra ei şi, cu uu semn afirmativ, răspunse:
— Da, monseniore, scrisoarea e a mea.
— Şi poţ i să- mi arăţ i răspunsul trimis de secretarul marelui consiliu?
— Iată-l, monseniore.
Baronul întinse franciscanului o scrisoare având aceastăsimplăadresă:

Excelenţei sale baronului de Wostpur.

Şi cuprinzând aceastăsingurăfrază:

De la 15 la 22 mai, Fontainebleau, hanul "Frumosul Pţun".

A.M.D.G.

— Bun! făcu franciscanul. Iată-ne faţ ăîn faţă. Vorbeşte!

— Am un corp de trupe format din cincizeci de mii de oameni; toţ i ofiţ
erii sunt
câştigaţ i. Mi-am instalat tabăra pe Dunăre. Pot să-l răstorn în patru zile pe împărat, care se
opune, dupăcum ştiţ i, progresului ordinului nostru, şi să-l înlocuiesc prin acela dintre
principii familiei sale pe care-l va desemna ordinul.
Franciscanul ascultăfărăsădea semne cămai trăieşte.
— Asta-i tot? întrebăel.
— Planul meu prevede şi o revoluţ ie europeană– zise baronul.
— Prea bine, domnule de Wostpur, ai sa primeşti răspunsul. Întoarce-te în
apartamentul dumitale, iar peste un sfert de ceas săfii plecat din Fontainebleau.
Baronul ieşi retrăgându-se de-a-ndaratelea, şi cu atâtea plecăciuni, de parcăs-ar fi
aflat în faţa împăratului pe care voia să-l trădeze.
— Asta nu e un secret, e un complot – murmurăfranciscanul... De altminteri –
adăugăel dupăo clipăde gândire – viitorul Europei nu se mai aflăastăzi în mâinile casei de
Austria. Şi, cu un creion roşu pe care-l ţ inea între degete, tăie de pe listănumele baronului
de Wostpur. Sătrecem la cardinal acum – zise el. Din partea Spaniei trebuie săavem ceva
mai acătării. Ridicându-şi ochii, îl zări pe duhovnicul care aştepta ordinele sale, supus ca
un şcolar cuminte. Ah, ah! făcu el, observând aceastăsupuşenie. I-ai vorbit hangiului?
— Da, monseniore, si doctorului.
— Lui Grisart?
— Da.
— S-a întors?
— Aşteaptăaici, cu băutura făgăduită.
— Prea bine; dacăva fi nevoie, îl voi chema. Acum înţ elegi toatăînsemnătatea
spovedaniei mele, nu-i aşa?
— Da, monseniore.
— Atunci du-te şi adu-l pe cardinalul spaniol Herrebia. Grăbeşte-te. De data asta însă,
întrucât ştii despre ce e vorba, vei rămâne lângămine, căci simt cămălasăputerile.
— Să-l chem pe doctor?
— Nu încă, nu încă... Deocamdată, cardinalul spaniol... Du-te!
Dupăcinci minute, cardinalul intra, palid şi neliniştit, în camera cea mică.
— Am auzit, monseniore că... – bolborosi cardinalul.
— La fapt – spuse franciscanul cu voce stinsă. Şi-i arătăcardinalului o scrisoare
trimisăde acesta marelui consiliu. E scrisul dumitale? întrebăel.
— Da; însă...
— Şi convocarea dumitale?
Cardinalul şovăia sărăspundă. Purpura lui se răzvrătea împotriva sutanei
sărăcăcioase a franciscanului. Muribundul întinse mâna şi arătăinelul. Inelul îşi făcu
efectul, mai mare încăpe măsurăce personajul asupra căruia franciscanul îşi impunea
puterea sa era mai suspus.
— Secretul, secretul, repede! vorbi bolnavul, sprijinindu-se de duhovnicul sau.
— Coram isti? întrebăla rândul lui cardinalul neliniştit.
— Vorbeşte în spaniolă– zise franciscanul, pregătindu-se săasculte cu cea mai
deplinăatenţ ie.
— Ştiţ i, monseniore – zise cardinalul, continuând convorbirea în castiliană– căuna
din condiţ iile căsătoriei Infantei cu regele Franţ ei este renunţ area absolută, din partea
Infantei, cât şi din partea regelui Ludovic, la orice favoare în ce priveşte coroana Spaniei!
Franciscanul făcu un semn afirmativ.
— Din asta rezultă– urmăcardinalul – căpacea şi înţ elegerea între cele douăregate
depind de respectarea acestei clauze a contractului.
Acelaşi semn al franciscanului.
— Nu numai Franţ a şi Spania – adăugăcardinalul – ci şi întreaga Europăar fi
zguduităde încălcarea uneia dintre părţ i.
Alt semn din cap al bolnavului.
— Înseamnădeci – spuse mai departe vorbitorul – căacela care ar putea săprevadă
evenimentele şi sădea ca sigur ceea ce apare totdeauna învăluit într-un nor în mintea
omului, adicăideea binelui sau a răului ce va săvie de aici încolo, ar feri lumea de o mare
nenorocire şi ar întoarce spre folosul ordinului evenimentul bănuit în însuşi creierul aceluia
ce-l pregăteşte.
— Pronto! Pronto! murmurăfranciscanul, care păli şi se rezemăde preot.
Cardinalul se apropie de urechea muribundului.
— Ei bine, monseniore – zise el – ştiu căregele Franţ ei a hotărât ca, la cel dintâi
pretext, o moarte de pildă, fie aceea a regelui Spaniei, fie aceea a unui frate al Infantei,
Franţ a săridice pretenţ ii şi săceară, cu arma în mână, moştenirea, şi eu deţ in planul politic
întocmit de Ludovic al XIV-lea pentru aceastăîmprejurare.
— Unde-i acest plan? întrebăfranciscanul.
— Iată-l – răspunse cardinalul.
— De a cui mânăe scris?
— De a mea.
— Nu mai ai nimic de spus?
— Cred căam spus destul, monseniore – răspunse cardinalul.
— Ai dreptate, ai adus un mare serviciu ordinului. Dar cum ai căpătat amănuntele cu
ajutorul cărora ai alcătuit acest plan?
— Am în solda mea slugile regelui Franţ ei şi primesc de la ele toate hârtiile care nu au
fost aruncate în foc.
— Bunămetodă– murmurăfranciscanul silindu-se săzâmbească. Domnule cardinal,
vei pleca din acest han în decurs de un sfert de ceas; răspunsul îţ i va fi trimis; du-te.
Cardinalul se retrase.
— Cheamă-l pe Grisart, şi du-te de-l cautăpe veneţ ianul Marini – spuse bolnavul.
În timp ce duhovnicul îndeplinea ordinul, franciscanul, în loc săşteargănumele
cardinalului, aşa cum făcuse cu al baronului, făcu o cruce în dreptul acestui nume. Apoi,
istovit de aceastăsforţ are, căzu în pat, strigând numele doctorului Grisart. Când îşi reveni
în fire, băuse jumătate dintr-o licoare ce i se dăduse într-un pahar şi era sprijinit de doctor,
în timp ce veneţ ianul şi duhovnicul stăteau retraşi lângăuşă.
Veneţ ianul trecu prin aceleaşi formalităţ i ca şi ceilalţ i doi concurenţ i, şovăi ca şi ei la
vederea celor doi străini, apoi, primind şi el încredinţ area căse afla în faţ a generalului,
dezvălui căpapa, înspăimântat de puterea ordinului, urzea un plan de expulzare generalăa
iezuiţ ilor şi căuta săintre în legăturăcu toate curţ ile Europei, spre a obţ ine sprijinul lor.
Spuse numele auxiliarilor pontifului, mijloacele sale de ac ţ iune, arătălocul din Arhipelag
unde, la un semn al său, doi cardinali adepţ i în anul unsprezece, şi prin urmare şefi
superiori, aveau săfie deportaţ i, împreunăcu alţ i treizeci şi doi dintre principalii adepţ i din
Roma.
Franciscanul îi mulţ umi lui signor Marini. Nu era, într-adevăr, un serviciu fără
însemnătate pe care-l aducea congregaţ iei denunţ area acestui plan pontifical. Dupăcare,
veneţ ianul primi ordinul de a pleca într-un sfert de ceas şi ieşi bucuros, ca şi cum ar fi şi
căpătat inelul, însemnul comandamentului congregaţ iei. Dar, în timp ce el se depărta,
franciscanul murmura în patul său:
— Toţ i aceşti oameni sunt iscoade sau zbiri, nici unul nu e general; toţ i au descoperit
câte un complot, nici unul nu are un secret. Iar Compania lui Isus nu trebuie să
stăpâneascăprin ruină, prin război sau prin forţ ă, ci prin înrâurirea misterioasăpe care o
dăsuperioritatea morală. Nu, omul nu e găsit şi, culme a nenorocirii, Dumnezeu măloveşte,
căci am sămor. Oh, trebuie oare ca ordinul săse prăbuşeascăo datăcu mine, din lipsăde
conducător? Trebuie oare ca moartea care măpândeşte săspulbere şi viitorul congregaţ iei?
Acest viitor pe care încăzece ani din viaţ a mea l-ar fi eternizat, căci părea a se deschide
luminos şi strălucitor, o datăcu domnia noului rege!
Aceste cuvinte, gândite pe jumătate, rostite pe jumătate, furăascultate de bunul iezuit
cu groază, aşa cum ai asculta verbele unui bolnav ce începe săaiureze, în timp ce Grisart,
spirit mai înalt, le sorbea ca pe nişte revelaţ ii ale unei lumi necunoscute pe care ochii lui o
vedeau, dar mâinile nu puteau s-o atingă.
Deodată, franciscanul se ridicăpe pernă.
— Săsfârşim – zise el – moartea pune stăpânire pe mine. Oh, adineauri muream
liniştit, nădăjduind... Acum cad deznădăjduit, afarădoar dacăprintre cei ce rămân...
Grisart, Grisart, fă-măsămai trăiesc încăun ceas!
Grisart se apropie de muribund şi-i dădu săînghităcâteva picături, nu din băutura ce
se afla în pahar, ci dintr-o sticluţ ăpe care o avea în buzunar.
— Chemaţ i-l pe scoţ ian! strigăfranciscanul. Chemaţ i-l pe neguţ
ătorul din Bremen!
Chemaţ i-i! Chemaţ i-i! Oh, Isuse! Mor! Isuse! Măînăbuş!
Duhovnicul alergăsăcaute ajutoare, ca şi cum s-ar găsi undeva o putere omenească
în stare săînlăture degetul morţ ii ce apăsa pe bolnav; dar în pragul uşii se întâlni cu Aramis
care, cu mâna la gură, ca o statuie a lui Harpocrate, zeul tăcerii, îl împinse cu privirea spre
fundul odăii. Doctorul şi duhovnicul făcurătotuşi o mişcare, dupăce se sfătuirădin ochi,
pentru a-l îndepărta pe Aramis. Acesta însă, cu douăcruci făcute pe pieptul său, fiecare în
alt fel, îi ţintui locului pe amândoi.
— Un şef! murmurarăamândoi deodată.
Aramis pătrunse încet în camera unde muribundul se lupta cu cele dintâi atingeri ale
agoniei. Cât despre franciscan, fie ca leacul îşi făcuse efectul, fie căaceastăapariţ ie a lui
Aramis îi dădea puteri, se zvârcoli pe pat şi, cu ochii aprinşi, cu gura întredeschisă, cu părul
năclăit de sudoare, se ridicăîntr-un cot.
Aramis simţ i căaerul din camerăera înăbuşitor: toate ferestrele erau închise, locul
ardea în vatră, doua lumânări de cearăgalbenăse topeau pe masăîn sfeşnicele de aramăşi
încălzeau şi mai mult atmosfera cu fumul lor gros. Aramis deschise o fereastrăşi,
aruncându -i bolnavului o privire plinăde înţ elegere şi respect, îi spuse:
— Monseniore, văcer iertare c-am venit fărăsăfi fost chemat, dar starea voastrămă
îngrijoreaz ă, şi m-am temut sănu muriţ i înainte de a măfi văzut, căci eu sunt abia al
şaselea pe lista voastră.
Muribundul tresări şi cercetălista.
— Dumneata eşti dar acela care pe vremuri se numea Aramis, iar mai apoi d'Herblay?
Dumneata eşti episcopul de Vannes?
— Da, monseniore.
— Te cunosc, te-am văzut.
— La ultimul jubileu, am fost împreunăla Sfântul Părinte.
— Ah, da, e adevărat, mi-aduc aminte. Şi vrei săfii trecut în rând cu ceilalţ i?
— Monseniore, am auzit spunându-se căordinul are nevoie de un mare secret de stat
şi, ştiind cădin modestie v-aţ i hotărât sărenunţ aţi la sarcinile voastre şi săle încredinţ aţ i
aceluia care va aduce acest secret, am scris căsunt gata săiau parte la concurs, întrucât
deţ in un secret pe care-l socot de mare însemnătate.
— Vorbeşte – zise franciscanul – sunt gata săte ascult şi săjudec însemnătatea
acestui secret.
— Monseniore, un secret ca acela pe care voi avea cinstea de a vi-l încredinţ a nu se
poate rosti prin cuvinte. Orice idee care s-a desprins odatădin văzduhul gândirii şi s-a
manifestat într-un chip oarecare nu mai aparţ ine nici măcar aceluia care a zămislit-o.
Cuvântul poate fi surprins de o ureche vrăjmaşăcăreia nu-i scapănimic; nu trebuie, deci,
să-l aruncăm la întâmplare, căci atunci secretul nu mai e secret.
— Şi cum socoţ i dumneata c-ai putea săîmpărtăşeşti acest secret? întrebă
muribundul.
Aramis le făcu semn, cu o mână, doctorului şi duhovnicului săse îndepărteze, iar cu
cealaltăîi întinse franciscanului o hârtie închisăîn douăplicuri.
— Oare scrisul – întrebăfranciscanul – nu e şi mai primejdios încădecât cuvântul?
Spune!
— Nu, monseniore – răspunse Aramis – fiindcăveţ i găsi în acest plic un scris cu un
caracter pe care numai dumneavoastrăşi cu mine îl putem înţ elege.
Franciscanul se uita la Aramis cu o uimire din ce în ce mai mare.
— Este – continuăacesta – cifrul pe care-l aveaţ i în 1655 şi pe care singur secretarul
vostru, Juan Jujan, acum răposat, l-ar putea dezlega dacăs-ar mai întoarce pe această
lume.
— Aşadar, dumneata cunoşteai acest cifru?
— Eu i l-am dat.
Şi Aramis făcu o plecăciune plinăde graţ ie şi respect, apoi se îndrepta spre uşă, ca şi
cum ar fi vrut săplece. Dar un gest al franciscanului, însoţ it de un strigăt de chemare, îl
opri.
— Isuse! exclamăel. Ecce homo! Pe urmă, dupăce mai citi o datăhârtia din mână,
zise: Vino repede, vino!
Aramis se apropie de franciscan cu aceeaşi înfăţ işare potolităşi cu acelaşi aer
respectuos. Franciscanul, cu braţ ul întins, ardea la flacăra lumânării hârtia pe care i-o
dăduse Aramis. Dupăaceea, luând mâna lui Aramis şi trăgând-o spre el:
— Cum şi prin cine ai putut săafli un asemenea secret? întrebăel.
— Prin doamna de Chevreuse, prietena intimă, confidenta reginei.
— Şi doamna de Chevreuse?
— E moartăacum.
— Dar altcineva, altcineva mai cunoaşte acest secret?
— Numai un bărbat şi o femeie din popor.
— Cine sunt aceştia?
— Cei care l- au crescut.
— Şi ce s-a întâmplat cu ei?
— Au murit de asemenea... Acest secret arde ca focul.
— Totuşi dumneata ai supravieţ uit.
— Nimeni nu ştie căeu îl cunosc.
— De când deţ ii dumneata acest secret?
— De cincisprezece ani.
— Şi nu l-ai dezvăluit nimănui?
— Voiam sătrăiesc, monseniore.
— Şi-l încredinţ ezi ordinului, fărăambiţ ie, fărăgând ascuns?
— Îl încredinţ ez ordinului cu o anumităambiţ ie şi cu un anumit gând – răspunse
Aramis – căci, dacăveţ i mai trăi, monseniore, veţ i face din mine, acum când măcunoaşteţ i,
ceea ce pot, ceea ce trebuie săfiu.
— Şi fiindcăeu mor – strigăfranciscanul – fac din tine urmaşul meu... Iată!
Şi, smulgându-şi inelul, îl trecu în degetul lui Aramis. Apoi, întorcându-se către cei
doi spectatori ai acestei scene, le spuse:
— Fiţ i martori şi întăriţ i în orice împrejurare că, bolnav trupeşte, dar sănătos la minte,
am dăruit, din proprie voinţ ăşi în deplinălibertate, acest inel, semn al atotputerniciei,
monseniorului d'Herblay, episcop de Vannes, pe care-l numesc urmaşul meu şi în faţ a
căruia, eu, umilul păcătos ce se pregăteşte săse înfăţ işeze înaintea lui Dumnezeu, mă
închin cel dintâi, ca sădau pildătuturora.
Şi franciscanul se plecă, într-adevăr, în timp ce doctorul şi iezuitul căzur ăîn
genunchi. Aramis, mai palid decât însuşi muribundul, îşi îndrepta privirea rând pe rând la
toţi actorii acestei scene. Ambiţ ia satisfăcutăîi năvălea o datăcu sângele spre inim ă.
— Săne grăbim – zise franciscanul. Ceea ce aveam de făcut aici măzoreşte, nu-mi dă
pace! Mi-e teamăcănu voi mai apuca sătermin.
— Voi face eu restul – adăugăAramis.
— Foarte bine – rosti franciscanul. Apoi, adresându-se medicului şi iezuitului, le
spuse: Lăsaţ i-ne singuri.
Amândoi se supuseră.
— Prin acest inel – vorbi călugărul – eşti omul care trebuie pentru a clătina lumea
întreagă; prin acest inel vei răsturna totul; prin acest inel vei clădi din nou: In hoc signo
vinces! Încuie uşa – îi spuse franciscanul.
Aramis trase zăvorul şi se apropie de bolnav.
— Papa a conspirat împotriva ordinului – zise franciscanul – papa trebuie sămoară.
— Va muri – răspunse cu tot calmul Aramis.
— Îi datorăm şapte sute de mii de livre unui neguţ ător din Bremen, pe nume Bonstett,
care a venit aici săcearăgaranţ ia semnăturii mele.
— Va fi plătit – zise Aramis.
— Şase cavaleri de Malta, ale căror nume sunt scrise aici, au descoperit, prin
indiscreţ ia unui adept din anul al unsprezecelea, al treilea mister; va trebui săafli ce-au fă-
cut aceşti oameni cu secretul, săpui mâna pe el şi să-l distrugi.
— Aşa voi face.
— Trei adepţ i periculoşi trebuiesc trimişi în Tibet, ca săpiarăacolo – sunt osândiţ i.
Aici sunt numele lor.
— Am săexecut sentinţ a.
— În sfârşit, mai e o doamnădin Anvers, nepoatăa lui Ravaillac; ea deţ ine anumite
hârtii care defăimeazăordinul. Familia ei primeşte, de cincizeci şi unu de ani, un subsidiu
de cincizeci de mii de livre. Subsidiul e greu; ordinul nu e prea bogat... Răscumpărăhârtiile
pentru o sumăde bani plătităodatăpentru totdeauna, sau, în caz de refuz, taie subsidiul...
fărărisc.
— Voi chibzui – zise Aramis.
— O corabie venind dinspre Lima trebuia săintre săptămâna trecutăîn portul
Lisabona; am răspândit zvonul căe încărcatăcu ciocolată; în realitate e plinăcu aur.
Fiecare lingou e ascuns sub un strat de ciocolată. Aceastăcorabie e a ordinului; aduce
şaptesprezece milioane de livre, pe care le vei lua în primire: iatăscrisorile de împuternicire.
— În ce port să-i spun săvină?
— La Bayonne.
— Dacăvântul nu va fi potrivnic, pânăîn trei săptămâni va fi acolo. Asta e tot?
Franciscanul făcu un semn afirmativ din cap, căci nu mai putea săvorbească: sângele
îi năvălea în gât şi la tâmple, îi ţ âşnea pe gură, prin nări, prin ochi. Nenorocitul nu mai avu
timp decât să-i strângămâna lui Aramis şi se prăbuşi, înţ epenit, din pat pe duşumea.
Aramis puse mâna în dreptul inimii lui; inima îi încetase sămai bată. În timp ce se aplecă,
Aramis văzu căo bucăţ icădin hârtia pe care i-o dăduse franciscanului nu fusese mistuită
de flăcări. O ridicăşi o arse pânăla cel din urmăatom. Apoi, chemându-i pe doctor şi pe
duhovnic, îi spuse acestuia din urmă:
— Penitentul dumitale e acum în faţ a lui Dumnezeu; nu mai are nevoie decât de
rugăciuni şi de o groapăde mort. Du-te şi pregăte şte o înmormântare cât mai simplă, aşa
cum i se potriveşte unui biet călugăr... Du-te.
Iezuitul ieşi. Atunci, întorcându-se către doctor şi zărindu-i chipul palid şi îngrijorat,
Aramis îi spuse încet:
— Domnule Grisart, goleşte acest pahar şi curăţ ă-l; a rămas prea mult din ceea ce
marele consiliu ţ i-a poruncit săpui în el.
Grisart, uluit, zdrobit, trăsnit, era săcadăpe spate. Aramis înalţ ădin umeri în semn
de milă, luăpaharul şi vărsăconţ inutul în cenuşa din vatră. Apoi ieşi ducând cu sine
hârtiile mortului.

LVIII
MISIUNE

A doua zi, sau, mai bine zis, în aceeaşi zi – căci întâmplările pe care le-am povestit se
încheiaser ăabia la ceasurile trei dimineaţ a – înainte de prânz, în timp ce regele pleca la
liturghie împreunăcu cele douăregine, în timp ce DOMNUL, împreunăcu cavalerul de
Lorraine şi alţ i câţiva intimi încălecau pe cai pentru a se duce la râu, unde aveau de gând să
facăuna din acele bai dupăcare doamnele se înnebuneau, şi întrucât la castel nu mai
rămăsese decât DOAMNA, care, sub pretext de indispoziţ ie, nu voise săiasă, se zări, sau
mai degrabănu se zări, Montalais furişându-se din camera domnişoarelor de onoare şi
trăgând-o dupăea pe La Vallière, care se ascundea cât mai mult cu putinţ ă; amândouă,
strecurându-se prin grădini şi uitându-se mereu în urma lor, ajunserăpânăla aleea de
carpeni.
Vremea era noroasă; un vânt fierbinte îndoia tulpinile florilor şi ale tutelor; praful
încins, spulberat de pe drumuri, se urca în vârtejuri pânăla înălţ imea copacilor.
Montalais care, în fuga lor, îndeplinise sarcina de călăuzăpricepută, mai făcu vreo
câţ iva paşi, apoi, întorcându-se săvadădacănimeni nu le asculta sau nu le urmărea, zise:
— Haide, slavăDomnului, suntem singure. De ieri, toatălumea ne iscodeşte şi s-a
format în jurul nostru un cerc, de parcăam fi cu adevărat ciumate.
La Vallière lăsa capul în jos şi scoase un suspin uşor.
— În sfârşit, e de necrezut – continua Montalais. De la domnul Malicorne pânăla
domnul de Saint-Aignan, toatălumea are ce are cu taina noastră. Haide, Louise, săne înţ e-
legem puţ in, ca săştiu ce-mi rămâne de făcut.
La Vallière ridicăspre prietena sa ochii ei frumoşi, limpezi şi adânci ca azurul unui cer
de primăvară.
— Iar eu – zise ea – te-aşîntreba pentru ce am fost chemate la DOAMNA; de ce ne-am
culcat la dânsa, în loc săne culcăm ca de obicei în camera noastră; de ce te-ai întors atât de
târziu azi-noapte şi de unde pornesc măsurile de supraveghere care au fost luate
azi-dimineaţ ăcu privire la noi?
— Scumpa mea Louise, tu răspunzi la întrebarea mea printr-o altăîntrebare, sau mai
curând prin zece alte întrebări, ceea ce nu înseamnădeloc că-mi dai un răspuns. Îţ i voi
explica toate astea mai târziu, şi fiindcăsunt lucruri de o însemnătate mai mică, poţ i sămai
aştepţ i. Ceea ce vreau să-mi spui, căci totul va atârna de asta, e sămărturiseşti dacăeste
sau nu este vorba de o tain ă.
— Nu ştiu dacăe vreo taină– răspunse La Vallière – dar ceea ce ştiu, în ce măpriveşte
cel puţ in, este căam săvârşit o mare nesocotinţ ăprin vorbele mele prosteşti de azi-noapte şi
prin leşinul acela şi mai prostesc; fiecare trăncăneşte azi pe seama noastră.
— Vorbeşte în numele tău, draga mea – zise Montalais râzând – în numele tău şi al lui
Tonnay-Charente, căci amândouăaţ i făcut ieri declaraţ ii norilor, declaraţii care, din nefe-
ricire, au fost auzite.
La Vallière îşi plecădin nou capul.
— În adevăr – murmurăea – tu măfaci săsufăr şi mai mult.
— Eu?
— Da, aceste glume măjignesc de moarte.
— Ascultă, ascultă, Louise. Nu sunt glume şi, dimpotrivă, nimic nu e mai serios. Nu
te-am smuls din castel, n-am renunţ at la liturghie, nu m-am prefăcut căam migrenăca
DOAMNA, migrena pe care DOAMNA n-o are tot aşa cum n-o am nici eu, în sfârşit, n-am
desfăşurat de zece ori mai multădiplomaţ ie decât a putut sămoşteneascădomnul Colbert
de la domnul de Mazarin pentru a o folosi faţ ăde domnul Fouquet, decât cu gândul de a
izbuti să-ţ i încredinţ ez cele patru dureri ale mele, cu singurul scop ca, fiind singure, undeva
unde sănu ne asculte nimeni, săcădem amândouăde acord. Nu, nu, crede-mă, dacăte
întreb, n-o fac numai din curiozitate, ci pentru căsituaţ ia e într-adevăr critică. Se ştie ce-ai
spus tu azi-noapte, se şuşotesc tot felul de lucruri despre asta. Fiecare brodeazăcum poate,
cu florile fanteziei lui. Ai avut cinstea astă-noapte şi o ai încăşi în aceastădimineaţ ăde a fi
subiectul de discuţ ie al curţii, draga mea, şi numărul gesturilor drăgălaşe şi spirituale ce ţ i
se atribuie ar face-o săcrape de ciudăpe domnişoara de Scudéry şi pe fratele ei, dacăli s-ar
povesti toate aşa cum s-au întâmplat.
— Ah, buna mea Montalais – zise sărmana copilă– tu ştii mai bine ca oricine ceea
ce-am spus, fiindcăam vorbit doar de faţ ăcu tine.
— Da, ştiu. Dar, Doamne, nu asta este partea cea mai gravă. N-am uitat nici o singură
vorbădin tot ce-ai spus tu, dar te gândeai, oare, atunci, la ceea ce spuneai?
Louise se tulbură.
— Iar întrebări? strigăea. Ah, Doamne, de ce oare, în vreme ce eu aşda o lume
întreagăca săuit ceea ce am spus... alţ ii se înţ eleg parcăanume ca sămăfacăsă-mi
reamintesc? Oh, iatăceva groaznic, într-adevăr!
— Ce e groaznic? Spune!
— Săai o prietenăde la care ai aştepta o cruţ are, un sfat, un sprijin, dar care mă
chinuie şi măucide!
— Hopa! făcu Montalais. Dupăce nu voiai săvorbeşti deloc, acum ai început săspui
prea multe. Nimeni nu se gândeşte săte ucidă, nici măcar să-ţ i fure ceva, fie chiar şi taina
ta; aşvrea sămi-o împărtăşeşti de bunăvoie, şi nu altfel, căci nu e vorba numai de treburile
tale, ci şi de ale noastre; Tonnay-Charente ţ i-ar spune acelaşi lucru ca şi mine dacăar fi
aici. Ei bine, aflăcă, aseară, ea îmi ceruse o întrevedere în camera noastră, unde m-am şi
dus, dupădisputele mele manicampiene şi malicorniene, dar unde am ajuns cam târziu, e
adevărat, dupăce DOAMNA sechestrase toate domnişoarele de onoare, silindu-ne să
dormim la ea, în loc sădormim la noi. Or, DOAMNA a sechestrat domnişoarele de onoare
pentru ca ele sănu aibătimp săse înţ eleagăîntre dânsele, iar azi-dimineaţ ădumneaei s-a
închis cu Tonnay-Charente în acelaşi scop. Spune-mi deci, dragăprietenă, ce trebuie să
declarăm, Athénaïs şi cu mine, despre tine, iar noi îţ i vom spune ce- ai putea tu sădeclari
despre noi.
— Nu înţ eleg prea bine întrebarea pe care mi-o pui – şopti Louise foarte tulburată.
— Hm! îmi faci impresia, dimpotrivă, căînţ elegi foarte bine. Dar vreau săprecizez
întrebarea, ca sănu-ţ i dau prilejul de a ocoli răspunsul. Ascultădeci: îl iubeţti pe domnul de
Bragelonne? E limpede aşa, ce zici?
 La aceastăîntrebare, care căzu ca prima bombăa unei armate atacatoare într-o cetate
atacată, Louise făcu o mişcare de surprindere.
— Dacă-l iubesc pe Raoul! exclamăea. Prietenul meu din copilărie, fratele meu!
— Ei, nu, nu, nu! Iatăcăiar îmi scapi, sau mai bine zis încerci să-mi scapi. Nu te
întreb dacă-l iubeşti pe Raoul, fratele şi prietenul tău din copilărie; te întreb dacă-l iubeşti
pe vicontele de Bragelonne, logodnicul tău!
— O, Doamne, draga mea, câtăasprime în glasul tău! zise Louise.
— Fărăînconjur; nu sunt nici mai aspră, nici mai blajinăca de obicei. Îţ i pun o
întrebare; răspunde la aceastăîntrebare.
— Hotărât lucru – rosti Louise cu o voce înăbuşită– tu nu-mi vorbeşti ca prietenă, în
schimb eu îţ i voi răspunde ca o prietenăsinceră.
— Răspunde.
— Ei bine, am o inimăplinăde scrupule şi de o mândria ridicolăcând e vorba de ceea
ce o femeie e datoare săpăstreze ca o taină, şi nimeni n-a citit pânăacum sub acest raport,
în sufletul meu.
— Asta o ştiu. Dacăaşfi putut săcitesc, nu te-aşmai sâcâi cu întrebările; ţ i-aşspune
numai atât: "Buna mea Louise, ai fericirea de a-l cunoaşte pe domnul de Bragelonne, care e
un băiat cumsecade şi o partidăfrumoasăpentru o fatăfărăzestre. Domnul de La Fère îi va
lăsa fiului său o rentăde cincisprezece mii de livre. Tu vei avea deci într-o bunăzi o rentăde
cincisprezece mii de livre, ca soţ ie a acestui fiu; e foarte bine. Nu te mai uita dar nici în
dreapta, nici în stânga, du-te drept către domnul de Bragelonne, adicăla altarul unde te va
conduce el. Pe urmă? Ei bine, pe urmă, ţ inând seama de firea lui, vei fi sau emancipatăsau
sclavă, adicăvei avea dreptul săfaci toate nebuniile pe care le fac oamenii prea liberi sau
prea înrobiţ i". Iată, scumpa mea Louise, ceea ce ţ i-aşspunămai înainte de toate, dacăţ i-aş
fi citit în adâncul inimii.
— Iar eu ţ i-aşmulţ umi – bâigui Louise – cu toate căsfatul nu mi se pare întru totul
bun.
— Aşteaptă, aşteaptă... Căci, îndat ăce ţ i l-aşfi dat, aşfi adăugat: "Louise, e
primejdios să-ţ i petreci zile întregi cu capul aplecat în piept, cu mâinile nemişcate, cu
privirea pierdutăîn gol; e primejdios săcauţ i aleile întunecoase şi săocoleşti distracţ iile ce
înfloresc înaintea tuturor fetelor; e primejdios, Louise, săscrii cu vârful pantofului pe nisip,
cum faci tu, litere pe care oricât le-ai şterge pe urmăcu talpa, tot se mai zăresc, mai ales
când aceste litere seamănămai mult cu L decât cu B; e primejdios, în sfârşit, să-ţ i vâri în
cap mii de închipuiri bizare, roadele singurătăţ ii şi ale migrenei; aceste închipuiri sapă
obrajii unei biete copile, în acelaşi timp în care sapăşi creierul, în aşa fel încât, nu rareori
se întâmplă, în asemenea împrejurări, săvezi cum cea mai plăcutăfăpturădin lume devine
cea mai posacă, şi cum cea mai spiritualădevine cea mai neroadă".
— Mulţ umesc, scumpa mea Aure – răspunse La Vallière cu blândeţ e. E în firea ta
să-mi vorbeşti astfel, şi-ţ i mulţumesc că-mi vorbeşti dupăcum ţ i-e firea.
— Şi nu vorbesc decât pentru cei cu capul în nori; nu lua deci din vorbele mele decât
pe acelea pe care le vei crede cămerităsăle reţ ii. Iată, îmi vine în minte nu mai ştiu ce
poveste despre o fatămelancolicăsau visătoare, căci mai zilele trecute domnul Dangeau îmi
demonstra cămelancolia ar trebui săse scrie, gramatical, melancholia, cu un h, dat fiind că
acest cuvânt francez e format din douăcuvinte greceşti, unul însemnând negru şi celălalt
fiere. Măgândeam, aşadar, la acea tânărăpersoanăcare a murit de fiere neagrţ, deoarece
îşi închipuia căprinţ ul, regele sau împăratul... dar, zău, n-are importanţ ăcare, se
îndrăgostise de ea; în timp ce prinţ ul, regele sau împăratul, care vrei tu, se vedea cât de colo
căiubea pe altcineva şi, lucru ciudat, lucru de care ea nu-şi dădea seama, deşi pentru toată
lumea din jurul ei era limpede, ea slujea ca paravan al iubirii lor. Râzi, ca şi mine, de
aceastăfatăprostuţ ă, nu-i aşa, La Vallière?
— Râd – murmurăLouise palidăca o moartă– da, de bunăseamă, râd.
— Şi ai dreptate, căci întâmplarea e hazlie. Faptul sau povestea, spune-i cum vrei,
mi-a plăcut; iatăde ce am reţ inut-o şi de ce ţ i-o împărtăşesc şi ţ ie. Îţi închipui, buna mea
Louise, ce prăpăd ar face în creierul tău, de pildă, o melancolie de felul acesta, cu h? În ce
măpriveşte, m-am hotărât să-ţ i spun povestea, căci dacăaşa ceva i s-ar întâmpla vreuneia
din noi, e bine săfim pătrunse de acest adevăr: astăzi aşa ceva e o momeal ă; mâine va fi un
prilej de batjocură; poimâine va fi moartea.
La Vallière tresări şi se îngălbeni încăşi mai mult.
— Când un rege se intereseazăde noi – continuăMontalais – el ne face săvedem asta,
şi dacănoi suntem bunul pe care-l râvneşte, ştie să-şi păstreze bunul. Vezi dar, Louise, că,
în asemenea împrejurări, fetele expuse unor astfel de primejdii e bine să-şi facămărturisiri
între ele, în aşa fel ca inimile ne-melancolice săvegheze asupra celor care ar putea să
devină.
— Tăcere, tăcere! şopti La Vallière. Se aude cineva.
— Se aude, într-adevăr – zise Montalais – dar cine poate săfie? Toatălumea e la
liturghie cu regele, sau la vânătoare, cu DOMNUL.
 La capătul aleii, tinerele fete zărirăîn aceeaşi clipă, sub bolta de verdeaţ ă, mersul
graţ ios şi statura impunătoare a unui bărbat tânăr, care, cu spada sub braţşi cu o mantie
pe umeri, cu pintenii zornăind la cizme, le saluta de departe cu un zâmbet blând şi plăcut.
— Raoul! exclamăMontalais.
— Domnul de Bragelonne! murmurăLouise.
— Iatăun judecător care vine săne împace pe amândouă– zise Montalais.
— Oh, Montalais, Montalais, fie-ţ i milă! suspinăLa Vallière. Dupăce-ai fost crudăcu
mine, nu te arăta şi neîndurătoare!
Aceste cuvinte, rostite cu toatăardoarea unei rugăciuni, şterserăde pe faţ ă, dacănu
şi din inima lui Montalais, orice urmăde ironie.
— Oh, iată-te frumos ca un Amadis, domnule de Bragelonne, şi tot ca el de înarmat şi
împintenat! i se adres ăea lui Raoul.
— Mii de respecte, domnişoarelor – răspunse Bragelonne înclinându-se.
— Dar, ia spune, pentru ce aceastăţ inută? întrebăMontalais, în timp ce La Vallière,
deşi îl privea pe Raoul cu aceeaşi surprindere ca şi prietena ei, păstra totuşi tăcerea.
— Pentru ce? făcu Raoul.
— Da – îndrăzni la rândul ei La Vallière.
— Pentru cămăpregătesc de drum – răspunse Raoul privind la Louise.
Tânăra fatăse simţ i lovităde o teamăsuperstiţ ioasăşi se clătină.
— Pleci, Raoul? tresări ea. Şi unde te duci?
— Draga mea Louise – spuse tânărul cu calmul lui firesc – măduc în Anglia.
— Şi ce vei face în Anglia?
— Regele mătrimite acolo.
— Regele! exclamarăîn acelaşi timp Louise şi Aure, care schimbarăfărăsăvrea o
privire între ele, amintindu-şi şi una şi alta de convorbirea pe care abia o întrerupseseră.
Raoul observăprivirea lor, dar nu putu înţ elege ce însemna ea. O atribui, foarte firesc,
interesului pe care i-l arătau lui cele douăfete.
— Maiestatea sa – zise el – a binevoit să-şi aducăaminte cădomnul conte de La Fère
este bine văzut de regele Carol a II-lea. Azi-dimineaţ ădeci, pe când pleca la liturghie, regele,
întâlnindu-măîn cale, mi-a făcut un semn din cap. Şi eu m-am apropiat. "Domnule de
Bragelonne – mi-a spus – vei trece pe la domnul Fouquet, care a primit de la mine nişte
scrisori pentru regele Marii Britanii; aceste scrisori le vei duce dumneata." Am făcut o
plecăciune. "Ah, înainte de a pleca – adăugăel – fii bun şi treci pe la DOAMNA, săprimeşti
comisioanele pentru regele fratele ei."
— Doamne! murmurăLouise, foarte neliniştităşi foarte îngânduratăîn acelaşi timp.
— Atât de grabnic? Ţi s-a spus săpleci atât de grabnic? zise Montalais, înmărmurită
de aceastăîntâmplare neaşteptată.
— Pentru a te supune acelora pe care-i respecţ i – răspunse Raoul – trebuie să-i asculţ i
fărăzăbavă. În zece minute, dupăce am primit ordinul, eram gata. DOAMNA, prevenită,
aşterne pe hârtie scrisoarea pe care a binevoit să- mi facăonoarea de a mi- o încredinţ a. Între
timp, aflând de la domnişoara de Tonnay-Charente cătrebuie săfiţ i prin partea aleii de
carpeni, am venit încoace, şi iatăcăv-am întâlnit pe amândouă.
— Şi amândouădeopotrivăde întristate, dupăcum vezi – spuse Montalais spre a veni
în ajutorul Louisei, a cărei fizionomie se întuneca văzând cu ochii.
— Întristate? repetăRaoul, strângând cu o drăgăstoasăcuriozitate mâna Louisei de La
Vallière. Oh, într-adevăr, ai mâna rece!
— Nu e nimic.
— Răceala aceasta n-ajunge pânăla inimă, nu-i aşa, Louise? întrebătânărul cu un
surâs plin de blândeţ e.
Louise ridicănumaidecât capul, ca şi cum aceastăîntrebare ar fi pornit dintr-o
bănuialăşi-ar fi răscolit o remuşcare.
— Oh, ştii bine – murmurăea cu un efort – căniciodatăinima mea nu se va răci faţ ă
de un prieten ca dumneata, domnule de Bragelonne.
— Mulţ umesc, Louise. Îţ i cunosc şi inima şi sufletul, şi nu dupăo atingere de mânăse
judecăo simţ ire ca a dumitale, ştiu asta. Louise, ştii cât de mult te iubesc şi cu ce încredere
şi
bucurie ţ i-am oferit viaţ a mea; măvei ierta, prin urmare, nu-i aşa, că-ţ i vorbesc puţ in
ca un copil?
— Vorbeşte, domnule Raoul – zise Louise tremurând – te ascult.
— Nu pot pleca departe de dumneata, ducând cu mine o frământare, fărăsens, ştiu,
dar care măsfâşie.
— Pleci pentru multăvreme? întreba La Vallièrc cu o voce sugrumată, în timp ce
Montalais întorcea capul în altăparte.
— Nu, probabil cănu voi lipsi mai mult de cincisprezece zile.
La Vallière îşi duse o mânăla inima pe care şi-o simţ ea zdrobită.
— Ce ciudat! urmăRaoul privind cu tristeţ e spre tânăra fată. De multe ori te-am
părăsit pentru a lua parte la încăierări primejdioase, şi plecam totdeauna vesel, cu inima
deschisă, cu gândul însufleţ it de bucuria reîntoarcerii, de speranţ ele viitorului, cu toate că
atunci măduceam săînfrunt gloanţ ele spaniolilor sau halebardele necruţ ătoare ale
valonilor. Astăzi plec fărănici o primejdie, fărănici o teamă, pentru a culege, pe cel mai
uşor drum din lume, o răsplătire pe care mi-o făgăduieşte aceastăfavoare a regelui; plec
pentru a te cuceri poate; căci ce altăfavoare mai preţ ioasăca dumneata mi-ar putea acorda
regele? Ei bine, Louise, nu ştiu, într-adevăr, cum se face, dar toatăaceastăbucurie, tot
acest viitor fuge din faţ a ochilor mei, se destramăca o trâmbăde fum, ca un vis înşelător, şi
simt aici, aici, în adâncul inimii, o mare tristeţ e, o apăsare greu de exprimat prin cuvinte,
ceva încruntat, nemişcat şi neînsufleţ it, ca un cadavru. Oh, ştiu foarte bine pentru ce,
Louise: pentru cănu te-am iubit niciodatăca în clipa asta. Oh, Doamne! Doamne!
La aceastăultimăexclamaţ ie, pornitădintr-o inimăzdrobită, Louise izbucni în lacrimi
şi căzu în braţ ele lui Montalais. Aceasta, care nu era totuşi o fire dintre cele mai duioase, îşi
simţ i ochii umezindu-i-se, iar inima strângându-i-se ca într-un cerc de fier.
Raoul îşi vedea logodnica plângând. Privirea lui nu pătrundea, se ferea săpătrundă
dincolo de acest plâns. Îşi îndoi un genunchi în faţ a ei şi-i sărutămâna cu buzele fierbinţ i.
În aceastăsărutare îşi punea toatăinima lui.
— Ridică-te, ridică-te – îi spuse Montalais aproape săplângăea însăşi – căci iat-o pe
Athénaïs venind încoace.
Raoul îşi şterse genunchiul cu dosul mânecii, îi mai zâmbi o datăLouisei, care nu-l
mai privea, şi, dupăce strânse cu înflăcărare mâna lui Montalais, se întoarse pentru a o
saluta pe domnişoara de Tonnay-Charente, a cărei rochie de mătase începea săse audă
foşnind pe nisipul mărunt al aleii.
— DOAMNA a sfârşit scrisoarea? o întrebăel, când fata ajunse la câţ iva paşi de
dânsul.
— Da, domnule viconte, scrisoarea e gata, pecetluită, şi alteţ a sa regalăte aşteaptă.
Raoul, la aceste cuvinte, abia îşi mai îngădui răgazul săo salute pe Athénaïs, îi
aruncăo ultimăprivire Louisei, făcu un ultim semn spre Montalais şi porni grăbit spre
castel. Dar, pe măsurăce se îndepărta, întorcea capul şi privea necontenit în urma. Până
când, la cotitura aleii celei mari, întorcând încăo datăfaţ a, nu mai văzu nimic. La rândul
lor, cele trei fete se uitarădupăel, urmărindu-l, cu gânduri diferite, cum se îndepărtează.
— În sfârşit – zise Athénaïs rupând cea dintâi tăcerea – în sfârşit, iată-ne singure,
putând săvorbim în voie despre întâmplarea de azi-noapte şi săne înţ elegem asupra celor
ce vom avea de făcut de aici înainte. Or, dacăvreţ i sămăascultaţ i – continuăea rotindu-şi
ochii în toate părţ ile – am săvăexplic, cât mai pe scurt cu putinţ ă, mai întâi datoria
noastră, aşa cum o văd eu, apoi, dacănu măveţ i înţelege din câteva vorbe, şi voinţ a
DOAMNEI.
Şi domnişoara de Tonnay-Charente apăsăpe aceste ultime cuvinte, în aşa fel încât să
nu lase nici o îndoiala prietenelor ei asupra însărcinării oficiale cu care fusese învestită.
— Voinţ a DOAMNEI!? strigarăîn acelaşi timp Montalais şi La Vallière.
— Ultimatum! răspunse cu un aer diplomatic domnişoara de Tonnay-Charente.
— Dar, pentru Dumnezeu, domnişoară– murmurăLa Vallière – DOAMNA ştie oare...?
— DOAMNA ştie mai mult chiar decât am vorbit noi – spuse răspicat Athénaïs. De
aceea, domnişoarelor, săfim bine înţ elese.
— Oh! oh! făcu Montalais. Sunt numai urechi; vorbeşte, Athénaïs.
— Doamne! Doamne! murmurăLouise tremurând toată. Voi mai putea oare trăi după
cele întâmplate în noaptea aceasta?
— Oh, nu te pierde cu firea astfel – o încurajăAthénaïs – căci avem noi o scăpare.
Şi aşezându-se între cele douăprietene ale ei, luând câte o mânăa fiecăreia şi
strângându-le între-ale sale, începu săvorbească. La şuşotirea primelor sale cuvinte se putu
auzi tropotul unui cal ce galopa pe pavajul drumului mare, dincolo de grilajul castelului.

LIX
FERICIT CA UN PRINŢ

În clipa când pătrundea în castel, Bragelonne se întâlni cu de Guiche. Dar, înainte de

a se întâlni cu Raoul, de Guiche se întâlnise cu Manicamp, care se întâlnise la rândul său
cu Mali-corne. Cum îl întâlnise Malicorne pe Manicamp? Foarte simplu: îl aşteptase săse
întoarcăde la liturghie, unde se dusese împreunăcu domnul de Saint-Aignan.
Revăzându-se, ei se bucurarăcăavuseserăacest noroc, şi Manicamp se folosi de această
împrejurare pentru a-l întreba pe prietenul său dacănu-i mai rămăseserăcumva câţ iva
scuzi prin fundul buzunarului. Malicorne, fărăsăse mire de aceasta întrebare, la care
pesemne căse aştepta, răspunse căorice buzunar din care scoţ i mereu fărăsămai pui
nimic în loc se aseam ănăcu acele puţ uri care dau apămultăchiar şi iarna, dar pe care
grădinarii sfârşesc prin a le seca vara; căbuzunarul său, al lui Malicorne, era fărăîndoială
adânc şi-ţ i făcea o mare plăcere săbagi mâna în el pe vreme de belşug, dar că, din păcate,
prea numeroasele cheltuieli îl goliserăacum cu totul. La care Manicamp răspunse cu un aer
visător:
— E drept.
— Ar fi deci timpul să-l umplem din nou – adaugăMalicorne.
— Fărăîndoială; dar cum?
— Nimic mai uşor, scumpe domnule Manicamp.
— Bine, spune.
— O slujbăpe lângăDOMNUL, şi buzunarul va fi plin.
— Aceastăslujbăn-o ai?
— Am numai titlul.
— Ei bine?
— Titlul fărăslujbăe o pungăfărăbani.
— E drept – răspunse încăo datăManicamp.
— Săvânăm deci slujba – stărui titularul.
— Scumpul, preascumpul meu – oftăManicamp – o slujbăpe lângăDOMNUL, iată
una din marile greutăţ i ala situaţ iei noastre.
— Oh! Oh!
— Fărăîndoială; în clipa de faţ ănu-i putem cere nimic DOMNULUI.
— Şi pentru ce asta?
— Pentru cănu suntem bine cu el.
— Absurd – rosti scurt Malicorne.
— Hm! Dar dacăi-am face curte DOAMNEI – zisa Manicamp – crezi, ce zici, căam
intra în graţ iile DOMNULUI?
— Nici vorbă; dacăi- am face curte DOAMNEI şi ne-am dovedi destoinici, nu se poate
sănu fim adoraţ i de către DOMNUL.
— Mda!
— Sau, altfel, suntem nişte proşti! Grăbeşte-te deci, domnule Manicamp, dumneata
care eşti un mare om politic, să-l împaci pe domnul de Guiche cu alteţ a sa regală.
— Ia spune, dumitale, Malicorne, ce ţ i-a dezvăluit domnul de Saint-Aignan?
— Mie? Nimic! Mi-a pus câteva întrebări şi atâta tot.
— Ei bine, cu mine a fost mai puţ in discret.
— Ţi-a dezvăluit ceva?...
— Căregele e îndrăgostit nebun de domnişoara de La Vallière.
— Asta o ştiam, la dracu! răspunse Malicorne ironic. Şi fiecare o spune cu glas tare,
încât toatălumea a aflat noutatea. Dar, pânăuna alta, fă, te rog, aşa cum te sfătuiesc eu:
du-te la
domnul de Guiche şi încearcăsă-i convingi săpunăo vorbăbunăpe lângăDOMNUL.
Ce naiba, atâta trecere are el la alteţ a sa regală!
— Pentru asta însătrebuie să-l găsim pe de Guiche.
— Mi se pare căăsta nu e un lucru prea greu. Fă, ca să-l vezi, ceea ce am făcut eu ca
săte văd pe dumneata; aşteaptă-l undeva, ştii doar căe un om căruia îi place săse plimbe.
— Da, însăpe unde se plimbă?
— Frumoasăîntrebare, pe legea mea! E îndrăgostit de DOAMNA, e adevărat?
— Aşa se spune.
— Ei bine, se plimbăprin faţ a apartamentelor DOAMNEI.
— Ah, uite, dragul meu Malicorne, nu te-ai înşelat de loc, iată-l căvine.
— Şi pentru ce ai voi sămăînşel? Ai constatat cumva căe în obiceiul meu? Spune...
Priveşte, nu pare în toane bune. Ei, ai nevoie de bani?
— Ah! făcu Manicamp cu jale.
— Eu am nevoie de slujbă. De îndatăce Malicorne va avea slujbă, Malicorne va avea şi
bani. Nimic nu-i mai uşor decât asta.
— Ei bine, atunci fii liniştit. Voi face tot ce-mi stăîn putinţ ă.
— Săte vedem.
De Guiche se apropia; Malicorne se retrase la o parte; Manicamp îl atacăpe de
Guiche. Contele era posomorât şi îngândurat.
— Spune-mi ce rimăcauţ i, scumpul meu conte – zise Manicamp. Am una care se
potriveşte foarte bine cu a dumitale, mai ales dacăa dumitale se terminăcu vis.
De Guiche ridicăfaţ a şi, recunoscând un prieten, îl luăde braţ .
— Nu, dragăManicamp – răspunse el – caut altceva, nu o rimă.
— Spune-mi şi mie ce cauţ i.
— Iar dumneata ai sămăajuţ i săgăsesc ceea ce caut – adăugăcontele – dumneata
care eşti un leneş, adicăun spirit de ingeniozitate.
— Să-mi pun la încercare ingeniozitatea, dragăconte.
— Iatăfaptul: vreau sămăapropii de o casăunde am treabă.
 — N-ai decât săte îndrepţ i spre casa aceea – zise Manicamp.
— Ştiu. Însăacea casăe locuităde un soţgelos.
— E mai gelos decât dulăul Cerber?
— Nu mai mult, dar tot atât.
— Are trei guri, ca acel înspăimântător paznic al Infernului? Oh, nu ridica din umeri,
dragăconte; îmi fac aceastăîntrebare cu un scop precis, întrucât poeţ ii pretind că, pentru
a-l îmblânzi pe Cerber al meu, e destul să-i aduci o prăjitură. Or, eu care văd lucrurile prin
prizma prozei, adicăa realităţ ii, zic: o singurăprăjiturăe prea puţ in pentru trei guri. Dacă
gelosul dumitale are trei guri, conte, atunci du-i trei prăjituri.
— Manicamp, astfel de sfaturi i-aşputea cere domnului Beautru.
— Pentru a căpăta altele mai bune, domnule conte – i-o întoarse Manicamp cu un aer
de seriozitate comică– invocă, dacănu te superi, un motiv mai acătării decât acela pe care
mi l-ai arătat.
— Ah, dacăRaoul ar fi aici – zise de Ghiche – el m-ar înţ elege.
— Cred şi eu, mai ales dacăi-ai spune: aşvrea tare mult s-o văd pe DOAMNA mai de
aproape, dar mătem de DOMNUL, care e gelos.
— Manicamp! strigăcontele înfuriat şi încercând să-l striveascăpe zeflemist sub
privirea lui de plumb.
Dar zeflemistul nu păru săfie câtuşi de puţ in tulburat.
— Aşadar, despre ce e vorba, dragul meu conte? întrebăManicamp.
— Cum, iei în derâdere numele cele mai sacre? strigăde Guiche.
— Ce nume; dragul meu?
— DOMNUL! DOAMNA! Cele dintâi nume ale re gatului.
— Dragul meu conte, te înşeli într-un chip ciudat, şi eu ţ i-am pomenit de cele dintâi
nume ale regatului. Ţi-am răspuns în legăturăcu un soţgelos al cărui nume nu mi l-ai
spus, dar care, se înţ elege de la sine, trebuie săaibăo soţ ie; ţi-am răspuns aşa: ca s-o vezi
pe DOAMNA, apropie-te de DOMNUL.
— Şoitar netrebnic – zise contele surâzând – oare asta ai spus?
— Nimic altceva.
— Atunci, bine.
— Şi – reluăManicamp – dacăvrei săaduci vorba despre doamna ducesăde... şi
domnul duce de... fie, îţ i voi spune: "Săne apropiem de aceastăcasă, oricare ar fi ea; e o
tacticăde pe urma căreia, în nici un caz, iubirea dumitale nu va avea de pierdut".
— Ah, Manicamp, un pretext, un pretext bun, găseşte-mi-l!
— Un pretext, la naiba! O sutăde pretexte, o mie de pretexte! DacăMalicorne ar fi aici,
el ţi-ar fi găsit pânăacum cincizeci de mii de pretexte foarte bune!
— Cine e acest Malicorne? întrebăde Guiche, clipind din ochi ca un om care caută
să-şi aducăaminte. Mi se pare cănumele acesta mi-e cunoscut...
— Dacăţ i-e cunoscut! Cred şi eu: îi datorezi treizeci de mii de scuzi părintelui său.
— Ah, da; e băiatul acela cumsecade din Orléans...
— Căruia i-ai făgăduit o slujbăpe lângăDOMNUL; nu soţ ul gelos, celălalt.
— Ei bine, dacăprietenul tău Malicorne are atâta spirit, să-mi găseascăatunci un
mijloc prin care săfiu adorat de DOMNUL, să-mi găseascăun pretext pentru a măîmpăca
din nou cu el.
— Fie, am să-i vorbesc.
— Dar cine vine de-acolo?
— E vicontele de Bragelonne.
— Raoul! Da, într-adevăr.
Şi de Guiche se duse repede în întâmpinarea tânărului viconte.
— Tu eşti, dragul meu Raoul? i se adresăde Guiche.
— Da, te căutam pentru a-mi lua rămas bun, dragăprietene – răspunse Raoul
strângând mâna contelui. Bunăziua, domnule Manicamp.
— Cum, pleci, viconte?
— Da, plec... O misiune din partea regelui.
— Unde te duci?
— La Londra. Acum măduc la DOAMNA; trebuie să-mi dea o scrisoare pentru
maiestatea sa regele Carol al II-lea.
— Ai s-o găseşti singură, căci DOMNUL a ieşit.
— Încotro?...
— Săfacăo baie în râu.
— Atunci, dragăprietene, tu care faci parte dintre gentilomii DOMNULUI, ia-ţ i sarcina
şi cere-i scuze în numele meu. L-aşfi aşteptat săprimesc ordinele sale, dacădorinţ a de a
pleca fărăîntârziere nu mi-ar fi fost transmisăde domnul Fouquet, din partea maiestăţ ii
sale.
Manicamp îi făcu semn lui de Guiche cu cotul:
— Iatăpretextul – zise el.
 — Care?
— Scuzele domnului de Bragelonne.
— Slab pretext – rosti de Guiche.
— Excelent, dacăDOMNUL nu-ţ i poartăpică; zadarnic, ca oricare altul, dacă
DOMNUL te urăşte.
— Ai dreptate, Manicamp; un pretext, oricare ar fi, iatăceea ce-mi trebuie. Aşadar,
călătorie bună, dragăRaoul!
Şi, cu acestea, cei doi prieteni se îmbrăţ işară.
Cinci minute mai târziu, Raoul intra la DOAMNA, aşa dupăcum îl invitase
domnişoara de Tonnay-Charente. DOAMNA se afla încăla masa unde abia sfârşise
scrisoarea. În faţ a ei ardea lumânarea de cearăroşie cu care o pecetluise. Numai că, în
preocuparea sa, deoarece DOAMNA părea foarte preocupată, uitase săsufle în această
lumânare.
Bragelonne era aşteptat; fu anunţ at de îndatăce sosi. Vicontele era eleganţ a însăşi;
era cu neputinţ ăsă-l vezi o dată, fărăsănu ţ i-l reaminteşti mereu; şi DOAMNA nu numai
că-l văzuse o dată, dar şi-l reamintea foarte bine, fiind unul dintre cei pe care-i avusese
prima datăînaintea ei şi care o însoţ ise de la Le Havre la Paris. DOAMNA păstra deci o
foarte plăcutăamintire despre Bragelonne.
— Ah – îi spuse ea – iată-te, domnule; te vei duce să-l vezi pe fratele meu, care va fi
bucuros să-l răsplăteascăpe fiu cu o parte din recunoştinţ a pe care i-o datoreazăpărintelui.
— Contele de La Fère, doamnă, a fost răsplătit din plin, pentru puţ inul pe care a avut
fericirea să-l facăpentru rege, prin bunătatea pe care regele i-a arătat-o, iar eu măduc
acum săprezint regelui respectul, devotamentul şi recunoştinţ a tatălui şi fiului.
— Îl cunoşti pe fratele meu, domnule viconte?
— Nu, alteţ ă; e pentru prima datăcând voi avea fericirea de a vedea pe maiestatea sa.
— Dumneata n-ai nevoie să-i fii recomandat. Totuşi, dacăte îndoieşti cumva de
valoarea dumitale personală, vorbeşte-i fărănici o sfialăîn numele meu, n-am săte
dezmint.
— Oh, alteţ a voastrăe prea bună!
— Nu, domnule de Bragelonne. Mi-aduc aminte căam făcut drumul împreună, şi am
putut să-mi dau seama de înţ elepciunea dumitale, în mijlocul nesăbuitelor nebunii la care
se dedau, în stânga şi în dreapta dumitale, doi dintre cei mai smintiţ i de pe lumea aceasta,
domnii de Guiche şi de Buckingham. Dar sănu mai vorbim despre ei; săvorbim despre
dumneata. Te duci în Anglia spre a te stabili acolo pentru mai multăvreme? Iartă-mi
întrebarea: o fac nu din curiozitate, ci pentru căaşa îmi dicteazădorinţ a de a-ţ i fi de folos
cu ceva.
— Nu, doamnă: măduc în Anglia pentru a îndeplini o misiune pe care a binevoit să
mi-o încredinţ eze maiestatea sa, atâta tot.
— Şi ai de gând săte reîntorci în Franţ a?
— De îndatăce aceastămisiune va fi îndeplinită, afarădoar dacămaiestatea sa Carol
al II-lea nu-mi va da alte ordine.
— Îţ i va face, în orice caz, sunt sigurăde asta, rugămintea de a rămâne cât mai mult
în preajma lui.
— Atunci, întrucât nu voi putea sărefuz, am sărog mai dinainte pe alteţ a voastră
regalăsăbinevoiascăa-i aminti regelui Franţ ei căare departe de sine pe unul dintre cei mai
credincioşi slujitori.
— Ia seama că, atunci când te va rechema, sănu priveşti ordinul său ca un abuz de
putere.
— Nu văînţ eleg, doamnă.
— Curtea Franţ ei e neasemuită, ştii asta; dar avem şi noi, la curtea Angliei, câteva
femei frumoase.
Raoul zâmbi.
— Oh – făcu DOAMNA – iatăun zâmbet care nu prevesteşte nimic bun pentru
compatrioţ ii mei. E ca şi cum le-ai spune, domnule de Bragelonne: "Am venit la voi, dar
mi-am lăsat inima dincolo de strâmtoare". Oare nu asta înseamnăzâmbetul dumitale?
— Alteţ a voastrăare darul de a citi pânăîn adâncul sufletului: acum veţ i înţ elege dar
pentru ce orice şedere prelungităla curtea Angliei va fi pentru mine o durere.
— Şi îmi este îngăduit săîntreb dacăun atât de brav cavaler va fi răsplătit la
întoarcere?
— Doamnă, am fost crescut împreunăcu aceea pe care o iubesc, şi cred căea are
pentru mine aceleaşi simţ ăminte pe care le am eu pentru dânsa.
— Ei bine, pleacăatunci cât mai repede, domnule de Bragelonne, revino repede şi, la
întoarcere, vom putea vedea doi oameni fericiţ i, deoarece sper cănici o piedicănu stăîn
calea fericirii dumneavoastră.
— Este totuşi una, doamnă; una mare.
— Ce spui! Care?
 — Voinţ a regelui.
— Voinţ a regelui!... Regele se împotriveşte la căsătoria dumitale?
— Sau cel puţ in cautăs-o întârzie. I-am cerut regelui consimţ ământul prin contele de
La Fère, dar, fărăa-l refuza cu tot dinadinsul, i-a spus deschis cătrebuie sămai aştepte.
— Persoana pe care o iubeşti e oare nevrednicăde dumneata?
— Ea merităşi dragostea unui rege, doamnă.
— Vreau săspun căpoate nobleţ ea ei nu este de acelaşi rang cu a dumitale.
— Aparţ ine unei familii foarte bune.
— E tânără, frumoasă?
— Are şaptesprezece ani şi pentru mine e de o frumuseţ e neîntrecută.
— E în provincie sau la Paris?
— Acum se aflăla Fontainebleau, doamnă.
— La curte?
— Da.
— O cunosc?
— Are cinstea de a face parte din casa alteţ ei voastre regale.
— Numele ei? întrebăPrinţ esa tulburată, dar în aceiaşi timp reculegându-se repede şi
adăugând: Bineînţ eles, dacănumele ei nu e o taină.
— Nu, doamnă. Dragostea mea e prea curatăca săfac din ea o tainăfaţ ăde cineva, şi
cu atât mai puţ in în ochii alteţ ei voastre, care e atât de bunăcu mine. Se numeşte
domnişoara Louise de La Vallière.
DOAMNA nu-şi putu stăpâni un strigăt, care era mai mult decât o uimire.
— Ah! făcu ea, La Vallière... Aceea care ieri... Şi se întrerupse. Dar adăugă: Aceea care
ieri searăa avut o indispoziţ ie, aşa cred.
— Da, doamnă, am aflat despre aceastăîntâmplare abia azi-dimineaţ ă.
— Şi ai văzut-o înainte de a veni aici?
— Am avut plăcerea să-mi iau rămas bun de la dânsa.
— Şi zici căregele – întrebăDOAMNA, făcând un efort spre a se stăpâni – zici căregele
a... amânat căsătoria dumitale cu aceastăcopilă?
— Da, doamnă, a amânat-o.
— Şi a invocat vreun motiv pentru aceastăamânare?
— Nici unul.
— E mult de când contele de La Fère i-a cerut încuviinţ area?
— Mai mult de o lună, doamnă.
— Ciudat! murmurăPrinţ esa, şi ceva ca un nor îi învălui privirea. O lună? repetăea.
— Cam atât.
— Ai dreptate, domnule viconte – spuse Prinţ esa cu un surâs în care Bragelonne ar fi
putut săvadăo anumitănemulţ umire – ai dreptate, nu trebuie ca fratele meu săte reţ ină
prea mult acolo; du-te, deci, cât mai repede şi, în prima scrisoare pe care o voi trimite în
Anglia, am săte rechem în numele regelui.
Apoi DOAMNA se ridicăpentru a-i înmâna lui Bragelonne scrisoarea pe care o
pregătise. Raoul înţ elese căaudienţ a lui se sfârşise; luăscrisoarea, se înclinăîn faţ a
Prinţ esei şi ieşi.
— O lună! murmurăPrinţ esa. Săfi fost oare orbităeu pânăîntr-atât, şi el s-o
iubeascăde o lună?
Şi cum DOAMNA nu avea altceva de făcut, începu săîntocmeascăo scrisoare către
fratele ei, în al cărei post-scriptum trebuia să-l recheme pe Bragelonne.
Contele de Guiche cedase, dupăcum am văzut, stăruinţ elor lui Manicamp şi se lăsă
târât de el pânăla grajduri, unde cerurăsăli se punăşeile pe cai; apoi, pe mica alee a cărei
descriere am facut-o mai înainte, pornirăîn întâmpinarea DOMNULUI, care, ieşind din baie,
se întorcea înviorat spre castel, având pe cap un voal de femeie, pentru ca soarele, destul de
fierbinte, sănu-i pârleascăfaţ a.
DOMNUL se afla într-una din acele bune dispoziţ ii care îi inspirau adesea admiraţ ie
pentru propria lui frumuseţ e. În apă, avusese prilejul săcompare albeaţ a trupului său cu
aceea a trupurilor curtenilor săi, şi graţ ie îngrijirilor de care alteţ a sa regalănu uita
niciodată, nimeni nu putuse, nici chiar cavalerul de Lorraine, săse asemene cu el. În afară
de asta, DOMNUL înotase cu oarecare succes, şi toţ i nervii lui, destinşi cu măsurăprin
aceastăbinefăcătoare afundare în apa rece, îi ţ ineau trupul şi spiritul într-un fericit
echilibru.
Iatăde ce, văzându-l pe de Guiche care venea spre el în trapul unui admirabil cal alb,
Prinţ ul nu-şi putu stăpâni o exclamaţ ie de bucurie.
— Mi se pare c-am nimerit-o bine – spuse Manicamp, care crezu a citi aceastăvoioşie
pe chipul alteţ ei sale regale.
— A, bunăziua, Guiche, bunăziua, bietul meu Guiche! strigăPrinţ ul.
— Salut monseniorului! răspunse de Guiche, încurajat de acest ton al vocii lui Filip.
Sănătate, bucurie, fericire şi prosperitate alteţ ei voastre!
 — Fii bine venit, Guiche, şi treci în dreapta mea, dar ţ ine-ţi calul în frâu, căci vreau să
merg la pas pe sub bolţ ile acestea răcoroase.
— La ordinele voastre, monseniore.
Şi de Guiche îşi trase calul în dreapta Prinţ ului, aşa cum fusese invitat.
— Hai, scumpul meu de Guiche – zise Prinţ ul – hai, vorbeşte-mi despre acel de Guiche
pe care l-am cunoscut cândva şi care îi făcea curte soţ iei mele.
De Guiche se înroşi pânăîn albul ochilor, în timp ce DOMNUL izbucni în râs, ca şi
cum ar fi făcut cea mai spiritualăglumădin lume. Cei câţ iva privilegiaţ i care-l înconjurau
pe DOMNUL crezurăde datoria lor să-l imite, cu toate cănu auziserăce spusese, şi se
pomenirăcuprinşi de un hohot de râs care pornea de la cel din frunte, trecea de-a lungul
cortegiului şi se stingea la cel din urmă. De Guiche, roşu ca para cum era, îşi păstra totuşi
cumpătul: Manicamp nu-l slăbea din ochi.
— Ah, monseniore – răspunse de Gutch – fiţ i îndurător cu un nenorocit; nu măbăgaţ i
în gura domnului cavaler de Lorraine!
— Ce vrei săspui?
— Dacăvăva auzi glumind pe socoteala mea, va folosi prilejul şi va cleveti fără
măsură.
— În legăturăcu dragostea ta pentru Prinţ esă?
— Oh, monseniore, fie-va milă!
— Haide, haide, de Guiche, mărturiseşte căi-ai făcut ochi dulci DOAMNEI.
— Niciodatănu voi mărturisi aşa ceva, monseniore.
— Din respect pentru mine? Ei bine, te scutesc de respect, de Guiche. Mărturiseşte,
ca şi cum ar fi vorba de domnişoara de Chalais, sau de domnişoara de La Vallière. Apoi,
dupăo scurtăîntrerupere, reluă, începând sărâdă: Na-ţ i-o bună! Iatăcămăjoc cu o spadă
cu douătăişuri. Lovesc în tine, dar lovesc şi în fratele meu; Chalais şi La Vallière, cea dintâi
logodnica ta, cea de a doua viitoarea lui amantă.
— Într-adevăr, monseniore – răspunse contele – sunteţ i astăzi de o dispoziţ ie
încântătoare.
— Nu neg, aşa e. Măsimt bine, şi pe urmămi-a făcut mare plăcere căte-am văzut.
— Mulţ umesc, monseniore.
— Erai supărat pe mine?
— Eu, monseniore?
— Da.
— Şi pentru ce, Doamne?
— Fiindcăam curmat sarabandele şi spaniolismele tale.
— Oh, alteţ ă!
— Haide, nu tăgădui. Ai ieşit în ziua aceea de la Prinţ esa cu o privire înfuriată; asta
ţi-a adus ghinion, dragul meu şi ai dansat baletul de asearăîntr-un chip vrednic de plâns.
Nu te încrunta, de Guiche; când te burzuluie şti aşa, parcăai fi un urs. DacăPrinţ esa se va
fi uitat la tine aseară, sunt sigur de un lucru...
— Care, monseniore? Alteţ a voastrămăînspăimântă.
— Căse va fi lecuit de tine.
Şi Prinţ ul râse cu o poftăşi mai mare.
"Hotărât – gândi Manicamp – rangul nu înseamnănimic; toţ i sunt la fel."
Prinţ ul continuă:
— În sfârşit, iată-te întors; săsperăm căo datăcu asta va deveni şi cavalerul mai
drăguţ .
— Cum aşa, monseniore, prin ce minune pot avea eu vreo înrâurire asupra
cavalerului de Lorraine?
— Foarte simplu, e gelos pe tine.
— Ei, asta-i! Adevărat?
— E aşa cum îţ i spun.
— Îmi face prea multăcinste.
— Înţ elegi, când eşti tu aici, mămângâie; când eşti plecat, mămartirizează. Trec
necontenit de la una la alta... Şi apoi, nu ştii ce idee mi-a trăsnit în cap!
— Nu pot să-mi dau seama, monseniore.
— Ei bine, când te aflai în surghiun, căci ai fost surghiunit, dragul meu Guiche...
— La naiba, monseniore, din a cui vină? rosti de Guiche, luând un aer bosumflat.
— Oh, fii sigur cănu din a mea, dragăconte! răspunse alteţ a sa regală. Eu nu i-am
cerut regelui săte surghiunească, pe cinstea mea de Prinţ !
— Nu alteţ a voastră, monseniore, ştiu asta, ci...
— Ci DOAMNA? Oh, cât despre asta, nu spun nu. Dar ce dracu i-ai făcut DOAMNEI,
ia spune?
— Într-adevăr, monseniore...
— Femeile se răzbunăîn felul lor, ştii prea bine, şi soţ ia mea nu face excepţ ie de la
regulă. Dar, dacăea te-a surghiunit, eu n-am nimic cu tine, săştii.
 — În cazul acesta, monseniore – se bucurăde Guiche – nu mai sunt decât pe jumătate
nenorocit.
Manicamp, care venea în urma lui de Guiche şi căruia nu-i scăpa un cuvânt din cele
ce spunea Prinţ ul, se plecăîn şa pânăaproape de coama calului pentru a-şi ascunde râsul
pe care nu şi-l mai putea stăpâni.
— De altfel, surghiunul tău a făcut să-mi răsarăîn cap un plan.
— Bun!
— Când cavalerul, nemaivăzându-te aici şi fiind sigur căacum va domni numai el, îmi
făcea sânge rău, şi în timp ce o priveam, prin comparaţ ie cu acest om răutăcios, pe soţ ia
mea atât de bunăşi atât de drăgălaşăcu mine, pe care o nesocoteam totuşi, mi-a dat în
minte sădevin un soţmodel, o raritate, o curiozitate la curte: mi-a dat în minte să-mi
iubesc nevasta.
De Guiche se uităla Prinţcu un aer de înmărmurire, fărăsăfie câtuşi de puţ in
prefăcut.
— Oh, monseniore – se bâigui el, tremurând – nu cumva aţ i luat aceastăhotărâre în
chip serios?
— Pe legea mea, da! Eu am averea pe care fratele meu mi-a dăruit-o la căsătorie; ea
are bani, şi încămulţ i, deoarece capătăîn acelaşi timp şi de la fratele ei şi de la cumnatul
ei, adicăşi din Anglia şi din Franţ a. Ei bine, am putea părăsi curtea. M-aşputea retrage la
castelul de la Villers-Cotterets, care e trecut pe numele meu, în mijlocul unei minunate
păduri, unde am putea cunoaşte adevărata dragoste, în aceleaşi locuri în care a trăit
bunicul meu Henric al IV-lea cu frumoasa Gabrielle... Ce zici de acest plan, de Guiche?
— Spun căte face săte înfiori, monseniore – răspunse de Guiche, care se înfiorase cu
adevărat.
— Ah, văd căn-ai mai vrea săfii surghiunit a doua oară.
— Eu, monseniore?
— Lasă, n-am de gând săte iau cu noi, aşa cum măhotărâsem la început.
— Cum, cu noi, monseniore?
— Da, dacă, din întâmplare, mi s-ar năzări sămăsupăr pe curte.
— Oh, monseniore, orice ar fi, voi urma pe alteţ a voastrăpânăla capătul lumii.
— Neghiob ce eşti! scrâşni Manicamp, împingându-şi calul în de Guiche cu scopul de
a-l opri sămai spunăşi alte prostii. Apoi, trecând pe lângăel, ca şi cum nu şi-ar mai putea
struni calul, îi şopti iute: Dar gândeşte-te la ceea ce spui!
— Atunci – zise Prinţ ul – ne-am înţ eles; dacăîmi eşti atât de devotat, te iau cu mine.
— Oriunde, monseniore, oriunde – răspunse înveselit de Guiche – oriunde, şi chiar din
clipa aceasta. Sunteţ i gata?
Şi de Guiche îşi împintenărâzând calul, care făcu douăsărituri înainte.
— O clipă, o clipă– strigăPrinţ ul – sătrecem mai întâi pe la castel.
— Pentru ce?
— Pentru a o lua pe soţ ia mea, ce naiba!
— Cum? întrebăde Guiche.
— Fărăîndoială, întrucât ţ i-am spus ca e un plan de dragoste conjugală, trebuie deci
să-mi iau nevasta.
— Atunci, monseniore – răspunse contele – sunt deznădăjduit, dar de Guiche nu vă
mai poate urma.
— Cum?
— Da. Pentru ce săo luaţ i şi pe DOAMNA?
— Poftim! Fiindcăîmi dau seama c-o iubesc.
De Guiche păli uşor, încercând totuşi să-şi păstreze aparenta voioşie.
— Dacăo iubiţ i pe DOAMNA, monseniore – spuse el – aceasta dragoste văpoate fi de
ajuns, şi nu mai aveţ i nevoie de alţ i prieteni.
— Nu e rău, nu e rău – murmurăManicamp.
— Hei, văd căiar începe să-ţ i fie teamăde DOAMNA – replicăPrinţ ul.
— Ascultaţ i-mă, monseniore, mi s-a plătit destul în privinţ a asta; o femeie care a cerut
săfiu surghiunit...
— Oh, Doamne, urât caracter mai ai, de Guiche; cum te stăpâneşte pizma, prietene!
— Aşvrea săvăvăd în locul meu, monseniore.
— De bunăseamă, din pricina asta ai dansat atât de prost aseară: voiai săte răzbuni,
făcând-o pe DOAMNA săgreşeascăpasul. Ah, de Guiche, asta nu e cinstit, şi am săi-o
spun DOAMNEI.
— Oh, puteţ i să-i spuneţ i orice veţ i voi, monseniore. Alteţa sa nu măva urî mai mult
decât o face acum.
— Ei, ei! Exagerezi, prietene, pentru cele cincisprezece zile de şedere forţ atăla ţară, pe
care ţ i le-a impus ea.
— Monseniore, cincisprezece zile sunt cincisprezece zile, dar când le petreci
plictisindu-te de moarte, cincisprezece zile sunt o veşnicie.
 — Aşa căn-ai de gând s-o ierţ i?
— Niciodată.
— Haide, haide, de Guiche, fii băiat mai cumsecade, vreau săte împac din nou cu ea;
vei recunoaşte, când vei sta mai mult de vorbăcu ea, cănu e deloc rea şi căare mult spirit.
— Monseniore...
— Vei vedea căştie săprimeascăoaspeţ ii ca o prinţ esăşi sărâdăca o burgheză; vei
vedea că, atunci când vrea, ştie săfacăceasurile sătreacărepede ca minutele. De Guiche,
prietene, trebuie să-ţ i schimbi părerea despre soţ ia mea.
"Hotărât – îşi spuse Manicamp – iatăun soţcăruia numele soţ iei lui îi va aduce
nenorocire, şi răposatul rege Gandaule era un adevărat tigru pe lângămonseniorul."
— În sfârşit – adaugăPrinţ ul – îţi vei schimba părerea despre soţ ia mea, de Guiche,
ţi-o garantez eu. Numai cătrebuie să-ţ i arăt calea. Ea nu e ca oricare alta, şi nu oricine
poate săajungăla inima sa.
— Monseniore...
— Fărăîmpotrivire, de Guiche, sau ne certam! i-o tăie Prinţ ul.
— Dar dacăel vrea – şopti Manicamp la urechea lui de Guiche – fă-i pe plac.
— Monseniore – zise contele – măvoi supune.
— Şi pentru început – reluămonseniorul – astă-searăse face muzicăla DOAMNA; vei
lua masa cu mine şi te voi conduce la ea.
— Oh, în privinţ a asta, monseniore – obiectăde Guiche – îngaduiţ i-mi sămă
împotrivesc.
— Încă! Dar asta e curatărăzvrătire!
— DOAMNA m-a primit prea urât aseară, de faţ ăcu toatălumea.
— Adevărat! zise Prinţ ul râzând.
— În aşa fel, încât nici nu mi-a răspuns când i-am vorbit; poate căe bine săn-ai amor
propriu, dar când e prea puţ in, e prea puţ in, cum se spune.
— Conte, după-masăte vei duce la tine săte îmbraci, apoi vei veni sămăiei; te voi
aştepta.
— Pentru căalteţ a voastrăîmi porunceşte cu orice chip...
— Cu orice chip!
"Nu va renunţ a nici în ruptul capului – îşi spuse iarăşi Manicamp – şi acest soi de
lucruri se înfig cu toatădârzenia în mintea soţ ilor. Ah, de ce nu l-a putut auzi domnul
Molière pe acesta? L-ar fi pus în versuri."
Prinţul şi curtea sa, vorbind şi glumind astfel, intrarăîn cel mai răcoros apartament al
castelului.
— Sănu uit – zise de Guiche în pragul uşii – am o însărcinare pentru alteţ a voastră
regală.
— Du-o la îndeplinire.
— Domnul de Bragelonne a plecat la Londra, din ordinul regelui, şi m-a rugat să
transmit monseniorului respectele sale.
— Mulţ umesc! Călătorie bunăvicontelui, la care ţ in rnult. Şi acum du-te să-ţ i schimbi
costumul, de Guiche, şi revino la noi. Iar dacănu vei reveni...
— Ce se va întâmpla, monseniore?
— Se va întâmpla căvoi pune săfii aruncat în Bastilia.
— Atunci, hotărât lucru – zise de Guiche râzând – alteţ a sa regalăDOMNUL e
contrariul alteţ ei sale regale DOAMNA. DOAMNA pune săfiu trimis în surghiun fiindcănu
măiubeşte de loc, DOMNUL pune săfiu întemniţ at fiindcămăiubeşte prea mult.
Mulţ umesc, DOMNULE! Mulţ umesc, DOAMNĂ!
— Haide, haide – îi spuse Prinţ ul – eşti un prieten încântator, şi ştii bine cănu măpot
lipsi de tine. Întoarce-te repede.
— Fie, dar, la rândul meu, îmi place săcochetez puţ in, monseniore.
— Adică?
— Nu măîntorc la alteţ a voastrădecât cu o condiţ ie.
— Care?
— Am o rugăminte pentru prietenul unuia din prietenii mei.
— Pe nume?
— Malicorne.
— Vulgar nume!
— Purtat însăcu demnitate, monseniore.
— Fie. Ei bine?
— Ei bine, îi datorez domnului Malicorne un loc la curtea voastră, monseniore.
— Ce fel de loc?
— Un loc oarecare; de supraveghetor, bunăoară.
— La naiba, asemenea loc se găseşte; ieri l-am concediat pe intendentul
apartamentelor mele.
— E bine şi intendent al apartamentelor, monseniore. Ce are de făcut?
 — Nimic, decât săpriveascăşi sădea raport.
— Poliţ ie de interior?
— Exact.
— Oh, ce bine i se potriveşte asta lui Malicorne! îndrăzni săspunăManicamp.
— Îl cunoşti pe cel despre care e vorba, domnule Manicamp? întrebăPrinţ ul.
— Foarte îndeaproape, monseniore. E prietenul meu.
— Şi părerea dumitale?
— Este cămonseniorul nu va avea niciodatăun intendent al apartamentelor mai bun
ca acesta. Cum e plătit un asemenea post? îl întrebăcontele pe Prinţ .
— Nu ştiu; dar mi s-a spus totdeauna cănu este destul de bine plătit, când omul îşi
vede de treabă.
— Ce înţ elegeţ i prin a-şi vedea de treabă, Prinţ e?
— Adicăatunci când slujbaşul e om de spirit.
— În cazul acesta cred cămonseniorul va fi mulţ umit, deoarece Malicorne e plin de
spirit ca un diavol.
— Bun. Dacă-i aşa, postul o sămăcoste mult – răspunse Prinţ ul râzând. Îmi faci un
adevărat dar, conte.
— Aşa cred şi eu, monseniore.
— Ei bine, du-te şi dă-i de veste lui Mélicorne al tău...
— Malicorne, monseniore.
— N-am sămădeprind niciodatăcu numele ăsta!
— Şi totuşi îl rostiţ i bine pe al lui Manicamp, monseniore.
— Oh, îl voi rosti foarte bine şi pe al lui Manicorne. Obişnuinţ a măva ajuta.
— Spuneţ i-i oricum, monseniore, văfăgăduiesc căinspectorul apartamentelor voastre
nu se va supăra de loc; e cea mai înţ elegătoare fire din câte se pot întâlni.
— Ei bine, atunci, dragul meu de Guiche, comunică-i numirea sa... Dar, stai...
— Ce e, monseniore?
— Vreau să-l văd mai înainte. Dacăe tot atât de urât pe cât îi e numele, mă
răzgândesc.
— Monseniorul îl cunoaşte.
— Eu?
— Fărăîndoială. Monseniorul a avut prilejul să-l vadăo datăla Palatul Regal; cred că
chiar eu vi l-am prezentat.
— Ah, foarte bine, îmi reamintesc... Drace, e un băiat tare drăguţ !
— Ştiam cămonseniorul trebuie să-l fi remarcat.
— Da, da, da! Vezi tu, de Guiche, vreau ca, nici eu, nici soţ ia mea, sănu avem
urâţ enii în faţ a ochilor. Soţ ia mea va lua totdeauna ca domnişoare de onoare numai fete fru-
moase; eu voi lua, la rândul meu, numai gentilomi chipeşi. În felul acesta, vezi tu, de
Guiche, dacăeu voi avea copii, vor fi de bunăinspiraţ ie, şi dacăsoţ ia mea va face copii, se
va fi uitat la modele frumoase.
— Judecata e bine întocmită, monseniore – zise Manicamp, aprobând în acelaşi timp
din ochi şi din gură.
Cât despre de Guiche, se pare căel nu găsi judecata tot atât de bine întocmită, căci îşi
dădu părerea numai printr-un gest, dar şi acest gest făcut cu multănehotărâre.
Manicamp alergăsă-i împărtăşeascălui Malicorne fericita veste pe care o aflase. De
Guiche se duse să-şi pună, cam fărătragere de inimă, costumul de salon. DOMNUL,
cântând, râzând şi privindu-se în oglindă, aştepta ora mesei într-o dispoziţ ie ce-ar fi
îndreptăţ it din plin acest proverb: "Fericit ca un prinţ ".

LX
POVESTEA UNEI NAIADE ŞI A UNEI DRIADE

Toatălumea luase gustarea la castel, şi dupăgustare se pregăti pentru ţ inuta de

salon.
Gustarea avea loc de obicei la ceasurile cinci. Săpunem un ceas pentru mâncare şi
douăceasuri pentru schimbarea costumelor. Fiecare era deci gata către ceasurile opt seara.
Aşa că, pe la ceasurile opt seara începurăprezentările la DOAMNA. Căci, dupăcum am
spus, în seara aceea era rândul DOAMNEI săprimească. Şi de la seratele DOAMNEI nu se
gândea nimeni sălipsească, deoarece serile petrecute la ea aveau tot farmecul pe care
regina, aceastăcuminte şi minunatăprinţ esă, nu izbutise niciodatăsă-l dea reuniunilor
sale. Căci unul din meritele bunătăţ ii este, din nefericire, săcreeze mai puţ
inăvoioşie decât
ar putea-o face un spirit răutăcios. Cu toate acestea, săne grăbim a o spune, spirit
răutăcios nu este nicidecum epitetul ce i s-ar putea atribui DOAMNEI. Aceastăfire de elită
închidea în ea prea multăadevăratămărinimie, prea multe elanuri nobile şi gânduri înalte,
pentru a putea fi numita o fire răutăcioasă. Dar DOAMNA avea acea virtute de a nu se lăsa
călcatăîn picioare, virtute adesea atât de fatalăpentru cel care-o deţ ine, întrucât duce la
zdrobire acolo unde altăînsuşire ar impune o plecăciune; de aici rezultăcăloviturile nu se
înmuiau câtuşi de puţ in când ajungeau la ea, aşa cum se întâmpla cu acest suflet înfăşat în
vatăcare era Maria-Tereza. Inima ei tresărea la fiecare atac şi, întocmai ca în acele
încrâncenări de la jocurile cu inele, DOAMNA, dacănu era lovităîn aşa fel încât săfie
scoasădin luptă, întorcea loviturile cu vârf şi îndesat nesocotitului, oricine ar fi fost el, care
i se punea împotriv ă. Este oare aceasta răutate? Este oare doar asprime? Noi socotim că
naturile puternice şi bogate sunt acelea care, asemenea arborelui ştiinţ ei, produc în acelaşi
timp şi binele şi răul, creangăîngemănatăşi pururi înflorită, pururi roditoare, al cărei fruct
bun ştiu să-l vadănumai cei cărora le e foame de el, şi al cărui fruct rău îl mănâncăcei de
prisos şi cei netrebnici, care şi mor din aceastăpricină, ceea ce, la urma urmei, nu este o
nenorocire.
Deci DOAMNA, care îşi făurise bine în minte planul ei de a doua regină, sau chiar de
primăregină, DOAMNA, spunem, făcea ca în jurul ei lumea săse simtătotdeauna încântată
prin conversaţ ie, prin întâlniri, prin libertatea neştirbităpe care o lăsa fiecăruia de a-şi rosti
cuvântul său, cu condiţ ia, bineînţeles, ca acest cuvânt săfie frumos sau folositor. Şi, de
necrezut, din aceastăpricină, la DOAMNA se vorbea poate mai puţ in ca în alte părţ i.
DOAMNA îi dispreţ uia pe flecari şi se răzbuna crud pe ei: îi lăsa săvorbească. Ea dispreţ uia
de asemeni înfumurarea, şi nu-i ierta nici chiar regelui acest cusur. DOMNUL suferea de
aceastăboală, şi Prinţ esa îşi luase nemaipomenita sarcina de a-l lecui de ea. Încolo, poeţ i,
oameni de duh, femei frumoase, ea îi primea pe toţ i ca o stăpânămai presus de sclavii ei.
Îndeajuns de visătoare în mijlocul tuturor acestor zburdălnicii pentru a-i face săviseze pe
poeţ i, îndeajuns de stăpânăpe farmecele sale pentru a străluci chiar şi în mijlocul celor mai
recunoscute frumuseţ i, îndeajuns de spiritualăpentru ca şi cei mai neîntrecuţ i s-o asculte
cu plăcere. Se poate lesne bănui cine anume era atras de reuniuni ca acelea care se ţ ineau
la DOAMNA: tineretul dădea navală. Când regele e tânăr, totul e tânăr la curte. De aceea,
bătrânele doamne, capete tari de pe vremea Regenţ ei sau a ultimei domnii, rămâneau
ursuze; dar la ursuzenia lor se răspundea râzând de aceste venerabile persoane care
duseserăspiritul de dominaţ ie pânăla a comanda trupe de soldaţ i în războiul Frondei,
pentru ca, spunea DOAMNA, sănu-şi piardăcu totul înrâurirea asupra bărbaţ ilor.
Când băturăceasurile opt, alteţ a sa regalăintrăîn marele salon, însoţ ităde doamnele
de onoare, şi găsi aici câţ iva curteni care aşteptau de mai bine de zece minute. Printre aceşti
sosiţ i mai devreme, ea îl căuta pe acela care credea cătrebuia săfi venit acolo înaintea
tuturor. Dar nu-l zări. Aproape în aceeaşi clipăîn care Prinţ esa îşi sfârşea investigaţ ia sa, fu
anunţ at DOMNUL.
Prinţ ul era strălucitor la înfăţ işare. Toate nestematele cardinalului Mazarin, acelea, se
înţelege, pe care ministrul nu avusese încotro şi trebuise săle lase, toate nestematele
reginei-mame, ba chiar şi unele ale soţ iei sale, le avea pe el DOMNUL în ziua aceea. Nu-i de
mirare, deci, căstralucea ca un soare. În urma lui, cu pas domol şi cu un aer de pocăinţ ă
admirabil jucat, venea de Guiche, îmbrăcat într-un costum de catifea de culoarea
mărgăritarului cenuşiu, brodat cu argint şi cu panglicuţ e albastre. De Guiche purta, de
asemeni, dantele care erau tot atât de frumoase în telul lor ca şi pietrele preţ ioase ale
DOMNULUI. Pana de la pălărie îi era roşie.
DOAMNA avea mai multe culori. Ei îi plăcea roşul în tapete, griul în veşminte,
albastrul la flori.
Domnul de Guiche, astfel îmbrăcat, era de o frumuseţ e pe care toata lumea putea s-o
remarce. O anumităpaliditate atrăgătoare, o anumităvisare în priviri, mâini de o albeaţ ăde
crin sub dantelele mari, gura cu o trăsăturămelancolică– era destul, într-adevar, să-l vezi
pe domnul de Guiche, pentru a mărturisi căpuţ ini bărbaţ i la curtea Franţ ei se puteau
asemui cu el. Din aceasta rezultăcăDOMNUL, care avea pretenţ ia săeclipseze o stea, dacă
o stea s-ar fi luat la întrecere cu el, fu, dimpotrivă, eclipsat cu desăvârşire în toate
imaginaţ iile, care sunt judecători foarte tăcuţ i, desigur, dar şi foarte necruţ ători în judecăţ ile
lor.
DOAMNA îi aruncase o privire în treacăt lui de Guiche; dar oricât de fugarăfusese
aceastăprivire, ea îi aşternu pe frunte o împurpurare încântătoare. DOAMNA îl găsise pe de
Guiche, cu adevărat, atât de frumos şi atât de elegant, încât era aproape sănu mai regrete
cucerirea regalăpe care simţ ea căo pierde din mână. Îşi lăsădeci inima, fărăvoia ei, să-i
împingătot sângele pânăîn mijlocul obrajilor.
DOMNUL, luând aerul său trufaş, se apropie de ea. El nu observase roşeaţ a Prinţ esei,
sau, dacăo observase, era departe de a o atribui adevăratei cauze.
— Doamnă– zise el, sărutând mâna soţ iei – e aici un dizgraţ iat, un nenorocit
surghiunit, pe care îmi iau sarcina de a ţ i-l prezenta. Ţine seamă, te rog, căe unul dintre cei
mai buni prieteni ai mei şi căprimirea pe care i-o vei face va fi o măgulire pentru mine.
— Ce surghiunit? Ce dizgraţ iat? întrebăDOAMNA rotindu-şi ochii în jurul ei, dar fără
a şi-i opri la conte mai mult decât la alţ ii.
 Era momentul săfie împins în scenăprotejatul. Prinţ ul se dădu la o parte şi-i lăsăloc
lui de Guiche, care, cu un aer destul de posomorât, se apropie de DOAMNA şi-i făcu o
reverenţ ă.
— Dar cum – întrebăDOAMNA, ca şi când ar fi încercat cea mai vie uimire – domnul
conte de Guiche este dizgraţ iatul, surghiunitul?
— Da, el – murmurăducele.
— Aşa e – zise DOAMNA. Nu se vede decât el aici.
— Ah, doamnă, eşti nedreaptă– rosti Prinţ ul.
— Eu?
— Fărăîndoială. Dar fie. Haide, iartă-l pe bietul băiat.
— Să-l iert, pentru ce? Ce-aşputea oare să-i iert eu domnului de Guiche?
— La drept vorbind, explică-te, de Guiche. Ce vrei săţ i se ierte? întrebăPrinţ ul.
— Vai, alteţ a sa regalăştie foarte bine – răspunse contele cu prefăcătorie.
— Haide, haide, dă-i mâna, doamnă– zise Filip.
— Dacăasta îţ i face plăcere, domnule...
Şi, cu o indescriptibilămişcare a ochilor şi a umerilor, DOAMNA întinse frumoasa ei
mânăparfumatăîn faţ a tânărului, care o atinse cu buzele. E de crezut căaceastăatingere
ţinu prea mult şi căDOAMNA nu-şi retrase prea repede mâna, căci ducele adăugă:
— De Guiche nu e rău, doamnă, şi n-are săte muşte, desigur.
Cei din jur luarăca pretext aceste cuvinte, cum nu se poate prea glumeţ e, pentru a
râde cu hohote. Într -adevăr, situaţ ia era vrednicăde băgat în seamăşi câteva spirite
binevoitoare făcurătotul ca ea sănu treacăneobservat ă.
DOMNUL se bucura încăde efectul vorbelor sale, când fu anunţ at regele.
În acest moment, aspectul salonului era acesta pe care vom încerca să-l zugrăvim. În
mijloc, în faţ a căminului încărcat de flori, sta DOAMNA, cu domnişoarele sale de onoare, ce
formau douăaripi, în jurul cărora zburdau fluturii de la curte. Alte grupuri erau strânse în
dreptul firidelor de la ferestre, cum fac în rondurile lor prestabilite Străjile unei garnizoane,
şi, din locurile respective, prindeau din zbor cuvintele pornite din grupul principal. Din unul
din aceste grupuri, cel mai apropiat de cămin, Malicorne, numit, cât ai bate din palme, de
către Manicamp şi de Guiche, intendent al apartamentelor, Malicorne, a cărui uniformăde
ofiţer era gata de mai bine de douăluni, sclipea în podoabele sale şi îşi arunca spre
Montalais, extrema stângăa DOAMNEI, tot focul ochilor lui şi toate scânteierile veşmintelor
sale de catifea.
DOAMNA vorbea cu domnişoara de Châtillon şi cu domnişoara de Créqui, cele mai
apropiate de ea, şi arunca din când în când câte un cuvânt şi DOMNULUI, care plecăde
lângădânsa de îndatăce valetul de la intrare strigă:
— Regele!
Domnişoara de La Vallière era, ca şi Montalais, în stânga DOAMNEI, adicăpenultima
din rând; la dreapta ei fusese aşezatădomnişoara de Tonnay-Charente. Se afla deci în
poziţ ia acelor corpuri de trupăa căror slăbiciune e bănuităşi tocmai de aceea sunt puse
între douăforţ e încercate. Flancatăastfel de cele douăprietene ale sale de aventuri, La
Vallière, fie căera mâhnitădin pricina plecării lui Raoul, fie căera încătulburatăde
întâmplările petrecute de curând şi care începuserăsă-i facănumele cunoscut în lumea
curtenilor, La Vallière, spunem, îşi ascundea în dosul evantaiului ochii puţ in înroşiţ
i şi
părea sădea o mare atenţ ie cuvintelor pe care Montalais şi Athénaïs i le strecurau pe rând,
când într-o ureche, când în cealaltă.
În clipa când numele regelui fu rostit, un freamăt mare se produse în tot salonul.
DOAMNA, în calitate de gazdă, se ridicăspre a-l primi pe regescul oaspete; dar,
ridicându-se, oricât ar fi fost de preocupată, aruncăo privire la stânga sa, şi aceastăprivire,
pe care încrezutul de Guiche o interpret ăca fiind adresatălui, se opri, dupăce alunecăde-a
lungul cercului, asupra domnişoarei de La Vallière, la care v ăzu o vie roşeaţ ăîn obraji şi o
adâncătulburare.
Regele păşi în mijlocul grupului, devenit acum unul singur printr-o mişcare ce se
făcu, în chip firesc, de la margini spre centru. Toate frunţ ile se plecau în faţ a maiestăţ ii sale,
toate femeile se îndoiau ca nişte crini măreţ i şi mlădioşi în faţa regelui Aquilo.
Maiestatea sa nu avea nimic solemn, am putea spune nimic regal în seara aceea,
bineînţ eles în afarăde tinereţ ea şi de frumuseţ ea lui. Un anumit aer de voioşie realăşi de
bunădispoziţ ie trezi dintr-o datătoate spiritele; şi iatăcăfiecare îşi făgădui o seară
minunată, chiar dacăn-ai vedea decât marea dorinţ ăpe care o avea maiestatea sa de a
petrece la DOAMNA.
Dacăcineva putea, prin bucuria şi prin voioşia lui, să-l egaleze pe rege, acesta era
domnul de Saint-Aignan, roz la faţ ă, la haine şi la panglici, cu idei roze mai ales – şi, în
seara aceea, domnul de Saint-Aignan era plin de idei. Ceea ce dăduse o înflorire nouă
tuturor acestor idei care germinau în spiritul lui voios era faptul căo văzuse pe domnişoara
de Tonnay-Charente îmbrăcată, ca şi el, în roz. N-am vrea totuşi săspunem căşiretul
curtean nu ştiuse mai dinainte căfrumoasa Athénaïs avea săse îmbrace în aceastăculoare:
se pricepea atât de bine în arta de a face săflecăreascăun croitor sau o cameristăasupra
planurilor stăpânei sale! Îi trimise, deci, tot atâtea ocheade asasine domnişoarei Athénaïs
câte noduri de panglici avea la pantofi şi la haină, adicăfăcu o adevăratărisipă.
Regele adresându-i complimentele sale DOAMNEI, şi DOAMNA fiind aproape rugatăsă
se aşeze, cercul se alcătui îndată. Ludovic îi ceru DOMNULUI să-i spunăcum a fost la
scăldătoare; el însuşi povesti, trăgând cu ochiul spre doamne, căpoeţ ii se întrec în a pune
în versuri aceastăgalantădistracţ ie a băilor de la Valvins, şi căunul din ei mai ales,
domnul Loret, pare a fi primit destăinuirile vreunei nimfe a apelor, atât de multe adevăruri a
putut săspunăîn versurile sale.
Multe doamne se simţ irădatoare săroşească. Regele profităde acest prilej pentru a
trage cu ochiul mai în voie; singurăMontalais nu se roşise şi nu-şi coborâse ochii de la rege,
astfel că-l văzu sorbind-o cu privirea pe domnişoara de La Vallière. Aceastăîndrăzneaţ ă
domnişoarăde onoare, care se numea Montalais, făcu săse plece în jos privirea regelui,
scăpând-o astfel pe Louise de La Vallière de sub o văpaie arzătoare ce i-ar fi fost probabil
transmisăde acea privire.
Ludovic era acum prins de DOAMNA, care-l copleşea cu întrebările, şi nimeni pe lume
nu se pricepea săpunăîntrebările ca ea! El însăîncerca sădea convorbirii un caracter
general şi, spre a izbuti, trebui să-şi sporeascăspiritul şi galanteria.
DOAMNA ţ inea foarte mult la măguliri; se hotărî deci săle smulgăcu orice preţ , şi,
adresându -se regelui. Îi zise:
— Sire, maiestatea voastră, care ştie tot ce se întâmplăîn regatul său, trebuie săfi
cunoscut mai dinainte versurile ce i-au fost povestite domnului Loret de acea nimfă;
maiestatea voastrăvrea săni le împărtăşeascăşi nouă?
— Doamnă– răspunse regele cu o graţ ie neîntrecută– nu am aceastăcutezanţ ă... Nu
poate fi îndoialăcă, dumneata personal, te-ai simţ i oarecum încurcatăsăasculţ i anumite
detalii... Dar de Saint-Aignan povesteşte frumos şi reţ ine foarte bine versurile; iar dacănu le
reţine, le improvizează. Ţi-l înfăţ işez ca poet desăvârşit.
De Saint-Aignan, adus în scenă, fu nevoit săse producă, dar cât mai puţ in
necuviincios cu putinţ ă. Din nefericire însăpentru Doamna, el nu se gândea decât la
treburile lui, adicăîn loc să-i aducăDOAMNEI măgulirile pe care ea şi le dorea, se apucăsă
tragăspuza pe turta lui puţ in mai mult decât îi era îngăduit. Aruncându-şi deci, pentru a
suta oară, privirea către frumoasa Athénaïs, care punea în practicăfărăabatere teoria sa
din ajun, adicănu catadicsea să-şi priveascăadoratorul, Saint-Aignan începu prin a spune:
— Sire, maiestatea voastrămăva ierta fărăîndoialăca am reţ inut prea puţ in versurile
pe care nimfa i le-a dictat lui Loret; dar acolo unde regele n-a reţ inut nimic, ce-aşputea face
eu, un biet spirit mult mai slab?
DOAMNA nu fu încântatăde aceastăploconire de curtean.
— Ah, doamnă– continuăde Saint-Aignan – astăzi nu se mai vorbeşte despre ceea ce
spun nimfele de apădulce. Într-adevăr, am fi ispitiţ i săcredem cănu se mai întâmplănimic
interesant în regatele lichide. Numai pe uscat, doamnă, se petrec marile evenimente. Ah, pe
uscat, doamnă, atâtea poveşti pline de...
— Bine! făcu DOAMNA. Şi ce se petrece pe uscat?
— Asta ar trebui săle întrebăm pe driade – răspunse contele – căci driadele trăiesc în
păduri, dupăcum alteţ a voastrăo ştie.
— Ştiu chiar căsunt prin firea lor vorbăreţ e, domnule de Saint-Aignan.
— E adevărat, doamnă; dar atunci când nu dezvălui decât lucruri frumoase, ar fi
nedrept săle învinuim de vorbărie goală.
— Aşadar, ele dezvăluie lucruri frumoase? întrebăcu un aer şăgalnic Prinţ esa. În
adevăr, domnule de Saint-Aignan, îmi aţ âţ
i curiozitatea şi, dacăaşfi regele, ţ i-aşporunci
numaidecât săne povesteşti acele lucruri frumoase pe care le spun doamnele driade,
întrucât numai dumneata singur, aici, pari săpricepi limba lor.
— Oh, pentru aşa ceva, doamna, eu sunt la ordinele maiestăţ ii sale – răspunse cu glas
tare contele.
— Pricepe limba driadelor? zise DOMNUL. Fericit om acest Saint-Aignan.
— Ca însăşi limba franceză, monseniore.
— Atunci povesteşte – ceru DOAMNA.
Regele se simţ i încurcat; fărăîndoialăcăomul lui avea să-l vâre în vreo afacere
pârdalnică. Simţ ea bine asta, datorităatenţ iei generale stârnităde primele cuvinte ale lui de
Saint-Aignan, stârnităde asemeni şi de atitudinea neobişnuităa DOAMNEI. Cei mai discreţ i
păreau gata săsoarbăfiecare cuvânt pe care avea să-l rosteascăcontele. Se tuşea, se
apropiau unu de alţ ii, se trăgea cu coada ochiului spre anumite doamne, care, ele însele,
spre a înfrunta cu mai multădecenţ ă, sau cu mai multăhotărâre, aceste priviri
inchizitoriale şi atât de apăsătoare, îşi pregăteau evantaiele şi luau înfăţ işări de dueliste
gata sărăspundăla atacul adversarilor lor.
Pe vremea aceea era atât de îndătinat obiceiul conversaţ iilor ce ieşeau dm comun şi al
povestirilor spinoase, încât acolo unde un întreg salon din zilele noastre ar bănui scandal,
răzbunare, tragedie şi s-ar împrăştia cu groază, în salonul DOAMNEI fiecare se pregătea să
se aşeze cât mai bine pe scaunul lui, astlel încât sănu piardănici un cuvânt, nici un gest
din comedia compusăspre folosul său de domnul de Saint-Aignan, şi a cărei încheiere,
oricare ar fi fost stilul şi intriga, trebuia săfie cu necesitate perfectăîn privinţ a calmului şi a
observaţ iei.
Contele era cunoscut ca un om bine crescut şi ca un admirabil povestitor. Începu deci,
cu tot curajul, în mijlocul unei tăceri adânci, care l-ar fi putut fâstâci pe oricare altul, în
afarăde el.
— Doamnă, regele îmi îngăduie sămăadresez mai întâi alteţ ei voastre regale, întrucât
se aratăa fi cea mai curioasădin cercul ei; voi avea deci onoarea de a spune alteţ ei voastre
regale cădriada locuieşte de preferinţ ăîn scorburile stejarilor, şi cum driadele sunt nişte
minunate făpturi mitologice, ele îşi aleg de obicei arborii cei mai frumoşi, adicăaceia cu
trunchiurile cele mai groase.
La aceastăintroducere, care, sub un văl străveziu, reamintea faimoasa întâmplare de
la stejarul regal, care jucase un rol atât de mare în seara precedentă, multe inimi începură
săbatăde bucurie sau de nelinişte, încât, dacăde Saint-Aignan n-ar fi avut un glas aşa de
puternic şi de sonor, aceste bătăi ale inimi s-ar fi auzit pe deasupra glasului său.
— Trebuie săfie driade şi la Fontainbleau – spuse DOAMNA pe un ton cât se poate de
calm – căci niciodatăîn viaţ a mea n-am văzut stejari mai frumoşi ca aceia din parcul regal
de aici.
Şi, spunând aceste cuvinte, îşi întoarse în direcţ ia lui de Guiche o privire de care
acesta nu se mai putea plânge ca de aceea de mai înainte, care, dupăcum am spus, avea o
anumitănuanţ ăde ceva fugar, nuanţ ădestul de dureroasăpentru o inimăatât de iubitoare.
— Într-adevăr, doamnă, chiar de Fontainebleau voiam săvorbesc alteţ ei voastre regale
– răspunse de Saint-Aignan – deoarece driada a cărei poveste o urmărim locuieşte în parcul
castelului maiestăţ ii sale.
Se intrase în subiect; acţ iunea începuse; auditori şi narator, nimeni nu mai putea să
dea înapoi.
— Săascultăm – zise DOAMNA – căci povestirea mi se pare a avea nu numai farmecul
unei poveşti populare, dar şi al unei cronici foarte apropiate de noi.
— Se cuvine săîncep cu începutul – reluăcontele. Aşadar, la Fontainebleau, într-o
colibăcu o frumoasăînfăţ işare, locuiesc nişte păstori. Unul e păstorul Tircis, care
stăpâneşte cele mai bogate păşuni, moştenite de la părinţ ii lui. Tircis e tânăr şi frumos, şi
însuşirile sale îl fac săfie primul dintre păstorii de prin aceste părţ i. Se poate deci spune cu
toatăîndrăzneala căe regele acelor locuri.
Un uşor murmur de aprobare îl însufleţ i pe povestitor, care continuă:
— Curajul lui e deopotrivăcu puterea lui; nimeni nu-l întrece în dibăcie la vânătoarea
de fiare sălbatice, nimeni nu dăsfaturi mai înţ elepte ca el. Când îşi mâiia calul prin
frumoasele câmpii ale ţ inuturilor sale, când, în întrecerile pentru dovedirea îndemânării şi-a
isteţimii, e în fruntea celorlalţ i păstori care i se supun cu credinţ ă, ai zice căe zeul Marte
învârtindu-şi lancea pe câmpiile Traciei, sau, şi mai bine încă, Apolo, zeul luminii, învăluind
pământul cu săgeţ ile lui încinse de flăcări.
Fiecare îşi spunea căacest portret alegoric al regelui nu era începutul cel mai rău pe
care povestitorul l-ar fi putut alege. De aceea îşi făcu efectul şi asupra asistenţ ei, care, atât
din datorie cât şi plăcere, aplaudăcu însufleţ ire, şi asupra regelui însuşi, căruia îi plăceau
foarte mult laudele, atunci când erau la locul lor, ba nu-i displăceau nici chiar atunci când
erau puţ in exagerate. Domnul de Saint-Aignan continuă.
— Şi nu numai datorităcapriciilor gloriei, doamnele, şi-a căpătat păstorul Tircis un
renume care a făcut din el regele păstorilor.
— Al păstorilor de la Fontainebleau – zise regele zâmbind către Doamna.
— Oh – strigăDOAMNA – Fontainebleu e luat doar la întâmplare de către poet; eu aş
spune: al păstorilor din întreaga lume.
Regele îşi uitărolul de ascultător pasiv şi se înclină.
— Dar mai ales – urmăde Saint-Aignan în mijlocul unui murmur măgulitor – mai ales
în preajma femeilor frumoase se desfăşoarăpe deplin meritele acestui rege al păstorilor. E
un păstor al cărui spirit e pe atât de fin pe cât de curatăîi e inima; ştie săspunăun
compliment cu o graţ ie care cucereşte, ştie săiubeascăcu o discreţ ie care făgăduieşte
plăcutelor şi fericitelor lui cuceriri soarta cea mai vrednicăde invidiat. Niciodatănu se
înfurie, niciodatănu uită. Cine l-a văzut pe Tircis, şi l-a auzit, trebuie să-l iubească; cine îl
iubeşte şi e iubit de el, a întâlnit fericirea.
De Saint-Aignan făcu aici o pauză– gusta voluptatea laudelor – şi acest portret, oricât
de grotesc ar fi fost umflat, găsise încuviin ţ area mai ales în anumite urechi pentru care
meritele păstorului nu păreau sa fi fost prea exagerate. DOAMNA îl îndemnăpe orator să
continue.
— Tircis – reluăcontele – avea un prieten credincios, au mai degrabăun slujitor
devotat, care se numea... Amyntas.
 — Ah, săauzim portretul lui Amyntas! rosti cu şiretenie DOAMNA. Eşti un pictor atât
de bun, domnule de Saint -Aignan!
— Doamnă...
— Oh, conte de Saint-Aignan, sănu-l jertfeşti, te rog, pe acest biet Amyntas! Nu ţ i-aş
ierta-o niciodată!
— Doamnă, Amyntas e de o condiţ ie prea inferioară, mai ales faţ ăde Tircis, pentru ca
persoana lui săpoatăavea onoarea de a se face vreo asemănare. În antichitate erau anumiţ i
prieteni din aceştia şi anumiţ i servitori care se lăsau săfie îngropaţ i de vii la picioarele
stăpânilor lor. La picioarele lui Tircis, acolo este locul lui Amyntas; el nici nu cere altul, şi
dacăvreodatăilustrul erou...
— Ilustrul păstor, vrei săspui – rosti DOAMNA prefăcându-se că-l corecteazăpe de
Saint-Aignan.
— Alteţ a voastrăregalăare dreptate, m-am înşelat – reluăcurteanul. Dacăpăstorul
Tircis, zic, binevoieşte uneori să-l numeascăpe Amyntas prietenul său şi să-şi deschidă
inima în faţ a lui, aceasta e o favoare fărăpereche, de care cel din urmăse bucurăca de cea
mai însemnatăfericire.
— Toate acestea – îl întrerupse DOAMNA – aratădevotamentul absolut al lui Amyntas
pentru Tircis, dar nu ne dau portretul lui Amyntas. Conte, nu-l înfrumuseţ a dacănu-ţ i
place, dar zugrăveşte-ni-l aşa cum e; vreau săcunosc portretul lui Amyntas.
De Saint-Aignan se supuse, dupăce făcu o plecăciune adâncăîn faţ a cumnatei
maiestăţ ii sale.
— Amyntas – zise el – e ceva mai în vârstădecât Tircis; nu e un păstor cu totul
defavorizat de natur ă; se poate chiar spune căMuzele au binevoit săzâmbeascăla naşterea
lui, aşa cum Hebe zâmbeşte tinereţ ii. Nu are ambiţ ia săstrălucească; o are pe aceea de a fi
iubit, şi poate căs-ar învrednici de asta, dacăar fi cunoscut mai îndeaproape.
Acest din urmăparagraf fu întărit de o ocheadăucigătoare trimisăde-a dreptul către
domnişoara de Tonnay-Charente, care înfruntălovitura fărăa se clătina. Dar modestia şi
dibăcia aluziei avuseserăun mare efect: Amyntas culese rodul dorit, prin aplauze; capul lui
Tircis însuşi dădu semnalul pnntr-o încuviinţ are plinăle bunăvoinţ ă.
— Şi iatăcă– continuăde Saint-Aignan – Tircis şi Amyntas se plimbau într-o seară
prin pădure vorbind despre amărăciunile lor în dragoste. Notaţ i căaici începe povestirea
driadei, doamnelor; altminteri, cum am fi putut noi afla ce-şi spuneau Tircis şi Amyntas,
care erau cei mai discreţ i păstori de pe pământ? Ei aleserădeci colţ ul cel mai stufos din
pădure, pentru a se ascunde de ceilalţ i şi a-şi împărtăşi nestânjeniţ i necazurile lor, când
deodatăauzul le fu lovit de murmurul unor glasuri
— Ah, ah! făcu cineva în preajma povestitorului. Iatăcătotul devine nespus de
interesant!
Aci, DOAMNA, asemenea generalului ager care îşi inspecteazăarmata, le străpunse cu
o privire pe Montalais şi pe Tonnay-Charente, care începeau săfacăfeţ e-feţ e.
— Aceste glasuri melodioase – urma de Saint-Aignan – erau ale câtorva păstoriţ e care
voiserăşi ele săse bucure de răcoarea codrului şi care, ştiind căacel colţera mai retras,
aproape neumblat, se strânseser ăacolo pentru a-şi împărtăşi unele păreri cu privire la viaţ a
păstorească.
Un imens hohot de râs, stârnit de ultima frazăa lui Saint-Aignan, un foarte fin zâmbet
al regelui privind către Tonnay-Charente, acestea furărezultatele ţ intirii.
— Driada ne asigură– vorbi mai departe Saint-Aignan – căpăstoriţ ele erau trei, şi că
toate trei erau tinere şi frumoase.
— Numele lor? întrebăDOAMNA cu un glas liniştit.
— Numele lor? făcu de Saint-Aignan care se zburli împotriva acestei indiscre ţ ii.
— Fărăîndoială. I-ai numit pe păstori Tircis şi Amyntas; numeşte-le şi pe păstoriţ e
într-un fel oarecare.
— Oh, doamnă, eu nu sunt un născocitor, un truver, cum se spunea odinioară; eu
povestesc ceea ce a spus driada.
— Şi cum le numea driada dumitale pe acele păstoriţ e? Într-adevăr, iatăo memorie
răuvoitoare. Sau aceastădriadăera certatăcu zeiţ a Mnemosyna?
— Doamnă, aceste păstoriţ e... Dar ţ ineţi seama căa da în vileag nume de femei e un
adevărat sacrilegiu.
— De care o femeie te iartă, conte, cu condiţ ia săne spui numele păstoriţ elor.
— Ele se numeau Philis, Amaryllis şi Galateea.
— Minunat! N-am pierdut nimic aşteptând – zise DOAMNA – şi iatătrei nume
încântătoare. Acum, portretele lor!
De Saint-Aignan făcu o nouămişcare de împotrivire.
— Oh, săprocedăm în ordine, te rog, conte – stărui DOAMNA. Nu-i aşa, sire, că
trebuie săni se zugrăveascăportretele păstoriţ elor?
Regele, care se aştepta la aceastăstăruinţ ăşi care începea săsimtăo anumită
nelinişte, nu crezu de cuviinţ ăsăse punărău cu o atât de primejdioasăinterogatoare. Se
gândea apoi căde Saint-Aignan, în portretele sale, va găsi mijlocul de a strecura câteva
trăsături delicate ce vor bucura urechile pe care maiestatea sa avea interesul săle încânte.
Cu aceastăsperanţ ă, dar şi cu aceastăteamă, Ludovic încuviinţăca de Saint-Aignan săfacă
portretele păstoriţelor Philis, Amaryllis şi Galateea.
— Ei bine, atunci fie! zise de Saint-Aignan, ca un om care îşi ia inima în dinţ
i.
Şi începu.

LXI
SFÎRŞITUL POVEŞTII NAIADEI ŞI DRIADEI

— Philis – zise de Saint-Aignan aruncând o privire provocatoare spre Montalais, cam

în felul cum un spadasin încercat îşi îndeamnă, într-un asalt, rivalul demn de el sa se pună
în gardă– Philis nu e nici brunănici blondă, nici înaltănici scundă, nici rece nici aprinsă;
e, oricât ar fi ea de păstoriţ ă, spiritualăca o prinţ esa şi neastâmpăratăca un demon. Are o
privire căreia nimic nu-i scapă. Şi tot ceea ce vede cu ochii doreşte cu inima. E o pasăre
care, ciripind necontenit, aci atinge iarba în zbor, aci se ridicăîn aer dupăun fluture, aci se
opreşte pe ramura cea mai înaltăa unui copac şi de acolo le face în ciudăpăsărarilor, să
vinăs-o prindăsau s-o agaţ e în plasele lor.
Portretul era atât de asemănător, încât toate privirile se întoarserăspre Montalais
care, cu ochii larg deschişi, cu nasul în sus, îl asculta pe de Saint-Aignan ca şi cum ar fi
fost vorba de o persoanăce n-ar fi avut nici o legăturăcu ea.
— Asta e tot, domnule de Saint-Aignan? întrebăPrinţ esa.
— Oh, alteţ a voastrăregală, portretul e doar schiţ at, şi ar mai fi încămulte de spus.
Dar mi-e teamăsănu obosesc răbdarea alteţ ei voastre, sau sănu rănesc modestia
păstoriţ ei, astfel cătrec la prietena ci Amaryllis.
— Prea bine, domnule de Saint-Aignan – zise DOAMNA – treci la Amaryllis; noi te
urmărim.
— Amaryllis e cea mai în vârstădintre cele trei; totuşi – se grăbi săadauge de
Saint-Aignan – aceastăvârsta înaintatănu atinge nici douăzeci de ani.
Sprâncenele domnişoarei de Tonnay-Charente, care se încruntaserăla începutul
povestirii, se descreţ irăacum cu un zâmbet uşor.
— Ea e înaltăla trup şi are un păr lung pe care şi-l împleteşte dupămodelul statuilor
greceşti; mersul îi e maiestuos şi gesturile pline de mândrie, astfel încât pare mai degrabăo
zeiţădecât o simplămuritoare, iar printre zeiţ e, aceea care îi seamănăcel mai mult este
Diana vânătoriţ a; cu singura deosebire căaceastăcruda păstoriţ ă, şterpelindu-i într-o zi
tolba cu săgeţ i lui Amor, pe când bietul Cupidon dormea într-un tufişde trandafiri, în loc
să-şi îndrepte arcul înspre oaspeţ ii pădurii, ea şi-l descarcăfărămila în păstorii care trec pe
acolo şi pe care-i poate vedea şi ochi cu săgeţ ile sale.
— Oh, urâcioasăpăstoriţ ă! vorbi DOAMNA. N-o săse aleagăşi ea pânăla urmăcu
una din acele săgeţ i pe care le aruncăfărămilăîn dreapta şi în stânga?
— Asta e şi speranţ a tuturor păstorilor noştri – zise de Saint- Aignan.
— Şi mai ales a lui Amyntas, nu-i aşa? adăugăDOAMNA.
— Păstorul Amyntas e atât de timid – spuse de Saint-Aignan cu aerul cel mai modest
pe care-l putea lua – încât, dacăsperăşi el asta, nimeni n-a putut afla ceva, căci el îşi
ascunde speranţ a în cel mai adânc ungher al inimii.
Un murmur dintre cele mai măgulitoare întâmpinăaceastăprofesiune de credinţ ăa
povestitorului în legăturăcu păstorul Amyntas.
— Şi Galateea? întreba DOAMNA. Sunt nerăbdătoare săvăd o mânădibace reluând
portretul ei de unde l-a lăsat Virgiliu şi terminându-l sub ochii noştri.
— Doamnă– răspunse de Saint-Aignan – faţ ăde marele Virgiliu Maro, umilul vostru
servitor nu e decât un poetastru; totuşi, încurajat de ordinul vostru, voi face tot ce-mi stăîn
putinţ ă.
— Te ascultăm – zise DOAMNA.
De Saint-Aignan îşi întinse un picior, un braţşi îşi ţ uguie amândouăbuzele.
— Albăca spuma laptelui – începu el – aurie ca spicul de grâu, ea răspândeşte în
văzduh miresmele parului ei bălai. Încât te întrebi dacănu este cumva însăşi acea frumoasă
Europa care a trezit iubirea în inima lui Iupiter, pe când se juca împreunăcu prietenele sale
pe pajiştea înflorită. Din ochii ei, albaştri ca azurul cerului în cele mai minunate zile de
vară, coboarăo luminădulce şi mângâietoare; reveria o hrăneşte, amorul o îmbogăţ eşte. Iar
când îşi încruntăsprânceana sau când îşi apleacăfruntea spre pământ, soarele se întunecă
în văzduh în semn de doliu. Dimpotrivă, când râde, întreaga fire îşi recapătăvoioşia, şi
păsările, care amuţ iserăo clipă, îşi reîncep cântecele lor în frunzişul copacilor. Această
păstoriţ ăîndeosebi – zise de Saint-Aignan ca săîncheie – aceastăpăstoriţ ăe vrednicăde
adoraţ ia tuturor; şi dacăvreodatăinima ei se va dărui cuiva, ferice de muritorul pe care
dragostea sa feciorelni căîl va înălţ a la treapta unui zeu!
DOAMNA, ascultând zugrăvirea acestui portret, aşa cum făceau toţ i ceilalţ
i, se
mulţ umi să-şi arate încântarea subliniind părţ ile cele mai poetice prin câteva clătinări din
cap; dar era cu neputinţ ăde spus dacăaceste semne de încântare se refereau la talentul
povestitorului sau la asemănarea portretului. Rezultăcă, DOAMNA neaplaudând făţ iş,
nimeni nu-şi îngădui săaplaude, nici chiar DOMNUL însuşi, care găsea în sinea sa căde
Saint-Aignan se oprise prea mult asupra portretelor păstoriţ elor, dupăce trecuse oarecum
cam repede peste portretele păstorilor. Adunarea părea deci de gheaţ ă.
De Saint-Aignan, care îşi sleise şi retorica şi penele în nuanţ area portretului Galateei
şi care se aştepta, dupăprimirea favorabilăfăcutăcelorlalte părţ i, săaudăun ropot de
aplauze pentru aceasta din urmă, fu şi mai îngheţ at decât regele şi întreaga reuniune.
Urmăo clipăde tăcere, ruptă, în sfârşit, de DOAMNA:
— Ei bine, sire – întrebăea – ce spune maiestatea voastrădespre aceste trei portrete?
Regele voia săvinăîn ajutorul lui de Saint-Aignan, cu gândul de a se pune pe sine la
adăpost.
— Găsesc căAmaryllis e frumoasă, dupăpărerea mea – zise el.
— Mie îmi place mai mult Philis – adăugăDOMNUL. E o fatăstraşnică, sau mai bine
zis un straşnic băieţ oi de nimfă.
Ceilalţi avurădreptul sărâdă.
De data aceasta, privirile furăatât de directe, încât Montalais simţ i cum roşeaţ a i se
urcăîn obraji într-un şuvoi de flăcări violete.
— Prin urmare – reluăDOAMNA – aceste păstoriţ e îşi spuneau?...
Dar de Saint- Aignan, rănit în amorul propriu, nu se mai simţ ea în stare săînfrunte
atacul unor forţ e proaspete şi odihnite.
— Doamnă– zise el – aceste păstoriţ e îşi împărtăşeau una alteia micile lor înclinări.
— Haide, haide, domnule de Saint-Aignan, dumneata eşti un fluviu de poezie
pastorală– îl îndemnăDOAMNA cu un surâs drăgălaşce-l reînviorăpuţ in pe narator.
— Îşi spuneau cădragostea e o primejdie, dar călipsa dragostei e moartea inimii.
— Şi concluzia lor?... ÎntrebăDOAMNA.
— Concluzia lor e cătrebuie săiubeşti.
— Foarte bine. Şi puneau pentru asta anumite condiţ iuni?
— Condiţ iunea de a alege – răspunse de Saint-Aignan. Trebuie săadaug chiar, şi, vă
reamintesc, driada este aceea care vorbe şte, căuna dintre păstoriţ e, Amaryllis, cred, se
împotrivea cu atâta îndârjire dragostei, fărăca totuşi săse apere prea mult atunci când
inima i-a fost cucerităde imaginea unui anumit păstor.
— Amyntas sau Tircis?
— Amyntas, doamnă– răspunse cu modestie de Saint-Aignan. Dar numaidecât
Galateea, dulcea Galateea cu ochii albaştri, spuse cănici Amyntas, nici Alphesibeu, nici
Tityr, nici alt păstor dintre cei mai chipeşi de prin partea locului nu putea săse asemene lui
Tircis, căTircis îi umbrea pe toţ i ceilalţi bărbaţ i, aşa cum stejarul întrece prin măreţ ie toţi
ceilalţi copaci şi crinul prin splendoare toate celelalte flori. Ea îi făcu chiar lui Tircis un
portret atât de frumos, căTircis, care o asculta, a trebuit săfie cu adevărat măgulit, în
ciuda măririi sale. Şi iatăcăaşa se dovedi căTircis şt Amyntas erau preţ uiţi de Amaryllis şi
Galateea. Şi tot astfel, taina acestor douăinimi fu dezvăluităîn întunecimea nop ţ ii şi în
liniştea adâncăa pădurii. Iată, doamnă, ce mi-a povestit driada, ea care ştie tot ce se
petrece în scorburile stejarilor şi tufişurile din jurul lor, ea care cunoaşte aleanul pasărilor
şi înţelege cântecele lor de dragoste, în sfârşit, ea care desluşeşte freamătul vântului printre
ramuri şi zumzetul gâzelor de aur sau de smarald în corolele florilor sălbatice; ea mi-a spus
toatăaceastăpoveste, eu n-am făcut decât s-o repet.
— Şi acum ai terminat, nu-i aşa, domnule de Saint-Aignan? întrebăDOAMNA cu un
surâs care -l făcu pe rege săse cutremure.
— Am terminat, da, doamnă– răspunse de Saint-Aignan – şi sunt fericit dacăam
putut săofer alteţ ei voastre câteva clipe de voioşie.
— Clipe prea scurte – zise Prinţ esa – căci n-ai povestit decât ceea ce ştiai; dar, scumpe
domnule de Saint-Aignan, dumneata ai avut nenorocul săasculţ i numai ceea ce a spus o
singurădriadă, nu-i aşa?
— Da, doamnă, una singură, mărturisesc.
— Atunci înseamnăca ai trecut pe lângăo micănaiadăce nu te atrăgea prin nimic,
dar care ştia mai multe decât driada dumitale, dragul meu conte.
— O naiadă? repetarăcâteva glasuri ce începeau săprevadăcăpovestea va avea şi o
urmare.
— Fărăîndoială! Alături de acel stejar de care vorbeşti, şi care se numeşte stejarul
regal, dupăcât cred cel puţ in, nu-i aşa, domnule de Saint-Aignan...?
Saint-Aignan şi regele schimbarăcâte o privire.
— Da, doamnă– răspunse de Saint-Aignan.
— Ei bine, e acolo un mic izvor care susurăprintre pietricele şi se strecoarăpe sub
flori de miozotis şi printre pilcuri de părăluţ e.
— Cred căDOAMNA are dreptate – zise regele neliniştit, cu inima suspendatăla
frazele cumnatei sale.
— Oh, este unul, da, răspund eu în locul dânsului – continuăDOAMNA – iar dovada
cea mai bunăeste cănaiada care îşi are sălaşul în acel izvor m-a oprit din drum pe mine,
cea care văvorbesc aici.
— Hm! făcu de Saint-Aignan.
— Da, da – adăugăPrinţ esa – m-a oprit pentru a-mi spune o mulţ ime de lucruri pe
care domnul de Saint-Aignan nu le-a pus în povestirea sa.
— Hai, povesteşte acum dumneata – zise DOMNUL – căci povesteşti cu mult farmec.
La complimentul conjugal, Prinţ esa răspunse printr-o înclinare plinăde graţ ie.
— Eu n-o săam poezia contelui şi nici talentul lui pentru a depăna toate amănuntele.
— Asta nu înseamnăcăvei fi ascultatăcu mai puţ in interes – zise regele, care simţ ea
de pe-acum ceva îndreptat împotriva lui în povestirea cumnatei sale.
— Vorbesc, de altminteri – continuăPrinţ esa – în numele acelei mici naiade, care este
totuşi cea mai fermecătoare semizeiţ ăpe care am întâlnit-o vreodată. Ea râdea cu atâta
poftăîn timp ce-mi povestea, încât m-a făcut ca, în virtutea axiomei medicale: "Râsul e
molipsitor", săvăcer îngăduinţ a de a râde şi eu acum, pe măsurăce-mi voi aminti cuvintele
ei.
Regele şi Saint-Aignan, care văzurăînflorind pe multe feţ e un început de veselie
aidoma aceleia pe care o anunţ a DOAMNA, sfârşirăprin a se privi între ei şi a se întreba din
ochi dacăîn toate acestea nu se ascunde cumva vreo conspiraţ ie oarecare.
Dar DOAMNA era hotărâtăsăsuceascăşi sărăsuceascăfărămilăcuţ itul în rană; de
aceea reluăcu un aer de naivăcandoare, adicăaerul cel mai primejdios cu putinţ ă.
— Prin urmare, treceam pe-acolo – spuse ea – şi cum paşii mei întâlneau în cale o
mulţ ime de flori proaspete, abia deschise, m-am încredinţ at căPhilis, Amaryllis, Galateea şi
toate celelalte păstoriţ e ale dumitale nu se abătuserăîncăpe acel drum, înainte de a veni
eu.
Regele îşi muşcăbuzele. Povestirea se arăta din ce în ce mai ameninţ ătoare.
— Mica mea naiadă– urmăDOAMNA – îşi îngâna cântecelul ei în pătucul din unda
râuşorului; când am văzut cămăchema, atingându-mi marginea rochiei, m-am gândit să
nu-i fac o primire răuvoitoare, şi asta cu atât mai mult cu cât, la urma urmei, o divinitate,
fie ca şi de ordinul al doilea, preţ uieşte totdeauna mai mult decât o prinţ esămuritoare.
Deci, m-am apropiat de naiadă, şi iatăce mi-a spus ea, izbucnind în hohote de râs:
"Închipuieşte-ţ i, prinţ esă"... Reţineţi, sire, naiada e aceea care vorbeşte!
Regele făcu un semn de încuviinţ are; DOAMNA reluăfirul povestirii:
— "Închipuieşte-ţ i, prinţ
esă, cămalurile miletului meu au fost martorele unei
întâmplări dintre cele mai hazlii. Doi păstori curioşi, curioşi pânăla indiscreţ ie, s-au lăsat
păcăliţ i, într-un chip care te-ar face sămori de râs, de către trei nimfe, sau trei păstoriţ e..."
Văcer iertare, dar nu-mi mai aduc aminte dacănaiada a spus nimfe sau păstori ţ e. Dar asta
n-are importanţ ă, nu-i aşa? Sătrecem mai departe.
La acest preambul, regele se înroşi vizibil, iar de Saint-Aignan, pierzându-şi cumpătul,
începu săcaşte cei mai neliniştiţ i ochi din lume.
— "Cei doi păstori, urmămica mea naiadărâzând întruna, se luarădupăcele trei
domnişoare"... Ah, nu, vreau săspun cele trei nimfe... Iertare, iar măînşel: cele trei
păstoriţ e. Oricum, asemenea faptănu e frumoasă, ea ar putea săle supere pe cele ce sunt
urmărite în felul acesta. De m-aşadresa tuturor doamnelor de aici, sunt sigură, nici una nu
măva dezminţ i.
Regele, foarte tulburat de ceea ce avea săurmeze, îşi dădu părerea printr-un gest.
— "Dar, îmi spuse mai departe naiada, păstoriţ ele îi văzuserăpe Tircis şi Amyntas
strecurându-se în pădure; şi cu ajutorul lunii, ele îi recunoscuser ăvenind pe alee..." Ah,
râdeţ i – se întrerupse DOAMNA. Aşteptaţ i, aşteptaţi, nu suntem încăla capăt!
Regele păli; de Saint-Aignan îşi ştergea fruntea năpădităde sudoare. În grupurile
femeilor se auzeau mici râsete înăbuşite sau frânturi de şoapte aruncate în grabă.
— Păstoriţ ele, spuneam, văzând indiscreţ ia celor doi ciobani, se duserăşi se aşezară
la poalele stejarului regal, iar când simţ irăcăindiscreţ ii lor urmăritori se apropiaserăatât
de mult încât puteau săaudătot ceea ce aveau săspunăele, începurăsăle facăîn chip
nevinovat, în chipul cel mai nevinovat din lume, nişte declaraţ ii de dragoste atât de înfocate,
încât amorul propriu, firesc la orice bărbat şi chiar la păstorii cei mai sentimentali, făcu ca
acele vorbe săli se parăcelor doi ascultători mai dulci decât nişte picături de miere.
Regele, la aceste cuvinte pe care adunarea nu le putea asculta fărăsăpufneascăîn
râs, lăsăsă-i ţ âşneascăun fulger din priviri. Cât despre Saint-Aignan, el îşi înfipse bărbia în
piept şi, sub potopul râsului din jurul său, simţ ea cuprinzându-l o ciudăamarăşi adâncă
împotriva tuturor.
— Oh – zise regele, săltându-se în fotoliul său – iată, n-am ce zice, o glumăfoarte
frumoasă, desigur, şi pe care ai povestit-o, doamnă, într-un chip nu mai puţ in frumos; însă,
ai înţ eles, ai înţ eles dumneata cu adevărat limba naiadelor acelora?
— Dar contele pretinde căa înţ eles-o pe aceea a driadelor! ripostăînţ epatăDOAMNA.
— Fărăîndoială– zise regele. Însă, precum ştii, contele are slăbiciunea de a năzui să
ajungăla Academie, şi în acest scop el a învăţ at tot felul de lucruri pe care, din fericire,
dumneata nu le cunoşti, şi s-ar putea ca limba nimfei de apădulce săse numere tocmai
printre aceste lucruri pe care nu le-ai studiat.
— Înţ elegeţ i, sire – răspunse DOAMNA – căpentru astfel de fapte nu te poţ i încrede
numai în tine însuţ i; urechea unei femei nu e ceva care sănu poatăsăgreşească, a spus
sfântul Augustin; de aceea, am ţ inut săam şi alte păreri în afara de a mea, şi cum naiada
mea, în calitatea ei de divinitate, este poliglotă... astfel se spune, nu-i aşa, domnule de
Saint-Aignan?
— Da, doamnă– zise de Saint-Aignan, cu totul zăpăcit.
— Deci – continuăPrinţ esa – cum naiada mea, în calitatea ei de divinitate, este
poliglotă, şi cum mi-a vorbit mai întâi în engleză, m-am temut, precum aţ i spus, sănu fi
înţ eles greşit, şi atunci le-am chemat pe domnişoarele Montalais, de Tonnay-Charente şi La
Vallière, rugând-o pe naiadăsă-mi mai spunăo datăîn limba francezăpovestirea pe care
mi-o spusese în engleză.
— Şi a făcut-o? întrebăregele.
— Oh, e cea mai binevoitoare divinitate din câte există. Da, sire, mi-a spus-o a doua
oară. Aşa cănu mai poate fi nici o îndoialăasupra exactităţ ii. E adevărat, domnişoarelor –
zise Prinţ esa întorcându-se spre stânga trupei sale – e adevărat cănaiada a vorbit exact aşa
cum am povestit eu şi căn-am ştirbit cu nimic adevărul?... Philis... Iertare, m-am
încurcat!... DomnişoarăAure de Montalais, e adevărat?
— Oh, întru totul, doamnă– rosti limpede domnişoara de Montalais.
— E adevărat, domnişoarăde Tonnay- Charente?
— Curatul adevăr – răspunse Athénaïs cu o voce nu mai puţ in hotărâtă, dar ceva mai
greu de auzit.
— Şi dumneata, La Vallière? întrebăDOAMNA.
Biata copilăsimţ ea privirea arzătoare a regelui îndreptatăasupra ei; nu îndrăznea să
nege, nu îndrăznea sămintă; îşi lăsăcapul în jos în semn de încuviinţ are. Şi rămase aşa,
fărăsă-şi mai ridice faţ a, pe jumătate îngheţ atăde un fior mai dureros decât acela al morţ ii.
Aceastăîntreitămărturie îl strivi pe rege. Cât despre Saint-Aignan, el nici nu mai
încerca să-şi ascundădeznădejdea şi, fărăsămai ştie ce spune, bolborosi:
— Frumoasăglumă! Bine jucată, doamnelor păstoriţ e!
— Dreaptăpedeapsa pentru păcatul curiozităţ ii! decretăregele cu un glas răguşit. Oh,
cine va mai îndrăzni, dupăosânda primităde Tircis şi Amyntas, cine va mai îndrăzni să
caute săafle ce se petrece în inima păstoriţ elor? Eu, unul, nu, mărturisesc... Dar
dumneavoastră, domnilor?
— Nici eu! Nici eu! repetăîn cor grupul curtenilor.
DOAMNA triumfăde aceastăamărăciune a regelui; ea se bucura, crezând că
povestirea sa era, sau avea săfie, deznodământul tuturor celor întâmplate. Cât despre
DOMNUL, care râsese cu poftăascultând ambele povestiri, fărăsăînţ eleagănimic, el se
întoarse către de Guiche şi-i zise:
— Ei, conte, tu nu spui nimic? Nu găseşti nimic de spus? Nu cumva le plângi de milă
domnilor Tircis şi Amyntas?
— Îi plâng din tot sufletul meu, da – răspunse de Guiche – căci, într-adevăr, iubirea e
o himerăatât de dulce, încât pierzând-o, oricât ar fi ea de himeră, înseamnăa pierde mai
mult decât viaţ a. Deci, dacăaceşti doi păstori au crezut căsunt iubiţ i şi dacăs-au simţ it
fericiţi, iar dacă, apoi, în locul acestei fericiri întâlnesc nu numai vidul, care e la fel ca moar-
tea, dar şi o batjocurăa iubirii, ceea ce e mai rău decât o sutăde mii de morţ i... ei bine,
spun căTircis şi Amyntas sunt oamenii cei mai nenorociţ i pe care-i cunosc.
— Şi ai dreptate, domnule de Guiche – zise regele – căci, oricum, moartea e o
pedeapsăprea asprăpentru un pic de curiozitate.
— Atunci s-ar părea căpovestirea naiadei mele i-a displăcut regelui? întrebăcu
nevinovăţ ie DOAMNA.
— Oh, doamnă, nu te amăgi – răspunse Ludovic aţ ingând mâna Prinţ esei. Naiada
dumitale mi-a plăcut cu atât mai mult cu cât a spus numai adevărul şi cu cât povestirea ei,
trebuie săo recunosc, e sprijinităpe mărturii neîndoielnice.
Şi aceste cuvinte căzurăcu toatăgreutatea lor peste La Vallière, însoţ ităde o privire
pe care nimeni, de la Socrate pânăla Montaigne, n-ar fi putut- o defini aşa precum ar
merita. Aceastăprivire şi aceste cuvinte sfârşirăprin a o zdrobi pe nefericita fată, care,
sprijinităde umărul domnişoarei de Montalais, părea că-şi pierduse cunoştinţ a.
Regele se ridicăfărăsăfi observat acest incident, căruia, de altfel, nimeni nu-i dădu
importanţ ă; şi, împotriva obiceiului său, căci de regulărămânea pânătârziu la DOAMNA, îşi
ceru iertare şi se retrase în apartamentele sale. De Saint-Aignan îl urmănumaidecât, pe
atât de nenorocit la plecare, pe cât de fericit se arătase la venire.
 Domnişoara de Tonnay-Charente, mai puţ in sensibilăla tulburări decât La Vallière,
nu se sperie de nimic şi nu leşinăde loc. Totuşi, ultima privire în care o învăluise de
Saint-Aignan avusese parcăo altfel de măreţ ie decât ultima uităturăa regelui.

Sfârşitul volumului II