- amendeaza doua tratate care constituie forma bazei constitutionale a UE:Tratatul privind Uniunea Europeana (cunoscut de asemenea si ca Tratatul de la Maastricht) si Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene (cunoscut de asemenea si ca Tratatul de la Roma) - a fost semnat la 13 decembrie 2007 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 2009. Tratatul amendeaza. In acest proces, Tratatul de la Roma a fost redenumit in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. - are obiective similare celor prevăzute de tratatul constituțional - Scop: să transforme UE într-o entitate mai democratică, mai eficientă şi mai aptă să abordeze, la unison, probleme globale, cum ar fi schimbările climatice. Principalele modificari trecerea de la unanimitatea de voturi la votul cu majoritate calificata in mai multe domenii din cadrul Consiliului de Ministri, o schimbare a calcului majoritatii (55% pentru state, 65% pentru populatie)
PE devine mai puternic (este cooptat în sistemul de codecizie, împreună cu Cons.)
A acordat calitate legala Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Uniunea Europeana va avea personalitate juridica (pana acum doar Comunitatea
Europeana avea). Numărul de membri al PE este fixat la 750 + președintele; a stabilit cele 2 plafoane: 96 – nr. max. de parlamentari și 6 – nr. min. Se adoptă Carta drepturilor fundamentale (fusese adoptată la Nisa, dar nu avea valoare juridică) functia de presedinte al Consiliului European va fi transformata intr-una permanenta de „Presedinte al Uniunii”, cu un mandat de 2 ani si jumatate. Primul presedinte a fost ales belgianul Herman Van Rompuy. va fi infiintata functia de ministru de externe al Uniunii, cu numele oficial de Inalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comuna externa si de securitate, care înlocuiește funcția de Înalt Reprezentant al PESC; drept prima ministru a UE a fost aleasa Catherine Ashton. numarul de comisari va fi redus cu o treime; crearea unui nou serviciu diplomatic al UE a făcut posibilă inițiativa cetățenească europeană: un milion de oameni, reprezentând doar 0,2% din populație, din cel puțin un sfert din statele UE (7 state), pot solicita Comisiei Europene să se examineze o chestiune și să înainteze o propunere de act legislativ, cu condiția ca aceasta să se înscrie în domeniul de competență al UE. Parlamentele naționale au dreptul de a urmări piesele legislative ale UE