Puncte Drepte Si Cercuri Remarcabile 1

CĂTĂLIN BARBU
PUNCTE, DREPTE ŞI CERCURI

REMARCABILE
ASOCIATE UNUI TRIUNGHI
Părinţilor mei, Violeta şi Ion
Coperta: GELU AMBĂRUŞ

Tehnoredactor: CĂTĂLIN BARBU
BARBU, CĂTĂLIN
Puncte, drepte şi cercuri remarcabile asociate unui triunghi / Barbu Cătălin – Bacău
Cybernet, 2019
Bibliogr.
ISBN: 978-973-0-23329-2
Referenţi ştiinţifici:
Prof. univ. dr. DORIN ANDRICA – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Prof. univ. dr. CORNEL BERCEANU – Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău

CĂTĂLIN BARBU
PUNCTE, DREPTE ŞI CERCURI
REMARCABILE
CYBERNET, BACĂU
2019
CUPRINS
1 PUNCTE REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . . .1
1.1 CENTRUL DE GREUTATE AL UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1

1.2 CENTRUL CERCULUI CIRCUMSCRIS UNUI TRIUNGHI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .6
1.3 CENTRUL CERCULUI ÎNSCRIS ÎNTR-UN TRIUNGHI. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.4 ORTOCENTRUL UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18
1.5 PUNCTUL LUI GERGONNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28
1.6 PUNCTUL LUI NAGEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
1.7 PUNCTELE LUI NAGEL ADJUNCTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
1.8 PUNCTUL LUI LONGCHAMPS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
1.9 PUNCTUL LUI SPIEKER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
1.10 PUNCTELE ADJUNCTE ALE LUI SPIEKER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73
1.11 PUNCTELE LUI BROCARD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .77
1.12 PUNCTELE LUI NOBBS. DREAPTA LUI GERGONNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
1.13 PUNCTELE LUI SODDY. PUNCTELE LUI EPPSTEIN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
1.14 PUNCTUL LUI STEINER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
1.15 PUNCTUL LUI TARRY . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .107
1.16 PUNCTE IZODINAMICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .109
1.17 PUNCTUL IZOGON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
1.18 PUNCTE IZOTOMICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
1.19 PUNCTE IZOLOGICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .129
1.20 PUNCTE IZOCICLICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
1.21 RETROCENTRUL UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .134
1.22 PUNCTUL ANTI-STEINER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
1.23 PUNCTUL PIVOT AL UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
1.24 PUNCTUL LUI BEVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
1.25 PUNCTUL LUI EXETER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .145
1.26 PUNCTUL LUI GOB . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
1.27 PUNCTUL LUI GRAY . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .149
1.28 PUNCTUL LUI HEXYL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .154
1.29 PUNCTUL LUI PRASOLOV . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .156
1.30 PUNCT AL LUI KARIYA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
1.31 PUNCTUL LUI SCHIFFLER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .161
1.32 PUNCTUL LUI WEILL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
1.33 PUNCTELE LUI PELLETIER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
1.34 PUNCTUL LUI KENMOTU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
1.35 PUNCTUL LUI FEUERBACH . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
1.36 PUNCTUL LUI COŞNIȚĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .186
1.37 PUNCT CEVIAN DE RANG (k; l; m) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
1.38 PUNCTUL LUI FRANKE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .204
1.39 PUNCTUL LUI JERABEK. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
1.40 PUNCT CICLOCEVIAN. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .206
2 DREPTE REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . .208
2.1 DREAPTA LUI EULER. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .208

2.2 DREAPTA LUI NEWTON - GAUSS. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
2.3 DREAPTA LUI NAGEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .220
2.4 DREAPTA LUI BROCARD. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .224
2.5 AXA ORTICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .226
2.6 DREAPTA ANTIORTICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .229
2.7 DREAPTA LUI SIMSON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .231
2.8 DREAPTA LUI LEMOINE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .252
2.9 TRANSVERSALA IZOTOMICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 254
2.10 DREAPTA LUI STEINER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .256
2.11 DREPTE IZOGONALE. PUNCTE IZOGONALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
2.12 IZOGONALE EXTERIOARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
2.13 DREPTELE LUI SCHWATT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
2.14 ORTOPOLUL UNEI DREPTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
2.15 DREAPTA LUI AUBERT. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286
2.16 ANTIBISECTOAREA. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .287
2.17 SIMEDIANE. PUNCTUL LUI LEMOINE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 292
2.18 DREAPTA LUI HOUSEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
2.19 SIMEDIANA EXTERIOARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314
3 CERCURI REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI
3.1 CERCUL LUI EULER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316

3.2 CERCURI EXÎNSCRISE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 334
3.3 CERCURILE LUI LEMOINE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344
3.4 CERCUL LUI TAYLOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348
3.5 CERCUL LUI TUCKER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352
3.6 CERCURILE LUI LUCAS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 355
3.7 CERCURILE LUI APOLLONIUS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 358
3.8 CERCURILE ADJUNCTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364
3.9 CERCUL ORTOCENTROIDAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 368
3.10 CERCURILE LUI NEUBERG . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371
3.11 CERCUL LUI VAN LAMOEN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 376
3.12 CERCUL LUI CONWAY . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 378
3.13 CERCUL LUI ADAMS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381
3.14 CERCUL LUI BROCARD . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 382
3.15 CERCURILE ȚIȚEICA - CARNOT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 390
3.16 CERCURILE LUI LUCAS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 397
3.17 CERCUL LUI FUHRMANN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 400
3.18 CERCUL LUI LIONNET . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 406
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 408
PREFAȚĂ
Profunzimea rezultatelor conţinute, varietatea acestora,
prezentarea gradată şi intr-o manieră concisă, sunt elementele care
contribuie la reuşita volumului Puncte, drepte şi cercuri remarcabile asociate
unui triunghi, având ca autor pe distinsul dr. Cătalin Barbu. Prezentul
volum este de mare interes atât pentru profesorii de matematică în
pregătirea activităţilor didactice sau de perfecţionare, pentru elevii care
se antrenează în vederea participării la diferite concursuri şcolare, dar şi
pentru studenţii şi cercetătorii care doresc să aprofundeze această
sublimă construcţie care este Geometria.
Prof. univ. dr. Dorin Andrica

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Geometria este una dintre cele mai vechi ştiinţe. Construcţia geometriei ca
sistem deductiv a fost realizată de matematicianul grec Euclid (sec. III î. Ch.) în
celebra sa lucrare Elemente. Geometria euclidiană a fost studiată în şcoli aproape 2000
de ani. Există mai multe sisteme (echivalente) de axiome pe care se poate construi
geometria şcolară; prin alegerea unuia sau altuia dintre aceste sisteme axiomatice,
şcoala românească a făcut de-a lungul timpului diverse experimente didactice (mai
mult sau mai puţin reuşite). Actuala programă şcolară prevede construţia geometriei
studiate în învăţământul liceal pe sistemul axiomatic al geometrului german
Hermann Weyl (1885-1955), sistem axiomatic focalizat pe noţiunea de spaţiu
vectorial hilbertian.
Apariţia lucrării Puncte, drepte şi cercuri remarcabile asociate unui triunghi, scrisă de
valorosul profesor de matematică băcăuan Cătălin Barbu, ne bucură din mai multe
motive: (i) pentru că încă mai apar şi lucrări având conţinut geometric şi (ii) pentru
că mai sunt profesori dispuşi să trateze teme de geometrie. Rod al unei vechi pasiuni,
lucrarea oferă informaţii, cunoştinţe şi tehnici de rezolvare la care autorul nu a avut
acces în perioada în care a fost elev.
Conţinutul lucrării este structurat pe capitole astfel: I) Puncte remarcabile
asociate unui triunghi (capitol format din 40 de paragrafe), II) Drepte remarcabile
asociate unui triunghi (capitol format din 19 de paragrafe) şi III) Cercuri remarcabile
asociate unui triunghi (capitol format din 18 de paragrafe). În cele 415 pagini ale
lucrării, cititorul va găsi enunţul a 1184 de proprietăţi şi 321 de figuri.
Recomandăm prezenta lucrare atât elevilor participanţi la diferite concursuri
şcolare, cât şi profesorilor ce se ocupă de pregătirea lor.
Prof. univ. dr. Cornel Berceanu

Universitatea "Vasile Alecsandri" - Bacău
Capitolul 1
PUNCTE REMARCABILE
1.1 CENTRUL DE GREUTATE AL UNUI TRIUNGHI

„Drumul de o mie de mile începe cu primul pas.”- Lao Tse1
Punctul de concurenţ¼ a al medianelor unui triunghi ABC se numeşte centrul de

greutate al triunghiului ABC. Centrul de greutate al unui triunghi este un punct
interior triunghiului. În cele ce urmeaz¼
a, vom nota centrul de greutate al triunghiului
ABC cu G, iar cu a; b; c lungimile laturilor BC; CA; respectiv AB:
Teorema 1 Centrul de greutate al unui triunghi se a‡¼a pe …ecare median¼a la o treime

de mijlocul laturii opuse corespunz¼atoare şi la dou¼a treimi de vârful corespunz¼ator.
Demonstraţie. Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului ABC (Figura

1.1). Teorema lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiul AMa C pentru transversa B G Mb
Figura 1.1: Centrul de greutate al unui triunghi
1
Lao Tse (sec. IV î.e.n.) – …losof chinez, …gur¼
a central¼
a în religia taoist¼
a
1
PUNCTE REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI 2
ne d¼
a:
GA Mb C BMa
= 1;
GMa Mb A BC
sau GA = 2GMa , deci GMa = 31 AMa şi GA = 23 AMa .
Teorema 2 Distanţelep de la centrul de pgreutate al unui triunghi

p la vârfurile triunghiu-
lui sunt egale cu: 31 2(b2 + c2 ) a2 ; 13 2(a2 + c2 ) b2 ; 13 2(b2 + a2 ) c2 .
Demonstraţie. Deoarece GA = 32 AMa , rezult¼

a
2 2 1p 2 1p 2
GA = AMa = 2(b + c2 ) a2 =
2(b + c2 ) a2 ;
3 3 2 3
p
unde am utilizat teorema medianei. Analog, GB = 13 2(a2 + c2 ) b2 şi GC =
1
p
3 2(a2 + b2 ) c2 :
Teorema 3 Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la laturile triunghiului

sunt egale cu: 13 ha ; 31 hb ; 31 hc , unde ha ; hb ; hc sunt lungimile în¼alţimilor triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Fie Ga şi Ha proiecţiile punctelor G, respectiv A pe BC. Din

asem¼
anarea triunghiurilor GGa Ma şi AHa Ma rezult¼
a
GGa GMa 1
= = ;
ha AMa 3
deci GGa = 13 ha :
Teorema 4 Centrul de greutate al unui triunghi aparţine dreptei lui Euler a triunghiu-
lui.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.
Teorema 5 Centrul de greutate, centrul cercului circumscris (O) şi ortocentrul (H)
unui triunghi ABC sunt puncte coliniare, iar
1 1
GO = HG = OH:
2 3
Teorema 6 Dac¼a L este punctul lui Longchamps al unui triunghi ABC, atunci
1
GO = OL:
3
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Longchamps”.
Teorema 7 Centrul de greutate al unui triunghi ABC aparţine dreptei lui Nagel
corespunz¼atoare.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Nagel”.
Teorema 8 Dac¼a O este centrul cercului circumscris unui triunghi ABC, atunci
a2 + b2 + c2
OG2 = R2 :
9
Demonstraţie. Vezi [12, § II.10].
Teorema 9 Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este adev¼arat¼a relaţia:
! 1 ! ! !
MG = MA + MB + MC : (1.1)
3
! !
Demonstraţie. Din teorema medianei scris¼
a vectorial avem: 2M Ma = M B +
! GA
M C. Din GM a
= 2; rezult¼
a
! ! ! ! !
! M A + 2M Ma MA + MB + MC
MG = = :
1+2 3
Observaţia 10
i) Dac¼
aM G; relaţia (1.1) devine:
! ! ! !
GA + GB + GC = 0 :
ii) Dac¼
aM O se obţine relaţia lui Sylvester :
! ! ! ! !
OA + OB + OC = 3OG = OH:
! ! !
AB+AC
iii) Dac¼
aM A; relaţia (1.1) devine: AG = 3 :
Teorema 11 Coordonatele baricentrice absolute ale centrului de greutate al unui tri-

unghi ABC sunt G 31 ; 13 ; 31 .
Demonstraţie. Rezult¼
a din proprietatea precedent¼
a.
Teorema 12 A…xul centrului de greutate al unui triunghi ABC este egal cu

zA + zB + zC
zG = :
3
Demonstraţie. Rezolvarea este analoag¼
a cu cea din Teorema 9.
Teorema 13 Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este adev¼arat¼a re-
laţia:
AB 2 + BC 2 + CA2
M A2 + M B 2 + M C 2 = + 3M G2 :
3
Teorema 14 În orice triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia:
a2 + b2 + c2
GA2 + GB 2 + GC 2 = :
3
Demonstraţie. Din teorema 13 pentru M G; rezult¼
a concluzia:
a4 + b4 + c4
GA4 + GB 4 + GC 4 = :
9
atrat relaţia AG2 = 19 [2(b2 + c2 )
Demonstraţie. Ridicând la p¼ a2 ] rezult¼
a:
1
AG4 = [4(b4 + c4 + 2b2 c2 ) + a4 4a2 (b2 + c2 )];
81
a4 +b4 +c4
de unde: GA4 + GB 4 + GC 4 = 9 .
Teorema 16 O dreapt¼a d, care nu este paralel¼a cu BC şi trece prin centrul de greutate
G al triunghiului ABC, intersecteaz¼a laturile AB şi AC în punctele M; respectiv N:
Atunci:
BM CN
+ = 1:
MA NA
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul laturii BC, iar D; E; F; L proiecţiile punctelor
Figura 1.2: G 2 d
B; Ma ; C; respectiv A pe dreapta d (Figura 1.2).

Avem, Ma E = BD+CF
2 ; GA = 2GMa ; AL = 2Ma E; (deoarece triunghiurile ALG
şi Ma EG sunt asemenea), de unde rezult¼ a c¼
a: AL = BD + CF: Din asem¼ anarea
triunghiurilor BDM şi ALM , respectiv a triunghiurilor CF N şi ALN rezult¼
a:
BM BD CN CF
= şi = ;
MA LA NA LA
deci:
BM CN BD CF LA
+ = + = = 1:
MA NA LA LA LA
Dac¼
a d k BC, problema este banal¼
a.
Teorema 17 Fie P un punct în interiorul triunghiului ABC: Prin punctul P ducem

paralelele P L; P M şi P N la laturile BC; AC; respectiv AB (L 2 AB; M 2 BC; N 2
AC): Dac¼a ariile triunghiurilor BP L; CP M şi AP N sunt egale, atunci P este centrul
de greutate al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie fL0 g = P L \ AC (Figura 1.3). Atunci,
Figura 1.3: A[BP L] = A[CP M ] = A[CP L0 ]
A[BP L] = A[CP M ] = A[CP L0 ] :
Cum LL0 k BC; rezult¼ a c¼

a în¼
alţimile din B şi C ale triunghiurilor BP L şi respectiv
CP L sunt egale şi deci P L = P L0 ; adic¼
0 a P aparţine medianei ce pleac¼
a din A: Analog,
se arat¼a c¼
a punctul P aparţine şi celorlalte mediane, deci P este centrul de greutate
al triunghiului ABC: Reciproca este evident adev¼ arat¼
a.
1.2 CENTRUL CERCULUI CIRCUMSCRIS UNUI TRI-

UNGHI
„Matematicile pun în joc puteri su‡eteşti care nu sunt cu mult diferite de cele solicitate de
poezie şi arte.” –Ion Barbu2
Punctul de intersecţie al mediatoarelor laturilor unui triunghi ABC se numeşte

centrul cercului circumscris triunghiului ABC: Raza acestui cerc se numeşte raza
cercului circumscris triunghiului ABC: În cele ce urmeaz¼ a, vom nota cu O şi R
centrul cercului circumscris, respectiv raza cercului circumscris triunghiului ABC:
i) Centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic se a‡a¼ în interiorul tri-
unghiului (Figura 1.4).
Figura 1.4: O 2 Int( ABC)
ii) Centrul cercului circumscris unui triunghi dreptunghic se a‡a¼ la mijlocul ipotenuzei.
Raza acestui cerc are lungimea jum¼ atate din lungimea ipotenuzei (Figura 1.5).
Figura 1.5: O 2 AC
iii) Centrul cercului circumscris unui triunghi obtuzunghic se a‡a¼ în exteriorul

triunghiului (Figura 1.6).
2
Ion Barbu (1895-1961) –matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii
în algebr¼
a şi geometrie
Figura 1.6: O 2 Ext( ABC)
Observaţia 18 Triunghiul podar al centrului cercului circumscris unui triunghi ABC

este triunghiul median al acestuia.
Teorema 19 Fie A0 B 0 C 0 triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului

ABC: Atunci,
A0 B sin 2C B 0 C sin 2A C 0A sin 2B
= ; = şi = :
A0 C sin 2B B 0 A sin 2C C 0B sin 2A
Demonstraţie. Avem: m(^BAA0 ) = m(^BAO) = 12 [180 2m(^C)] = 90
Figura 1.7: Triunghiul pedal al lui O
m(^C) şi m(^CAA0 ) = m(^CAO) = 90 m(^B) (Figura 1.7).
Teorema 20 Fie A0 B 0 C 0 triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului

ABC: Atunci,
AO sin 2B + sin 2C BO sin 2C + sin 2A CO sin 2A + sin 2B
0
= ; 0
= ; 0
= :
OA sin 2A OB sin 2B OC sin 2C
Demonstraţie. Din teorema lui Van-Aubel rezult¼
a:
AO AB 0 AC 0 sin 2B + sin 2C
0
= 0 + 0 = :
OA BC CB sin 2A
Analog se arat¼
a şi celelalte egalit¼
aţi.
Teorema 21 Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC: Pentru orice
punct M din planul triunghiului este adev¼arat¼a egalitatea:
! ! !
! sin 2A M A + sin 2B M B + sin 2C M C
MO = :
sin 2A + sin 2B + sin 2C
AO sin 2B+sin 2C
Demonstraţie. Din OA0 = sin 2A rezult¼
a
! !
! M A + sin 2B+sin
sin 2A
2C
M A0
MO = ; (i)
1 + sin 2B+sin
sin 2A
2C
A0 B sin 2C
iar din A0 C = sin 2B ; rezult¼
a
! sin 2C ! ! !
!0 M B + sin 2B M C sin 2B M B + sin 2C M C
MA = sin 2C
= : (ii)
1 + sin 2B
sin 2B + sin 2C
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼

a concluzia.
Observaţia 22 Ţinând cont de identitatea

2S
sin 2A + sin 2B + sin 2C = 4 sin A sin B sin C = ;
R2
unde S reprezint¼a aria triunghiului ABC; egalitatea demonstrat¼a anterior devine:
! R2 ! ! !
MO = (sin 2A M A + sin 2B M B + sin 2C M C):
2S
i) Dac¼
aM O obţinem:
! ! ! !
sin 2A OA + sin 2B OB + sin 2C OC = 0:
ii) Dac¼
aM G obţinem:
! ! !
! sin 2A GA + sin 2B GB + sin 2C GC
GO = :
iii) Dac¼
aM A obţinem:
! !
! sin 2B AB + sin 2C AC
AO = :
Teorema 23 Coordonatele baricentrice absolute ale centrului cercului circumscris unui
triunghi ABC sunt:
R2 R2 R2
O sin 2A; sin 2B; sin 2C :
2S 2S 2S
Demonstraţie. Din teorema 21 rezult¼

a concluzia.
Teorema 24 Fie zA ; zB ; zC a…xele vârfurilor unui triunghi ABC. A…xul centrului

cercului circumscris triunghiului ABC este egal cu
sin 2A zA + sin 2B zB + sin 2C zC
zO = :
a concluzia.
Teorema 25 Coordonatele unghiulare ale centrului cercului circumscris unui triunghi

ascuţitunghic ABC sunt egale cu:
b m(COA)
\ = 2m(A);
m(BOC) b şi m(AOB)
[ = 2m(B) b
\ = 2m(C):
Demonstraţie. Soluţia este evident¼ \ este unghi

a deoarece – de exemplu – BOC
la centru, deci are m¼
asura egal¼
a cu m¼
asura arcului BC.
abc
Teorema 26 Raza cercului circumscris unui triunghi oarecare este egal¼a cu R = 4S ,
unde a; b; c sunt lungimile laturilor triunghiului şi S este aria acestuia.
Teorema
p 27 Raza cercului circumscris unui triunghi echilateral de latur¼a l este R =
l 3
3 .
Teorema 28 Distanţele de la centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic

ABC la laturile triunghiului sunt egale cu a2 ctgA; 2b ctgB; 2c ctgC:
a a
Demonstraţie. Avem OMa = R cos A = 2 sin A cos A = 2 ctgA: Analog, OMb =
b
2 ctgB şi OMc = 2c ctgC:
Teorema 29 Centrul cercului circumscris, centrul de greutate şi ortocentrul unui tri-
unghi ABC sunt puncte coliniare.
Consecinţa 30 OH = 3OG = OL şi HG = 2OG (vezi „Dreapta lui Euler”şi „Punc-

tul lui Longchamps (L)”).
Teorema 31 Dac¼a G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci
a2 + b2 + c2
OG2 = R2 :
9
Teorema 32 Dac¼a H este ortocentrul triunghiului ABC; atunci
OH 2 = 9R2 (a2 + b2 + c2 ):

Teorema 33 Dac¼a H este ortocentrul triunghiului ABC; atunci

OH 2 = R2 (1 8 cos A cos B cos C):
Demonstraţie. Puterea punctului H faţ¼
a de cercul circumscris triunghiului ABC
a cu: PH2 = AH 2HHa = R2 OH 2 sau 2R cos A 4R cos B cos C = R2 OH 2 ;
este egal¼
8R2 cos A cos B cos C = R2 OH 2 ; de unde rezult¼a concluzia.
Consecinţa 34 Este adev¼arat¼a relaţia: a2 + b2 + c2 = 8R2 (1 + cos A cos B cos C):
Demonstraţie. Din teoremele 32 şi 33 rezult¼
a concluzia.
Teorema 35 Dac¼a I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci
OI 2 = R2 2Rr:
Demonstraţie. Vezi „Centrul cercului înscris”.
Teorema 36 Dac¼a Ia este centrul cercului A exînscris în triunghiul ABC, atunci
OIa2 = R2 + 2Rra :
Demonstraţie. Vezi „Cercuri exînscrise”.
Teorema 37 Dac¼a K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci
3a2 b2 c2
OK 2 = R2 :
(a2 + b2 + c2 )2
Demonstraţie. Pentru M O; egalitatea
a2 M A2 + b2 M B 2 + c2 M C 2 3a2 b2 c2
M K2 =
a2 + b2 + c2 (a2 + b2 + c2 )2
3a2 b2 c2
(vezi „Teorema lui Van-Aubel”), devine OK 2 = R2 (a2 +b2 +c2 )2
.
Teorema 38 Într-un triunghi ABC; distanţa de la punctul lui Nagel (N ) la centrul

cercului circumscris (O) este egal¼a cu diferenţa dintre raza acestui cerc şi diametrul
cercului înscris (ON = R 2r):
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”.
Teorema 39 Pentru un triunghi ABC; …e O centrul cercului circumscris, H orto-
centrul s¼au, I centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului
ABC: Segmentele HI şi ON sunt congruente.
Teorema 40 Centrul cercului circumscris şi ortocentrul unui triunghi sunt puncte
izogonal conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Drepte izogonale”.
Teorema 41 (Relaţia lui Sylvester) Într-un triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia:
! ! ! !
OH = OA + OB + OC :
Demonstraţie. Vezi „Centrul de greutate al unui triunghi”.
1.3 CENTRUL CERCULUI ÎNSCRIS ÎNTR-UN TRI-

UNGHI
„Matematica nu deţine adev¼ arul absolut, ci doar frumuseţea suprem¼a – o frumuseţe rece
şi auster¼
a, ca a o sculptur¼
a având o puritate sublim¼ a capabil¼
a de a atinge perfecţiunea.” –
Bertrand Russell3
Teorema 42 Bisectoarele interioare ale unui triunghi sunt concurente.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC şi A0 ; B 0 ; C 0 picioarele bisectoarelor unghiu-

rilor A; B; C iar fIg = BB 0 \ CC 0 (Figura 1.8). Fie Ca ; Cb ; Cc proiecţiile punctului
Figura 1.8: Concurenţa bisectoarelor
I pe laturile BC; CA; AB: Din congruenţa triunghiurilor BCa I cu BCc I, respectiv
CCa I cu CCb I rezult¼ a c¼
a Ca I Cc I şi Ca I Cb I, de unde rezult¼
a Cc I Cb I adic¼
a
0
punctul I aparţine şi bisectoarei AA .
Observaţia 43 Deoarece punctul I se a‡¼a la egal¼a distanţ¼a faţ¼a de laturile triunghiu-

lui ABC, atunci este centrul unui cerc tangent interior laturilor triunghiului ABC -
cercul se numeşte cercul înscris în triunghiul ABC: Punctul I de concurenţ¼a al
bisectoarelor interioare unghiurilor triunghiului ABC se numeşte centrul cercului
înscris în triunghiul ABC: Raza cercului înscris în triunghiul ABC o vom nota
cu r: Triunghiul Ca Cb Cc ale c¼arui vârfuri sunt punctele de tangenţ¼a dintre laturile
triunghiului şi cercul înscris se numeşte triunghiul de contact al triunghiului
ABC.
3
Bertrand Russell (1872 - 1970) – …losof, logician şi matematician englez, laureat al Premiului
Nobel pentru literatur¼
a
Teorema 44 Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la laturile tri-

unghiului sunt egale cu raza cercului înscris în acest triunghi.
Teorema 45 Distanţele de la centrul cercului înscris într-un triunghi la vârfurile tri-

unghiului sunt egale cu
r r r
; ; :
sin 2 sin 2 sin C2
A B
r r
Demonstraţie. Din triunghiul AICc rezult¼
a AI = sin A
; analog BI = sin B
şi
2 2
r
CI = sin C
.
2
Teorema 46 Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC: Atunci, AI = 4R sin B2

sin C2 :
Demonstraţie. Avem
r 4R sin A2 sin B2 sin C2 B C

AI = A
= A
= 4R sin sin :
sin 2 sin 2 2 2
Analog, BI = 4R sin C2 sin A2 şi CI = 4R sin A2 sin B2 :
Teorema 47 Dac¼a I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci m(^BIC) =
90 + 12 m(^BAC); m(ÂIB) = 90 + 12 m(ÂCB) şi m(^CIA) = 90 + 21 m(ÂBC):
Demonstraţie. Avem:
m(^BIC) = m(^BIA0 ) + m(Â0 IC) =
[m(^BAI) + m(ÂBI)] + [m(^CAI) + m(ÎCA)] =

1 1
m(^BAC) + [m(ÂBC) + m(ÂCB)] = 90 + m(^BAC):
2 2
Analog se determin¼
a şi m¼asurile celorlalte dou¼
a unghiuri.
Teorema 48 Fie ABC un triunghi de laturi a; b; respectiv c; I centrul cercului înscris

în triunghi şi M un punct din planul triunghiului. Atunci:
! ! ! !
aM A + bM B + cM C = (a + b + c)M I:
BA0 c
!
Demonstraţie. Din teorema bisectoarei rezult¼
a A0 C = b, de unde M A0 =
! !
bM B+cM C
b+c . Teorema lui Menelaus aplicat¼
a triunghiului AA0 C şi transversalei B I B 0
d¼
a:
AI A0 B CB 0
= 1;
IA0 BC B 0 A
AI
de unde rezult¼
a c¼
a IA0 = b+c
a . Atunci,
! ! ! ! !
! M A + b+c
a MD aM A + bM B + cM C
MI = = :
1 + b+c
a
a+b+c
Consecinţa 49 Coordonatele baricentrice ale centrului cercului înscris în triunghiul

a b c
ABC sunt 2p ; 2p ; 2p :
Teorema 50 Fie zA ; zB ; zC a…xele vârfurilor A; B; C ale triunghiului ABC de laturi

a; b; c: A…xul centrului cercului înscris este egal cu
azA + bzB + czC
zI = :
a+b+c
Demonstraţie. Alegem un sistem cartezian cu originea în punctul O; centrul
cercului circumscris triunghiului ABC (Figura 1.9). Din teorema bisectoarei avem:
c BA0 c BA0 0 ac z +cz
b = A0 C sau b+c = BC , deci BA = b+c , de unde rezult¼ a zA0 = B1+bc C : Teorema
a c¼
b
Figura 1.9: A…xul centrului cercului înscris
AB IA
a în triunghiul ABA0 pentru bisectoarea BI ne d¼
bisectoarei aplicat¼ a: BA0 = IA0 sau
IA b+c
IA0 = a , deci
zA + b+c
a zA0 azA + bzB + czC
zI = b+c
= :
1+ a a+b+c
Teorema 51 Dac¼a Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC; atunci
ACb = ACc = p a; BCa = BCc = p b; CCa = CCb = p c;

a+b+c
unde a; b; c sunt lungimile laturilor BC; AC; BA, iar p = 2 .
Demonstraţie. Evident ACb = ACc = x; BCa = BCc = y; CCa = CCb = z, de

unde rezult¼
a c¼
a 2(x+y+z) = a+b+c = 2p, deci p = x+y+z. Cum y+z = a; z+x = b;
rezult¼
a x = p a; y p b; z = p c.
Teorema 52 Dac¼a r este raza cercului înscris în triunghiul ABC, atunci:

p a p b p c
r= A
= B
= :
ctg 2 ctg 2 ctg C2
p a
a ctg A2 =
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic AICb rezult¼ r . Analog se
obţin şi celelalte dou¼
a egalit¼
aţi.

A B C
p = r ctg ctg ctg :
2 2 2
Demonstraţie. p a+p b+p c = r ctg A2 + ctg B2 + ctg C2 = r ctg A2 ctg B2 ctg C2 :
Teorema 54 Dac¼a O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, R raza cer-
cului circumscris triunghiului ABC şi r raza cercului înscris în acest triunghi, atunci
IO2 = R2 2Rr:
Demonstraţie. Fie A00 al doilea punct de intersecţie dintre dreapta AI şi cercul
circumscris triunghiului ABC (Figura 1.8). Utilizând puterea punctului I faţ¼ a de
cercul circumscris triunghiului ABC, avem:
AI IA00 = (R + IO)(R IO) = R2 IO2 ;

r
a IO2 = R2
adic¼ AI IA00 (i). Din triunghiul AICc rezult¼
a AI = sin A
(ii). Avem :
2
1
m(^BIA00 ) = m(ÎAB) + m(ÎBA) = [m(Â) + m(^B)]
2
şi
1 1 1 1
m(ÎBA00 ) = m(^B)+m(^CBA00 ) = m(^B)+m(Â00 AC) = m(^B)+ m(Â):
2 2 2 2
Din teorema sinusurilor în triunghiul ABA00 rezult¼ a BA00 = 2R sin A2 , adic¼
a IA00 =
A
a IO2 = R2 2Rr.
2R sin 2 (iii). Din relaţiile (i), (ii) şi (iii) rezult¼
Observaţia 55
1) OI 2 = R2 2Rr se numeşte relaţia lui Euler .

2) Deoarece OI 2 0; rezult¼ a R2 2Rr, adic¼ a R 2r (inegalitatea lui Euler ).
3) Egalitatea R = 2r are loc numai pentru triunghiul echilateral.
4) Relaţia lui Euler poate … scris¼
a şi astfel:
r r
+ = 1:
R OI R + OI
Teorema 56 Fie I centrul cercului înscris şi G centrul de greutate al triunghiului
ABC. Atunci:
p2 16Rr + 5r2
IG2 =
9
(unde p este semiperimetrul triunghiului ABC; R şi r sunt razele cercului circumscris,
respectiv a cercului înscris în triunghiul ABC ):
2 2 2
Demonstraţie. Din relaţia M I 2 = aM A +bMa+b+c
B +cM C abc
(vezi [12, § II.15]), pen-
tru M G rezult¼ a:
aGA2 + bGB 2 + cGC 2
GI 2 = :
a+b+c
2 2 2 2 2 2
Dar GA2 = 23 ma = 2(b +c9 ) a şi analoagele dau: GI 2 = p 16Rr+5r9 , unde am
2 2 2
utilizat şi relaţiile a + b + c = 2(p 2 4Rr r ), ab + bc + ac = p + 4Rr + r2 şi
2 2
abc = 4Rrp.
Teorema 57 Fie I centrul cercului înscris şi H ortocentrul triunghiului ABC. Atunci,
IH 2 = 2r2 2rh R (unde rh este raza cercului înscris în triunghiul ortic al triunghiului
ABC):
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc şi Ha Hb Hc triunghiurile de contact, respectiv ortic

corespunz¼
atoare triunghiului ABC (Figura 1.10). Deoarece AI şi BI sunt bisectoarele
Figura 1.10: IH 2 = 2r2 2rh R
\ respectiv ABC
unghiurilor BAC, \ rezult¼
a AI = r B
sin A=2 (i) şi BCa = rctg 2 (ii). Avem,
BHa = c cos B; Ca Ha = BHa BCa = c cos B rctg B2 : Din triunghiul ICa Ha rezult¼
a
2
IHa2 = r2 + c cos B rctg B2 (iii). Dar AH = 2R cos A (iv) şi HHa = 2R cos B cos C
(v). Relaţia lui Stewart aplicat¼
a în triunghiul AIHa ne d¼a:
AI 2 HHa + IHa2 AH IH 2 AHa = HHa AH AHa (vi)

a IH 2 = 2r2
Din relaţiile (i) - (vi) rezult¼ 2rh R, unde rh = 2R cos A cos B cos C (vezi
„Triunghiul ortic”).
Teorema 58 Într-un triunghi ABC; centrul cercului înscris (I); centrul de greutate
(G) şi punctul lui Nagel (N ) sunt coliniare şi IG = GN
2 .
Teorema 59 Într-un triunghi ABC; …e I centrul cercului înscris triunghiului, O

centrul cercului circumscris, H ortocentrul şi N punctul lui Nagel al triunghiului
ABC: Atunci, IO = HN 2 şi HN k OI:
Teorema 60 Dreptele IH şi Sp O sunt paralele şi IH = 2Sp O (unde Sp este punctul
lui Spieker al triunghiului ABC).
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Spieker”.
Teorema 61 Centrul cercului înscris în triunghiul median al unui triunghi ABC este
mijlocul segmentului IN , unde N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC:
Teorema 62 Punctele I; G; Sp ; N sunt coliniare şi 12GSp = 6GI = 4ISp = 3N G =

2N I:
Teorema 63 Centrul cercului înscris într-un triunghi aparţine dreptei lui Nagel.
Teorema 64 Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este punctul lui Nagel al
triunghiului median.
Teorema 65 În triunghiul ABC …e M 2 (AB) şi N 2 (AC): Dreapta M N trece prin

centrul cercului înscris în triunghiul ABC dac¼a şi numai dac¼a b M B NC
M A + c N A = a.
Demonstraţie. Vezi [12, § II.15]
Teorema 66 Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi A0 ; B 0 ; C 0 punctele de

intersecţie dintre bisectoarele AI, BI respectiv CI cu cercul circumscris triunghiului
ABC. Ortocentrul triunghiului A0 B 0 C 0 este punctul I.
Demonstraţie. Fie fDg = AA0 \B 0 C 0 . Avem m(AA \ 0 C 0 )+m(DC\ \0 )+

0 A0 ) = m(ACC
[m(B\ 0 BC)+m(CAA b
\0 )] = 1 [m(C)+m( b
B)+m( b = 90 , de unde rezult¼
A)] a c¼a m(A\0 DC 0 ) =
2
0 0 0
90 , deci AA ?A C , adic¼ 0 0
a I este ortocentrul triunghiului A B C . 0
Teorema 67 Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi A0 ; B 0 ; C 0 punctele

de intersecţie dintre bisectoarele AI, BI respectiv CI cu mediatoarele corespunz¼atoare.
Atunci, A0 B 0 este mediatoarea segmentului IC; B 0 C 0 este mediatoarea segmentului IA
şi C 0 A0 este mediatoarea segmentului IB:
Demonstraţie. Punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt punctele de intersecţie dintre bisectoarele

AI, BI, respectiv CI cu cercul circumscris triunghiului ABC. Deoarece A0 este centrul
cercului circumscris triunghiului BIC (vezi „Cercuri exînscrise”) rezult¼ a concluzia.
Teorema 68 M¼asura unghiului determinat de bisectoarea interioar¼a unghiului A a

triunghiului ABC şi în¼alţimea din A este egal¼a cu 21 jm(^B) m(^C)j :
alţimii din A şi A0 piciorul bisectoarei din A

Demonstraţie. Fie Ha piciorul în¼
am cazul în care A0 2 (Ha C), cazul în care A0 2 (Ha B)
(Figura 1.11). Consider¼
Figura 1.11: M¼
asura unghiului dintre de bisectoare şi în¼
alţime
tratându-seh analog. Din m(H\ 0 1 b \ 1 b

a AA ) = 2 m(A)i m(Ha AB) = 2 m(A) h [90
b =
m(B)] i
1 1 b b b b rezult¼
a m(H\ 0 1 b b :
2 m(Â) 2 (m(A) + m(B) + m(C)) m(B) a AA ) = 2 m(B) m(C)
Teorema 69 Proiecţiile vârfului A al triunghiului ABC pe cele patru bisectoare ale

unghiurilor B şi C sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie P; Q şi R; S proiecţiile vârfului A pe bisectoarele exterioare,

respectiv interioare ale vârfurilor B şi C. Patrulaterele P BRA şi CQAS sunt drep-
tunghiuri, deci P R trece prin M ; mijlocul lui AB şi SQ trece prin N , mijlocul laturii
AC (Figura 1.12). Deoarece ^M BR ^M RB ^RBC rezult¼ a c¼
a M R k BC, deci
Figura 1.12: Proiecţiile vârfului A pe bisectoarele din B şi C
R aparţine dreptei M N: Analog se arat¼

a c¼
a S 2 M N , deci punctele P; Q; R; S sunt
coliniare.
1.4 ORTOCENTRUL UNUI TRIUNGHI
„Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu” - Euclid4
Fie Ha ; Hb ; Hc picioarele perpendicularelor duse din vârfurile A; B; respectiv C pe

laturile BC; CA; respectiv AB ale unui triunghi ABC: Segmentele AHa ; BHb şi CHc
se numesc în¼alţimile triunghiului ABC: Triunghiul Ha Hb Hc se numeşte triunghiul
ortic corespunz¼ ator triunghiului ABC:
Teorema 70 Dac¼a ABC este un triunghi ascuţitunghic, sunt adev¼arate egalit¼aţile:
BHa tgC CHb tgA AHc tgB
= ; = ; = :
Ha C tgB Hb A tgC Hc B tgA
Demonstraţie. Din triunghiurile dreptunghice BHa A şi CHa A rezult¼
a BHa =
Figura 1.13: H 2 Int( ABC)
AHa AHa BHa tgC

tgB şi CHa = tgC de unde Ha C = tgB (Figura 1.13). Analog se arat¼
a şi celelalte
egalit¼aţi.
Teorema 71 Într-un triunghi în¼alţimile sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie fHg = AHa \BHb : Deoarece AH?BC şi BH?CA
! ! ! ! ! ! ! !
rezult¼
a AH BC = 0 şi BH CA = 0: Atunci, AH BC+ BH CA = 0; sau
! ! ! ! ! ! ! ! ! ! !
(AC + CH) BC + (BC + CH) CA = 0; de unde CH (BC + CA) = CH BA = 0;
adic¼
a CH?BA:
Soluţia 2. Fie ABC un triunghi ascuţitunghic (demonstraţia ce va urma sufer¼
a une-
le modi…c¼ ari pentru triunghiul obtuzunghic). Utilizând teorema precedent¼ a rezult¼a:
BHa CHb AHc tgC tgA tgB
= =1
Ha C Hb A Hc B tgB tgC tgA
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a c¼
a în¼
alţimile sunt concurente.
alţimilor unui triunghi se numeşte ortocentrul tri-
Punctul de intersecţie al în¼
unghiului (H). Dac¼ a triunghiul ABC este ascuţitunghic, ortocentrul se a‡a¼ în inte-
riorul triunghiului (Figura 1.13).
4
Euclid din Alexandria (330 – 275 î.e.n.) – matematician grec, contribuţii în geometrie
Dac¼ \ = 90 , ortocentrul triunghiului

a triunghiul ABC este dreptunghic m(BAC)
este punctul A (Figura 1.14). Dac¼
a triunghiul ABC este obtuzunghic, ortocentrul se
Figura 1.14: H A
a‡a¼ în exteriorul triunghiului ABC (Figura 1.15).
Figura 1.15: H 2 Ext( ABC)
Teorema 72 Fie H ortocentrul unui triunghi nedreptunghic ABC şi Ha Hb Hc tri-

unghiul s¼au ortic. Sunt adev¼arate egalit¼aţile:
AH cos A BH cos B CH cos C
= ; = ; = :
HHa cos B cos C HHb cos C cos A HHc cos A cos B
a
AH AHb AHc tgC tgB cos A
= + = + = :
HHa Hb C Hc B tgA tgA cos B cos C
Teorema 73 Pentru orice punct M din planul unui triunghi nedreptunghic ABC este
adev¼arat¼a egalitatea:
! tgA ! tgB ! tgC !
MH = MA + MB + M C:
tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC tgA + tgB + tgC
AH tgC+tgB BHa tgC

Demonstraţie. Din HHa = tgA şi Ha C = tgB avem:
! tgC+tgB ! ! !
! M A + tgA M Ha tgA M A + (tgC + tgB) M Ha
MH = =
1 + tgC+tgB
tgA
tgA + tgB + tgC
şi
! tgC ! ! !
! M B + tgB M C tgB M B + tgC M C
M Ha = tgC
= ;
1 + tgB tgB + tgC
de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 74 Coordonatele baricentrice absolute ale ortocentrului H al unui triunghi

ascuţitunghic ABC sunt
tgA tgB tgC

H ; ; :
Demonstraţie. Din proprietatea precedent¼

a rezult¼
a cerinţa.
Observaţia 75 Deoarece tgA + tgB + tgC = tgA tgB tgC rezult¼a
H(ctgBctgC; ctgCctgA; ctgActgB):
Teorema 76 Fie zA ; zB ; zC a…xele vârfurilor triunghiului ABC: A…xul ortocentrului

H al triunghiului ABC este egal cu
tgA tgB tgC
zH = zA + zB + zC :
Demonstraţie. Procedând analog ca în teorema 73 obţinem concluzia.
Teorema 77 Coordonatele unghiulare ale ortocentrului unui triunghi ascuţitunghic

ABC sunt 180 b
m(A),180 b
m(B),180 b
m(C):
Demonstraţie. Avem: m(BHC)\ = m(H\ b HHc ) = 180

b (deoarece patru-
m(A)
\ = 180
laterul AHc HHb este inscriptibil). Analog, m(CHA) b şi m(AHB)
m(B) \ =
180 b
m(C):
Teorema 78 Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la vârfurile acestuia

sunt egale cu 2R cos A; 2R cos B; 2R cos C:
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul BHa HHc este inscriptibil rezult¼ \

a m(H c HA) =
b \ b Hc A AHc b cos A
m(B), atunci sin Hc HA = sin B = AH , de unde AH = sin B = sin B = 2R cos A.
Analog se arat¼
a c¼
a BH = 2R cos B şi CH = 2R cos C:
Teorema 79 Este adev¼arat¼a relaţia: AH + BH + CH = 2(R + r):
A B C
AH + BH + CH = 2R(cos A + cos B + cos C) = 2R 1 + 4 sin sin sin ;
2 2 2
r
dar R = 4 sin A2 sin B2 sin C2 , deci AH + BH + CH = 2(R + r):
Teorema 80 Distanţele de la ortocentrul unui triunghi ABC la laturile acestuia sunt

egale cu 2R cos B cos C; 2R cos C cos A; 2R cos A cos B:
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic BHHa rezult¼ a HHa = BH cos C =

2R cos B cos C. Analog, HHb = 2R cos C cos A şi HHc = 2R cos A cos B:
Teorema 81 Ortocentrul unui triunghi aparţine dreptei lui Euler a triunghiului:
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler“.
Teorema 82 Dac¼a H este ortocentrul triunghiului ABC; O centrul cercului circum-

scris triunghiului şi G centrul de greutate al triunghiului ABC; atunci HG = 2GO şi
HO = 3GO:
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler“.
Teorema 83 Dac¼a H este ortocentrul triunghiului ABC; O centrul cercului circum-

scris triunghiului acestui triunghi, atunci
HO2 = R2 (1 8 cos A cos B cos C):
Demonstraţie. Vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”.
Teorema 84 Ortocentrul H; centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps

L sunt coliniare şi HO OL şi LH = 2OH:
Demonstraţie. Vezi „Punctului lui Longchamps”.
Teorema 85 Dac¼a G este centrul de greutate al unui triunghi ABC; atunci HO =

3
4 LG:
Demonstraţie. Vezi „Punctului lui Longchamps”.
Teorema 86 Într-un triunghi ABC …e H ortocentrul s¼au, O centrul cercului cir-

cumscris, I centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului
ABC: Atunci, HN = 2OI şi HN k OI:
Teorema 87 Segmentele HI şi ON sunt congruente.

Teorema 88 Într-un triunghi ABC …e H ortocentrul s¼au, O centrul cercului cir-

cumscris, I centrul cercului înscris triunghiului, Sp punctul lui Spieker al triunghiului
ABC: Dreptele IH şi Sp O sunt paralele şi HI = 2Sp O.
Teorema 89 Ortocentrul H al unui triunghi ABC şi centrul cercului circumscris O

al triunghiului ABC sunt puncte izogonal conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale “.
Teorema 90 Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţ¼a de mijlocul unei

laturi se a‡¼a pe cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul laturii BC şi A0 punctul diametral opus lui A

(Figura 1.16). Deoarece BH?AC şi A0 C?AC rezult¼ a BH k CA0 . Analog, rezult¼a
Figura 1.16: Simetricul ortocentrului H faţ¼

a de mijlocul unei laturi
BH k CA0 , deci patrulaterul BHCA0 este paralelogram. Astfel, simetricul lui H faţ¼
a
de Ma este situat pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Teorema 91 Simetricul ortocentrului H al triunghiului ABC faţ¼a de una din laturile

triunghiului se a‡¼a pe cercul circumscris triunghiului .
Demonstraţie. Fie A1 punctul de intersecţie dintre în¼

alţimea AHa şi cercul
circumscris triunghiului ABC: Deoarece
\a ) = 90
m(HBH \ = 90
m(BCA) \
m(BA \
1 A) = m(A1 BHa )
rezult¼a c¼
a în¼ \1 , adic¼
alţimea BHa este şi bisectoarea unghiului HBA a triunghiul HBA1
este isoscel, deci HHa = Ha A1 .
Observaţia 92 Fie B1 şi C1 simetricele ortocentrului H faţ¼a de laturile AC, respec-

tiv AB. Triunghiul A1 B1 C1 se numeşte triunghiul circumpedal al ortocentrului
triunghiului ABC:
Teorema 93 Dac¼a Ha Hb Hc este triunghiul ortic şi H ortocentrul unui triunghi ABC,
atunci AHa HHa = BHa CHa ; BHb HHb = AHb CHb ; CHc HHc = BHc AHc :
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul ortic”.
Teorema 94 Fie H ortocentrul unui triunghi dat ABC şi } cercul circumscris tri-
unghiului ABC. S¼a se arate c¼a în cercul } se pot înscrie o in…nitate de triunghiuri
care s¼a-l aib¼a pe H drept ortocentru.
Demonstraţie. Fie ortocentrul H este situat în interiorul cercului } (Figura 1.17).

a oarecare M N şi …e N 0 simetricul segmentului HN . Prin N 0
Prin H ducem o coard¼
Figura 1.17: Triunghiuri ce-l au pe H drept ortocentru
ducem coarda A0 B 0 perpendicular¼a pe M N . Deoarece M N 0 ?A0 B 0 şi N 0 este simetricul

lui H faţ¼ 0 0
a de A B rezult¼a c¼a H este ortocentrul triunghiului M A0 B 0 . Cum coarda
M N a fost considerat¼ a arbitrar¼
a, rezult¼
a c¼
a sunt o in…nitate de triunghiuri care au
punctul H drept ortocentru. Dac¼ a H este situat în extreriorul cercului, atunci una
din perpendicularele duse prin mijlocul sementelor HM sau HN intersecteaz¼ a cercul
dup¼ 0
a coarda A B . 0
Teorema 95 Fie A; B; C; D patru puncte conciclice. Ortocentrele triunghiurilor ABC;

BCD; CDA; DAB sunt vârfurile unui patrulater congruent şi invers omotetic cu
ABCD.
Demonstraţie. Fie H1 ; H2 ; H3 ; H4 ortocentrele ABC; BCD; CDA; respectiv DAB;

A0 mijlocul laturii BC şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Figura
1.18). Avem:
AH1 = DH2 = 2OA0 şi AH1 jjDH2
Figura 1.18: H1 ; H2 ; H3 ; H4
(deoarece AH1 ?BC şi DH2 ?BC), deci patrulaterul AH1 H2 D este paralelogram, de
unde rezult¼a AD H1 H2 şi ADjjH1 H2 . Analog se arat¼ a c¼
a AB H2 H3 , BC H3 H4 ,
CD H4 H1 şi ABjjH2 H3 , BCjjH3 H4 , CDjjH4 H1 . Deoarece patrulaterele ABCD şi
H1 H2 H3 H4 cu laturile egale şi paralele dou¼
a câte dou¼
a, rezult¼
a c¼
a ele sunt congruente
şi omotetice, omotetia …ind invers¼a deoarece centrul de susţinere se a‡a¼ între vârfurile
omoloage.
Teorema 96 Laturile unui triunghi determin¼a pe dou¼a transversale ortogonale, care
trec prin ortocentru, segmente propoţionale.
Demonstraţie. Fie A0 B 0 C 0 şi A00 B 00 C 00 cele dou¼ a transversale ortogonale
şi H ortocentrul triunghiului ABC (Figura 1.19). Triunghiurile A0 HB şi HAB 00 ,
respectiv BHA00 şi AB 0 H sunt asemenea, având laturile perpendiculare dou¼ a câte
dou¼ a, de unde:
A0 H BH A0 B
= =
B 00 H AB 00 AH
şi
BH BA00 HA00
= = ;
AB 0 AH B0H
BA0 AB 0
iar de aici, rezult¼a BA 00 = AB 00 (i). Din teorema lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiurile
0 0 00
CA B şi CB A t¼ 00 aiate de transversala AB rezult¼ a:
BA0 C 0 B 0 AC
=1 (ii)
BC C 0 A0 AB 0
şi
BA00 C 00 B 00 AC
= 1: (iii)
BC C 00 A00 AB 00
Împ¼
arţind relaţiile (ii) şi (iii) membru cu membru rezult¼a:
BA0 C 0 B 0 C 00 A00 AB 00
=1 (iv)
BA00 C 0 A0 C 00 B 00 AB 0
Figura 1.19: Transversale ortogonale care trec prin ortocentrul H
A0 C 0 B0C 0 A0 C 0 B 0 A0
Din relaţiile (i) şi (iv) rezult¼ a A00 C 00 = B 00 C 00 . Analog se arat¼
a c¼
a A00 C 00 = B 00 A00 , de
0 0 B0C 0 B 0 A0
unde AA00 C
C 00 = B 00 C 00 = B 00 A00 .
Teorema 97 Fie H ortocentrul unui triunghi ABC: Cercurile circumscrise triunghiu-

rilor BCH; ACH şi ABH sunt congruente cu cercul circumscris triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A0 al patrulea vârf al paralelogramului ABA0 C (Figura 1.20).
Figura 1.20: Cercurile circumscrise triunghiurilor BCH; ACH şi ABH
Evident, triunghiurile ABC şi A0 CB sunt congruente, deci cercurile circumscrise aces-
tor dou¼ \ = m(H\
a triunghiuri sunt congruente. Deoarece m(BHC) b HHc ) = 180
c0 ); rezult¼
m(A a patrulaterul BHCA0 este inscriptibil, deci cercul circumscris tri-
a c¼
unghiului BCH este tocmai cercul circumscris triunghiului A0 CB. Analog se arat¼ a
pentru triunghiurile ACH şi ABH:
Teorema 98 Dac¼a L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana AMa

şi L1 este simetricul lui L faţ¼a de Ma , atunci L1 aparţine cercului circumscris tri-
unghiului ABC:
Demonstraţie. Fie Ha piciorul în¼ alţimii duse din A pe BC. Avem LMa = Ma L1
(Figura 1.21). Deoarece patrulaterul HHa Ma L este inscriptibil, din puterea punctului
Figura 1.21: Proiecţia ortocentrului pe median¼

a
A faţ¼
a de cercul circumscris acestui patrulater, rezult¼
a:
AMa (AMa Ma L) = AHa AH:
Dar
b2 + c2 a2 2 S b c
AH = 2 R cos A; cos A = ; AHa = =
2bc a 2 R
rezult¼
a:
b2 + c2 a2
AHa AH = = AMa (AMa Ma L) (i)
2
Fie fL0 g = AL\}; } …ind cercul circumscris triunghiului ABC. Analog, AMa Ma L0 =
2 2 2 2
BMa Ma C = a4 . Dar AMa2 = 2(b +c4 ) a , de unde rezult¼ a c¼
a
b2 + c2 a2
AMa (AMa Ma L0 ) = : (ii)
2
a Ma L Ma L0 , deci Ma L1 = Ma L0 sau L1 L0 , de unde
rezult¼
a concluzia.
Teorema 99 Fie M un punct situat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC.

Ortocentrul H al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Steiner corespunz¼atoare tri-
unghiului.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Steiner”.
Teorema 100 Dreptele lui Steiner ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului

ABC faţ¼a de laturile triunghiului sunt paralele cu laturile triunghiului ortic al tri-
unghiului ABC:
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Steiner”.
Teorema 101 Triunghiul ce are vârfurile oricare trei puncte dintre centrele cercurilor
tritangente, are drept ortocentru pe cel de-al patrulea punct din cele de mai sus.
Demonstraţie. Vezi „Cercuri exînscrise”.
Teorema 102 Fie o drept¼a d ce conţine ortocentrul H al triunghiului ABC: Simetri-

cele dreptei d faţ¼a de laturile triunghiului ABC sunt concurente într-un punct de pe
cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Vezi „Punctul antisteiner”.

1.5 PUNCTUL LUI GERGONNE
„Dac¼ a natura n-ar … atât de minunat¼ a nici n-ar merita s¼

a o cunoaştem, iar viaţa n-ar merita
s¼
a …e tr¼ait¼
a. Am în vedere nu frumuseţea care îţi sare în ochi, ci acea frumuseţe profund¼ a
care se dezvolt¼ a în armonia componentelor sale şi este accesibil¼ a numai raţiunii. Frumuseţea
intelectual¼a ofer¼ aşi.” –Henri Poincaré5
a satisfacţie prin sine îns¼
Teorema 103 Într-un triunghi ABC dreptele care unesc vârfurile triunghiului cu
punctele de contact ale cercului înscris cu laturile opuse sunt concurente.
Demonstraţie. Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de tangenţ¼

a dintre cercul înscris în tri-
unghiul ABC şi laturile BC; AC; respectiv AB (Figura 1.22). Cum BCa = BCc ;
Figura 1.22: Punctul lui Gergonne
C b C Cc A
CCa = CCb şi ACb = ACc ; avem: C aB
Ca C Cb A Cc B = 1, iar din reciproca teoremei lui
Ceva rezult¼
a c¼
a dreptele ACa ; BCb şi CCc sunt concurente.
Punctul de concurenţ¼ a al dreptelor ACa ; BCb şi CCc se numeşte punctul lui
Gergonne 6 .
Teorema 104 Dac¼a ( ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC; iar Ca Cb Cc
triunghiul s¼au de contact, atunci
A a(p a) B b(p b) C c(p c)
= ; = ; = :
Ca (p b)(p c) Cb (p c)(p a) Cc (p a)(p b)
a
A ACc ACb p a p a a(p a)
= + = + = :
Cc Cc B Cb C p b p c (p b)(p c)
Analog se demonstreaz¼
a şi celelalte dou¼
a egalit¼
aţi.
5
Henri Poincaré (1854 -1912) – matamatician şi …zician francez, contribuţii importante în toate
ramurile matematicii
6
Joseph Gegonne (1771-1859) – matematician francez, fondator al revistei Annales de Mathéma-
tiques în 1810
A B C 4R
Teorema 105 Este adev¼arat¼a relaţia: Ca Cb Cc = r .
Demonstraţie.p Soluţia este imediat¼

a ţinând cont de teorema precedent¼
a şi de
formulele A[ABC] = p(p a)(p b)(p c) = abc 4R = pr.
Teorema 106 Dac¼a ( ) este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC; atunci pentru
orice punct M din planul triunghiului ABC este adev¼arat¼a egalitatea:
! 1 1 ! 1 ! 1 !
M = MA + MB + MC ;
s p a p b p c
1 1 1
unde s = p a + p b + p c.
A a(p a)
Demonstraţie. Din Ca = (p b)(p c) rezult¼
a
! a(p a) !
! M A + (p b)(p c) M Ca
M = ; (i)
1 + (pa(p a)
b)(p c)
BCa p b
dar Ca C = p c; de unde
! p b ! ! !
! MB + p cMC (p c)M B + (p b)M C
M Ca = p b
= : (ii)
1+ p c a

a concluzia.
Teorema 107 Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Gergonne sunt:
1 1 1
; ; :
p a p b p c
Demonstraţie. Soluţia rezult¼
a.
Teorema 108 Fie zA ; zB ; zC sunt a…xele vârfurilor A; B; C ale triunghiului ABC de

laturi a; b; c: A…xul punctului lui Gergonne corespunz¼ator triunghiului ABC este egal
cu
1 1 1
p a zA + p b zB + p c zC
z = 1 1 1 :
p a + p b + p c
Demonstraţie. Procedând la fel ca în teorema 106, rezult¼

a concluzia.
Teorema 109 Punctul lui Gergonne ( ) al triunghiului ABC este punctul simedian
al triunghiului de contact al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi f g =

ACa \ BCb \ CCc . Deoarece simediana dintr-un vârf al unui triunghi conţine punctul
de intersecţie al tangentelor la cercul circumscris duse în celelalte dou¼ a vârfuri ale tri-
unghiului (vezi „Simediane”), rezult¼ a c¼a Ca A, Cb B şi Cc C sunt simediane în triunghiul
Ca Cb Cc , deci punctul lor de intersecţie , este punctul lui Lemoine al triunghiului de
contact Ca Cb Cc .
Teorema 110 Punctele lui Gergonne ( ) şi Nagel (N ) ale triunghiului ABC sunt
puncte izotomice.
Demonstraţie.Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi Da , Eb ,

Fc punctele de tangenţ¼ a ale cercurilor exînscrise cu laturile BC, CA, respectiv AB.
Deoarece BDa = CCa = p c, rezult¼ a c¼
a punctele Da şi Ca sunt simetrice faţ¼
a de
mijlocul laturii BC. Analog, punctele Eb şi Cb , respectiv Fc şi Cc sunt simetrice faţ¼
a
de mijloacele laturilor AC, respectiv AB. Deci punctele de concurenţ¼ a ale dreptelor
(ACa ; BCb ; CCc ) şi (ADa ; BEb ; CFc ) –adic¼a punctul lui Gergonne, respectiv punctul
lui Nagel –sunt izotomice.
Teorema 111 Fie ABC un triunghi neisoscel, Ca Cb Cc triunghiul s¼au de contact,

fA0 g = Cb Cc \ BC,fB 0 g = Ca Cc \ AC,fC 0 g = Ca Cb \ AB. Punctele A0 ;B 0 ;C 0 sunt
coliniare.
Demonstraţie. Teorema lui Menelaus aplicat¼

a în triunghiul ABC (Figura 1.23)
Figura 1.23: Dreapta lui Gergonne
pentru transversalele (A0 ; Cc ; Cb ), (B 0 ; Cc ; Ca ), respectiv (C 0 ; Ca ; Cb ) d¼

a:
A0 B Cc A Cb C B 0 C Ca B Cc A C 0 A Ca B Cb C
= 1; = 1 şi = 1;
A0 C Cc B Cb A B 0 A Ca C Cc B C 0 B Ca C Cb A
2
A0 B B0C C0A Ca C Cb A Cc B
de unde rezult¼
a c¼
a A0 C B0A C0B = Ca B Cb C Cc A = 1: Din reciproca teoremei
lui Menelaus rezult¼
a c¼
a punctele A0 , B 0 , C 0 sunt coliniare.
Observaţia 112 Dreapta ce conţine punctele A0 , B 0 , C 0 se numeşte dreapta lui

Gergonne.
Teorema 113 Dreapta lui Gergonne a triunghiului ABC este polara triliniar¼a a punc-
tului lui Gergonne.

a, triunghiurile Ca Cb Cc şi ABC …ind
omologice, rezult¼
a concluzia.
Teorema 114 Punctul lui Gergonne, punctul lui Nagel şi retrocentrul unui triunghi
sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Retrocentrul unui triunghi”.
Teorema 115 Punctul lui Gergonne al triunghiului ABC este propriul s¼au punct
ciclocevian.
Demonstraţie. Vezi „Puncte cicloceviene”.
Teorema 116 (Teorema lui Poncelet) Dreptele care unesc mijloacele laturilor unui
triunghi ABC cu respectiv mijloacele cevienelor corespunz¼atoare punctului lui Ger-
gonne sunt concurente în centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul laturii BC, Ca şi Da proiecţiile centrului cer-

cului înscris I, respectiv a punctului Ia centrului cercului A–exînscris pe BC, iar P
punctul diametral opus lui Ca în cercul înscris în triunghiul ABC (Figura 1.24). Prin
Figura 1.24: Teorema lui Poncelet
AIa
omotetia de centru A şi raport AI , punctul P se transform¼
a în punctul Da , deci
punctele A, P şi Da sunt coliniare. Cum IMa este linie mijlocie în triunghiul Ca P Da
rezult¼a IMa k ADa , deci IMa trece şi prin mijlocul segmentului ACa . Analog se arat¼
a
c¼
a segmente ce unesc mijloacele laturilor triunghiului cu mijloacele
cevienelor punctului lui Gergonne trec prin I.
Teorema 117 Punctul lui Gergonne al triunghiului ortic corespunz¼ator unui triunghi
ABC este punctul de întâlnire al dreptelor ce unesc picioarele în¼alţimilor triunghiului
ABC cu proiecţiile ortocentrului pe laturile triunghiului ortic.
Demonstraţie. În¼ alţimile AHa , BHb , CHc sunt bisectoarele unghiurilor triunghiu-
lui ortic Ha Hb Hc (vezi „Triunghiul ortic”), deci H este centrul cercului înscris în tri-
Figura 1.25: Punctul lui Gergonne al triunghiului ortic
unghiul ortic, iar H1 , H2 , H3 - proiecţiile lui H pe laturile triunghiului ortic – sunt

punctele de contact ale cercului înscris cu laturile triunghiului ortic, deci dreptele
Ha H1 , Hb H2 şi Hc H3 sunt concurente în punctul lui Gergonne al triunghiului ortic
Ha Hb Hc (Figura 1.25).
Teorema 118 Dreptele care unesc vârfurile unui triunghi ABC cu punctele de con-
tact dintre un cerc exînscris şi dreptele AB; BC; CA sunt concurente.
Demonstraţie. Fie A1 ; B1 ; C1 punctele de contact dintre cercul A - exînscris şi

dreptele BC; CA; respectiv AB (Figura 1.26). Cum AB1 = AC1 ; BA1 = BC1 şi
CA1 = CB1 rezult¼a:
A1 B B1 C C1 A
=1
A1 C B1 A C1 B
şi din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼
a c¼
a dreptele AA1 ; BB1 şi CC1 sunt concurente
într-un punct a . Analog, se obţin punctele b şi c : Punctele a ; b ; c se numesc
adjunctele punctului Gergonne.
Figura 1.26: Adjunctele punctului Gergonne.
Teorema 119 Punctele adjuncte ale lui Gergonne a, b, c sunt pe cevienele punc-
tului lui Nagel.

a din construcţie.
Teorema 120 Cevienele punctelor adjuncte ale lui Gergonne sunt concurente în punc-
tul lui Nagel.
Demonstraţie. Soluţia este evident¼

a datorit¼
a construcţiei.
Teorema 121 Triunghiul ABC şi triunghiul a b c sunt omologice, centrul de omolo-
gie …ind punctul lui Nagel (N ) al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din propriet¼

aţile precedente rezult¼
a concluzia.
Teorema 122 Triunghiul ABC şi triunghiul Na Nb Nc , ale c¼arui vârfuri sunt ad-
junctele punctului lui Nagel al triunghiului ABC sunt omologice, centrul de omologie
…ind punctul lui Gergonne ( ) al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi propriet¼

aţile precedente.
Teorema 123 Coordonatele baricentrice ale adjunctelor punctului Gergonne sunt:

1 1 1
a ; ; ;
a+b+c a b+c a+b c
1 1 1
b ; ; ;
a b+c a+b+c a b c
1 1 1
c ; ; :
a b c a+b c a+b+c
Demonstraţie. Soluţie analoag¼
a cu cea din teorema 106.
Teorema 124 Triunghiul Na Nb Nc - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Nagel
- şi triunghiul a b c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Gergonne - sunt
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei N (unde N este punctul lui Nagel
şi este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC):
Demonstraţie. Triunghiul ABC este omologic cu triunghiul Na Nb Nc , iar f a g =

BNc \ CNb , f b g = ANc \ CNa , f c g = ANb \ BNa . Conform teoremei lui Voronèse
(vezi [12, § III.21]), triunghiurile Na Nb Nc şi a b c sunt omologice, centrul de omologie
aparţinând dreptei ce uneşte centrele de omologie ale triunghiului ABC cu triunghiu-
rile Na Nb Nc , respectiv a b c - adic¼ a dreptei N .
Teorema 125 Într-un triunghi, paralelele duse prin mijloacele laturilor la cevienele
punctului lui Gergonne ale vârfurilor opuse trec prin centrele cercurilor exînscrise res-
pective.
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul laturii BC a triunghiului ABC şi Q punctul

diametral opus lui Da în cercul A – exînscris, iar Ca punctul de contact al cercului
înscris cu latura BC: Punctele A; Ca şi Q sunt coliniare (vezi „Punctul lui Nagel”).
Atunci Ma Ia este linie mijlocie în triunghiul Da Ca Q; adic¼
a Ma Ia k Ca Q; deci A k
Ma Ia :
Teorema 126 Fie A1 ; B1 ; C1 proiecţiile centrului cercului A–exînscris (Ia ) al tri-

unghiului ABC pe mediatoarele corespunz¼atoare laturilor triunghiului ABC: Triunghiu-
rile A1 B1 C1 şi ABC sunt omologice, centrul de omologie …ind punctul lui Gergonne
( ) al triunghiului ABC:
Demonstraţie. În notaţiile propriet¼ aţii precedente, …e A1 punctul de intersecţie

dintre mediatoarea segmentului BC cu dreapta AQ: Deoarece Ma este şi mijlocul seg-
mentului Ca Da , iar QDa ?BC rezult¼ a c¼
a A1 este mijlocul ipotenuzei Ca Q a triunghiului
Ca Da Q; deci patrulaterul Ma Da Ia A1 este dreptunghi. Am ar¼ atat c¼
a proiecţia lui Ia
pe mediatoarea laturii BC aparţine cevienei din A a punctului lui Gergonne. Analog,
se arat¼
a c¼
a B1 şi C1 aparţin cevienelor din B; respectiv C ale punctului lui Gergonne,
adic¼
a triunghiurile A1 B1 C1 şi ABC sunt omologice, centrul de omologie …ind punctul
lui Gergonne al triunghiului ABC:
Teorema 127 Fie T punctul de contact dintre tangenta dus¼a din punctul Ma – mij-
locul laturii BC a triunghiului ABC - (diferit¼a de BC) la cercul A–exînscris. Punctul
T aparţine cevienei A ( …ind punctul lui Gergonne al triunghiului ABC):
Demonstraţie. Fie Da punctul de contact al cercului A–exînscris cu latura BC,

Ca punctul de contact al cercului înscris cu latura BC şi Q punctul diametral opus
lui Da în cercul A–exînscris (Figura 1.27). Punctele A, Ca şi Q sunt coliniare (vezi
Figura 1.27: T aparţine cevienei A
„Punctul lui Nagel”). Fie T1 primul punct de intersecţie dintre ceviana A cu cercul
A–exînscris. Deoarece m(D\ 1 [
a T1 Q) = 2 m(Da Q) = 90 , rezult¼ a m(C\a T1 Da ) = 90 , iar
cum punctele Ca şi Da sunt izotomice, rezult¼ a c¼
a T Ma este median¼ a în triunghiul
dreptunghic Ca T1 Da , deci M\ T
a 1 aD M \D T
a a 1 T\1 QDa , de unde: m( M\a T Ia ) = 90 ,
adic¼
a T1 T .
Teorema 128 În triunghiul ABC, …e U 2 (AB) şi V 2 (AC): Punctul lui Gergonne
( ) al triunghiului ABC aparţine dreptei M N dac¼a şi numai dac¼a:
UB 1 VC 1 1
+ = ;
UA p b V A p c p a
unde a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA respectiv AB, iar p este semiperimetrul
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC (Figura

1.28). Deoarece dreapta U V trece prin punctul lui Gergonne atunci
U B Ca C V C BCa Ca
+ = (i)
U A BC V A BC ACa
Figura 1.28: 2 MN
(vezi [12, § II.15]). Dar, ACa = (pa(p a)

b)(p c) iar Ca C = p c; BCa = p b; relaţia (i)
devenind:
UB VC (p c) (p b)
(p c) + (p b) = ;
UA VA p a
UB 1 VC 1 1
de unde rezult¼
a UA p b + VA p c = p a:
Teorema 129 În triunghiul ABC; …e U 2 (AB) şi V 2 (AC): Punctul lui Gergonne
( ) al triunghiului ABC aparţine dreptei M N dac¼a şi numai dac¼a :
UB B VC C A
tg + tg = tg :
UA 2 VA 2 2
Demonstraţie. Din teorema 128 avem:
U B 1 (p a)(p c) V C 1 (p a)(p b) 1 (p b)(p c)
+ = :
UA b ab VA c ab a bc
A (p b)(p c)
Ţinând cont de sin2 2 = bc şi de relaţiile analoage precum şi de teorema si-
nusurilor obţinem:
U B sin2 B2 V C sin2 C2 sin2 A2
+ = ;
U A sin B V A sin C sin A
UB
deci UA tg B2 + VC
VA tg C2 = tg A2 :
Teorema 130 Într-un triunghi ABC; punctul lui Gergonne ( ); punctul lui Nagel
(N ) şi centrul antibisector (Z) sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie U 2 (AB) şi V 2 (AC) astfel încât şi N aparţin dreptei
U V: Deoarece 2 U V , atunci
UB B VC C A
tg + tg = tg (i)
UA 2 VA 2 2
iar cum N 2 U V rezult¼
a:
UB B VC C A
ctg + ctg = ctg (ii)
UA 2 VA 2 2
(vezi „Punctul lui Nagel”). Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a:
U B sin2 B2 + cos2 B
2 V C sin2 C2 + cos2 C
2 sin2 A
2 + cos 2
2 A
+ = ;
UA sin B2 cos B2 VA sin C2 cos C2 sin A2 cos A2
a U
adic¼ B
UA
1 VC 1 1 UB
sin B + V A sin C = sin A şi de aici U A
1
b + VC
VA
1
c = 1
a (vezi „Centrul
antibisector”) relaţie care arat¼
a c¼
a punctul Z 2 U V:
Teorema 131 Fie a; b; c lungimile laturilor BC; CA, respectiv AB ale triunghiului
ABC: Dac¼a dreapta ce uneşte punctul lui Gergonne ( ) cu punctul lui Nagel (N ) al
2 +b2
triunghiului ABC este paralel¼a cu latura AB; atunci c = aa+b .
Demonstraţie. Fie a ; b ; c şi Na ; Nb ; Nc picioarele cevienelor determinate de

punctul lui Gergonne, respectiv punctul lui Nagel cu laturile triunghiului ABC (Figura
1.29). Din teorema lui Van –Aubel rezult¼ a:
Figura 1.29: N jjAB
C C a C b p c p c
= + = + (i)
c aB bA p b p a
şi
CN CNa CNb p b p a
= + = + : (ii)
N Nc Na B Nb A p c p c
C CN a2 +b2
Deoarece N jjAB rezult¼
a c
= N Nc (iii). Din relaţiile (i), (ii) şi (iii) rezult¼
ac= a+b .
Teorema 132 Dac¼a A[ABC] ; A[ BC] ; A[ AC] ; A[ AB] sunt ariile triunghiurilor ABC;
BC; AC, respectiv AB; unde este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC;
atunci:
A[ABC] A[ABC] A[ABC] ra + rb + r c
+ + = :
A[ BC] A[ AC] A[ AB] r
A[ABC] A[ABC] A[ABC]

Figura 1.30: A[ BC] + A[ AC] + A[ AB]
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC (Figura

a p = a+b+c
1.30). Dac¼ 2 ; atunci ACb = ACc = p a; BCc = BCa = p b;CCa = CCb =
p c: Dac¼ a A00 şi 0 sunt proiecţiile punctelor A şi pe latura BC obţinem:
A[ABC] AA00 BC AA00 ACa
= 0
= 0
= :
A[ BC] Ca
A p a p a rb rc
Din relaţia lui Van Aubel avem: Ca = p b + p c = ra + ra de unde
A[ABC] A rb + r c r a + rb + r c
=1+ =1+ =
A[ BC] Ca ra ra
şi analog
A[ABC] ra + rb + rc A[ABC] ra + rb + rc
= ; = :
A[ BC] rb A[ BC] rc
a 1r =
Prin sumarea relaţiilor precedente şi ţinând seama c¼ 1 1 1
ra + rb + rc rezult¼
a concluzia.
Teorema 133 [Barbu, C., P¼atraşcu, I.[16]] Dac¼a dou¼a ceviene Gergonne ale unui
triunghi ABC au lungimile egale, atunci triunghiul este isoscel.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie BCb şi CCc cevienele Gergonne congruente (Figura
1.31). Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile ABCb , respectiv ACCc rezult¼
a:
BCb2 = c2 + (p a)2 2c(p a) cos A; CCc2 = b2 + (p a)2 2b(p a) cos A;
a+b+c
unde p = 2 şi de aici rezult¼
a c¼
a:
2(b c)(p a) cos A (b2 c2 ) = 0
egalitate echivalent¼
a cu
( a + b + c)(b2 + c2 a2 )
(b c) (b + c) = 0:
2bc
Figura 1.31: Ceviene Gergonne egale
2 2 2
Egalitatea ( a+b+c)(b2bc
+c a )
a cu a2 (b + c a) + b2 (c + a b) +
(b + c) = 0, echivalent¼
2
c (a + b c) = 0 nu poate avea loc datorit¼ a inegalit¼
aţii triunghiului, de unde rezult¼
a
c¼
a b = c, adic¼a triunghiul ABC este isoscel.
Soluţia 2. FiefP g = BCb \CCc . Construim paralelogramul BCc QCb (Figura 1.32).
Dac¼a AB 6= AC, …e AB < AC (c < b), de unde p c > p b şi m(C \ \
b BC) > m(Cc CB),
Figura 1.32: Ceviene egale
deci CP > BP . Dac¼a CCc BCb rezult¼

a Cc P < P Cb (i). În triunghiurile ABC şi
ACc C avem: ACb = ACc = p a, CCc BCb şi am presupus c¼ a AB < AC. Urmeaz¼ a
c¼ \
a: m(AC \ \ \
b B) < m(ACc C) şi m(BCb C) > m(BCc C) de unde rezult¼ a c¼
a
m(P\
Cb C) > m(P\
Cc B) (ii)
\
Din triunghiurile BCc P şi P Cb C cu BP Cc \
Cb P C şi relaţia (ii) rezult¼
a:
\
m(C \
c BP ) > m(P CCb ) (iii)
Cum triunghiul Cc P Q este isoscel rezult¼ \

a: Cc QC
\
Cc CQ de unde
m(C\ \ \ \
c QCb ) + m(Cb QC) = m(P CCb ) + m(Cb CQ):
Rezult¼a m(C\ \
b QC) > m(Cb CQ) şi de aici Cb C < Cb Q, adic¼
a p c < p b de unde
b < c, ceea ce contrazice presupunerea facut¼
a. Analog se trateaz¼
a cazul în care b > c.
Atunci b = c, deci triunghiul ABC este isoscel.
Teorema 134 [Barbu, C., P¼atraşcu, I.[16]] Bisectoarele interioare ale unghiurilor B
şi C ale triunghiului ABC întâlnesc ceviana Gergonne ACa în D, respectiv E: Dac¼a
BD = CE, atunci triunghiul ABC este isoscel.
Demonstraţie. Presupunem AB 6= AC, …e AB < AC Atunci, b > c; p b <

p \ > m(ACB)
c şi D 2 (ECa ) (Figura 1.33). Din m(ABC) \ rezult¼ \a ) >
a m(DBC
Figura 1.33: Cevian¼

a Gergonne intersectat¼
a de c¼
atre bisectoare
\a ) > m(DCC
m(ECC \a ), deci DC > BD, adic¼ a DC > CE (i) (deoarece BD CE).
\ \
Cum m(ACa C) = m(ECa C) > 90 ; rezult¼
a c¼
a
\ = m(DC
m(EDC) \ \
a C) + m(DCCa ) > 90
\ < 90 , de unde CD < CE (ii). Din relaţiile (i) şi (ii) obţinem o con-
şi m(DEC)
tradicţie. Analog, dac¼
a AB > AC se ajunge la o contradicţie. Urmeaz¼
a c¼
a AB AC.
Teorema 135 (Sastry [80]) Bisectoarele exterioare ale unghiurilor \ABC şi \ACB
ale unui triunghi ABC intersecteaz¼a dreapta suport a cevianei Gergonne AD (segmentul
ce uneşte un vârf al triunghiului cu punctul de tangenţ¼a dintre cercul înscris şi latura
opus¼a) în punctele E; respectiv F . Dac¼a BE = CF; atunci ABC este un triunghi
isoscel.
Demonstraţie. Avem, BD = p b şi CD = p c (Figura 1.34): Din S[ABE] =

a Gergonne
S[ABD] + S[BDE]; avem
B B
BE c sin 90 + = c (s b) sin B + BE (s b) sin 90
2 2
sau
B B B B
BE c cos = 2c (s b) sin cos + BE (s b) cos
2 2 2 2
şi de aici
2c (s b) sin B2
BE =
b+c s
r
2c (s b) (s a)(s c)
= :
b+c s ac
Analog, r
2b (s c) (s a)(s b)
CF = :
b+c s ab
p p
Din egalitatea segmentelor BE şi CF rezult¼
a (s b)c = (s c)b; de unde obţinem
b = c:
1.6 PUNCTUL LUI NAGEL
„Se poate vorbi de un umanism modern, de un sistem complet de cunoştinţe capabil s¼

a formeze
omul, bazat îns¼
a pe matematic¼
a? Sunt convins c¼a da.” - Ion Barbu 7
Fie a ; b ; c punctele de contact dintre cercurile A – exînscris, B – exînscris,

respectiv C –exînscris cu laturile BC; CA; respectiv AB ale triunghiului ABC (Figura
1.35).
Figura 1.35: Punctul lui Nagel
Teorema 136 (Teorema lui Nagel8 ) Dreptele A a; B b; C c sunt concurente.

Demonstraţie. Soluţia 1. Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p
semiperimetrul s¼ au. Fie B a = x şi a C = y: Atunci, x + y = a şi x + c = y + b de
p c bC p a p b
unde x = p c şi y = p b; deci aa B cA
C = p b : Analog, b A = p c şi c B = p a ; de unde
rezult¼a
aB bC cA
=1
aC bA cB
şi din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼a c¼
a dreptele A a ; B b ; C c sunt concurente.
p c
Soluţia 2. Din aa B
C = p b rezult¼
a c¼
a a…xul punctului a este
p c
zB + p b zC (p b)zB + (p c)zC
z = =
+ pp cb
a
1 a
7
în algebr¼
a şi geometrie
8
Christian von Nagel (1803-1882) – matematician german, contribuţii în geometria triunghiului
AP
şi analog se obţin relaţii similare pentru punctele b şi c. Dac¼
a P 2 (A a) şi k = P a
zA +kz
atunci zP = 1+k
a
de unde rezult¼
a:
1 1 k k
zP = (p a)zA + (p b)zB + (p c)zC :
1+k p a a a
Se obţine o form¼
a simetric¼
a pentru relaţia din parantez¼ a dac¼ a p 1 a = ka , adic¼
a pentru
a
k = p a şi …e N punctul corespunz¼ ator acestei valori a lui k. Obţinem un punct ce
1
va avea a…xul zN = p [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]: Simetria relaţiei precedente
arat¼
a c¼a punctul N aparţine şi dreptelor B b , respectiv C c .
Consecinţa 137 A…xul punctul lui Nagel (N ) al triunghiului ABC este:

1
zN = [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]:
p
Observaţia 138 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor A a ; B b ; C c se numeşte punc-

tul lui Nagel. Triunghiul a b c se numeşte triunghiul lui Nagel (sau triunghiul
cotangentic): Triunghiul cotangentic a b c este triunghiul cevian al punctului lui
Nagel.
Teorema 139 Dac¼a N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC; atunci pentru
orice punct M din planul triunghiului este adev¼arat¼a egalitatea:
! 1 ! ! !
M N = [(p a)M A + (p b)M B + (p c)M C]:
p
Demonstraţie. Din teorema precedent¼

a rezult¼
a concluzia.
Teorema 140 Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Nagel sunt:
p a p b p c
N ; ; :
p p p
Demonstraţie. Vezi teorema 139.
Teorema 141 Punctul lui Nagel este centrul de omologie dintre triunghiul neisoscel
ABC şi triunghiul s¼au cotangentic a b c .
Demonstraţie. Triunghiurile ABC şi a b c sunt omologice, centrul de omologie

…ind punctul lui Nagel al triunghiului ABC (ca o consecinţ¼
a a teoremei lui Desargues).
Teorema 142 Într-un triunghi ABC, punctul lui Nagel (N ), centrul de greutate (G)
şi centrul cercului înscris (I) sunt coliniare şi GN = 2GI:
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A0 piciorul bisectoarei din A (Figura 1.36). Din
Figura 1.36: GN = 2GI
0
a A
teorema bisectoarei rezult¼ B
A0 C =
c
b şi de aici: A0 B = a+c
b+c . Teorema bisectoarei
aplicat¼ 0
a în triunghiul ABA ne d¼ a:
IA c b+c
0
= 0 = ; (i)
IA AB a
IA 0 a
de unde: AA 0 = 2p : Dac¼
a Ma este mijlocul segmentului BC; iar a şi b punctele de
tangenţ¼
a al cercurilor A–exînscris şi B –exînscris cu latura BC; respectiv AC, atunci
a b c a ac a(b c)
Ma a = (p b) = ; A0 Ma = = ;
2 2 2 b+c 2(b + c)
de unde
M a b+c
= : (ii)
MA a
a IMa k A a şi de aici:
IMa IA
= : (iii)
A a AA0
GA AN
Fie fGg = AMa \ IN: Cum IM k AN rezult¼ a GM a
= IM a
= GN
GI (iv). Din relaţiile
GA N A AA 0
(iii) şi (iv) rezult¼
a GMa = A a IA0 (v). Teorema lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiul
A a C şi transversala b ; N; B ne d¼
a:
bA BC N a
= 1;
bC B a NA
p c N a N a p a
de unde a
p a p c N A = 1 şi de aici N A = a , adic¼ a NA
a
a
= ap . Atunci, relaţia (v)
GA a 2p
devine GMa = p a = 2, de unde GA = 2GM a (vi), adic¼
a G este centrul de greutate
al triunghiului ABC; deci punctele N; G şi I sunt coliniare. Din relaţiile (iv) şi (vi)
rezult¼a GN = 2GI:
Soluţia 2. A…xele centrului de greutate G; al centrului cercului înscris I şi al
punctului lui Nagel sunt: zG = zA +z3B +zC ; zI = azA +bz2pB +czC ; respectiv
1
zN = [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]:
p
Atunci, zzNG zzGI = 12 2 R, deci punctele G; I şi N sunt coliniare şi jzN zG j =
2 jzG zI j ; adic¼a: N G = 2GI:
Observaţia 143 Dreapta IN se numeşte dreapta lui Nagel.
Teorema 144 Într-un triunghi ABC …e O centrul cercului circumscris, H ortocentrul

s¼au, I centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului ABC:
Atunci HN = 2OI şi HN k OI:
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie H ortocentrul triunghiului ABC: Atunci, HG =

2GO (dreapta lui Euler) şi N G = 2GI: Din asem¼ anarea triunghiurilor OGI şi HGN
(deoarece ^N GH ÔGI şi GN GH
= GO
GI ) rezult¼
a c¼
a HN k OI şi HN = 2OI:
Soluţia 2. Alegem un reper cartezian cu originea în O, centrul cercului circumscris
triunghiului ABC: Atunci, zH = zA + zB + zC şi
zN zH
= 22R
zI zO
adic¼
a N H k OI şi jzN zH j = 2 jzI zO j ; adic¼
a N H = 2OI:
Teorema 145 Într-un triunghi ABC; …e O centrul cercului circumscris, H ortocen-

trul s¼au, I centrul cercului înscris triunghiului, N punctul lui Nagel al triunghiului
ABC: Patrulaterul HN OI este trapez.
Teorema 146 În triunghiul ABC …e O centrul cercului circumscris, I centrul cercului

înscris, N punctul lui Nagel şi O9 centrul cercului lui Euler. Dreapta care uneşte
mijloacele segmentelor N I şi N O conţine punctul O9 .
Demonstraţie. În triunghiul N OI; dreapta (d) care uneşte mijloacele laturilor

N O şi N I este paralel¼
a cu dreapta OI; deci paralel¼ a şi cu HN (Figura 1.37). În
triunghiul N OH; dreapta d …ind paralel¼ a cu N H rezult¼a c¼a trece şi prin mijlocul lui
OH, adic¼a prin O9 - centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Figura 1.37: O9 2 d
Teorema 147 Punctul lui Spieker, centrul cercului înscris în triunghiul median al
triunghiului ABC, este mijlocul segmentului IN:
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului ABC

(Figura 1.38). Dac¼
a IG = 2x; atunci, conform aplicaţiei precedente, GN = 4x;
Figura 1.38: SP este mijlocul segmentului IN
IN = 6x: Fie SP mijlocul segmentului IN: Avem: ISP = 3x = Sp N şi GSP = x:

Deoarece G 2 ISP şi IG = 2x = 2GSP , iar AG = 2GMa rezult¼
a
AG IG
= =2
GMa GSP
şi cum ÎGA ^SP GMa avem c¼ a triunghiurile AGI şi Ma GSP sunt asemenea,
deci AI k SP Ma : Dar AB k Ma Mb ; AC k Ma Mc ; iar AI este bisectoarea unghiului
BAC; deci şi Ma Sp este bisectoarea unghiului Mc Ma Mb : Analog se arat¼ a c¼
a punctul
SP aparţine bisectoarelor unghiurilor Ma Mb Mc şi Mb Mc Ma ; deci punctul lui Spieker
(SP ) este mijlocul segmentului IN:
Soluţia 2. Atunci Mb Mc = a2 ; Mc Ma = 2b ; Ma Mb = 2c şi p0 = p2 unde p este semi-
perimetrul triunghiului median. Atunci a…xul centrului cercului înscris în triunghiul
median este:
1 a b c
zS p = 0
zM a + zM b + zM c
2p 2 2 2
1 a zB + zC b zC + zA c zA + zB
= + +
2p0 2 2 2 2 2 2
1
= [(b + c)zA + (c + a)zB + (a + b)zC ]: (i)
4p
Dac¼
a S este mijlocul segmentului INa , atunci rezult¼
a
zI + z N
zS =
2
1 1 1
= (azA + bzB + czC ) + [(p a)zA + (p b)zB + (p c)zC ]
2 2p p
1
= [(b + c)zA + (c + a)zB + (a + b)zC ] : (ii)
4p

a zSp = zS ; adic¼
a SP S:
Teorema 148 Dreptele IH şi Sp O sunt paralele şi HI = 2Sp O.
Observaţia 149 Cercul înscris în triunghiul median se numeşte cercul lui Spieker.
Teorema 150 Punctele I; G; Sp ; N sunt coliniare şi
12GSp = 6GI = 4ISp = 3N G = 2N I:
Demonstraţie. O prim¼ a soluţie rezult¼

a din propriet¼
aţile precedente. Coliniari-
tatea punctelor o mai putem demonstra şi prin utilizarea coordonatelor baricentrice.
Astfel, G(1; 1; 1); I(a; b; c); N (p a; p b; p c); S(b + c; c + a; a + b): Deoarece
1 1 1
a b c =0
p a p b p c
1 1 1
şi a b c = 0; rezult¼a c¼
a punctele G; I; N; respectiv G; I; S sunt coli-
b+c c+a a+b
niare, adic¼
a punctele G; I; N; S sunt coliniare.
Observaţia 151 Punctele I; G; Sp ; N aparţin dreptei lui Nagel.
Teorema 152 Punctele lui Nagel şi Gergonne ale unui triunghi sunt izotomic conju-
gate.
Demonstraţie. Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC; Ge - punc-

tul lui Gergonne şi a ; b ; c punctele de tangenţ¼ a ale cercurilor exînscrise cu seg-
mentele BC; CA; respectiv AB: Deoarece B a = CCa = p c rezult¼ a c¼
a punctele a
şi Ca sunt simetrice faţ¼a de mijlocul laturii BC. Analog, punctele b şi Cb , respectiv
c şi Cc sunt simetrice faţ¼
a de mijloacele laturilor AC; respectiv AB. Cum dreptele
A a ; B b ; C c sunt concurente în punctul lui Nagel al triunghiului ABC; rezult¼ a c¼
a
punctele lui Nagel şi Gergonne sunt izotomic conjugate.
Teorema 153 Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este punctul lui Nagel al
triunghiului median.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie Ma Mb Mc şi Ca Cb Cc triunghiurile median, respectiv

0
de contact ale triunghiului ABC, fCa g = AN \ BC; fP g = AN \ Mb Mc şi fP 0 g =
0 0
Ma I \ Mb Mc (Figura 1.39). Deoarece ACa k Ma I rezult¼ a ACa k Ma P (vezi „Cercuri
Figura 1.39: I este punctul lui Nagel al triunghiului median
0
exînscrise”). Cum Ma este mijlocul segmentului Ca Ca ; atunci dreapta Ma I va conţine
mijlocul segmentului ACa - punct ce aparţine liniei mijlocii Mb Mc - deci punctul P 0 :
0
Cum P P 0 este linie mijlocie în triunghiul ACa Ca ; rezult¼ a c¼
a mediana AMa trece şi
prin mijlocul segmentului P P 0 ; deci prin mijlocul segmentului Mb Mc , adic¼ a punctele
0
P şi P sunt izotomice. Conform propriet¼ aţii precedente rezult¼
a concluzia.
Soluţia 2. Fie N 0 punctul lui Nagel al triunghiului median Ma Mb Mc : Atunci, a…xul
lui N 0 este:
1 0
zN 0 = [(p a0 )zMa + (p0 b0 )zMb + (p0 c0 )zMc ]
p0
1
= (azA + bzB + czC ) = zI ;
2p
de unde rezult¼ a N0
a c¼ I:
Teorema 154 Punctul lui Nagel al triunghiului ABC este centrul cercului înscris în
triunghiul anticomplementar al s¼au.
Demonstraţie. Se aplic¼
a proprietatea precedent¼
a, luând triunghiul median în
rolul triunghiului ABC:
Teorema 155 Într-un triunghi ABC, distanţa de la punctul lui Nagel (N ) la centrul
cercului circumscris (O) este egal¼a cu diferenţa dintre raza acestui cerc şi diametrul
cercului înscris.
Demonstraţie. Cercul circumscris triunghiului ABC este cercul lui Euler al tri-
unghiului anticomplementar A0 B 0 C 0 având raza R. Cercul înscris în triunghiul A0 B 0 C 0
are centrul în punctul lui Nagel –conform propriet¼ aţii precedente –deci, aceste dou¼ a
cercuri sunt tangente în '0 - punctul lui Feuerbach al triunghiului anticomplementar.
Astfel,
ON = O'0 N '0 = R 2r;
r …ind raza cercului înscris în triunghiul ABC.
Teorema 156 Punctele lui Nagel (N ), Bevan (V ) şi Longchamps (L) sunt coliniare,
iar N V V L:
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Bevan”.
Teorema 157 Punctul lui Nagel (N ); punctul lui Gergonne ( ); centrul antibisector
(Z) şi retrocentrul (R) unui triunghi ABC sunt coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gergonne”şi „Retrocentrul unui triunghi”.
Teorema 158 Într-un triunghi cevienele punctului lui Nagel (N ) trec prin punctele
diametral opuse punctelor de contact ale cercului înscris, iar cevienele punctului lui
Gergonne ( ) trec prin punctele diametral opuse ale punctelor de contact ale cercurilor
exînscrise respective.
Demonstraţie. Fie P şi Q punctele diametral opuse lui Ca şi Da în cercurile

înscris, respectiv A – exînscris (Figura 1.40). Din P Ca ?BC şi QDa ?BC rezult¼ a
P Ca k QDa : Deoarece cercul înscris şi cel A –exînscris sunt omotetice, omotetia …ind
de centru A şi raport rra ; iar IaIP
Da
= rra rezult¼
a c¼
a punctele Da şi P se corespund prin
omotetia considerat¼a, deci P 2 AN: Analog, Q 2 A :
Teorema 159 Fie A1 ; B1 ; C1 proiecţiile centrului cercului înscris (I) al triunghiu-

lui ABC pe mediatoarele laturilor triunghiului. Triunghiurile ABC şi A1 B1 C1 sunt
omologice, centrul de omologie …ind punctul lui Nagel.
Demonstraţie. Fie P punctul diametral opus punctului de contact Ca dintre

cercul înscris în triunghiul ABC şi latura BC (Figura 1.40). Punctele A; P şi Da
(punctul de tangenţ¼ a dintre cercul A – exînscris şi BC) sunt coliniare. Deoarece
triunghiul P Ca Da este dreptunghic, iar I este mijlocul catetei Ca P , atunci IA01 este
linie mijlocie în P Ca Da (unde A01 este mijlocul ipotenuzei P Da ), deci A01 Ma va … linie
mijlocie, de unde rezult¼a c¼ a A01 Ma este mediatoarea segmentului Ca Da ; deci A01 A1 :
Analog, se arat¼ a c¼
a B1 şi C1 aparţin cevienelor punctului lui Nagel. Deci triunghiurile
A1 B1 C1 şi ABC sunt omologice, centrul de omologie …ind punctul lui Nagel (N ):
Figura 1.40: P 2 AN
Teorema 160 Într-un triunghi, paralelele duse prin mijlocul laturilor la cevienele
punctului lui Nagel sunt concurente în centrul cercului înscris.
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul laturii BC şi P punctul diametral opus lui Ca în

cercul înscris în triunghiul ABC (Figura 1.40). Din proprietatea precedent¼ a rezult¼
a
c¼
a punctele A; P şi Da sunt coliniare. Atunci, IMa este linie mijlocie în triunghiul
P Ca Da ; deci P Da k IMa ; adic¼
a ADa k IMa :
Teorema 161 Punctul lui Nagel al triunghiului ABC aparţine cercului lui Fuhrmann
corespunz¼ator triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vezi [12, § III.40].
Teorema 162 Dreptele ce unesc punctul lui Nagel al unui triunghi ABC cu vârfurile
acestuia conţin punctele de contact dintre cercul lui Spiecker şi triunghiul median al
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului ABC; P punctul

de contact dintre cercul lui Spiecker al triunghiului ABC şi latura Mb Mc , fDg =
AN \ BC; fP1 g = AP \ BC (Figura 1.41). Deoarece laturile triunghiului median au
lungimile a=2; b=2; c=2 şi P este un punct de contact al cercului înscris în triunghiul
Ma Mb Mc rezult¼ a Mc P = p 2 c = BD 2 (i) (D …ind punctul de tangenţ¼ a dintre cercul
Figura 1.41: P 2 AN
A – exînscris cu latura BC). Dar Mc P este linie mijlocie în triunghiul ABP1 ; deci
Mc P = BP2 (ii). Din (i) şi (ii) rezult¼
1
a BD BP1 şi cum D; P1 2 [BC] rezult¼
a D P1 ;
deci P 2 AN:
Teorema 163 Fie QA ; QB ; QC mijloacele segmentelor AN; BN; respectiv CN (unde

N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC): Triunghiul QA QB QC este circumscris
cercului Spieker al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Prin omotetia de centru N şi raport 1=2 triunghiul QA QB QC

se transform¼a în triunghiul ABC, deci şi cercul înscris în triunghiul QA QB QC se
! !
transform¼a în cercul înscris în triunghiul ABC, iar N S = 21 N I (unde S şi I sunt
centrele cercurilor înscrise în triunghiurile QA QB QC şi ABC), relaţie ce arat¼
a c¼
a S
este punctul lui Spieker al triunghiului ABC:
Teorema 164 Fie I şi O centrele cercurilor înscris, respectiv circumscris ale unui
triunghi ABC; M M 0 ?AI; M 2 AB; M 0 2 AC; I 2 M M 0 : Cercul tangent în M şi M 0
laturilor AB, respectiv AC este tangent şi cercului circumscris triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece mediatoarele OB 0 şi OC 0 sunt perpendiculare pe AC,
Figura 1.42: (Oa ; Oa P ) este tangent cercului }(O; R)
respectiv AB (unde B 0 ; C 0 2 }(O; R)), rezult¼

a OB 0 k Oa M 0 şi OC 0 k Oa M; unde Oa
este centrul crecului tangent laturilor AB şi AC în M , respectiv M 0 (Figura 1.42).

Atunci, triunghiurile OB 0 C 0 şi Oa M 0 M sunt omotetice; …e P centrul acestei omotetii
- fP g = C 0 M \ B 0 M 0 : Deoarece hexagonul P C 0 CABB 0 are cinci vârfuri pe cercul
circumscris triunghiului ABC şi c¼ a laturile sale se intersectez¼
a în punctele coliniare
M; I şi M 0 rezult¼
a –din teorema lui Pascal –c¼ a punctul P aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC. Deoarece OC 0 OP; rezult¼a Oa M Oa P; deci P aparţine şi
cercului tangent laturilor AB şi AC având centrul în Oa ; deci cercul (Oa ; Oa P ) este
tangent cercului }(O; R) în P:
Teorema 165 Fie M M 0 (M 2 AB; N 2 AC) perpendiculara în I – centrul cercului

înscris în triunghiul ABC –pe bisectoarea AI: Dac¼a P este punctul de tangenţ¼a dintre
cercul circumscris triunghiului ABC şi cercul tangent în M şi M 0 laturilor AB şi AC,
atunci AP este izogonala cevianei ADa a punctului lui Nagel.
Demonstraţie. Fie B1 2 (AC şi C1 2 (AB astfel încât AB1 AB şi AC1 AC:
Dreapta B1 C1 este a doua tangent¼a comun¼a cercurilor înscrise în triunghiul ABC şi
A – exînscris; Ca şi Da punctele de tangenţ¼
a dintre cercul înscris şi A – exînscris
0 0
cu dreapta BC (Figura 1.43). Atunci simetricele lor Ca şi Da faţ¼ a de bisectoarea
Figura 1.43: Izogonala cevianei ADa a punctului lui Nagel
unghiului A vor … punctele de tangenţ¼ a dintre B1 C1 cu cercurile înscris, respectiv A –

0 0
exînscris, ceea ce arat¼
a c¼
a ADa şi ACa sunt izogonalele dreptelorADa ; respectiv ACa :
0
Ar¼ at¼
am c¼
a punctul P 2 ADa : Prin inversiunea de centru A şi raport AB AC punctul
0 0
Da se transform¼ a în punctul P; deci dreapta P Da trece prin punctul A.
Teorema 166 Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioare ale

unghiurilor unui triunghi ABC şi cercul circumscris triunghiului ABC; iar Ca Cb Cc
triunghiul de contact corespunz¼ator triunghiului ABC: Dreptele A0 Ca ; B 0 Cb ; C 0 Cc sunt
concurente în izogonalul punctului lui Nagel.
Demonstraţie. Fie fA00 g = AB \ B 0 C 0 (Figura 1.44). Atunci, m(ÂA00 B 0 ) =
1
2 [m(^B) + m(^C)]; de unde rezult¼
a c¼
a
Figura 1.44: Izogonalul punctului lui Nagel
1
m(ÂA00 B 0 ) + m(Â00 AA0 ) = [m(^B) + m(^C) + m(Â)] = 90 ;
2
0 0
deci AA ?BB ; adic¼ 0
a bisectoarea AA a unghiului A este în¼ alţime în triunghiul A0 B 0 C 0 :
Analog , se arat¼a c¼ 0 0
a BB şi CC sunt în¼ alţimi în triunghiul A0 B 0 C 0 : Deoarece AI?Ca Cb
rezult¼a Cc Cb k C 0 B 0 : Analog Ca Cc k A0 C 0 ; Ca Cb k A0 B 0 ; deci triunghiurile Ca Cb Cc şi
A B C 0 sunt omotetice. Fie fN 0 g = A0 Ca \ B 0 Cb \ C 0 Cc centrul acestei omotetii.
0 0
Conform problemei precedente punctul fP g = AN 0 \ }(O; R) aparţine izogonalei ce-

vienei ADa a punctului lui Nagel. Deoarece segmentele paralele B 0 C 0 ; Cb Cc şi M M 0
(M M 0 ?AI; I 2 M M 0 ) sunt omotetice, centrele de omotetie vor … coliniare. Cum Pa
este centrul de omotetie al segmentelor B 0 C 0 şi M M 0 ; iar A centrul de omotetie al seg-
mentelor M M 0 şi Cb Cc rezult¼ a N 0 centrul de omotetie dintre B 0 C 0 şi Cb Cc aparţine
a c¼
dreptei APa ; adic¼a izogonalei cevianei ADa a punctului lui Nagel. Analog, se arat¼ a c¼ a
punctul N 0 aparţine şi izogonalelor cevianelor BEb şi CFc ale punctului lui Nagel al
triunghiului ABC:
Teorema 167 Izogonalul punctului lui Nagel aparţine dreptei ce uneşte centrul cer-
cului înscris (I) cu centrul cercului circumscris (O) al unui triunghi.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul de contact Ca Cb Cc şi triunghiul circumpedal
A0 B 0 C 0
al lui I sunt omotetice (conform propriet¼ aţii precedente), punctul fN 0 g =
0 0 0
A Ca \ B Cb \ C Cc - izogonalul punctului lui Nagel –…ind centrul de omotetie (con-
form propriet¼ aţii precedente), rezult¼a c¼
a centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor
Ca Cb Cc şi ABC – adic¼ a I şi O – se corespund prin aceast¼ a omotetie de centru N 0 -
adic¼ 0
a punctele N ; I şi O sunt coliniare.
Teorema 168 Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, Ha Hb Hc tri-

unghiul ortic al triunghiului ABC, fA0 g = AO \ Hb Hc , fB 0 g = BO \ Ha Hc , fC 0 g =
CO \ Hb Ha : Dreptele A0 Ha ; B 0 Hb ; C 0 Hc sunt concurente în punctul lui Nagel al tri-
unghiului ortic Ha Hb Hc .
Demonstraţie. Deoarece A; B; C sunt centrele cercurilor exînscrise corespunz¼ a-

toare triunghiului ortic Ha Hb Hc , iar AO; BO; CO sunt perpendiculare pe Hb Hc ; Hc Ha ;
respectiv Ha Hb (vezi [12, § III.1]), rezult¼ a A0 ; B 0 ; C 0 sunt punctele de tangenţ¼
a c¼ a dintre
cercurile exînscrise triunghiului ortic cu laturile acestuia (Figura 1.45), deci dreptele
A0 Ha ; B 0 Hb ; C 0 Hc sunt concurente în punctul lui Nagel al triunghiului ortic Ha Hb Hc .
Figura 1.45: Drepte concurente în punctul lui Nagel al triunghiului ortic
Teorema 169 În triunghiul ABC, …e U 2 (AB); V 2 (AC): Dac¼a dreapta U V trece

prin punctul lui Nagel (N ) al triunghiului ABC, atunci
UB VC
(p b) + (p c) = p a:
UA VA
Demonstraţie. Fie a ; b ; c punctele de tangenţ¼
a ale cercurilor exînscrise cu la-
aC
turile BC; CA, respectiv AB (Figura 1.46). Deoarece N 2 U V; atunci U B VC
U A BC + V A
B a N a N a p a UB p b VC p c p a
BC = AN , AN = a (vezi [12, § II.15]). Atunci: U A a + VA a = a ; de
unde rezult¼a concluzia.
Teorema 170 În triunghiul ABC, …e U 2 (AB); V 2 (AC): Dac¼a dreapta U V trece

prin punctul lui Nagel (N ) al triunghiului ABC; atunci:
UB B VC C A
ctg + ctg = ctg :
UA 2 VA 2 2
a rezult¼
a urm¼
atoarea egalitate:
U B 1 p(p b) V C 1 p(p c) 1 p(p a)

+ = :
UA b ac VA c ab a bc
Figura 1.46: N 2 U V
p(p a)
Utilizând relaţia bc = cos2 A şi analoagele, precum şi teorema sinusurilor avem:
U B cos2 B2 V C cos2 C2 cos2 A2

+ = ;
U A sin B V A sin C sin A
de unde rezult¼
a concluzia:
Teorema 171 Dac¼a punctul lui Nagel al unui triunghi ABC aparţine cercului înscris
în triunghiul ABC; atunci suma a dou¼a laturi ale triunghiului este egal¼a cu triplul celei
de a treia.
Demonstraţie. Fie Ha ; Ca ; Na proiecţiile punctelor A; I, respectiv N pe latura

BC (Figura 1.47). Din asem¼
anarea triunghiurilor a N Na şi a AHa rezult¼ a N Na =
Figura 1.47: N aparţine cercului înscris
2 2 2 (b c)(p a)
ha aN
aA
= 2r p a a ; a Na = a Ha aaN A =
a +b c
2a p+b p a
p = a şi
a Ca = b c. Deoarece punctul lui Nagel aparţine cercului înscris în triunghiul ABC
2 2
a r = (ICa N Na )2 + Ca Na2 , sau r2 = r2 (2a ab2 c) + (b c) a(2a
rezult¼ 2
2
p)
, de unde
rezult¼
a concluzia.
Observaţia 172 Segmentul ce uneşte vârful A al triunghiului ABC cu punctul de

tangenţ¼a dintre cercul A exînscris şi latura BC se numeşte cevian¼a Nagel.
Teorema 173 Dac¼a dou¼a ceviane Nagel sunt egale, atunci triunghiul ABC este isos-
cel.
Demonstraţie. Fie [B b ]; [C c ] cevianele Nagel egale (Figura 1.47). Deoarece

A b = p c şi A c = p b; aplicând teorema cosinusului în triunghiurile AB b , AC c
obţinem:
2
B b = c2 + (p c)2 2c(p c) cos A;
2 2 2
C c = b + (p b) 2b(p b) cos A:
Din egalitatea B 2 =C 2 obţinem

b c
(b c)(b + c a) + 2(b c)(b + c s) cos A = 0;
de unde
(b + c)2 a2
(b c)(b + c a) = 0:
2bc
(b+c)2 a2
Cum b + c a > 0 şi 2bc > 0; rezult¼
a b = c.
Observaţia 174 Fie Ab şi Ac punctele de tangenţ¼a dintre cercul A-exînscris cu dreptele
AC şi AB: Segmentele [BAb ] şi [CAc ] se numesc cevianele Nagel exterioare corespun-
z¼atoare cercului A-exînscris.
Teorema 175 Ceviana Nagel AD şi cevianele Nagel exterioare corespunz¼atoare cer-
cului A-exînscris sunt concurente.
Demonstraţie.Soluţia este imediat¼

a utilizând reciproca teoremei lui Ceva (Figura
1.48).
Figura 1.48: Ceviane Nagel exterioare

Observaţia 176 [Barbu, C., P¼atraşcu, I. [16]] Apare întrebarea …reasc¼a: dac¼a dou¼a
ceviane Nagel exterioare sunt egale, atunci triunghiul este isoscel?
Avem AAb = AAc = p. Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile ABAb şi

ACAc rezult¼
a:
BA2b = c2 + p2 2cp cos A;
CA2c 2
= b +p 2
2bp cos A:
Din egalitatea segmentelor BAb şi CAc obţinem: (b c)(b + c 2p cos A) = 0: Se obţin
cazurile:
(i) b c = 0; deci ABC este isoscel,
(ii) b + c 2p cos A = 0 sau
a3 + (b + c) a2 b2 + c2 a + (b + c) 2bc b2 + c2 =0
Fie f (x) = x3 + (b + c) x2 b2 + c2 x + (b + c) 2bc b2 + c2 : Avem f (b) =
c 2b2 c2 şi f (c) = b 2c2 b2 . Dac¼ a 0 < b < pc2 ; atunci f (b) < 0 şi f (c) > 0, deci
exist¼
a x0 2 (b; c) astfel încât f (x0 ) = 0. Fie a = x0 . Evident, b < a + c şi a < b + c.
Pentru a avea c < a + b, este su…cient
p c < 2b.
Deci, pentru 0 < b < pc2 < b 2, exist¼ a un triunghi ABC având laturile b < a < c
astfel încât [BAb ] şi [CAc ] sunt egale.
Teorema 177 [Barbu, C., P¼atraşcu, I.[16]] Bisectoarele interioare ale unghiurilor
\ şi ACB
ABC \ ale unui triunghi ABC intersecteaz¼a ceviana Nagel AD în E; respectiv
F: Dac¼a BE = CF , atunci triunghiul ABC este isoscel.
q q
2 BD AB B 2(p c)c p(p b) 2(p b)b p(p c)
Demonstraţie.Avem BE = BD+AB cos 2 = p ac şi CF = p ab
(Figura 1.49).
Figura 1.49: Ceviana Nagel AD
Egalitatea BE = CF este echivalent¼

a cu
r r
2(p c)c p(p b) 2(p b)b p(p c)
= ;
p ac p ab
a b c
(b c) = 0:
2
Din inegalitatea triunghiului rezult¼

a b = c:
Teorema 178 [Barbu, C., P¼atraşcu, I. [16]] Fie E şi F proiecţiile punctelor B; re-
spectiv C pe ceviana Nagel AD: Dac¼a BE = CF , atunci triunghiul ABC este isoscel.
Demonstraţie. Din congruenţa triunghiurilor BED şi CF D (Figura 1.50), rezult¼
a
BD = CD, sau. p c = p b; deci b = c:
Figura 1.50: Proiecţii egale pe ceviana Nagel
Teorema 179 [Barbu, C., P¼atraşcu, I. [16]] Dac¼a dou¼a segmente ce unesc vârfurile
unui triunghi ABC cu punctul lui Nagel sunt egale, atunci triunghiul ABC este isoscel
sau are laturile în progresie aritmetic¼a.
Demonstraţie. Fie BN = CN: Teorema lui Menelaus aplicat¼ a în triunghirile
ABE şi ACF cu transversalele F N C şi E N a: N B = sb BE şi
B d¼
N C = sc CF: Din BN = CN şi teorema cosinusului rezult¼
a:
Figura 1.51: BN = CN
b2 [c2 + (s c)2 2c(s c) cos A] = c2 [b2 + (s b)2 2b(s b) cos A]

2 2 2
s(b c)[s(b + c) + a (b + c) ] = s (b c)(2a b c) = 0
b+c
de unde b = c sau a = 2 :
1.7 PUNCTELE LUI NAGEL ADJUNCTE
"Multe capitole ale matematicii mi-au fost dragi. Matematica e una." - Grigore Moisil9
Fie s; R; r; ra ; rb ; rc respectiv semiperimetrul, raza cercului circumscris, raza cercu-

lui înscris şi razele cercurilor exînscrise corespunz¼ atoare triunghiului ABC.
Figura 1.52: Punctele adjuncte ale lui Nagel
Teorema 180 Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC şi (Da ; Ea ; Fa );

(Db ; Eb ; Fb ); (Dc ; Ec ; Fc ) punctele de tangenţ¼a dintre cercurile A; B; C–exînscrise cores-
punz¼atoare triunghiului ABC cu laturile BC; CA respectiv AB: Dreptele ACa ; BEc ; CFb
sunt concurente.
Demonstraţie. Fie a; b;c lungimile laturilor BC; CA; respectiv AB şi p semi-
perimetrul triunghiului ABC. Avem BCa = p b; CCa = p c; AFb = p c; BFb = p;
CEc = p; AEc = p b (vezi „Cercuri exînscrise”) de unde
BCa Fb A Ec C
= 1;
CCa Fb B Ec A
9
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, contribuţii în informatic¼
a.
adic¼
a dreptele ACa ; BEc şi CFb sunt concurente într-un punct Na .
Observaţia 181 Analog, cevienele BCb ; CFa şi ADc sunt concurente într-un punct
Nb ; iar cevienele CCc ; ADb ; BEa sunt concurente într-un punct Nc : Punctele Na ; Nb ; Nc
se numesc punctele adjuncte ale punctului lui Nagel [10].
Teorema 182 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] A…xul punctului Na este egal cu:
szA (s c)zB (s b)zC

zN a = :
s a
Demonstraţie. Vezi [9].
Teorema 183 ONa = R + 2ra ; ONb = R + 2rb şi ONc = R + 2rc (unde Na ; Nb ; Nc
sunt punctele adjuncte ale lui Nagel, iar ra ; rb ; rc lungimile razelor cercurilor exînscrise
triunghiului ABC):
Demonstraţie. Se procedeaz¼a la fel ca în teorema 155. O demonstraţie utilizând

numerele complexe se poate vedea în [10].
Teorema 184 Într-un triunghi ABC, punctul adjunct al lui Nagel (Na ), centrul de
greutate (G) şi centrul cercului A exînscris (Ia ) sunt coliniare şi GNa = 2GIa :
Demonstraţie. A…xele centrului de greutate G şi al centrului cercului A exîn-

scris Ia sunt: zG = zA +z3B +zC ; zIa = azA2(s
+bzB +czC
a) .
Atunci,
zG zN a
= 2 2 R,
zIa zG
deci punctele G; I şi N sunt coliniare şi jzNa zG j = 2 jzG zIa j ; adic¼
a: GNa = 2GIa :
Observaţia 185 Analog, punctele Nb ; G; Ib ; respectiv Nc ; G; Ic sunt coliniare şi GNb =

2GIb ; GNc = 2GIc :
Teorema 186 Triunghiul Na Nb Nc - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Nagel
- şi triunghiul a b c - având vârfurile în punctele adjuncte ale lui Gergonne - sunt
omologice, centrul de omologie aparţinând dreptei N (unde N este punctul lui Nagel
şi este punctul lui Gergonne al triunghiului ABC):
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gegonne”.
Teorema 187 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] Urm¼atoarea relaţie este adev¼arat¼a:
R2 3Rra ra2
cos I\
a ONa = p ;
(R + 2ra ) R2 + 2Rra
a2 +b2 +c2
unde = 4 .
Demonstraţie. Aplicând relaţia lui Stewart în triunghiul Ia ONa , obţinem:
ONa2 GIa + OIa2 Na G OG2 Na Ia = GIa GNa Na Ia ;
sau
ONa2 GIa + OIa2 2GIa OG2 3GIa = 6GIa3 ;
relaţie echivalent¼
a cu
ONa2 + 2 OIa2 3 OG2a = 6GIa2 :
Deoarece Na Ia = 3GIa rezult¼
a
3 a2 + b2 + c2
Ia Na2 = 9GIa2 = + 8Rra + 4ra2
2 3
a2 + b2 + c2
= + 12Rra + 6ra2
2
= 2 + 12Rra + 6ra2 :
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul Ia ONa obţinem:
ONa2 + OIa2 Na Ia2

cos I\
a ONa =
2ONa OIa
R + 2Rra + (R + 2ra )2 Na Ia2
2
= p
(R + 2ra ) R2 + 2Rra
R2 3Rra ra2
= p :
(R + 2ra ) R2 + 2Rra
Relaţii analoge se pot da pentru rb şi rc :
Teorema 188 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] (Forma dual¼a a inegalit¼aţii lui Blundon)
Urm¼atoarele inegalit¼aţi sunt adev¼arate:
a2 + b2 + c2 p
0 R2 3Rra ra2 + (R + 2ra ) R2 + 2Rra : (*)
4
a. Deoarece 1 cos I\
Demonstraţie. Inegalitatea din stânga este evident¼ a ONa
1; rezult¼
a
p p
R2 3Rra ra2 (R + 2ra ) R2 + 2Rra R2 3Rra ra2 + (R + 2ra ) R2 + 2Rra ;
2 +b2 +c2
unde = a 4 . Inegalitatea din dreapta a rezult¼
a imediat utilizând teorema
precedent¼
a.
Observaţia 189 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] Not¼am cu T (R; ra ) familia triunghi-
urilor având aceeaşi raz¼a a cercului circumscris R şi aceeaşi exraz¼a ra . Inegalitatea
(*) ne d¼a intervalul exact în care se "mişc¼a" pentru toate triunghiurile
p din familia
T (R; ra ). Avem min = 0 şi max = R2 p3Rra ra2 + (R + 2ra ) R2 + 2Rra . Dac¼a
…x¼am punctele O şi Ia astfel încât OIa = R2 + 2Rra , atunci triunghirile din familia
T (R; ra ) ce au valoarea minim¼a degenereaz¼a într-un punct şi se corespund punctelor
Figura 1.53: Forma dual¼

a a inegalit¼
aţii lui Blundon
de intersecţie dintre cercurile C(O; R) şi C(Ia ; ra ): În Figura 1.53 aceste puncte sunt
notate cu A0min şi A00min : De asemenea, triunghiul din familia T (R; ra ) pentru care va-
loarea lui este maxim¼a, corespunde cazului cos I\ a ONa = 1, ceea ce înseamn¼a c¼a
punctele Ia ; O; Na sunt coliniare, iar O este situat între Ia şi Na . În Figura 1.53 acest
triunghi este notat cu Amax Bmax Cmax : Utilizând dreapta lui Euler rezult¼a c¼a triunghiul
Amax Bmax Cmax este isoscel. În concordanţa cu teorema de închidere exterioar¼a a lui
Poncelet, triunghiurile familiei T (R; ra ) sunt "situate" între aceste dou¼a cazuri ex-
treme.
Observaţia 190 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] Din Teorema 188 rezult¼a o cale natu-
ral¼a de construcţie a unui triunghi ABC în care se dau centrul cercului exînscris Ia ,
centrul cercului circumscris O şi punctul lui Nagel adjunct Na . Ţinând cont de faptul
c¼a punctele Ia ; G; Na sunt coliniare, g¼asim centrul de greutate G pe segmentul Ia Na
astfel încât Ia G = 13 Ia Na . Apoi, utilizând faptul c¼a punctele O; G; H sunt coliniare,
determin¼am ortocentrul H pe raza (OG astfel încât OH = 3OG. Am redus astfel con-
strucţia cerut¼a la faimoasa problem¼a a lui Euler de construcţie a unui triunghi în care
ştim I, O şi H.
Observaţia 191 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] Din Teorema 188 apare întrebarea …reasc¼a:
care este expresia lui în funcţie de p; R; ra ? Pentru a r¼aspunde la aceast¼a întrebare
vom ar¼ata mai întâi c¼a:
s6 + ra (4R + 3ra )s4 + ra2 (3ra2 16R2 )s2 + ra5 (ra 4R)
ab + bc + ca =
(s2 + ra2 )2 :
ra
Deoarece tan A2 = p , putem scrie
A A 2 sin A2 cos A2 2 tan A2 2 rpa 2ra p

sin A = 2 sin cos = = = ra2
= :
2 2 sin2 A2 + cos2 A2 tan2 A2 + 1 +1 ra2+ p2
p2
şi de aici
4ra p
a = 2R sin A = :
ra2+ p2
abc
Dac¼a K este aria triunghiului ABC, din 4R = K = (p a)ra , obţinem
4(pa)Rra p
bc = = 4Rra 1
a a
r2 + p2 4Rra
= 4Rra a = ra2 + p2 4Rra :
4Rra
Combinând aceste rezultate rezult¼a
ab + bc + ca = a(b + c) + bc = a(2p a) + bc
4ra p 4ra s
= 2 2
2p + ra2 + p2 4Rra
ra + p ra + s2
2
p6 + ra (4R + 3ra )p4 + ra2 (3ra2 16R2 )p2 + ra5 (ra 4R)
= :
(p2 + ra2 )2
iar de aici obţinem
4 = a2 + b2 + c2 = (a + b + c)2 2(ab + bc + ca)

p6 + ra (4R + 3ra )p4 + ra2 (3ra2 16R2 )p2 + ra5 (ra 4R)
= 4p2 2
(p2 + ra2 )2
2[p 6 4 2
ra (4R ra )p + ra (16R 2 ra2 )p2 ra5 (ra 4R)]
= : (i)
(p2 + ra2 )2
Formula (i) ne d¼a o expresie complicat¼a a lui în funcţie de p; R; ra . Din a2 +b2 +c2 =
2(p2 r2 4Rr); g¼asim p2 = 2 + 4Rr + r2 ; de unde:
[ 2R2 + 10Rr r2 p2
cos ION = p
2(R 2r) R2 2Rr
2R2 + 10Rr r2 2 4Rr r2
= p
2(R 2r) R 2 2Rr
2
R + 3Rr r 2
= p : (ii)
(R 2r) R2 2Rr
Consecinţa 192 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] În orice triunghi având semiperimetrul
p urm¼atoarele inegalit¼aţi au loc:
p p
2(R+2ra ) R2 + 2Rra p2 2R2 + r2 + 4Rr 6Rra 2ra2 2(R+2ra ) R2 + 2Rra :
(iii)
Demonstraţie. Deoarece a2 + b2 + c2 = 2(p2 r2 4Rr); din relaţia (ii) rezult¼

a
concluzia. Expresii similare se pot obţine pentru rb şi rc .
Observaţia 193 Utilizând faptul c¼a r < ra şi inegalitatea din dreapta a relaţiei (iii)
obţinem
p
p2 2R2 + r2 + 4Rr 6Rra 2ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
p
< 2R2 + ra2 + 4Rra 6Rra 2ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
p
= 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
sau p
p2 < 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra : (iv)
Teorema 194 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] În orice triunghi având semiperimetrul p
urm¼atoarele inegalit¼aţi au loc:
p2 < minf4R2 + 4Rra + 3ra2 ; 4R2 + 4Rrb + 3rb2 ; 4R2 + 4Rrc + 3rc2 g: (3.3.3)
Demonstraţie. Utilizând relaţia (iv) putem scrie

p
p2 < 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra ) R2 + 2Rra
< 2R2 2Rra ra2 + 2(R + 2ra )(R + ra )
= 4R2 + 4Rra + 3ra2 :
Expresii similare se pot obţine pentru rb şi rc .
Consecinţa 195 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] În orice triunghi urm¼atoarele inegalit¼aţi
au loc:
a2 + b2 + c2 < minf8R2 + 4ra2 ; 8R2 + 4rb2 ; 8R2 + 4rc2 g:
Demonstraţie. Din Teorema 188 obţinem
a2 + b2 + c2 p
= R2 3Rra ra2 + (R + 2ra ) R2 + 2Rra
4
< R2 3Rra ra2 + (R + 2ra )(R + ra ) = 2R2 + ra2 ;
de unde rezult¼
a concluzia. Expresii similare se pot obţine pentru rb şi rc .
Teorema 196 [Andrica, D., Barbu, C. [7]] În orice triunghi este adev¼arat¼a inegali-
tatea: p
p2 2 2(2R + ra )ra
p
p2 4R2 + 4Rra + 3ra2 = (2R + ra )2 + 2ra2 2 (2R + ra )2 2ra2 ;
de unde rezult¼
a concluzia.
p
Observaţia
p 197 Analog se obţin inegalit¼aţile: i) p2 2 2(2R + rb )rb şi ii) p2
2 2(2R + rc )rc :
tatea: p
p2 2 3R(R + 2ra ):
p2 4R2 + 4Rra + 3ra2 4R2 + 4Rra + 4ra2 = 3R2 + (R + 2ra )2 ;
de unde
p p
p2 3R2 + (R + 2ra )2 2 3R2 (R + 2ra )2 = 2 3(R2 + 2Rra ):
p p
aţile: p2
Analog se obţin inegalit¼ 2 3R(R + 2rb ) şi p2 2 3R(R + 2rc ):
Observaţia 199 Deoarece 2 2

2
p OIa 2= R +2Rr
p
4
a , inegalitatea din teorema precedent¼
a poate
… rescris¼a astfel: p 2 3 OIa sau p 12 OIa .
tatea: p 2 OIa .
p
4
Demonstraţie. Avem p 12OIa 2OIa .
tatea:
p2 minf12Rra ; 12Rrb ; 12Rrc g:
p
p2 4(R2 + Rra + ra2 ) 12 3 R2 Rra ra2 = 12Rra
p
sau p 2 3Rra .
1.8 PUNCTUL LUI LONGCHAMPS
„Matematica şi arta izvor¼

asc din partea cea mai curat¼
a a su‡etului omenesc, numai c¼a arta este
expresia pur¼
a a sentimentului, pe când matematica este expresia cristalin¼a a raţiunii pure.” –
Immanuel Kant10
Simetricul ortocentrului H al unui triunghi faţ¼

a de centrul cercului circumscris O
al unui triunghi ABC se numeşte punctul lui Longchamps 11 (L):
Figura 1.54: L este ortocentrul triunghiului anticomplementar
Teorema 202 Ortocentrul H; centrul cercului circumscris O şi punctul lui Longchamps
L sunt coliniare şi HO OL şi LH = 2OH:

a.
Teorema 203 Dac¼a G este centrul de greutate al unui triunghi ABC, atunci LG =
4
3 OH:

a.
Teorema 204 Punctul lui Longchamps al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler
a triunghiului ABC:
Demonstraţie. Din de…niţia punctului lui Longchamps rezult¼

a concluzia.
Teorema 205 Punctul lui Longchamps (L); punctul lui Bevan (V ) şi punctul lui Nagel
(N ) al triunghiului ABC sunt coliniare şi N V V L:
10
Immanuel Kant (1724-1804) – …losof german
11
G. de Longchamps (1842-1906) – matematician francez, contribuţii în geometrie
Teorema 206 Coordonatele baricentrice ale punctului lui Longchamps al unui tri-
unghi ABC sunt
R2 R2 R2
L sin 2A ctgBctgC; sin 2B ctgCctgA; sin 2C ctgActgB ;
2S 2S 2S
unde prin S am notat aria triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece O este mijlocul segmentului HL, iar
R2 R2 R2
O sin 2A; sin 2B; sin 2C
2S 2S 2S
şi H(ctgBctgC; ctgCctgA; ctgActgB), rezult¼

a concluzia.
Teorema 207 Punctul lui Longchamps al unui triunghi ABC este ortocentrul tri-
unghiului anticomplementar al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie H ortocentrul triunghiului ABC (Figura 1.54) şi L1 ortocen-

trul triunghiului anticomplementar A0 B 0 C 0 , fDg = A0 L1 \ BC, fHa g = AH \ BC şi
O1 mijlocul segmentului L1 H. Din congruenţa triunghiurilor BDA0 şi AHa C rezult¼ a
0
BD CHa (i). Fie O proiecţia lui O1 pe BC. Cum O1 este mijlocul segmentului L1 H
rezult¼ a O0 este mijlocul segmentului DHa , adic¼
a c¼ a DO0 O0 Ha (ii). Din relaţiile (i)
şi (ii) rezult¼ a BO0 O0 C, adic¼
a c¼ a O1 O0 este mediatoarea segmentului BC: Analog se
arat¼ a c¼
a O1 aparţine şi mediatoarelor segmentelor AC, respectiv AB, adic¼ a O1 coin-
cide cu O - centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar cum L1 este simetricul
lui H faţ¼ a de O rezult¼a c¼a L1 coincide cu L - punctul lui Longchamps al triunghiului
ABC:
Teorema 208 Punctul lui Longchamps aparţine dreptei lui Soddy corespunz¼atoare tri-
unghiului ABC:
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice ale punctului lui Longchamps veri…c¼

a
ecuaţia dreptei lui Soddy
(p a)2 (c b)x + (p b)2 (a c)y + (p c)2 (b a)z = 0
(vezi „Punctele Soddy”), deci L aparţine acestei drepte.
Teorema 209 Dreapta Soddy intersecteaz¼a dreapta lui Euler în punctul lui Longchamps
al triunghiului.

a întrucât punctul lui Longchamps aparţine
ambelor drepte.
Teorema 210 Triunghiul podar al punctului lui Longchamps al unui triunghi ABC
este triunghiul cevian al retrocentrului triunghiului ABC:
Observaţia 211 Simetricul punctului lui Longchamps faţ¼a de centrul cercului înscris
în triunghiul ABC se numeşte punctul lui Longuet – Higgins.
Teorema 212 Fie }A cercul având centrul în vârful A al triunghiului ABC şi raza
de lungime egal¼a cu cea a laturii opuse BC; analog se de…nesc şi cercurile }B şi
}C . Axele radicale ale perechilor de cercuri considerate sunt concurente în punctul lui
Longchamps al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A0 B 0 C 0 triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC
Figura 1.55: Axe radicale concurente in L
şi A00 piciorul în¼ alţimii din A0 pe B 0 C 0 (Figura 1.55). Fie M al doilea punct de
intersecţie dintre cercurile }A şi }C , iar fLg = A0 A00 \ B 0 M: Deoarece axa radical¼ a
B 0 M este perpendicular¼ a pe linia centrelor AC, iar AC k A0 C 0 (AC …ind linie mijlocie
în triunghiul A0 B 0 C 0 ), rezult¼a B 0 M ?A0 C 0 ; deci B 0 M este dreapta suport a în¼alţimii
din B a triunghiului anticomplementar A0 B 0 C 0 : Atunci L punctul de intersecţie dintre
0
în¼alţimile A0 A00 şi B 0 M este ortocentrul triunghiului A0 B 0 C 0 ; deci L este punctul lui
Longchamps. Analog axele radicale ale cercurilor }A şi }B ; respectiv }B şi }C trec
tot prin L, deci L este centrul radical al cercurilor }A ; }B ; }C .
1.9 PUNCTUL LUI SPIEKER
„Fie s¼
a-mi clipeasc¼
a vecinice, abstracte,
Din culoarea minţii, ca din prea vechi acte.
Eptagon cu vârfuri stelelor la fel.
Şapte semne, puse ciclic.” –Ion Barbu12
Centrul cercului înscris în triunghiul median al unui triunghi ABC se numeşte

punctul lui Spieker (Sp ) al triunghiului ABC (Figura 1.56). Cercul înscris în tri-
unghiul median se numeşte cercul lui Spieker 13 .
Figura 1.56: Punctul lui Spieker
Teorema 213 Raza cercului lui Spieker (rs ) are lungimea jum¼atate din lungimea razei
cercului înscris în triunghiul ABC:
Demonstraţie. Semiperimetrul triunghiului median Ma Mb Mc este p0 = p2 , iar

A[Ma Mb Mc ] = 14 A[ABC] ; de unde rezult¼ a rs p2 = 14 rp, deci rs = 2r .
a rs p0 = 41 r p, adic¼
Teorema 214 Punctul lui Spieker aparţine dreptei lui Nagel.
Teorema 215 Punctul lui Spieker, centrul cercului înscris în triunghiul median al
triunghiului ABC, este mijlocul segmentului IN:

12
în algebr¼
a şi geometrie
13
Theodor Spieker (1828-1908) – matematician german, contribuţii în geometrie
Teorema 216 Punctele I; G; Sp ; N sunt coliniare şi 12GSp = 6GI = 4ISp = 3N G =

2N I:
Teorema 217 Pentru orice punct M din planul unui triunghi ABC este adev¼arat¼a
relaţia:
! ! !
! M A (2p a) + M B (2p b) + M C (2p c)
M Sp = :
4p
GI
Demonstraţie. Din Sp G = 2; rezult¼
a c¼
a pentru orice punct M este adev¼
arat¼
a
relaţia:
! !
! M I + 2M S p
MG =
3
sau ! ! ! ! ! !
! ! 3 M A+M3B+M C aM A+bM B+cM C
! 3M G M I 2p
M Sp = = ;
2 2
de unde rezult¼
a concluzia (Figura 1.57).
!
Figura 1.57: M Sp
Teorema 218 Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Spieker sunt:
2p a 2p b 2p c
Sp ; ; :
4p 4p 4p
Demonstraţie. Vezi teorema precedent¼

a.
Teorema 219 A…xul punctului lui Spieker al unui triunghi ABC este egal cu:
zA (2p a) + zB (2p b) + zC (2p c)

zSp = :
4p

Teorema 220 Simetricul centrului cercului circumscris unui triunghi ABC faţ¼a de
punctul lui Spieker al triunghiului ABC este punctul lui Furhmann.
Figura 1.58: Simetricul lui O faţ¼

a de Sp
Demonstraţie. Consider¼ am un reper complex având originea în centrul cercului

circumscris triunghiului ABC (Figura 1.58). Atunci, zO = 0;
zA (2p a) + zB (2p b) + zC (2p c)
zF = ;
2p
zF +zO
de unde rezult¼
a c¼
a 2 = zSp .
Teorema 221 Fie QA ; QB ; QC mijloacele segmentelor AN; BN , respectiv CN (unde

N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC). Triunghiul QA QB QC este circumscris
cercului Spieker al triunghiului ABC:
Teorema 222 Punctul lui Spieker al triunghiului ABC este centrul cercului înscris
în triunghiul s¼au median Ma Mb Mc şi al triunghiului QA QB QC ale c¼arui vârfuri sunt
mijloacele segmentelor AN; BN , respectiv CN (unde N este punctul lui Nagel al tri-
unghiului ABC).
Teorema 223 Punctele de contact dintre cercul lui Spieker şi laturile triunghiului
QA QB QC sunt mijloacele segmentelor N Ca ; N Cb ; N Cc , unde Ca ; Cb ; Cc sunt punctele
de contact dintre cercul înscris în triunghiul ABC şi laturile acestuia, iar N punctul
lui Nagel al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Prin omotetia de centru N şi raport 1=2, punctul de contact dintre
cercul lui Spieker şi latura QB QC se transform¼
a în Ca , deci acest punct este mijlocul
segmentului N Ca :
Teorema 224 Fie QA ; QB ; QC mijloacele segmentelor AN; BN respectiv CN (unde

N este punctul lui Nagel al triunghiului ABC). Triunghiurile median Ma Mb Mc şi
QA QB QC sunt congruente.
Demonstraţie. Deoarece Ma Mb QA QB (= c=2), Mb Mc QB QC (= a=2) şi

Mc Ma QC QA (= b=2); rezult¼
a c¼
a triunghiurile Ma Mb Mc şi QA QB QC sunt congru-
ente.
Teorema 225 Dreptele IH şi Sp O sunt paralele şi HI = 2Sp O.
Teorema 226 Punctele de contact dintre cercul lui Spieker al triunghiului ABC cu
laturile triunghiului median sunt intersecţiile acestor laturi cu AN; BN; CN , unde N
este punctul Nagel al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie P punctul de tangenţ¼ a dintre latura Mb Mc cu cercul lui

Spieker al triunghiului ABC şi fDg = AN \ BC. Deoarece lungimile laturilor tri-
unghiului median Ma Mb Mc sunt a2 ; 2b ; 2c , iar P este un punct de contact al cercului
a Mc P = p 2 c = BD
înscris în triunghiul Ma Mb Mc ; rezult¼ 2 şi cum Mc P k BD rezult¼a
P 2 BD:
Teorema 227 Paralelele duse prin mijloacele Ma ; Mb ; Mc ale laturilor BC; CA; res-
pectiv AB ale triunghiului ABC la bisectoarele interioare ale unghiurilor A; B; C sunt
concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece Ma Mb k AB; Ma Mc k AC, iar AI este bisectoarea un-

ghiului A; rezult¼
a c¼
a paralela prin Ma la AI este bisectoarea interioar¼ a a unghiului
Mc Ma Mb . Analog se arat¼ a c¼
a paralelele considerate sunt bisectoarele interioare ale
triunghiului median, deci concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC.
Teorema 228 Mijlocul segmentului ce uneşte ortocentrele triunghiurilor median şi

ortic ale unui triunghi ABC este punctul lui Spieker al triunghiului ortic al triunghiului
ABC:
Demonstraţie. Vezi „Triunghiuri ortopolare”.
Teorema 229 Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie cu bisectoarele exte-
rioare ale unghiurilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris triunghiului trec prin
mijloacele laturilor triunghiului, sunt paralele cu bisectoarele interioare ale triunghiului
şi sunt concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Simson”.
Teorema 230 Punctele lui Spieker Sp, Bevan V şi ortocentrul unui triunghi ABC
sunt coliniare şi HSp Sp V .
Teorema 231 Centrul radical al cercurilor exînscrise unui triunghi este punctul lui
Spieker corespunz¼ator acelui triunghi.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile exînscrise”.

1.10 PUNCTELE ADJUNCTE ALE LUI SPIEKER
„Nici un om nu se înt¼ areşte citind un tratat de gimnastic¼ a, ci f¼

acând exerciţii; nici un om nu
se învaţ¼
a a judeca citind judec¼ aţile scrise de alţii, ci judecând singur şi dându-şi singur seama
de natura lucrurilor.” –Mihai Eminescu14
Punctele adjuncte ale lui Spieker Spa ; Spb ; Spc ale unui triunghi ABC sunt centrele
cercurilor exînscrise corespunz¼ atoare triunghiului median Ma Mb Mc al triunghiului
a b c
ABC: Sp Sp Sp se numeşte triunghiul lui Spieker. Am ar¼ atat în secţiunea precedent¼ a
c¼
a punctul lui Spieker Sp al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Nagel corespun-
z¼
atoare, …ind mijlocul segmentului IN: Vom da în continuare propriet¼ aţi similare cu
cele ale punctului lui Spieker, pentru punctele lui Spieker adjuncte (Figura 1.59). Fie
Na ; Nb ; Nc punctele adjuncte ale lui Nagel şi Ia ; Ib ; Ic centrele cercurilor exînscrise
corespunz¼ atoare triunghiului ABC:
Figura 1.59: Punctul adjunct al lui Spieker Spa
Teorema 232 [Andrica, D., Barbu, C. [9]]Punctul adjunct al lui Spieker Spa al tri-
unghiului ABC este mijlocul segmentului Na Ia :
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie S1 ; S2 ; S3 mijloacele segmentelor Na Ia ; Nb Ib ; res-

pectiv Nc Ic . Vom ar¼
ata c¼
a triunghiurile S1 S2 S3 .şi Ma Mb Mc sunt omologice, centrul
de omologie …ind punctul lui Spieker Sp al triunghiului. Deoarece AGI \a S\ 1 GMa şi
14
Mihai Eminescu (1850-1889) – poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de
critica literar¼
a postum¼
a drept cea mai important¼
a voce poetic¼ a din literatura român¼a
AG Ia G
GMa = = 2; rezult¼
GS1 a c¼
a triunghiurile AGIa şi Ma GS1 sunt asemenea (Figura 1.60),
\
deci AIa kSMa . Dar ABkMa Mb ; ACkMa Mc şi AIa este bisectoarea unghiului BAC,
Figura 1.60: Spa este mijlocul segmentului Na Ia
de unde rezult¼ a Ma S1 este bisectoarea unghiului M\

a c¼ b Ma Mc : Obţinem c¼
a punctul lui
Spieker Sp aparţine dreptei Ma S1 : Analog se arat¼
a c¼
a Sp este situat pe dreptele Mb S2
şi Mc S3 : Deoarece
GIa GIb GIc
= = = 2;
GS1 GS2 GS3
rezult¼
a c¼a S1 S2 S3 este omotetic cu Ia Ib Ic prin omotetia de centru G şi raţie 2: Cum
I este ortocentrul triunghiului Ia Ib Ic şi Sp este imaginea lui I prin aceast¼ a omotetie,
rezult¼
a c¼a Sp este ortocentrul triunghiului S1 S2 S3 : Deoarece Ma Mb Mc este triunghiul
ortic al triunghiului S1 S2 S3 ; rezult¼
a c¼a S1 ; S2 ; S3 sunt centrele cercurilor exînscrise
corespunz¼ atoare triunghiului Ma Mb Mc ; de unde rezult¼ a concluzia.
Soluţia 2. F¼ ar¼
a a restrânge generalitatea presupunem c¼ a centrul cercului circum-
scris triunghiului ABC este originea planului complex. Not¼ am cu zA ; zB ; zC a…xele
punctelor A; B; C. Avem:
azA + bzB + czC szA (s c)zB (s b)zC
zIa = şi zNa = :
2(s a) s a
Dac¼
a S este mijlocul segmentului Ia Na , atunci
zNa + zIa (b + c)zA + (c a)zB + (b a)zC
zS = = : (i)
2 4(s a)
Utilizând a…xele punctelor Ma ; Mb ; Mc , rezult¼
a:
a
2 zM a+ 2b zMb + 2c zMc
zSpa = (ii)
2 2s a2
(b + c)zA + (c a)zB + (b a)zC
= :
4(s a)

a concluzia.
Figura 1.61: Triunghiul lui Spieker

Teorema 233 [Andrica, D., Barbu, C.[9]] Triunghiurile lui Spieker Spa Spb Spc şi Nagel
Na Nb Nc sunt omotetice prin omotetia de centru G şi raţie 3:
Demonstraţie. Dreptele Spa Na; Spb Nb şi Spc Nc sunt concurente în G (Figura 1.61)
şi
GNa GNb GNc
= = = 3:
GSpa GSpb GSpc
Teorema 234 Triunghiul lui Spieker Spa Spb Spc este omotetic cu triunghiul Ia Ib Ic prin
omotetia de centru G şi raţie 2:
Deoarece I este ortocentrul triunghiului Ia Ib Ic , obţinem urm¼

atoarele consecinţe.
Consecinţa 235 Punctul lui Spieker Sp este ortocentrul triunghiului Spa Spb Spc :
Consecinţa 236 Triunghiul median Ma Mb Mc este triunghiul ortic al triunghiului

Spa Spb Spc ; iar punctele Ma ; Mb ; Mc aparţin laturilor triunghiului Spa Spb Spc
Consecinţa 237 Triunghiurile Spa Spb Spc şi Ia Ib Ic sunt ortologice, I şi Sp sunt centrele
de ortologie.
Consecinţa 238 Triunghirile Spa Spb Spc şi Ma Mb Mc sunt omologice, centrul de omolo-
gie …ind Sp :
1.11 PUNCTELE LUI BROCARD
„Imaginaţia este mai important¼ a decât cunoaşterea; cunoaşterea este limitat¼

a pe când imagi-
naţia îmbr¼ a întreaga lume.” –A. Einstein15
aţişeaz¼
Teorema 239 În orice triunghi ABC exist¼a punctele şi 0 şi unghiurile ! şi ! 0
[ ) = m(CB
astfel încât m(BA [ ) = m(AC [ ) = ! şi m(AB \0 ) = m(CB \0 ) =
\0 ) = ! 0 .
m(CA
Demonstraţie. Presupunând cunoscut unghiul ! tras¼

am semidreptele (A şi
Figura 1.62: Punctele lui Brocard
(B , determinând punctul lor de intersecţie . Fie C1 , C2 şi C3 cercurile circumscrise

triunghiurilor C A; A B, respectiv B C: Dac¼ [
a BA [
CB [
AC !, atunci
cercul C1 este tangent în A la AB, cercul C2 este tangent în B la BC şi cercul C3
este tangent în C la CA (Figura 1.62). Ţinând cont şi de faptul c¼ a C1 trece şi prin
C, C2 trece şi prin A, C3 trece şi prin B, rezult¼ a c¼
a cercurile C1 , C2 şi C3 sunt
determinate independent de !: Fie punctul comun cercurilor C1 şi C2 . Din 2C1
a [
rezult¼ AB [CA; din 2C2 rezult¼ [
a BA [BC, de unde [ CA [ BC, adic¼ a
cercul ce trece prin punctele B, ,C trecând prin B şi tangent în C la CA (datorit¼ a
ultimei congruenţe), coincide cu C3 , deci 2C3 . Analog, considerând cercurile: C10
ce trece prin A şi este tangent în C la BC, C20 ce trece prin B şi este tangent în A la
AC şi C30 ce trece prin C şi este tangent în B la AB, vom determina punctul 0 .
15
Albert Einstein (1879-1955) – …zician german, profesor universitar la Berlin şi Princeton, laureat
al Premiului Nobel
Observaţia 240
1) Punctele şi 0 se numesc primul , respectiv al doilea punct al lui Bro-
card 16 .
2) Cercurile C1 ,C2 ,C3 se numesc cercurile Brocard directe.
3) Cercurile C10 ,C20 ,C30 se numesc cercurile Brocard retrograde.
4) Un cerc ce trece prin dou¼ a vârfuri ale unui triunghi şi este tangent la una din
laturile triunghiului se numeşte cerc adjunct.
5) Fiecare triunghi are şase cercuri adjuncte.
6) Not¼am cercul adjunct ce trece prin C şi este tangent în A la AB cu CA. Atunci,
cercurile adjuncte CA,AB,BC trec prin primul punct al lui Brocard ( ), iar cercurile
BA,CB,AC trec prin al doilea punct al lui Brocard ( 0 ).
Teorema 241 Coordonatele unghiulare ale punctelor lui Brocard sunt:
(180 b 180
m(B); b 180
m(C); b
m(A));
0
(180 b 180
m(A); b 180
m(B); b
m(C)):
[
m(A B) = 180 [m( [
AB + m( [BA)]
= 180 [m( [
BC) + m( [BA] = 180 b
m(B)
şi analog,
[
m(B C) = 180 b şi m(C
m(C) [ A) = 180 b
m(A)
(Figura 1.63). Pentru punctul 0 avem:
Figura 1.63: Coordonatele unghiulare ale punctelor lui Brocard
\
m(A 0 B) = 180 0 AB) + m( \
[m( \ 0 BA)]
= 180 [m( \
0 AB) + m( \
0 AC)] = 180 b
m(A)
\
şi analog m(B 0 C) = 180 b m(C
m(B); \ 0 A) = 180 b
m(C):
16
Henri Brocard (1845-1922) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
[
Observaţia 242 Din cele de mai sus rezult¼a c¼a m(A b
B) = m(A)+m( b m(B
C); [ C) =
b b [ b
m(A) + m(B) şi m(C A) = m(B) + m(C). b
Teorema 243 Dac¼a este primul punct Brocard al triunghiului ABC; atunci dis-
tanţele A ; B ; C sunt proporţionale cu ab ; cb ; respectiv ac (unde a; b; c sunt lungimile
laturilor BC; CA; respectiv AB):
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor în triunghiul A C rezult¼

a:
A AC
= ;
sin ! sin(180 A)
de unde
sin ! b
A =b = 2R sin !:
sin A a
c
Analog, B = b 2R sin ! şi C = ac 2R sin !, de unde
A B C
= = :
b=a c=b a=c
Consecinţa 244 Din egalit¼aţile precedente rezult¼a:
A b2 B c2 C a2
= ; = ; = :
B ac C ba A cb
Teorema 245 Dac¼a este primul punct Brocard al triunghiului ABC, atunci
2 2 2 b2 c2 a2
A +B +C = 4R2 sin2 ! + + 2 :
a2 b2 c

a.
Teorema 246 Dac¼a este primul punct Brocard al triunghiului ABC şi G centrul
s¼au de greutate, atunci
2 4 b2 c2 a2 1 2
G = R2 sin2 ! + + 2 (a + b2 + c2 ):
3 a2 b2 c 9
Demonstraţie. Din teorema lui Leibniz şi teorema 245 rezult¼

a concluzia.
Teorema 247 Distanţele de la primul punct Brocard al triunghiului la laturile AB;

BC; CA sunt proporţionale cu numerele ab ; cb ; respectiv ac .
Demonstraţie. Fie x, y şi z distanţele de la la laturile AB; BC; respectiv CA

(Figura 1.64). Atunci,
b
x = A sin ! = 2R sin2 !
a
c a
şi analog y = b 2R sin2 !, z = c 2R sin2 !:
Figura 1.64: Distanţele de la la laturile triunghiului
Teorema 248 Distanţele de la cel de-al doilea punct Brocard 0 al triunghiului ABC
la vârfurile A; B; C sunt proporţionale cu ac ; ab ; cb .
Demonstraţie. În triunghiul AB 0 (Figura 1.65) teorema sinusurilor ne d¼

aA 0=
sin ! 0 c a b
c sin A ; a A = a 2R sin ! . Analog, B = b 2R sin ! şi C = c 2R sin ! 0 :
adic¼ 0 0 0 0 0
Consecinţa 249
A 0 bc B 0 ca C 0 ab
0
= ; = ; = :
B a2 C 0 b2 A 0 c2
Teorema 250 Distanţele de la al doilea punct Brocard al triunghiului ABC la laturile
AB; BC; CA sunt proporţionale cu ac ; ab ; respectiv cb .
Demonstraţie. Fie x0 ; y 0 ; z 0 distanţele de la 0 la laturile AB; BC; respectiv CA

(Figura 1.65). Atunci, x0 = B 0 sin ! 0 = ab 2R sin2 ! 0 , y 0 = cb 2R sin2 ! 0 şi z 0 =
c 2 0
a 2R sin ! .
Figura 1.65: Distanţele de la 0 la laturile triunghiului
Teorema 251 Punctele lui Brocard sunt izogonal conjugate.
Demonstraţie. Din teoremele 247 şi 250 rezult¼a x x0 = y y 0 = z z 02 sin2 ! sin2 ! 0 ,

ceea ce arat¼
a c¼
a punctele A şi 0 sunt izogonale (vezi „Drepte izogonale”).
Observaţia 252 Din proprietatea precedent¼a rezult¼a c¼a ! = ! 0 : Unghiul ! se numeşte

unghiul lui Brocard.
Teorema 253 Dac¼a şi 0 sunt punctele lui Brocard ale triunghiului ABC; atunci
A B C =A 0 B 0 C 0.

aA B C =A 0 B 0 C 0 =
3 3
8R sin !.
Teorema 254 Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard şi 0 ale triunghiului
ABC sunt congruente.
0 0 0
Demonstraţie. Fie 1 2 3 şi 1 2 3 triunghiurile podare ale punctelor lui
Figura 1.66: Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard
Brocard (Figura 1.66). Deoarece patrulaterul 1 C 2 este inscriptibil, din teorema

sinusurilor rezult¼
a
1 2 = C sin C = a sin !:
0 0 0 0
Analog, 2 3 = b sin ! şi 3 1 = c sin !. Analog, 1 2 = b sin !; 2 3 = c sin ! şi
0 0 0 0 0
3 1 = a sin !: Deci, triunghiurile 1 2 3 şi 1 2 3 sunt congruente.
Teorema 255 Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard al triunghiului ABC
sunt asemenea cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Din proprietatea 241 avem m(B[ C) = m(A) b + m(B) b (Figura

a \
1.66). Deoarece patrulaterele B 1 3 şi C 2 1 sunt inscriptibile, rezult¼ 3B
\3 1
\
(i) şi C 2 \ \
1 2 (ii). Dar B 1
\C 2 , deci
m( \ \
3 1 2 ) = m( 3 1 ) + m(
\1 2)
\ \ \
= m( B 3 ) + m( B 1 ) = m(ABC):
Analog, \ 1 2 3
\ deci triunghiurile
BCA, 1 2 3 şi BCA sunt asemenea. Analog
0 0 0 0;
se arat¼
a c¼
a 1 2 3 ; triunghiul podar al lui este asemenea cu triunghiul CAB:
0 0 0
Teorema 256 Dac¼a 1 2 3 şi 1 2 3 sunt triunghiurile podare ale punctelor lui
Brocard, atunci
A[ 3]
= A[ 0 0 0 = sin2 ! A[ABC] :
3]
1 2
1 2
A[ 1 2 3 ]
Demonstraţie. Din asem¼
anarea triunghiurilor 1 2 3 şi BCA rezult¼
a A[ABC] =
2
BC
1 2
= sin2 !, de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 257 Triunghiurile podare ale punctelor lui Brocard şi 0 ale triunghiului
ABC sunt înscrise în acelaşi cerc Tücker având centrul în mijlocul segmentului 0:
Demonstraţie. Deoarece punctele şi 0 sunt izogonale atunci triunghiurile po-

0 0 0
dare - 1 2 3 şi 1 2 3 - ale punctelor lui Brocard au vârfurile pe acelaşi cerc cu
centrul în mijlocul segmentului 0 (vezi „Drepte izogonale”). Deoarece m( \
0 0 0
)= 2 1 3
\ şi
m(ACB)
1
m( \ \ [
0 0 0 0 0 0 0
3 1 2 ) = m( 3 2 2 ) = m( 3 2 )
2
a \
0 0 0 A
rezult¼ \ deci
ACB, k BC: Atunci, 3
= AB
sau
3 2 2 3 2 A 2 AC
A 0 cos(A !) AB
= ;
A cos(A !) AC
deci A 0
= AB \0 0 \
0 0 0
\
A AC . Deoarece m( 2 3 3 ) = m( 3 1 2 ) = m(ACB); rezult¼
a c¼
a dreapta
0
2 3 este antiparalel¼
a cu BC, adic¼
a
0
AB A 2 A 0 cos ! A 0
= = = ;
AC A 3 A cos ! A
de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 258 Raza cercului circumscris triunghiurilor podare ale punctelor lui Bro-
card au lungimea egal¼a cu R sin ! (unde R este raza cercului circumscris triunghiului
ABC).
R0
Demonstraţie. Din asem¼ anarea triunghiurilor BCA şi 1 2 3 rezult¼
a: R =
a sin !
1 2
a = a , de unde rezult¼
a a R0 = R sin !:
c¼
Teorema 259 Dac¼a a b c este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard
corespunz¼ator unui triunghi ABC, a 2 (BC); b 2 (CA); c 2 (AB); atunci
2
B a c 2 C b a 2 A c b
= ; = şi = :
aC a A b b B c c
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicat¼

a triunghiurilor AB a şi AC a
(Figura 1.67) ne d¼
a:
AB B a
=
\
sin A aB
sin !
Figura 1.67: Triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard
şi
AC aC
= ;
sin(180 \
A a B)
b
sin(A !)
de unde
B a sin ! c
= (i)
aC sin(Ab !) b
A C
Teorema sinusurilor aplicat¼
a în triunghiul A B d¼
a: sin ! = b !) , de unde
sin(A
sin ! A bc
= = (ii)
sin(A !) C a2
B c 2 C a 2
Din relaţiile (i) şi (ii) obţinem C
a
a
= a : Analog se arat¼
a şi relaţiile: A
b
b
= b ,
A b 2
B
c
c
= c .
Teorema 260 Dac¼a a b c este triunghiul pedal al primului punct al lui Brocard
corespunz¼ator unui triunghi ABC, atunci
ac2 a3
B a = ;C a = :
c2 + a2 c2 + a2
B c 2
Demonstraţie. Din relaţia C
a
a
= a rezult¼
a concluzia.
0 0 0
Teorema 261 Dac¼a a b0 este triunghiul pedal al celui de-al doilea punct Brocard,
c
0 0
a 2 (BC), b 2 (CA), c 2 (AB), atunci
0 0 2 0 2
B a a
2 C b b A c b
0 = ; 0 = ; 0 = :
aC c bA
a cB c
Demonstraţie. Se procedeaz¼
a analog ca în teorema 259.
Teorema 262 Triunghiul circumpedal al unui punct al lui Brocard al triunghiului

ABC este congruent cu triunghiul ABC:
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul circumpedal”.
Teorema 263 Fie Ka Kb Kc triunghiul pedal al punctului lui Lemoine al triunghiului

0 0 0 0
ABC şi punctele a , a 2 (BC); b , b 2 (CA); c , c 2 (AB) astfel încât Ka b k
0 0
AB, Ka c k AC, Kb a k BA, Kb c k BC, Kc b k BC şi Kc a k AC: Dreptele
0 0 0
A a ,B b ,C c sunt concurente în primul punct Brocard , iar A a ,B b ,C c sunt
concurente în cel de-al doilea punct Brocard 0 .
BKa c 2
Demonstraţie. Din teorema lui Steiner avem: Ka C = b şi analoagele (Figura
BKa B c 2
1.68). Din teorema lui Thales avem Ka C = cA
= cb şi analoagele. Din reciproca
Figura 1.68: Drepte concurente în punctele lui Brocard
teoremei lui Ceva rezult¼

a:
2
B a C b A c c 2 a 2 b
= = 1;
aC bA cB a b c
deci dreptele A a , B b , C c sunt concurente. Dac¼

a f! a g = A \ BC, atunci -
conform aplicaţiei precedente -
B! a c 2 B a
= =
!aC a aC
şi de aici rezult¼

a
B! a + ! a C B a + aC
= ;
!aC aC
adic¼ a !BC
aC
= BC
aC
, de unde ! a C = a C, ceea ce arat¼a c¼
a ! a = a : Atunci, punc-
tul de concurenţ¼
a al dreptelor A a ,B b ,C c este . Analog se arat¼ a c¼
a dreptele
0 0 0
A a ,B b ,C c sunt concurente în cel de-al doilea punct Brocard.
Teorema 264 Dac¼a ! este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC , atunci
a2 + b2 + c2
ctg! = :
4A[ABC]
Demonstraţie. Teorema sinusurilor aplicat¼

a în triunghiurile A B şi A C ne d¼
a:
B c A A b
= = şi =
sin ! sin B sin(B !) sin ! sin(180 A)
A sin(B !) b sin B
de unde B = sin ! = c sin A ; din relaţia precedent¼
a, dezvoltând sin(B !), obţinem
sin B
ctg! ctgB = = ctgA + ctgC
sin A sin B
a2 +b2 +c2
şi ţin¼
and seama de egalitatea ctgA + ctgB + ctgC = 4A[ABC] rezult¼
a concluzia.
Observaţia 265 Din cele de mai sus rezult¼a: ctg! = ctgA + ctgB + ctgC:
Teorema 266 Dac¼a ! este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC, atunci
sin(A !) sin(B !) sin(C !) sin !

= = = :
a2 b2 c2 abc
sin(A !) C (a=c)2R sin ! a2 a3
Demonstraţie. Avem: sin ! = A = (b=a)2R sin ! = bc = abc şi relaţiile
analoage.
Teorema 267 Dac¼a ! este unghiul lui Brocard al triunghiului ABC; atunci
sin(A + !) b c sin(B + !) c a sin(C + !) a b

= + ; = + ; = + :
sin ! c b sin ! a c sin ! b a
Demonstraţie.Avem:
sin(A + !) sin A cos ! + sin ! cos A

= = sin Actg! + cos A
sin ! sin !
a a2 + b2 + c2 b2 + c2 a2
= +
2R 4A[ABC] 2bc
a2 + b2 + c2 b2 + c2 a2 b c
= + = + : ( )
2bc 2bc c b
Teorema 268 Unghiul lui Brocard ! are m¼asura mai mic¼a sau egal¼a cu 30 , egalitatea
având loc pentru un triunghi echilateral.
p
Demonstraţie. Inegalitatea m(!) 30 este echivalent¼
a cu ctg! 3; sau
a2 + b2 + c2 p
3;
4 A[ABC]
p
de unde a2 + b2 + c2 4 3A[ABC] şi de aici rezult¼
a
p p
(a2 + b2 + c2 ) 4 3 p(p a)(p b)(p c);
p …ind semiperimetrul triunghiului ABC: Ridicând la p¼ atrat inegalitatea precedent¼

a
obţinem:
a4 + b4 + c4 a2 b2 + b2 c2 + c2 a2 ;
adic¼
a, inegalitatea evident¼
a:
(a2 b2 )2 + (b2 c2 )2 + (c2 a2 )2 0;
cu egalitate pentru a2 = b2 = c2 , adic¼

a a = b = c, deci când triunghiul ABC este
echilateral.
1
Teorema 269 În orice triunghi sin ! 2:
Demonstraţie. Avem: A[ABC] = A[A 0 B] + A[A 0 B] + A[A 0 B] relaţie echivalent¼

a
cu:
0 0 0
2A[ABC] = c A sin ! + a B sin ! + b C sin !;
deci
4A2[ABC]
= (c 0 A + a 0 B + b 0 )2 ; (i)
sin2 !
iar din inegalitatea lui Cauchy –Bouniakowski - Schwarz rezult¼a
(c 0 A + a 0 B + b 0 )2 (a2 + b2 + c2 )( 02
+ 02
+ 02
): (ii)
4A2
a sin[ABC]
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ 2! < (a2 + b2 + c2 )( 02 + 02 + 02 ) (iii). Aplicând
teorema cosinusului în triunghiurile A 0 B; B 0 C; respectiv C 0 A rezult¼ a:
02 02
= + c2 2c 0
A cos !; (iv)
02 02 2 0
= +b 2b C cos !;
02 02 2 0
= +a 2a B cos !:
Adunând relaţiile (iv) şi ridicând la p¼

atrat relaţia obţinut¼
a, se obţine:
(a2 + b2 + c2 )2
= (c 0 A + b 0 C + a 0 B)2
4 cos2 !
şi conform relaţiei (ii) rezult¼
a
(a2 + b2 + c2 )2
(a2 + b2 + c2 )( 02
+ 02
+ 02
): (v)
4 cos2 !
Din inegalit¼
aţile (iii) şi (iv) prin înmulţire se obţine:
4A2[ABC]
02 02 02 2
( + + ) : (vi)
sin2 (2!)
2 3
Conform observaţiei precedente rezult¼ a 0 < 2! 3 , deci sin (2!) 4 (vii). Din
02 4
relaţiile (vi) şi (vii) rezult¼
a A + B 02 + C 02 p A[ABC] , cu egalitate pentru
3
triunghiul echilateral.
02 02 02 b2 a2 c2
A +B +C R2 + + 2 :
a2 c2 b
Demonstraţie. Conform teoremei 248 avem: A 0 = 2R ab sin !; B 0 = 2R cb sin !

şi C 0 = 2R ac sin !. Atunci:
02 02 02 b2 a2 c2
A +B +C = 4R2 sin2 ! + + 2
a2 c2 b
1
şi utilizând proprietatea sin ! 2 rezult¼
a
02 02 02 b2 a2 c2
A +B +C R2 + + 2
a2 c2 b
(cu egalitate când triunghiul ABC este echilateral).

p
4 3A[ABC] b2 a2 c2
R2 2
+ 2 + 2 :
3 a c b

a.
Teorema 272 Într-un triunghi isoscel, mediana şi simediana unghiurilor congruente
se intersecteaz¼a într-un punct al lui Brocard.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC (AB AC), BB 0 simediana unghiului B;
Figura 1.69: aparţine unei mediane într-un triunghi isoscel
CC 0 mediana ce pleac¼ a din C; f g = BB 0 \ CC 0 şi fA0 g = A \ BC (Figura 1.69).

\ ACB,
Deoarece ABC \ rezult¼ a [CA [BC şi [ BA [CB. Din teorema lui Ceva,
aplicat¼
a în triunghiul ABC rezult¼a
A0 B B 0 C C 0 A
= 1;
A0 C B 0 A C 0 B
0 0
de unde A B BA
A0 C = B 0 C şi din reciproca teoremei lui Thales rezult¼a A0 B 0 k AB. Atunci,
B\0 A0 A \0 şi ABB
BAA \0 \
BB 0 A0 , deci \
B 0 A0 \ a patrulaterul B 0 CA0
CA0 , adic¼
este inscriptibil. Atunci \ A0 B 0 [ [
CA, de unde AC [AB [ BC, adic¼a este
un punct Brocard al triunghiului ABC.
Observaţia 273 Analog se arat¼a c¼a mediana unghiului B şi simediana unghiului C
se intersecteaz¼a în cel¼alalt punct Brocard.
Teorema 274 Dac¼a mediana şi simediana a dou¼a unghiuri ale unui triunghi se in-
tersecteaz¼a într-unul din punctele lui Brocard ale triunghiului, atunci triunghiul este
isoscel.
Demonstraţie. Fie primul punct al lui Brocard, deci [AB [

BC [
CA.
0
Fie BB simedian¼ 0
a şi CC median¼ 0
a, iar fA g = A \BC. Din teorema lui Ceva rezult¼a
0 0 \
A B k AB, deci BAA 0 \ 0 0 \
AA B şi ABB 0 \ 0 0 \
BB A . Atunci, A B 0 0 \ 0
CB , deci
0 0
patrulaterul A CB este inscriptibil de unde CA\ 0 \ 0
BA 0 \0
B BA: Astfel,
b = m(ABB
m(B) \0 ) + m(B
\ \
0 BC) = m(C \
0 CB) + m(C b
0 CA) = m(C);
deci triunghiul ABC este isoscel.
Teorema 275 Triunghiul O 0 este isoscel, unde O este centrul cercului circumscris
triunghiului ABC, iar şi 0 punctele lui Brocard ale acestuia.
Demonstraţie. Prin rotaţia de centru şi unghi 90 ! (în sens negativ)
Figura 1.70: Triunghiul O 0 este isoscel
triunghiul 1 2 3 se transform¼ a în triunghiul B 0 A0 C 0 (B 0 2 B ; A0 2 A ; C 0 2 C ).

Evident, triunghiurile 1 2 3 şi B 0 A0 C 0 sunt congruente (Figura 1.70). Deoarece
B0 0 C0
= = sin ! =
B B C
a B 0 C 0 k BC. Analog, A0 C 0 k AC şi A0 B 0 k AB. Centrul cercului circumscris
rezult¼
0
(O1 ) al triunghiului 1 2 3 se transform¼ a prin rotaţia dat¼
a în O1 - centrul cercului
circumscris triunghiului A0 B 0 C 0 , deci m(O\

0
1 O1 ) = 90 !: Deoarece triunghiurile
0
A0 B 0 C 0 şi ABC sunt omotetice, rezult¼ a c¼a O1 2 ( O; deci m(O \1 O) = 90 !:
Printr-o rotaţie de centru 0 şi unghi 90 ! în sens trigonometric se arat¼a, procedând
ca mai sus, c¼ a m(O\1
0 O) = 90 !; deci triunghiul O 0 este isoscel.
Observaţia 276 Din proprietatea precedent¼a rezult¼a: m( \

O 0 ) = 180 2(90 !),
adic¼a m( \
O 0 ) = 2!.
Teorema 277 Dac¼a şi 0sunt punctele lui Brocard, atunci

p
O = O 0 = R 1 4 sin2 !:
Demonstraţie. Avem, m( \ b 2 A[
B1 C) = m(A); = 1 2 1 3 sin \
2 1 3 =
1 2 3]
(C sin C) ( B sin B) sin \

2 1 3 (i) şi
m( \ \
2 1 3 ) = m( 2 1 ) + m(
\ \ \
1 3 ) = m(ABB1 ) + m( C 2 )
\1 ) + m( \
= m(ACB C 2 ) = m( \
CB1 ):
Teorema sinusurilor în triunghiul CB1 d¼ a C sin \ 2 1 3 = B1 sin A (ii) (Figura

1.71). Din relaţiile (i) şi (ii) şi ţinând cont de puterea punctului faţ¼
a de cercul
p
Figura 1.71: O =O 0 =R 1 4 sin2 !
circumscris triunghiului ABC rezult¼

a:
2 A[ 1 2 3]
= B B1 sin A sin B sin C
2
= (R O2 ) sin A sin B sin C: (iii)
Conform teoremei 256 avem A[ 1 2 3]

= A[ABC] sin2 ! (iv) şi
A[ABC] = 2R2 sin A sin B sin C: (v)

p
a O 2 = R2 (1 4 sin2 !), de unde O
Din relaţiile (iii), (iv) şi (v) rezult¼ =R 1 4 sin2 !;
iar din O 0 O obţinem concluzia.
Teorema 278 Dac¼a şi 0 sunt punctele lui Brocard, atunci

p
0
= 2R sin ! 1 4 sin2 !:
Demonstraţie. Deoarece triunghiul O 0 este isoscel (Figura 1.72) şi m( \

O 0) =
p
Figura 1.72: 0 = 2R sin ! 1 4 sin2 !
OT 0 ) şi ţinând cont c¼

2! avem sin ! = O (unde T este mijlocul segmentului aO =
p p
2 0 2
R 1 4 sin ! rezult¼ a = 2 OT = 2 sin ! O = 2R sin ! 1 4 sin !:
Teorema 279 Fie şi 0 punctele lui Brocard, G centrul de greutate şi K punctul
lui Lemoine al triunghiului ABC. Tripletele de drepte (A ; BK; CG), (B ; CK; AG),
(C ; AK; BG), (A 0 ; CK; BG), (B 0 ; AK; CG), (C 0 ; BK; AG) sunt concurente.
Demonstraţie. Fie f ag = A \ BC; fKb g = BK \ AC şi fMc g = CG \ AB.
Figura 1.73: Tripletele de drepte concurente
Avem:
B a K b C Mc A c 2 a 2
= 1=1
aC K b A Mc B a c
şi din reciproca lui Ceva rezult¼
a c¼
a dreptele A ; BK şi CG sunt concurente (Figura
1.73). Analog, se arat¼a concurenţa celorlalte triplete de drepte.
Observaţia 280 Dac¼a P este punctul de concurenţ¼a al dreptelor A ; BK,CG atunci

punctul de concurenţ¼a al dreptelor A 0 ,CK,BG este izogonalul punctului P .
Teorema 281 Fie primul punct al lui Brocard al unui triunghi ABC şi R1 ; R2 ; R3
razele cercurilor circumscrise triunghiurilor CA; AB; respectiv BC. Atunci,
R1 R2 R3 = R3 , unde R este raza cercului cercului circumscris triunghiului ABC.
AC AC
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor rezult¼
a R1 = [
= 2 sin( A) =
2 sin A C
AC BA AB BC
2 sin A ; R2 = [
2 sin A B
= 2 sin B ; R3 = 2 sin C ; de unde obţinem
1 abc a b c
R1 R 2 R3 = = = R3 :
8 sin A sin B sin C 2 sin A 2 sin B 2 sin C
Teorema 282 Fie primul punct al lui Brocard al unui triunghi ABC şi O1 ; O2 ; O3
centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor AC; AB; CB. Triunghiurile ABC
şi O1 O2 O3 sunt asemenea.
Demonstraţie. Avem, m(Ô2 O1 O3 ) = 180 m(Â C) = m(Â); m(Ô1 O2 O3 ) =
Figura 1.74: Triunghiuri asemenea
180 m(Â B) = m(^B); deci triunghiurile O1 O2 O3 şi ABC sunt asemenea (Figura
1.74).
0 0 0
Teorema 283 Fie 0 al doilea punct al lui Brocard şi O1 ; O2 ; O3 centrele cercurilor
circumscrise triunghiurilor 0 AB; 0 BC; respectiv 0 CA. Triunghiurile ABC şi O1 O2 O3
sunt asemenea.
a cu precedenta.
Teorema 284 Fie primul punct al lui Brocard al triunghiului ABC şi O1 ; O2 ; O3
centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor AC; AB; CB. Centrul cercului cer-
cului circumscris triunghiului ABC este primul punct al lui Brocard al triunghiului
O1 O2 O3 .
Demonstraţie. Dreptele OO1 ; OO2 ; OO3 sunt mediatoarele segmentelor AC; AB;
respectiv BC: Atunci, m(ÔO1 O3 ) = m(^ CA) = ! …ind unghiuri cu laturile per-
pendiculare dou¼
a câte dou¼a. Analog, m(ÔO1 O3 ) = m(ÔO2 O1 ) = m(ÔO3 O2 ) =
!, de unde rezult¼
a concluzia.
0 0 0
Teorema 285 Fie 0 al doilea punct al lui Brocard al triunghiului ABC şi O1 ; O2 ; O3
centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor 0 AB; 0 BC; respectiv 0 CA. Centrul
cercului cercului circumscris triunghiului ABC este al doilea punct al lui Brocard al
0 0 0
triunghiului O1 O2 O3 .

a cu precedenta.
Teorema 286 Fie şi 0 punctele lui Brocard al triunghiului ABC, iar fA1 g =
B \ C ; fB1 g = C \ A 0 ; fC1 g = A \ B 0 . Punctele A1 ; B1 ; C1 ; ; 0 sunt
0
conciclice.
Demonstraţie. Deoarece m(^ AB) = m(^ 0 BA) = !, rezult¼

a c¼
a m(ÂC1 B) =
Figura 1.75: Puncte conciclice
180 2!: Dar m(^ 0 A1 ) = 180 m(^BA1 C) = 2!, deci patrulaterul C1 ; 0 ; A1 ;

este inscriptibil. Analog se arat¼a c¼a patrulaterul B1 C1 0 este inscriptibil, deci
0
punctele A1 ; B1 ; C1 ; ; sunt conciclice (Figura 1.75).
Teorema 287 Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC. Numerele a2 ; b2 ; c2

sunt în progresie aritmetic¼a dac¼a şi numai dac¼a ctg! = 3ctgB.
Demonstraţie. Relaţia ctg! = 3ctgB este echivalent¼

a cu ctgA + ctgC = 2ctgB
(i). Ţinând cont c¼
a
cos A R(b2 + c2 a2 )
ctgA = =
sin A abc
şi de relaţiile analoage, relaţia (i) devine 2b2 = a2 + c2 , adic¼
a numerele a2 ; b2 ; c2 sunt
în progresie aritmetic¼ a.
1.12 PUNCTELE LUI NOBBS. DREAPTA LUI GER-

GONNE
„Nu exist¼a pe lume un stadiu care s¼a pun¼a mai armonios în acţiune facult¼ aţile spiritului decât
cel al matematicienilor. Matematicianul tr¼ aieşte mult timp şi totuşi r¼
amâne tân¼ ar, aripile sale
nu se frâng de timpuriu şi porii s¼ai nu-s obturaţi de praful ce se ridic¼ a pe marile drumuri
afuite de vieţi obişnuite.” –James Sylvester17
pr¼
Teorema 288 (Teorema lui Nobbs) Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de contact ale cercului
înscris cu laturile BC; AC; respectiv AB ale triunghiului ABC: Dac¼a fNA g = BC \
Cb Cc , fNB g = CA \ Cc Ca , fNC g = AB \ Ca Cb , atunci punctele NA ; NB ; NC sunt
coliniare.
Demonstraţie. Teorema lui Menelaus aplicat¼

a în triunghiul ABC cu transver-
Cb C Ca A
salele NA Cb Cc ; NB Cc Ca şi NC Cb Ca ne d¼ a: N AB
NA C Cb A Cc B = 1,
NB C Ca B Cc A NC A Ca B Cb C
NB A Ca C Cc B = 1, NC B Ca C Cb A = 1: Prin înmulţirea relaţiilor precedente şi
Figura 1.76: Teorema lui Nobbs
Cb C Cc A NA B NB C NC A
ţininând cont de faptul c¼a C aB
Ca C Cb A Cc B = 1, va rezulta c¼
a NA C NB A NC B = 1,
adic¼a punctele NA ; NB ; NC sunt coliniare (Figura 1.76).
Observaţia 289 Punctele NA ; NB ; NC se numesc punctele lui Nobbs. Dreapta

ce conţine punctele lui Noobs se numeşte dreapta lui Nobbs (sau dreapta lui
Gergonne):
17
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor universitar la Oxford, contribuţii
importante în algebr¼
a
Consecinţa 290 Dreapta Gergonne este axa de omologie dintre un triunghi ABC şi
triunghiul s¼au de contact.
Teorema 291 A…xele punctelor lui Nobbs sunt:
(p c)zB + (p b)zC (p c)zA + (p a)zC (p b)zA + (p a)zB

zN A = ; zNB = ; zN C = :
a b c
Cb A p b
Demonstraţie. Din N AB
N A C = Cb C
Ca B
Cc A = Ca B
Cb C = p c; rezult¼
a zNA . Analog se obţin
a…xele celorlalte dou¼
a puncte Nobbs.
Teorema 292 [55] Coordonatele baricentrice ale punctelor Nobbs sunt:
p c p b p c p a p b p a
NA 0; ; ; NB ; 0; ; NC ; ;0 :
a a b b a a
Teorema 293 Dreapta lui Gergonne este perpendicular¼a pe dreapta lui Soddy.
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Gergonne şi centrul cercului înscris în tri-
unghiul ABC aparţin dreptei Soddy, ecuaţia dreptei lui Soddy în coordonate baricen-
trice este:
x y z
1 1 1
p a p b p c =0
a b c
sau
(I ) : (p a)2 (c b)x + (p b)2 (a c)y + (p c)2 (b a)z = 0:
Ecuaţia dreptei lui Gergonne în coordonate baricentrice este
x y z
0 p c p b = 0;
p c 0 p a
sau
x(p a)(p c) + y(p b)(p c) z(p c)2 = 0:
Utilizând teorema: „Dreptele (d1 ) : a1 x + b1 y + c1 z = 0; (d2 ) : a2 x + b2 y + c2 z = 0,
având ecuaţiile scrise în coordonate baricentrice, sunt perpendiculare dac¼ a şi numai
dac¼
a
[(c1 a1 )(a2 b2 ) + (a1 b1 )(c2 a2 )] a2 + [(b1 c1 )(a2 b2 ) + (a1 b1 )(a2 c2 )] b2
+ [(b1 c1 )(c2 a2 ) + (c1 a1 )(b2 c2 )] c2 = 0"

(vezi [28]], pentru dreptele Soddy şi Gergonne rezult¼
a concluzia.
Observaţia 294 Punctul de intersecţie dintre dreptele Gergonne şi Soddy se numeşte
punctul lui Fletcher.
1.13 PUNCTELE LUI SODDY. PUNCTELE LUI EPP-

STEIN
„A rezolva o problem¼ a înseamn¼a a g¼asi o ieşire dintr-o di…cultate, înseamn¼ a a g¼

asi o cale
de a ocoli un obstacol, de a atinge un obiectiv care nu este direct accesibil. A g¼ asi soluţia
unei probleme este o performanţ¼
a speci…c¼a inteligenţei, iar inteligenţa este apanajul distinctiv
al speciei umane; se poate spune c¼a, dintre toate îndeletnicirile omeneşti, cea de rezolvare a
a.” –George Polya18
problemelor este cea mai caracteristic¼
Fie triunghiul ABC având lungimile laturilor a; b; respectiv c şi Ca Cb Cc triunghiul

de contact al triunghiului ABC: Consider¼ am cercurile C1 (A; r1 ), C2 (B; r2 ), C3 (C; r3 )
conţinând punctele Cc şi Cb , Ca şi Cc , respectiv Cb şi Ca .
Teorema 295 Cercurile C1 (A; r1 ), C2 (B; r2 ), C3 (C; r3 ) sunt tangente dou¼a câte dou¼a.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Descartes”.
Teorema 296 Razele cercurilor C1 (A; r1 ), C2 (B; r2 ), C3 (C; r3 ) sunt egale cu p a; p
b; respectiv p c:
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Descartes”.
Observaţia 297
1) Cercul tangent exterior cercurilor C1 (A; r1 ), C2 (B; r2 ), C3 (C; r3 ) a‡at în interi-
orul triunghiului ABC se numeşte cercul interior Soddy19 (Figura 1.77). Centrul
cercului interior Soddy îl vom nota cu Si .
2) Cercul tangent exterior cercurilor C1 (A; r1 ), C2 (B; r2 ), C3 (C; r3 ) astfel încât tri-
unghiul ABC este situat în interiorul s¼au se numeşte cercul exterior Soddy (Figura
1.80). Centrul cercului exterior Soddy îl vom nota cu Se .
3) Dreapta Si Se se numeşte dreapta lui Soddy . Punctele Si şi Se se numesc
punctele lui Soddy.
Teorema 298 Razele cercurilor Soddy au lungimile egale cu:
r1 r2 r3
Ri;e = p
r1 r2 + r2 r3 + r3 r1 2 r1 r2 r3 (r1 + r2 + r3 )
(semnul „+” se ia pentru raza cercului interior şi semnul „ ” se ia pentru raza
cercului exterior).
Demonstraţie. Din formula lui Descartes
2("21 + "22 + "23 + "24 ) = ("1 + "2 + "3 + "4 )2
unde "1 = r11 ; "2 = r12 ; "3 = r13 , iar "4 = R1i (pentru cercul Soddy interior) şi "4 = R1e
(pentru cercul Soddy exterior), rezolvând ecuaţia de gradul al doilea ce se obţine, va
rezulta concluzia.
18
George Polya (1887-1985) – matematician ungur, profesor la Universitatea Stanford, contribuţii
în teoria grafurilor
19
Frederick Soddy (1877-1956) – chimist, laureat al Premiului Nobel în anul 1921
Figura 1.77: Cercul interior Soddy

r1 r2 r3
Ri;e =
r1 r2 + r2 r3 + r3 r1 2A[ABC]
cercului exterior).
p p
Demonstraţie. Deoarece A[ABC] = p(p a)(p b)(p c) = (r1 + r2 + r3 )r1 r2 r3 ;
rezult¼
a concluzia.
A[ABC]
Ri;e =
4R + r 2p
cercului exterior):
A[ABC]
Ri;e = A2[ABC]
r1 + r2 + r3 r1 r2 r3
A[ABC] A[ABC]
= = : ( )
ra + rb + rc + 2(r1 + r2 + r3 ) 4R + r 2p
Teorema 301 Distanţele de la centrul Soddy interior la laturile BC; CA; AB ale
triunghiului ABC sunt egale cu:
2Ri 1 + ; 2Ri 1 + ; 2Ri 1 + :
a(p a) b(p b) c(p c)
Demonstraţie. Paralela dus¼ a prin punctul A la BC intersecteaz¼ a cercul C1 în
punctele R2 şi R3 (Figura 1.78). Deoarece triunghiurile AR3 Cb şi CCa Cb sunt isoscele
Figura 1.78: Distanţele de la Si la laturi
şi R\3 ACb C\a CCb (unghiuri alterne interne) rezult¼ a c¼a R\3 Cb A C\a Cb C, deci
punctele R3 ; Cb ; Ca sunt coliniare; analog punctele R2 ; Cc ; Ca sunt coliniare. Fie in-
versiunea T de centru Ca şi putere k = Ca Cb Ca R3 (prin aceast¼ a inversiune cercul C1
se transform¼a în el însuşi).
Prin aceast¼
a inversiune cercurile C2 şi C3 se transform¼a în dou¼ a drepte perpendi-
culare pe BC şi tangente în punctele R2 şi R3 la cercul C1 . Fie fXg = BI \ Ca Cc
\ = m(R
şi fRg = Ca I \ R2 R3 . Deoarece m(BXC) \ 3 RC) = 90 rezult¼ a c¼
a patrulaterul
XIRR3 este inscriptibil. Atunci,
k = Ca Cb Ca R3 = 2 Ca X Ca R3 = 2 Ca I Ca R = 2rha :
Prin inversiunea de centru Ca şi putere 2rha cercul Soddy interior se transform¼
a într-
un cerc C 0 congruent cu C1 şi tangent acestuia (Figura 1.79). Centrul M al acestui
cerc C 0 se a‡a¼ pe în¼
alţimea AHa : Fie da distanţa de la Si la BC. Din asem¼ anarea
Ri
a MdH
cercului Soddy interior cu cercul C 0 rezult¼ a
a
= r1 ; de unde avem:
Ri (2r1 + ha ) ha A[ABC]
da = = 2Ri 1 + = 2Ri 1 + :
r1 2r1 a(p a)
Analog se determin¼
a distanţe.
Teorema 302 Coordonatele baricentrice absolute ale punctului Soddy interior sunt:
0 1
A A[ABC] A[ABC]
a + [ABC]
p a b + p b c + p c A
Si @ A ; A ; A :
[ABC] [ABC] [ABC]
Ri Ri Ri
Figura 1.79: Inversiunea de centru Ca şi putere 2rha a cercului Soddy interior
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice relative ale punctului Soddy interior

sunt
Si (ada ; bdb ; cdc ) = Si a + ;b + ;c +
p a p b p c
şi ţinând seama de teorema 300 avem: a+ p a +b+ p b +c+ p c = 4R+r+2p =
A[ABC]
Ri şi de aici rezult¼
a concluzia.
relaţia:
! a+ p a ! b+ p b ! c+ p c !
M Si = A MA + A MB + A M C:
[ABC] [ABC] [ABC]
Ri Ri Ri

a.
Teorema 304 A…xul punctului Soddy interior corespunz¼ator unui triunghi ABC este
egal cu
A A A
a + [ABC]
p a b + [ABC]
p b c + [ABC]
p c
zSi = A zA + A zB + A zC :
[ABC] [ABC] [ABC]
Ri Ri Ri

a.
Teorema 305 Dac¼a Si ; I; sunt punctele Soddy interior, centrul cercului înscris,
respectiv punctul lui Gergonne corespunz¼atoare unui triunghi ABC; atunci pentru orice
punct M din planul unui triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia:
! !
! (a + b + c)M I + (ra + rb + rc )M
M Si = A
:
[ABC]
Ri
! a+ p a ! b+ p b ! c+ p c !
M Si = A[ABC]
MA + A MB + A MC
[ABC] [ABC]
Ri Ri Ri
! ! ! 1 ! 1 ! 1 !
(aM A + bM B + cM C) + A[ABC] p aMA + p bMB + p bMC
= A[ABC]
Ri
! 1 1 1 !
(a + b + c)M I + A[ABC] p a + p b + p c M
= A[ABC]
Ri
! !
(a + b + c)M I + (ra + rb + rc )M
= A[ABC]
;
Ri
! ! ! !
unde am utilizat relaţiile: aM A + bM B + cM C = (a + b + c)M I şi
! 1 1 ! 1 ! 1 !
M = MA + MB + MC
s p a p b p c
1 1 1
cu s = p a + p b + p c.
Teorema 306 Punctele Soddy interior, centrul cercului înscris, respectiv punctul lui
Gergonne corespunz¼atoare unui triunghi ABC, sunt coliniare şi
Si I 4R + r
= :
Si 2p
! ! !
(a+b+c)M I+(ra +rb +rc )M
Demonstraţie. Deoarece M Si = A[ABC] , rezult¼
a c¼
a punctele
Ri
I; Si ; sunt coliniare, în aceast¼
a ordine, iar punctul Si împarte segmentul I în ra-
ra +rb +rc 4R+r
portul a+b+c = 2p .
Teorema 307 Distanţele de la centrul Soddy exterior la laturile BC; CA; AB ale tri-
unghiului ABC sunt egale cu:
2Re 1 ; 2Re 1 ; 2Re 1 :
a(p a) b(p b) c(p c)

Teorema 308 Coordonatele baricentrice absolute ale punctului Soddy exterior sunt:
0 1
a p a b p b c p c A
Se @ A ; A ; A :
[ABC] [ABC] [ABC]
Re Re Re

relaţia:
! a p a ! b p b ! c p c !
M Se = A MA + A MB + A M C:
[ABC] [ABC] [ABC]
Re Re Re
Teorema 310 Dac¼a Se ; I; sunt punctele Soddy exterior, centrul cercului înscris,
respectiv punctul lui Gergonne corespunz¼atoare unui triunghi ABC, atunci pentru orice
! !
! (a + b + c)M I (ra + rb + rc )M
M Se = A
:
[ABC]
Ri
Demonstraţie.Vezi teorema 305.
Teorema 311 Punctele Soddy exterior, centrul cercului înscris, respectiv punctul lui
Gergonne corespunz¼atoare unui triunghi ABC; sunt coliniare şi
Se I 4R + r
= :
Se 2p

Teorema 312 Centrul cercului înscris, punctul lui Gergonne şi punctele lui Soddy
corespunz¼atoare unui triunghi ABC sunt coliniare.
Si I Se I
a Si = Se :
Observaţia 313 Teorema precedent¼a poate … reformulat¼a astfel: centrul cercului în-
scris şi punctul lui Gergonne aparţin dreptei lui Soddy.
Teorema 314 Punctele lui Soddy sunt conjugate armonic cu centrul cercului înscris
şi cu punctul lui Gergonne.
Demonstraţie. Vezi teoremele 306 şi 311.
Teorema 315 Dac¼a Se este punctul Soddy exterior şi a + b + c > 4R + r, atunci
triunghiurile Se BC; Se CA şi Se AB au acelaşi perimetru, egal cu 2Re .
Demonstraţie. Avem Se B + Se C + BC = (Re r2 ) + (Re r3 ) + (r2 + r3 ) =

2Re : Analog, Se C + Se A + CA = 2Re şi Se A + Se B + AB = 2Re , deci triunghiurile
Se BC; Se CA şi Se AB au acelaşi perimetru.
Observaţia 316 Punctul Se se numeşte punctul izoperimetric al triunghiului ABC:
Teorema 317 Dreaptele lui Soddy şi Gergonne sunt perpendiculare.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Gergonne”.
Teorema 318 Fie Pa ; Pb ; Pc punctele de tangenţ¼a dintre cercul Soddy interior şi cer-
curile C1 (A; r1 ), C2 (B; r2 ), respectiv C3 (C; r3 ): Dreptele Ca Pa ; Cb Pb ; Cc Pc sunt con-
curente.
CCa r3 "2
Demonstraţie. Deoarece BCa = r2 = "3 rezult¼
a c¼
a a…xul punctului Ca este:
"2 zB +"3 zC "1 zA +"4 zSi
zC a = "2 +"3 : Analog, zCb = "3 z"C3 +"
+"1 zA
1
; z Cc = "1 zA +"2 zB
"1 +"2 ; zPa = "1 +"4 ; zPb =
"2 zB +"4 zSi "3 z +"4 z
"2 +"4 ; zPc = "C3 +"4 Si : Vom ar¼
ata c¼
a punctul Ei de a…x
" 1 zA + " 2 zB + " 3 z C + " 4 zS i

zEi =
"1 + "2 + "3 + "4
aparţine dreptelor Ca Pa ; Cb Pb ; Cc Pc . Deoarece
" 1 zA + " 2 zB + " 3 zC + " 4 zS i ("1 + "2 )zCc + ("3 + "4 )zPc
= ;
"1 + "2 + "3 + "4 "1 + "2 + "3 + "4
rezult¼
a c¼
a punctul Ei aparţine dreptei Cc Pc . Analog, grupând convenabil termenii
sumei de la num¼ ar¼atorul a…xului punctului Ei , se arat¼ a c¼a punctul Ei aparţine şi
dreptelor Ca Pa ; Cb Pb ; deci dreptele Ca Pa ; Cb Pb ; Cc Pc sunt concurente.
Observaţia 319 Punctul Ei de concurenţ¼a al dreptelor Ca Pa ; Cb Pb ; Cc Pc se numeşte

punctul Eppstein20 – Oldknow interior. Triunghiul Pa Pb Pc se numeşte tri-
unghiul Soddy interior.
0 0 0
Teorema 320 Fie Pa ; Pb ; Pc punctele de tangenţ¼a dintre cercul Soddy exterior şi cer-
0 0 0
curile C1 (A; r1 ), C2 (B; r2 ), respectiv C3 (C; r3 ): Dreptele Ca Pa ; Cb Pb ; Cc Pc sunt con-
curente.
Demonstraţie. Soluţia este analoag¼

a cu cea din teorema precedent¼
a (Figura 1.80).
20
David Eppstein (1871-1939) – matematician american, profesor la Universitatea din California
Figura 1.80: Cercul Soddy exterior
Teorema 321 Punctele Soddy interior, Eppstein – Oldknow interior şi Gergonne,
"1 zA +"2 zB +"3 zC
Demonstraţie. Deoarece a…xul punctului lui Gergonne este z = "1 +"2 +"3
(vezi „Punctul lui Gergonne”) şi
" 1 z A + " 2 z B + " 3 zC + " 4 z S i ("1 zA + "2 zB + "3 zC ) + "4 zSi
zEi = =
"1 + "2 + "3 + "4 "1 + "2 + "3 + "4
("1 + "2 + "3 )z + "4 zSi
= :
"1 + "2 + "3 + "4
rezult¼
a c¼
a punctele Ei ; Si şi sunt coliniare.
Teorema 322 Punctele Soddy exterior, Eppstein – Oldknow exterior şi Gergonne,
Demonstraţie. Soluţia este analoag¼

a cu cea din teorema precedent¼
a.
Teorema 323 Punctele lui Eppstein – Oldknow aparţin dreptei lui Soddy.

a din teoremele 314, 321 şi 322.
Teorema 324 Coordonatele baricentrice relative ale punctului Eppstein – Oldknow

interior sunt:
2A[ABC] 2A[ABC] 2A[ABC]
Ei a + ;b + ;c + :
r1 r2 r3
Demonstraţie. Deoarece Pa ; Pb ; Pc sunt punctele de tangenţ¼ a dintre cercul Soddy
! ! !
a APa = r1 , deci M Pa = r1 MrS1i+R
interior şi cercurile C1 , C2 , respectiv C3 rezult¼ Si Pa Ri +Ri M A
i
! r1 R i 2A[ABC] ! A[ABC] ! A[ABC] !

M Pa = a+ MA + b + MB + c + MC
A[ABC] (r1 + Ri ) r1 r2 r3
(unde am utilizat teorema 314). Atunci, coordonatele baricentrice relative ale punc-
2A A A[ABC]
tului Pa sunt a + [ABC]
r1 ; b + [ABC]
r2 ; c + r3 : Coordonatele baricentrice relative
ale punctului Ca sunt 0; r12 ; r13 . Deoarece

a+ r1 b+ r2 c+ r3
a+ b+ c+ = 0;
r1 r2 r3
0 1=r2 1=r3
rezult¼
a c¼
a punctele Ca , Pa şi Ei sunt coliniare. Analog se arat¼
a c¼
a punctul Ei aparţine
dreptelor Cb Pb ; Cc Pc , deci Ei a + r1 ; b + r2 ; c + r3 este punctul Epp-
stein interior.
Teorema 325 Coordonatele baricentrice relative ale punctului Eppstein – Oldknow

exterior sunt:
Ee a ;b ;c :
r1 r2 r3

a cu precedenta.
Teorema 326 Dac¼a Ei ; I; sunt punctele Eppstein interior, centrul cercului înscris,
respectiv punctul lui Gergonne corespunz¼atoare unui triunghi ABC; atunci pentru orice
! !
! (a + b + c)M I + 2(ra + rb + rc )M
M Ei = :
a + b + c + 2(ra + rb + rc )
Demonstraţie. Deoarece
a+ +b+ +c+
r1 r2 r3
1 1 1
= 2p + 2A[ABC] + + = 2(p + 4R + r) = ;
p a p b p c
rezult¼
a c¼
a pentru orice punct M avem:
! 1 2A[ABC] ! 2A[ABC] ! 2A[ABC] !

M Ei = a+ MA + b + MB + c + MC
r1 r2 r3
1 ! ! ! 1 ! 1 ! 1 !
= (aM A + bM B + cM C) + 2A[ABC] MA + MB + MC
p a p b p b
! !
(a + b + c)M I + 2A[ABC] p 1 a + p 1 b + p 1 c M
=
(a + b + c) + 2A[ABC] p 1 a + p 1 b + 1
p c
! !
(a + b + c)M I + 2(ra + rb + rc )M
= :
a + b + c + 2(ra + rb + rc )
2(ra +rb +rc )

Teorema 327 Punctul Eppstein interior împarte segmentul I în raportul a+b+c .
Ei I 2(ra +rb +rc )

a rezult¼
a Ei = a+b+c :
Teorema 328 Dac¼a Ee ; I; sunt punctele Eppstein exterior, centrul cercului înscris,
respectiv punctul lui Gergonne corespunz¼atoare unui triunghi ABC, atunci pentru orice
! !
! (a + b + c)M I 2(ra + rb + rc )M
M Ee = :
a + b + c 2(ra + rb + rc )

Teorema 329 Punctul Eppstein exterior împarte segmentul I în raportul
Ee I 2(ra + rb + rc )
= :
Ee a+b+c

a.
Teorema 330 Punctele lui Eppstein sunt conjugate armonic cu centrul cercului în-
scris şi cu punctul lui Gergonne.
Ei I Ee I
a Ei = Ee :
Teorema 331 Ecuaţia dreaptei lui Soddy în coordonate baricentrice este:
(p a)2 (c b)x + (p b)2 (a c)y + (p c)2 (b a)z = 0:
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Gergonne şi centrul cercului înscris în tri-
unghiul ABC aparţin dreptei Soddy, ecuaţia dreptei lui Soddy în coordonate baricen-
trice este:
x y z
1 1 1
p a p b p c =0
a b c
sau
(I ) : (p a)2 (c b)x + (p b)2 (a c)y + (p c)2 (b a)z = 0:
1.14 PUNCTUL LUI STEINER
„Adev¼arul nu st¼
aluceşte decât în ochii celui care l-a c¼
autat îndelung, destul de îndelung ca s¼
a
merite s¼ a.” - Henri Lebesgue21
a–l vad¼
Teorema 332 Paralelele duse prin vârfurile unui triunghi la laturile respective ale
primului triunghi Brocard sunt concurente într-un punct situat pe cercul circumscris
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A1 B1 C1 primul triunghi Brocard al triunghiului ABC şi S

punctul de intersecţie dintre paralelele duse din B şi C la laturile A1 C1 , respectiv
[ = 180
A1 B1 (Figura 1.81). Atunci, m(BSC) m(B\
1 A1 C1 ) = 180
\ (vezi
m(BAC)
Figura 1.81: Punctul lui Steiner. Punctul lui Tarry
„Triunghiurile Brocard”), relaţie ce arat¼

a c¼a patrulaterul ABSC este inscriptibil, deci
S este pe cercul circumscris triunghiului ABC (i). Analog, …e S 0 punctul de intersecţie
dintre paralelele duse prin B şi A la A1 C1 , respectiv B1 C1 . Atunci,
\
m(BS 0 A) = 180 m(B\
1 C1 A1 ) = 180
\
m(BCA);
adic¼ a punctul S 0 aparţine cercului circumscris triunghiului ABC (ii). Din relaţiile (i)
a S S0.
şi (ii) rezult¼
Observaţia 333 Punctul S de concurenţ¼a al celor trei paralele se numeşte punctul

lui Steiner22 al triunghiului ABC:
21
Henri Lebesgue (1875 -1941) –matematician francez, contribuţii importante în analiza matematic¼ a
22
Jakob Steiner (1796-1863) –matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii
importante în geometrie
Teorema 334 Punctele lui Steiner (S) şi Lemoine (K) al triunghiului ABC sunt
puncte omoloage în triunghiul ABC; respectiv A1 B1 C1 - primul triunghi Brocard al
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Punctul S aparţine cercului circumscris triunghiului ABC; K

aparţine cercului circumscris primului triunghi Brocard A1 B1 C1 (vezi „Triunghiurile
lui Brocard”), iar
[ = m(KA
m(SBC) \ \
1 C1 ) = m(KB1 C1 );
deoarece BS k A1 C1 şi KA1 k BC:
Teorema 335 Punctul lui Steiner al triunghiului ABC este punctul diametral opus
în cercul circumscris triunghiului ABC punctului lui Tarry.
Demonstraţie. Punctul lui Tarry (T ) se a‡a¼ la intersecţia perpendicularelor

coborâte din vârfurile triunghiului ABC pe laturile respective ale primului triunghi
Brocard. Deoarece
m(T[
BS) = m(T[
AS) = m(T[
CS) = 90 ;
rezult¼
a c¼
a punctul lui Tarry este punctul diametral opus lui S în cercul circumscris
triunghiului ABC.
Teorema 336 Dreapta lui Simson a punctului lui Steiner în raport cu un triunghi
ABC este paralel¼a cu dreapta OK:
Demonstraţie. Fie S1 ; S2 ; S3 proiecţiile punctului lui Steiner S pe laturile BC; CA,

respectiv AB. Avem
m(S\ \ \ \
2 S1 C) = m(S2 SC) = m(A1 B1 O) = m(A1 KO) = ;
deoarece SS2 k OB1 şi SC k A1 B1 , iar patrulaterul OB1 KA1 este inscriptibil. Atunci,
\1 ) = 90
m(KOA = m(SS\ 1 S2 ) şi deoarece SS1 k A1 O, rezult¼
a c¼
a S1 S2 k OK.
Teorema 337 Fie K punctul lui Lemoine şi O centrul cercului circumscris unui tri-
unghi ABC: Paralela dus¼a prin A la dreapta OK intersecteaz¼a cercul circumscris tri-
unghiului ABC în punctul . Perpendiculara dus¼a din punctul pe dreapta BC trece
prin punctul lui Steiner al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie 0 punctul de intersecţie dintre perpendiculara dus¼ a din punc-

tul lui Steiner (S) pe dreapta BC şi cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 1.81).
Dreapta A 0 este paralel¼ a cu dreapta lui Simson a punctului lui Steiner (vezi „Dreapta
lui Simson”), de unde A 0 k OK (cf. th. 336), deci 0 :
Observaţia 338 Teorema de mai sus ne d¼a un mod practic de construcţie al punctului
lui Steiner al unui triunghi: ducem prin vârful A paralela la dreapta OK şi not¼am cu
punctul de intersecţie al acesteia cu cercul circumscris triunghiului ABC; din punctul
ducem perpendiculara pe latura BC, al doilea punct de intersecţie al acesteia cu
cercul circumscris este punctul lui Steiner.
Teorema 339 Dreapta care trece prin punctul lui Tarry şi punctul ; determinat de
intersecţia paralelei duse prin A la dreapta OK, este paralel¼a cu dreapta BC:
[
Demonstraţie. Deoarece ST este diametru în cercul circumscris, m(T S) = 90 ,
şi cum S ?BC, rezult¼
a T k BC:
Teorema 340 Dreapta O este tangent¼a cercului circumscris triunghiului S 00 ,
unde S este punctul lui Steiner corespunz¼ator triunghiului ABC, iar şi 00 sunt
primul, respectiv cel de-al treilea punct al lui Brocard..
Teorema 341 Dreapta O 0 este tangent¼a cercului circumscris triunghiului S 0 00 ,

unde S este punctul lui Steiner corespunz¼ator triunghiului ABC, iar şi 00 sunt
primul, respectiv cel de-al treilea punct al lui Brocard.
Demonstraţie.Vezi [12, § III.14].
1.15 PUNCTUL LUI TARRY
„Dincolo de pamânt şi in…nit

C¼ atam s¼a a‡u cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit
Şi cerul şi infernul sunt în tine.” - Omar Khayyam23
Punctul lui Tarry 24 al triunghiului ABC este punctul diametral opus punctului
lui Steiner în cercul circumscris triunghiului ABC:
Teorema 342 Perpendicularele duse din vârfurile triunghiului ABC pe laturile opuse
ale primului triunghi Brocard corespunz¼ator triunghiului ABC sunt concurente în
punctul lui Tarry al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A1 B1 C1 primul triunghi Brocard al triunghiului ABC, iar

S punctul lui Steiner, T punctul lui Tarry (Figura 1.81). Avem, m(T[ BS) = 90 ;
deci BT ?BS şi cum BS k A1 C1 rezult¼
a BT ?A1 C1 : Analog se arat¼
a c¼
a AT ?B1 C1 şi
CT ?A1 B1 :
Teorema 343 Dreapta lui Simson a punctului lui Tarry în raport cu triunghiul ABC
este perpendicular¼a pe dreapta OK:
23
Omar Khayyam (1048-1122) –matematician, poet, …losof, astronom persan, contribuţii în algebr¼ a
şi geometrie
24
Gaston Tarry (1843-1913) – matematician francez, contribuţii în geometrie şi teoria numerelor
Demonstraţie. Deoarece dreapta lui Simson a punctului lui Steiner este paralel¼
a
cu dreapta OK, iar punctele lui Tarry şi Steiner sunt diametral opuse, rezult¼a c¼a
dreapta lui Simson a punctului lui Tarry în raport cu triunghiul ABC este perpendi-
cular¼
a pe dreapta OK (vezi „Dreapta lui Simson”).
Teorema 344 Dreapta care trece prin punctul lui Tarry şi punctul ; determinat de
intersecţia paralelei duse prin A la dreapta OK, este paralel¼a cu dreapta BC:
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Steiner”.
Teorema 345 Poligoanele T ACSB şi OA1 C1 KB1 sunt invers asemenea.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC şi A1 B1 C1 sunt asemenea (vezi [12,

§ III.14]), iar punctele T şi O, respectiv S şi K sunt puncte omoloage în cele dou¼
a
triunghiuri rezult¼
a concluzia.
Teorema 346 Punctul lui Tarry, centrul de greutate şi centrul cercului lui Brocard
corespunz¼ator unui triunghi ABC sunt coliniare.
Teorema 347 Fie T punctul lui Tarry, L centrul cercului lui Brocard, G centrul de
greutate şi O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC: Atunci, OG2 = GL GT:
Teorema 348 Fie T punctul lui Tarry, L centrul cercului lui Brocard, G centrul de
greutate şi O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC: Atunci,
R cos !
GT = p GO:
1 4 sin2 !
Teorema 349 Al treilea punct Brocard " aparţine dreptei ce uneşte punctele lui
Tarry şi Steiner corespunz¼atoare unui triunghi ABC:

1.16 PUNCTE IZODINAMICE
„Geometria practic¼a dedus¼

a din experienţ¼
a nu se confund¼a cu geometria axiomatic¼
a. Întrebarea
dac¼
a geometria practic¼a a universului este euclidian¼ a sau nu, are o importanţ¼a evident¼
a şi
r¼
aspunsul poate s¼
a …e dat numai de experienţ¼ a.” –Albert Einstein 25
Punctul S din planul triunghiului ABC pentru care a SA = b SB = c SC (unde

a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA; respectiv AB) se numeşte punct izodinamic
al triunghiului ABC (Figura 1.82).
Figura 1.82: Puncte izodinamice
Teorema 350 Distanţele de la un centru izodinamic la vârfurile triunghiului sunt

invers proporţionale cu lungimile laturilor opuse.
Demonstraţie. Vezi de…niţia punctului izodinamic.
Teorema 351 Centrele izodinamice S şi S 0 ale unui triunghi neechilateral sunt puncte
inverse faţ¼a de cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Deoarece cercul circumscris triunghiului ABC este ortogonal cer-

curilor lui Apollonius rezult¼a c¼
a puterea lui O (centrul cercului circumscris triunghiului
ABC) faţ¼ a cu raza cercului circumscris, deci OS OS 02 = R2 ,
a de aceste cercuri este egal¼
ceea ce arat¼ a c¼ 0
a punctele S şi S sunt inverse faţ¼a de cercul circumscris triunghiului
ABC:
25
al Premiului Nobel
Observaţia 352 O mulţime format¼a din patru puncte, având proprietatea c¼a …ecare
dintre ele este centru izodinamic al triunghiului determinat de celelalte trei puncte se
numeşte patrupunct izodinamic.
Teorema 353 Dac¼a S este un punct izodinamic al triunghiului ABC, atunci mulţimea
fA; B; C; Sg este un patrupunct izodinamic.
Demonstraţie. Din simetria relaţiei BC SA = CA SB = AB SC rezult¼

a
concluzia.
Teorema 354 Triunghiurile podare ale punctelor izodinamice sunt triunghiuri echi-
laterale.
Demonstraţie. Fie Sa Sb Sc triunghiul podar al punctului izodinamic S în raport

cu triunghiul ABC (Figura 1.83). Din teorema sinusurilor în triunghiul ASb Sc avem:
Figura 1.83: Sa Sb Sc triunghiul podar al punctului izodinamic S
Sc Sb
AS = sin A , de unde
a a AS
Sc Sb = AS = :
2R 2R
Analog, Sa Sb = c2R
CS
şi Sa Sc = b2R
BS
relaţii care împreun¼
a cu a SA = b SB = c SC
dau: Sa Sb Sb Sc Sc Sa , adic¼ a Sa Sb Sc este triunghi echilateral.
Teorema 355 Punctele izodinamice ale triunghiului ABC neechilateral sunt punctele
de intersecţie dintre dreapta OK şi cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Cum OK este axa radical¼ a a cercurilor lui Apollonius, …e c¼ a

punctul K aparţine interiorului cercului lui Apollonius corespunz¼ ator vârfului A al
triunghiului ABC, atunci dreapta OK intersecteaz¼ a acest cerc în punctele distincte
0
S şi S , puncte care se a‡a¼ pe cercurile lui Apollonius corespunz¼ atoare vârfurilor B,
respectiv C: Deoarece S şi S 0 aparţin tuturor cercurilor lui Apollonius corespunz¼atoare
vârfurilor triunghiului ABC rezult¼ a c¼a a SA = b SB = c SC, respectiv a S 0 A =
b S 0 B = c S 0 C, adic¼a punctele S şi S 0 sunt punctele izodinamice ale triunghiului
ABC.
Observaţia 356 Punctul S - interior triunghiului ABC- se numeşte punctul izo-

dinamic interior al triunghiului ABC, iar S 0 punctul izodinamic exterior al
triunghiului ABC.
0
i) Dac¼a triunghiul ABC este echilateral atunci a = b = c şi atunci punctul S este
“aruncat la in…nit”.
ii) Punctele izodinamice S şi S 0 ale unui triunghi neechilateral pot … determinate
de dreapta OK prin relaţiile: (O) = OS OS 02 şi (K) = KS KS 0 = KA KT , unde
fT g = AK \ C(O; R):
iii) Punctele izodinamice aparţin axei Brocard OK.
Teorema 357 Simetricele punctului izodinamic S faţ¼a de laturile triunghiului ABC

determin¼a un triunghi echilateral omologic cu triunghiul ABC:
Demonstraţie. Fie Sa Sb Sc triunghiul podar al punctului izodinamic S în raport

0 0 0
cu triunghiul ABC şi Sa ; Sb ; Sc simetricele punctului S faţ¼
a de laturile BC, CA,
respectiv AB (Figura 1.84). Deoarece triunghiul Sa Sb Sc este echilateral (cf. th. 354),
Figura 1.84: Simetricele punctului izodinamic S faţ¼

a de laturi
0 0 0
iar triunghiurile Sa Sb Sc şi Sa Sb Sc sunt omotetice –prin omotetia de centru S şi raport
0 0 0
2 –rezult¼a c¼
a triunghiul Sa Sb Sc este echilateral.
Teorema 358 Punctele izodinamice S şi S 0 ale unui triunghi neechilateral ABC si-
metrice faţ¼a de dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece OK este ax¼ a radical¼

a a cercurilor lui Apollonius rezult¼
a
c¼
a dreapta OK este perpendicular¼
a pe dreapta centrelor –adic¼a pe dreapta lui Lemoine
a triunghiului ABC - deci SS 0 este perpendicular¼a pe dreapta lui Lemoine, ceea ce
arat¼
a c¼ 0
a punctele izodinamice S şi S sunt simetrice faţ¼
a de dreapta lui Lemoine a
triunghiului ABC.
Teorema 359 Punctele izodinamice şi izologice ale unui triunghi neechilateral ascuţi-
tunghic sunt conciclice.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izologice”.
Teorema 360 Coordonatele unghiulare ale punctului izodinamic S sunt: m(Â) +

60 ; m(^B) + 60 ; m(^C) + 60 :
Demonstraţie. Coordonatele unghiulare ale lui S sunt date de m¼ asurile unghiu -

rilor ÂSB; ^BSC, respectiv ^CSA (Figura 1.84). Vom demonstra c¼ a m(ÂSB) =
m(ÂCB) + 60 : Dup¼ a cum am ar¼ atat triunghiul podar al lui S este un triunghi echi-
lateral (…e Sa Sb Sc acest triunghi). Avem m(ÂSB) = 180 m(^SAB) m(^SBA):
Dar
m(ÂCB) = 180 m(Â) m(^B)

= 180 [m(^SAB) + m(^SAC)] [m(^SBA) m(^SBC)]
= m(ÂSB) m(^SAC) m(SBC) (i)
a ^SASb
Deoarece patrulaterele SSa BSc şi SSb ASc sunt inscriptibile rezult¼ ^SSc Sb
şi ^SBSa ^SSc Sa ; relaţia (i) devenind:
m(ÂSB) = m(^C) + m(^SSc Sb ) + m(^SSc Sa ) = m(^C) + 60 :
Analog, se arat¼
a c¼
a m(^BSC) = m(Â) + 60 şi m(^CSA) = m(^B) + 60 :
Observaţia 361 Analog se determin¼a coordonatele unghiulare ale celui de-al doilea
punct izodinamic S 0 : m(Â) 60 ; m(^B) 60 ; m(^C) 60 ; ţinând cont de fap-
tul c¼a dac¼a aceste unghiuri sunt negative sau mai mari decât 180 se vor considera
complementele lor.
Teorema 362 Punctele izodinamice S şi S 0 sunt punctele izogonale punctelor F1 şi
F2 ale lui Fermat.
Demonstraţie. Dac¼ a punctele izogonale M şi M 0 au coordonatele unghiulare

0 0 0
( ; ; ); respectiv ( ; ; ), atunci
0 0 0
+ = 180 + m(^C); + = 180 + m(Â); + = 180 + m(^B)
(vezi „Drepte izogonale”). Fie S izogonalul conjugat al primului punct izodinamic S:

Atunci, m(^BSC) + m(^BS C) = m(Â) + 180 , de unde rezult¼ a c¼
a
m(^BS C) = 180 + m(Â) m(^BSC)

= 180 + m(Â) [m(Â) + 60 ]
= 120 :
Analog se arat¼
a c¼
a m(ÂS C) = 120 şi m(ÂS B) = 120 , deci punctul S coincide
cu primul punct al lui Fermat. Analog se arat¼ a c¼
a izogonalul celui de-al doilea punct
izodinamic este al doilea punct al lui Fermat.
Teorema 363 Triunghiul podar Sa Sb Sc al primului punct izodinamic S al triunghiului

ABC este omotetic cu triunghiul exterior al lui Napoleon Na Nb Nc .
Demonstraţie. Punctele S şi F1 sunt izogonale (cf. th. 362). Triunghiul an-
tipodar A00 B 00 C 00 al punctului F1 este omotetic cu triunghiul Na Nb Nc ; cum triunghiul
podar al unui punct este omotetic cu triunghiul antipodar al izogonalului s¼ au rezult¼
a
c¼ 00 00 00
a triunghiurile Sa Sb Sc şi A B C sunt omotetice. Deoarece relaţia de omotetie este
tranzitiv¼
a rezult¼ a c¼a triunghiurile Na Nb Nc şi Sa Sb Sc sunt omotetice.
Teorema 364 Triunghiul podar al celui de al doilea punct izodinamic S al triunghiului

ABC este omotetic cu triunghiul interior al lui Napoleon.

Teorema 365 Punctele S 0 ; K; S; O formeaz¼a o diviziune armonic¼a.
Demonstraţie. Lema 1. Fie T punctul de intersecţie dintre tangenta în A la

cercul circumscris unui triunghi neisoscel ABC şi dreapta BC. Atunci,
2
TB AB
= :
TC AC
d şi
Demonstraţie. Avem m(^T AB) = m(ÂCB) = 12 m(AB)
m(^T AC) = m(^BAC) + m(^BCA) = 180 m(ÂBC):
Din teorema sinusurilor (Figura 1.85) rezult¼

a:
TB AB 2
Figura 1.85: TC = AC
TB AB sin ^T AB AB sin C
= =
TC AC sin ^T AC AC sin B
TB AB 2
de unde TC = AC .
Lema 2. Fie un cerc &(O; R), punctele A; B 2 &; O 2 = AB, iar T punctul de
intersecţie al tangentelor în A şi B la &. O dreapta d ce trece prin T intersecteaz¼a
cercul & în punctele M şi N; fSg = d \ AB: Atunci, TT M SM
N = SN :
Demonstraţie.Avem:
2 2
TM AM BM
= = (i)
TN AN BN
(Figura 1.86) (conform lemei precedente), de unde AM BN = AN BM: Din teorema
Figura 1.86: S 0 ; K; S; O formeaz¼

a o diviziune armonic¼
a
a
MB BN
=
sin ^M AB sin ^BAN
şi
MS AM sin ^M AB
= ;
SN AN sin ^BAN
deci
2
SM AM BM MA
= = (ii)
SN AN BN NA
a
2 2
TM SM MA MB
= = = :
TN SN NA NB
Punctele coliniare T; M; S; N ce veri…c¼ a relaţia TT M SM

N = SN spunem c¼ a formeaz¼ a o
diviziune armonic¼a.
Demonstraţia teoremei: Deoarece cercul circumscris triunghiului ABC este
ortogonal cercurilor lui Apollonius corespunz¼ atoare triunghiului ABC, rezult¼ a conform
0
a SS 0K
lemei 2 c¼ O = SK
SO , adic¼
a punctele S 0 ; K; S şi O formeaz¼
a o diviziune armonic¼ a.
1.17 PUNCTUL IZOGON
„Geometria reprezint¼a eterna sclipire în mintea lui Dumnezeu. Împ¼

art¼
aşirea acesteia şi omului
a motivul pentru care omul este imaginea lui Dumnezeu.” –Johannes Kepler26
reprezint¼
Teorema 366 S¼a se g¼aseasc¼a punctul T din planul unui triunghi ABC pentru care
suma T A + T B + T C este minim¼a.
Demonstraţie. Soluţia 1. Prin rotaţia de centru B şi unghi de 60 a triunghiului
Figura 1.87: Punctul lui Toricelli - Fermat
ABT se obţine triunghiul C 0 BT 0 (Figura 1.87). Atunci, T B = T 0 T şi T A = C 0 T 0 , de

unde
T A + T B + T C = T 0 T + T C C 0 C:
Suma este minim¼ a atunci când punctul T 2 C 0 C, adic¼ a m(^BT C 0 ) = 60 . Analog,
prin rotaţia de centru A şi unghi de 60 a triunghiului ABT se obţine: m(ÂT C 0 ) =
60 , deci m(ÂT B) = 120 . Analog, se arat¼ a c¼a punctul T aparţine dreptelor
BB 0 ; AA0 (B 0 şi A0 se obţine ca mai sus), deci punctul T c¼autat se a‡a¼ la intersecţia
dreptelor AA0 ; BB 0 ; CC 0 .
Soluţia 2. Fie T punctul pentru care suma T A + T B + T C este minim¼ a şi da
dreapta ce conţine punctele T şi A. Ar¼ at¼
am c¼a dac¼
a, de exemplu, punctul T se plimb¼ a
pe dreapta da punctul c¼ autat T r¼amâne acelaşi. Fie c¼a A1 2 AT şi presupunem c¼ a
T1 este punctul pentru care suma T1 A1 + T1 B + T1 C este minim¼ a. Astfel, pentru
triunghiul ABC avem:
T A + T B + T C < T1 A + T 1 B + T 1 C
şi pentru:
T1 A + T1 B + T1 C < T A1 + T B + T C
26
Johannes Kepler (1571-1630) –matematician şi astronom german, considerat precursor al calcul-
ului integral
relaţii care sumate dau T A + T1 A1 < T A1 + T1 A , sau

T A1 + A1 A + T1 A1 < T A1 + T1 A;
de unde rezult¼ a A1 A + T1 A1 < T1 A; absurd. Deci, dac¼ a A 2 da , atunci poziţia
punctului T pentru care se realizeaz¼a minimul nu se schimb¼a. Analog, se demonstreaz¼ a
proprietatea de mai sus şi pentru punctele B şi C. Putem alege punctele B 2 db şi
C 2 dc astfel încât triunghiul ABC s¼ a …e echilateral, acest lucru poate … realizat -
de exemplu, alegem A 2 da astfel încât AB = BC. Evident, dac¼ a triunghiul ABC
este isoscel, punctul T aparţine axei de simetrie a triunghiului ABC. Plimb¼ am acum
punctul B 2 db (iar T 2 db ) astfel încât triunghiul ABC devine echilateral şi atunci
m(ÂT B) = m(ÂT C) = m(^BT C) = 120 :
Soluţia 3. Fie T un punct situat în interiorul triunghiului ABC astfel încât
Figura 1.88: Punctul izogon
m(ÂT B) = m(ÂT C): Presupunem c¼ a lungimea segmentului [T A] este constant¼ a

(Figura 1.88). Fie cercul cu centrul în A şi raz¼
a T A şi tangenta d în T la cerc. Fie
T1 2 d; T1 6= T; AT1 \ {(A; T A) = fRg: Cum ÂT B ÂT C rezult¼ a:
T B + T C < T1 B + T1 C < RB + RC
şi de aici
T A + T B + T C < T A + RB + RC = RA + RB + RC:
Repetând raţionamentul pentru T B sau T C constante rezult¼
a c¼
a minimul se obţine
pentru ÂT B ÂT C ^BT C(= 120 ).
Observaţia 367 Punctul T pentru care se realizeaz¼a minimul sumei T A + T B + T C

se numeşte punct izogon sau punctul lui Toricelli-Fermat27 al triunghiului ABC:
Demonstraţia de mai sus nu mai este valabil¼a dac¼a un unghi al triunghiului ABC are
m¼asura mai mare de 120 (vezi [12; x III:47]):
27
Pierre de Fermat (1601-1665) –matematician francez, contribuţii în teoria probabilit¼
aţilor şi teoria
numerelor
Teorema 368 Într-un triunghi exist¼a cel mult un punct izogon.
Demonstraţie. Presupunem prin absurd c¼

a triunghiul ABC are dou¼
a puncte
Figura 1.89: Punctul izogon
izogone T 6= T 0 (Figura 1.89). Dac¼a M este mijlocul segmentului T T 0 , atunci M A <

0
T A+T A 0 0C
2 ; M B < T B+T 2
B
; M C < T C+T
2 ; de unde rezult¼
a:
T A + T B + T C + T 0A + T 0B + T 0C
MA + MB + MC < = T A + T B + T C;
2
ceea ce contrazice faptul c¼
a T este punct izogon.
Teorema 369 Dac¼a triunghiul ABC are un punct izogon, atunci acest punct se a‡¼a
în interiorul triunghiului ABC:
Demonstraţie. Presupunem prin reducere la absurd c¼

a punctul izogon T ar … în
Figura 1.90: T 2 Int( ABC)
exteriorul triunghiului ABC, …e c¼

a T şi A se a‡a¼ în semiplane diferite determinate de
dreapta BC şi fP g = AT \ BC (Figura 1.90). Fie T 0 simetricul lui T faţ¼a de dreapta
BC. Atunci, AT 0 < AP + P T 0 = AP + P T = AT: Totodat¼ a BT = BT 0 ; CT = CT 0
(BC …ind mediatoarea segmentului T T 0 ). Astfel,
AT 0 + BT 0 + CT 0 < AT + BT + CT
relaţie ce este în contradicţie cu faptul c¼

a T este punctul izogon al triunghiului ABC.
Teorema 370 Coordonatele unghiulare ale centrului izogon sunt egale cu 120 :
Demonstraţie. Avem m(ÂT B) = m(^BT C) = m(^CT A) = 120 (vezi [12, §

II.11]).
Teorema 371 Centrul izogon al unui triunghi echilateral este centrul cercului circum-
scris triunghiului.
Demonstraţie. Deoarece m(ÂOB) = m(^BOC) = m(^COA) = 120 , unde O

este centrul cercului circumscris triunghiului ABC:
Teorema 372 Triunghiul antipodar al centrului izogon T al unui triunghi este un

triunghi echilateral.
Demonstraţie. Fie M N P triunghiul antipodar al punctului T faţ¼

a de triunghiul
Figura 1.91: Triunghiul antipodar al centrului izogon T
ABC (Figura 1.91). Din patrulaterul inscriptibil T AM B rezult¼

a m(^BM A) = 180
m(^BT A) = 180 120 = 60 : Analog, m(^M N P ) = m(^M P N ) = 60 ; ceea ce
arat¼
a c¼
a triunghiul M N P este echilateral.
Teorema 373 Triunghiul podar al izogonalului centrului izogon T al triunghiului ABC

relativ la triunghiul ABC este un triunghi echilateral.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul podar al unui punct P relativ la triunghiul

ABC este asemenea cu triunghiul antipodar al izogonalului s¼au relativ la triunghiul
ABC, atunci utilizând proprietatea precedent¼
a rezult¼
a concluzia.
Teorema 374 Centrul izogon T al triunghiului ABC este izogonalul unuia dintre
centrele izodinamice ale triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece singurele puncte din planul unui triunghi ale c¼

aror tri-
unghiuri podare sunt echilaterale sunt centrele izodinamice ale triunghiului ABC
(vezi„Puncte izodinamice”), rezult¼
a concluzia.
Teorema 375 Fie ABC un triunghi ale c¼arui unghiuri sunt …ecare mai mici decât
120 , T punctul izogon al triunghiului ABC şi A0 B 0 C 0 triunghiul podar al lui T: Dac¼a
cercul circumscris triunghiului A0 B 0 C 0 mai intersecteaz¼a laturile BC; CA şi AB în
A00 ; B 00 ; respectiv C 00 ; atunci triunghiul A00 B 00 C 00 este echilateral.
Demonstraţie. Cercul circumscris triunghiului A0 B 0 C 0 este cercul podar al punc-
tului izogon T în raport cu triunghiul ABC, deci A00 B 00 C 00 este triunghiul podar al
punctului S –izogonalul punctului T (vezi „Drepte izogonale”) (Figura 1.92). Atunci,
Figura 1.92: Cercul circumscris triunghiului podar al lui T
m(^B 00 A00 C 00 ) = m(^SA00 B 00 ) + m(^SA00 C 00 ) = m(^SCB 00 ) + m(^SBC 00 )

= m(Â00 CT ) + m(^T BA00 ) = 180 m(^BT C) = 60 :
Analog, se arat¼ a m(Â00 B 00 C 00 ) = 60 ; adic¼
a c¼ a triunghiul A00 B 00 C 00 este echilateral.
Teorema 376 Într-un triunghi ABC, izogonalul punctului izogon T este un punct S
pentru care BC SA = CA SB = AB SC.
Demonstraţie. Fie A00 B 00 C 00 triunghiul podar al punctului S (Figura 1.92). Con-
form propriet¼ aţii precedente triunghiul A00 B 00 C 00 este echilateral. Din teorema si-
nusurilor în triunghiul A00 B 00 C 00 rezult¼
a:
BC
B 00 C 00 = AS sin A = AS :
2R
Analog, C 00 A00 = BS AC 00 00
2R ; A B = CS
AB
2R . Deoarece A00 B 00 = B 00 C 00 = C 00 A00 rezult¼
a
00 00 BC
B C = AS sin A = AS 2R :
Observaţia 377 Punctul S cu proprietatea BC SA = CA SB = AB SC se numeşte

punct izodinamic.
Teorema 378 Triunghiul antipodar al centrului izogon T este omotetic cu triunghiul

podar al punctului izodinamic S:
Demonstraţie. Fie A00 B 00 C 00 triunghiul podar al punctului S în raport cu tri-

unghiul ABC şi M N P triunghiul antipodar al punctului T în raport cu triunghiul
ABC: Patrulaterul SB 00 AC 00 este inscriptibil, deci ÂB 00 C 00 ÂSC 00 şi cum ^SAC 00
^T AB 00 rezult¼
a
m(ÂB 00 C 00 ) + m(^T AB 00 ) = m(ÂSC 00 ) + m(^SAC 00 ) = 90 ;
a dreptele AT şi B 00 C 00 sunt perpendiculare, de unde rezult¼

adic¼ a C 00 B 00 k M P: Analog
se arat¼ a A C k M N şi A B k N P; deci triunghiurile A00 BC 00 şi M N P sunt
a c¼ 00 00 00 00
omotetice.
Teorema 379 (Generalizarea teoremei lui Toricelli - Fermat) Fie ABC şi
DEF dou¼a triunghiuri de laturi a; b; c; respectiv d; e; f . În exteriorul triunghiului ABC
se construiesc triunghiurile A0 BC; AB 0 C; ABC 0 ; asemenea cu DEF; m(A) b + m(B)b <
b + m(E)
180 ; m(B) b < 180 ; m(C)b + m(Fb) < 180 . Atunci:
a) d AA0 = e BB 0 = f CC 0 ;
b) cercurile circumscrise triunghiurilor A0 BC; AB 0 C şi ABC 0 au un punct comun
T;
c) dreptele AA0 ; BB 0 şi CC 0 sunt concurente în punctul T ;
d) T A0 d + T B 0 e + T C 0 f = 2(T A d + T B e + T C f );
e) suma d M A + e M B + f M C este minim¼a când M coincide cu T ;
f ) 2(d T A + e T B + f T C)2 = a2 ( d2 + e2 + f 2 ) + b2 (d2 e2 + f 2 ) + c2 (d2 +
e2 f 2 ) + 16 S S 0 ; unde S şi S 0 sunt ariile triunghiurilor ABC; respectiv DEF ;
g) Dac¼a OA ; OB ; OC sunt centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor A0 BC; AB 0 C;
respectiv ABC 0 ; triunghiurile OA OB OC şi DEF sunt asemenea.
0
Demonstraţie. a) Din asem¼ anarea triunghiurilor A0 BC şi AB 0 C rezult¼a CA
AC =
B 0 C şi cum Â CA ^BCB 0 rezult¼
BC 0 a triunghiurile A0 CA şi BCB 0 de unde
a c¼
AA0 AC DF e
0
= 0 = = ;
BB BC EF d
a d AA0 = e BB 0 : Analog se arat¼
adic¼ a c¼a e BB 0 = f CC 0 de unde rezult¼ a d AA0 =
0 0
e BB = f CC (Figura 1.93).
b) Fie T al doilea punct de intersecţie dintre cercurile circumscrise triunghiurilor
BCA0 şi AB 0 C: Atunci,
m(^BT C) = 180 m(^BA0 C) = 180 m(^D)

0
m(ÂT C) = 180 m(^CB A) = 180 m(Ê):
Figura 1.93: Generalizarea teoremei lui Toricelli - Fermat
Pentru c¼
a m(Ê)+m(^B) < 180 ; rezult¼ a c¼
a T aparţine arcelor cercurilor considerate
a‡ate în interiorul triunghiului ABC. Atunci:
m(ÂT B) = 360 m(^BT C) m(ÂT C)

= 360 (180 m(^D)) (180 m(Ê))
0
= 180 m(^F ) = 180 m(ÂC B);
adic¼a patrulaterul T AC 0 B este inscriptibil, deci T aparţine şi cercului circumscris

triunghiului ABC 0 :
c) Deoarece patrulaterul BT CA0 este inscriptibil rezult¼a
^BT A0 ^BCA0 ^DF E ÂC 0 B
şi cum m(ÂC 0 B)+m(ÂT B) = 180 , rezult¼ a m(^BT A0 )+m(ÂT B) = 180 ; adic¼ a
0
punctele A; T şi A sunt coliniare. Analog se arat¼ a c¼ 0
a punctele B; T; B şi respectiv
C; T; C 0 sunt coliniare, deci fT g = AA0 \ BB 0 \ CC 0 :
d) Din teorema lui Ptolemeu pentru patrulaterul inscriptibil T BA0 C rezult¼ a
T A0 BC = T B A0 C + T C A0 B (i)
anarea triunghiurilor A0 BC şi DEF avem:

Din asem¼
A0 B A0 C BC
= = =k (ii)
DE DF EF
a T A0 k d = T B e f + T C f k; adic¼
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ a
T A0 d = T B e + T C f:
Analog se arat¼ a: T B 0 e = T A d + T C f şi T C 0 f = T A d + T B e: Sumând

a c¼
ultimele trei egalit¼
aţi membru cu membru rezult¼
a:
T A0 d + T B 0 e + T C 0 f = 2(T A d + T B e + T C f ):
e) Fie M un punct arbitrar situat în planul triunghiului ABC. Atunci,
d AA0 d(AM + M A0 ) = d AM + e BM + f CM
_
cu egalitate pentru M 2 BT C \ AA0 ; deci când M coincide cu T:
f) Din subpunctul precedent d AA0 = d AM + e BM + f CM: Determin¼
am pe
0 0
AA din triunghiul BAA aplicând teorema cosinusului:
AA02 = BA2 + BA02 2BA BA0 cos(B + E);
adic¼
a
d2 AA02 = (dc)2 + (d BA02 2(d BA) (d BA0 ) [cos B cos E sin B sin E]
sau
a2 + c2 b2 d2 + f 2 e2
d2 AA02 = d2 c2 + a2 f 2 2d c a f sin B sin E ;
2ac 2df
de unde
(a2 + c2 b2 )(d2 + f 2 e2 )
d2 AA02 = d2 c2 + a2 f 2 2(ac sin B) (df sin E);
2
deci:
2(d T A+e T B+f T C)2 = a2 ( d2 +e2 +f 2 )+b2 (d2 e2 +f 2 )+c2 (d2 +e2 f 2 )+16 S S 0 :
g) Fie fP g = AT \ OB OC ; fQg = BT \ OA OC ; fRg = CT \ OA OB : Deoarece
OA OB ?CT şi OA OC ?BT rezult¼
a c¼
a patrulaterul OA RT Q este inscriptibil, deci
m(^QOA R) = 180 m (^QT R) = 180 m(^BT C)
= 180 [180 m(^BA C)] = m(^BA0 C) = m(^D):
0
Analog se arat¼
a c¼
a m(ÔA OB OC ) = m(Ê) şi m(ÔA OC OB ) = m(^F ); adic¼
a tri-
unghiurile OA OB OC şi DEF sunt asemenea.
Observaţia 380 1) Dac¼a este raza cercului circumscris triunghiului DEF atunci
OB C = b şi
AA0 d AA0 d AA0 f d AA0
OA OB = = = = f:
e d e 4 S0 4S 0
e BB 0 f CC 0
Analog OB OC = 4S 0 d şi OC OA = 4S 0 e; deci
OA OB OB OC OC OA d AA0
= = = (d AA0 = e BB 0 = f CC 0 ):
f d e 4S 0
2) Dac¼a triunghiul DEF este echilateral se obţine teorema lui Toricelli.
1.18 PUNCTE IZOTOMICE
„Nu s-ar putea oare reprezenta muzica drept matematic¼ a a simţurilor şi matematica drept
muzic¼a a raţiunii? Muzicianul simte matematica, iar matematicianul concepe muzica. Muzica
este vis, matematica este viaţ¼ a.” –James Sylvester28
a practic¼
Teorema 381 (Teorema lui Neuberg) Fie P un punct interior în triunghiul ABC
şi fP1 g=AP \BC, fP2 g = BP \AC; fP3 g = P C\AB, iar Q1 ,Q2 şi Q3 sunt simetricele
punctelor P1 , P2 şi P3 faţ¼a de mijloacele laturilor BC; AC, respectiv AB. Dreptele
AQ1 , BQ2 şi CQ3 sunt concurente.
BP1 P2 C P3 A
Demonstraţie. Din teorema lui Ceva rezult¼
a P1 C P2 A P3 B = 1 (i). Cum
Figura 1.94: Teorema lui Neuberg
BP1 = CQ1 ; P1 C = BQ1 ; P2 C = AQ2 ; P2 A = CQ2 ; P3 B = AQ3 ; relaţia (i) devine
CQ1 AQ2 BQ3

=1
BQ1 CQ2 AQ3
a c¼
a dreptele AQ1 , BQ2 şi CQ3 sunt concurente
într-un punct Q (Figura 1.94).
Observaţia 382 Punctele P şi Q se numesc izotomic conjugate. Dreptele AP1

şi AQ1 (P1 ; Q1 2 (BC)) se numesc drepte izotomice dac¼a punctele P1 şi Q1 sunt
simetrice faţ¼a de mijlocul laturii BC.
Teorema 383 Retrocentrul unui triunghi este punctul izotomic al ortocentrului tri-
unghiului.
Teorema 384 Punctele Gergonne şi Nagel ale unui triunghi sunt izotomic conjugate.
28
James Sylvester (1814-1897) – matematician englez, profesor universitar la Oxford, contribuţii
importante în algebr¼
a
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Gergonne”.
Teorema 385 Punctul lui Lemoine şi centrul cercului circumscris unui triunghi ABC
sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Lemoine”.
Teorema 386 În orice triunghi izogonalele izotomicelor a trei puncte coliniare sunt
coliniare.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izogonale”.
Teorema 387 Într-un triunghi izotomicele izogonalelor a trei puncte coliniare sunt
coliniare.
Teorema 388 Într-un triunghi ascuţitunghic izotomicele ortocentrului (H), punctului

lui Lemoine (K) şi centrului cercului circumscris (O) sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece O; G; H sunt punctele izogonale ale lui H; K; respectiv

O – conform propriet¼
aţii precedente - rezult¼
a c¼
a izotomicele punctelor H; K; O sunt
coliniare.
Teorema 389 Fie P ( ; ; ) şi Q( 0 ; 0 ; 0 ) dou¼a puncte izotomice în raport cu un

0 = 0
triunghi ABC, exprimate în coordonate baricentrice. Atunci, = 0:
Demonstraţie. Fie fP1 g = AP \ BC, fP2 g = BP \ AC, fP3 g = P C \ AB,

fQ1 g = AQ \ BC, fQ2 g = BQ \ AC şi fQ3 g = QC \ AB (Figura 1.94). Avem:
! ! ! ! ! !
P1 B = P1 C; P2 C = P2 A; P3 A = P3 B;
0 0 0
! ! ! ! ! !
Q1 B = 0 Q1 C; Q2 C = Q A; Q3 A =
0 2 0
Q3 B:
! ! ! !
Deoarece BP1 CQ1 şi CP1 BQ1 rezult¼
a P1 B CQ1 şi P1 C BQ1 , deci
! ! 0 ! !
P1 B Q1 B = 0 P1 C Q1 C;
0 0. 0 0 0:
de unde = Analog, = =
Teorema 390 Dac¼a punctele P şi Q sunt izotomice şi coordonatele baricentrice ale
lui P sunt ( ; ; ), atunci coordonatele baricentrice ale lui Q sunt 1 ; 1 ; 1 .

a.
Teorema 391 Fie P un punct din planul triunghiului ABC şi Q simetricul lui P
faţ¼a de centrul de greutate (G) al triunghiului ABC: Dac¼a P 0 şi Q0 sunt izotomicele
punctelor P şi Q; atunci P Q k P 0 Q0 .
Demonstraţie. Fie ( ; ; ) coordonatele baricentrice ale punctului P ; cum G(1; 1; 1)

rezult¼
a coordonatele baricentrice ale punctului Q sunt (2 ;2 ;2 ). Atunci,
0 1 1 1 0 1 1 1 0 0
P ; ; şi Q 2 ; 2 ; 2 . Ecuaţiile dreptelor P Q şi P Q sunt:
x y z
= 0;
2 2 2
respectiv
x y z
1 1 1
= 0;
1 1 1
2 2 2
relaţii echivalente cu
(P Q) : x( ) + y( ) + z( )=0
şi
x( ) y( ) z( )
(P 0 Q0 ) : + + = 0:
(2 )(2 ) (2 )(2 ) (2 )(2 )
Deoarece
1 1 1
= 0;
(2 )(2 ) (2 )(2 ) (2 )(2 )
rezult¼ a P Q k P 0 Q0 .
a c¼
Teorema 392 Ceviana izotomic¼a unei ceviene de rangul k este ceviana de rang ( k):
Demonstraţie. Fie AD o cevian¼

a de ordinul k şi AE izotomica sa, (D; E 2 BC):
Atunci,
BD c k BE DC b k c k
= ; = = = :
DC b EC BD c b
Teorema 393 Fie AD o cevian¼a de ordinul k şi AE izotomica sa, (D; E 2 BC):
Atunci, izogonala dreptei AE este o cevian¼a de rang (k + 2):
Demonstraţie. Ceviana izotomic¼ a a unei ceviene de rang k este ceviana de rang

( k); conform propriet¼
aţii precedente. Izogonala cevienei de rang ( k) este ceviana
de rang 2 ( k) = 2 + k (vezi „Drepte izogonale”).
Teorema 394 Fie M; N; P proiecţiile unui punct T pe laturile triunghiului ABC. Si-
metricul punctului T faţ¼a de centrul cercului circumscris triunghiului ABC se proiecteaz¼a
pe laturile triunghiului în punctele M 0 ; N 0 ; P 0 . Punctele M 0 ; N 0 ; P 0 sunt izotomicele
punctelor M; N , respectiv P:
Figura 1.95: Puncte izotomice
Demonstraţie. În trapezul dreptunghic M T T 0 M 0 perpendiculara din O pe latura

M M 0 trece prin mijlocul segmentului M M 0 , deci mediatoarea laturii BC este şi me-
diatoarea segmentului M M 0 , adic¼a punctele M şi M 0 sunt izotomice. Analog se arat¼
a
şi pentru celelalte puncte (Figura 1.95).
Teorema 395 Punctele Gergonne şi Nagel sunt izotomic conjugate.
Demonstraţie. Dac¼ a Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC;

atunci f g = ACa \ BCb \ CCc : Fie N1 ; N2 ; N3 punctele de contact ale cercurilor
A-exînscris, B-exînscris, C-exînscris cu laturile BC, CA; respectiv AB, deci fN g =
AN1 \ BN2 \ CN3 . Deoarece BCa = CN1 = p b, CCb = AN2 = p c şi ACb =
BN3 = p a rezult¼ a c¼
a punctele Gergonne ( ) şi Nagel (N ) sunt izotomic conjugate.
Teorema 396 Fie M; N; P puncte pe laturile BC; AC, respectiv AB ale triunghiu-
lui ABC, astfel încât perpendicularele în M; N; P pe laturile triunghiului sunt con-
curente. Dac¼a M 0 ; N 0 ; P 0 sunt izotomicele punctelor M; N; P ; atunci şi perpendicu-
larele în punctele M 0 ; N 0 ; P 0 pe laturile triunghiului sunt concurente.
Demonstraţie. Fie T punctul de concurenţ¼a al perpendicularelor duse în M; N; P

pe laturile triunghiului şi not¼
am BM = a1 , M C = a2 , CN = b1 , N A = b2 , AP = c1 ,
P B = c2 (Figura 1.96). Din teorema lui Carnot rezult¼ a
a21 + b21 + c21 = a22 + b22 + c22 : (i)
Cum BM 0 = a2 , CM 0 = a1 , CN 0 = b2 , AN 0 = b1 , AP 0 = c2 , BP 0 = c1 ; atunci relaţia

(i) este adev¼ a şi pentru punctele M 0 ; N 0 ; P 0 , adic¼
arat¼ a perpendicularele duse din aceste
puncte pe laturile triunghiului sunt concurente într-un punct T 0 .
Figura 1.96: Perpendiculare concurente
Teorema 397 Punctele T şi T 0 sunt simetrice faţ¼a de centrul cercului circumscris
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Mediatoarea segmentului M M 0 este şi mediatoarea laturii BC

(deoarece M şi M 0 sunt puncte izotomice). Din trapezele dreptunghice M T T 0 M 0
şi N T T 0 N 0 rezult¼
a c¼
a mediatoarele laturilor BC şi AC se intersecteaz¼
a în mijlocul
segmentului T T 0 .
Teorema 398 Ceviana izotomic¼a unei ceviene de rangul k este ceviana de rang ( k):

a de ordinul k şi AE izotomica sa, (D; E 2 BC):
Atunci,
BD c k BE DC b k c k
= ; = = = :
DC b EC BD c b
Teorema 399 Fie AD o cevian¼a de ordinul k şi AE izotomica sa, (D; E 2 BC):
Atunci, izogonala dreptei AE este o cevian¼a de rang (k + 2):
Demonstraţie. Ceviana izotomic¼ a a unei ceviene de rang k este ceviana de rang

( k); conform propriet¼
aţii precedente. Izogonala cevienei de rang ( k) este ceviana
de rang 2 ( k) = 2 + k (vezi „Drepte izogonale”).
Teorema 400 Punctele lui Lemoine (K) şi al treilea punct Brocard ( 00 ) sunt izotomic
conjugate.
Demonstraţie. Vezi „Punctele lui Brocard”.
Teorema 401 Dac¼a secanta DE a triunghiului ABC este paralel¼a cu latura BC,
atunci dreapta obţinut¼a unind punctele de intersecţie ale diagonalelor trapezului ADEC
cu dou¼a drepte izotomice AA0 şi AA00 ale triunghiului, este la rândul ei paralel¼a cu BC:
Figura 1.97: Drepte izotomice t¼

aiate de o dreapt¼
a
Demonstraţie. Not¼ am cu U şi V punctele de intersecţie ale diagonalelor CD şi

BE ale trapezului cu dreptele AA0 şi AA00 (Figura 1.97). Prin punctul O de intersecţie
al diagonalelor trapezului, ducem paralela la latura BC, care intersecteaz¼a laturile AB
şi AC în P , respectiv Q. Dreapta U V intersecteaz¼a laturile AB şi AC în M; respectiv
N: Fie fRg = P Q \ AA0 , fKg = DE \ AA0 , fLg = DE \ AA00 , fSg = P Q \ AA00 .
Deoarece triunghiurile OU R şi DU K; respectiv OV S şi EV L sunt asemenea, rezult¼ a
OU OR OV OS
= şi = ;
UD DK VE EL
cum punctul O aparţine medianei AO a triunghiului ABC avem OR = OS şi DK =
EL, de unde rezult¼a
OU OV
= ;
UD VE
adic¼
a U V k BC. Reciproc, dac¼ a prin punctul U al dreptei AA0 ducem dreapta U V
paralel¼
a cu BC, iar fDg = CU \ AB; fEg = BV \ AC, atunci DE k BC. Din
asem¼anarea triunghiurilor P DO şi M DU , QEO şi N EV , rezult¼
a
DO PO EO QO
= şi = :
DU MU EV NV
DO EO
Cum P O = QO şi M U = N V rezult¼
a DU = EV , deci DE k U V k BC:
1.19 PUNCTE IZOLOGICE
„Matematica va … limba latin¼

a a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţ¼ a, tocmai
pentru c¼a matematica permite accelerarea maxim¼ a a circulaţiei ideilor ştiinţi…ce.” - Grigore
Moisil 29
Punctele izologice ale unui triunghi sunt punctele de intersecţie dintre simetricele
cercurilor lui Apollonius faţ¼
a de mediatoarele laturilor triunghiului.
Un punct U din planul unui triunghi ABC având laturile de lungimi a; b; c se
numeşte izologic dac¼
a:
UA UB UC
= = :
a b c
Distanţele de la un punct izologic la vârfurile triunghiului sunt direct proporţionale

cu lungimile laturilor opuse ale triunghiului.
Simetricul cercului lui Apollonius corespunz¼ ator vârfului A al triunghiului ABC
faţ¼
a de mediatoarea segmentului BC este un cerc Apollonius pentru segmentul BC şi
conţine punctele P pentru care PbB = PcC :
Figura 1.98: Puncte izologice
29
Grigore Moisil (1906-1973) – matematician român, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al
Academiei Române, contribuţii importante în informatic¼
a
0 PB PC
Teorema 402 Fie (CA ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care b = c şi
0 0
La centrul acestui cerc. Centrul cercului (CA ) veri…c¼a relaţia:
0
La C c 2
= :
L0a B b
0 0
Demonstraţie.Fie D1 şi D2 punctele de intersecţie dintre dreapta BC şi cercul
0
(CA ), iar A00 simetricul punctului A faţ¼
a de mediatoarea segmentului BC (evident
0 0
A00 2CA ). Atunci, dreapta D2 A00 ?OA00 , iar triunghiurile D20 A00 D10 şi CAB sunt con-
gruente. Dac¼ a La este cercul lui Apollonius corespunz¼ator vârfului A; atunci L aB
La C =
AB 2 0
AC (vezi „Cercurile lui Apolonius”). Din motive de simetrie avem La B = La C şi
0
0 La C AB 2 c 2
La C = La B, de unde rezult¼
a L0a B
= AC = b :
0
Observaţia 403 Fie (CB ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care PaA = PcC ,
0
respectiv (CC ) cercul lui Apollonius al punctelor P pentru care PbB = PaA şi …e Lb ;
respectiv Lc centrele acestor dou¼a cercuri. Prin permut¼ari circulare a relaţiei din
0 0
Lb A a 2 Lc B b 2
proprietatea precedent¼a se obţin relaţiile 0 = c şi L0c A
= a :
Lb C
0 0 0
Teorema 404 Centrele cercurilor CA ; CB ; CC sunt coliniare.
0 0 0
La C Lb A Lc B c2 a2 b2
Demonstraţie. Avem L0a B 0
L0c A
= a2 c2 a2
= 1 şi din reciproca teoremei
Lb C
0 0 0
lui Menelaus rezult¼
a c¼
a punctele La ; Lb ; Lc sunt coliniare.
0 0 0
Observaţia 405 Dreapta pe care se g¼asesc punctele La ; Lb ; Lc se numeşte dreapta
lui Longchamps a triunghiului ABC:
Observaţia 406 Deoarece punctul O (centrul cercului circumscris triunghiului ABC)

0 0 0
are aceeaşi putere – egal¼a cu R2 - faţ¼a de …ecare dintre cercurile CA ; CB ; CC rezult¼a
c¼a O aparţine axei lor radicale.
Teorema 407 Centrul de greutate G al triunghiului ABC este şi centrul de greutate
0
al triunghiului ALa La .
Demonstraţie. Deoarece mijlocul segmentului BC este şi mijlocul segmentului

0
La La ; rezult¼
a concluzia.
Teorema 408 Centrul de greutate G al triunghiului neechilateral ABC aparţine axei

0 0
radicale dintre cercurile (CA ) şi (CB ).
Demonstraţie. Puterea centrului de greutate G al triunghiului ABC faţ¼

a de
0
cercul (CA ) este
0 0 0 0 0
(G) = GP 2 = GLa2 P La2 = GLa2 La D12 ;
0
unde P este punctul de contact dintre tangenta dus¼
a din G la cercul (CA ), deci (G) =
0
GLa2 La D12 (i). Fie A0 mijlocul laturii BC; care coincide cu mijlocul segmentului
0 0 a a(b c)
La La : Atunci, 2RA + 2D1 A0 = La La şi 2 = BD1 + D1 A0 , de unde DA0 = 2(b+c) (unde
ac
BD1 = b+c ). Atunci
0 a(b2 + c2 )
La La = (ii)
b2 c2
(am considerat f¼
ar¼a a restrânge generalitatea c¼
a b > c). Relaţia lui Stewart aplicat¼
a
0
în triunghiul ALa A ne d¼ a
2 1 1 2
A0 La ma + La A2 ma La G2 ma = ma ma ma ;
3 3 3 3
de unde
3(La A02 + La A2 ) 2ma
La G2 = : (iii)
9
0
Teorema medianei aplicat¼
a în triunghiul GLa La ne d¼
a:
2 0 0
1 2(GL2a + La G2 ) La L2a
ma = : (iv)
3 4
Din relaţiile (i)-(iv) şi ţinând cont c¼a La D1 = RA = b2abcc2 ; rezult¼ a (G) = 2(a2 +
a c¼
b2 + c2 ) (v). Datorit¼ a simetriei relaţiei (v) rezult¼
a c¼
a punctul G aparţine axei radicale
0 0 0
cercurilor CA ; CB ; CC . Cum O este punct pe aceast¼ a ax¼a radical¼a rezult¼
a c¼
a axa
0 0 0
radical¼a a cercurilor CA ; CB ; CC este dreapta lui Euler OG a triunghiului ABC:
Teorema 409 Dac¼a un triunghi neechilateral ABC admite puncte izologice, atunci
acestea aparţin dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
a din teorema 408.
Teorema 410 Punctele izologice U şi U 0 ale unui triunghi ABC neechilateral sunt
punctele de intersecţie dintre dreapta lui Euler a triunghiului ABC şi – de exemplu –
0
cercul (CA ).
a din teorema 408.
Teorema 411 Un triunghi obtuzunghic ABC nu are puncte izologice.
Demonstraţie. Un punct oarecare U de pe dreapta lui Euler a triunghiului ABC

! !
este bine determinat de num¼
arul real pentru care GU = GO: Aplicând relaţia lui
Stewart în triunghiul AGU rezult¼a:
AG2 OU + AU 2 GO AO2 GU = GO OU GU;
a AU 2 = AO2 + (1
adic¼ )AG2 (1 )GO2 : Din relaţia lui Leibnitz OG2 =
2 2 2
R2 2(a +b9 +c ) rezult¼
a:
9AU 2 = (9R2 2k) 2

+ (3a2 2k) + (4k 3a2 );
2 2 2
unde k = a +b2 +c : Punctul U va … izologic dac¼ a exist¼
a un num¼ ar pozitiv t pentru care:
UA
a = UB
b = UC
c = t; de unde rezult¼
a : 9a2 t2 = a2 (3 3) + (9R 2 2k) 2 2k + 4k
şi de aici:
3t2 = 1
(*)
(9R2 2k) 2 2k + 4k = 0
Ecuaţia ( ) are r¼
ad¼ acini reale dac¼
a şi numai dac¼a = 36k(k 4R2 ) 0 ( ), adic¼ a
4R 2 k =p 2 r 2 2 2
4Rr sau 4R + r + 4Rr p , deci (2R + r)2
2 p2 , de unde
2R + r p, condiţie care nu este adev¼ arat¼
a pentru triunghiurile obtuzunghice.
Teorema 412 Un triunghi dreptunghic are un singur punct izologic.
a m(^BAC) = 90 . Atunci a2 = b2 + c2 şi 2R = a: Astfel,
Demonstraţie. Fie c¼
a2 + b2 + c2 2a2
k= = = a2
2 2
şi din relaţia ( ) din problema precedent¼a rezult¼
a = 0; adic¼
a triunghiul dreptunghic
ABC are un singur punct izologic.
Observaţia 413 Din ecuaţia (9R2 2k) 2 2k + 4k = 0 rezult¼a = 4; deci punctul
! !
izologic U este bine determinat de relaţia GU = 4 GO:
Teorema 414 Un triunghi neechilateral ascuţitunghic admite dou¼a puncte izologice
U şi U 0 , iar
1 1 1
+ 0
= :
GU GU 2GO
Demonstraţie. Deoarece într-un triunghi ascuţitunghic 2R + r < p rezult¼ a c¼ a
ecuaţia (9R2 2k) 2 2k + 4k = 0 admite dou¼ a r¼ad¼
acini 1 şi 2 , iar din relaţia
3t2 = 1 rezult¼
a c¼a = 1 + 3t2 ; adic¼
a r¼
ad¼acinile ecuaţiei sunt supraunitare. Atunci,
GU = 1 GO şi GU = 2 GO, relaţia de demonstrat devenind: 11 + 12 = 12 echivalent¼
0 a
2k 4k
cu 2 ( 1 + 2 ) = 1 2 , adic¼ a 2 9R2 2k = 9R2 2k ; relaţie evident¼ a.
Teorema 415 Punctele izologice şi izodinamice ale unui triunghi neechilateral ascuţi-
tunghic sunt conciclice.
Demonstraţie. Fie S şi S 0 punctele izodinamice, iar U şi U 0 punctele izologice ale
triunghiului ABC de centru O. Atunci, OS OS 0 = OU OU 02 , deci
OS OU 0
=
OU OS 0
şi cum ^SOU ^S 0 OU 0 rezult¼ a triunghiurile SOU şi U 0 OS 0 sunt asemenea.
a c¼
Atunci, m(ÔSU ) = m(ÔU S ), deci patrulaterul SU U 0 S 0 este inscriptibil.
0 0
Teorema 416 Dreptele SU şi S 0 U 0 sunt antiparalele.

Observaţia 417 Dac¼a triunghiul ABC este echilateral atunci S U O şi S 0 şi U 0
sunt „aruncate la in…nit”.
1.20 PUNCTE IZOCICLICE
„Geometria este ştiinţa care restaureaz¼

a situaţia dinainte de creaţia lumii şi încearc¼
a s¼
a umple
"golul", renunţând la o…ciile materiei.” –Lucian Blaga
Punctele de intersecţie ale unei drepte, care trece prin vârful A al triunghiului
ABC; cu un cerc care trece prin vârfurile B şi C se numesc puncte izociclice faţ¼ a
de BC (Figura 1.99).
Figura 1.99: Puncte izociclice
Teorema 418 Dac¼a M şi N sunt puncte izogonale ale triunghiului ABC, iar punctele
M şi N 0 sunt izociclice faţ¼a de latura BC, atunci N şi N 0 sunt puncte invers simetrice
faţ¼a de vârful A al aceluiaşi triunghi.
\0
Demonstraţie. Deoarece BAN \ şi AN
CAN \ 0B \
BCM \ , rezult¼
ACN a c¼
a
0 AN AB
triunghiurile ABN şi AN C sunt asemenea, deci AC = AN 0 .
Observaţia 419 Reciproc, punctul M 0 invers simetric cu punctul M este izociclic cu

punctul N .
Teorema 420 Punctele M 0 şi N 0 sunt izogonale faţ¼a de triunghiul ABC:
Demonstraţie. Deoarece ABN \0 AN \ \0 CN

C şi ABN \M0 \ 0 rezult¼
CBM a c¼
a
punctele M 0 şi N 0 sunt izogonale faţ¼
a de triunghiul ABC:
Observaţia 421 Punctele invers izogonale a dou¼a puncte izogonale ale unui triunghi,
sunt de asemenea puncte izogonale faţ¼a de acest triunghi. Punctele M 0 şi N invers
simetrice ale punctelor izogonale M şi N 0 , sunt de asemenea puncte izogonale.
1.21 RETROCENTRUL UNUI TRIUNGHI
„Matematica este o form¼

a de poezie care transcende poezia prin aceea c¼
a proclam¼
a adev¼
arul.”
- Solomon Bochner30
Retrocentrul (R) al unui triunghi ABC este punctul izotomic al ortocentrului

H al triunghiului ABC:
Teorema 422 Retrocentrul unui triunghi ABC este punctul lui Lemoine al triunghiu-
lui anticomplementar al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A0 B 0 C 0 triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC,

Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC şi A00 B 00 C 00 triunghiul ortic al triunghi-
ului anticomplementar A0 B 0 C 0 , fDg = A0 A00 \ BC (Figura 1.100): Din congruenţa
Figura 1.100: Retrocentrul unui triunghi
triunghiurilor dreptunghice BDA0 şi AHa C (BA0 AC; ^DA0 B ^Ha AC) rezult¼ a
BD Ha C; adic¼
a punctele Ha şi D sunt izotomice pe BC, deci retrocentrul R al
triunghiului ABC aparţine dreptei AD: Cum BC este linie mijlocie în triunghiul anti-
complementar, rezult¼ a c¼ alţimii A0 A00 ; deci în triunghiul A0 B 0 C 0 ; AD
a D este mijlocul în¼
este o dreapt¼ a Schwatt. Analog se arat¼a c¼a retrocentrul (R) al triunghiului aparţine
şi celorlalte drepte Schwatt şi deoarece dreptele Schwatt ale unui triunghi sunt con-
curente în punctul lui Lemoine al triunghiului, rezult¼ a c¼
a retrocentrul triunghiului
ABC coincide cu punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar.
30
Solomon Bochner (1899-1982) – matematician polonez, profesor universitar la Princeton
Teorema 423 Triunghiul pedal al retrocentului R al unui triunghi ABC este tri-
unghiul podar al punctului lui Longchamps corespunz¼ator triunghiului ABC:
Demonstraţie. Punctul lui Longchamps al triunghiului ABC este ortocentrul

triunghiului anticomplementar A0 B 0 C 0 al triunghiului ABC: Fie Ra ; Rb ; Rc punctele
de intersecţie dintre în¼
alţimile triunghiului anticomplementar cu laturile triunghiului
ABC: Deoarece BC k B 0 C 0 , rezult¼ a LRa ?BC şi analog, LRb ?AC şi LRc ?AB; deci
Ra Rb Rc este triunghiul podar al punctului lui Longchamps. Din proprietatea prece-
dent¼a rezult¼
a c¼
a dreptele ARa ; BRb şi CRc se intersecteaz¼
a în retrocentrul triunghiului
ABC, deci Ra Rb Rc este triunghiul pedal al lui R:
Teorema 424 Coordonatele baricentrice ale retrocentului R al unui triunghi ABC

sunt: (ctgA; ctgB; ctgC):
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice relative ale ortocentrului H al triunghiu-

lui ABC sunt (tgA; tgB; tgC) şi cum retrocentrul R este punctul izotomic al ortocen-
trului triunghiului ABC rezult¼
a c¼a R are coordonatele baricentrice relative
1 1 1
; ; ;
tgA tgB tgC
adic¼
a (ctgA; ctgB; ctgC):
Teorema 425 Punctul lui Gergonne, punctul lui Nagel şi retrocentrul triunghiului
ABC sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC şi p semiperimetrul

s¼
au. Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Nagel sunt N (p a; p b; p c),
1 1 1
iar ale izotomicului s¼
au –punctul lui Gergonne –sunt p a ; p b ; p c : Condiţia de
coliniaritate a punctelor ; N şi R este echivalent¼a cu
p a p b p c
1 1 1
p a p b p c =0
ctgA ctgB ctgC
b2 +c2 a2 c2 +a2 b2
(egalitate adev¼
arat¼
a utilizând relaţiile ctgA = 4A[ABC] ; ctgB = 4A[ABC] ; ctgC =
a2 +b2 c2
4A[ABC] ).
1.22 PUNCTUL ANTI-STEINER
”Nous voyons expérience qu’entre esprits égaux et toutes choses pareilles, celui qui a de la
Géométrie l’emporte et acqulert une vigueur toute nouveile” - Blaise Pascal31
Teorema 426 (Teorema lui Collings) Fie o drept¼a d ce conţine ortocentrul H al

triunghiului ABC: Simetricele dreptei d faţ¼a de laturile triunghiului ABC sunt con-
curente într-un punct de pe cercul circumscris triunghiului.
Demonstraţie. Fie da ; db ; dc simetricele dreptei d faţ¼

a de laturile BC; CA, re-
spectiv AB, iar D1 ; D2 ; D3 punctele de intersecţie dintre dreapta d şi laturile BC,
CA, respectiv AB, Ah ; Bh ; Ch simetricele ortocentrului H faţ¼ a de laturile triunghi-
ului (Figura 1.101). Not¼ am cu f g = da \ db , fEg = db \ BC, = m( \ D1 C),
Figura 1.101: Teorema lui Collings
= m(B\ h D2 A) şi = m(A\h Bh ): Punctele Ah ; Bh ; Ch aparţin cercului circumscris

triunghiului ABC (vezi „Ortocentrul unui triunghi”). Evident, punctele D1 ; D2 ; D3
aparţin dreptelor BC; CA; respectiv AB. Avem,
m(A\ \
h ABh ) = 2m(CABh ) = 2[90
\
m(HBh A)] = 180
\
2m(ACB) (i)
Deoarece unghiul D\ 1 D2 Bh este exterior triunghiului D1 D2 , rezult¼

a +2 = 2
(triunghiurile HAh D1 şi HBh D2 …ind isoscele), deci
= 2( ) = 2f[180 b
m(C) \
m(D2 EC)] [180 \
m(D1 E )]g
de unde = 2 b deci
2m(C), b (ii). Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
= 2m(C) a
m(A\ \
h ABh ) + m(Ah Bh ) = 180 , deci punctul aparţine cercului circumscris tri-
unghiului ABC. Analog se arat¼ a c¼
a punctul aparţine şi dreptei dc , deci dreptele
da ; db ; dc se intersecteaz¼
a într-un punct de pe cercul circumscris triunghiului ABC:
31
Blaise Pascal (1623-1662) –matematician francez, contribuţii importante în toate ramurile matem-
aticii
Observaţia 427 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor da ; db ; dc se numeşte punctul

anti-Steiner32 corespunz¼ator dreptei d. Orice dreapt¼a ce trece prin ortocentrul tri-
unghiului ABC admite un punct anti-Steiner.
Teorema 428 Dreapta lui Steiner a punctului este dreapta d:
Demonstraţie. Soluţie imediat¼

a din de…niţia dreptei lui Steiner.
Teorema 429 Punctul anti-Steiner al în¼alţimii din A a triunghiului ABC este vârful
A:
Demonstraţie. Deoarece simetricele în¼ alţimii din A faţ¼

a de laturile triunghiului
trec prin punctul A; demonstraţia este evident¼a:
Teorema 430 Fie P un punct pe o dreapt¼a d ce trece prin ortocentrul H al unui

triunghi ABC; iar P1 ; P2 ; P3 simetricele punctului P faţ¼a de laturile BC; CA, respectiv
AB: Punctul anti-Steiner al dreptei d aparţine cercurilor circumscrise patrulaterelor
AP2 P3 ; BP3 P1 ; CP1 P2 .
Demonstraţie. Din teorema lui Collings rezult¼ a m(A\

a c¼ b
h Bh ) = 2m(C) (Figura
1.102): Avem:
Figura 1.102: Punctul anti-Steiner
m(P\ \ \ [ \ b
2 CP1 ) = m(P2 CP ) + m(P1 CP ) = 2[m(P CA) + m(P CB)] = 2m(C);
de unde m(A\ \
h Bh ) = m(P2 CP1 ), adic¼ a patrulaterul CP1 P2 este inscriptibil, deci
punctul aparţine cercului circumscris triunghiului CP1 P2 . Analog, se arat¼
a c¼
a punc-
tul aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor AP2 P3 şi BP3 P1 .
32
Denumirea a fost dat¼
a de matematicianul german Darij Grinberg
1.23 PUNCTUL PIVOT AL UNUI TRIUNGHI
a a cunoaşterii umane.” - G. Moisil33

„Matematica este partea exact¼
Teorema 431 (Teorema lui Miquel) Pe laturile triunghiului ABC se consider¼a

punctele necoliniare D; E; F (D 2 BC; E 2 CA; F 2 AB). S¼a se arate c¼a cercurile
circumscrise triunghiurilor AEF; BF D; CDE au un punct comun P:
Demonstraţie. Fie P punctul comun cercurilor circumscrise triunghiurilor BDF
Figura 1.103: Teorema lui Miquel
şi DCE (Figura 1.103). Deoarece patrulaterele F BDP şi CEP D sunt inscriptibile
rezult¼
a:
\
m(F P E) = 360 \
m(F P D) \
m(DP E)
= 360 [180 b
m(B)] [180 b
m(C)]
= 180 b
m(A);
deci patrulaterul F P EA este inscriptibil, adic¼

a punctul P aparţine cercului circumscris
triunghiului AF E:
33
Academiei Române
Observaţia 432
1) Punctul P de concurenţ¼ a al celor 3 cercuri se numeşte punctul pivot al tri-

unghiului DEF:
2) Triunghiul DEF se numeşte triunghiul lui M iquel .
3) Cercurile circumscrise triunghiurilor AF E; BF D; CDE se numesc cercurile
lui M iquel.
4) Din teorema lui Miquel rezult¼ \
a m(F P E) = 180 b m(F
m(A); \ P D) = 180
b m(DP
m(B); \ E) = 180 b
m(C).
5) Fie P un punct şi Pa Pb Pc triunghiul s¼au cevian în raport cu triunghiul ABC:
Cercurile circumscrise triunghiurilor APb Pc , BPa Pc şi CPa Pb se intersecteaz¼
a într-un
punct MP numit punctul pivot asociat lui P .
b
\ )+m(A);
Teorema 433 Coordonatele unghiulare ale punctului pivot P sunt: m(EDF
m(DEF b respectiv m(EF
\ ) + m(B); \ D) + m(C):b
\
m(BP \
C) = m(BP \
D) + m(DP \
C) = m(BF \
D) + m(DEC)
= [180 \ ) m(B)]
m(BDF b + [180 \
m(EDC) b
m(C)]
= 360 \ ) + m(EDC)]
[m(BDF \ b + m(C)]
[m(B) b
= 360 [180 \ )] [180
m(EDF b
m(A)]
b
\ ) + m(A):
= m(EDF
Analog se arat¼
a c¼ [
a m(CP \
A) = m(F b şi m(AP
ED) + m(B) \ \
B) = m(EF b
D) + m(C).
Teorema 434 În triunghiul ABC …e punctele D; D0 2 [BC]; E; E 0 2 [CA]; F; F 0 2

[AB]: Dac¼a P şi P 0 sunt punctele pivot ale triunghiului DEF , respectiv D0 E 0 F 0 atunci
punctele P şi P 0 coincid dac¼a şi numai dac¼a triunghiurile DEF şi D0 E 0 F 0 sunt aseme-
nea.
\
m(BP \
C) = m(BP \
D) + m(DP \
C) = m(BF \
D) + m(DEC)
= [180 \
m(DF E) m(EF [ A)] + [180 \)
m(DEF m(F[
EA)]
\ ) + m(BAC):
= m(EDF \
Analog se arat¼
a c¼ [
a m(CP \ )+m(ABC),
A) = m(DEF \ m(AP \ B) = m(EF\ \
D)+m(ACB).
Dac¼ 0 \
a punctele P şi P coincid, atunci m(BP \
C) = m(BP 0 C), de unde
m(EDF AC) = m(E\

\ ) + m(P[ \
0 D 0 F 0 ) + m(BAC);
adic¼ \ ) = m(E\
a m(EDF 0 D 0 F 0 ) şi analoagele de unde rezult¼
a c¼
a triunghiurile DEF şi
0 0 0
D E F sunt asemenea. Dac¼ a triunghiurile DEF şi D0 E 0 F 0 sunt asemenea atunci,
\
m(BP \
C) = m(BP \
0 C); m(AP \
B) = m(AP [
0 B); m(AP \
C) = m(AP 0 C);
deci P coincide cu P 0 .
Teorema 435 Triunghiul podar al punctului pivot P al triunghiului DEF este aseme-
nea cu triunghiul DEF:
Demonstraţie. Fie P1 P2 P3 triunghiul podar al punctului pivot P (Figura 1.103).

Deoarece patrulaterele AP2 P P3 , BP1 P P3 şi CP1 P P2 sunt inscriptibile rezult¼
a c¼
a punc-
tul pivot al triunghiului P1 P2 P3 este tocmai punctul P şi conform teoremei precedente
rezult¼
a c¼
a triunghiurile P1 P2 P3 şi DEF sunt asemenea.
Teorema 436 Centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC este punctul
pivot asociat al centrului de greutate (G) al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Dac¼ a Ma Mb Mc este triunghiul median al triunghiului ABC, atunci

patrulaterele AMc OMb ; BMa OMc ; Ma CMb O sunt inscriptibile, deci O este punctul
pivot asociat al lui G.
Teorema 437 Ortocentrul (H) al triunghiului ABC este punctul pivot asociat tot al
lui H
Demonstraţie. Dac¼ a Ha Hb Hc este triunghiul ortic al triunghiului ABC, atunci

patrulaterele HHb AHc , Hc HHa B, HHb CHa sunt inscriptibile, deci H este punctul
pivot asociat al lui H.
Teorema 438 Centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC este punctul pivot aso-
ciat al punctului lui Gergonne ( ) al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Dac¼ a Ca Cb Cc este triunghiul de contact al triunghiului ABC,

atunci patrulaterele ACc ICb , BCa ICc , CCb ICa sunt inscriptibile, deci cercurile cir-
cumscrise triunghiurilor ACc Cb , BCa Cc şi CCb Ca se interesecteaz¼
a în I şi cum f g =
ACa \ BCb \ CCc rezult¼ a concluzia.
Teorema 439 Dreptele ce unesc punctul pivot (M ) asociat unui punct P cu picioarele
cevienelor lui P intersecteaz¼a laturile triunghiului ABC sub acelaşi unghi.
Demonstraţie. Fie Pa Pb Pc triunghiul cevian al punctului P în raport cu tri-

unghiul ABC. Deoarece patrulaterele M Pa CPb ; M Pb APc ; M Pc BPa sunt inscriptibile
rezult¼
a c¼
a
m(M\ Pa C) = m(M \ Pb A) = m(M \ Pc B):
1.24 PUNCTUL LUI BEVAN
„Unu şi cu unu nu fac doi,/Unu şi cu unu fac trei

sau patru, sau cinci.../Matematica s-o … scriind cu cifre
dar pozia nu se scrie cu cuvinte.” - Nichita St¼
anescu
Fie Ia ; Ib ; Ic centrele cercurilor A; B; C- exînscrise corespunz¼atoare triunghiului

ABC şi Ia Ib Ic triunghiul antisuplementar corespunz¼ ator triunghiului ABC. Cercul
circumscris triunghiului Ia Ib Ic se numeşte cercul lui Bevan (Figura 1.104). Cen-
trul cercului circumscris triunghiului Ia Ib Ic se numeşte punctul lui Bevan (V ).
Figura 1.104: Punctul lui Bevan
Teorema 440 Perpendicularele duse din punctele Ia ; Ib ; Ic pe laturile BC; CA; respec-
tiv AB ale triunghiului ABC sunt concurente în punctul lui Bevan.
Demonstraţie. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului exînscris

(vezi “Cercurile exînscrise”). Deoarece perpendicularele duse din vârfurile unui tri-
unghi XY Z pe laturile triunghiului ortic corespunz¼ ator sunt concurente în centrul
cercului exînscris triunghiului XY Z, atunci perpendicularele duse din centrele cer-
curilor exînscrise Ia ; Ib ; Ic pe laturile BC; CA; respectiv AB sunt concurente în centrul
cercului circumscris triunghiului Ia Ib Ic , adic¼a în punctul lui Bevan.
Teorema 441 Triunghiul podar al punctului lui Bevan al triunghiului ABC este tri-
unghiul cotangentic a b c al triunghiului ABC:
Teorema 442 Punctul lui Bevan este centrul de omologie între triunghiul cotangentic
a b c al triunghiului ABC şi triunghiul antisuplementar Ia Ib Ic al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Avem Ia a \ Ib b \ Ic c = fV g şi conform teoremei lui Desargues

rezult¼
a c¼
a triunghiurile a b c şi Ia Ib Ic sunt omologice.
Teorema 443 Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi O centrul cercului
circumscris triunghiului ABC. Punctele I; O şi V sunt coliniare.
Demonstraţie. Punctul I este ortocentrul triunghiului antisuplementar Ia Ib Ic , V
Figura 1.105: I O V
centrul cercului circumscris triunghiului, iar O este centrul cercului Euler al triunghiu-
lui Ia Ib Ic , deci punctele I; O şi V sunt coliniare, ele aparţinând dreptei lui Euler a
triunghiului Ia Ib Ic (Figura 1.105).
Teorema 444 Segmentele IO şi OV sunt congruente.
Demonstraţie. Deoarece centrul cercului lui Euler este mijlocul segmentului de-
terminat de ortocentru, respectiv centrul cercului circumscris unui triunghi, soluţia
este evident¼
a.
Teorema 445 Punctul lui Bevan este centrul cercului circumscris triunghiului anti-
suplementar Ia Ib Ic corespunz¼ator triunghiului ABC:
Demonstraţie. Centrul cercului înscris (I) în triunghiul ABC este ortocentrul

triunghiului Ia Ib Ic . Punctul lui Bevan (V ) al triunghiului ABC este simetricul lui I
faţ¼
a de centrul cercului circumscris triunghiului ABC (centrul cercului lui Euler al tri-
unghiului Ia Ib Ic ), deci V este centrul cercului circumscris triunghiului antisuplementar
Ia Ib Ic .
q
abc
Teorema 446 Lungimea segmentului OV este egal¼a cu R2 a+b+c , unde R este
raza cercului circumscris triunghiului ABC, iar a; b; c sunt lungimile laturilor triunghiu-
lui ABC:
Demonstraţie. Din relaţia lui Euler pentru triunghiul ABC avem:
abc
OI 2 = R2 2Rr = R2 2 r
4 A [ABC]
abc
= R2 ;
a+b+c
q
abc
de unde OI = OV = R2 a+b+c (unde r este raza cercului înscris în triunghiul
a+b+c
ABC şi p = 2 ).
Observaţia 447 Anticomplementul punctului lui Bevan se numeşte punctul lui Longuet
! !
– Higgins (Lo ), deci Lo G = 2GV .
Teorema 448 Complementul V al punctului lui Bevan al triunghiului ABC este
mijlocul segmentului IH; unde I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC şi H
ortocentrul triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie fV g = V G \ IH: Deoarece HG = 2GO şi IG = 2GSp (unde
Sp este punctul lui Spieker al triunghiului ABC); rezult¼
a c¼
a G este centrul de greutate
al triunghiului IV H, deci V V este median¼ a, de unde V G = 2GV , relaţie ce arat¼ a
c¼
a V - mijlocul segmentului IH–este complementul punctului lui Bevan.
Teorema 449 Raza cercului lui Bevan este egal¼a cu 2R, unde R este raza cercului
circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie RV raza cercului Bevan şi a0 ; b0 ; c0 lungimile laturilor tri-
unghiului Ia Ib Ic . Deoarece m(BI \ a C) = 90
1 b \ 1 b
2 m(A); m(CIb A) = 90 2 m(B) şi
\
m(AI c B) = 90
1 b
2 m(C) (vezi [12, § III.10]), iar triunghiul ABC este triunghiul ortic
al triunghiului Ia Ib Ic , rezult¼
a
1 b = a0 sin A ;
a = a0 cos BI
\ 0
a C = a cos 90 m(A)
2 2
a b c
de unde a0 = sin A
. Analog, b0 = sin B
; şi c0 = sin C
. Atunci,
2 2 2
a0 b0 c0 abc
RV = =
4A[Ia Ib Ic ] 4 sin 2 sin 2 sin C2 R(a + b + c)
A B
abc
= = 2R;
2 A[ABC]
abc
unde A[Ia Ib Ic ] = R (a + b + c) ; R = 4A[ABC] ; A[ABC] = 4Rp sin A2 sin B2 sin C2 :
Teorema 450 Punctul lui Bevan (V ) al triunghiului ABC şi I centrul cercului înscris
triunghiului ABC se a‡¼a la aceeaşi distanţ¼a faţ¼a de dreapta lui Euler a triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Dreapta lui Euler a triunghiului ABC trece prin centrul circum-
scris O al triunghiului ABC, iar cum V şi I sunt egal dep¼ artate de O, rezult¼
a c¼
a V şi
I se a‡a¼ la aceeaşi distanţ¼
a faţ¼
a de dreapta lui Euler a triunghiului ABC.
Teorema 451 Punctul lui Nagel (N ), Longchamps (L) şi Bevan (V ) ale triunghiului
ABC sunt coliniare şi N V V L.
Demonstraţie. Fie H; G; I; O ortocentrul, centrul de greutate, centrul cercului

înscris, respectiv centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Figura 1.106). Avem
Figura 1.106: N V L
HN k OI şi HN = 2OI, V este simetricul lui I faţ¼ a de O, iar L este simetricul

ortocentrului H al triunghiului ABC faţ¼
a de O. Avem
NI 3 VO 1 LG 4
= ; = ; = ;
NG 2 VI 2 LO 3
de unde
N I V O LG
=1
N G V I LO
şi din reciproca teoremei lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiul IGO rezult¼
a c¼a punctele
L; V şi N sunt coliniare. Mai mult, deoarece OI k HN rezult¼ a OV k HN şi cum O este
mijlocul segmentului HL rezult¼ a c¼
a V este mijlocul segmentului LN , deci LV V N.
Teorema 452 Dac¼a N; O; H; V sunt punctul lui Nagel, centrul cercului circumscris,
ortocentrul şi respectiv punctul lui Bevan corespunz¼ator triunghiului ABC, atunci
HN = 2OV = IV .
Teorema 453 Ortocentrul H; punctul lui Spieker Sp, punctul lui Bevan V ale unui
triunghi ABC sunt coliniare şi HSp SpV .
Demonstraţie. Punctul lui Spieker este coliniar cu I şi N şi ISp SpN a. Avem
SpI HG 2 VO 1
= 3; = ; = ;
SpG HO 3 VI 2
de unde
SpI HG V O
=1
SpG HO V I
şi din reciproca teoremei lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiul IGO rezult¼
a c¼
a punctele
H; Sp şi V sunt coliniare. Deoarece IV k HN şi ISp SpN; rezult¼ a HSp SpV .
Teorema 454 Triunghiurile HSpN a şi V SpI sunt congruente.
Teorema 455 Paralelele duse prin punctul lui Bevan al triunghiului ABC la bi-
sectoarele interioare ale unghiurilor triunghiului ABC intersecteaz¼a laturile opuse în
punctele A0 ; B 0 ; C 0 . Dreptele AA0 ; BB 0 ; CC 0 sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece V este centrul cercului circumscris triunghiului anti-

suplementar Ia Ib Ic , iar dreptele care unesc vârfurile triunghiului ortic respectiv cu
punctele de intersecţie dintre mediatoarele laturilor triunghiului de referinţ¼
a sunt con-
curente (vezi [12, § III.1]) rezult¼
a concluzia.
1.25 PUNCTUL LUI EXETER
„Dac¼ a m¼a simt nefericit, rezolv o problem¼

a de matematic¼
a pentru a deveni fericit ... dac¼
a sunt
fericit, atunci compun o problem¼ a de matematic¼
a pentru a m¼
a menţine fericit.” - Turan
Teorema 456 Fie TA TB TC triunghiul tangenţial corespunz¼ator triunghiului ABC şi

A0 ; B 0 ; C 0 punctele în care medianele duse din vârfurile A; B; C intersecteaz¼a cercul
circumscris triunghiului ABC. Dreptele TA A0 ; TB B 0 ; TC C 0 sunt concurente.
Figura 1.107: Punctul lui Exeter
Demonstraţie. Not¼
am cu 1 = m(BT \ 0
A A ); 2
\
= m(CT 0 \0
A A ); x = m(BAA );
\ ) şi …e Ma mijlocul laturii BC. Avem:
y = m(CAA 0
\0
BAA \0
BCA A\ \0
0 BT şi CAA
A
\0
CBA A\
0 CT :
A
Din teorema sinusurilor în triunghiurile BA0 TA şi CA0 TA rezult¼

a:
sin 1 sin x sin 2 sin y
0
= 0 şi 0
= 0 ;
BA A TA CA A TA
de unde
sin 1 sin x BA0
= (i)
sin 2 sin y CA0
(Figura 1.107). Din teorema sinusurilor în triunghiurile BA0 Ma şi CA0 Ma rezult¼
a:
\
sin BM aA
0 sin y \
sin CM aA
0 sin x
BA0 = A0 Ma şi CA0 = A0 Ma de unde
BA0 sin x
0
= (ii)
CA sin y
(unde s-a folosit faptul c¼ \

a sin CM 0
a A = sin(180
\
BM 0 \0
a A ) = sin(BMa A )). Din
relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a
sin 1 sin x 2
= :
sin 2 sin y
Not¼
am 1 = m(CT \ 0 \0 \0 \0
B B ); 2 = m(ATB B ); 1 = m(ATC C ); 2 = m(BTC C ); z =
\
m(B \
0 BC); t = m(B \
0 BA); u = m(C \
0 CA); v = m(C 0 CB). Analog se arat¼ a sin
a c¼ sin
1
=
2
sin z 2 sin 1 sin u 2
sin t şi sin = sin v . Din forma trigonometric¼
a a teoremei lui Ceva avem c¼
a
2
sin x sin z sin u
sin y sin t sin v = 1 (datorit¼
a concurenţei medianelor); atunci,
2
sin 1 sin 1 sin 1 sin x sin z sin u
= =1
sin 2 sin 2 sin 2 sin y sin t sin v
şi din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼ a dreptele TA A0 ; TB B 0 ; TC C 0 sunt concurente
a c¼
într-un punct X.
Observaţia 457 Punctul X de concurenţ¼a al dreptelor TA A0 ; TB B 0 ; TC C 0 se numeşte

punctul lui Exeter.
Teorema 458 Triunghiul tangenţial al unui triunghi ABC şi triunghiul circumpedal
al centrului de greutate al triunghiului ABC sunt omologice.
Teorema 459 Punctul lui Exeter al triunghiului ABC este centrul de omologie dintre
triunghiul tangenţial şi triunghiul circumpedal al centrului de greutate al triunghiului
ABC:
Teorema 460 Coordonatele baricentrice ale punctului lui Exeter sunt:
X(a2 (b4 + c4 a4 ); b2 (c4 + a4 b4 ); c2 (a4 + b4 c4 ))
Demonstraţie. Vezi [40].
Teorema 461 Punctul lui Exeter al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vom demonstra teorema utilizând coordonatele baricentrice; ast-

fel, G(1; 1; 1), O(sin 2A; sin 2B; sin 2C) şi
X(a2 (b4 + c4 a4 ); b2 (c4 + a4 b4 ); c2 (a4 + b4 c4 )):
Deoarece
a2 (b4 + c4 a4 ) b2 (c4 + a4 b4 ) c2 (a4 + b4 c4 )
1 1 1 = 0;
sin 2A sin 2B sin 2C
rezult¼
a c¼
a punctele G; O şi X sunt coliniare (am ţinut cont c¼
a sin 2A = 2 sin A cos A =
a b2 +c2 a2
2 2R 2bc ).
1.26 PUNCTUL LUI GOB
„Nu te poţi rupe în dou¼ a ci numai în trei, /nu ocolirea, ci ruptura închide.
Triunghiul, v¼a zic dragii mei,/e izb¼
avirea unei oglinde.”- Nichita St¼anescu34
Teorema 462 Triunghiurile ortic şi tangenţial corespunz¼atoare unui triunghi ABC
sunt omotetice.
Demonstraţie. Vezi [12, § III.8]..

Centrul de omotetie dintre triunghiurile ortic şi tangenţial ale unui triunghi ABC
se numeşte punctul lui Gob ( ) corespunz¼ ator triunghiului ABC (Figura 1.108).
Figura 1.108: Punctul lui Gob
Teorema 463 Punctul lui Gob al triunghiului ABC aparţine dreptei lui Euler a tri-
unghiului ABC:
Demonstraţie. Prin omotetia triunghiurilor ortic şi tangenţial, rezult¼a c¼

a centrele
cercurilor circumscrise acestor dou¼a triunghiuri se corespund; deci, centrul cercului lui
Euler (O9 ) al triunghiului ABC, centrul cercului circumscris triunghiului tangenţial
(OT ) şi punctul lui Gob ( ) sunt coliniare. Deoarece punctele O9 şi OT aparţin dreptei
lui Euler a triunghiului ABC (vezi „Triunghiul tangenţial”), rezult¼ a c¼
a şi punctul lui
Gob aparţine dreptei lui Euler.
Teorema 464 Coordonatele baricentrice ale punctului lui Gob al unui triunghi ABC
a2 b2 c2
sunt: ; ;
b2 +c2 a2 c2 +a2 b2 a2 +b2 c2
.
Demonstraţie. Vezi [40] sau [55].

34
Nichita St¼
anescu (1933 – 1983) – eseist, poet român, ales postum membru al Academiei Române
1.27 PUNCTUL LUI GRAY
„Tot ce e gândire corect¼

a este sau matematic¼
a sau susceptibil¼
a de matematizare.”- Grigore
Moisil35
Teorema 465 Fie X; Y; Z simetricele centrului cercului înscris în triunghiul ABC

faţ¼a de laturile BC; CA, respectiv AB: Dreptele AX; BY şi CZ sunt concurente.
Demonstraţie. Fie DEF triunghiul ortic al triunghiului I1 I2 I3 : Deoarece dreptele
Figura 1.109: Punctul lui Gray
AI1 ; BI2 ; CI3 , respectiv I1 D; I2 E; I3 F sunt concurente, atunci din teorema lui Dottl
rezult¼a c¼
a dreptele AD; BE şi CF sunt concurente într-un punct U (Figura 1.109).
Deoarece AD; BE şi CF sunt izogonalele dreptelor AX; BY; respectiv CZ –vezi „Tri-
unghiul I cevian” – rezult¼ a c¼
a dreptele AX; BY şi CZ sunt concurente în punctul
izogonal conjugat al lui U .
Observaţia 466 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor AX; BY şi CZ se numeşte punc-

tul lui Gray36 (J) al triunghiului ABC, iar XY Z se numeşte triunghiul lui Gray
corespunz¼ator triunghiului ABC.
Teorema 467 Punctul lui Gray al triunghiului ABC este coliniar cu centrul cercului
înscris (I) în triunghiul ABC şi cu ortocentrul triunghiului I – cevian.
35
a
36
Andrew Gray (1847-1925) – matematician scoţian, profesor la Universitatea din Glasgow
Demonstraţie. Fie J punctul lui Gray al triunghiului ABC, I1 I2 I3 triunghiul I

cevian, DEF triunghiul ortic al triunghiului I1 I2 I3 , H 0 ortocentrul triunghiului I1 I2 I3 ,
X; Y; Z simetricele lui I faţ¼
a de laturile BC; CA; respectiv AB şi A1 B1 C1 triunghiul
J –cevian în raport cu triunghiul ABC:
Triunghiurile DEF şi A1 B1 C1 sunt omologice, I …ind centrul de omologie (vezi [12,
§ III.12]). Deoarece triunghiurile ABC şi I1 I2 I3 sunt omologice, I …ind centrul omolo-
giei, atunci conform teoremei (vezi [12, § III.21]) rezult¼ a c¼
a dreptele I1 D; I2 E; I3 F şi
0
IJ sunt concurente, deci H 2 IJ:
Teorema 468 Fie XY Z triunghiul Gray corespunz¼ator triunghiului ABC; I1 I2 I3 tri-

unghiul I – cevian corespunz¼ator triunghiului ABC; Ha Hb Hc triunghiul s¼au ortic,
fM g = XY \ BC; fM g = Y Z \ AB; fA1 g = Hb I3 \ BC; fC1 g = AB \ Ha Hb : Bi-
sectoarea interioar¼a a unghiului I3 A1 B intersecteaz¼a latura AB în N 00 , iar bisectoarea
interioar¼a a unghiului BC1 Ha intersecteaz¼a latura BC în M 00 : Dreptele M N şi M 00 N 00
sunt paralele.
Demonstraţie. Deoarece BHa este bisectoarea exterioar¼

a a unghiului C1 Ha I3
Figura 1.110: Triunghiul lui Gray
rezult¼
a c¼a M 00 este centrul cercului înscris în triughiul C1 Ha Hc rezult¼ a Hc M 00 este
bisectoarea unghiului C1 Hc Ha : Rezult¼ a I3 M 00 ?BC (vezi [12, § III.1]) şi I1 N 00 ?AB;
a c¼
adic¼ 00 00
a patrulaterul N M I1 I3 este inscriptibil (Figura 1.110). Patrulaterul M N I3 I1
este inscriptibil (cf. th. 467). Cercurile circumscrise patrulaterelor N 00 M 00 I1 I3 şi
M N I3 I1 se intersecteaz¼a în punctele I1 şi I3 , deci M N k M 00 N 00 (cf. th. 469).
Teorema 469 (Teorema lui Reim) Fie C; D punctele de intersecţie dintre cercurile
C1 şi C2 . Fie A; B 2 C1 şi E ; F 2 C2 astfel încât punctele A; C ; F şi B ; D; E sunt
coliniare. Dreptele AB şi EF sunt paralele.
Demonstraţie. Fie T 2 AF astfel încât F 2 [CT ] (Figura 1.111). Avem m(^BDC) =
Figura 1.111: Teorema lui Reim
m(ÊF C) de unde rezult¼

a c¼
a:
m(^BAC) = m(ÊF T ) = 180 m(^BDC);
deci EF k AB:
Teorema 470 Dac¼a A1 N 00 \ C1 M 00 = f g, atunci punctele B; şi Y sunt coliniare.
Demonstraţie. Dreptele A1 N 00 şi AI sunt perpendiculare …ind bisectoarele unghiu-

rilor Hb A1 C şi respectiv BAC (patrulaterul BHc Hb C …ind inscriptibil). Cum AI?ZY
rezult¼a A1 N 00 k ZY şi analog C1 M 00 k XY: Conform propriet¼ aţii precedente M N k
00 00 00 00
M N şi cum M M \ N N = fBg rezult¼ a c¼a triunghiurile N 00 M 00 şi N M Y sunt
omotetice (centrul de omotetie …ind punctul B), deci punctele B; şi Y sunt coliniare.
Teorema 471 Fie XZY triunghiul lui Gray al triunghiului ABC; fM g = XY \ BC:
Punctele M; C; Y şi centrul cercului (I) înscris în triunghiul ABC sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece IX = IY = 2r rezult¼a c¼

a IC?XY (XC YC
a ÎY X ÎCY (unghiuri cu laturile perpendiculare dou¼
CI), de unde rezult¼ a câte
dou¼a). Cum ÎCY ÎCM rezult¼
a ÎY M ÎCM; deci patrulaterul IM CY este
inscriptibil.
Teorema 472 Fie XZY triunghiul lui Gray al triunghiului ABC; fM g = XY \

BC: Dreapta IX este tangent¼a cercului circumscris patrulaterului IM CY; unde I este
centrul cercului înscris în triunghiul ABC:
Demonstraţie. Deoarece ^M IX ÎXM ÎY M rezult¼

a concluzia.
Teorema 473 Dac¼a XZY triunghiul lui Gray al triunghiului ABC; fM g = XY \BC,
2
fCa g = IX \ BC; atunci Ca M = pr c :
Demonstraţie. Din puterea unui punct faţ¼ a Ca I 2 = Ca M Ca C,

a de un cerc rezult¼
r2
de unde Ca M = p c (relaţie care determin¼
a poziţia punctului M pe latura BC ).
Teorema 474 Fie XY Z triunghiul lui Gray corespunz¼ator unui triunghi ABC; I cen-
trul cercului înscris în triunghiul ABC, I1 I2 I3 triunghiul I – cevian în raport cu tri-
unghiul ABC, Y 0 simetricul lui Y faţ¼a de dreapta BI, fM 0 g = XY 0 \ BC; fN 0 g =
ZY 0 \ AB: Dreptele M 0 N 0 şi I1 I3 sunt paralele.
Demonstraţie. Fie fM g = XY \ BC; fN g = ZY \ AB (Figura 1.112). Din
Figura 1.112: Triunghiul lui Gray - I1 I2 I3
I1 B c I3 B
teorema bisectoarei I1 C = b şi I3 A = ab ; de unde
ab ac
BI1 = ; BI3 = :
b+c a+b
Avem: r2 = Ca M Ca C; sau
r2 = Cc N 0 Ca C = Ca M 0 Cc A;
r2
deci Ca M 0 = p a. Dar
r2 (p b)(b + a)
BM 0 = BCa + Ca M 0 = (p b) + = :
p a p
BM 0
Analog, BN 0 = (p b)(b+c)
p şi de aici rezult¼
a BI1
BI3 = BN 0 , iar din reciproca teoremei
Thales rezult¼ 0 0
a I1 I3 k M N :
Teorema 475 Patrulaterul M M 0 N N 0 este trapez isoscel.
Demonstraţie. Deoarece punctele M şi N 0 respectiv M 0 şi N sunt simetrice faţ¼

a
de BI, rezult¼
a concluzia.
Teorema 476 Punctele M; N; I3 ; I1 sunt conciclice.
a ^M M 0 N 0 ^M N N 0
Demonstraţie. Deoarece M M 0 N N 0 este trapez isoscel rezult¼
0 0
(i); din I1 I3 k M N rezult¼ a ^BI1 I3 ^BM N (ii): Din (i) şi (ii) rezult¼
0 0 a ^BI1 I3
^M N I3 ; adic¼ a patrulaterul M N I3 I1 este inscriptibil.
Teorema 477 Fie XY Z triunghiul lui Gray corespunz¼ator unui triunghi ABC: Tri-
unghiurile XY Z şi ABC sunt bilogice, centrul de ortologie …ind centrul cercului înscris
în triunghiul ABC:

a.
Teorema 478 (Teorema lui Ayme) Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului

ABC şi A1 B1 C1 axa ortic¼a a sa, b0 ; b"; b000 bisectoarele interioare ale unghiurilor H\ a B1 A;
H\ A
c 1 B; respectiv H\ C
a 1 A, iar f g = b 0 \ b000 ; f g = b00 \ b000 ; f g = b0 \ b00 : Triunghiu-
rile ABC şi sunt omologice, punctul lui Gray al triunghiului ABC …ind centrul
omologiei.
Demonstraţie. Deoarece 2 AX; 2 BY; 2 CZ- conform teoremei lui Casey

(vezi [12, § III.21]) –şi cum AX \ BY \ CZ = fJg; rezult¼ a c¼
a A \ B \ C = fJg,
unde J este punctul lui Gray al triunghiului ABC, deci triunghiurile ABC şi sunt
omologice, punctul lui Gray al triunghiului ABC …ind centrul omologiei.
Observaţia 479 Din teorema precedent¼a rezult¼a c¼a triunghiurile ABC, şi XY Z
sunt omologice, punctul lui Gray …ind centrul omologiei.
Teorema 480 Fie XY Z triunghiul lui Gray corespunz¼ator unui triunghi ABC, Ha Hb Hc
triunghiul ortic al triunghiului ABC: Axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi
XY Z este paralel¼a cu axa ortic¼a a triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie fA1 g = Hb Hc \BC; fB1 g = Ha Hc \AC şi fC1 g = Ha Hb \AB;

dreapta A1 B1 C1 este axa ortic¼a a triunghiului ABC (vezi „Axa ortic¼ a”). Deoarece
AX \ BY \ CZ = fJg (J – punctul lui Gray), atunci triunghiurile ABC şi XY Z
sunt omologice, …e d axa lor de omologie. Fie A1 A2 k Y Z; B1 B2 k ZX; C1 C2 k XY;
fA3 g = B1 B2 \ C1 C2 ; fB3 g = A1 A2 \ C1 C2 ; fC3 g = A1 A2 \ B1 B2 : Din teorema
lui Ayme rezult¼a c¼
a triunghiurile ABC; XY Z şi A3 B3 C3 sunt omologice, centrul de
omologie …ind punctul lui Gray (J) al triunghiului ABC. Axa de omologie dintre
triunghiurile ABC şi A3 B3 C3 este axa ortic¼
a a triunghiului ABC şi conform teoremei
lui Casey rezult¼
a c¼
a dreapta d k A1 B1 :
Teorema 481 (Teorema lui Gray) Fie J punctul lui Gray corespunz¼ator unui tri-
unghi ABC şi I centrul cercului înscris în triunghiul ABC: Dreapta lui Euler a tri-
unghiului ABC este paralel¼a cu dreapta IJ:
Demonstraţie. Punctul I este centrul de ortologie al triunghiurilor ABC şi XY Z

şi J este centrul de omologie dintre aceste triunghiuri. Din teorema lui Sondat rezult¼
a
IJ?d (unde d este axa de omologie dintre triunghiurile ABC şi XY Z), cum d k A1 B1
(unde A1 B1 este axa ortic¼ a a triunghiului ABC) obţinem IJ?A1 B1 : Deoarece dreapta
lui Euler a triunghiului ABC este perpendicular¼ a pe axa ortic¼a a triunghiului ABC
(vezi „Axa ortic¼ a”) rezult¼
a c¼
a dreapta lui Euler este paralel¼
a cu dreapta IJ.
Observaţia 482 Dreapta IJ se numeşte dreapta lui Gray.
1.28 PUNCTUL LUI HEXYL
„Matematica este calea de înţelegere a Universului.”- Pitagora37
Teorema 483 Fie Oa ; Ob ; Oc simetricele centrului cercului circumscris (O) al unui

triunghi ABC faţ¼a de laturile BC; CA; respectiv AB şi Ha Hb Hc triunghiul ortic al
triunghiului ABC: Dreptele Oa Ha ; Ob Hb ; Oc Hc sunt concurente.
Demonstraţie. Dac¼ a Ma este mijlocul lui BC, atunci 2OMa = AH (vezi [12, §
III.1]), deci AH = OOa ; cum AH?BC şi OOa ?BC rezult¼ a AH OOa adic¼ a patru-
laterul AHOa O este paralelogram (Figura 1.113). Mijlocul diagonalei AOa este O9 -
mijlocul segmentului [OH]: Fie A0 ; B 0 ; C 0 simetricele punctelor Ha ; Hb ; respectiv Hc
a de centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului ABC. Patrulaterul AHOa A0 este
faţ¼
paralelogram (deoarece O9 este mijlocul diagonalelor AOa şi Ha A0 ), deci AA0 k Ha Oa :
Analog, se arat¼ a BB 0 k Hb Ob şi CC 0 k Hc Oc : Deoarece dreptele AA0 ; BB 0 ; CC 0
a c¼
sunt concurente în punctul lui Prasolov (vezi „Punctul lui Prasolov”) rezult¼ a c¼
a şi
simetricele acestora faţ¼a de centrul lui Euler sunt concurente.
Observaţia 484 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor Oa Ha ; Ob Hb ; Oc Hc se numeşte

punctul lui Hexyl (Hx ) al triunghiului ABC:
Teorema 485 Punctul lui Hexyl este simetricul punctului lui Prasolov (Pv ) faţ¼a de
centrul cercului triunghiului ABC:
37
Pitagora (580-500 î .Hr.) – …losof şi matematician grec
Figura 1.113: Punctul lui Hexyl
Observaţia 486 Punctele Hx ; O9 şi Pv sunt coliniare şi Hx O9 O9 Px :
Teorema 487 Punctul lui Hexyl este ortocentrul triunghiului tangenţial al triunghiu-
lui ABC:
Teorema 488 Punctul lui Hexyl al unui triunghi ABC este coliniar cu punctul lui
Lemoine şi centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC este ortologic şi omo-

logic cu triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC; centrele de or-
tologie …ind punctul lui Hexyl (Hx ) şi centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului
ABC, centrul de omologie …ind punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC (vezi
„Triunghiul tangenţial”). Conform teoremei lui Sondat punctele Hx ; K şi O9 sunt
coliniare.
Observaţia 489 Din proprietatea precedent¼a rezult¼a c¼a punctele Hx ; K; O9 şi Pv sunt
coliniare.
1.29 PUNCTUL LUI PRASOLOV
„Un matematician încearc¼ a în munca sa aceeaşi pl¼

acere ca şi un artist; pl¼
acerea este tot atât
a.” –Henri Poincaré38
de mare şi de aceeaşi natur¼
Fie A0 ; B 0 ; C 0 simetricele vârfurilor triunghiului ortic al unui triunghi ascuţitunghic

ABC faţ¼
a de centrul cercului lui Euler (O9 ) al triunghiului ABC:
Teorema 490 (Teorema lui Prasolov) Triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt omolo-
gice.
Demonstraţie. Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC, O9 centrul
Figura 1.114: Punctul lui Prasolov
cercului lui Euler al triunghiului ABC şi fA00 g = AA0 \ BC, fB 00 g = BB 0 \ AC;
fC 00 g = CC 0 \ AB (Figura 1.114). Deoarece patrulaterul Ha OA0 H este paralelo-
gram şi HHa ?BC, rezult¼ a A0 O?BC - unde O este centrul cercului circumscris
a c¼
triunghiului ABC –deci punctul A0 este situat pe mediatoarea segmentului BC. Fie
A0 D?AHa ; D 2 AHa : Din asem¼ anarea triunghiurilor ADA0 şi AHa A00 rezult¼
a
A0 D AD
00
= ;
Ha A AHa
adic¼
a a
2 c cos B R cos A
00
=
Ha A c sin B
38
Henri Poincaré (1854 -1912) – matamatician şi …zician francez, contribuţii importante în toate
(deoarece A0 D Ha Ma ), deci
(2R sin A 2 2R sin C cos B) sin C sin B

Ha A00 = :
cos A
Atunci,
CA00 = Ha A00 Ha C
b cos B
= (1 2 sin2 C)
cos A
R sin 2B cos 2C
=
cos A
şi
R[sin 2B cos 2C + sin 2A]
A00 B = CA00 + BC = ;
cos A
de unde
A00 B sin 2B cos 2C + sin 2A sin(2B 2C) + sin 2A
= =
A00 C sin 2B cos 2C 2 sin 2B cos 2C
sin 2C ( cos 2B) tg2C
= = :
sin 2B cos 2C tg2B
B 00 C tg2A C 00 A tg2B
Analog, B 00 A = tg2C şi C 00 B = tg2A . Atunci,
A00 B B 00 C C 00 A
=1
A00 C B 00 A C 00 B
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt coliniare,
a c¼
iar din teorema lui Desargues rezult¼ a triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt omologice.
a c¼
Observaţia 491 Teorema s-a demonstrat pentru cazul corespunz¼ator …gurii date mai
sus, teorema r¼amâne adev¼arat¼a pentru orice con…guraţie a punctelor A; B; C (tri-
unghiul ABC r¼amânând ascuţitunghic), calculele suferind unele modi…c¼ari. Centrul
de omologie al triunghiurilor ABC şi A0 B 0 C 0 se numeşte punctul lui Prasolov Pv .
Teorema 492 Punctul lui Prasolov este simetricul punctului lui Hexyl faţ¼a de centrul
cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Hexyl”.
Teorema 493 Punctul lui Prasolov, punctul lui Lemoine şi centrul cercului lui Euler
al triunghiului ABC sunt coliniare.

1.30 PUNCT AL LUI KARIYA
„Noi vener¼am Grecia antic¼a drept leag¼an al culturii, acolo lumea a asistat pentru prima oar¼ a
la miracolul unui sistem logic în care paşii se succed cu o asemenea precizie încât propoziţiile
areau ca absolul indubitabile –am în vedere geometria lui Euclid.” –Albert Einstein39
lui ap¼
Teorema 494 Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de contact cu laturile BC; CA; AB ale cercu-
lui înscris triunghiului ABC şi I centrul acestui cerc. Pe dreptele ICa ; ICb ; ICc se
consider¼a în acelaşi sens segmentele congruente IA0 ; IB 0 ; IC 0 . S¼a se arate c¼a dreptele
AA0 ; BB 0 şi CC 0 sunt concurente.
a punctul A0 în A1 pe AC şi în A2 pe AB; punctul

Demonstraţie. Se proiecteaz¼
Figura 1.115: Punctul lui Kariya
B 0 în B1 pe BC şi în B2 pe AB; punctul C 0 în C1 pe AC şi în C2 pe BC. Fie D

punctul de întâlnire al paralelei prin I la AC cu A0 A1 (Figura 1.115). Patrulaterul
A0 A1 CCa este inscriptibil, din C\ 0
a A A1
\ Atunci
ACB.
A0 A1 = Ca D + DA1 = IA0 cos C + OCb :

39
al Premiului Nobel
Analog, se obţin relaţiile
A0 A2 = IA0 cos B + ICc ; B 0 B1 = IB 0 cos C + ICa ;

B 0 B2 = IB 0 cos A + ICc ; C 0 C1 = IC 0 cos B + ICa ;
C 0 C2 = IC 0 cos A + ICb :
Cum ICa = ICb = ICc = r şi IA0 = IB 0 = IC 0 rezult¼

a
A0 A1 = B 0 B1 ; A0 A2 = C 0 C1 ; B 0 B2 = C 0 C2 (i)
Dac¼a M este punctul comun dreptelor BB 0 şi CC 0 ; iar P; Q; R proiecţiile lui M pe

laturile BC; CA; AB avem:
MP C 0 C1 M R B 0 B2
= 0 ; = 0
MQ C C2 M P B B1
Înmulţind egalit¼
aţile (i) şi (ii) rezult¼
a:
MR C 0 C1 B 0 B2 C 0 C1 A0 A2
= 0 = = ;
MQ C C2 B 0 B1 B 0 B1 A0 A1
ceea ce arat¼ a M 2 AA0 .
a c¼
Observaţia 495 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor AA0 ; BB 0 şi CC 0 este un punct

al lui Kariya.
Teorema 496 Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele unde bisectoarele interioare ale unghiurilor tri-
unghiului ABC intersecteaz¼a cercul circumscris şi A00 ; B 00 ; C 00 simetricele centrului cer-
cului circumscris O al triunghiului ABC faţ¼a de laturile B 0 C 0 ; C 0 A0 , respectiv A0 B 0 :
Triunghiurile A00 B 00 C 00 şi ABC sunt omologice, centrul de omologie …ind un punct al
lui Kariya al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC (Figura 1.116).

Fie A000 al doilea punct de intersecţie dintre perpendiculara din I pe BC cu cercul
circumscris triunghiului AIO. Deoarece patrulaterul AA000 IO este inscriptibil rezult¼
a
ÎAO ÎA000 O şi ÔAI ÔA0 I, deci
ÔA000 I ÔA0 I: (i)
Întrucât IA000 ?BC şi OA0 ?BC rezult¼

a
IA000 k OA0 : (ii)

a c¼ a patrulaterul A0 OA000 I este paralelogram, de unde
000 0
A O k IA ; adic¼ a A O k AI; deci patrulaterul AIOA000 este trapez isoscel. Cum
000
I este ortocentrul triunghiului A0 B 0 C 0 (vezi „Cercul înscris într-un triunghi”) şi O

este centrul cercului circumscris triunghiului A0 B 0 C 0 rezult¼ a c¼a A000 O este mediatoarea
0 0 00
segmentului B C : Din AI k A O rezult¼ a ÎAO ÂOA ; cum A00 este simetricul
00
a de B 0 C 0 rezult¼
lui O faţ¼ a ÂOA00 ÎA00 O; de unde
ÎAO ÎA00 O: (iii)

Figura 1.116: Drepte concurente intr-un punct al lui Kariya
a ÎA00 O ÎA000 O; iar cum A00 ; A000 aparţin mediatoarei

Din relaţiile (i) şi (iii) rezult¼
0 0
segmentului B C avem c¼ a punctele A00 şi A000 coincid. Deoarece A00 ; B 00 ; C 00 sunt cen-
trele cercurilor lui Carnot corespunz¼ atoare triunghiului A0 B 0 C 0 ; rezult¼
a c¼ a ortocentrul
0 0 0
triunghiului A B C - adic¼ a punctul I – este centrul cercului circumscris triunghiului
A00 B 00 C 00 (vezi „Cercurile Carnot”). Astfel,
IA00 = IB 00 = IC 00 ;
iar cum IA00 ?BC; IB 00 ?CA, IC 00 ?AB; rezult¼ a dreptele AA00 ; BB 00 ; CC 00 sunt con-
a c¼
curente într-un punct al lui Kariya al triunghiului ABC:
Teorema 497 Centrul de omologie P dintre triunghiurile A00 B 00 C 00 şi ABC aparţine
cercului circumscris triunghiului ABC:
m(^CAA00 ) + m(ÂCC 00 ) = m(^P AC) + m(ÂCP ) = 180 m(ÂP C) (i)

şi
m(^CAA00 ) + m(ÂCC 00 ) = [m(ÎAA00 ) m(ÎAC)] + [m(ÎCC 00 ) m(ÎCA)]

1
= [m(ÎAA00 ) + m(ÎCC 00 )] [m(Â) + m(^C)]
2
1
= m(ÂIC) [m(Â) + m(^C)]
2
1 1
= 180 [m(Â) + m(^C)] [m(Â) + m(^C)]
2 2
= 180 [m(Â) + m(^C)] = m(^B): (ii)

a c¼
a m(ÂP C)+m(^B) = 180 ; adic¼ a patrulaterul ABCP
este inscriptibil, deci P aparţine cercului circumscris triunghiului ABC.
Observaţia 498 Demonstraţia sufer¼a modi…c¼ari dac¼a triunghiul ABC este obtuzunghic,
proprietatea r¼amânând adev¼arat¼a. Punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt centrele cercurilor Carnot
ale triunghiului A0 B 0 C 0 , iar vârfurile triunghiului ABC sunt punctele unde în¼alţimile
triunghiului A0 B 0 C 0 intersecteaz¼a cercul circumscris triunghiului ABC:
1.31 PUNCTUL LUI SCHIFFLER
„In…nitul e mult mai mare / Decât ne închipuim,

N–o s¼
a putem niciodat¼ a-l umplem cu su‡etul nostru.” - Marin Sorescu40
a / S¼
Teorema 499 Dac¼a I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci dreptele
lui Euler ale triunghiurilor BCI; CAI; ABI şi ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Vom demonstra proprietatea utilizând coordonatele baricentrice.

Astfel, O(sin 2A; sin 2B; sin 2C); H(tgA; tgB; tgC); G(1; 1; 1); I(a; b; c) (unde a; b; c
reprezint¼
a lungimile laturilor BC; CA; respectiv AB).
Ecuaţia dreptei lui Euler OH a triunghiului ABC în coordonatele baricentrice este:
x y z
1 1 1 = 0;
adic¼
a
x(sin 2C sin 2B) + y(sin 2A sin 2C) + z(sin 2B sin 2A) = 0:
Fie O1 ; O2 ; O3 şi G1 ; G2 ; G3 centrele cercurilor circumscrise, respectiv centrele de
greutate ale triunghiurilor BCI; CAI; respectiv ABI. Avem:
O1 (sin ( + A) ; sin B; sin C) O1 ( sin A; sin B; sin C)

40
Marin Sorescu (1936-1996) – scriitor român
şi G1 (a; 1 + b; 1 + c):

Ecuaţia dreptei lui Euler a triunghiului BCI este:
x y z
a 1+b 1+c = 0;
sin A sin B sin C
sau
(O1 G1 ) : x[(1+b) sin C (1+c) sin B] y[(1+c) sin A+a sin C]+z[(1+b) sin A+a sin B] = 0
Analog, O2 (sin A; sin B; sin C); G2 (1 + a; b; 1 + c) şi O3 (sin A; sin B; sin C); G3 (1 +
a; 1 + b; c) rezult¼
a
(O2 G2 ) : x[ b sin C (1+c) sin B] y[(1+a) sin C (1+c) sin A]+z[b sin A+(1+a) sin B] = 0
şi
(O3 G3 ) : x[ c sin B (1+b) sin C] y[c sin A (1+a) sin C]+z[(1+a) sin B (1+b) sin A] = 0:
Deoarece
(1 + b) sin C (1 + c) sin B (1 + c) sin A a sin C a sin B + (1 + b) sin A
b sin C (1 + c) sin B (1 + a) sin C (1 + c) sin A b sin A + (1 + a) sin B = 0;
c sin B (1 + b) sin C c sin A (1 + a) sin C (1 + a) sin B (1 + b) sin A
rezult¼
a c¼
a dreptele O1 G1 ; O2 G2 ; O3 G3 sunt concurente (i). Analog se arat¼
a c¼
a:
(1 + b) sin C (1 + c) sin B (1 + c) sin A a sin C a sin B + (1 + b) sin A

b sin C (1 + c) sin B (1 + a) sin C (1 + c) sin A b sin A + (1 + a) sin B = 0;
sin 2C sin 2B sin 2A sin 2C sin 2B sin 2A
deci dreptele OH,O1 G1 ; O2 G2 sunt concurente (ii). Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a c¼
a
dreptele lui Euler ale triunghiurilor BCI; CAI; ABI şi ABC sunt concurente.
Observaţia 500 Punctul Sh de concurenţ¼a al dreptelor lui Euler ale triunghiurilor

BCI; CAI; ABI şi ABC se numeşte punctul lui Schi- er.
Teorema 501 Punctul lui Schi- er, ortocentrul şi centrul de greutate al unui triunghi
ABC sunt coliniare.
Demonstraţie.Vezi teorema 499.

1.32 PUNCTUL LUI WEILL
„Matematica nu exclude poezia şi reciproc; matematica reunit¼a cu poezia poate oferi un orizont
mult mai vast pe care ochiul şi su‡etul omenesc s¼ a-l cuprind¼
a şi s¼
a-l apropie. Înţelegând şi
savurând poezia am p¼atruns în templul armoniei, precum atunci când am înţeles matematica
am p¼atruns în templul certitudinii.” - Ion Barbu41
P unctul lui W eill42 (W ) al unui triunghi este centrul de greutate al triunghiului

de contact al s¼
au (Figura 1.117).
Figura 1.117: Punctul lui Weill
Teorema 502 Dreapta W I este dreapta lui Euler a triunghiului de contact Ca Cb Cc ,

unde I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC:
Demonstraţie.Deoarece W este centrul de greutate al triunghiului Ca Cb Cc şi I
este centrul cercului circumscris triunghiului Ca Cb Cc ; rezult¼
a c¼
a W I este dreapta lui
Euler a triunghiului Ca Cb Cc .
Teorema 503 Centrul cercului circumscris triunghiului ABC aparţine dreptei W I:
Demonstraţie.Centrul cercului circumscris triunghiului ABC aparţine dreptei lui
Euler a triunghiului Ca Cb Cc (vezi „Dreapta lui Euler”).
Teorema 504 Pentru orice punct M din planul triunghiului ABC este edev¼arat¼a re-
laţia:
! 1 p b p c ! p c p a ! p a p b !
MW= + MA + + MB + + MC
3 c b a c b a
41
în algebr¼
a şi geometrie
42
André Weill (1906-1998) – matematician francez, profesor la Universitatea Princeton, contribuţii
importante în algebr¼ a, analiz¼
a şi geometrie
Demonstraţie. Deoarece W este centrul de greutate al triunghiului ABC, rezult¼

a
! 1 ! ! !
M W = (M Ca + M Cb + M Cc ); (i)
3
BCa p b
pentru orice punct M din planul triunghiului ABC. Dar CCa = p c; de unde
! 1 ! !
M Ca = [(p c)M B + (p b)M C)] (ii)
a
! ! ! !
Analog, se obţin relaţiile M Cb = 1b [(p a)M C + (p c)M A)] (iii), M Cc = 1
c [(p
! !
b)M A + (p a)M B)] (iv). Din relaţiile (i)-(iv), rezult¼
a concluzia.
Consecinţa 505 Coordonatele baricentrice relative ale punctului lui Weill al unui
triunghi ABC sunt:
p c p b p a p c p a p b
W + ; + ; + :
b c c a b a
Teorema 506 Coordonatele baricentrice absolute ale punctului lui Weill al unui tri-
unghi ABC sunt :
1 p c p b 1 p a p c 1 p a p b
W + ; + ; + :
9 b c 9 c a 9 b a
1 p c p b p a p c p a p b 12Rrp
+ + + + + = = 3;
3 b c c a b a abc
unde am utilizat relaţiile a3 +b3 +c3 = 2p(p3 3r2 6Rr) şi a2 +b2 +c2 = 2(p2 r2 4Rr);
rezult¼
a concluzia.
Teorema 507 Centrul cercului înscris, centrul cercului circumscris şi punctul lui
Weill sunt coliniare.
Demonstraţie. Demonstr¼ am teorema utiliz¼

and coordonatele baricentrice. Avem
I(a; b; c) şi O (sin 2A; sin 2B; sin 2C). Deoarece
p c
b + pc b p a
c + pa c p a
b + pa b
a b c =0
rezult¼
a c¼
a punctele W; O şi I sunt coliniare.
Teorema 508 Este edev¼arat¼a relaţia:

WI r
= :
WO 3R + r
! ! !
(3R+r)M I+rM O
Demonstraţie. Se arat¼
a c¼
a MW = 2r+3R , utilizând relaţiile:
! R2 ! ! !
MO = (sin 2A M A + sin 2B M B + sin 2C M C)
2S
şi
! ! !
! aM A + bM B + cM C
MI = :
a+b+c
1.33 PUNCTELE LUI PELLETIER
„Matematicienii sunt ca francezii: orice le spui traduc în limba lor şi drept urmare rezult¼
a ceva
complet diferit.” –J. W. Goethe43
Teorema 509 (Teorema lui Pelletier) Într-un triunghi ABC, dreptele care unesc
picioarele înalţimilor corespunz¼atoare vârfurilor B şi C, picioarele bisectoarelor cores-
punz¼atoare vârfurilor B şi C şi punctele de tangenţ¼a ale cercului înscris cu laturile
AB şi AC sunt concurente.
Demonstraţie.Vom demonstra teorema utilizând coordonatele baricentrice.

Lem¼ a: Fie punctele Qi ( i ; i ; i ), i = 1; 3 în planul unui triunghi ABC. Prin
…ecare punct Qi , i = 1; 3, ducem cevienele AAi , BBi , CCi , i = 1; 3. Dreptele B1 C1 ,
B2 C2 , B3 C3 sunt concurente dac¼a şi numai dac¼a
1= 1 1= 1 1= 1
1= 2 1= 2 1= 2 = 0:
1= 3 1= 3 1= 3
Demonstraţie lem¼ a. Avem Bi ( i ; 0; i ), i = 1; 3, Ci ( i ; i ; 0), i = 1; 3. Ecuaţiile

dreptelor Bi Ci sunt:
x y z
+ + = 0; i = 1; 3:
i i i
Condiţia de concurenţ¼ a a trei drepte conduce la concluzia problemei.
Demonstraţia teoremei. Coordonatele baricentrice ale ortocentrului, centrului
cercului înscris şi ale punctului lui Gergonne corespunz¼ atoare triunghiului ABC sunt:
a b c (p b)(p c) (p c)(p a) (p a)(p b)
H(ctgB ctgC; ctgC ctgA; ctgA ctgB), I( 2p ; 2p ; 2p ), r(4R+r) ; r(4R+r) ; r(4R+r) .
Conform lemei, dreptele sunt concurente dac¼ a:
1 1 1
tgA tgB tgC
= 1 1 1 = 0:
a b c
p a p b p c
43
Johann Goethe (1749-1832) – poet, scriitor german
2tg A tg A
Utiliz¼
am formulele tgA = 2
1+tg 2 A
, r = (p a)tg A2 , a = 2R sin A = 2R 1+tg22 A . Not¼
am
2 2
tg A2 = m, tg B2 = n, tg C2 = p.
1 1 1
m m n n p p m n p
= 1 1 1 = m n p = 0:
a b c
1 1 1
p a p b p c m n p
0
Observaţia 510 Fie A punctul de intersecţie al celor trei drepte. Analog se de-
0 0 0 0 0
…nesc punctele B şi C . Punctele A , B şi C se numesc punctele lui P elletier,
0 0 0
iar A B C se numeşte triunghiul lui P elletier: Analog se arat¼a c¼a dreptele care
unesc picioarele înalţimilor corespunz¼atoare vârfurilor B şi C, picioarele bisectoarelor
corespunz¼atoare B şi C şi punctele de contact ale cercurilor exînscrise triunghiului
ABC cu laturile AB şi AC sunt concurente (se consider¼a punctele I, H şi punctul lui
Nagel N ( p p a ; p p b ; p p c )).
Teorema 511 Triunghiul ABC şi triunghiul lui Pelletier corespunz¼ator sunt omologi-
ce.
Demonstraţie. Fie I1 , I2 , I3 picioarele bisectoarelor interioare ale unghiurilor
Figura 1.118: Punctele lui Pelletier
A, B, respectiv C; Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC (Figura 1.118),

0 0 0 00 0
fA g = Cb Cc \ I2 I3 , fB g = Ca Cc \ I1 I3 ; fC g = Ca Cb \ I1 I2 , fA g = AA \ BC,
00 0 00 0
fB g = BB \ AC, fC g = CC \ AB; f¼ ar¼a a restrânge generalitatea presupunem c¼
a
00
a > b > c. Considerând triunghiul ABC, transversala Cc Cb şi ceviana AA avem:
0 00
ACc AC A Cc A B
=1 (i)
AB Cb C A0 Cb A00 C
0
Din teorema lui Menelaus în triunghiul ACb Cc şi transversala A I3 I2 avem:
0
A Cc I3 A I2 Cb
=1 (ii)
A0 Cb I3 Cc I2 A
bc bc
Din teorema bisectoarei rezult¼
a: I2 A = a+c , I3 A = a+b , de unde rezult¼
a
(a c)(p b)
I2 Cb = I2 A Cb A =
a+c
şi
(a b)(p c)
I3 Cc = : (iii)
a+b
Din relaţiile (ii) şi (iii) rezult¼
a
0
A Cc a b p c
0 = (iv)
A Cb a c p b
Din relaţiile (i) şi (iv) rezult¼

a
00
A B c p a (p b)(a c)
=
A00 C b p c (p c)(a b)
c a c (p a)(p b)
= :
b a b (p c)2
Analog, se demonstreaz¼
a c¼
a
00
B C a (a b) (p b)(p c)
=
B 00 A c (b c) (p a)2
şi
00
C A b (c b) (p c)(p a)
00 = ;
C B a (c a) (p b)2
00 00 00 0
de unde A B B C C A
A00 C B 00 A C 00 B
= 1, iar din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼
a c¼
a dreptele AA ,
0 0
BB , CC sunt concurente. Atunci, din teorema lui Desargues rezult¼ a c¼a triunghiurile
0 0 0
ABC şi A B C sunt omologice.
1.34 PUNCTUL LUI KENMOTU
„Legile naturii sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu” - Euclid44
Fie p¼
atratele congruente M1 Ke N1 P1 ; M2 N2 P2 Ke ; P3 M3 N3 Ke a‡ate în interiorul
triunghiului ABC, astfel încât M1 ; M2 2 (BC); P2 ; P3 2 (AC); N1 N3 2 (AB): Punctul
Ke comun p¼ atratelor date se numeşte punctul lui Kenmotu (Figura 1.119).
Figura 1.119: Punctul lui Kenmotu
Teorema 512 Punctele M1 ; M2 ; P2 ; P3 ; N1 ; N3 sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece Ke M1 Ke M2 Ke P2 Ke P3 Ke N3 Ke N1 (= l),

unde cu l am notat lungimea laturii p¼
atratelor congruente, punctele M1 ; M2 ; P2 ; P3 ; N1 ; N3
se a‡a¼ pe un cerc cu centrul în punctul Ke şi raz¼
a l:
Teorema 513 Cercul pe care se a‡¼a puncteleM1 ; M2 ; P2 ; P3 ; N1 ; N3 se numeşte cer-

cul lui Kenmotu şi are raza egal¼a cu p12 l.
Teorema 514 Diagonalele p¼atratelor Kenmotu determinate de vârfurile acestora ce

aparţin laturilor triunghiului ABC sunt antiparalele cu laturile triunghiului ABC:
44
Demonstraţie. Not¼am x = m(BM \ \ \ \

1 P1 ) = m(CM2 N2 ), y = m(AP3 M3 ) = m(CP2 N2 )
\
şi z = m(AN \
3 M3 ) = m(BN1 P1 ). Din triunghiul BN1 M1 rezult¼ a
b + (45 + x) + (45 + z) = 180 ;
m(B)
de unde x + z = 90 b Analog, z + y = 90
m(B). m(A)b şi y + x = 90 b
m(C).
Sumând relaţiile precedente rezult¼
a x + y + z = 45 şi de aici se obţin egalit¼
aţile:
b = 45 + x; m(B)
m(A) b = 45 + y; m(C)
b = 45 + z:
Atunci, m(AP \ b \ b
3 N3 ) = m(B) şi m(AN3 P3 ) = m(C), deci dreptele N3 P3 şi BC sunt
antiparalele. Anolog se arat¼
a c¼a N1 M1 şi M2 P2 sunt antiparalele cu laturile CA,
respectiv AB.
Teorema 515 Cercul Kenmotu este un cerc Tucker.

a şi din faptul c¼
a N 1 M1 M 2 P2 N3 P3
rezult¼
a concluzia.
Teorema 516 Sunt adev¼arate relaţiile: N1 P2 k BC; N3 M2 k CA; P3 M1 k AB:
Demonstraţie. Deoarece N1 M1 M2 P2 rezult¼ a c¼

a patrulaterul N1 M1 M2 P2 este
trapez isoscel, deci N1 P2 k BC. Analog se arat¼
a N3 M2 k CA şi P3 M1 k AB:
Teorema 517 Patrulaterele M1 M2 P2 P3 , N3 N1 P2 P3 şi M1 M2 N3 N1 sunt inscriptibile.
a m(N\
Demonstraţie. Deoarece N1 P2 k BC; rezult¼ b \
1 P2 P3 ) = m(C) şi cum m(AN3 P3 ) =
b rezult¼
m(C); a m(N\ \
1 P2 P3 ) = m(AN3 P3 ). Astfel, patrulaterul N3 N1 P2 P3 este in-
scriptibil.
Teorema 518 Punctul lui Kenmotu aparţine dreptei lui Brocard a triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece cercul Kenmotu este un cerc Tucker, cum centrul unui
cerc Tucker aparţine dreptei lui Brocard (vezi „Cercul lui Tucker”), rezult¼
a concluzia.
Teorema 519 Dac¼a ; ; sunt centrele p¼atratelor Kenmotu, atunci triunghiurile

şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie …ind centrul lui Lemoine al tri-
unghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece ; ; sunt mijloacele antiparalelor N1 M1 ; M2 P2 ; N3 P3 ,

triunghiurile şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie …ind centrul lui Lemoine
al triunghiului ABC (vezi „Cercul lui Taylor”).
1.35 PUNCTUL LUI FEUERBACH
„Ca s¼
a te îndoieşti de linia dreapt¼
a trebuie s¼
a ştii mai întâi din câte puncte e f¼
acut¼
a.”–Nichita
anescu45
St¼
Teorema 520 (Teorema lui Feuerbach46 ) Într-un triunghi, cercul lui Euler este
tangent cercului înscris şi cercurilor exînscrise corespunz¼atoare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A0 intersecţia bisectoarei interioare a unghiului

\
BAC cu latura BC; Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC, Ma ; Mb ; Mc mi-
jloacele laturilor BC, AB; respectiv AC ale triunghiului ABC, Ca Cb Cc triunghiul
de contact, iar Da ; Db ; Dc proiecţiile punctului Ia – centrul cercului A - exînscris -
pe dreptele BC; CA; respectiv AB (Figura 1.120). Vom demonstra mai întâi c¼ a:
Figura 1.120: Teorema lui Feuerbach
0
a BA
Ma Ca2 = Ma Ha Ma A0 . Din teorema bisectoarei rezult¼ c 0
A0 C = b , de unde BA =
a c
b+c .
Avem:
a ac a(b c)
Ma A0 = = (i)
2 b+c 2(b + c)
45
Nichita St¼
46
Karl Feuerbach (1800-1834) – matematician german, contribuţii importante în geometrie
Din triunghiul dreptunghic AHa B şi AHa C rezult¼

a
AHa2 = AB 2 BH 2 = AC 2 CHa2 b2 c2 = (Ha C + Ha B)(Ha C Ha B);

a2 +c2 b2
b2 c2 = a(a 2Ha B), de unde Ha B = 2a şi de aici
b2 c2
Ma H a = M a B BHa = (ii)
2a
Deoarece BCa = CDa = p b unde p = a+b+c 2 , (vezi „Cercul înscris într-un triunghi”)
rezult¼
a:
a b c
Ma Ca = Ma B BCa = (p b) = (iii)
2 2
Din relaţiile (i), (ii) şi (iii) rezult¼
a:
Ma Ca2 = Ma Ha Ma A0 (iv)
Egalitatea (iv) arat¼ a c¼

a punctul Ha (care aparţine cercului lui Euler al triunghiului
ABC) se transform¼ a prin inversiunea de centru Ma şi raport Ma Ca2 în punctul A0 . Prin
aceasta inversiune, cercul lui Euler (f¼ ar¼
a punctul Ma ) se transform¼ a într-o dreapt¼ ad
antiparalel¼a cu BC în raport cu A; ce trece prin A0 (vezi „Cercul lui Euler”). Dreapta
d este a doua tangent¼ a comun¼ a interioar¼
a a cercului înscris şi A–exînscris. Prin aceast¼ a
inversiune cercul înscris se transform¼ a în el însuşi deoarece modulul inversiunii este
egal cu puterea polului inversiunii faţ¼ a de cercul considerat. Deoarece Ma Ca = Ma Da
rezult¼
a c¼a şi cercul A – exînscris se transform¼ a în el însuşi. Dreapta d …ind tangent¼ a
cercului înscris şi A–exînscris (invariante în inversiunea considerat¼ a) rezult¼
a c¼
a şi cercul
lui Euler ar … tangent acestor cercuri în punctele ' şi 'a (punctele de intersecţie dintre
dreapta d şi cercurile inverse şi A –exînscris). Analog se arat¼ a c¼
a cercul lui Euler este
tangent cercurilor exînscrise corespunzând vârfurilor B şi C.
Soluţia 2. Fie (I; r) cercul înscris în triunghiul ABC. Utiliz¼ am teorema lui Casey,
considerând cercurile (Ma , Mb , Mc ) obţinem:
c b a
tM a M b = ; tAMc = ; tMb Mc = ;
2 2 2
a b c
tM a = (p b) = ;
2 2
b a c
tM b = (p c) = ;
2 2
c b a
tM c = (p a) =
2 2
(unde prin distanţa tangenţial¼

a tij dintre cercurile Ci şi Cj înţelegem lungimea tangen-
tei comune exterioare duse la cele dou¼ a cercuri, cele dou¼ a cercuri a‡ându-se de aceeaşi
parte a tangentei). Pentru ca cercul înscris şi cercul medial s¼ a …e tangente trebuie s¼
a
demonstr¼am c¼a pentru o combinaţie a semnelor + şi –rezult¼ a
c(b a) a(b c) b(a c) = 0;

Figura 1.121: Punctul lui Feuerbach
ceea ce este evident. Din teorema lui Casey rezult¼ a c¼a exist¼
a un cerc care trece prin
Ma , Mb , Mc şi . Cum cercul circumscris triunghiului median este cercul lui Euler
urmeaz¼ a ca cercul celor nou¼
a puncte şi sunt tangente.
Soluţia 3. Fie Mc mijlocul laturii AB, Hc piciorul în¼ alţimii din H, O9 centrul
cercului lui Euler al triunghiului ABC; DE diametrul perpendicular pe AB; F şi K
mijloacele segmentelor HD, respectiv HE (Figura 1.121). Deoarece KF = DE 2 = R şi
cum O9 2 KF rezult¼ a c¼
a KF este diametru în cercul lui Euler al triunghiului ABC,
deci m(KMc F ) = 90 : Fie XY ?AB; XY diametru în cercul înscris în triunghiul ABC
(Y 2 AB) şi XL?M K (L 2 KF ): Atunci, LM = XY = 2r unde fM g = KF \ AB:
Drepta F Mc este dreapta lui Simson a punctului D şi este perpendicular¼ a pe dreapta
CD în punctul S (vezi „Dreapta lui Simson”). Avem
^Hc CB ^SMc M ^DIY ^Mc DS(= ):
Fie fT g = F Y \ KX: Ar¼ at¼

am c¼ a m(^KT Y ) = 90 ; deci cercurile de diametre KF şi
XY –adic¼ a cercul lui Euler şi cercul înscris în triunghiul ABC –sunt tangente în '.
Din Mc Y = DI sin ; Y Hc = IC sin rezult¼ a
Mc Y Y Hc = DI IC sin2 = 2Rr sin2 ;
dar R sin2 = F K sin2 = Mc F sin = M F; de unde Mc Y Y Hc = 2r M F =

LM M F: Din puterea punctului M faţ¼

a de cercul lui Euler rezult¼
a
M Mc M Hc = M Mc2 = M F M K = M F (KL + LM )
= M F KL + M F LM
= M F KL + Mc Y Y Hc (i)
Dar M Hc2 M Y 2 = (M Hc M Y )(M Hc + M Y ) = Y Hc Y Mc ; deci
M Hc2 = M Mc2 = M Y 2 + Y Hc Y Mc (ii)

LX MF
a M Y 2 = M F KL = LX 2 ; adic¼
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ a KL = M Y ; relaţie
care arat¼a c¼a K'?F Y; deci cercul lui Euler şi cercul înscris în triunghiul ABC sunt
tangente în punctul '.
Soluţia 4. Teorema medianei aplicat¼ a în triunghiul OIH ne d¼a:
OI 2 + IH 2 OH 2
IO92 =
2 4
sau
R2 2Rr + 2r2 2rh R R2 4rh R
IO92 = ;
2 4
unde rh este raza cercului înscris în triunghiul ortic al triunghiului ABC (vezi „Cercul
înscris”şi „Cercul circumscris”), şi de aici rezult¼
a c¼
a
R2 4Rr + 4r2 (R 2r)2

IO92 = = ;
4 4
deci O9 I = R2 r. Cum R2 este raza cercului Euler rezult¼ a cercul lui Euler şi cercul
înscris sunt tangente interior.
Punctele ','a ,'b ,'c de tangenţ¼
a dintre cercul lui Euler şi cu cercurile tritangente
se numesc punctele lui F euerbach ale triunghiului ABC:
Observaţia 521 Într-un triunghi ABC se duce cea de-a doua tangent¼a interioar¼a a
cercului înscris cu …ecare cerc exînscris (primele tangente …ind laturile triunghiului).
Dreptele ce unesc punctele de contact ale acestor trei tangente cu mijloacele laturilor
corespunz¼atoare trec prin punctele lui Feuerbach.
Teorema 522 Dreptele care unesc punctelele lui Feuerbach ale cercurilor exînscrise
cu punctul lui Feuerbach al cercului înscris trec prin piciorul bisectoarei situate pe
laturile respective.
Demonstraţie. Piciorul bisectoarei interioare a unghiului BAC \ - punctul A0 -

este centrul de omotetie invers¼ a dintre cercurile înscris şi A - exînscris; punctul lui
Feuerbach ' este centrul de omotetie direct¼ a dintre cercurile lui Euler şi cercul înscris,
iar 'a cetrul de omotetie invers¼ a între cercul lui Euler şi cercul A - exînscris, deci
punctele A0 ,' şi 'a sunt coliniare.
Observaţia 523 Triunghiul lui Feuerbach 'a 'b 'c este triunghiul a c¼arui vârfuri
sunt punctele de tangenţ¼a dintre cercul celor nou¼a puncte cu cercurile exînscrise unui
triunghi ABC:
Teorema 524 Cercul ce trece prin picioarele bisectoarelor interioare ale unui triunghi
conţine punctul lui Feuerbach al triunghiului.
Demonstraţie. Vom ar¼ ata c¼ a triunghiul determinat de picioarele bisectoarelor

este asemenea şi omologic cu triunghiul lui Feuerbach. Vom utiliza în demonstraţia
teoremei dou¼a leme:
Lema 1. Cercul (O; R) este tangent exterior cercurilor {1 (O1 ; r1 ) şi {2 (O2 ; r2 )
în punctele A, respectiv B: Dac¼a A1 şi B1 sunt punctele de tangenţ¼a ale tangentei
exterioare comune cercurilor {1 şi respectiv {2 , atunci
R
AB = p A1 B1 :
(R + r1 )(R + r2 )
Demonstraţie. Teorema cosinusului aplicat¼

a în triunghiurile AOB şi O1 OB (Figura
Figura 1.122: Cercuri tangente
1.122) ne d¼
a:
\= 2R2 AB 2 AB 2
cos AOB =1 ;
2R2 2R2
şi
O1 O22 = (R + r1 )2 + (R + r2 )2 2(R + r1 )(R + r2 ) cos(O\
1 OO2 ):
Din relaţiile precedente rezult¼

a:
2
AB
O1 O22 = (r1 r2 )2 + (R + r1 )(R + r2 ) :
R
Din trapezul A1 B1 O2 O1 avem: OO22 = (r1 r2 )2 + A1 B12 , de unde rezult¼ a concluzia.

Lema 2. Fie a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC şi {(O; R) cercul circum-
scris triunghiului ABC: Dac¼a (Ia ; ra ) este A-cercul exînscris, iar B1 şi C1 picioarele
bisectoarelor interioare ale unghiurilor B şi C, atunci
p
abc R(R + 2ra )
B1 C1 = :
(a + b)(a + c) R
Figura 1.123: Lungimi de segmente
Demonstraţie. Fie Ia B2 ?AC; B2 2 AC şi Ia C2 ?AB, C2 2 AC, OQ?Ia B2 ; Q 2

Ia B2 , OP ?Ia C2 ; P 2 Ia C2 , AB2 = AC2 = a+b+c 2 = p (Figura 1.123). Atunci,
OP = p 2c = a+b 2 şi OQ = p b
2 = a+c
2 . Din teorema bisectoarei rezult¼ bc
a: AB1 = a+c ,
cb
AC1 = a+b , de unde:
AB1 a+b OP
= = :
AC1 a+c OQ
\
Cum P OQ = C\
2 AB2 rezult¼
a c¼
a triunghiurile AB1 C1 şi OP Q sunt asemenea şi
B1 C1 AB1 2bc
= = (*)
PQ OP (a + c)(a + b)
Ţinând cont c¼ a punctele O; P; Q; Ia sunt pe cercul de diametru OIa , din teorema

a:
\ a
P Q = OIa sin P OQ = OIa sin A = OIa ;
2R
care împreun¼
a cu ( ) d¼
a:
abc
B1 C1 = OIa :
R(a + c)(a + b)
Utilizând relaţia lui Euler OIa2 = R(R + 2ra ) rezult¼

a:
p
abc R(R + 2ra )
B1 C1 = :
R(a + c)(a + b)
Demonstraţia teoremei. Fie ' punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC şi O9
centrul cercului lui Euler. Fie 'a ; 'b ; 'c punctele de tangenţ¼
a al cercului lui Euler al
Figura 1.124: ' aparţine cercului circumscris triunghiului A1 B1 C1
triunghiului ABC cu cercurile sale exînscrise şi X; Y punctele de tangenţ¼

a ale cercurilor
A - exînscris şi B –exînscris cu latura AB (Figura 1.124). Avem:
a+b+c a+b+c
ZY = AY + BX AB = + c = a + b:
2 2
Din lema 1, rezult¼
a:
R
(a + b) 2 (a + b)R
'a 'b = q =p :
R
+ ra R
+ rb (R + 2ra )(R + 2rb )
2 2
p
abc R(R+2rc
Din lema 2 rezult¼
a A1 B1 = (c+a)(c+b)R .
Atunci,
p
A1 B1 abc R(R + 2ra )(R + 2rb )(R + 2rc )
= :
'a 'b (a + b)(c + a)(b + c)R2
Din simetria relaţiei precedente rezult¼
a c¼
a:
A1 B1 B1 C1 C1 A1
= = ;
'a 'b 'b 'c ' c 'a
adic¼
a triunghiurile A1 B1 C1 şi 'a 'b 'c sunt asemenea (i). Ar¼
at¼
am c¼
a punctele ', B1 şi
'b sunt coliniare. Din faptul c¼ a
O9 ' R IB1 r Ib 'b 2rb
= ; = ; =
'I 2r B1 Ib rb 'b O9 R
rezult¼
a:
O9 ' IB1 Ib 'b
=1
'I B1 Ib 'b O9
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a c¼
a punctele ', B1 şi 'b sunt coliniare.
Analog se arat¼ a c¼
a punctele ', C1 şi 'c şi ', A1 şi 'a sunt coliniare, ceea ce arat¼ a c¼
a
triunghiurile A1 B1 C1 şi 'a 'b 'c sunt omologice (ii). Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a:
m(C\ \
1 'B1 ) + m(C1 A1 B1 ) = m('
\ c ''b ) + m('\
c 'a 'b ) = 180 ;
adic¼
a ' aparţine cercului circumscris triunghiului A1 B1 C1 .
Teorema 525 În triunghiul ABC …e Ca ; Cb ; Cc punctele de contact ale cercului în-

scris cu laturile BC; AC, respectiv AB; X şi Y punctele de intersecţie dintre paralela
dus¼a prin A la BC cu dreptele Ca Cb , respectiv Ca Cc . Dreapta lui Euler a triunghiului
Ca XY trece prin punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC.
a punctele A; Cb ; Cc ; X 0 ; Y 0 ; I (Figura 1.125)

Demonstraţie. Vom arata mai întâi c¼
Figura 1.125: I aparţine cercului lui Euler al triunghiului Ca XY
sunt conciclice (unde X 0 şi Y 0 sunt mijloacele segmentelor Ca X, respectiv Ca Y ), ele

aparţinând cercului celor nou¼a puncte al triunghiului Ca XY . Avem,
\b
AXC \
CCa Cb
\
CC b Ca
\
ACbX
de unde AX ACb şi analog AY ACc . Cum ACb ACc rezult¼ a AY AX, deci A
este mijlocul segmentului XY . Cercul celor nou¼ a puncte al triunghiului Ca XY conţine
punctele A; X 0 ; Y 0 (…ind mijloacele laturilor triunghiului Ca XY ). Din AY = AX =
ACb rezult¼ a c¼
a Cb este piciorul în¼
alţimii din X pe Y Ca ; analog Cc este piciorul în¼
alţimii
din X pe Y Ca , deci punctele Cb şi Cc aparţin cercului celor nou¼ a puncte al triunghiului
Cc XY . Fie H 0 ortocentrul triunghiului Ca XY . Atunci, H\ 0C C
b a H\ 0 C C , deci
c a
0
punctul H aparţine cercului înscris în triunghiul ABC şi mai mult este diametru în
acest cerc, adic¼ a I este mijlocul segmentului H 0 Ca , ceea ce arat¼a c¼
a I aparţine cercului
lui Euler al triunghiului Ca XY .
Demonstraţia teoremei. Fie O; H şi O9 centrul cercului circumscris, ortocentrul
şi centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC (O9 este mijlocul segmentului HO) şi
0 0
d dreapta lui Euler a triunghiului Ca XY: Fie O9 O9 k ICa , O9 2 d şi d\AH = fH 0 g, iar
O0 punctul de intersecţie dintre paralela prin O la IH 0 cu dreapta d. Cum AD k IH 0
şi M este mijlocul lui AI rezult¼ a AD = IH 0 = r (raza cercului înscris în triunghiul
a c¼
ABC). Dac¼ a Ma este mijlocul laturii BC, atunci AH = 2OMa . Fie Ia centrul
cercului exînscris corespunz¼ ator laturii BC şi ra – raza sa. Cum punctele A, I şi Ia
sunt coliniare (vezi „Cercuri exînscrise”), atunci J, punctul de intersecţie dintre AIa
_
cu cercul circumscris triunghiului ABC, este mijlocul arcului BC (Figura 1.126).
0 0
Fie I simetricul lui I faţ¼
a de O. Deoarece I Ia trece prin punctul Da de tangenţ¼
a
al cercului exînscris corespunz¼ ator laturii BC. Din asem¼anarea triunghiurilor M AD
Figura 1.126: Dreapta lui Euler a triunghiului Ca XY conţine punctul lui Feuerbach
al triunghiului ABC
JO 0 M O0
şi M JO0 , respectiv M IH 0 cu M JO0 avem AD = MD , de unde rezult¼
a c¼
a
M O0 M O0 MJ
JO0 = IH 0 =r 0
=r
MD MH MI
2M J AIa ra
= r =r =r = ra :
2M I AI r
În trapezul HOO0 D avem:
0
2O9 O9 = OO0 + HD = (JO0 R) + (HA DA)
= ra R + 2OMa r
= ra (R + r) + Ca I + Da I 0 ;
0 0
de unde 2O9 O9 =ra (R + r) + r + (2R ra ) = R, rezult¼ a c¼a O9 O9 = R=2, adic¼ a
0 0 0
O9 aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC. Cum O9 O9 k ICa , dreptele O9 Ha
şi O9 I se intersecteaz¼
a în centrul de asemanare al cercurilor înscris, respectiv al lui
Euler al triunghiului ABC. Dar cele dou¼ a cercuri sunt tangente interior în punctul lui
Feuerbach care este centrul de asemanare pentru cele dou¼ a cercuri. Astfel, dreapta lui
Euler a triunghiului Ca XY conţine punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC:
Observaţia 526
1) Vom nota triunghiul Ca XY cu Ta . Analog cu Ta se construiesc triunghiurile

Tb şi Tc . Punctul lui Feuerbach este punctul de intersecţie dintre dreptele lui Euler
corespunz¼ atoare triunghiurilor Ta , Tb şi Tc .
2) Punctul H 0 este punctul antipodal al punctului Ca al triunghiului ABC.
3) Centrul cercului lui Euler al triunghiului Ca XY este punctul M , mijlocul seg-
mentului IA.
4) Dreapta M H 0 este dreapta lui Euler a triunghiului Ca XY .
Teorema 527 Punctul lui Feuerbach 'a de pe cercul A - exînscris se a‡¼a pe bisec-
b = 60 sau m(B)
toarea unghiului A a triunghiului ABC dac¼a m(A) b = m(C).b
Demonstraţie. Fie Ha piciorul înalţimii din A, Ia centrul cercului A - exînscris şi
Figura 1.127: 'a 2 AIa

Da ; Db ; Dc punctele de tangenţ¼a ale acestuia cu dreptele BC; CA; respectiv, AB, A0

punctul diametral opus lui Da în cercul A - exînscris fA1 g = AA0 \ BC, Ma mijlocul
laturii BC, A00 mijlocul segmentului AIa ,fQg = A0 A00 \ AHa , T intersecţia dintre BC
şi tangenta în 'a la cercul A - exînscris, fP g = Ia T \ AHa , unde f'a g = A0 A00 \(Ia ; ra )
(Figura 1.127). Deoarece T 'a = T Da rezult¼ a T Ia ?Da 'a şi cum Da 'a ?'a A0 obţinem
A0 Q k Ia P; deci patrulaterul A0 QP Ia este paralelogram, de unde
QP A0 Ia Ia A1 :
Cum Ia Da k QP rezult¼
a c¼
a Ia Da P Q este paralelogram, deci
Da P k QIa (i)
Cum A0 Ia k AQ şi A00 este mijlocul segmentului A0 Ia rezult¼ a c¼ a patrulaterul QAA0 Ia

este paralelogram, deci Ia Q k AA0 (ii). Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ a Da P k AA0 .
Deoarece punctele Da şi A1 sunt izotomice rezult¼ a c¼
a Ia Q trece prin punctul Ma . Din
asem¼anarea triunghiurilor T Ma Ia şi T P Da , respectiv T Da Ia şi T Ha P rezult¼
a
TM T Ia T Da
= =
T Da TP T Ha
şi de aici T Da2 = T Ha T Ma = T '2a , adic¼

a T este pe axa radical¼
a a cercului lui Euler
a triunghiului ABC şi a cercului A - exînscris, aceast¼ a este tangenta în 'a la
a ax¼
cercul A-exînscris, ceea ce arat¼a c¼a punctul 'a de intersecţie al cercului A-exînscris
cu dreapta A0 A00 este punctul lui Feuerbach de pe cercul A - exînscris. Punctul lui
Feuerbach se a‡a¼ pe bisectoarea A0 Ia dac¼ a 'a coincide cu A00 ceea ce
a şi numai dac¼
este echivalent cu AA00 = AI2 a = ra . Din triunghiul ADc Ia rezult¼
a
ra
AIa = ;
sin A2
de unde ra = ra
, adic¼ b = 60 . Dac¼
a sin A2 = 21 , deci m(A) a dreptele A0 A00 şi AHa
2 sin A
2
coincid – adic¼a triunghiul ABC este isoscel, atunci punctele Da ; Ma şi A00 coincid cu
'a şi reciproc.
Teorema 528 Punctul lui Feuerbach ' este ortopolul dreptei OI în raport cu tri-
unghiul ABC:
Demonstraţie. Cercul înscris în triunghiul ABC conţine ortopolul dreptei OI

(vezi „Ortopolul unei drepte). Deoarece ortopolul unui diametru al cercului circumscris
unui triunghi ABC aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC rezult¼
a c¼
a ortopolul
dreptei OI în raport cu triunghiul ABC aparţine atât cercului înscris cât şi cercului
lui Euler al triunghiului ABC, deci ortopolul dreptei OI este punctul lui Feuerbach
(') triunghiului ABC.
Teorema 529 Distanţele de la punctul lui Feuerbach corespunz¼ator unui triunghi

ABC la vârfurile triunghiului sunt egale, respectiv, cu distanţele de la picioarele în¼alţimi-
lor triunghiului la proiecţiile vârfurilor pe dreapta OI:
Demonstraţie. Soluţia rezult¼ a din faptul c¼ a punctul ' al lui Feuerbach este or-
topolul dreptei OI în raport cu triunghiul ABC, iar distanţa între un vârf al triunghiu-
lui ABC şi ortopolul unui diametru al cercului circumscris este egal¼ a cu distanţa între
proiecţiile aceluiaşi vârf pe latura opus¼a şi pe diametru (vezi „Ortopolul unei drepte”).
Teorema 530 Punctul lui Feuerbach ' al triunghiului ABC este punctul anti-Steiner
al dreptei OI în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC
Demonstraţie. Vezi „Punctul anti-Steiner”.
Teorema 531 Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach ' al triunghiului ABC
în raport cu triunghiul median al acestuia este paralel¼a cu dreapta OI:
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC este or-

topolul dreptei OI; dreapta lui Simson a punctului ' în raport cu triunghiul median
al triunghiului ABC se a‡a¼ la egal¼
a distanţ¼
a de punctul ' şi dreapta OI, deci dreapta
lui Simson a punctului ' este paralel¼a cu OI.
Teorema 532 Fie ' punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC şi Ma ; Mb ; Mc mij-
loacele laturilor BC; AC; respectiv AB: Una din distanţele 'Ma ; 'Mb ; 'Mc este egal¼a
cu suma celorlalte dou¼a.
Demonstraţie. F¼
ar¼
a a restrânge generalitatea presupunem c¼
a b > c > a: Fie P
Figura 1.128: Ma ' + Mb ' = Mc '
punctul de intersecţie dintre 'Ma şi cercul înscris în triunghiul ABC şi Ca punctul de
contact al cercului înscris cu latura BC (Figura 1.128).
Atunci,
(b c)2
Ma P Ma ' = Ma Ca2 = ;
4
Ma ' R
iar P' = 2r ; deoarece ' este centrul de asem¼
anare dintre cercul medial şi cercul
Ma ' R
înscris în triunghiul ABC. Astfel, Ma P = R 2r ; de unde
r
(b c) R
Ma ' = ;
2 R 2r
distanţa
q Ma ' este proporţional¼
q a cu diferenţa b c. Analog, se arat¼
a c¼
a Mb ' =
(c a) R (b a) R
2 R 2r şi Mc F = 2 R 2r : Evident, Ma ' + Mb ' = Mc ':
Teorema 533 Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach al triunghiului ABC în
raport cu triunghiul ortic Ha Hb Hc al triunghiului ABC este paralel¼a cu OI:
Demonstraţie. Deoarece Ha Hb Hc şi Ma Mb Mc sunt triunghiuri S în cercul median

(vezi [12, § III.22]) şi cum dreapta lui Simson a unui punct în raport cu triunghiurile
S din aceeaşi familie p¼ astreaz¼
a aceeaşi direcţie, rezult¼
a concluzia.
Teorema 534 Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach în raport cu triunghiul
de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC este paralel¼a cu dreapta OI.
Demonstraţie. Fie Pa Pb Pc triunghiul determinat de mijloacele arcelor Ha Ma ;

Hb Mb ; Hc Mc ale cercului medial (Figura 1.129).
Figura 1.129: Dreapta lui Simson a punctului ' în raport cu triunghiul Ca Cb Cc
Triunghiurile Pa Pb Pc şi Ma Mb Mc sunt triunghiuri S deoarece
\ 1
m(P a Ma ) = jm(^B) m(^C)j ;
2
\ 1
m(P b Mb ) = jm(^C) m(Â)j ;
2
\ 1
m(P c Mc ) = jm(Â) m(^B)j ;
2
deci suma algebric¼a a m¼asurilor lor este egal¼
a cu zero. Deoarece triunghiul de contact
Ca Cb Cc este omotetic cu triunghiul Pa Pb Pc (centrul de omotetie …ind punctul lui
Feuerbach) rezult¼a c¼
a dreapta lui Simson a punctului ' în raport cu triunghiul Ca Cb Cc
este paralel¼
a cu OI:
Teorema 535 Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach în raport cu triunghiul
de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC coincide cu dreapta lui Simson a punctului lui
Feuerbach al triunghiului ABC în raport cu triunghiul median Ma Mb Mc
Demonstraţie. Deoarece dreapta lui Euler a triunghiului Ca Cb Cc este OI, orto-

centrul triunghiului Ca Cb Cc aparţine dreptei OI şi cum O este ortocentrul triunghiului
median Ma Mb Mc , rezult¼ a c¼
a dreapta lui Simson comun¼ a este paralel¼
a cu OI şi trece
la o distanţ¼
a egal¼
a de punctul lui Feuerbach şi de dreapta OI:
Teorema 536 Fie P mijlocul segmentului HI şi O centrul cercului lui Euler al tri-
unghiului ABC. Punctul lui Feuerbach (') şi centrul cercului înscris (I) al triunghiului
ABC sunt puncte inverse în cercul de centru O9 şi raza P O9 .
Demonstraţie. Deoarece punctele O9 , I şi ' sunt coliniare (Figura 1.130) rezult¼
a
OI = 2P O9 ; OI 2 = 4P O92 ; (i)
R
iar din teorema lui Euler avem: OI 2 = R2 2Rr (ii). Deoarece O9 I = 2 r şi
Figura 1.130: O9 P 2 = O9 ' O9 I
O9 ' = R2 (iii) rezult¼

a: 4O9 P 2 = 4O9 ' O9 I, adic¼
a O9 P 2 = O9 ' O9 I, de unde rezult¼
a
concluzia.
Teorema 537 Fie A1 proiecţia vârfului A al triunghiului ABC pe dreapta OI şi '
punctul lui Feuerbach corespunz¼ator triunghiului ABC. Punctele ' şi A1 sunt sime-
trice faţ¼a de latura Mb Mc a triunghiului median.
Demonstraţie. Vezi „Ortopolul unei drepte”.
Teorema 538 Fie A1 proiecţia vârfului A al triunghiului ABC pe dreapta OI; ' punc-
tul lui Feuerbach corespunz¼ator triunghiului ABC şi Ha piciorul perpendicularei duse
din A pe BC. Dreapta Ha ' şi perpendiculara AA1 coborât¼a din A pe OI sunt simetrice
în raport cu în¼alţimea AHa şi se intersecteaz¼a pe latura Mb Mc a triunghiului median.
Demonstraţie. Concluzia rezult¼

a din simetria punctelor A1 şi ' în raport cu
latura Mb Mc .
Teorema 539 Fie Ma Mb Mc triunghiul median, Ha Hb Hc triunghiul ortic, Ca Cb Cc

triunghiul de contact al unui triunghi ABC şi ' punctul lui Feuerbach corespunz¼ator.
Dreapta 'Ca este bisectoarea unghiului H\a Ma .
Demonstraţie. Fie D punctul în care tangenta în ' la cercul lui Euler inter-
Figura 1.131: 'Ca este bisectoarea unghiului H\

a 'Ma
secteaz¼
a latura BC şi E punctul de intersecţie dintre dreapta 'Ca cu cercul lui Euler
(Figura 1.131).
Atunci, D' DCa , deci D'C\a DC \ a '. Dar
1 _ _
\
m(DCa ') = [m('Ma ) + m(EHa )]
2
şi
_ _ _
\a ) = 1 m('Ca ) = 1 [m('Ma ) + m(Ma E)];
m(D'C
2 2
_ _
de unde rezult¼ a m(EMa ) = m(Ha E), deci H\
a c¼ a 'Ca C\
a 'Ma , adic¼
a 'Ca este
bisectoarea unghiului H\
a 'M a .
Teorema 540 Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC, I centrul

0 0 0
cercului înscris în triunghiul ABC şi Ca ; Cb ; Cc punctele diametral opuse punctelor
Ca ; Cb ; Cc în cercul înscris, iar A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AI; BI; respectiv CI.
0 0 0
Dreptele A0 Ca ; B 0 Cb ; C 0 Cc sunt concurente în punctul lui Feuerbach ('):
Demonstraţie. Fie A00 punctul de intersecţie dintre paralela dus¼

a din Ca la AI şi
în¼
alţimea AHa (Figura 1.132).
Figura 1.132: Drepte concurente în punctul lui Feuerbach
\
Atunci, A 00 AI H\ 00
a A Ca =
1
j[m(^B) m(^C)]j (vezi „Drepte izogonale”).
2
Cum
1
m(H\
a 'Ca ) = [m(^B) m(^C)]
2
a ^Ha AI
rezult¼ ^Ha 'Ca ^Ha A00 Ca , deci patrulaterul 'Ha Ca A00 este inscriptibil,
de unde
Â00 'Ca Â00 Ha Ca (= 90 )
0 0
şi cum Ca Ca este diametru în cercul lui Euler rezult¼ a punctele '; A00 ; Ca sunt coli-
a c¼
00 0 0 0
niare. Cum A ; A şi Ca sunt coliniare, rezult¼
a c¼a punctele '; A0 ; Ca sunt coliniare.
0 0 0
Teorema 541 Fie Ca ; Cb ; Cc punctele diametral opuse vârfurilor Ca ; Cb ; respectiv Cc
ale triunghiului de contact al triunghiului ABC, în cercul înscris triunghiului ABC.
0 0 0
Cercurile de diametru Ca Ca ; Cb Cb ; Cc Cc se intersecteaza în punctul lui Feuerbach al
triunghiului ABC:

a.
1.36 ¼
PUNCTUL LUI COŞNIŢA
„Matematica este o ştiinţ¼

a în care nu se ştie niciodat¼
a despre ce se vorbeşte şi nici dac¼
a este
47
adev¼
arat ce se vorbeşte.” –Bertrand Russel
Teorema 542 (Teorema lui Coşniţ¼ a48 ) Fie O centrul cercului circumscris unui
triunghi ABC şi X; Y; Z centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC; COA;
respectiv AOB: Dreptele AX; BY şi CZ sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie fA1 g = AX \ BC; fB1 g = BY \ CA; fC1 g =

CZ \ AB (Figura 1.133). Deoarece
Figura 1.133: Punctul lui Coşniţ¼

a
1
m(^BOX) = m(ÔCX) = m(^BOC) = m(Â);
2
rezult¼
a
m(ÔBC) = 90 m(^BOX) = 90 m(Â)
şi
m(^CBX) = m(^BCX) = m(Â) m(ÔBC) = 2m(Â) 90 = :
Analog, m(ÂCY ) = 2m(^B) 90 = şi m(ÂZB) = 2(^C) 90 = : Avem:
A[ABX] 1
BA1 2 AB BX sin(B + ) AB sin(B + )
= = 1 =
A1 C AACX 2 AC CX sin(C + ) AC sin(C + )
47
Nobel pentru literatur¼a
48
Cesar Coaşniţ¼
a (1910-1962) – matematician roman, profesor la Universitatea din Bucureşti
BA1 AB cos(C A) CB1 CB cos(A B) C1 A CA cos(B C)

sau A1 C = AC cos(B A) : Analog, B1 A = BA cos(C B) şi C1 B = CB cos(A C) : Atunci,
BA1 CB1 C1 A
A1 C B1 A C1 B = 1 (unde am ţinut cont c¼
a cos( x) = cos x; 8x 2 R) şi din reciproca
teoremei lui Ceva rezult¼ a c¼
a dreptele AX; BY şi CZ sunt concurente.
Soluţia 2. Fie fA g = ZY \ BC; fB g = XZ \ AC şi fC g = XY \ AB: Deoarece
ZY; XZ; XY sunt mediatoarele segmentelor AO; BO, respectiv CO din teorema lui
Ayme rezult¼ a c¼a punctele A ; B ; C sunt coliniare şi din reciproca teoremei lui De-
sargues aplicat¼ a triunghiurilor ABC şi XY Z rezult¼a c¼a dreptele AX; BY şi CZ sunt
concurente.
Soluţia 3. În [38] g¼
asim o frumoas¼a demonstraţie a teoremei lui Coşniţ¼
a utilizând
numerele complexe.
Lema 1. Fie A(a), B(b), C(c), D(d) puncte în planul complex, iar M (m) punctul
de intersecţie dintre dreptele AB şi CD: Atunci a…xul punctului M este:
(ab ab)(d c) (cd cd)(b a)

m=
(b a)(d c) (d c)(b a)
Demonstraţia lemei 1. Deoarece punctele A; B şi M sunt coliniare, avem
ab ab m(b a) + m(b a) = 0: (i)
Cum C; D şi M sunt coliniare, rezult¼

a
cd cd m(d c) + m(d c) = 0: (ii)

a concluzia.
Lema 2. Fie O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC, iar a; b; c; o a…xele
punctelor A; B; C; O în planul complex. Atunci,
jaj2 (b c) + jbj2 (c a) + jcj2 (a b)

o= :
a(b c) + b(c a) + c(a b)
Avem OA = OB = OC. Din OA = OB sau jo aj = jo bj, rezult¼

a
(o a)(o a) = (o b)(q b);
de unde
q(a b) + q(a b) = jaj2 jbj2 : (iii)
Analog, OA = OC este echivalent¼
a cu jo aj = jo bj, de unde obţinem
q(a c) + q(a c) = jaj2 jcj2 (iv)
Eliminând q din ecuaţiile (iii) şi (iv) obţinem concluzia

Demonstraţia teoremei. Fie C(O; R) cercul circumscris triunghiului ABC. F¼ ar¼
a
a restrânge generalitatea presupunem c¼ a O este originea planului complex. Atunci,
OA = OB = OC = R şi O(0). Fie a; b; c; x; y; z a…xele punctelor A; B; C; X; Y; Z.
Cum jaj = jbj = jcj = R, rezult¼ a aa = bb = cc = R2 şi de aici avem
R2 R2 R2
a= ; b= ; c= :
a b c
Din Lema 2, obţinem

jbj2 c + jcj2 ( b) R2 (c b) bc
x= = = ;
bc + c( b) c b b+c
R2 ( )
b c
şi
R2
x= :
b+c
Analog,
ac R2
y = ;y =
a+c a+c
ab R2
z = ;z = :
a+b a+b
Fie fM g = AX \ BY; iar m a…xul lui M: Din Lema 1, avem
(ax ax)(y b) (by bq2 )(x a)
m =
(x a)(y b) (y b)(x a)
a2 b2 + a2 c2 + b2 c2
= (v)
(a + b + c)(ab + ac + bc) 4abc
Fie fN g = AX \ CZ; iar n a…xul lui N: Din Lema 1, avem
(ax ax)(z c) (cz cz)(x a)
n =
(x a)(z c) (z c)(x a)
a2 b2 + a2 c2 + b2 c2
= (vi)
Analog, dac¼
a fP g = BY \ CZ; iar p a…xul lui P; obţinem
a2 b2 + a2 c2 + b2 c2
p= ;
deci, m = n = p, adic¼
a M = N = P.
Observaţia 543 A…xul punctului lui Coşniţ¼a când centrul cercului circumscris tri-
unghiului este în originea planului complex este:
a2 b2 + a2 c2 + b2 c2
o = :
Observaţia 544
i) Punctul de concurenţ¼a al dreptelor AX; BY şi CZ se numeşte punctul lui Coşniţ¼a

(în literatura internaţional¼
a se scrie Kosnitza - probabil datorit¼ a accentului uzat în
limba român¼ a) al triunghiului ABC:
ii) Triunghiul XY Z se numeşte triunghiul lui Coşniţ¼a al triunghiului ABC.
iii) AX; BY; CZ se numesc dreptele lui Coşniţ¼a.
iv) În cartea lui Kimberling - Encyclopedia of Triangle Centers - punctul lui Coşniţ¼a
este centrul X(54):
Teorema 545 Într-un triunghi ABC, punctul lui Coşniţ¼a (O ) şi centrul cercului lui
Euler (O9 ) sunt izogonal conjugate.
Demonstraţie. Fie A0 şi A00 punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioar¼

a şi
a a unghiului Â cu cercul circumscris triunghiului ABC şi Oa centrul cercu-
exterioar¼
lui circumscris triunghiului BHC. Punctele A; O9 ; Oa sunt coliniare (vezi „Cercurile
Figura 1.134: Puncte izogonale
R 0
lui Carnot”) (Figura 1.134). Avem: OX = 2 cos A ; XA = XO R; OOa = AH =
2R cos A (vezi „Cercurile lui Carnot”). Avem:
A00 Oa A0 Oa
= = 2R cos A;
A00 X A0 X
a fasciculul (A; N Oa M O1 ) este armonic şi cum m(Â0 AA00 ) = 90 rezult¼
adic¼ a c¼a
dreptele AA0 şi AA00 sunt bisectoarele unghiurilor ^XAOa ; respectiv Ôa AP; unde
P 2 (BAn[AB]) (vezi „Centrul cercului înscris în triunghi”). Astfel, ^XAA0
Â0 AOa sau ^XAA0 Â0 AO9 , adic¼a dreptele AX şi AO9 sunt izogonale. Ana-
log se arat¼
a c¼
a dreptele BY şi BO9 sunt izogonale, deci punctele lui Coşniţ¼
a (O ) şi
centrul cercului lui Euler (O9 ) sunt izogonal conjugate.
R
Teorema 546 Raza cercului circumscris triunghiului BOC are raza egal¼a cu 2 cos A :
R R a R2 a a R
XO = = R 2 sin 2A = = :
4 A[BOC] 4 2 sin 2A 2 cos A
2
Teorema 547 Fie A ; B ; C simetricele vârfurilor triunghiului ABC faţ¼a de laturile

opuse şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC: Cercurile circumscrise tri-
unghiurilor AOA ; BOB şi COC se întâlnesc într-un al doilea punct care este in-
versul în cercul circumscris al punctului lui Coşniţ¼a.
Teorema 548 (Teorema lui Yiu) Fie A ; B ; C simetricele vârfurilor triunghiului

ABC faţ¼a de laturile opuse. Cercurile circumscrise triunghiurilor AB C ; BC A ; CA B
trec prin inversul punctului lui Coşniţ¼a în cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie Q inversul punctului lui Coşniţ¼

a (O ) în cercul circumscris
triunghiului ABC: Din teorema lui Musselman Q aparţine cercurilor circumscrise tri-
Figura 1.135: Teorema lui Yiu
unghiurilor BOB şi COC (Figura 1.135). Atunci, ^B QO ^B BO şi ^C QO

^C CO; de unde rezult¼
a c¼
a
m(^B QC ) = m(^BQO) + m(^C QO)

= m(^B BO) + m(^C CO)
= [m(^CBB ) m(^CBO)] + [m(^BCC ) m(^BCO)]
= [m(^CBB ) m(^CBO)] + [m(^BCC ) m(^BCO)]
= [m(^CBB ) + m(^BCC )] [m(^CBO) + m(^BCO)]
= m(^CBB ) + m(^BCC ) (180 m(^BOC)):
Dar m(^CBB ) = 90 m(^C) = 90 m(^B), m(^BOC) = 2m(^BAC): Astfel,
m(^B QC ) = (90 m(^C)) + (90 m(^B)) 180 2m(Â)

= 2m(Â) m(^B) m(^C) = 3m(Â) 180 :
Deci, 180 m(^B QC ) = 2 180 a parte, ^BAC

3m(Â): Pe de alt¼ ^BAC
şi ^CAB ^BAC; de unde rezult¼

a c¼
a
m(^B AC ) = 2 180 [m(^BAC ) + m(^BAC) + m(^CAB )]

= 2 180 3m(^BAC)
= 180 m(^B QC );
adic¼
a Q aparţine cercului circumscris triunghiului AB C : Analog, se arat¼
a c¼
a punctul
Q aparţine şi cercurilor circumscrise triunghiurilor BC A şi CA B :
Observaţia 549 În general, dat …ind un triunghi ABC şi punctele A ; B ; C astfel
încât cercurile circumscrise triunghiurilor A BC; B CA şi C AB au un punct comun,
atunci cercurile circumscrise triunghiurilor AB C ; BC A şi CA B au de asemenea
un punct comun.
Teorema 550 Centrul cercului circumscris triunghiului de simetrie A B C al tri-

unghiului ABC este simetricul centrului cercului circumscris triunghiului ABC faţ¼a
de punctul lui Coşniţ¼a.
Demonstraţie. Centrul cercului circumscris triunghiului podar al unui punct P

este mijlocul segmentului P P (P …ind izogonalul conjugat al lui P ). Fie O centrul
cercului circumscris triunghiului A B C (Figura 1.136). Cum O9 şi N sunt izogonal
Figura 1.136: N este mijlocul segmentului OO
conjugate rezult¼
a c¼
a O este imaginea mijlocului segmentului O9 N prin omotetia
H(G; 4) (unde am folosit teorema lui Boutte – „Triunghiul celor trei imagini”). Fie
T mijlocul segmentului O9 N . Din teorema lui Menelaus aplicat¼
a triunghiului O9 T G
avem:
O G OO9 N T 4 3 1
= =1
O T OG O9 N 3 2 2
a punctele O; N şi O sunt coliniare. Cum OT GT = HO
rezult¼ O9 G = 3; rezult¼
9
a O9 T k O H;
adic¼
a O9 N k O H; deci N este mijlocul segmentului OO :
1.37 PUNCT CEVIAN DE RANG (k ; l ; m)
"Cea mai neglijat¼a teorem¼ a de existenţ¼

a în matematic¼
a este existenţa oamenilor. Matematica
a fost creat¼
a de oameni şi ea poart¼a amprenta lor." –Hammer Presten
Coordonatele baricentrice au fost introduse de c¼ atre Möbius în 1827 [22]: Coor-

donatele baricentrice sunt triplete de numere reale (t1 ; t2 ; t3 ) corespunzând maselor
plasate în vârfurile triunghiului ABC. Aceste mase determin¼ a un punct P , numit
centrul de greutate sau baricentrul având coordonatele (t1 ; t2 ; t3 ) : Ariile triunghiurilor
BP C; CP A şi AP B sunt proporţionale cu coordonatele baricentrice t1 ; t2 şi t3 . Pentru
mai multe detalii se pot consulta C. Bradley [22], C. Coand¼ a [31], C. Coşniţ¼ a [35], C.
Kimberling [55], S. Loney [58]: Not¼am cu a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC;
p semiperimetrul triunghiului ABC şi cu [ABC] aria triunghiului ABC:
Teorema 551 Fie ABC un triunghi, (t1 ; t2 ; t3 ) coordonatele baricentrice ale unui
punct P , AP \ BC = fA0 g ; BP \ CA = fB 0 g şi CP \ AB = fC 0 g : Atunci:
BA0 t3 CB 0 t1 AC 0 t2
0
= ; 0 = ; 0 = (i)
AC t2 B A t3 C B t1
Demonstraţie. Fie P în interiorul triunghiului (Figura 1.137). Dac¼
a P este situat
în exteriorul triunghiului se procedeaz¼
a similar. Avem
Figura 1.137: Punct cevian
[ABP ] AB AP sin BAA0 [ABA0 ] BA0

= = = ;
[ACP ] AC AP sin CAA0 [ACA0 ] A0 C
şi cum ariile triunghiurilor P BC; P CA; P AB sunt proporţionale cu t1 ; t2 şi t3 , rezult¼
a
c¼a
[ABP ] t3
= ;
[ACP ] t2
deci
BA0 t3
= :
A0 C t2
Analog se arat¼
a şi celelalte relaţii.
Teorema 552 ([64]): Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Paralela dus¼a
prin B la IC intersecteaz¼a paralela dus¼a prin C la IC în A0 . Analog se obţin punctele
B 0 şi C 0 . Dreptele AA0 , BB 0 , CC 0 sunt concurente.
Demonstraţie. Fie D; E; F intersecţiile dreptelor AA0 ; BB 0 şi CC 0 cu BC; CA;

respectiv AB (Figura 1.138). Deoarece
Figura 1.138: Drepte concurente
r r
BA0 = CI = C
; CA0 = BI = ;
sin 2 sin B2
rezult¼
a
C
BD [BAA0 ] BA0 AB sin 2 +B
= = B
=
DC [CAA0 ] CA0 CA sin 2 +C
C
sin 2 +B cos C2 sin A + sin B a+b
B B
= =
sin 2 +C cos 2
sin A + sin C a+c
Analog,
CE b + c AF c+a
= ; = ;
EA b + a FB c+b
de unde obţinem
BD CE AF
= 1;
DC EA F B
iar din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼
a c¼
a dreptele AD; BE; CF sunt concurente.
Fie S punctul de intersecţie dintre dreptele AD; BE şi CF . Cum BD a+b CE

DC = a+c , EA =
b+c AF c+a
b+a , F B = c+b , din teorema 551, rezult¼
a c¼
a S are coordonatele baricentrice:
b + c : c + a : a + b;
corespunzând punctului lui Spieker al triunghiului ABC:

Fie ABC un triunghi neisoscel. Dac¼ a D 2 (BC) astfel încât
BD c k
=
DC b
k 2 R, atunci AD se numeşte I cevian¼a de rang k ; iar dac¼

a D 2 BCn [BC], astfel
BD c k
încât DC = b , k 2 R , atunci AD se numeşte I excevian¼a de rang k sau I cevian¼
a
exterioar¼
a de rang k. Dac¼
a ABC este un triunghi isoscel (AB = AC), atunci ceviana
de rang k este mediana din A.
Teorema 553 ([64]) I cevianele de rang k corespunz¼atoare punctelor A; B; C sunt

concurente.
Not¼am cu Ik punctul de intersecţie dintre I cevianele de rang k:

a) Mediana este o I cevian¼ a de rang k = 0 şi I0 = G.
b) Bisectoarea este o I cevian¼ a de rang k = 1 şi I1 = I.
c) Simediana este o I cevian¼ a de rang k = 2 şi I2 = K (Lemoine’s point).
d) Antibisectoarea (izotomica bisectoarei) este o I cevian¼ a de rang ( 1).
e) Izogonala antibisectoarei este o I cevian¼ a de rang 3.
f) Izotomica antibisectoarei este o I cevian¼ a de rang ( 2).
g) Izogonala unei I ceviane de rang k este o I cevian¼ a de rang (2 k).
h) Izotomica unei I ceviane de rang k este o I cevian¼ a de rang ( k).
i) Simediana exterioar¼a este o I cevian¼ a de rang 2.
j) Fie Ia (k) punctul de intersecţie dintre I ceviana de rang k ce pleac¼ a din A şi
I cevianele exterioare de rang k ce pleac¼ a din B şi C. Analog de…nim Ib (k) şi Ic (k).
Analog cu I ceviana de rang k, de…nit¼ a prin raportul lungimilor segmentelor de-
terminate de bisectoare pe laturile triunghiului, de…nim N ceviana de rang l, utilizând
o cevian¼a Nagel şi S-ceviana de rang m, utilizând o cevian¼ a determinat¼a de punctul
lui Spieker.
Fie ABC un triunghi neisoscel. Dac¼ a D 2 (BC) astfel încât
l
BD s c
=
DC s b
l 2 R, atunci AD se numeşte N -cevian¼a de rang l , iar dac¼
a D 2 BCn [BC], astfel
l
încât BD s c
DC = s b , l 2 R , atunci AD se numeşte N -excevian¼a of rank l . Dac¼
a ABC
este un triunghi isoscel (AB = AC), atunci N ceviana de rang l este mediana din A.
Dac¼a D 2 (BC) astfel încât
m
BD a+b
=
DC a+c
m 2 R , atunci AD se numeşte S-cevian¼a de rang m, iar dac¼
a D 2 BCn [BC], cu
m
BD a+b
DC = a+c , m 2 R , atunci AD se numeşte S-excevian¼a de rang m. Dac¼a ABC
este un triunghi isoscel (AB = AC), atunci S ceviana de rang l este mediana din A.
Dac¼
a D 2 (BC) astfel încât
l m
BD c k s c a+b
= (ii)
DC b s b a+c
k; l; m 2 R, atunci AD se numeşte cevian¼a de rang (k ; l ; m); iar dac¼
a D 2 BCn [BC],
l m
BD c k s c a+b
cu DC = b s b a+c ; k; l; m 2 R , atunci AD se numeşte excevian¼a de
rang (k ; l ; m): Dac¼

a ABC este un triunghi isoscel (AB = AC), atunci ceviana de rang
(k; l; m) este mediana din A.
Teorema 554 [Barbu; C:; M inculete; N: [13]] În orice triunghi cevianele de rang
(k ; l ; m) sunt concurente.
Demonstraţie. Din reciproca teoremei lui Ceva şi din relaţiile (ii) rezult¼
a con-
cluzia.
Observaţia 555 Fie I(k; l; m) punctul de intersecţie al cevianelor de rang (k; l; m).
1) Coordonatele baricentrice ale punctului I(k; l; m) sunt
ak (s a)l (b + c)m : bk (s b)l (c + a)m : ck (s c)l (a + b)m :
2) Bisectoarea este o cevian¼

a de rang (1; 0; 0) ;
3) Mediana este o cevian¼a de rang (0; 0; 0) ;
4) Simediana este o cevian¼a de rang (2; 0; 0) ;
5) Antibisectoarea este o cevian¼a de rang ( 1; 0; 0) ;
6) Izogonala antibisectoarei este o cevian¼a de rang (3; 0; 0) ;
7) Izotomica simedianei este o cevian¼a de rang ( 2; 0; 0) ;
8) Izogonala unei ceviane de rang (k; 0; 0; ) este o cevian¼a de rang (2 k; 0; 0) ;
9) Izotomica unei ceviane de rang (k; 0; 0) este o cevian¼a de rang ( k; 0; 0) ;
10) Exsimediana este o cevian¼ a de rang (2; 0; 0) :
Teorema 556 [Barbu; C:; M inculete; N:[13]] Fie ABC un triunghi. Fie D; E şi F
punctele de intersecţie dintre cevianele de rang (k; l; m) duse din A; B; C cu laturile
opuse, iar X; Y şi Z picioarele perpendicularelor duse dintr-un punct P situat în in-
teriorul triunghiului ABC pe laturile BC; CA; respectiv AB.
a) Dac¼a P 2 [EF ] ; atunci

x y z
= k + ; (iii)
ak 1 (s a)l (b + c)m b 1 (s b)l (a + c)m ck 1 (s c)l (a + b)m
unde jP Xj = x; jP Y j = y; jP Zj = z;
b) Dac¼a P 2 [F D]; atunci
y x z
= k + ; (iv)
bk 1 (s b)l (a + c)m a 1 (s a)l (b + c)m ck 1 (s c)l (a + b)m
c) Dac¼a P 2 [DE];atunci
z x y
= k + : (v)
ck 1 (s c)l (a + b)m a 1 (s a)l (b + c)m bk 1 (s b)l (a + c)m
Demonstraţie. Deoarece AD este o cevian¼

a de rang (k; l; m); avem
l m
BD c k s c a+b
= ;
DC b s b a+c
(Figura 1.139), de unde
ack (s c)l (a + b)m

BD =
bk (s b)l (a + c)m + ck (s c)l (a + b)m
Analog se obţin relaţiile:
bck (s c)l (a + b)m

AE = ;
ak (s a)l (b + c)m + ck (s c)l (a + b)m
cbk (s b)l (a + c)m
AF = :
ak (s a)l (b + c)m + bk (s b)l (a + c)m
Din [AF E] = [AF P ] + [AP E]; rezult¼

a
Figura 1.139: Ceviane de rang (k; l; m)
(bc)k+1 [(s b)(s c)]l [(a + b)(a + c)]m sin A

k l m l m k l m m l m
=
[a (s a) (b + c) +ck (s c) (a + b) ][a (s a) (b + c) +b (s b) (a + c) ] 2
cbk (s b)l (a + c)m z bck (s c)l (a + b)m y

= + :
2[ak (s a)l (b + c)m +bk (s b)l (a + c)m ] 2[ak (s a)l (b + c)m +ck (s
c)l (a + b)m ]
(vi)
bc sin A
Cum [ABC] = 2 şi 2 [ABC] = ax + by + cz; utilizând (vi), obţinem:
(bc)k 1
[(s b)(s c)]l [(a + b)(a + c)]m (ax + by + cz)
= zbk 1
[ak (s a)l (b + c)m +ck (s c)l (a + b)m ](s b)l (a + c)m +
yck 1
[ak (s a)l (b + c)m +bk (s b)l (a + c)m ](s c)l (a + b)m ;
sau
xa(bc)k 1
[(s b)(s c)]l [(a + b)(a + c)]m +ybk ck 1
[(s b)(s c)]l [(a + b)(a + c)]m
+zck bk 1
[(s b)(s c)]l [(a + b)(a + c)]m = zak bk 1
[(s a)(s b)]l [(b + c)(a + c)]m +
zbk 1 k
c [(s c)(s b)]l [(a + b)(a + c)]m +yak ck 1
[(s a)(s c)]l [(b + c)(a + b)]m
+ybk ck 1
[(s b)(s c)]l [(a + b)(a + c)]m :
arţind prin (abc)k 1 [(s a)(s b)(s

Împ¼ c)]l [(a + b)(b + c)(c + a)]m ; se obţine (iii).
Analog se arat¼a relaţiile (iv) şi (v).
Observaţia 557 [Barbu; C:; M inculete; N:[13]] Noţiunea de cevian¼a de rang (k; l; m)
poate … extins¼a la cea de cevian¼a de rang (ku ; ku+1 ; :::; kw ) dac¼a relaţia (ii) se scrie
w
BD Y is c ki
=
DC is b
i=u
unde u w; u; w 2 Z; ki 2 R; pentru toţi i 2 fu; ::; wg: Pentru u = 0; w = 2; k0 =

k; k1 = l; k2 = m; se obţine relaţia (ii). Relaţia (iii) devine:
ax by cz
w = w + w
Y Y Y
(is a)ki (is b)ki (is c)ki
i=l i=l i=l
C. Kimberling în [55] prezint¼ a coordonatele baricentrice ale celor mai importante

puncte, notate cu X(q): Dac¼ a lu¼am P X(q); unde X(q) este un punct de tip
I(k; l; m), obţinem o serie de egalit¼
aţi interesante date la diferite olimpiade şi con-
cursuri.
X(q) I(k; l; m) P unctul P X(q) în relaţia (ii)

X(1) I(1; 0; 0) centrul cercului înscris (I) x=y+z
X(2) I(0; 0; 0) centrul de greutate (G) ax = by + cz
1 1 1
X(6) I(2; 0; 0) Punctul lui Lemoine (K) a x = b y+ c z
X(7) I(0; 1; 0) Punctul lui Gergonne (Ge) a(s a)x = b(s b)y + c(s c)z
a b c
X(8) I(0; 1; 0) Punctul lui Nagel s a x = s b y+ s c z
1 1 1
X(9) I(1; 1; 0) mittenpunkt s a x = s b y+ s c z
a b c
X(10) I(0; 0; 1) Punctul lui Spieker b+c x = c+a y+ a+b z
a(s a) b(s b) c(s c)
X(12) I(0; 1; 2) {I,X(5)}conjugatul armonic pt X(11) (b+c)2
x = (c+a) 2 y+ (a+b)2 z
(b+c) (c+a) (a+b)
X(21) I(1; 1; 1) Punctul lui Schi- er s a x = s b y+ s c z
1
X(31) I(3; 0; 0) 2nd power point a2
x = b12 y+ c12 z
1
X(32) I(4; 0; 0) 3rd power point a3
x = b13 y+ c13 z
1 1 1
X(37) I(1; 0; 1) crosspoint pentru I şi G b+c x = c+a y+ a+b z
1
X(41) I(3; 1; 0) X(6) Ceva conjugatul lui X(31) a2 (s a)
x = b2 (s b) y+ c2 (s1 c) z
1
1 1 1
X(42) I(2; 0; 1) crosspoint pentru I şi K a(b+c) x = b(c+a) y+ c(a+b) z
1 1 1
X(55) I(2; 1; 0) insimilicenter a(s a) x = b(s b) y+ c(s c) z
s a s b s c
X(56) I(2; 1; 0) exsimilicenter a x = b y+ c z
X(57) I(1; 1; 0) izogonalul conjugat lui X(9) (s a)x = (s b)y + (s c)z
b+c c+a a+b
X(58) I(2; 0; 1) izogonalul conjugat lui X(9) a x = b y+ c z
s a s b s c
X(65) I(1; 1; 1) ortocentrul triunghiului înscris b+c x = c+a y+ a+b z
X(76) I( 2; 0; 0) Al treilea punct al lui Brocard a3 x = b3 y + c3 z
X(81) I(1; 0; 1) Cevapoint pentru I şi K (b + c)x = (c + a)y + (a + b)z

X(85) I( 1; 1; 0) izotomicul conjugat lui X(9) a2 (s a)x = b2 (s b)y + c2 (s c)z
X(86) I(0; 0; 1) Cevapoint pentru I şi G a(b
p + c)x = b(c +pa)y + c(a + b)zp
1 1
X(174) I 2; 2; 0 Centrul Y¤ a a(s a)xq = b b(s b)y + c c(
q q
1 1
X(188) I 2; 2; 0 2nd mij. arc. anticomplementar a s aa x = b s b b y + c s c c z
1
X(200) I(1; 2; 0) X(10) Ceva conjugatul lui X(9) (s a)2
x = (s 1b)2 y+ (s 1c)2 z
1 1 1
X(210) I(1; 1; 1) X(10) Ceva conjugatul lui X(37) (s a)(b+c) x = (s b)(c+a) y+ (s c)(a+b) z
1 1 1
X(213) I(3; 0; 1) X(6) Ceva conjugatul lui X(42) a2 (b+c)
x = b2 (c+a) y+ (s c)(a+b) z
1 1 1
X(220) I(2; 2; 0) X(9) Ceva conjugatul lui X(55) a(s a)2
x = b(s b)2 y+ c(s c)2 z
a(s a)x b(s b)y c(s c)z
X(226) I(0; 1; 1) X(9) Ceva conjugatul lui X(65) = c+a + a+b
qb+c q q
1 1 a b c
X(259) I 2; 2; 0 izogonalul conjugat lui X(174) s a x = s b y+ s cz
1 1
p p p
X(266) I 2; 2; 0 izogonalul conjugat lui X(188) a(s a)x = b(s b)y+ c(s c
X(269) I(0; 2; 0) izogonalul conjugat lui X(200) a(s a)2 x = b(s b)2 y + c(s c)2 z
X(274) I( 1; 0; 1) izogonalul conjugat lui X(213) a2 (b + c)x = b2 (c + a)y + c2 (a + b)z
X(279) I( 1; 2; 0) izogonalul conjugat lui X(220) a(s a)2 x = b(s b)2 y + c(s c)2 z
X(310) I( 2; 0; 1) izotomicul conjugat lui X(42) a3 (b + c)x = b3 (c + a)y + c3 (a + b)z
a2 b2 c2
X(312) I( 1; 1; 0) izotomicul conjugat lui X(57) s a x = s b y+ s c z
a3 b3 c3
X(313) I( 2; 0; 1) izotomicul conjugat lui X(58) b+c x = c+a y+ a+b z
a2 (b+c) b2 (c+a) c2 (a+b)
X(314) I( 1; 1; 1) izotomicul conjugat lui X(65) s a x = s b y+ s c z
a2 b2 c2
X(321) I( 1; 0; 1) izotomicul conjugat lui X(81) b+c x = c+a y+ a+b z
a(b+c) b(c+a) c(a+b)
X(333) I(0; 1; 1) Cevapoint pentru X(8) şi X(9) s a x = s b y+ s c z
a2 2 2
X(341) I( 1; 2; 0) izotomicul conjugat lui X(269) (s a)2
x = (s b b)2 y+ (s c c)2 z
a
X(346) I(0; 2; 0) izotomicul conjugat lui X(279) (s a)2
x = (s bb)2 y+ (s cc)2 z
X(365) I( 32 ; 0; 0) square root point p1 x = p1 y+ p1 z
a c
p pb p
X(366) I( 12 ; 0; 0) izotomicul conjugat lui X(365) ax = by+ cz
X(479) I(0; 3; 0) X(269)-cross conjugatul lui X(279) a(s a)3 x = b(s b)3 y + c(s c)3 z
1
X(560) I(5; 0; 0) 4th power point a4
x = b14 y+ c14 z
X(561) I( 3; 0; 0) izogonalul conjugat al 4th power point a x = b4 y + c4 z
4
(b+c)2 (c+a)2 2
X(593) I(2; 0; 2) Primul punct al lui Hatzipolakis-Yiu a x= b y+ (a+b)
c z
a b c
X(594) I(0; 0; 2) izogonalul conjugat lui X(593) (b+c)2
x = (c+a)2 y+ (a+b)2 z
1 1 1
X(756) I(1; 0; 2) crosspoint pentru X(10) şi X(37) (b+c)2
x = (c+a) 2 y+ (a+b)2 z
X(757) I(1; 0; 2) izogonalul conjugat lui X(756) (b + c)2 x = (c + a)2 y + (a + b)2 z

1 1 1
X(872) I(3; 0; 2) crosssum pentru X(86) şi X(274) a2 (b+c)2
x = b2 (c+a) 2 y+ c2 (a+b)2 z
X(873) I(1; 0; 2) izogonalul conjugat lui X(872) a2 (b + c)2 x = b2 (c + a)2 y + c2 (a + b)2 z

X(1014) I(1; 1; 1) izogonalul conjugat lui X(210) (s a)(b + c)x = (s b)(c + a)y + (s
X(1088) I( 1; 2; 0) triliniare square pt. X(7) a2 (s a)2 x = b2 (s b)2 y + c2 (s c)2 z
a2 b2 c
X(1089) I( 1; 0; 2) triliniare square pt. X(10) (b+c)2
x = (c+a) 2 y+ (a+b)2 z
1
X(1253) I(3; 2; 0) izogonalul conjugat lui X(1088) a2 (s a)2
x = b2 (s1 b)2 y+ c2 (s1 c)2 z
a3 3 3
X(3596) I( 2; 1; 0) Primul punct al lui Odehnal s ax = sb b y+ sc c z
Observaţia 558 Dac¼a M este un punct din planul unui triunghi ABC; atunci urm¼a-
toarea egalitate are loc:
! ! ! !
(t1 + t2 + t3 )M P = t1 M A + t2 M B + t3 M C: (vii)
Pentru cazul particular M P; egalitatea (vii) devine

! ! ! !
t 1 P A + t 2 P B + t3 P C = 0 :
Teorema 559 Dac¼a M este un punct din planul unui triunghi ABC; atunci urm¼a-
toarea egalitate are loc:
(t1 +t2 +t3 )2 M P 2 = (t1 M A2 +t2 M B 2 +t3 M C 2 )(t1 +t2 +t3 ) (t2 t3 a2 +t3 t1 b2 +t1 t2 c2 ):
(viii)
Demonstraţie. Din (vii) şi produsul scalar a doi vectori rezult¼

a:
(t1 + t2 + t3 )2 M P 2 = t21 M A2 + t22 M B 2 + t23 M C 2 +

! ! ! ! ! !
2t1 t2 M A M B + 2t1 t3 M A M C + 2t2 t3 M B M C
sau
(t1 + t2 + t3 )2 M P 2 = t21 M A2 + t22 M B 2 + t23 M C 2 +
t1 t2 (M A2 +M B 2 AB 2 ) + t1 t3 (M A2 +M C 2 AC 2 ) + t2 t3 (M B 2 +M C 2 BC 2 );
de unde,
(t1 +t2 +t3 )2 M P 2 = (t1 M A2 +t2 M B 2 +t3 M C 2 )(t1 +t2 +t3 ) (t2 t3 a2 +t3 t1 b2 +t1 t2 c2 );
unde am folosit faptul c¼

a
! ! M A2 +M B 2 AB 2
2M A M B= 2M A M B cos AM B = 2M A M B = M A2 +M B 2 AB 2 :
2M A M B
Observaţia 560 [Barbu; C:; M inculete; N:[13]] Dac¼a t1 ; t2 ; t3 şi t1 + t2 + t3 sunt

nenule, atunci (viii) poate … rescris¼a astfel:
t1 M A2 +t2 M B 2 +t3 M C 2 t 1 t2 t3 a2 b2 c2
MP2 = + + : (ix)
t1 +t2 +t3 (t1 +t2 +t3 )2 t1 t 2 t3
Consecinţa 561 [Barbu; C:; M inculete; N:[13]] Urm¼atoarea egalitate are loc:
t1 t2 t 3 a2 b2 c2
R2 OP 2 = + + (x)
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3
cu t1 ; t2 ; t3 > 0:
Demonstraţie. Egalitatea se obţine din (ix) pentru M O.

Teorema 562 [Barbu; C:; M inculete; N:[13]] În orice triunghi ABC având semi-
perimetrul s; urm¼atoarea egalitate are loc:
4s2 t1 t2 t3
R2 OP 2
(t1 + t2 + t3 )3
cu t1 ; t2 ; t3 > 0:
Demonstraţie. Din inegalitatea lui Bergström - dac¼

a xk 2 R şi ak > 0; k 2
f1; 2; :::; ng; atunci
x21 x22 x2 (x1 + x2 + ::: + xn )2

+ + ::: + n ;
a1 a2 an a1 + a2 + ::: + an
cu egalitate dac¼
a şi numai dac¼
a
x1 x2 xn
= = ::: = ;
a1 a2 an
şi relaţia (x) rezult¼
a:
t1 t 2 t3 (a + b + c)2
R2 OP 2 :
(t1 + t2 + t3 )2 t1 + t2 + t3
Egalitatea are loc pentru P I (unde I este centrul cercului înscris în triunghiul
ABC):
C. Coşniţ¼
a [35] a formulat urm¼ atoarea teorem¼ a: dac¼a punctele P şi Q au coordo-
natele baricentrice t1 : t2 : t3 , respectiv u1 : u2 : u3 , în raport cu un triunghi ABC;
atunci
a2 b2 c2
P Q2 = + + (xi)
unde
u1 t1 u2 t2 u3 t3
= ; = ; = :
u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3
Teorema 563 [Andrica; D; Barbu; C:; M inculete; N:[8]] Dac¼a punctele P şi Q au
coordonatele baricentrice t1 : t2 : t3 , respectiv u1 : u2 : u3 , în raport cu un triunghi
ABC; atunci
t1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2 a2 b2 c2
2R2 (t1 +t2 +t3 )2 t1 + t2 + t3 (u1 +u2 +u3 )2 u1 + u2 + u3 + + +
\
cos P OQ= rh i h i
t1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
2 R2 (t1 +t2 +t3 )2 t1 + t2 + t3 R2 (u1 +u2 +u3 )2 u1 + u2 + u3
(xii)
cu
u1 t1 u2 t2 u3 t3
= ; = ; = ;
u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3 u1 +u2 +u3 t1 +t2 +t3
iar ti şi ui , i = 1; 3; sunt nenule.

Demonstraţie. Din (ix) avem:
t1 t2 t 3 a2 b2 c2
OP 2 = R2 + +
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3
şi
u1 u2 u3 a2 b2 c2
OQ2 = R2 + +
(u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul P OQ avem
\ OP 2 + OQ2 P Q2
cos P OQ = :
2OP OQ
Din relaţiile precedente rezult¼
a concluzia.
Teorema 564 [Andrica; D:; Barbu; C:; M inculete; N:[8]] Urm¼atoarele inegalit¼aţi au
loc:
s
t1 t2 t 3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
2 R2 + + R 2 + +
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3 (u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3
a2 b2 c2 t 1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
+ + +2R2 + + + + +
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3 (u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3
s
t 1 t2 t3 a2 b2 c2 u1 u2 u3 a2 b2 c2
2 R2 + + R2 + +
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3 (u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3
(xiii)
cu
u1 t1 u2 t2 u3 t3
= ; = ; = ;
u1 + u2 + u3 t1 + t2 + t3 u1 + u2 + u3 t1 + t2 + t3 u1 + u2 + u3 t1 + t2 + t3
iar ti şi ui , i = 1; 3; sunt nenule.
aţile sunt consecinţa faptului c¼

Demonstraţie.Inegalit¼ \
a cos P OQ 2 [ 1; 1]:
Consecinţa 565 [Andrica; D:; Barbu; C:; M inculete; N:[8]] (Inegalitatea lui Blundon)
Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a pentru a exista un triunghi având elementele s; R şi r
este:
p p
2R2 +10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr s2 2R2 +10Rr r2 +2(R 2r) R2 2Rr:
Demonstraţie. Coordonatele baricentrice ale punctelor I şi N sunt (t1 ; t2 ; t3 ) =

(a; b; c), respectiv (u1 ; u2 ; u3 ) = (s a; s b; s c). Avem:
u1 + u2 + u3 = s a+s b+s c = s; u1 u2 u3 = (s a)(s b)(s c) = r2 s; (xiv)
şi
t1 + t2 + t3 = 2s; t1 t2 t3 = abc = 4Rrs: (xv)
Din relaţia (xiii) rezult¼

a
s a a 2s 3a 2s 3b 2s 3c
= = ; = ; = ;
s 2s 2s 2s 2s
iar de aici
a2 b2 c2 P P 3b 3c
+ + = a2 = 1 1 a2
2s 2s
P 3 P 2 9abc P
= a2a (a + b + c) a3 + a
2s 4s2
P 2 P 3 P 3 9abc
= a 3 a2 + a +
2s 2s
= 2(2s2 2r2 8Rr) + 3(s2 3r2 6Rr) + 18Rr
sau
a2 b2 c2
+ + = s2 5r2 + 16Rr:
Cum
t1 t2 t 3 a2 b2 c2 4Rrs
+ + = 2s = 2Rr
(t1 + t2 + t3 )2 t1 t2 t3 4s2
şi
u1 u2 u3 a2 b2 c2 r2 s a2 b2 c2
+ + = + +
(u1 + u2 + u3 )2 u1 u2 u3 s2 s a s b s c
P 2
r2 a (s b)(s c)
=
s r2 s
1 P P 2 P
= 2
s2 a2 s a (a + b + c) a3 + abc a
s
1 P P
= 2
s a3 s2 a2 + 8Rrs2
s
1
= 2s2 (s2 3r2 6Rr) s2 (2s2 2r2 8Rr) + 8Rrs2
s2
= 4Rr 4r2
Utilizânt teorema precedent¼

a rezult¼
a concluzia.
Observaţia 566 [Andrica; D:; Barbu; C:; M inculete; N:[8]] Fie I1 ; I2 ; I3 trei puncte
ceviene de rang (k ; l ; m) având coordonatele baricentrice:
Ii [aki (s a)li (b + c)mi : bki (s b)li (a + c)mi : cki (s c)li (a + b)mi ]; i = 1; 3:
Pentru i = 1; 3, aki (s a)li (b + c)mi , bki (s b)li (a + c)mi ; cki (s c)li (a + b)mi not¼am
cu t1i ; t2i ; respectiv t3i : Fie
t1j t1i
ij = ;
t1j + t2j + t3j t1i + t2i + t3i
t2j t2i
ij =
t1j + t2j + t3j t1i + t2i + t3i
şi
t3j t3i
ij =
t1j + t2j + t3j t1i + t2i + t3i
pentru i; j 2 f1; 2; 3g: Utilizând (ix) obţinem:
a2 b2 c2
Ii Ij2 = ij ij ij + +
ij ij ij
pentru i; j 2 f1; 2; 3g: Din teorema cosinusului în triunghiul I1 I2 I3 obţinem
I1 I22 + I2 I32 I3 I12

cos I\
1 I2 I3 = =
2I1 I2 I2 I3
a2 ( + 23 23
12 12p 31 31 ) b2 ( 12 12 + 23 23 31 31 ) + c2 ( 12 12 + 23 23 31 31 )
p
2 2 2 2 2 2 2
12 12 a 12 12 b 12 12 c 23 23 a 23 23 b 23 23 c
Teorema 567 [Andrica; D:; Barbu; C:; M inculete; N:[8]] Urm¼atoarele inegalit¼aţi au
loc:
p p
2 2 2 2 2 2 2
12 12 a 12 12 b 12 12 c 23 23 a 23 23 b 23 23 c
a2 ( 12 12 + 23 23 31 31 ) b2 ( 12 12 + 23 23 31 31 ) + c2 ( 12 12 + 23 23 31 31 )
p p
2 2 2 2 2 2 2
12 12 a 12 12 b 12 12 c 23 23 a 23 23 b 23 23 c
Demonstraţie. Inegalit¼ a cos I\

aţile sunt consecinţa faptului c¼ 1 I2 I3 2 [ 1; 1]:
1.38 PUNCTUL LUI FRANKE
a care Dumnezeu a scris Universul.” - Galileo Galilei49

„Matematica este alfabetul dup¼
Teorema 568 (Teorema lui Boutin) Fie Ma Mb Mc triunghiul median corespunz¼a-

tor unui triunghi ABC şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Pe dreptele
OMa , OMb , OMc se consider¼a punctele A1 ,B1 ,C1 astfel încât
OA1 OB1 OC1
= = :
OMa OMb OMc
Dreptele AA1 ,BB1 ,CC1 sunt concurente într-un punct ce aparţine dreptei lui Euler
a triunghiului ABC.
OA1 OB1 OC1
Demonstraţie. Din OMa = OMb = OMc rezult¼
a c¼
a triunghiurile Ma Mb Mc şi
Figura 1.140: Punctul lui Franke
A1 B1 C1 sunt asemenea, iar cum fOg = A1 Ma \ B1 Mb \ C1 Mc rezult¼ a c¼

a triunghiul
Ma Mb Mc şi A1 B1 C1 sunt omotetice, centrul de omotetie …ind punctul O (Figura
1.140). Dar şi triunghiurile Ma Mb Mc şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie …ind
punctul G centrul de greutate al triunghiului ABC. Atunci, rezult¼ a c¼
a triunghiurile
ABC şi A1 B1 C1 sunt omotetice, centrul de omotetie aparţinând dreptei determinate
de celelalte dou¼a centre de omotetie - dreapta OG - adic¼
a dreptele AA1 ,BB1 ,CC1 sunt
concurente într-un punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Observaţia 569 Punctul de concurenţ¼a al dreptelor AA1 ,BB1 şi CC1 se numeşte
punctul lui Franke.
49
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, …zician, astronom şi …losof italian
1.39 PUNCTUL LUI JERABEK
„Ca s¼
a te îndoieşti de linia dreapt¼
a trebuie s¼
a ştii mai întâi din câte puncte e f¼
acut¼
a.”–Nichita
anescu 50
St¼
Fie J un punct a‡at în interiorul triunghiului ABC astfel încât JD k AB; JE k

BC; JF k AC, D 2 (BC); E 2 (CA); F 2 (AB) şi JD = JE = JF . Punctul J având
propriet¼
aţile de mai sus se numeşte punctul lui J erabek al triunghiului ABC:
Observaţia 570 Construcţia punctului lui Jerabek.
Figura 1.141: Punctul lui Jarabek
Prin vârfurile triunghiului ABC se duc paralele la laturile opuse, iar pe acestea con-
sider¼
am punctele L; M; N astfel încât AL = BM = CN . Prin punctele L; M; N ducem
dreptele LL0 ; M M 0 ; N N 0 paralele la laturile AC; AB; respectiv BC; aceste paralele de-
termin¼a un triunghi A0 B 0 C 0 omotetic cu triunghiul ABC, centrul de omotetie îl vom
nota cu J (Figura 1.141). Ducând paralelele JD; JE; JF la laturile AB; BC; respectiv
CA, obţinem:
JD C 0N " CN
= 0 0 = =1
JE CN AL
şi
JE A0 L" AL
= 0 0 = = 1;
JF AL BM
de unde JD = JE = JF , deci J este punctul lui Jerabek.
50
Nichita St¼
1.40 PUNCT CICLOCEVIAN
„O demonstraţie matematic¼ a nu înseamn¼

a o simpl¼
a al¼
aturare de silogisme, ci silogisme aşezate
într-o anumit¼
a ordine, iar ordinea în care sunt aşezate aceste elemente este mai important¼ a
decât elementele îns¼
aşi.” - Henri Poincaré 51
În triunghiul ABC; …e cevienele concurente AA0 ; BB 0 ; CC 0 şi P punctul lor de

a. Cercul circumscris triunghiului A0 B 0 C 0 intersecteaz¼
concurenţ¼ a …ecare latur¼
a în dou¼
a
puncte (nu neap¼arat distincte): A0 ; A00 ; B 0 ; B 00 şi C 0 ; C 00 (Figura 1.142).
Figura 1.142: Punct ciclocevian
Teorema 571 Dreptele AA00 ; BB 00 şi CC 00 sunt concurente.
Demonstraţie. Din teorema lui Carnot rezult¼

a
A00 B A0 B B 00 C B 0 C C 00 A C 0 A
= 1;
A00 C A0 C B 00 A B 0 A C 00 B C 0 B
adic¼
a
A00 B B 00 C C 00 A A0 B B 0 C C 0 A
= 1: (i)
A00 C B 00 A C 00 B A0 C B 0 A C 0 B
Deoarece AA0 ; BB 0 ; CC 0 sunt concurente, din teorema lui Ceva rezult¼
a
A0 B B 0 C C 0 A
= 1: (ii)
A0 C B 0 A C 0 B
00 00 00
a A
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ B B C C A
A00 C B 00 A C 00 B = 1; iar din reciproca teoremei lui Ceva
rezult¼ a dreptele AA00 ; BB 00 şi CC 00 sunt concurente.
a c¼
Observaţia 572 Punctul Q de concurenţ¼a al dreptelor AA00 ; BB 00 şi CC 00 se numeşte

ciclocevianul punctului P . A00 B 00 C 00 se numeşte triunghiul ciclocevian al tri-
unghiului ABC, corespunz¼ator punctului P .
51
Henri Poincaré ( 1854 -1912) – matamatician şi …zician francez, contribuţii importante în toate
Teorema 573 Ortocentrul H şi centrul de greutate G al unui triunghi sunt puncte
cicloceviene.
Demonstraţie.Picioarele în¼ alţimilor Ha ; Hb ; Hc şi mijloacele laturilor Ma ; Mb ;

Mc aparţin cercului lui Euler al triunghiului ABC (vezi „Cercul lui Euler”).
Observaţia 574 Triunghiul median este triunghiul ciclocevian al triunghiului ABC

corespunz¼ator ortocentrului triunghiului ABC. Triunghiul ortic este triunghiul ciclo-
cevian al triunghiului ABC corespunz¼ator centrului de greutate al triunghiului ABC.
Teorema 575 Punctul lui Gergonne al triunghiului ABC este propriul s¼au punct
ciclocevian.
Demonstraţie. Deoarece cercul circumscris triunghiului de contact Ca Cb Cc este

tangent laturilor triunghiului ABC; rezult¼
a concluzia.
Observaţia 576 Triunghiul ciclocevian corespunz¼ator punctului lui Gergonne este tri-
unghiul de contact al triunghiului ABC.
Capitolul 2
DREPTE REMARCABILE
2.1 DREAPTA LUI EULER
„Citiţi pe Euler! Citiţi pe Euler, el este Maestrul nostru, al tuturor.” - P. S. Laplace1
Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar H ortocentrul acestuia.

Dreapta OH se numeşte dreapta lui Euler 2 a triunghiului ABC.
Teorema 577 Centrul de greutate G al triunghiului ABC se a‡¼a pe dreapta lui Euler
a triunghiului ABC şi GH = 2OG:
Demonstraţie. Fie fG1 g = AMa \ HO (Figura 2.1): Din asem¼

anarea triunghiu-
rilor AHG1 şi Ma OG1 avem:
AG1 AH HG1
= = (i)
G1 Ma OMa G1 O
Fie fA00 g = AO \ }(ABC): Avem m(Â00 CA) = 90 ; deci A00 C?CA; dar BH?AC de
unde BH k A00 C: Analog, CH k A00 B; deci patrulaterul BHA00 C este paralelogram,
deci punctele H; Ma şi A00 sunt coliniare. Din asem¼
anarea triunghiurilor OMa A00 şi
AHA00 ; rezult¼
a:
AH AA00 2R
= = = 2: (ii)
OMa OA00 R
a GAG
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ 1
a Ma
= HG
G1 O = 2, sau AG1 = 2G1 Ma , adic¼
1
a G1 este
centrul de greutate G al triunghiului ABC şi HG = 2GO (unde R este lungimea razei
cercului circumscris triunghiului ABC).
Observaţia 578 Din aplicaţia precedent¼a rezult¼a 12GO9 = 6GO = 4OO9 = 3HO:
1
P. S. Laplace (1749-1827) – matematician şi astronom francez, contribuţii în algebr¼
a şi analiz¼
a
2
Leonhard Euler (1707-1783) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Petesburg,
contribuţii fundamentale în toate ramurile matematicii
208
DREPTE REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI 209
Figura 2.1: Dreapta lui Euler
Teorema 579 Fie H ortocentrul triunghiului ABC: Dreptele lui Euler ale triunghiu-
rilor ABC; BHC; CHA şi AHB sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC; AHC; AHB şi BHC au acelaşi cerc
medial (Vezi "Cercul lui Euler"), atunci dreptele lui Euler ale acestor triunghiuri trec
prin punctul O9 (centrul cercului lui Euler).
Teorema 580 Dac¼a O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, atunci
dreptele ce unesc mijloacele segmentelor OA; OB; OC cu Ma ; Mb ; Mc mijloacele
laturilor BC; CA; respectiv AB - sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor Mb OMc ;
Mc OMa ; respectiv Ma OMb :
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AO; BO, respectiv CO. Punc-

tul A0 este centrul cercului circumscris triunghiului Mb OMc , iar punctul Ma este orto-
centrul triunghiului Mb OMc , deci A0 Ma este dreapta lui Euler a triunghiului Mb OMc .
Analog, B 0 Mb şi C 0 Mc sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor Mc OMa ; respectiv
Ma OMb :
Observaţia 581 Mijlocul segmentului OH se numeşte centrul cercului lui Euler

al triunghiului ABC şi aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC (vezi „Cercul lui
Euler”):
Observaţia 582 Dreptele A0 Ma , B 0 Mb şi C 0 Mc sunt concurente în centrul cercului lui

Euler al triunghiului median, deoarece dreptele lui Euler ale unui patrupunct ortocentric
(patru puncte în care …ecare punct este ortocentrul triunghiului determinat de celelalte
trei puncte) sunt concurente, punctul de concurenţ¼a …ind centrul cercului lui Euler al
triunghiului Ma Mb Mc .
Teorema 583 Triunghiul ABC şi triunghiul lui Carnot au acelaşi cerc al lui Euler şi
aceeaşi dreapt¼a a lui Euler.
Demonstraţie.Vezi [12, § III.38].
Teorema 584 Dreptele lui Euler ale celor patru triunghiuri ale unui patrupunct or-
tocentric sunt concurente.
Demonstraţie.Din faptul c¼ a cele patru triunghiuri considerate au acelaşi cerc al

lui Euler (Vezi "Cercul lui Euler"), dreptele lui Euler ale lor sunt concurente în centrul
cercului lui Euler al triunghiului dat.
Teorema 585 Fie triunghiul ABC, triunghiul de contact Ca Cb Cc al s¼au şi triunghi-
urile extangentice Da Db Dc ; Ea Eb Ec şi Fa Fb Fc : Dreptele lui Euler ale celor cinci tri-
unghiuri sunt concurente în centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi R raza

acestuia, Ia centrul cercului exînscris corespunz¼
ator punctului A, iar ra raza acestui
cerc, H1 ortocentrul triunghiului Da Db Dc şi O91 centrul cercului lui Euler al triun -
ghiului Da Db Dc (Figura 2.2). Fie A1 A2 A3 triunghiul ortic al triunghiului Da Db Dc în
Figura 2.2: Triunghiuri extangentice
care cercul s¼au circumscris este cercul lui Euler al triunghiului Da Db Dc , de raz¼ a r2a
şi de centru N1 . Fie S1 S2 S3 triunghiul simetric triunghiului A1 A2 A3 faţ¼
a de punctul
N1 . Evident triunghiurile A1 A2 A3 şi S1 S2 S3 sunt congruente şi cercul circumscris
triunghiului S1 S2 S3 este tot cercul lui Euler al triunghiului Da Db Dc .
Fie M mijlocul laturii Db Dc , P mijlocul segmentului H1 Da : Punctele P; S1 ; A1

şi M aparţin cercului lui Euler al triunghiului Da Db Dc , iar patrulaterul P S1 M A1
este dreptunghi având centrul în punctul N1 : Deoarece P A1 ?Dc Db şi P A1 k S1 M;
rezult¼a S1 M este mediatoarea segmentului Db Dc ; deci punctul S1 aparţine bisectoarei
interioare a unghiului A.
Analog, punctele S2 şi S3 aparţin bisectoarelor exterioare ale unghiurilor B; respec-
tiv C (S2 2 BIa şi S3 2 CIa ). Deoarece Db Ia ?CA şi A1 A3 ?Db Ia (deoarece A1 A3 este
antiparalela laturii Da Dc ). Atunci A1 A3 k AC: Dar S1 S3 k A1 A3 datorit¼ a faptului c¼
a
dreptele sunt simetrice faţ¼a de N1 ; deci S1 S3 k AC:
Analog, S1 S2 k AB şi S2 S3 k BC; deci triunghiurile S1 S2 S3 şi ABC sunt omotetice,
prin omotetia de centru Ia şi raz¼ a 2R=ra (deoarece omotetia transform¼ a triunghiul
S1 S2 S3 cu raza cercului circumscris ra =2 în ABC cu raza cercului circumscris R).
Prin aceast¼a omotetie centrul cercului lui Euler al triunghiului Da Db Dc - adic¼a punctul
N1 - se transform¼ a în O, deci punctele Ia ; N1 şi O sunt coliniare, adic¼ a dreapta lui
Euler a triunghiului Da Db Dc trece prin centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Analog, se arat¼a c¼
a şi dreptele lui Euler ale celorlalte patru triunghiuri trec prin O.
Teorema 586 Într-un triunghi ABC cevienele concurente în centrul cercului lui Euler
al triunghiului sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor extangentice ale triunghiului
ortic al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exîn-

scrise corespunz¼
atoare triunghiului ortic al triunghiului ABC, iar centrul cercului lui
Euler al triunghiului ABC este centrul cercului circumscris al triunghiului ortic, teo-
rema este o consecinţ¼
a a teoremei precedente.
Teorema 587 Dac¼a I este centrul cercului înscris în triunghiul ABC, atunci dreptele
lui Euler ale triunghiurilor BCI; CAI; ABI şi ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Schi- er”.
Teorema 588 Fie H ortocentrul unui triunghi ABC şi Ha Hb Hc triunghiul ortic al
acestuia. Paralelele duse prin H la dreptele Hc Hb ; Hc Ha şi Ha Hb intersecteaz¼a dreptele
BC; CA; respectiv AB în D; E; F; iar paralelele duse prin H la BC; CA; AB inter-
secteaz¼a dreptele Hc Hb ; Hc Ha şi Ha Hb în D0 ; E 0 ; respectiv F 0 : Punctele în D; E; F şi
în D0 ; E 0 ; F 0 aparţin unor drepte perpendiculare pe dreapta lui Euler a triunghiului
ABC:
Teorema 589 Fie Ma Mb Mc triunghiul median şi Ha Hb Hc triunghiul ortic al unui

triunghi neisoscel şi nedreptunghic ABC; iar fXg = Hb Mc \ Hc Mb ; fY g = Ha Mc \
Hc Ma , fZg = Ha Mb \Hb Ma . Punctele X; Y; Z aparţin dreptei lui Euler a triunghiului
ABC:
Demonstraţie. Din teorema lui Pappus aplicat¼ a punctelor coliniare B; Hc ; Mc ,

respectiv C; Mb ; Hb , rezult¼
a c¼
a punctele fHg = BHb \ CHc ; fGg = BHb \ CMc şi
fXg = Hc Mb \ Hb Mc sunt coliniare. Analog se arat¼ a c¼
a punctele Y şi Z aparţin
dreptei HG:
Teorema 590 Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile
triunghiului ABC sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului circumscris tri-
unghiului ABC.
Demonstraţie. Fie E1 ; E2 ; E3 punctele de intersecţie dintre dreapta lui Euler a

triunghiului ABC şi dreptele BC; CA, respectiv AB (Figura 2.3). Simetricele ortocen-
Figura 2.3: Simetrice ale dreptei lui Euler
trului H al triunghiului ABC faţ¼ a de laturile triunghiului sunt punctele Ah ; Bh ; Ch de

intersecţie a în¼alţimilor AH; BH; CH cu cercul circumscris (vezi [12, § I.4]). Demon-
str¼
am c¼ a dreptele Ah E1 ; Bh E2 ; Ch E3 sunt concurente. Centrele cercurilor Carnot
(Oa ; Ob ; Oc ) aparţin dreptelor Ah E1 ; Bh E2 ; Ch E3 . Deoarece triunghiurile Ah Bh Ch şi
Oa Ob Oc sunt omologice, centrul de omologie aparţinând cercului circumscris triunghiu-
lui ABC (vezi [12, § III.38]), rezult¼ a concluzia.
Teorema 591 Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu la-
turile triunghiului având vârfurile în punctele euleriene ale triunghiului ABC sunt
concurente într-un punct ce aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH, respectiv CH. Punc-

tul H este şi ortocentrul triunghiului A0 B 0 C 0 , iar centrul cercului circumscris triunghi-
ului A0 B 0 C 0 este O9 (centrul cercului lui Euler), deci dreapta lui Euler a triunghiului
A0 B 0 C 0 este HO9 , adic¼a tocmai dreapta lui Euler a triunghiului ABC: Conform propri-
et¼
aţii precedente rezult¼ a simetricele dreptei lui Euler triunghiului A0 B 0 C 0 în raport
a c¼
cu laturile acestuia sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului lui Euler al
triunghiului A0 B 0 C 0 , adic¼
a cercul lui Euler al triunghiului ABC:
Teorema 592 Dreapta lui Euler a unui triunghi ABC este perpendicular¼a pe axa de
omologie dintre triunghiul tangenţial şi triunghiul median al triunghiului ABC:
Teorema 593 Fie Ma Mb Mc triunghiul median corespunz¼ator unui triunghi ABC şi
O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Pe dreptele OMa ,OMb ,OMc se con-
OA1 OB1 OC1
sider¼a punctele A1 ,B1 ,C1 astfel încât OM a
= OM b
= OM c
. Dreptele AA1 ,BB1 ,CC1
sunt concurente într-un punct ce aparţine dreptei lui Euler a triunghiului ABC.
Teorema 594 Dac¼a centrul cercului înscris (I) al unui triunghi ABC aparţine dreptei
lui Euler a triunghiului, atunci triunghiul ABC este isoscel.
Demonstraţie. Presupunem c¼ a triunghiul ABC nu este isoscel şi …e A0 ; B 0 punctele

de intersecţie al bisectoarelor AI; BI cu cercul circumscris triunghiului ABC. Atunci,
OI OA0 OI OB 0
= ; =
IH AH IH BH
şi cum OA0 OB 0 (= R) rezult¼
a AH BH, adic¼
a AC BC, contradicţie.
Teorema 595 Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC: Dreapta lui
Euler a triunghiului Ca Cb Cc trece prin centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Demonstraţie.Fie H1 ortocentrul triunghiului de contact şi Ca A1 ; Cb B1 ; Cc C1

în¼
alţimile triunghiului de contact (Figura 2.4). Atunci, dreapta lui Euler a triunghiului
Figura 2.4: Dreapta lui Euler a triunghiului Ca Cb Cc
Ca Cb Cc este dreapta IH1 , iar H1 este centrul cercului înscris în triunghiul A1 B1 C1

(vezi [12, § III.1]). Deoarece triunghiurile ABC şi A1 B1 C1 sunt omotetice (vezi [12,
§ III.3]), rezult¼
a, prin aceast¼
a omotetie, c¼
a punctele H1 şi I se corespund şi totodat¼a
centrele cercurilor lui Euler ale celor dou¼a triunghiuri, deci centrul cercului lui Euler
al triunghiului ABC aparţine dreptei IH1 .
2.2 DREAPTA LUI NEWTON - GAUSS
„Cel mai frumos lucru pe care-l putem experimenta este misterul...este sursa tuturor ade-
arurilor şi ştiinţei” –Albert Einstein3
v¼
Teorema 596 (Teorema lui Gauss4 ) Fie triunghiul ABC. O dreapt¼a d inter-
secteaz¼a dreptele BC; CA; AB în punctele A0 2 [BC; B 0 2 [CA]; A0 2 [AB]: Mijloacele
segmentelor AA0 ; BB 0 şi CC 0 sunt coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie A00 ; B 00 ; C 0 mijloacele segmentelor AA0 ; BB 0 respec-

tiv CC 0 şi Ma ; Mb ; Mc mijloacele segmentelor BC; CA, respectiv AB (Figura 2.5). Din
Figura 2.5: Dreapta lui Newton-Gauss
teorema lui Menelaus pentru triunghiul ABC şi transversala A0 B0 C 0 rezult¼

a:
A0 B B 0 C C 0 A
=1
A0 C B 0 A C 0 B
relaţie care este echivalent¼
a cu
A0 B=2 B 0 C=2 C 0 A=2
= 1;
A0 C=2 B 0 A=2 C 0 B=2
adic¼
a
A00 Mc B 00 Ma C 00 Mb
= 1;
A00 Mb B 00 Mc C 00 Ma
(deoarece punctele A00 ; Mb ; Mc ; B 00 ; Mc ; Ma , respectiv C 00 ; Ma ; Mb sunt coliniare) şi
din reciproca teoremei lui Menelaus pentru triunghiul Ma Mb Mc şi punctele A00 2
3
al Premiului Nobel
4
Carl Friedrich Gauss (1777-1855) – matematician german, profesor la Universitatea Göttingen,
contribuţii majore în toate ramurile matematicii
[Mc Mb n[Mc Mb ]; B 00 2 [Ma Mb ]; C 00 2 [Mb Ma ] rezult¼ a punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt

a c¼
coliniare.
0 ! ! !0 !
Soluţia 2. Notând BA BA
BC = p şi BC 0 = q; BC = u ; BC = v , atunci
! !
BA0 = p! u ; BA = q ! v;
!00 1 ! !
BC = ( u + v );
2
! 1 !
BA00 = (p u + q !
v ):
2
B 0 A0 B0C
Notând B0C 0 = r; B0A = t, avem
! p! u + r!
v tq !
v +!u
BB 0 = = ;
1+r 1+t
de unde rezult¼
a c¼
a
p 1 r tq
= ; = :
1+r 1+t 1+r 1+t
r q(p 1) !0 !00
Obţinem t = pq şi r = q 1 ; înlocuind în BB = 2BB obţinem:
! 1
BB 00 = [(p 1)!
u + q(p 1)!
v ]:
2(pq 1)
Din
! ! !
C 00 A00 = C 00 B + BA00
1
= [(p 1)! u + (q 1)!
v]
2
rezult¼
a
! ! !
B 00 A00 = B 00 B + BA00
pq
= [(p 1)! u + (q 1)!
v]
2(pq 1)
pq !
= C 00 A00 :
2(pq 1)
Prin urmare, punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt coliniare.
Observaţia 597 Dreapta pe care se a‡¼a punctele A00 ; B 00 ; C 00 se numeşte dreapta lui
Newton – Gauss.
Teorema 598 Fie DEF triunghiul cevian al unui punct T în raport cu triunghiul
ABC (D 2 BC; E 2 AC; F 2 AB). Dreptele care unesc mijloacele laturilor triunghiu-
lui DEF cu mijloacele laturilor triunghiului ABC sunt concurente.
Demonstraţie. Fie M; N; P mijloacele segmentelor AT; BT , respectiv CT ; D0 ; E 0 ; F 0

mijloacele segmentelor EF; DF; respectiv DE; Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor BC; CA;
respectiv AB (Figura 2.6). Teorema lui Gauss aplicat¼
a patrulaterului complet AET F BC
Figura 2.6: Patrulaterul complet AET F BC
ne d¼
a faptul c¼a mijloacele diagonalelor AT; EF şi BC (adic¼a punctele M; D0 şi Ma )
sunt coliniare. Analog, punctele N; E ; Mb sunt coliniare şi P; F 0 ; Mc sunt coliniare.
0
Deoarece
CT
M Mb = N Ma =
2
şi
M Mb k N M a
(M Mb ; N Ma …ind linii mijlocii în triunghiurile AT C şi BT C) rezult¼
a c¼
a patrulaterul
M Mb Ma T este paralelogram, deci diagonalele sale M Ma şi N Mb se înjum¼ at¼
aţesc şi
…e fQg = M Ma \ N Mb :
Analog, patrulaterul P Ma Mc M este paralelogram, deci dreapta P Mc trece tot
prin mijlocul lui M Ma , adic¼a prin Q. Dreptele Ma D0 ; Mb E 0 , respectiv Mc F 0 sunt
concurente în punctul Q.
Observaţia 599 Fie ABCD un patrulater convex, fF g = AC\BD; fEg = AB\CD;

N mijlocul segmentului EF şi M mijlocul segmentului BC: Poligonul ABCDEF se
numeşte patrulater complet, iar AC; BD şi EF sunt diagonalele acestui patrulater
complet. Teorema 596 poate … reformulat¼a astfel: mijloacele diagonalelor unui patru-
later complet sunt puncte coliniare.
Teorema 600 (Barbu; C:, P atraşcu, I. [16]) Dac¼a ABCD este un patrulater in-
scriptibil, iar P este mijlocul segmentului BF; atunci dreapta lui Newton - Gauss a
patrulaterului complet ABCDEF determin¼a cu dreapta P M un unghi egal cu unghiul
\EF D:
Demonstraţie.Deoarece P N kBE şi P M kF C rezult¼ a \EAC = \N P M şi

a c¼
PN
BE
PM 1
a \EDF = \ADE +
= F C = 2 (Figura 2.7): Cum ABCD este inscriptibil, rezult¼
\EDB = \ABC + \ECB = \EAC şi
AF F C = BF F D: (i)
Figura 2.7: Dreapta lui Newton - Gauss (2)
Astfel,
\EAC = \N P M = \EDF: (ii)
Din \EAF = \EDF = 180 \BAC rezult¼
a:
sin EAF = sin BAC: (iii)
Din teorema sinusurilor în triunghiurile BED şi BF A; utilizând (iii), rezult¼

a:
BE 2R1 sin EDF R1 2R1 sin ABF ED

= = = = ;
BF 2R2 sin BAF R2 2R2 sin ABF AF
(unde R1 şi R2 sunt razele cercurilor circumscrise triunghiurilor BED şi BF A); deci
BE AF = BF ED: (iv)
FC FD FD PM
Din relaţiile (ii) şi (iv) obţinem BE = ED , de unde ED = PN ; iar din (ii) rezult¼
a c¼
a
triunghiurile EDF şi N P M sunt asemenea:
Observaţia 601 Dac¼a K este mijlocul segmentului F C; atunci \EF A = \KM N:
Teorema 602 (Barbu; C:; P atraşcu, I. [16]) Dac¼a ABCD este un patrulater in-
scriptibil, paralela prin E la dreapta lui Newton - Gauss a patrulaterului complet
ABCDEF şi EF sunt drepte izogonale unghiului BEC:
Demonstraţie.Cum triunghiurile EDF şi N P M sunt asemenea; atunci \DEF =

\P N M (Figura 2.8): Fie E 0 intersecţia dintre paralela la N M cu latura BC. Deoarece
Figura 2.8: Drepte izogonale
\ şi P
P N kBE şi N M kEE 0 unghiurile BEF \ N F , respectiv F\ \
N M şi E 0 EC sunt egale.
Atunci,
\E 0 EC = \F ED \F EE 0 = \P N M \F N M = \P N F = \BEF:
Fie G şi J proiecţiile lui F pe dreptele AB şi CD.
Teorema 603 (Barbu; C:; P atraşcu, I [16]) Patruleterele M P GN şi M KJN sunt
inscriptibile.
Demonstraţie.Din teorema 600 avem \EF D = \P M N . Punctele P şi N

sunt centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor dreptunghice BF G şi EF G; atunci
\P GF = \P F G şi \N GF = \N F G (Figura 2.9): Atunci,
\P GN + \P M N = (\P GF + \N GF ) + \P M N
= \P F G + \N F G + \EF D = 180 ;
deci M P GN este inscriptibil. Analog se arat¼

a c¼
a M KJN este inscriptibil.
Observaţia 604 Deoarece triunghiurile M P G şi JKM sunt congruente, rezult¼a c¼a
cercurile circumscrise patrulaterelor M P GN şi M KJN sunt egale.
Figura 2.9: Patrulatere inscriptibile
Teorema 605 (Barbu; C:; P atraşcu, I [16]) Patrulaterele complete EGF JIH şi EAF DCB
au aceeaşi dreapt¼a a lui Newton-Gauss.
Demonstraţie.Cum EAF DCB şi EGF JIH au diagonala comun¼ a , EF , rezult¼

a
c¼
a N este pe dreapta Newton-Gauss a acestor patrulatere complete (Figura 2.9).
Ar¼at¼
am c¼a dreapta Newton-Gauss trece prin mijlocul segmentului BC: Demonstr¼ am
mai intâi c¼
a M G = M J. Cum P M este linie mijlocie in triunghiul BF C; avem
FC
PM = :
2
În triunghiul dreptunghic F JC; segmentul JK este median¼
a, deci
FC
JK = :
2
Atunci, P M = JK: Analog, se arat¼ a c¼
a GP = M K: Deoarece ABCD este inscriptibil,
atunci \ABF \DCF , deci \GP F \F KJ: Cum F P M K este paralelogram,
a \F P M \F KM; de unde \GP M \JKM: Din P M = JK şi GP = M K
rezult¼
rezult¼
a GP M JKM , deci M G = M J: Dac¼ a L este mijlocul segmentului GJ, atunci
M L este mediatoarea segmentuluiu GJ; deci M L ? GJ: Astfel, N este centrul cercului
circumscris patrulaterului EGF J, de unde N L ? GJ: Obţinem c¼ a punctele L; M şi N
sunt coliniare, de unde rezult¼
a concluzia.
2.3 DREAPTA LUI NAGEL
„Matematica este arta de a da aceleaşi nume la diferite lucruri.” - Henri Poincaré5
Dreapta care uneşte centrul cercului înscris (I) cu punctul lui Nagel (N ) al unui
triunghi se numeşte dreapta lui N agel a triunghiului (Figura 2.10).
Figura 2.10: I G Sp N
Teorema 606 Centrul de greutate (G) al unui triunghi ABC aparţine dreptei lui
Nagel şi GN = 2GI:
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”. .
Teorema 607 Punctul lui Spieker (Sp ) al unui triunghi ABC aparţine dreptei lui
Nagel şi Sp N = Sp I:
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Nagel”. .
Consecinţa 608 Punctele I; G; Sp ; N sunt coliniare şi
12GSp = 6GI = 4ISp = 3N G = 2N I:
Teorema 609 (D. Andrica, C. Barbu [6]) Dac¼a ABC nu este un triunghi echilateral,
atunci urm¼atoarea relaţie este adev¼arat¼a:
2 r 2 p2
[ = 2R + 10Rr
cos ION p : (i)
2(R 2r) R2 2Rr
5
Demonstraţie.Aplicând relaţia lui Stewart în triunghiul ION , obţinem:
ON 2 GI + OI 2 N G OG2 N I = GI GN N I;
sau
ON 2 GI + OI 2 2GI OG2 3GI = 6GI 3 ;
relaţie echivalent¼
a cu
ON 2 + 2 OI 2 3 OG2 = 6GI 2 ;
de unde
1 a2 + b2 + c2
GI 2 = 8Rr + 4r2
6 3
1 2(p2 r2 4Rr)
= 8Rr + 4r2 :
6 3
Aplicând teorema cosinusului în triunghiul ION şi ţinând seama de egalitatea N I 2 =

9GI 2 = 5r2 + p2 16Rr; obţinem:
[ ON 2 + OI 2 N I 2
cos ION =
2ON OI
(R 2r)2 + (R2 2Rr) (5r2 + p2 16Rr)
= p
2(R 2r) R2 2Rr
2R2 + 10Rr r2 p2
= p :
2(R 2r) R2 2Rr
Dac¼
a triunghiul este echilateral, atunci punctele I; O; N coincid, deci triunghiul ION
degenereaz¼
a într-un punct.
Teorema 610 (Rouché) Condiţia necesar¼a şi su…cient¼a pentru a exista un triunghi
având elementele p; R şi r este:
p p
2R2 +10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr p2 2R2 +10Rr r2 +2(R 2r) R2 2Rr:
(ii)
Demonstraţie. Inegalitatea (ii) este o consecinţ¼ a direct¼

a a faptului c¼ a 1
[
cos ION 1:
Not¼am cu T (R; ra ) familia triunghiurilor având aceeaşi raz¼ a a cercului circumscris
R şi aceeaşi exraz¼a ra . Inegalitatea (ii) ne d¼ a intervalul exact în care se "mişc¼a" p
pentru toate triunghiurile din familia T (R; r ). Avem p 2 = 2R 2 + 10Rr r 2
p a minp
2(R 2r) R2 2Rr şi p2max = 2R 2 2
p + 10Rr r + 2(R 2r) R
2 2Rr. Dac¼ a …x¼am
punctele O şi Ia astfel încât OI = R 2 2Rr, atunci triunghiul din familia T (R; ra ) cu
semiperimetrul minim, corespunde cazului cos ION [ = 1, ceea ce înseamn¼ a c¼
a punctele
I; O; N sunt coliniare, iar punctele I şi N aparţin aceleiaşi raze având originea în O:
Deoarece punctele O; G; H sunt coliniare, aparţinând dreptei lui Euler a triunghiului,
rezult¼
a c¼
a punctele O; I; G sunt coliniare, deci în acest caz triunghiul ABC este isoscel.
În Figura 2.11 acest triunghi este notat cu Amin Bmin Cmin : De asemenea, triunghiul din
familia T (R; r) cu semiperimetrul maxim, corespunde cazului cos ION [ = 1, ceea ce

inseamn¼ a c¼a punctele I; O; N sunt coliniare, iar O este situat între I şi N . Utilizând
dreapta lui Euler rezult¼ a c¼
a triunghiul ABC este isoscel. În Figura 2.11. acest triunghi
este notat cu Amax Bmax Cmax : Triunghiurile familiei T (R; r) sunt "situate" între aceste
dou¼a cazuri extreme. În concordanţa cu teorema de închidere a lui Poncelet, aceste
triunghiuri sunt înscrise în acelaşi cerc C(O; R), iar laturile lor sunt tangente exterioare
la acelaşi cerc C(I; r) (vezi (D. Andrica; C. Barbu [6]).
Figura 2.11: Inegalitatea lui Blundon
Observaţia 611 (D. Andrica; C. Barbu [6]) Rezult¼a o cale natural¼a de construcţie a
unui triunghi ABC în care se dau centrul cercului înscris I, centrul cercului circum-
scris O şi punctul lui Nagel N . Ţinând cont de faptul c¼a punctele I; G; N sunt coli-
niare, a‡ându-se pe dreapta lui Nagel a triunghiului ABC, gasim centrul de greutate
G pe segmentul IN astfel încât IG = 31 IN . Apoi, utilizând faptul c¼a punctele O; G; H
sunt coliniare, determin¼am ortocentrul H pe raza (OG astfel încât OH = 3OG. Am
redus astfel construcţia cerut¼a la faimoasa problem¼a a lui Euler de construcţie a unui
triunghi în care ştim I, O şi H [44].
Deoarece distanţa ON este constant¼ a, …ind egal¼

a cu ON = R 2r; punctul lui Nagel
N se "mişc¼ a" pe cercul de diametru Nmin Nmax ; iar m¼ [ variaz¼
asura unghiului ION a între
0 şi 180 : S. Wu în [90] a dat o nou¼a versiune a inegalitaţii lui Blundon introducând un
parametru, dup¼ a cum urmeaz¼ a: pentru orice triunghi A1 A2 A3 ; urm¼ atoarele inegalit¼
aţi
au loc:
p p
2R2 +10Rr r2 2(R 2r) R2 2Rr cos s2 2R2 +10Rr r2 +2(R 2r) R2 2Rr cos :
(**)
unde = min jAi Aj j :

1 i<j 3
Teorema 612 (D. Andrica; C. Barbu [6]) În orice triunghi ABC urm¼atoarele ine-
galit¼aţi au loc:
cos [ cos ;
cos ION (***)
unde = minfjA Bj ; jB Cj ; jC Ajg; egalitatea având loc dac¼a şi numai dac¼a
triunghiul ABC este echilateral.
Demonstraţie. Din teorema 610 şi inegalit¼
aţile (**), rezult¼
a concluzia.
Observaţia 613 (D. Andrica; C. Barbu [6]) Inegalit¼aţile ( ) şi ( ) sunt echiva-
lente. În cele ce urmeaz¼a vom da o demonstraţie geometric¼a a inegalit¼aţii ( ). Mai
întâi vom da o demonstraţie geometric¼a pentru inegalitatea din dreapta:
[
cos ION cos :
F¼
ar¼
a a pierde din generalitate presupunem cazul din Figura 2.12.
Figura 2.12: O ra…nare a inegalit¼

aţii lui Blundon
Fie D punctul de intersecţie dintre dreapta AI şi cercul circumscris triunghiului

ABC: Not¼ am cu E şi F punctele de intersecţie dintre dreapta lui Nagel N I cu dreptele
DO şi respectiv AO. În cazul de faţ¼
a minfjA Bj ; jB Cj ; jC Ajg = jB Cj ; deci
= C B: Triunghiul AOD este isoscel, deci ADO \ = DAO: \ Avem AOC [ = 2B b şi
\ = A;
COD b de unde rezult¼a c¼
a
[ + COD)
\ b + A)
b b B b
\ = 180
ADO
(AOC
=
180 (2B
=
C
2 2 2
sau \ (iii): Deoarece E; F 2 (IN ); obţinem F

= 2ADO \ OE [ (iv). Deoarece
ION
\ = AOE
2ADO \=F \
OE; (v)
din relaţiile (iii)-(v), obţinem [ şi de aici rezult¼
ION [
a cos ION cos : D¼
am acum
o demonstraţie geometric¼ a pentru inegalitatea
cos [
cos ION (vii)
Dac¼ [ < 90 ; atunci inegalitatea (vii) este trivial¼
a ION a, deoarece numerele cos şi
[
cos ION sunt pozitive. Dac¼ [
a ION > 90 ; atunci inegalitatea (vii) este echivalent¼
a cu
+
2 sin sin 0
2 2
sau
+
sin
sin 0:
2 2
unde am notat m¼ [ cu : Inegalitatea precedent¼
asura unghiului ION a este adev¼
arat¼
a
+
deoarece 2 ; 2 2 (0; 90 ).
Observaţia 614 Num¼arul împarte triunghiurile familiei T (R; r) în funcţie de poz-
iţia punctului A pe cercul O(R) (vezi D. Andrica; C. Barbu [6]).
2.4 DREAPTA LUI BROCARD
„Cel ce caut¼
a metode de rezolvare f¼
ar¼
a a avea o problem¼
a bine de…nit¼
a în minte, caut¼
a în cea
mai mare parte în zadar.”- David Hilbert6
Dreapta care uneşte centrul cercului circumscris (O) cu punctul lui Lemoine (K)
al unui triunghi ABC se numeşte dreapta lui Brocard7 .
3a2 b2 c2
OK 2 = R2 :
(a2 + b2 + c2 )2
Demonstraţie. Egalitatea
a2 M A2 + b2 M B 2 + c2 M C 2 3a2 b2 c2
M K2 =
a2 + b2 + c2 (a2 + b2 + c2 )2
(vezi [12, § ii.15]) pentru M O, devine
3a2 b2 c2
OK 2 = R2 :
(a2 + b2 + c2 )2
6
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, con-
tribuţii remarcabile în geometrie şi analiza matematic¼
a
7
p
R 1 4 sin2 !
Teorema 616 Este adev¼arat¼a egalitatea: KO = cos ! , unde ! este unghiul lui
Brocard.
Demonstraţie. Vezi „Punctele lui Brocard”.
Teorema 617 Centrul cercului circumscris triunghiului lui Grebe aparţine axei Bro-
card a triunghiului ABC:
de intersecţie dintre dreapta lui Brocard şi cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izodinamice”.
Teorema 619 Punctele izodinamice aparţin axei Brocard OK.
Teorema 620 Dreapta lui Brocard OK este perpendicular¼a pe dreapta Lemoine a

triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Lemoine”.
Observaţia 621 Punctul de intersecţie dintre dreapta lui Brocard şi dreapta lui Lemoine
se numeşte punctul lui Schoute.
Teorema 622 Dreapta lui Simson a punctului lui Steiner în raport cu un triunghi
ABC este paralel¼a cu dreapta lui Brocard.
Teorema 623 Paralela dus¼a prin A la dreapta lui Brocard intersecteaz¼a cercul circum-
scris triunghiului ABC în punctul . Perpendiculara dus¼a din punctul pe dreapta
BC trece prin punctul lui Steiner al triunghiului ABC.
Teorema 624 Punctul lui Kenmotu aparţine dreptei lui Brocard a triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kenmotu”.

2.5 ¼
AXA ORTICA
„Matematica este cea mai educativ¼ a dintre toate materiile şcolare, deoarece atinge în gradul
cel mai înalt şi elementele cele mai …ne ale inteligenţei şi p¼
arţile cele mai cristaline ale su‡etului
omenesc.” - Gh. Ţiţeica 8
Teorema 625 Fie ABC un triunghi neisoscel şi nedreptunghic, iar Ha Hb Hc tri-
unghiul s¼au ortic. Daca fA0 g = BC \ Hb Hc ; fB 0 g = AC \ Hc Ha ; fC 0 g = AB \ Ha Hb ,
atunci punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
Demonstraţie. Din teorema lui Menelaus aplicat¼

a în triunghiul ABC (Figura
0
2.13) cu transversalele A Hc Hb ;B 0 Hc Ha ;C 0 Ha Hb ; rezult¼a:
A0 B Hb C Hc A B 0 C Hc A Ha B C 0 A Ha B Hb C
= 1; = 1; = 1:
A0 C H b A H c B B 0 A Hc B Ha C C 0 B Ha C H b A
A0 B B 0 C C 0 A
Înmulţind membru cu membru relaţiile precedente rezult¼
a: A0 C B 0 A C 0 B = 1 (deoarece
Figura 2.13: Axa ortic¼

a
dreptele AHa ,BHb şi CHc sunt concurente în ortocentrul triunghiului ABC , deci H aB
Ha C
Hb C Hc A
Hb A Hc B = 1. Din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a ca punctele A0 ; B 0 ; C 0
sunt coliniare.
Observaţia 626 Dreapta pe care se g¼asesc punctele A0 ; B 0 ; C 0 se numeşte dreapta

(axa) ortic¼
a a triunghiului ABC:
8
Gheorghe Ţiţeica (1873-1939) – matematician român, profesor la Universitatea din Bucureşti,
membru al Academiei Române, contribuţii importante în geometrie
Teorema 627 Triunghiul ABC este omologic cu triunghiul s¼au ortic, dreapta de
omologie …ind axa ortic¼a a triunghiului ABC.
Demonstraţie.Din teorema precedent¼

a rezult¼
a concluzia.
Teorema 628 Axa ortic¼a a unui triunghi este axa radical¼a a fasciculului lui Gri¢ ths
al triunghiului (fasciculul de cercuri determinat de cercul circumscris şi de cercul lui
Euler al unui triunghi):
Demonstraţie. Fie fA0 g = BC \ Hb Hc ;fB 0 g = AC \ Hc Ha ;fC 0 g = AB \ Ha Hb ,

unde Ha Hb Hc este triunghiul ortic al triunghiului ABC (Figura 2.14). Pentru a ar¼
ata
Figura 2.14: Fasciculul lui Gri¢ ths
c¼a axa ortic¼ a A0 B 0 este axa radical¼a a fasciculului lui Gri¢ ths al triunghiului ABC
este su…cient sa ar¼ at¼am c¼a punctele A0 şi B 0 au puteri egale faţ¼
a de cercul circumscris
şi cercul lui Euler al triunghiului ABC. Patrulaterul BCHb Hc …ind inscriptibil rezult¼ a
A0 Hc A0 Hb = A0 B A0 C, adic¼ a puterile punctului A0 faţ¼ a de cele dou¼ a cercuri sunt
egale. Analog, se arat¼ a puterile punctului B 0 faţ¼
a c¼ a de cercul circumscris şi cercul lui
Euler al triunghiului ABC sunt egale.
Teorema 629 Axa ortic¼a a unui triunghi este perpendicular¼a pe dreapta lui Euler a
triunghiului.
Demonstraţie. Proprietatea este evident¼ a deoarece axa radical¼

a a dou¼
a cercuri
este perpendicular¼
a pe dreapta care trece prin centrele cercurilor.
Teorema 630 Axa ortic¼a a triunghiului antisuplementar Ia Ib Ic este dreapta determi-

nat¼a de picioarele bisectoarelor exterioare ale triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ortic al triunghiului Ia Ib Ic este triunghiul

ABC şi I - centrul cercului înscris în triunghiul ABC - este ortocentrul triunghiului
Ia Ib Ic , soluţia este evident¼
a.
Observaţia 631 Deoarece axa ortic¼a a unui triunghi este perpendicular¼a pe dreapta
lui Euler a triunghiului rezult¼a c¼a dreapta ce uneşte picioarele bisectoarelor exterioare
ale unui triunghi (dreapta antiortic¼a) este perpendicular¼a pe dreapta OI:
Teorema 632 Diametrele ce pleac¼a din vârfurile triunghiului ABC, în cercul circum-
scris triunghiului ABC, intersecteaz¼a laturile opuse în punctele A1 ; B1 , respectiv C1 ;
L; M şi N sunt mijloacele segmentelor AA1 ; BB1 , respectiv CC1 . Triunghiurile LM N
şi ABC sunt omologice, axa de omologie …ind axa ortic¼a a triunghiului ABC:
Demonstraţie. Triunghiurile ABC şi LM N sunt evident omologice, centrul de

omologie …ind centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Fie fP g = LM \ AB şi
Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor BC; CA, respectiv AB. F¼
ar¼
a a restrânge generalitatea
presupunem c¼ a BC < CA şi fQg = Ma Mb \ LM (Figura 2.15). Din asem¼ anarea
Figura 2.15: Triunghiuri omologice

triunghiurilor P M Mc cu QM Ma , respectiv P LMc cu QLMb avem:

M a Mb QMa QMb M Ma LMb
= =
P Mc P Mc P Mc M Mc LMc
B1 C A1 C sin 2A sin 2B
= =
B1 A A1 B sin 2C sin 2C
2 sin(A B) cos(A + B)
=
2 sin C cos C
sin(A B) tgA + tgB
= = :
sin(A + B) tgA + tgB
Atunci,
PA P Mc + M c A P Mc + M a M b tgB
= = = ;
PB P Mc M c A P Mc M a M b tgA
deci punctul P împarte latura AB, exterior, în raportul tgB tgA . Deoarece în¼ alţimea din
C împarte AB, înterior, în aceeaşi raţie rezult¼
a c¼
a P aparţine axei ortice a triunghiului
ABC.
2.6 ¼
DREAPTA ANTIORTICA
„A rezolva o problem¼ a înseamn¼a a gasi o ieşire dintr-o di…cultate, înseamn¼ a a g¼

asi o cale
de a ocoli un obstacol, de a atinge un obiectiv care nu este direct accesibil. A g¼ asi soluţia
unei probleme este o performanţ¼
a speci…c¼a inteligenţei, iar inteligenţa este apanajul distinctiv
al speciei umane; se poate spune ca, dintre toate indeletnicirile omeneşti, cea de rezolvare a
a". - George Polya9
problemelor este cea mai caracteristic¼
Teorema 633 Fie ABC un triunghi neisoscel. Bisectoarea exterioar¼a corespunz¼a-

toare vârfului A intersecteaz¼a dreapta BC în A0 şi analog se obţin punctele B 0 şi C 0 :
Punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
Demonstraţie. Not¼ am cu a; b; c lungimile laturilor triunghiului ABC (Figura

2.16). Din teorema bisectoarei avem:
A0 B c B0C a C 0A b
0
= ; 0 = şi 0
= :
AC b BA c CB a
Atunci,
A0 B B 0 C C 0 A
=1
A0 C B 0 A C 0 B
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a puntele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
a c¼
9
George Polya (1887-1985) – matematician, …zician şi …lozof maghiar cu contribuţii fundamentale
în combinatoric¼
a (teoria grafurilor) şi logic¼
a.
Figura 2.16: Dreapta antiortic¼

a
Observaţia 634 Dreapta pe care se g¼asesc punctele A0 ; B 0 ; C 0 se numeşte dreapta

(axa) antiortica a triunghiului ABC.
Observaţia 635 Punctele de intersecţie dintre bisectoarele exterioare ale unghiurilor

unui triunghi neisoscel cu dreptele suport ale laturilor opuse aparţin axei antiortice.
Teorema 636 Dreapta antiortic¼a a triunghiului ABC este axa ortic¼a a triunghiului
antisuplementar corespunz¼ator triunghiului ABC:
Teorema 637 Dreapta antiortic¼a a triunghiului ABC este perpendicular¼a pe dreapta

OI, unde O şi I sunt centrele cercurilor circumscris, respectiv înscris în triunghiul
ABC.
Demonstraţie. Deoarece axa ortic¼ a a unui triunghi este perpendicular¼ a pe dreapta

lui Euler a triunghiului (vezi „Dreapta ortic¼ a”), rezult¼a c¼a dreapta antiortic¼a a tri-
unghiului ABC - care este axa ortic¼ a a triunghiului Ia Ib Ic al triunghiului ABC - este
perpendicular¼a pe dreapta OI, deoarece O este centrul cercului celor nou¼ a puncte al
triunghiului Ia Ib Ic şi I este ortocentrul aceluiaşi triunghi (vezi „Cercurile exînscrise”).
Teorema 638 Dreapta antiortic¼a a unui triunghi ABC este axa de omologie dintre
triunghiul ABC şi triunghiul s¼au extangenţial.
Teorema 639 Axa antiortic¼a a unui triunghi este polara triliniar¼a a centrului s¼au
înscris.
Demonstraţie. Fie A0 punctul de intersecţie dintre bisectoarea exterioar¼ a a unghiu-

lui A şi dreapta BC, A1 ; B1 ; C1 picioarele bisectoarelor interioare şi a; b; c lungimile
laturilor BC; CA, respectiv AB (Figura 2.16). Din teorema bisectoarei rezult¼ a
A0 B c C1 A b B1 C a
0
= ; = ; = ;
AC b C1 B a B1 A c
de unde
A0 B C1 A B1 C
= 1:
A0 C C1 B B1 A
Din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a punctele A0 ; B1 ; C1 sunt coliniare. Ast-
a c¼
fel, dreapta B1 C1 intersecteaz¼a dreapta BC în punctul A0 ce aparţine axei antiortice
a triunghiului ABC.
Analog se arat¼
a c¼
a punctul de intersecţie dintre dreapta A1 C1 şi dreapta AC co-
incide cu punctul de intersecţie dintre bisectoarea exterioar¼ a a unghiului B şi dreapta
AC, deci axa antiortic¼ a coincide cu polara triliniar¼ a a centrului cercului înscris în
triunghiul ABC:
2.7 DREAPTA LUI SIMSON
„De la toţi am înv¼ aţat. M¼

a surprind uneori vorbind olimpian ca Pompeiu, ap¼ asat ca Ţiţeica,
senin şi simplu ca David Emanuel. C¼ aci noi nu suntem numai …ii p¼
arinţilor noştri, ci şi …ii
profesorilor noştri.”- Miron Nicolescu10
Teorema 640 (Teorema lui Simson11 ) Proiecţiile unui punct de pe cercul circum-
scris unui triunghi, pe laturile acestuia, sunt coliniare.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi

ABC şi A0 ; B 0 ; C 0 proiecţiile punctului M pe dreptele BC; CA; respectiv AB (Figura
2.17). Patrulaterele M C 0 AB 0 ; M B 0 A0 C sunt inscriptibile. Avem:
m(ÂB 0 C 0 ) = m(ÂM C 0 ) = 90 m(^C 0 AM )

= 90 m(^BCM ) = m(Â0 M C)
= m(Â0 B 0 C);
a unghiurile ÂB 0 C 0 şi Â0 B 0 C sunt opuse la vârf, deci punctele A0 ; B 0 şi C 0 sunt
adic¼
coliniare.
Soluţia 2. Not¼am cu litere mici a…xele punctelor corespunz¼ atoare. Pentru ca
0 0 0 b0 a0
punctele A ; B ; C s¼a …e coliniare este su…cient s¼ a ar¼
at¼am c¼a b0 c0 2 R: Patrulaterul
M CA0 B 0 …ind inscriptibil, punctele M; C; A0 ; B 0 sunt conciclice, adic¼a:
b0 a0 c m
2 R: (i)
b0 m c a
10
Miron Nicolescu (1903-1975) – matematician ramân, membru al Academiei Române, contribuţii
în analiza matematic¼ a
11
Robert Simson (1687-1768) – matematician scoţian, profesor la Universitatea din Edinburgh,
contribuţii în geometrie
Figura 2.17: Dreapta lui Simson
Patrulaterul M CA0 B 0 este inscriptibil, deci

b0 m a c0
2 R: (ii)
b0 c0 a m
Înmulţind relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a:
b0 a0 c m a c0
2 R: (iii)
b0 c0 c a0 a m
a: aa m
Punctele A; B; C şi M …ind conciclice, rezult¼ c b
b c m 2 R (iv). Înmulţind relaţiile
(iii) şi (iv) rezult¼
a:
b0 a0 a c0 c b
2 R: (v)
b0 c0 a b c a0
0
Punctele A; C 0 ; B …ind coliniare rezult¼ a aa cb 2 R (vi) şi analog punctele B; A0 ; C …ind
0 0
coliniare cc ab0 2 R (vii). Din relaţiile (v), (vi) şi (vii) rezult¼
a bb0 ac0 2 R; adic¼
a punctele
0 0 0
A ; B şi C sunt coliniare.
Teorema 641 (Reciproca teoremei lui Simson) Dac¼a M este un punct situat
în exteriorul triunghiului ABC şi proiecţiile A0 ; B 0 ; C 0 ale punctului M pe dreptele
BC; AC; respectiv AB sunt coliniare, atunci punctul M se a‡¼a pe cercul circumscris
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Punctele A0 ; B 0 ; C 0 …ind coliniare rezult¼

a m(ÂB 0 C 0 ) = m(Â0 B 0 C):
Atunci,
m(ÂB 0 C 0 ) = m(ÂM C 0 ) = 90 m(^M AC 0 )
şi
m(Â0 B 0 C) = m(Â0 M C) = 90 m(Â0 CM );
a m(^M AC 0 ) = m(^M CB); adic¼
de unde rezult¼ a patrulaterul M ABC este inscriptibil,
deci punctul M se a‡a¼ pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Observaţia 642 Dreapta care conţine punctele A0 ; B 0 ; C 0 se numeşte dreapta lui

Simson a punctului M în raport cu triunghiul ABC; iar punctul M se numeşte polul
dreptei lui Simson.
Teorema 643 Perpendiculara coborât¼a dintr-un punct M situat pe cercul circumscris

triunghiului ABC intersecteaz¼a din nou cercul în M 0 : Dreapta lui Simson a punctului
M în raport cu triunghiul ABC este paralel¼a cu AM 0 :
Demonstraţie. Avem m(^M 0 AC) = m(^M 0 M C) = 1 [0

2 m(M C); iar din patru-
laterul inscriptibil A0 B 0 M C rezult¼
a
Â0 B 0 C Â0 M C ^M 0 M C
de unde ^M 0 AC Â0 B 0 C; adic¼
a AM 0 k A0 C 0 :
Teorema 644 (Teorema lui Steiner) Dreapta lui Simson a unui punct M în ra-
port cu triunghiul ABC trece prin mijlocul segmentului determinat de punctul M şi
ortocentrul H al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A0 B 0 dreapta lui Simson a punctului M , Ha piciorul în¼

alţimii
din A pe BC, fA1 g = AHa \ {, fM 0 g = M A0 \ { (unde { este cercul circumscris
triunghiului ABC), fP g = M A1 \ BC şi fSg = AM 0 \ BC (Figura 2.18).
Figura 2.18: Teorema lui Steiner
Este cunoscut faptul c¼

a A1 este simetricul ortocentrului H faţ¼
a de latura BC: Din
0
M M k AA1 rezult¼a
1 d );
m(Â1 AM ) = m(Â1 M M 0 ) = m(AM
2
iar m(ÂA1 M ) = m(Â1 M M 0 ) (alterne interne), deci ÂA1 M Â1 AM (i).
Atunci, m(ÂSP ) = 90 m(^Ha AS) (ii) şi
m(^Ha P A1 ) = 90 m(^Ha A1 P ) = m(^M P C) (iii)
a ^M P S ÂSP (iv). Deoarece A0 C 0 k AS rezult¼

Din relaţiile (i), (ii) şi (iii) rezult¼ a
a triunghiul LP A este isoscel (unde fLg = M P \ A0 C 0 ), deci LP
c¼ 0 LA0 LM
(deoarece triunghiul P A0 M este dreptunghic în A0 ). Cum L este mijlocul lui P M şi
HP k AM 0 k A0 C 0 rezult¼ a c¼a dreapta lui Simson trece prin mijlocul segmentului HM .
Teorema 645 Mijlocul segmentului determinat de punctul M şi ortocentrul triunghiu-

lui ABC aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, O9 mijlocul

segmentului OH este centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC. Dac¼ a E este
mijlocul segmentului HM , atunci EO9 este linie mijlocie în triunghiul HOM , deci
O9 E = OM R
2 = 2 ; adic¼
a E este punct pe cercul lui Euler al triunghiului ABC.
Teorema 646 Dreptele lui Simson în raport cu triunghiul ABC a dou¼a puncte M
şi N fac între ele un unghi congruent cu acela a c¼arui m¼asur¼a pe cercul circumscris
triunghiului ABC este jum¼atatea arcului Md N:
Demonstraţie. Fie M 0 şi N 0 intersecţiile perpendicularelor duse din M şi N pe

latura BC cu cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 2.19). Conform teoremei
Figura 2.19: Dreptele lui Simson a dou¼

a puncte
643 unghiul dintre cele dou¼ a drepte ale lui Simson este egal cu unghiul ^M 0 AN 0
şi deoarece M M 0 k N N 0 ; rezult¼ d
a m(M N ) = m(M \ 0 N 0 ): Obţinem: m(^M 0 AN 0 ) =
1 \ 0 0 1 d
2 m(M N ) = 2 m(M N ):
Teorema 647 Dreptele lui Simson a dou¼a puncte diametral opuse de pe cercul cir-
cumscris unui triunghi sunt perpendiculare şi se intersecteaz¼a într-un punct ce aparţine
cercului lui Euler al triunghiului.
Figura 2.20: Dreptele lui Simson a dou¼

a puncte diametral opuse
Demonstraţie. Fie P şi Q mijloacele segmentelor M H respectiv HN (unde H

este ortocentrul triunghiului ABC; iar M şi N punctele diametral opuse) (Figura 2.20).
Conform propriet¼ aţii precedente unghiul dintre dreptele lui Simson ale punctelor M
şi N are m¼ asura 12 m(M d N ) = 90 ; astfel cele dou¼
a drepte Simson sunt perpendicu-
lare. Conform teoremei 644 dreapta lui Simson corespunz¼ atoare punctului M trece
prin P (mijlocul lui M H), iar dreapta lui Simson corespunz¼ atoare punctului N trece
prin Q (mijlocul lui N H), deci P Q este linie mijlocie în triunghiul M N H, adic¼ a
P Q = 21 M N = R: Conform teoremei 645 punctele P şi Q aparţin cercului lui Euler al
triunghiului ABC, deci P Q este diametru în cercul lui Euler al triunghiului. Dac¼ aS
este punctul de întâlnire al celor dou¼ a drepte Simson, cum m(^P SQ) = 90 ; rezult¼ a
c¼a S aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Teorema 648 Dreptele lui Simson ale punctelor diametral opuse vârfurilor unui tri-
unghi sunt laturile triunghiului.
Demonstraţie. Fie A0 punctul diametral opus vârfului A al triunghiului ABC
Figura 2.21: Dreapta lui Simson a punctului diametral opus unui vârf
(Figura 2.21). Atunci m(Â0 BA) = m(Â0 CA) = 90 ; deci dreapta lui Simson co -
atoare punctului A0 este dreapta BC.
respunz¼
Teorema 649 Dreptele lui Simson ale vârfurilor unui triunghi sunt în¼alţimile triun -
ghiului.
Demonstraţie.Picioarele perpendicularelor duse din A pe AB şi AC coincid cu

A, iar perpendiculara pe BC este în¼alţimea din A, deci dreapta lui Simson corespun-
z¼
atoare vârfului A al triunghiului ABC este în¼alţimea din A a triunghiului.
Teorema 650 Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie ale în¼alţimilor unui
triunghi ABC cu cercul circumscris acestuia sunt paralele cu tangentele duse în vâr-
furile triunghiului ABC la cercul circumscris şi trec prin vârfurile triunghiului ortic.
Demonstraţie. Fie fA0 g = AHa \ {, unde { este cercul circumscris triunghiului

atoare punctului A0 trece
ABC (Figura 2.22). Evident dreapta lui Simson corespunz¼
Figura 2.22: Dreapt¼

a a lui Simson antiparalel¼
a
prin Ha (deoarece A0 Ha ?BC). Fie T A tangenta în A la cercul circumscris triunghiului

ABC. Atunci,
1
m(^T AA0 ) = m(ÂCA0 ) = m(ÂBA0 ) (i)
2
Fie A1 şi A2 proiecţiile lui A0 pe AB, respectiv AC. Avem: m(Â1 Ha A0 ) = m(Â0 CA2 )
(ii) (deoarece patrulaterul A0 Ha A2 C este inscriptibil având m(Â0 Ha C) = m(Â0 A2 C) =
a ^T AA0 Â1 HA0 ; adic¼
90 ). Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ a T A k A1 A2 :
Observaţia 651 Proprietatea precedent¼a poate … reformulat¼a astfel: „Într-un triunghi

ABC, dreptele lui Simson ale punctelor unde în¼alţimile intersecteaz¼a cercul circumscris
triunghiului ABC sunt antiparalele laturilor opuse vârfurilor din care plec¼a în¼alţimile
şi trec prin picioarele acestora.”
Teorema 652 Dreptele lui Simson ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului

unghiului ABC:

a.
Teorema 653 Dreptele lui Simson ale punctului de intersecţie dintre bisectoarele in-
terioare ale unui triunghi ABC cu cercul circumscris acestuia trec prin mijloacele
laturilor triunghiului ABC şi sunt perpendiculare pe bisectoarele interioare ale tri-
unghiului.
Demonstraţie. Fie A0 punctul de intersecţie al bisectoarei din A0 cu cercul cir-

cumscris triunghiului ABC şi A1 ; A2 ; A3 proiecţiile punctului A0 pe laturile AB; BC,
respectiv CA. Deoarece A0 este mijlocul arcului BC;d rezult¼ a c¼
a A2 este mijlocul laturii
0 0
BC (Figura 2.23). Patrulaterele A A1 BA2 şi A A2 CA3 …ind inscriptibile rezult¼ a

a a lui Simson perpendicular¼
a pe bisectoare
^BA1 A2 ^BA0 A2 Â2 A0 C Â2 A3 A;
deci triunghiul A1 AA3 este isoscel, de unde AA0 ?A1 A3 :
Teorema 654 Dreptele lui Simson ale punctelor de intersecţie dintre bisectoarele ex-
terioare ale unghiurilor unui triunghi ABC cu cercul circumscris triunghiului trec prin
mijloacele laturilor triunghiului, sunt paralele cu bisectoarele interioare ale triunghiului
şi sunt concurente în punctul lui Spieker al triunghiului.
Demonstraţie. Fie A00 punctul de intersecţie al bisectoarei exterioare a unghiului

A cu cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 2.23). Deoarece A00 este punctul
diametral opus lui A0 rezult¼ a dreapta lui Simson a lui A00 este perpen-
a (cf. th. 648) c¼
a pe dreapta lui Simson a punctului A0 ; conform teoremei 653 rezult¼
dicular¼ a c¼
a dreapta
lui Simson a lui A00 este paralel¼ a a unghiului A. Deoarece A00

a cu bisectoarea interioar¼
este mijlocul arcului BAC rezult¼ a c¼ 00
a proiecţia lui A pe BC este mijlocul laturii BC.
00
Fie A2 B2 C2 triunghiul median al triunghiului ABC şi A3 proiecţia lui A00 pe latura
00
AC. Avem A2 A3 k AA0 ; A2 B2 k AB şi A2 C2 k AC; deci
00 00 1
m(Â3 A2 B2 ) = m(^C2 A2 A3 ) = m(^BAC);
2
adic¼
a dreapta lui Simson corespunz¼ atoare lui A00 este bisectoarea unghiului ^B2 A2 C2 :
Analog, se arat¼ a c¼
a bisectoarele unghiurilor B2 şi C2 ale triunghiului median sunt
dreptele lui Simson ale punctelor B 00 şi C 00 (punctele de intersecţie ale bisectoarelor
exterioare ale unghiurilor B şi C cu cercul circumscris) şi cum bisectoarele triunghiului
median sunt concurente în punctul lui Spieker al triunghiului ABC; rezult¼ a concluzia.
Teorema 655 Fie punctele conciclice A; B; C; D: Dac¼a drepta lui Simson a punctului
A în raport cu triunghiul BCD este perpendicular¼a pe dreapta lui Euler a triunghiului
BCD, atunci dreapta lui Simson a punctului B este perpendicular¼a pe dreapta lui Euler
a triunghiului CDA.
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circum-

scris patrulaterului ABCD. Not¼ am cu litere mici a…xele punctelor corespunz¼
atoare
(Figura 2.24). Atunci, ortocentrul triunghiului BCD are a…xul b + c + d. Picioarele

a pe dreapta lui Euler
perpendicularelor duse din A pe BC, CD şi DB au a…xele:

1 1 1
x = (a + b + c abc); y = (a + c + d acd); z = (a + d + b adb):
2 2 2
Punctele X(x), Y (y), Z(z) aparţin dreptei lui Simson a punctului A în raport cu tri-
unghiul BCD. Dreapta lui Euler a triunghiului BCD este perpendicular¼ a pe dreapta
lui Simson a punctului A în raport cu triunghiul BCD dac¼ a num¼arul
2(x y) a(a c)(b d)

= = 2R ;
b+c+d b+c+d
a = sau ab + ac + ad + bc + bd + cd = 0 şi cum aceast¼
adic¼ a relaţie este simetric¼
a
în a, b, c şi d rezult¼
a concluzia.
Teorema 656 Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach (') al triunghiului, în
raport cu triunghiul de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC este paralel¼a cu dreapta
OI (O şi I …ind centrele cercurilor circumscris, respectiv înscris în triunghiul ABC).
Demonstraţie. Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului (Figura 2.25), O9

centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC, A0 ; B 0 ; C 0 punctele de intersecţie dintre
dreptele 'Ca ; 'Cb , respectiv 'Cc cu cercul lui Euler al triunghiului ABC. Deoarece
Figura 2.25: Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach
cercul înscris şi cercul lui Euler sunt tangente în punctul lui Feuerbach, laturile tri-
unghiurilor Ca Cb Cc şi A0 B 0 C 0 sunt paralele dou¼
a câte dou¼
a, deci triunghiurile Ca Cb Cc
0 0 0
şi A B C sunt omotetice, centrul de omotetie …ind punctul '. Deoarece dreptele lui
Simson ale punctului ' în raport cu triunghiurile Ca Cb Cc şi A0 B 0 C 0 sunt paralele
rezult¼a concluzia.
Teorema 657 Într-un triunghi ABC, dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach
(') în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC, este paralel¼a cu dreapta OI
(O şi I …ind centrele cercurilor circumscris şi înscris ale triunghiului ABC):
Demonstraţie. Ortopolul diametrului cercului circumscris triunghiului ABC ce

trece prin I este punctul lui Feuerbach (vezi „Ortopolul unui triunghi”) – punct ce
aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC. Fie Ma Mb Mc triunghiul median al
triunghiului ABC şi ; ; simetricele punctului lui Feuerbach (') faţ¼ a de laturile
Mb Mc ; Ma Mc ; Ma Mb ale triunghiului median. Punctele ; ; aparţin dreptei OI
deoarece ' este ortopolul acestei drepte. Dac¼ a 0 ; 0 ; 0 sunt proiecţiile lui ' pe laturile
0 0
triunghiului median atunci este dreapta lui Simson a punctului ' şi este paralel¼ a
0 0
cu OI, deoarece este linie mijlocie în triunghiul ' :
Teorema 658 Dreapta lui Simson a punctului lui Feuerbach al unui triunghi ABC,
în raport cu triunghiul ortic este paralel¼a cu dreapta OI (O şi I …ind centrele cercurilor
circumscris şi înscris al triunghiului ABC):
Demonstraţie. Deoarece triunghiul ortic Ha Hb Hc şi triunghiul median Ma Mb Mc

al triunghiului ABC sunt dou¼ a triunghiuri S, dreptele lui Simson ale punctului lui
Feuerbach (') al triunghiului ABC în raport cu triunghiurile Ha Hb Hc şi Ma Mb Mc
sunt paralele, deci conform teoremei precedente, paralele cu OI:
Teorema 659 Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC, iar A0 ; B 0 ; C 0
punctele în care dreapta lui Simson (dM ) a punctului M intersecteaz¼a laturile BC; CA;
respectiv AB. Simetricele vârfurilor A; B; C în raport cu mijloacele segmentelor B 0 C 0 ;
C 0 A0 ; respectiv A0 B 0 aparţin unei drepte perpendiculare pe dreapta dM .
Demonstraţie. Not¼ am A00 ; B 00 ; C 00 simetricele vârfurilor A; B; C în raport cu mij-

loacele segmentelor B 0 C 0 ; C 0 A0 ; A0 B 0 (Figura 2.26). Deoarece patrulaterul AC 00 A00 C 0
Figura 2.26: M A00 ?dM
este paralelogram rezult¼ a A00 B 0 jjAC 0 şi A00 C 0 jjB 0 A; cum M C 0 ?AB şi M B 0 ?AC rezult¼
a
A B ?M C şi CA ?M B 0 , relaţii ce arat¼
00 0 0 00 a c¼ a A00 este ortocentrul triunghiului M B 0 C 0 ,
deci M A00 ?B 0 C 0 , adic¼a M A00 ?dM . Analog, M B 00 ?dM şi M C 00 ?dM , de unde rezult¼ a
c¼ 00 00 00
a punctele A ; B ; C sunt coliniare.
Teorema 660 Fie ABC şi DEF dou¼a triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dreptele
lui Simson ale punctelor D; E; F în raport cu triunghiul ABC determin¼a un triunghi
D0 E 0 F 0 asemenea cu triunghiul DEF .
Demonstraţie. Fie dD ; dE ; dF dreptele lui Simson ale punctelor D; E; respectiv
F în raport cu triunghiul ABC (Figura 2.27). Avem:
Figura 2.27: Triunghiuri asemenea
1 d 1 d
m(d\ \ \
E ; dD ) = m(ED) = m(DF E); m(dE ; dF ) = m(EF ) = m(F DE);
\
2 2
de unde rezult¼a c¼a triunghiurile DEF şi D0 E 0 F 0 (determinat de dreptele dD ; dE ; dF )
sunt asemenea.
Observaţia 661 Analog, triunghiul determinat de dreptele lui Simson ale punctelor
A; B; C în raport cu triunghiul DEF determin¼a un triunghi A0 B 0 C 0 asemenea cu ABC.
Teorema 662 În cercul circumscris triunghiului ABC, ducem coarda M M 0 paralel¼a
cu BC. Dreapta lui Simson a punctului M în raport cu triunghiul ABC este perpen-
dicular¼a pe dreapta M 0 A.
Demonstraţie. Fie B 0 punctul diametral opus lui B în cercul circumscris tri-
unghiului ABC, dM dreapta lui Simson a punctului M şi T proiecţia lui M pe AC,
fP g = dM \ AM 0 (Figura 2.28). Avem: (d\ 1 [0 [0 d
M ; CA) = 2 (M B ); m(CM ) = m(BM ) de
unde rezult¼
a c¼
a
[
m(AP T ) = 180 [m(T[ [
AP ) + m(AT P )]
1 [0 1 [
= 180 [ m(CM ) + m(M B 0 )]
2 2
1 d ) + m(M [
= 180 [m(BM B 0 )]
2
1
= 180 180 = 90 :
2
Figura 2.28: Coard¼

a paralel¼
a cu BC
Teorema 663 Triunghiul determinat de intersecţiile dreptelor lui Simson ale punctelor
unde în¼alţimile unui triunghi ABC taie cercul circumscris triunghiului ABC este an-
ticomplementarul triunghiului ortic.
Demonstraţie. Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC şi Ah ; Bh ; Ch

punctele de intersecţie dintre în¼
alţimile triunghiului ABC cu cercul circumscris acestui
triunghi.
Figura 2.29: Anticomplementarul triunghiului ortic
Not¼
am cu da ; db ; dc dreptele lui Simson ale punctelor Ah ; Bh ; Ch în raport cu tri-
unghiul ABC (Figura 2.29). Atunci dreapta da este antiparalela laturii BC ce trece
prin punctul Ha . Analog, db si dc sunt antiparalele laturilor CA; respectiv AB şi
trec prin Hb ; respectiv Hc , deci da jjHb Hc ; db jjHa Hc ; dc jjHa Hb , de unde rezult¼

a c¼
a
triunghiul determinat de dreptele da ; db ; dc este anticomplementarul triunghiului ortic.
Teorema 664 (Teorema lui Droz-Farny) Fie dou¼a triunghiuri ABC şi DEF în-
scrise în cercul {(O; R) şi M un punct oarecare pe cercul {. S¼a se arate c¼a dreptele
lui Simson ale punctului M în raport cu triunghiurile ABC şi respectiv DEF se in-
tersecteaz¼a sub un unghi constant.
Demonstraţie. Fie N; P proiecţiile punctului M pe BC şi EF; iar K şi L punctele

în care M N , respectiv M P intersecteaz¼a cercul {(O; R). Dreptele lui Simson ale lui
M în raport cu triunghiurile ABC şi DEF sunt paralele cu AK şi DL.
Fie S punctul de intersecţie al dreptelor lui Simson (N S şi P S) (Figura 2.30).
Figura 2.30: Teorema lui Droz-Farny
Unghiul dintre ele este egal cu unghiul dintre dreptele AK şi DL. Fie fT g = AK \DL:
am arcele de pe cercul { în sens trigonometric. Atunci,
Consider¼
d + m(KL)
m(AD) d
[
m(AT D) =
2
\
şi cum m(BN \
M ) = m(CN K) = 90 rezult¼ d + m(M
a m(KC) d d
B) = 180 şi m(M E)
d
m(F L) = 180 ;
d = m(KC)
m(KL) d + m(CF
d ) + m(F
d L)
= 180 m(Md d ) + m(M
B) + m(CF d E) 180 ;
d d d)
d = m(CF
deci m(KL) d ) + m(BE).
d Astfel, m(AT
[ D) = m(AD)+m( BE)+m( CF
care arat¼
a
2
c¼ [
a unghiul AT D este constant.
Teorema 665 Unghiul pe care îl fac dou¼a drepte ale lui Simson ale unui punct oare-
care în raport cu dou¼a triunghiuri înscrise în acelaşi cerc este egal cu unghiul care
subîntinde un arc egal cu suma algebric¼a a celor trei arce cuprinse între vârfurile aces-
tor triunghiuri, luate câte dou¼a.
Demonstraţie. Soluţia este imediat¼
a din teorema 664.
Teorema 666 Fie ABC şi DEF dou¼a triunghiuri înscrise în acelaşi cerc. Dreptele
lui Simson ale vârfurilor triunghiului ABC în raport cu triunghiul DEF şi dreptele
lui Simson ale vârfurilor triunghiului DEF în raport cu triunghiul ABC, determin¼a
cu în¼alţimile care pleac¼a din vârfurile considerate, unghiuri egale între ele.
Demonstraţie. Din teorema lui Droz - Farny rezult¼ a c¼
a dreptele lui Simson ale
punctelor A şi D în raport cu triunghiurile ABC şi DEF determin¼ a un unghi egal
(Figura 2.31). Dar, dreptele lui Simson dA şi dD ale punctelor A şi D în raport cu
Figura 2.31: Unghiuri egale
triunghiul ABC, respectiv triunghiul DEF sunt în¼ alţimile AA0 , respectiv DD0 . Deci,
unghiul dintre dreapta lui Simson a punctului A în raport cu DEF şi AA0 este egal
cu unghiul dintre dreapta lui Simson a punctului D în raport cu ABC şi DD0 .
Teorema 667 Într-un triunghi ABC, dreapta lui Simson a unui punct M este per-
pendicular¼a pe izogonala dreptei AM .
Demonstraţie. Fie d dreapta lui Simson a punctului M şi AM 0 izogonala dreptei
AM (Figura 2.32). Avem:
\
m(d; \
BC) + m(BC; AM 0 ) = 180 \
m(AM 0 ; d):
a A0 este punctul diametral opus lui A, atunci

Dac¼
\d) = 1 m(A
m(BC; [ \
0 M ); m(BC; AM 0 )
2
1 d [0 )]
= [m(AC) m(BM
2
1 d ):
= m(AM
2

a pe o izogonala
Astfel,
\ \ 1 [ d 1
m(d; BC) + m(BC; AM 0 ) = [m(A 0 M ) + m(M A)] = 180 = 90 ;
2 2
de unde rezult¼
a c¼ \
a m(AM 0 ; d) = 90 .
Teorema 668 Fie ABC şi A0 B 0 C 0 dou¼a triunghiuri ortoomologice şi centrul lor de
omologie. Dreptele lui Simson ale punctului faţ¼a de triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0
sunt paralele cu axa de omologie.
Teorema 669 Fie Ha Hb Hc şi Ma Mb Mc triunghiul ortic, respectiv triunghiul median

al unui triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor Ma ; Mb ; Mc în raport cu
triunghiul Ha Hb Hc sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH; CH. Punctele şi

sunt diametral opuse în cercul lui Euler al triunghiului ABC, deci proiecţia lui Ma
pe Hb Hc este punctul A00 ; mijlocul segmentului Hb Hc , adic¼ a A00 2 (A0 Ma ): Atunci
dreapta Simson a punctului Ma va … paralel¼ a cu Ha A0 (cf. th. 643) (Figura 2.33).
Fie B şi C mijloacele segmentelor Ha Hc , respectiv Ha Hb . Triunghiul A00 B 00 C 00 este
00 00
triunghiul median al triunghiul ortic Ha Hb Hc . Atunci, dreptele lui Simson considerate

sunt bisectoarele unghiurilor triunghiului median A00 B 00 C 00 ; deci concurente în punctul
lui Taylor –T al triunghiului ABC.

al unui triunghi ABC; A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH; respectiv CH, unde
H este ortocentrul triunghiului ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor A0 ; B 0 ; C 0 în
raport cu triunghiul Ha Hb Hc determin¼a un triunghi S1 S2 S3 ortologic şi omotetic cu
triunghiul ABC şi omotetic cu Ma Mb Mc :
Figura 2.33: Drepte ale lui Simson concurente în centrul cercului lui Taylor
Demonstraţie. Laturile triunghiului S1 S2 S3 trec prin mijloacele A00 ; B 00 ; C 00 ale

laturilor triunghiului Ha Hb Hc (Figura 2.33). Dreptele lui Simson ale punctelor di-
ametral opuse şi în cercul lui Euler sunt perpendiculare, deci S2 S3 ?A00 T , iar cum
T A00 k AA0 şi AHa ?BC rezult¼ a c¼
a S2 S3 k BC: Analog S1 S2 k AB şi S1 S3 k AC:
Deci, triunghiurile ABC şi S1 S2 S3 sunt omotetice. Perpendicularele din A; B; C pe
S2 S3 ; S3 S1 , respectiv S1 S2 sunt concurente în H ceea ce arat¼
a c¼
a triunghiurile ABC
şi S1 S2 S3 sunt ortologice. Avem
^B 00 A00 S3 ^Hb Ha C ^BAC ^S3 S1 S2 ;
deci A00 B 00 C 00 este triunghiul ortic al lui S1 S2 S3 şi …ind congruent cu triunghiul ortic
al triunghiului Ma Mb Mc rezult¼ a c¼a triunghiurile S1 S2 S3 şi Ma Mb Mc sunt congruente.
Teorema 671 Dreptele AS1 ; BS2 ; CS3 sunt concurente în centrul de greutate al tri-
unghiului Ha Hb Hc .
Demonstraţie. Din congruenţa triunghiurilor S1 S2 S3 şi Ma Mb Mc rezult¼a S1 A00 =

1
2 AHa , anarea triunghiurilor A S1 G1 şi A AG1 (unde fG1 g = AS1 \Ha A00 )
iar din asem¼ 00 00
rezult¼
a
A00 G A00 S1 1
= = ;
G1 Ha AHa 2
deci G1 este centrul de greutate al triunghiului Ha Hb Hc . Analog, se arat¼
a c¼
a dreptele
BS2 şi CS3 trec prin G1 .
Teorema 672 Dreptele lui Simson ale punctelor Ma ; Mb ; Mc , mijloacele laturilor BC;
CA, respectiv AB ale unui triunghi ABC, în raport cu triunghiul ortic Ha Hb Hc sunt
în¼alţimi în triunghiul S1 S2 S3 .
Demonstraţie. Deoarece T este centrul cercului înscris în triunghiul A00 B 00 C 00 ;

triunghiul ortic triunghiului S1 S2 S3 (cf. th 667), rezult¼
a c¼
a T este ortocentrul tri-
unghiului S1 S2 S3 , de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 673 Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC este ortocentrul tri-
unghiului S1 S2 S3 .

a din teorema 672.
Teorema 674 Dreptele lui Simson ale punctelor Ma ; Mb ; Mc în raport cu triunghiul

A0 B 0 C 0 sunt laturile triunghiului A0 B 0 C 0 .
Demonstraţie. Deoarece Ma A0 este diametru în cercul lui Euler al triunghiului

ABC, iar B 0 şi C 0 sunt puncte pe acest cerc rezult¼ a proiecţiile lui Ma pe A0 B 0
a c¼
şi A0 C 0 cad în B 0 , respectiv C 0 ; adic¼
a B 0 C 0 este dreapta lui Simson a punctului Ma .
Analog se arat¼ a c¼ 0 0 0 0
a A C şi A B sunt dreptele lui Simson ale punctelor Mb , respectiv
Mc .
Figura 2.34: Dreapta lui Simson a punctului Ha este paralel¼

a cu AO
Teorema 675 Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC, Ma Mb Mc triunghiul

median al triunghiului ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor Ha ; Hb ; Hc în raport
cu triunghiul Ma Mb Mc sunt paralele cu dreptele AO; BO, respectiv CO.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH; CH, unde H este

ortocentrul triunghiului ABC şi D; E; F proiecţiile punctului Ha pe dreptele Ma Mb ;
Mb Mc , respectiv Ma Mc (Figura 2.34). Conform teoremei 643, dreapta lui Simson a
punctului Ha este paralel¼a cu dreapta Ma A0 şi întrucât Ma A0 k AO (vezi „Cercul lui
Euler”) rezult¼
a DE k AO.
Teorema 676 Dreptele lui Simson ale punctelor Ha ; Hb ; Hc în raport cu triunghiul

Ma Mb Mc sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Taylor”.
Teorema 677 Fie P un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC, Pa ; Pb ; Pc
picioarele în¼alţimilor duse din P pe dreptele BC; CA, respectiv AB: Pe în¼alţimile
AHa ; BHb ; CHc ale triunghiului ABC se consider¼a punctele A0 ; B 0 ; C 0 astfel încât
! ! ! ! ! !
AA0 = P Pa ; BB 0 = P Pb şi CC 0 = P Pc . Punctele A0 ; B 0 ; C 0 aparţin dreptei lui Simson
a punctului P 0 diametral opus punctului P în cercul circumscris triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie D proiecţia lui P 0 pe BC şi P 00 al doilea punct de intersecţie
dintre P 0 D cu cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 2.35). Atunci, P 00 D P Pa
Figura 2.35: Dreapta lui Simson a punctului P 0 diametral opus punctului P
(deoarece P şi P 0 sunt diametral opuse şi P 00 D k P Pa ) şi cum P Pa AA0 rezult¼
a
00
P D 0 00 0 00 0
AA şi P D k AA , deci patrulaterul AP DA este paralelogram. Astfel,
AP 00 k DA0 , rezult¼ a A0 D este dreapta lui Simson a punctului P 0 (cf. th. 643).
a c¼
Analog se arat¼ a punctele B 0 şi C 0 aparţin acestei drepte.
a c¼
Teorema 678 Fie A; B; C; D patru puncte conciclice. Dreptele lui Simson ale …ec¼arui
punct în raport cu triunghiul determinat de celelalte trei puncte, sunt concurente.
Demonstraţie. Fie H1 ; H2 ; H3 ; H4 ortocentrele triunghiurilor ABC; BCD; CDA,
respectiv DAB şi dA ; dB ; dC ; dD dreptele lui Simson ale punctelor A; B; C; D în ra-
port cu triunghiurile BCD; ACD; ABD, respectiv ABC (Figura 2.36). Dreptele
dA ; dB ; dC ; dD trec prin mijloacele segmentelor AH2 ; BH3 ; CH4 , respectiv DH1 :
Patrulaterele ABCD şi H1 H2 H3 H4 sunt congruente şi omotetice (vezi [12, § III.1]),
deci segmentele DH1 ; AH2 ; BH3 şi CH4 - care unesc vârfurile omoloage – sunt con-
curente în centrul de omotetie O0 : Deoarece patrulaterul AH1 H2 D este paralelogram
rezult¼ a c¼a O0 este mijlocul segmentelor DH1 ; AH2 ; BH3 ; CH4 - punct comun dreptelor
dA ; d B ; d C ; d D .
Figura 2.36: Puncte conciclice
Teorema 679 Fie M un punct pe cercul circusmscris al unui triunghi ABC, iar A0
şi B 0 proiecţiile lui M pe BC, respectiv AC. Atunci, M A M A0 = 2Rd, unde R este
raza cercului circumscris triunghiului ABC şi d este distanţa de la M la dreapta A0 B 0 .
Demonstraţie. Fie m(^M CA) = ': Atunci, M A = 2R sin ' şi m(^M A0 B 0 ) =
m(^M CB 0 ) = ', deci M A0 = sind ' , de unde M A M A0 = 2Rd.
Observaţia 680 Deoarece proiecţiile lui M pe laturile triunghiului sunt puncte co-
liniare, rezult¼a:
M A M A0 = M B M B 0 = M C M C 0 = 2R d:
Teorema 681 Fie M un punct pe cercul circumscris unui triunghi ABC, iar A0 ; B 0 ; C 0
proiecţiile lui M pe BC; CA, respectiv AB. Lungimea segmentului A0 B 0 este egal¼a cu
lungimea proiecţiei segmentului AB pe dreapta A0 B 0 :
Demonstraţie. Deoarece punctele A0 şi B 0 aparţin unui cerc de diametru M C

(Figura 2.37), rezult¼
a
A0 B 0 = M C sin A\ \
0 CB 0 = M C sin ACB: (i)
Fie m(^BC 0 A0 ) = ' şi M 0 proiecţia lui M pe A0 B 0 . Conform teoremei precedente
M0
M C M C 0 = 2R M M 0 . În triunghiul M M 0 C 0 avem: sin(90 ') = MM C 0 , de unde
MM0 MC
cos ' = 0
= (ii)
MC 2R
Lungimea proiecţiei segmentului AB pe dreapta A0 B 0 este egal¼
a cu
MC \ M C = M C sin ACB
\
AB cos ' = AB = 2R sin ACB (iii)
2R 2R
Figura 2.37: Lungimea segmentului A0 B 0
Din relaţiile (i) şi (iii) rezult¼

a concluzia.
Teorema 682 Dreapta lui Simson a unui punct M în raport cu un triunghi ABC
intersecteaz¼a laturile şi în¼alţimile triunghiului în D şi D0 ; E şi E 0 , respectiv F şi F 0 :
Segmentele DD0 ; EE 0 şi F F 0 au acelaşi mijloc ce aparţine cercului lui Euler al triun -
ghiului ABC.
Demonstraţie. Dreapta lui Simson a punctului M trece prin punctul P –mijlocul
segmentului HM (Figura 2.38). Atunci, triunghiurile DP H şi M P D sunt congruente
Figura 2.38: Mijlocul segmentului DD0 aparţine cercului lui Euler
(^HP D0 ^M P D; ^D0 HP ^DM P; HP P M ), deci D0 P P D: Analog,

M HP E M M P E şi M HP F M M P F de unde E 0 P
0 0 P E şi F 0 P P F 0 ; adic¼
a
0 0 0
segmentele DD ; EE şi F F au acelaşi mijloc P . Dar prin P – mijlocul segmentului
M H –trece cercul lui Euler al triunghiului ABC:
Teorema 683 Dou¼a drepte Simson perpendiculare sunt transversale izotomice.
Demonstraţie. Vezi „Puncte izotomice”.
BC AC AB
Figura 2.39: MX = MY + MZ
Teorema 684 Fie M un punct pe cercul circumscris triunghiului ABC şi X; Y; Z

proiecţiile punctului M pe dreptele BC; CA, respectiv AB. Atunci,
BC AC AB
= + :
MX MY MZ
Demonstraţie. Avem: m(ÂBM ) = 180 m(ÂCM ) = ; m(^BAM ) =
m(^BCM ) = şi m(^CAM ) = m(^CBM ) = (Figura 2.39), deci M X =
M B sin = 2R sin sin ; M Y = 2R sin sin şi M Z = 2R sin sin ; iar BC =
\ = 2R sin( + ); AC = 2R sin(
2R sin BAC ); AB = 2R sin( + ): Egalitatea de
demonstrat devine:
sin( + ) sin( ) sin( + )
= + ;
sin sin sin sin sin sin
relaţie ce se demostreaz¼
a prin calcul direct.
2.8 DREAPTA LUI LEMOINE
„O notaţie bun¼
a are o subtilitate şi o sugestivitate care uneori o face s¼
a par¼
a un profesor viu.”
–Bertrand Russell12
Teorema 685 (Teorema lui Lemoine13 ) Tangentele la cercul circumscris unui tri-
unghi neisoscel în vârfurile acestuia intersecteazâ laturile opuse în trei puncte coliniare.
Demonstraţie. Fie A1 ; B1 ; C1 punctele de intersecţie dintre tangentele date cu

laturile opuse ale triunghiului ABC (Figura 2.40). Triunghiurile A1 AB şi A1 AC au
Figura 2.40: Teorema lui Lemoine
\ \ A1 B
unghiul A1 comun şi m(A1 AB) = m(A1 CA), deci sunt asemenea. Atunci, A1 A =
AB A1 A A1 B AB 2 B1 C BC 2 C1 A CA 2
AC = A1 C ; de unde A1 C = AC : Analog, B1 A = BA şi C1 B = CB . Cum
12
a
13
Emile Lemoine (1840-1912) – matematician francez, contribuţii importante în geometrie
A1 B B1 C C1 A
A1 C B1 A C1 B = 1; din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼
a c¼
a punctele A1 ; B1 ; C1
sunt coliniare.
Observaţia 686 Dreapta A1 B1 se numeşte dreapta lui Lemoine a triunghiului

ABC.
Teorema 687 Dreptele AA1 ; BB1 ; CC1 sunt simedianele exterioare ale vârfurilor tri-
unghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Simediane exterioare”.
Teorema 688 Triunghiul ABC şi triunghiul s¼au tangenţial sunt omologice, dreapta
lui Lemoine a triunghiului ABC …ind axa de omologie.
Demonstraţie. Din teorema lui Lemoine rezult¼ a c¼

a dreapta lui Lemoine este axa
de omologie dintre triunghiul ABC şi triunghiul s¼
au tangenţial, centrul de omologie
…ind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC (vezi „Punctul lui Lemoine”).
Observaţia 689 Teorema precedent¼a poate … reformulat¼a astfel: „Dreapta lui Lemoine
a unui triunghi ABC este polara triliniar¼a a punctului simedian al triunghiului ABC.”
Teorema 690 Centrele cercurilor lui Apollonius corespunz¼atoare vârfurilor triunghiu-

lui ABC sunt punctele de intersecţie ale dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC cu
laturile acestui triunghi.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Apollonius”.
Teorema 691 Dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC este perpendicular¼a pe dreapta
OK:
Demonstraţie. Deoarece OK este axa radical¼ a a cercurilor lui Apollonius, rezult¼

a
c¼
a dreapta OK este perpendicular¼
a pe dreapta centrelor - adic¼
a pe dreapta lui Lemoine
a triunghiului ABC (vezi „Cercurile lui Apollonius”).
Observaţia 692 Dreapta OK este dreapta lui Brocard. Proprietatea precedent¼a

se mai poate enunţa astfel: „Dreptele lui Lemoine şi Brocard ale triunghiului ABC
sunt perpendiculare”. Punctul de intersecţie dintre dreapta lui Lemoine şi dreapta lui
Brocard se numeşte punctul lui Schoute.
Teorema 693 Punctele izodinamice S şi S 0 ale unui triunghi neechilateral ABC sunt
simetrice faţ¼a de dreapta lui Lemoine a triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece OK (unde O este centrul cercului circumscris triunghiu-

lui ABC şi K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC) este perpendicular¼ a pe dreapta
lui Lemoine a triunghiului ABC; rezult¼ a c¼ 0
a SS este perpendicular¼ a pe dreapta lui
Lemoine, ceea ce arat¼ a punctele izodinamice S şi S 0 sunt simetrice faţ¼
a c¼ a de dreapta
lui Lemoine a triunghiului ABC.
2.9 ¼
TRANSVERSALA IZOTOMICA
„Pl¼
acerea st¼
a nu în descoperirea adev¼ autarea lui.” –Lev Tolstoi14
arului, ci în c¼
Teorema 694 Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele de intersecţie ale unei drepte d cu laturile BC; AC
respectiv AB ale unui triunghi ABC. Fie A00 simetricul punctului A0 faţ¼a de mijlocul
segmentului BC. Analog se construiesc punctele B 00 şi C 00 . Punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt
coliniare.
Demonstraţie. Punctele A0 ; B 0 ; C 0 …ind coliniare, din reciproca teoremei lui Menelaus

(Figura 2.41) rezult¼
a:
A0 B B 0 C C 0 A
= 1: (i)
A0 C B 0 A C 0 B
Din A0 B = A00 C; A0 C = A00 B; B 0 C = B 00 A; B 0 A = B 00 C; C 0 A = BC 00 ; C 0 B = C 00 A şi
Figura 2.41: Transversala izotomic¼

a
din relaţia (i) rezult¼

a
A00 C B 00 A C 00 B
= 1;
A00 B B 00 C C 00 A
care arat¼ a punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt coliniare.
a c¼
Observaţia 695 Dreapta ce conţine punctete A00 ; B 00 ; C 00 se numeşte transversala

izotomic¼
a a dreptei d:
Teorema 696 Fie M şi M 0 dou¼a puncte diametral opuse în cercul circumscris unui
triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor M şi M 0 sunt transversale izotomice.

14
Lev Tolstoi (1828-1910) – scriitor rus
Teorema 697 Transversala izotomic¼a a unei drepte a lui Simson este o alt¼a dreapt¼a
a lui Simson.
Demonstraţie. Fie M1 proiecţia unui punct M de pe cercul circumscris unui

triunghi ABC pe latura BC, N punctul diametral opus lui M , fP g = M N \ BC,
N1 proiecţia lui N pe BC şi O1 proiecţia lui O pe BC (Figura 151). Ar¼
at¼
am c¼
a
Figura 2.42: Transversala izotomic¼

a a unei drepte a lui Simson
N1 P NP N 1 O1 NO
N1 O1 = O1 M1 . Avem: P O1 = PO , de unde P O1 = PO , deci
N1 O1 P O1 O1 M1
= = :
NO PO OM
Deoarece ON = OM; rezult¼ a N1 O1 = O1 M1 , adic¼
a punctele M1 şi N1 sunt izotomice,
deci transversala izotomic¼
a a punctului M este dreapta lui Simson a punctului diame-
tral opus lui M .
Teorema 698 Transversala izotomic¼a a unei drepte a lui Simson d este o dreapt¼a
perpendicular¼a pe dreapta d.

a din teorema 697.
Observaţia 699 Punctul de intersecţie dintre transversalele izotomice perpendicu-

lare aparţine cercului medial al triunghiului ABC, deoarece punctul de intersecţie al
dreptelor lui Simson a dou¼a puncte diametral opuse aparţine cecului medial al triun -
ghiului.
2.10 DREAPTA LUI STEINER
„Am vrut în versi…c¼

arile mele s¼
a dau echivalentul unor st¼
ari absolute ale intelectului şi viziunii:
starea de geometrie şi deasupra ei, extaza.” - Ion Barbu15
Teorema 700 Fie M un punct situat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC
şi M1 ; M2 ; M3 simetricele acestuia faţ¼a de laturile BC; CA, respectiv AB. Punctele
M1 ; M2 ; M3 sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 proiecţiile punctului M pe laturile BC; CA, respec-

tiv AB (Figura 2.43). Deoarece punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare (aparţin dreptei lui
Figura 2.43: Dreapta lui Steiner
Simson a punctului M în raport cu triunghiul ABC), rezult¼ a c¼ a punctele M1 ; M2 ; M3

sunt coliniare deoarece B 0 A0 jjM2 M1 şi B 0 C 0 jjM2 M3 (B 0 A0 şi B 0 C 0 …ind linii mijlocii în
triunghiurile M M2 M1 şi M M2 M3 ).
Observaţia 701 Dreapta pe care se a‡¼a punctele M1 ; M2 şi M3 se numeşte dreapta

lui Steiner a punctului M în raport cu triunghiul ABC.
Teorema 702 Dreapta lui Steiner corespunz¼atoare punctului M este paralel¼a cu drepta
lui Simson a punctului M în raport cu un triunghi ABC:
15
Ion Barbu (1895-1961) –matematician roman, profesor la Universitatea din Bucureşti, contribuţii
în algebr¼
a şi geometrie

a rezult¼
a concluzia.
Teorema 703 Dreapta lui Steiner a punctului M trece prin ortocentrul triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Deoarece punctul P - mijlocul segmentului M H - aparţine dreptei

lui Simson a punctului M (vezi „Dreapta lui Simson”) şi B 0 este mijlocul segmentului
M M2 rezult¼ a P B 0 este linie mijlocie în triunghiul M HM2 . Astfel, P B 0 jjHM2 , adic¼
a c¼ a
paralela prin M2 la dreapta lui Simson a punctului M trece prin H, deci dreapta lui
Steiner a punctului M conţine ortocentrul triunghiului ABC.
Teorema 704 Dreptele lui Steiner ale simetricelor ortocentrului H al triunghiului

unghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A1 , simetricul lui H faţ¼

a de latura BC. Punctul A1 aparţine
cercului circumscris triunghiului ABC (vezi „Ortocentrul unui triunghi”). Deoarece
dreapta lui Simson a punctului A1 este paralel¼ a cu latura Hb Hc a triunghiului ortic
(vezi „Dreapta lui Simson”), atunci utilizând teorema 700 rezult¼a concluzia.
2.11 DREPTE IZOGONALE. PUNCTE IZOGONALE
„Matematica este regina ştiinţelor.” - Carl Gauss16
Semidreptele [AMşi [AM 0 se numesc izogonale faţ¼a de unghiul ^BAC dac¼

a sunt
a de bisectoarea unghiului ^BAC (Figura 2.44).
simetrice faţ¼
Figura 2.44: Drepte izogonale
16
Carl Gauss (1777-1855) – matematician, …zician şi astronom german, contribuţii în teoria nu-
merelor, geometrie diferenţial¼
a, analiz¼
a matematic¼
a, statistic¼
a
Observaţia 705 Dac¼a AM şi AM 0 sunt izogonale în raport cu unghiul ^BAC, atunci
^BAM ^M 0 AC şi ^BAM 0 ^CAM:
Teorema 706 În triunghiul ABC …e izogonalele AM şi AM 0 , D şi D0 , E şi E 0

proiecţiile punctelor M şi M 0 ; respectiv pe AB şi AC. Atunci,
MD M 0E0
= 0 0:
ME MD
Demonstraţie.Fie N simetricul punctului M faţ¼ \
a de bisectoarea unghiului BAC,
0 00
iar N şi N proiecţiile punctului N pe laturile AC, respectiv AB (Figura 2.45).
MD M 0E0
Figura 2.45: ME = M 0 D0
NN 0 M E 0 0
Avem: N 0 M D; N N 00 AN N 0
N 00 = M 0 D0 ; N N M E (deoarece AM D şi
M 0E0
AN N 00 AM E), de unde: M D
M E = M 0 D0 :
Teorema 707 (Teorema celor şase puncte) Proiecţiile a dou¼a puncte izogonale
pe laturile triunghiului de referinţ¼a sunt şase puncte conciclice.
0
Demonstraţie. Avem: AN AN " AD AE
AE 0 = AD0 sau AE 0 = AD0 , adic¼ a dreptele DE şi D0 E 0
0 0
sunt antiparalele, deci punctele D; D ; E; E aparţin unui cerc cu centrul în mijlocul
segmentului M M 0 (perpendicularele ridicate din mijloacele segmentelor DD0 şi EE 0
intersectându-se în mijlocul segmentului M M 0 ). Analog, punctele D; F; F 0 ; D0 (unde
F şi F 0 sunt proiecţiile punctelor M şi M 0 pe latura BC) sunt pe un cerc cu centrul
în mijlocul segmentului M M 0 , deci punctele D; E; F; D0 ; E 0 ; F 0 aparţin aceluiaşi cerc.
Teorema 708 Dreptele DE şi AM 0 ; respectiv D0 E 0 şi AM sunt perpendiculare.
a ^M DE
Demonstraţie. Patrulaterul DAEM …ind inscriptibil rezult¼ ^M AE,
deoarece m(ÂDE) + m(^M DE) = 90 rezult¼ a
m(ÂDE) + m(^M AE) = m(ÂDE) + m(^DAM ) = 90 ;
a DE?AM 0 : Analog, D0 E 0 ?AM:
adic¼
Teorema 709 (Teorema lui Steiner17 ) Dac¼a AP şi AQ sunt dou¼a izogonale în
raport cu unghiul ^BAC al triunghiului ABC şi P; Q 2 BC; atunci
BP BQ AB 2
= :
CP CQ AC 2
Demonstraţie. Fie BR k AC; AB k CS; R 2 AP; S 2 AQ (Figura 2.46). Din
Figura 2.46: Teorema lui Steiner
asem¼
anarea triunghiurilor BP R şi CP A; CSQ şi BAQ, respectiv ABR şi ACQ obţinem:
CP AC CQ CS AB BR
= ; = ; = :
BP BR BQ AB AC CS
Înmulţind membru cu membru egalit¼

aţile precedente obţinem
CP CQ AB AC
= ;
BP BQ AC AB
BP BQ AB 2
de unde CP CQ = AC :
Teorema 710 Fie P un punct din planul triunghiului ABC şi d o transversal¼a ce
trece prin P: Izogonalele dreptei d faţ¼a de unghiurile BP C; CP A şi AP B intersecteaz¼a
dreptele BC; CA şi AB în trei puncte coliniare A0 ; B 0 ; C 0 :
Demonstraţie. Fie A00 ; B 00 ; C 00 intersecţiile dreptei d cu laturile triunghiului ABC

(Figura 2.47). Din teorema lui Steiner rezult¼ a:
17
Jacob Steiner (1796-1863) –matematician elveţian, profesor la Universitatea din Berlin, contribuţii
în geometrie
Figura 2.47: Puncte coliniare determinate de izogonale
2
BA00 BA0 BP
= ;
CA00 CA0 CP
2
AC 00 AC 0 AP
= ;
BC 00 BC 0 BP
2
CB 00 CB 0 CP
= :
AB 00 AB 0 AP
Înmulţind relaţiile precedente membru cu membru rezult¼
a:
2 2 2
BA00 CB 00 AC 00 BA0 CB 0 AC 0 BP AP CP
= = 1:
CA00 AB 0 BC 00 CA0 AB 0 BC 0 CP BP AP
BA00 CB 00 AC 00
Din teorema lui Menelaus rezult¼
a CA00 AB 0 BC 00 = 1; de unde rezult¼
a
BA0 CB 0 AC 0
=1
CA0 AB 0 BC 0
şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
a c¼
Teorema 711 (Transversala izogonal¼ a a unei drepte) O transversal¼a d inter-

secteaz¼a dreptele suport ale laturii triunghiului ABC în punctele A0 ; B 0 şi C 0 . Sime-
tricele dreptelor AA0 ; BB 0 şi CC 0 faţ¼a de bisectoarele AI; BI; respectiv CI intersecteaz¼a
dreptele BC; AC şi AB în punctele A00 ; B 00 ; respectiv C 00 ce aparţin unei drepte d0 .
Demonstraţie. Conform teoremei lui Steiner avem (Figura 2.48) :

2 2 2
BA0 BA00 BA AC 0 AC 00 AC CB 0 CB 00 CB
= ; = ; = :
CA0 CA00 CA BC 0 BC 00 BC AB 0 AB 00 AB
Înmulţind membru cu membru relaţiile precedente, rezult¼
a
BA0 CB 0 AC 0 BA00 CB 00 AC 00
= 1:
CA0 AB 0 BC 0 CA00 AB 00 BC 00
Figura 2.48: Transversala izogonal¼

a a unei drepte
0 0 0
Din teorema lui Menelaus în triunghiul ABC rezult¼ a BA
CA0
CB
AB 0
AC
BC 0 = 1, de unde
BA00 CB 00 AC 00
CA00 AB 00 BC 00 = 1 şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼ a punctele A00 ; B 00
a c¼
00
şi C sunt coliniare.
Observaţia 712 Dreapta d0 se numeşte transversala izogonal¼a a dreptei d.
Teorema 713 Într-un triunghi izogonalele a trei ceviene concurente sunt la rândul
lor concurente.
Demonstraţie. Vezi „Teorema lui Mathieu”.
Observaţia 714 Punctul de concurenţ¼a al cevienelor concurente şi punctul de con-

curenţ¼a al izogonalelor acestora se numesc puncte izogonale. Simedianele sunt con-
curente într-un punct numit punctul lui Lemoine18 .
Teorema 715 Izogonalul centrului cercului înscris într-un triunghi este el însuşi.
Demonstraţie. Soluţie evident¼

a.
Teorema 716 În¼alţimea coborât¼a dintr-un vârf al triunghiului pe latura opus¼a şi di-
ametrul cercului circumscris triunghiului ce trece prin acel vârf sunt drepte izogonale.
Demonstraţie. Fie AHa ?BC; Ha 2 BC şi A0 punctul diametral opus punctului

A în cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 2.49). Avem:
1 d
m(ÂA0 B) = m(ÂCB) = m(AB);
2
m(ÂBA0 ) = m(ÂHa C) = 90 ;
deci ^BAA0 ^Ha AC.

18
Emile Lemoine (1840-1912) – inginer francez, contribuţii în geometrie
Figura 2.49: Izogonala în¼

alţimii
Teorema 717 Într-un triunghi ABC, unghiul format de în¼alţimea şi diametrul cer-
cului circumscris ce pleac¼a din acelaşi vârf are m¼asura egal¼a cu diferenţa m¼asurilor
unghiurilor triunghiului din celelalte dou¼a vârfuri.
Demonstraţie. m(A\ b
0 AH ) = m(A)
a 2[90 b = m(C)
m(C)] b b :
m(B)
Teorema 718 Izogonalul ortocentrului unui triunghi este centrul cercului circumscris
triunghiului.

a rezult¼
a concluzia.
Figura 2.50: Puncte izogonale
Teorema 719 Fie P un punct nesituat pe cercul circumscris al unui triunghi ABC
şi A0 B 0 C 0 triunghiul podar al lui P în raport cu triunghiul ABC. Perpendicularele
din A; B; C pe B 0 C 0 ; A0 C 0 ; respectiv A0 B 0 sunt concurente într-un punct P 0 ; izogonalul
punctului P în raport cu triunghiul ABC:
Demonstraţie. Triunghiul A0 B 0 C 0 este ortologic cu triunghiul ABC, centrul aces-

tei ortologii …ind P . Conform teoremei de ortologie şi triunghiul ABC este ortologic
cu triunghiul A0 B 0 C 0 , centrul acestei ortologii …e c¼
a este punctul P 0 (Figura 2.50).
0 0
Patrulaterul BA P C …ind inscriptibil rezult¼ a:
m(ÂBP 0 ) = 90 m(Â0 C 0 B) = 90 m(^BP A0 )
= m(^P BA0 ) = m(^P BC);
de unde ÂBP ^P 0 BC; adic¼ a dreptele BP şi BP 0 sunt izogonale. Analog, se arat¼
a
c¼ 0 0
a dreptele AP şi AP sunt izogonale, deci punctele P şi P sunt izogonale.
Teorema 720 Fie M şi M 0 dou¼a puncte izogonale în raport cu triunghiul ABC, iar
X; Y; Z şi X 0 ; Y 0 ; Z 0 proiecţiile acestor puncte pe laturile triunghiului ABC. S¼a se arate
c¼a: i) dac¼a din punctele X; Y; Z ca centre descriem cercuri care trec prin punctul M 0 ,
atunci punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ; C2 de intersecţie ale cercurilor cu laturile BC; CA,
respectiv AB se a‡¼a pe un cerc cu centrul în M . ii) dac¼a prin punctele X 0 ; Y 0 ; Z 0 ca
0 0 0 0 0 0
centre descriem cercuri care trec prin punctul M; atunci punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ; C2
de intersecţie ale cercurilor respective cu laturile BC; CA şi AB se a‡¼a pe un cerc cu
centrul în M 0 şi egal cu precedentul.
Demonstraţie. i) M A21 = M X 2 + XA21 = M X 2 + XM 02 (XM 0 = XA1 ca raze
în acelaşi cerc) (Figura 2.51). Din teorema medianei în triunghiul XM M 0 rezult¼
a:
Figura 2.51: Proiecţiile a dou¼

a puncte izogonale
2(XM 2 + XM 02 ) M M 02
XT 2 = ;
4
M M 02
T …ind mijlocul segmentului M M 0 , de unde M X 2 + XM 02 = 2XT 2 + 2 ; deci
02
M A1 = 2XT 2 + M M2 . Cum XT = Y T = ZT rezult¼ a
M A1 = M A2 = M B1 = M B2 = M C1 = M C2 :
ii) Demonstraţie analoag¼

a cu cea de la subpunctul precedent.
Teorema 721 Dac¼a punctele izogonale M şi M 0 au coordonatele normale ( ; ; ),

respectiv ( 0 ; 0 ; 0 ), atunci 0 = 0
= 0:
0 0 0:
a = =
Observaţia 722 Dac¼a punctul M este în interiorul (exteriorul) triunghiului, atunci

izogonalul s¼au M 0 va … în interiorul (exteriorul) triunghiului, deoarece ambele izogonale
sunt în interiorul (exteriorul) unui unghi al triunghiului.
Teorema 723 Fie P ( ; ; ) şi Q( 0 ; 0 ; 0 ) dou¼a puncte izogonale exprimate în co-

ordonate baricentrice în raport cu un triunghi ABC. Atunci,
0 0 0
= = ;
a2 b2 c2
unde a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA, respectiv AB.
Demonstraţie. FiefP1 g = AP \ BC, fP2 g = BP \ AC, fP3 g = P C \ AB,
Figura 2.52: Leg¼

atura între coordonatele baricentrice a dou¼
a puncte izogonale
fQ1 g = AQ \ BC, fQ2 g = BQ \ AC şi fQ3 g = QC \ AB (Figura 2.52). Avem:

! ! ! ! ! !
P1 B = P1 C; P2 C = P2 A; P3 A = P3 B;
0 0 0
! ! ! ! ! !
Q1 B = 0 Q1 C; Q2 C = Q A; Q3 A =
0 2 0
Q3 B:
Din teorema lui Steiner rezult¼

a
P1 B Q1 B c2
= 2
P1 C Q1 C b
0 0 0 0 0 0
c2
sau 0 = b2
, de unde c2
= b2
: Analog, a2
= b2
= c2
.
Teorema 724 Dac¼a punctele izogonale M şi M 0 au coordonatele unghiulare ( ; ; );

respectiv ( 0 ; 0 ; 0 ), atunci + 0 = 180 + m(^C); + 0 = 180 + m(Â); + 0 =
180 + m(^B):
Demonstraţie. Fie M în interiorul triunghiului ABC (Figura 2.53). Conform
Figura 2.53: Leg¼

atura între coordonatele unghiulare a dou¼
a puncte izogonale
observaţiei precedente, punctul M 0 va … situat tot în interiorul triunghiului ABC:

Avem:
= 180 m(^M BC) m(^M CB)
= 180 [m(ÂBC) m(^M BA)] [m(ÂCB) m(^M CA)]
= m(^BAC) + m(^M BA) + m(^M CA)
şi analog 0 = 180 m(^M 0 BC) m(^M 0 CB); de unde rezult¼
a c¼
a + 0 = 180 +
m(Â): Analog, + 0 = 180 + m(^C) şi + 0 = 180 + m(^B):
Observaţia 725 Dac¼a una dintre coordonate are valoare negativ¼a, vom considera su-
plementul s¼au.
Teorema 726 În triunghiul ABC se consider¼a izogonalele AA1 ; AA2 , (A1 ; A2 2 BC).
Atunci
AA1 2 BA1 CA1
= :
AA2 BA2 CA2
0 0
Demonstraţie. FiefA1 g = AA1 \ BC; fA2 g = AA2 \ BC (Figura 2.54). Avem
^BAA1 ^CAA2 : Dar Â01 BA02 Â01 CA02 , ^BAA1 ^CAA2 ^BCA01
^CBA2 de unde rezult¼
0 a M BCA1 M BCA2 ; deci BA1
a c¼ 0 0 0 0
CA2 (i) Triunghiurile
BA01 BA0
0 a AC = AA1 , de unde BA01 = ACAABA
BA1 A1 şi CA1 A sunt asemenea, rezult¼ 1
1
(ii). Din
CA0 CA2 AB CA2
asem¼ anarea triunghiurilor CA2 A02 şi BA2 A rezult¼
a AB2 = AA2 , a CA02 =
adic¼ AA2
AC BA1 AB CA2
(iii). Din relaţiile (i) - (iii) rezult¼
a: AA1 = AA2 sau
AB BA1 AA2
= (iv)
AC CA2 AA1
2
AA1 BA1 CA1
Figura 2.54: AA2 = BA2 CA2
2
AB 2 BA2 BA1 AA1 BA1 CA1
Din relaţia lui Steiner AC = CA2 CA1 şi relaţia (iv) rezult¼
a AA2 = BA2 CA2 .
Problem 727 Lungimea simedianelor triunghiului ABC.
Demonstraţie. Dac¼ a A2 este mijlocul laturii BC, atunci AA1 devine simediana
corespunz¼ a cb = 2BA
atoare laturii BC. Astfel, din relaţia (iv) rezult¼ 1 ma
a AA1 sau AA1 =
2b ma BA1 c 2 BA1 ac2
ac . Din relaţia lui Steiner rezult¼
a b = CA1 ; de unde BA1 = b2 +c2
. Atunci,
2bc
sa = ma
b2 + c2
(unde prin sa am notat lungimea simedianei AA1 ). Analog, se obţin lungimile celorlalte
a simediane, şi anume: sb = a22ac
dou¼ +c2
mb respectiv sc = a22ab
+b2
mc :
Observaţia 728 Fie triunghiul ABC şi o curb¼a în planul triunghiului. Curba trasat¼a
de izonalul unui punct ce variaz¼a pe curba se numeşte transf ormata izogonala a
curbei.
Teorema 729 Transformata izogonal¼a a unui cerc ce trece prin dou¼a vârfuri ale tri-
unghiului de referinţ¼a este tot un cerc care trece prin cele dou¼a vârfuri ale triunghiului.
Demonstraţie. Fie m(^M BC) = m(^M 0 BA) = (Figura 2.55) şi m(^M CB) =
m(^M 0 CA) = . Atunci, m(^M ) = ,
m(^M 0 ) = 180 b
(m(B) ) b
(m(C) b +
) = m(A) + ;
de unde rezult¼
a c¼ a m(^M ) + m(^M 0 ) = 180 + m(Â), deci dac¼
a punctul M descrie
un cerc, atunci şi punctul M 0 descrie un cerc.
Figura 2.55: Transformata izogonal¼

a a unui cerc
Teorema 730 În triunghiul ABC se consider¼a izogonalele AM şi AN ; M; N 2 BC;

iar cercul circumscris triunghiului AM N intersecteaz¼a laturile AB şi AC în E; res-
pectiv F . Dac¼a fXg = BF \ CE şi fP g = AX \ BC, s¼a se arate c¼a pentru orice
poziţie a izogonalelor AM şi AN , intersecţia bisectoarei unghiului A cu perpendiculara
din P pe segmentul BC este un punct …x.
Demonstraţie. Din ÊAM d ) = m(F
^F AN , de unde m(EM d N ) şi de aici
EF k M N . Fie fQg = AP \ EF (Figura 2.56). Deoarece triunghiurile AEQ şi
Figura 2.56: Punct …x
EQ AQ FQ AQ
ABP , respectiv AF Q şi ACP sunt asemenea, rezult¼
a BP = AP şi CP = AP , de unde
EQ FQ
BP = CP , deci
EQ BP
= : (i)
FQ CP
EQ
Din asem¼anarea triunghiurilor EXQ şi P XC, respectiv XQF şi XP B rezult¼
a CP =
XQ FQ XQ EQ FQ
XP , respectiv BP = XP ; deci CP = BP ; sau
EQ CP
= : (ii)
FQ BP
a BP
Din (i) şi (ii) rezult¼ CP
CP = BP , deci BP = CP şi EQ = F Q. Perpendiculara în P pe
segmentul BC intersecteaz¼ a cercul circumscris triunghiului ABC în mijlocul arcului
d punct prin care mai trece şi bisectoarea unghiului A:
BC;
Teorema 731 Într-un triunghi ABC, dreapta lui Simson a unui punct M este per-
pendicular¼a pe izogonala dreptei AM .
Teorema 732 În orice triunghi izogonalele izotomicelor a trei puncte coliniare sunt
coliniare.
Demonstraţie. Vom demonstra proprietatea utilizând coordonatele baricentrice

relative. Dac¼
a X este un punct de coordonate (k1 ; k2 ; k3 ); atunci izotomicul s¼ au X 0 are
coordonatele k11 ; k12 ; k13 , iar izogonalul lui X 0 are coordonatele X 00 (a2 k1 ; b2 k2 ; c2 k3 )
- rezult¼
a din teorema lui Steiner – (a; b; c …ind lungimile laturilor triunghiului dat).
Fie M ( 1 ; 2 ; 3 ); N ( 1 ; 2 ; 3 ); P ( 1 ; 2 ; 3 ) punctele coliniare. Atunci izogonalele
izotomicelor acestor puncte au coordonatele
M 00 (a2 1; b
2
2; c
2
3 ); N
00
(a2 1; b
2
2; c
2
3 ); P
00
(a2 1; b
2
2; c
2
3 ):
Deoarece sunt coliniare rezult¼

a:
1 2 3
1 2 3 = 0;
1 2 3
de unde
a2 1 b2 2 c2 3
a2 1 b2 2 c2 3 = 0;
a2 1 b2 2 c2 3
adic¼
a punctele M 00 ; N 00 ; P 00 sunt coliniare.
Teorema 733 Într-un triunghi ABC, izogonalele punctelor Gergonne ( ) şi centrului
antibisector (Z) se a‡¼a pe aceeaşi dreapt¼a a punctului lui Lemoine (K) al triunghiului
ABC.
Demonstraţie. Deoarece punctul lui Nagel (N ); iar centrul cercului înscris (I)
în triunghiul ABC şi centrul de greutate (G) al triunghiului ABC sunt punctele izo-
tomice ale lui ; Z; respectiv G, iar N; I şi G sunt coliniare, atunci – conform pro-
priet¼
aţii precedente - izogonalele punctelor ; Z şi G sunt coliniare. Cum punctul lui
Lemoine este izogonalul centrului de greutate (G) al triunghiului ABC problema este
demonstrat¼ a.
Teorema 734 Într-un triunghi ABC, izogonalele centrului cercului înscris (I), punc-
tului lui Gergonne ( ) şi punctul lui Nagel (N ) sunt coliniare.
Demonstraţie. Deoarece centrul antibisector (Z) , şi N sunt coliniare (vezi

„Antibisectoarea”) iar I; N şi T sunt punctele izotomice ale acestora - cf th.732 –
rezult¼
a concluzia.
Teorema 735 Într-un triunghi izotomicele izogonalelor a trei puncte coliniare sunt
coliniare.
Demonstraţie. Se procedeaz¼
a analoag ca în teorema 732.
Teorema 736 Izogonalele a trei drepte care prin vârfurile unui triunghi sunt con-
curente pe cercul circumscris.
Demonstraţie. Fie AM şi AA0 drepte izogonale (punctele M şi A0 sunt pe cercul
circumscris triunghiului ABC). Avem: m(M dB) = m(A d0 C) (i). Fie BB 0 k AA0 ,
B 0 …ind pe cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 2.57). Atunci, m(AB)d =
Figura 2.57: Izogonalele a trei drepte
[
m(A 0 B 0 ), deci
d ) + m(M
m(AM d d
B) = m(A d0 )
0 C) + m(CB (ii)
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ d ) = m(CB
a m(AM d0 ), relaţie ce arat¼
a c¼
a dreptele BM şi
0
CB sunt izogonale. Analog se arat¼ a c¼ a prin C la AA0 şi dreapta CM
a paralela dus¼
sunt izogonale, deci izogonalele dreptelor AA0 ; BB 0 ; CC 0 sunt concurente în punctul
M de pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Teorema 737 Fie { cercul circumscris triunghiului ABC, C 0 un cerc tangent interior
în punctul A cercului care intersecteaz¼a latura BC în punctele D şi E: Dreptele AD
şi AE sunt izogonale în raport cu unghiul ^BAC:
Demonstraţie. Fie fD0 g = {\AB şi fE 0 g = C 0 \AC: Fie (T A tangenta în A la

cele dou¼
a cercuri (Figura 2.58). Avem:
Figura 2.58: Izogonale determinate de cercuri
1 d
m (^T AB) = m (ÂCB) = m(AB)
2
0 0 1 d0 );
m(^T AD ) = m(ÂE D) = m(AD
2
de unde rezult¼ a ÂCB ÂE 0 D0 ; adic¼
a c¼ a dreptele D0 E 0 şi BC sunt paralele, deci
D0 E 0 k DE; adic¼ d0 ) = m(EE
a m(DD d0 ) sau m(^BAD0 ) = m(ÊAE 0 ), deci dreptele
AD şi AE sunt izogonale.
Teorema 738 Cercul care trece prin picioarele unei perechi de drepte izogonale şi
prin vârful triunghiului, opus acestuia, este tangent cercului circumscris triunghiului
considerat.
Demonstraţie. Fie O şi O0 centrele cercurilor { şi C 0 . S¼

a demonstr¼am c¼a cercul
circumscris triunghiului ADE este tangent cercului circumscris al triunghiului ABC
(Figura 2.58).
Fie A0 piciorul în¼
alţimii din A pe latura BC. Dreptele AO şi AA0 …ind izogonale
şi cum AD şi AE sunt izogonale din ipotez¼ a: Ô0 AE Â0 AD şi ÊAB
a rezult¼
^DAC care prin sumare dau Ô0 AB Â0 AC ÔAB; adic¼ a punctele O; O0 şi A
sunt coliniare, deci cercul C este tangent cercului {.
0
Teorema 739 Fie A1 ; B1 ; C1 punctele de intersecţie ale unei transversale oarecare cu

laturile BC; CA, respectiv AB ale unui triunghi ABC şi Oa ; Ob ; Oc centrele cercurilor
circumscrise triunghiurilor AB1 C1 ; BC1 A1 , respectiv CA1 B1 . Dreptele AOa ; BOb şi
COc sunt concurente într-un punct M situat pe cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Dreapta AOa şi în¼ alţimea AA0 a triunghiului AB1 C1 sunt izo -
alţimea BB 0 a triunghiului BA1 C1 , COc şi
gonale (Figura 2.59). Analog, BOb şi în¼
Figura 2.59: Drepte concurente
alţimea CC 0 a triunghiului CA1 B1 sunt drepte izogonale. Fie fM g = AOa \ COc .

în¼
Deoarece AA0 k BB 0 k CC 0 rezult¼ a Â0 AB1 ^B1 CC 0 ^BCM ^M AB; deci M
aparţine cercului circumscris triunghiului ABC. Analog, se arat¼a c¼
a Ob B trece prin
M.
Teorema 740 Triunghiul antipodar al unui punct P şi triunghiul podar al izogonalului
s¼au P 0 sunt omotetice.
Observaţia 741 Fie dreptele (d1 ) : a1 x + b1 y p1 = 0; (d2 ) : a2 x + b2 y p2 = 0
scrise sub form¼a normal¼a (deci a21 + b21 = a22 + b22 = 1). O dreapt¼a (d) care aparţine
fasciculului determinat de dreptele d1 şi d2 are ecuaţia
a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0; 2R :
a 1 + a2
Panta dreptei d este m = b1 + b2 :
Teorema 742 Dac¼a dreapta (d) are ecuaţia

a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0 (cu a21 + b21 = a22 + b22 = 1)
atunci izogonala sa, dreapta (d0 ); are ecuaţia
1
a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0:
Demonstraţie. O dreapta (d0 ) a acestui fascicul de drepte este izogonal¼

a dreptei
d are ecuaţia
a1 x + b1 y + p1 + 0 (a2 x + b2 y + p2 ) = 0
0
şi panta m0 = ab11 +
+ a2
0
b2
: Fie şi unghiul dintre dreptele d şi d1 respectiv d0 şi d2
(Figura 2.60). Avem:
Figura 2.60: Ecuaţia unei izogonale
a 1 + a2 a1
b1 + b2 + b1 (a1 b2 a2 b1 )
tg = = (i)
1 + ab11 ab11 +
+
a2
b2
1 + (a1 a2 + b1 b2 )
a2 a1 + a2
b2 + b1 + b2 a1 b2 a2 b1
tg = = 0 (ii)
1 + ab22 a1 +
b1 +
a2
b2
a1 a2 + b1 b2 +
deoarece a21 + b21 = a22 + b22 = 1: Drepta (d0 ) este izogonala lui (d) dac¼ a tg = tg şi
a = 10 : Astfel, dac¼
din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ a dreapta (d) are ecuaţia
a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0
atunci izogonala sa, dreapta (d0 ); are ecuaţia

1
a1 x + b1 y + p1 + (a2 x + b2 y + p2 ) = 0:
Teorema 743 Fie M un punct pe bisectoarea unghiului BAC a triunghiului ABC şi
M 0 izogonalul conjugat al lui M în raport cu triunghiul ABC. Cercul ce trece prin M;
M 0 şi este tangent laturii BC este tangent şi cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie.Fie c¼ a un cerc este tangent interior cercului circumscris triunghi-

ului ABC în D şi tangent laturii BC în punctul E, M şi M 0 punctele de intersecţie
dintre bisectoarea unghiului A şi cercul {, iar F , al doilea punct de intersecţie dintre
dreapta DE şi cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 2.61). Fie P punctul de in-
Figura 2.61: Cercuri tangente
tersecţie dintre tangentele duse la cercul în punctele D şi E: Atunci, ^P ED ^P DE;

adic¼
a
1 d + m(F d 1 d + m(BF d )];
[m(BD) C)] = [m(BD)
2 2
de unde
d ) = m(F
m(BF dC); m(BFd ) = m(F d C);
relaţie ce arat¼ a punctele F; M şi M 0 sunt coliniare. Din puterea punctului faţ¼
a c¼ a de
un cerc avem
FE FD = FM FM0 (i)
Din asem¼
anarea triunghiurilor BF E şi DF B; (m(^BF D) = m(^BF E) şi m(^F BE) =
m(^BDF ) = 21 m(^BAC)) rezult¼ a
F E F D = F B2 (ii)
a F M F M 0 = F B 2 ; relaţie ce arat¼
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ a triunghiurile BF M 0
a c¼
şi M F B sunt asemenea, deci ^F BM 0 ^BM F (iii): Atunci,
m(^F BC) + m(^CBM 0 ) = m(^BAF ) + m(^M BA);
de unde ^CBM 0 ^M BA; adic¼

a punctele M şi M 0 sunt izogonal conjugate.
Teorema 744 Ceviana izogonal¼a unei ceviene de rangul k este ceviana de rang (2 k)
şi reciproc.

a de ordinul k în triunghiul ABC şi AE izogonala
BD c k
sa (Figura 2.62), atunci DC = b : Din teorema sinusurilor rezult¼a:

a izogonal¼
a de rang k
sin( + ) sin B sin sin C

= ; = ;
BE AE EC AE
de unde
BE sin( + ) sin C sin( + ) c
= = (i)
EC sin sin B sin b
sin sin B sin( + ) sin C
Din BD = AD şi DC = AD ; de unde
BD sin sin C sin c c k

= = = ;
DC sin( + ) sin B sin( + ) b b
deci
sin c k 1
= : (ii)
sin( + ) b
a:
k 1 k 2
BE b c b c 2 k
= = = :
EC c b c b
Teorema 745 Fie AE izogonala antibisectoarei AD a triunghiului ABC; E; D 2

(BC): Atunci,
BE c 3
= :
EC b
Demonstraţie. Deoarece antibisectoarea este cevian¼ a de rangul ( 1) rezult¼
a con-
form propriet¼
aţii precedente c¼
a ceviana izogonal¼
a antibisectoarei este ceviana de rang
c 3
(2 ( 1)) = 3; deci BE EC = b :
Teorema 746 Izogonalele punctelor F1 şi F2 ale lui Fermat sunt punctele izodinamice
S şi S 0 ale triunghiului ABC.

2.12 IZOGONALE EXTERIOARE
„Speci…cul meseriei mele, matematica, e c¼ a se face oriunde, oricum şi c¼

a trebuie s¼
a o faci
oriunde, oricând şi oricum.” - Grigore Moisil19
Dou¼ a drepte simetrice faţ¼

a de bisectoarea unui unghi, situate în exteriorul unghiului
şi care trec prin vârful acestuia se numesc izogonale exterioare:
Teorema 747 Prin …ecare vârf al triunghiului ABC se construiesc izogonalele exte-
rioare Ax şi Ax0 , By şi By 0 , Cz şi Cz 0 ; …e fA1 g = By \Cz 0 ,fB1 g = Cz \AX 0 ,fC1 g =
Ax \ By 0 : S¼a se arate c¼a triunghiul A1 B1 C1 este omologic cu triunghiul ABC:
Demonstraţie. FiefA0 g = AA1 \ BC;fB 0 g = BB1 \ AC;fC 0 g = CC1 \ BA,

m(^BAC1 ) = m(^CAB1 ) = ; m(ÂBC1 ) = m(^CBA1 ) = , m(^BCA1 ) =
0B A[ABA1 ] BA1 sin(B+ ) B 0 C
m(ÂCB1 ) = (Figura 2.63): Avem: A
A0 C = A = AB
AC CA1 sin(C+ ) ; B 0 A =
[ACA1 ]
Figura 2.63: Izogonale exterioare
BC CB1 sin(C+ ) C 0 A AC AC1 sin(B+ )

AB AB1 sin(A+ ) ; C 0 B = BC BC1 sin(B+ ) : Înmulţind membru cu membru relaţiile prece-
dente rezult¼
a c¼
a:
0 0 0
AB BC CA AB BC CA A1 B B1 C C1 A
=
A0 C B 0 A C 0 B AC BA CB A1 C B1 A C1 B
A1 B B1 C C1 A
= (i)
A1 C B1 A C1 B
Teorema sinusurilor aplicat¼
a în triunghiurile BA1 C; AB1 C; AC1 B ne d¼
a:
BA1 sin CB1 sin AC1 sin
= ; = ; = (ii)
CA1 sin AB1 sin BC1 sin
19
a
0 0 0
a A
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ B B C C A
A0 C B 0 A C 0 B = 1, iar din reciproca teoremei lui Ceva
rezult¼
a c¼
a dreptele AA1 ; BB1 ; CC1 sunt concurente, deci triunghiurile A1 B1 C1 şi ABC
sunt omologice.
2.13 DREPTELE LUI SCHWATT
„În …ecare ştiinţ¼

a este numai atâta ştiinţ¼
a adev¼
arat¼
a cât¼
a matematic¼
a conţine.” - Immanuel
Kant20
Dreptele care conţin mijloacele în¼

alţimilor unui triunghi şi mijloacele laturilor
atoare se numesc dreptele lui Schwatt21 .
corespunz¼
Teorema 748 (Teorema lui Schömilch) Dreptele lui Schwatt sunt concurente în
punctul lui Lemoine al triunghiului.
Demonstraţie. Fie Ha ; Hb ; Hc picioarele în¼

alţimilor unui triunghi ABC, D; E şi
Figura 2.64: Teorema lui Schömilch
F mijloacele în¼
alţimilor AHa ; BHb , respectiv CHc , Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor
BC; CA, respectiv AB (Figura 2.64); Ma A0 ; Mb B 0 şi Mc C 0 în¼ alţimi în triunghiul
20
Immanuel Kant (1724-1804) – …losof german, profesor la Universitatea din Königsberg
21
Isaac Schwatt (1867-1934) – profesor la Universitatea din Pennsylvania
Ma Mb Mc (ele sunt mediatoarele laturilor triunghiului ABC) şi fOg = Ma A0 \ Mb B 0 \

Mc C 0 . Din congruenţa triunghiurilor AMc D şi Ma A0 Mb rezult¼ a c¼a Mc D A0 M b ;
adic¼a punctele D şi A0 sunt simetrice faţ¼ a de mijlocul segmentului Mb Mc . Analog,
punctele E şi B 0 sunt izotomice pe (Ma Mc ), F şi C 0 sunt izotomice pe (Ma Mb ). Cum
dreptele Ma A0 ; Mb B 0 ; Mc C 0 sunt concurente, rezult¼
a c¼
a şi dreptele Ma D; Mb E; Mc F
sunt concurente într-un punct K care este izotomicul centrului cercului circumscris O
al triunghiului ABC, în raport cu triunghiul median (vezi „Simediane”), adic¼ a K este
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC:
Consecinţa 749 Punctul simedian al unui triunghi dreptunghic este mijlocul în¼alţimii
corespunz¼atoare ipotenuzei.
2.14 ORTOPOLUL UNEI DREPTE
„Matematica este ca şi dragostea... o simpl¼

a idee, dar poate s¼
a devin¼
a complicat¼
a.” - Robert
Drabek22
Teorema 750 (Teorema ortopolului) Fie triunghiul ABC şi o dreapt¼a oarecare d ce
nu trece prin vârfurile triunghiului ABC. Fie A1 ,B1 ,C1 proiecţiile vârfurilor A; B; C
ale triunghiului ABC pe dreapta d. S¼a se arate c¼a proiecţiile duse din punctele A1 ,
B1 , C1 pe laturile BC; CA, respectiv BA sunt concurente.
Demonstraţie. Fie A1 A2 ?BC, B1 B2 ?AC şi C1 C2 ?AB, A2 2BC, B2 2 AC,
Figura 2.65: Teorema ortopolului
C2 2 AB, f g = A1 A2 \ B1 B2 , f 0 g = A1 A2 \ C1 C2 \ AB, fDg = AA1 \ BC; fEg =

22
Robert Drabek – matematician ceh
B1 B2 \ BC, fT g = AA1 \ B1 B2 (Figura 2.65). Din asem¼anarea triunghiurile ACD

\ \
şi B1 A1 ((m(DCA) = m(B1 A1 ) = 90 \ \ = m( \
m(B2 EC) şi m(DAC) B1 A1 ) =
\ AD A B
90 m(AT B2 )), avem: CD = A1 : Analog, din asem¼
1 1
anarea triunghiurilor BAD şi
0
0 BD A1 0
C1 A1 rezult¼
a AD = A1 C1 : Din faptul c¼
a AA1 kBB1 kCC1 rezult¼
a c¼
a punctele şi
coincid.
Observaţia 751 Punctul de concurenţ¼a al celor trei perpendiculare se numeşte or-

topolul dreptei d.
Teorema 752 Ortopolii a dou¼a drepte paralele între ele în raport cu acelaşi triunghi
se a‡¼a pe dreapta perpendicular¼a pe cele dou¼a drepte, distanţa dintre cei doi ortopoli
…ind egal¼a cu distanţa dintre dreptele paralele.
Demonstraţie. Fie d0 k d00 , 0 şi 00 ortopolii dreptelor d0 şi d00 în raport cu

triunghiul ABC (Figura 2.66). Deoarece d0 k d00 ; B 0 0 k B 00 00 ; C 0 0 k C 00 0 rezult¼
a c¼
a
Figura 2.66: Ortopolii a dou¼

a drepte paralele
triunghiurile B 0 0 C 0 şi B 00 00 C 00 sunt omotetice. Cum BB 00 şi CC 00 sunt perpendiculare

pe dreptele paralele d0 şi d00 , avem c¼ a B 0 B 00 C 0 C 00 şi de aici rezult¼
a c¼
a triunghiurile
0 0 00 00 0 00
B C şi B C sunt congruente, deci B 0 B 00 C 0 C 00
0 00 :
Fie M şi N intersecţiile unei drepte d cu cercul circumscris triunghiului ABC; O

centrul cercului circumscris triunghiului ABC, A0 ; B 0 ; C 0 proiecţiile vârfurilor A; B; C
pe dreapta d, Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor BC; CA; respectiv AB; R mijlocul seg-
mentului P Q, (Pa ; Qa ); (Pb ; Qb ); (Pc ; Qc ) proiecţiile punctelor P şi Q pe BC; CA; res-
pectiv AB. Fie ortopolul dreptei d în raport cu triunghiul ABC:
Teorema 753 Patrulaterele B 0 C 0 Qa Pa ; C 0 A0 Pb Qb şi A0 B 0 Pc Qc sunt inscriptibile, iar

cercurile circumscrise lor se intersecteaz¼a în ortopolul dreptei d.
Demonstraţie. Dreptele B 0 Pa şi CQ sunt paralele, ambele …ind antiparalele cu

coarda BP , deci ^Pa B 0 P ^CQC 0 : Patrulaterul QC 0 CQa …ind inscriptibil rezult¼ a
^CQC 0 ^C Qa C, de unde ^Pa B 0 C 0
0 ^C 0 Qa C, adic¼
a patrulaterul B 0 C 0 Qa Pa
este inscriptibil. Analog, C 0 A0 Pb Qb şi A0 B 0 Pc Qc sunt patrulatere inscriptibile (Figura
2.67). Fie Oa ; Ob ; Oc centrele cercurilor circumscrise acestor patrulatere. Punctul Oa
Figura 2.67: Cercuri ce se intersecteaz¼

a în ortopolul unei drepte
aparţine perpendicularei duse în mijlocul segmentului B 0 C 0 ; perpendicular¼ a paralel¼a

cu BB 0 şi CC 0 : Atunci, Ma aparţine acestei perpendiculare, deci Ma Oa k OR:
Deoarece Oa aparţine şi perpendicularei duse din prin mijlocul segmentului Pa Qa ;
perpendicular¼ a ce conţine punctul R şi este paralel¼ a cu OMa ; rezult¼ a c¼
a patrulaterul
OMa Oa R este paralelogram, de unde Ma Oa OR şi Ma Oa k OR: Analog, Mb Ob
OR; Mb Ob k OR şi Mc Oc OR; Mc Oc k OR, deci patrulaterele Oa Ob Mb Ma ;
Ob Oc Mc Mb şi Oc Oa Ma Mc sunt paralelograme, adic¼ a laturile triunghiurilor Oa Ob Oc
şi A1 B1 C1 sunt respectiv egale şi paralele.
Deoarece Oa Ob k Ma Mb k AB rezult¼ a cercurile circumscrise patrulaterelor B 0 C 0 Qa Pa
0 0 0
şi C A Pb Qb (care trec prin C ) au axa radical¼ a perpendicular¼ a pe AB, deci axa radi-
cal¼a este chiar perpendiculara dus¼ 0
a din C pe AB, adic¼ a cercurile circumscrise patru-
laterelor B 0 C 0 Qa Pa , C 0 A0 Pb Qb şi A0 B 0 Pc Qc se intersecteaz¼ a în ortopolul dreptei d în
raport cu triunghiul ABC.
Observaţia 754 Dac¼a dreapta d este un diametru în cercul circumscris triunghiului

ABC, atunci punctele Oa ; Ob ; Oc coincid cu punctele Ma ; Mb ; respectiv Mc .
Teorema 755 Triunghiurile Oa Ob Oc şi Ma Mb Mc sunt omotetice şi congruente.
Demonstraţie. Vezi aplicaţia precedent¼

a.
Teorema 756 Triunghiul Oa Ob Oc este ortologic cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Perpendicularele duse din Oa ; Ob ; Oc pe BC; CA, respectiv AB

sunt concurente în R.
Observaţia 757 Dac¼a în loc de trei lungimi egale cu OR se consider¼a pe cele trei
perpendiculare duse din Ma ; Mb ; Mc pe d trei puncte A1 ; B1 ; C1 astfel încât A1 Ma
B1 Mb C1 Mc ; atunci se poate da urm¼atoarea generalizare:
Teorema 758 Fie d o dreapt¼a în planul triunghiului ABC, A0 ; B 0 ; C 0 proiecţiile vâr-

furilor sale pe d şi Ma ; Mb ; Mc mijloacele laturilor BC; CA, respectiv AB. Pe per-
pendicularele duse din A0 ; B 0 ; C 0 pe dreapta d se consider¼a, în acelaşi sens, punctele
A1 ; B1 , respectiv C1 astfel încât A1 Ma B1 Mb C1 Mc : Cercurile având centrele în
punctele A1 ; B1 , respectiv C1 şi trec prin punctele (B 0 ; C 0 ); (C 0 ; A0 ); respectiv (A0 ; B 0 )
se intersecteaz¼a în ortopolul dreptei d.
Teorema 759 Ortopolul dreptei aparţine cercului circumscris triunghiului Oa Ob Oc .

a din reciproca teoremei lui Salmon.
Teorema 760 Dac¼a prin proiecţiile A0 ; B 0 ; C 0 ale vârfurilor unui triunghi ABC, pe
o dreapt¼a d, ducem paralele la laturile triunghiului ABC, se formeaz¼a un triunghi
omotetic cu triunghiul ABC şi pe al c¼arui cerc circumscris se a‡¼a ortopolul dreptei d
în raport cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Proprietatea rezult¼ a din faptul c¼

a triunghiul format şi triunghiul
Oa Ob Oc sunt omotetice, având ortopolul dreptei d drept centru de omotetie.
Teorema 761 Dreptele lui Simson ale punctelor M şi N în raport cu triunghiul ABC,
trec prin ortopolul dreptei d.
a ^BQP ^BQa B 0 ;
Demonstraţie. Din patrulaterul inscriptibil BB 0 QQa rezult¼
iar în cercul de centru Oa avem ^BQa B 0 ^P C 0 Qa ; de unde ^BQP ^P C 0 Qa ,
0 0
deci BQ k C Pa . Cum dreptele C şi QQc sunt paralele, …ind pependiculare pe AB,
rezult¼ a ^Pa Qa
a c¼ ^Qa C 0 ^BQa Qc , deci dreapta lui Simson a lui Q trece prin
ortopolul dreptei d. Analog se arat¼
a c¼
a dreapta lui Simson a punctului P trece prin
ortopolul dreptei d.
Teorema 762 Ortopolii a dou¼a drepte paralele între ele în raport cu un triunghi
aparţin unei drepte a lui Simson.
Demonstraţie. Fie d k d0 , şi 0 ortopolii dreptelor d şi d0 în raport cu triunghiul

ABC (Figura 2.68). Fie M şi M 0 punctele de intersecţie dintre dreapta d cu cercul
circumscris triunghiuluiABC. Dreapta 0 este perpendicular¼ a pe dreptele d şi d0
(cf. th. 752). Dreptele lui Simson sM şi sM 0 se intersecteaz¼ a în (cf. th.761), iar
dreptele perpendiculare duse din punctele M şi M 0 pe dreptele lui Simson sM 0 şi sM
sunt concurente într-un punct N ce aparţine cercului circumscris triunghiului ABC
(vezi [12, § III.22]), triunghiul M N M 0 …ind un triunghi S în raport cu triunghiul
Figura 2.68: Ortopolii a dou¼

a drepte paralele
ABC. Deoarece într-un triunghi S dreapta lui Simson a unui vârf în raport cu cel¼ alalt
triunghi este perpendicular¼
a pe latura opus¼ a vârfului considerat (vezi [12, § III.22])
rezult¼
a c¼
a dreapta lui Simson a punctului N este perpendicular¼ a pe M M 0 , trece prin
0
punctul comun dreptelor sM şi sM 0 - adic¼
a prin - deci şi prin . Am ar¼ atat astfel, c¼a
dreapta 0 este dreapta lui Simson a punctului N .
Teorema 763 Dac¼a dreapta d trece prin centrul cercului circumscris triunghiului
ABC, atunci ortopolul dreptei d aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie M şi M 0 punctele de intersecţie dintre dreapta d cu cercul

circumscris triunghiului ABC. Deoarece dreptele lui Simson sM şi sM 0 ale punctelor
M şi M 0 se intersecteaz¼a în ortopolul (cf. th. 640), iar punctul de intersecţie al
dreptelor lui Simson ale punctelor M şi M 0 , diametral opuse, aparţine cercului lui
Euler al triunghiului ABC (vezi „Dreapta lui Simson”) rezult¼a c¼
a ortopolul dreptei d
aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Teorema 764 Proiecţiile vârfurilor triunghiului ABC pe un diametru al cercului cir-

cumscris triunghiului ABC sunt simetricele ortopolului respectiv faţ¼a de laturile tri-
unghiului median al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie M M 0 un diametru al cercului circumscris triunghiului ABC

(Figura 2.69). Fie A1 proiecţiile punctului A pe M M 0 şi Ma Mb Mc triunghiul median
al triunghiului ABC. Punctul A1 aparţine cercului circumscris triunghiului AMb Mc
având AO drept diametru. Cercul este simetric cercului celor nou¼ a puncte ale triun -
ghiului ABC (vezi „Cercul lui Euler”), deci simetricul lui A1 faţ¼ a de Mb Mc aparţine
cercului celor nou¼ a puncte al triunghiului ABC. Întrucât ortopolul unui diametru
aparţine cercului lui Euler al triunghiului (cf. th. 763), iar ortopolul unei drepte d
Figura 2.69: Simetricele ortopolului respectiv faţ¼

a de laturile triunghiului median
aparţine perpendicularei ridicate din proiecţia (A1 ) pe d a unui vârf (A) al triunghiului
pe latura opus¼a rezult¼
a c¼
a punctul este ortopolul dreptei d.
Observaţia 765 Fie B1 şi C1 simetricele ortopolului faţ¼a de laturile Ma Mc , res -

pectiv Ma Mb ; deci B1 ?Ma Mc ; C1 ?Ma Mb , iar aparţinând cercului celor nou¼a
puncte al triunghiului ABC, atunci punctele A00 ; B 00 ; C 00 de intersecţie a dreptelor
A1 ; B1 ; C1 cu laturile triunghiului median determin¼a dreapta lui Simson a punc-
tului în raport cu cercul circumscris triunghiului median.
Teorema 766 Fie ortopolul unui diametru (d) al cercului circumscris triunghiului
ABC. Dreapta lui Simson a punctului în raport cu triunghiul median Ma Mb Mc al
triunghiului ABC este paralel¼a cu dreapta d şi echidistant¼a de şi diametrul d.
Demonstraţie. Deoarece A00 B 00 este dreapta lui Simson a punctului , rezult¼ a-

cf. th.640 - c¼a este paralel¼
a cu d şi va trece prin mijlocul distanţei dintre ortopolul
şi dreapta d.
Teorema 767 Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al unui triunghi ABC, ortopolul unui
diametru al cercului circumscris triunghiului ABC şi A1 ; B1 ; C1 proiecţiile punctelor
A; B; respectiv C pe acest diametru. Patrulaterele AHa A1 ; BHb B1 ; CHc C1 sunt
trapeze isoscele.
Demonstraţie. Deoarece A1 şi Ha sunt simetricele punctelor , respectiv Ha

faţ¼
a de latura Mb Mc a triunghiului median Ma Mb Mc al triunghiului ABC, rezult¼
a c¼
a
patrulaterul AHa A1 este trapez isoscel.
Observaţia 768 Distanţa dintre un vârf al unui triunghi ABC şi ortopolul unui di-
ametru al cercului circumscris triunghiului este egal¼a cu distanţa dintre proiecţiile
aceluiaşi vârf pe latura opus¼a şi pe diametru.
Observaţia 769 Într-un triunghi ABC, distanţa dintre ortopolul unui diametru al
cercului circumscris şi piciorul unei în¼alţimi este egal¼a cu distanţa dintre vârful din
care pleac¼a în¼alţimea şi diametrul dat.
Teorema 770 Punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC este ortopolul diametrului
ce trece prin I - centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Deoarece ortopolul unei drepte se a‡a¼ la intersecţia dreptelor lui

Simson ale celor dou¼ a puncte unde dreapta intersecteaz¼ a cercul circumscris triun -
ghiului ABC, iar dreptele lui Simson ale extremit¼aţilor diametrului ce trece prin I se
intersectez¼
a în punctul lui Feuerbach al triunghiului ABC (vezi „Punctele lui Feuer-
bach”), rezult¼a concluzia.
Observaţia 771 Ortopolul unui diametru al cercului circumscris unui triunghi ABC
care trece prin centrul unui cerc tritangent este punctul lui Feuerbach corespunz¼ator.
Teorema 772 Ortopolii corespunz¼atori la doi diametri perpendiculari ai cercului cir-

cumscris unui triunghi ABC sunt dou¼a puncte diametral opuse în cercul lui Euler al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Dac¼ a şi 0 sunt ortopolii corespunz¼

atori diametrelor perpendicu-
0 0
lari d şi d , atunci şi sunt puncte pe cercul lui Euler al triunghiului ABC. Dreapta
lui Simson d a punctului în raport cu triunghiul median este paralel¼ a cu dreapta
0 00
d , deci d ?d 0 . Dac¼ a este punctul diametral opus lui , atunci dreptele lui Simson
ale punctelor şi 00 sunt perpendiculare, deci d ?d 00 , de unde rezult¼ a punctele 00
a c¼
şi 0 coincid.
Teorema 773 Fie B0 şi C0 punctele diametral opuse vârfurilor B şi C ale unui tri-
unghi ABC, în cercul circumscris acestui triunghi. Ortopolul dreptei B0 C0 în raport
cu triunghiul ABC este punctul A.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul BCB0 C0 este dreptunghi, C0 şi B0 vor …
Figura 2.70: Ortopolul dreptei B0 C0

proiecţiile punctelor B, respectiv C pe dreapta B0 C0 (Figura 2.70). Cum CC0 şi BB0
sunt diametre în cercul circumscris triunghiului ABC rezult¼ a c¼
a
\
m(C \
0 AC) = m(B0 AB) = 90 ;
adic¼
a perpendicularele duse din punctele C0 şi B0 pe AC, respectiv AB se intersecteaz¼
a
în punctul A care va … ortopolul dreptei B0 C0 .
Consecinţa 774 Ortopolii diametrelor care trec prin vârfurile triunghiului sunt pi-
cioarele respective ale în¼alţimilor.
Consecinţa 775 Ortopolul unei laturi este ortocentrul triunghiului.
Consecinţa 776 Ortopolul unui diametru paralel cu o latur¼a, se a‡¼a în punctul eulerian
al în¼alţimii care cade pe latura respectiv¼a.
Consecinţa 777 Ortopolul unui diametru paralel cu o în¼alţime se a‡¼a în mijlocul

laturii pe care cade în¼alţimea respectiv¼a.
Teorema 778 Fie M N coard¼a a cercului circumscris unui triunghi ABC, perpendicu-
lar¼a pe latura BC. Distanţa dintre ortopolii M şi N ai dreptelor AM , respectiv AN
în raport cu triunghiul ABC este egal¼a cu M N .
Demonstraţie. Fie fP g = M N \ BC. Ortopolii M şi N sunt punctele de

intersecţie dintre în¼
alţimea din A (dreapta lui Simson a punctului A) şi dreptele lui
Simson ale punctelor M; respectiv N (Figura 2.71).
Figura 2.71: Distanţa dintre ortopolii a dou¼

a drepte
Dreptele lui Simson ale punctelor M şi N sunt paralelele duse prin P la AN;
respectiv AM , deci patrulaterele P N A M şi A N CM sunt paralelograme. Atunci,
A M P N şi A N M P; de unde rezult¼ a
A M +A N = P N + P M;
adic¼
a N M N M:
Teorema 779 Distanţa dintre ortopolii celor dou¼a bisectoare ale unui unghi al tri-
unghiului ABC este egal¼a cu diametrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Teorema 780 Ortopolul unei drepte în raport cu un triunghi coincide cu centrul ra -

dical al cercurilor având centrele în vârfurile triunghiului anticomplementar şi tangente
la dreapta dat¼a.
Demonstraţie. Fie triunghiul ABC, A0 B 0 C 0 triunghiul anticomplementar al tri-

unghiului ABC, A1 ; B1 ; C1 şi A00 ; B 00 ; C 00 proiecţiile punctelor A; B; C respectiv A0 ;
B 0 ; C 0 pe dreapta d, iar ortopolul dreptei d în raport cu triunghiul ABC (Figura
2.72). Dar A00 ; B 00 ; C 00 sunt punctele de tangenţ¼ a dintre cecurile având centrele în
A0 ; B 0 ; C 0 şi dreapta d, iar axele radicale dintre aceste cercuri luate câte dou¼
a se obţin
Figura 2.72: Ortopolul unei drepte
ducând perpendiculare din mijloacele segmentelor A00 B 00 ; B 00 C 00 ; C 00 A00 pe linia cen-

trelor A0 B 0 ; B 0 C 0 ; respectiv C 0 A0 , intersecţia acestor axe …ind centrul radical al acestor
cercuri. Deoarece mijloacele segmentelor B 00 C 00 ; C 00 A00 ; A00 B 00 sunt punctele A1 ; B1 ; res-
pectiv C1 , iar perpendicularele din A1 ; B1 ; C1 pe B 0 C 0 ; A0 C 0 ; respectiv A0 B 0 sunt per-
pendiculare BC; CA; respectiv AB (pentru c¼ a B 0 C 0 k BC; A0 C 0 k AC şi A0 B 0 k AB),
deci sunt concurente în ortopolul , rezult¼ a concluzia.
2.15 DREAPTA LUI AUBERT
„Poezia este o creaţie, o compoziţie, o …cţiune, iar matematica a fost numit¼

a cea mai sublim¼
a
a dintre …cţiuni.” –Emil Picard23
şi mai prodigioas¼
Teorema 781 Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele de intersecţie dintre o dreapt¼a d cu laturile

BC; CA; respectiv AB ale unui triunghi ABC: Ortocentrele triunghiurilor ABC; A0 BC 0 ;
AB 0 C 0 şi A0 B 0 C se a‡¼a pe aceeaşi dreapt¼a.
Demonstraţie. Fie H ortocentrul triunghiului ABC, Ha Hb Hc triunghiul ortic şi

C1 ; C2 ; C3 cercurile de diametre AA0 ; BB 0 ; respectiv CC 0 (Figura 2.73): Atunci rezult¼
a:
Figura 2.73: Dreapta lui Aubert
HA HHa = HB HHb = HC HHc
(vezi [12, § III.1]), deci punctul H are puteri egale faţ¼ a de cercurile C1 ; C2 şi C3 . Not¼
am
cu dij axa radical¼ a a cercurilor Ci şi Cj (i; j = 1; b; i 6= j). Deoarece
HA HHa = HB HHb
rezult¼
a c¼
a H 2 d12 şi din
HHb HB = HC HHc
rezult¼ a H 2 d23: Din teorema lui Gauss ştim ca mijloacele segmentelor AA0 ; BB 0 şi
a c¼
0
CC sunt coliniare, ele aparţinând dreptei lui Gauss (g). Atunci g?d12 şi g?d13 şi cum
fHg = d12 \ d23 rezult¼ a dreptele d12 şi d23 coincid. Deci d12 = d23 = d13 şi d0 ?g,
a c¼
0
deci H 2 d : Analog se arat¼
a c¼a ortocentrele triunghiurilor A0 BC 0 ; AB 0 C 0 şi A0 B 0 C se
0
a‡a¼ pe dreapta d .
Observaţia 782 Dreapta d0 se numeşte dreapta lui Aubert.
23
Emil Picard (1856-1941) – matematician francez, contribuţii în geometrie şi algebr¼
a
2.16 ANTIBISECTOAREA
„Ideile, ca şi plantele, au epoca lor, în care apar în diverse locuri, la fel cum prim¼
avara ghioceii
r¼
asar pretutindeni unde lumineaz¼ a soarele.” –János Bolyai24
Dreptele izotomice ale bisectoarelor interioare sau exterioare ale unui triunghi se
numesc antibisectoarele interioare sau exterioare ale triunghiului.
Teorema 783 Antibisectoarele interioare ale unui triunghi sunt concurente.
Demonstraţie. Fie AA0 ; BB 0 ; CC 0 bisectoarele triunghiului ABC şi AZ1 ; BZ2 ;

CZ3 antibisectoarele triunghiului ABC (Figura 2.74). Evident, BZ1 CA0 ; CZ1
Figura 2.74: Antibisectoarea
BA0 ; AZ2 CB 0 , CZ2 AB 0 , AZ3 BC 0 ; BZ3 AC 0 . Deoarece bisectoarele sunt

concurente, din teorema lui Ceva rezult¼
a
BA0 AC 0 CB 0
=1
A0 C C 0 B B 0 A
sau
CZ1 BZ3 AZ2
=1
BZ1 AZ3 CZ2
şi din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼a c¼
a antibisectoarele sunt concurente.
Punctul de concurenţ¼
a al antibisectoarelor îl vom nota cu Z şi îl vom numi centrul
antibisector interior al triunghiului ABC.
24
János Bolyai (1802-1860) – matematician român, de origine maghiar¼
a, contribuţii fundamentale
în geometrie
Teorema 784 Centrul cercului înscris I şi centrul antibisector Z al triunghiului ABC
sunt puncte izotomice.

BZ1 AB 1
Observaţia 785 Antibisectoarea este o cevian¼a de rang ( 1), deoarece Z1 C = AC .
Teorema 786 Dou¼a antibisectoare exterioare şi o antibisectoare interioar¼a sunt con-
curente.
Demonstraţie. Deoarece izotomicele acestor trei drepte, adic¼ a dou¼a bisectoare

exterioare şi bisectoarea interioar¼
a a celui de-al treilea unghi trec printr-unul dintre
centrele cercurilor exînscrise.
Observaţia 787 Punctele de intersecţie dintre trei antibisectoare ale triunghiului se

numesc centre antibisectoare. Un triunghi are patru centre antibisectoare, unul
interior (Z) şi trei exterioare.
Observaţia 788 Centrele antibisectoare ale triunghiului sunt punctele conjugate izo-
tomic ale centrului cercului înscris şi a centrelor cercurilor exînscrise.
Teorema 789 Antibisectoarele interioare ale unui triunghi trec prin picioarele bisec-
toarelor triunghiului median.
Demonstraţie. Fie AA0 ; BB 0 ; CC 0 bisectoarele triunghiului ABC şi AZ1 ; BZ2 ;

CZ3 antibisectoarele interioare ale triunghiului ABC, Ma Mb Mc triunghiul s¼
au median,
00 0 0
fA g = AA \ Mb Mc ; fZ1 g = AZ1 \ Mb Mc . Deoarece
1
A0 Ma = Z1 Ma = A0 Z1
2
şi
1
AA00 = A0 A00 = AA0 ;
2
rezult¼a A Z = A Ma = Z1 Ma , deci dreptele AA0 şi Ma Z 0 sunt paralele, adic¼
00 0 0 a dreapta
0
Ma Z este o bisectoare a triunghiului median.
Teorema 790 Într-un triunghi ABC, izogonalele centrului antibisector Z şi punctului
lui Gergonne se a‡¼a pe aceeaşi dreapt¼a cu punctul lui Lemoine K al triunghiului
ABC.
Teorema 791 Fie M un punct din planul unui triunghi ABC şi Z centrul antibisector
al triunghiului ABC. Atunci:
! ! !
! bcM A + caM B + abM C
MZ = ;
ab + bc + ca
unde a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA, respectiv AB.
Teorema 792 Fie M un punct din planul unui triunghi ABC şi Z centrul antibisector
al triunghiului ABC. Atunci:
bcM A2 + caM B 2 + abM C 2 abc(a3 + b3 + c3 )
M Z2 = :
ab + bc + ca (ab + bc + ca)2
Teorema 793 Fie O centrul cercului circumscris al triunghiului ABC şi Z centrul
s¼au antibisector. Atunci:
abc(a3 + b3 + c3 )
OZ 2 = R2 ;
(ab + bc + ca)2
unde R este raza cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. În relaţia demonstrat¼

a în aplicaţia precedent¼
a consider¼
am M O
şi obţinem concluzia.
Teorema 794 În triunghiul ABC …e M 2 (AB); N 2 (AC): Dreapta M N trece prin

centrul antibisector Z al triunghiului ABC dac¼a şi numai dac¼a:
1 MA 1 NC 1
+ = :
b MA c NA a
Teorema 795 Centrul antibisector Z, punctul lui Gergonne şi punctul lui Nagel N
sunt coliniare.
Teorema 796 Dac¼a Z este centrul antibisector al triunghiului ABC, iar x; y; z dis-
tanţele de la Z la laturile BC; CA, respectiv AB; atunci:
a 1 ha b 1 hb c 1 hc
x= ; y= ; z=
a 1+b 1+c 1 a 1+b 1+c 1 a 1+b 1+c 1
(unde ha ; hb ; hc sunt lungimile în¼alţimilor triunghiului ABC):
Demonstraţie. Deoarece antibisectoarele sunt ceviene de rang ( 1) atunci
2a 1 A[ABC] a 1 ha
x= =
a 1+b 1+c 1 a 1+b 1+c 1
(vezi [12, § II.15]). Analog se arat¼

a egalit¼
aţi.
Teorema 797 Fie Z centrul antibisector al triunghiului ABC. Prin Z se duc paralelele
la laturile triunghiului ABC : M1 M4 k AB; M6 M3 k BC; M2 M5 k AC (M1 ; M2 2 BC;
M3 ; M4 2 AC; M5 ; M6 2 AB). Atunci, M1 M2 M3 M4 M5 M6 :
Figura 2.75: Paralele la laturi duse prin centrul antibisector
Demonstraţie. Fie x distanţa de la Z la latura BC (Figura 2.75). Avem
M1 M 2 x a 1
= = 1+b 1 1
;
a ha a +c
sau
1
M1 M 2 = 1 1 1
:
a +b +c
1
Analog se demonstreaz¼
a c¼
a M3 M4 M5 M 6 = a 1 +b 1 +c 1 :
Teorema 798 Fie AE izogonala antibisectoarei AD a triunghiului ABC, E; D 2

c 3
(BC): Atunci, BE
EC = b :
Demonstraţie. Vezi „Drepte izogonale”.
Teorema 799 Fie Za ; Zb ; Zc proiecţiile centrului antibisector (Z) al triunghiului ABC

pe laturile BC; CA, respectiv AB. Atunci,
ZZa ZZb ZZc
2
= 2
= :
a b c 2
ZZa
Demonstraţie. Antibisectoarea este o cevian¼
a de rang ( 1) şi rezult¼
a a 2
=
ZZb ZZc
b 2
= c 2 (vezi [12, § II.15]).
Teorema 800 Fie AZ1 ; BZ2 şi CZ3 antibisectoare în triunghiul ABC; Z centrul s¼au
antibisector, A0 2 (AZ1 ); B 0 2 (BZ2 ); C 0 2 (CZ3 ) astfel încât AA0 ZZ1 ; BB 0
ZZ2 ; CC 0 0 0 0
ZZ3 : Prin punctele A ; B ; C ducem respectiv paralelele M1 M2 ; M3 M4 ;
M5 M6 la laturile BC; CA; AB. Patrulaterul M1 M2 M3 M4 M5 M6 este hexagon regulat.
Figura 2.76: Hexagon regulat
Demonstraţie. Fie x; y; z lungimile distanţelor de la Z la laturile BC; CA, respec-

tiv AB, iar ha ; hb ; hc lungimile în¼
alţimilor triunghiului ABC (Figura 2.76). Avem:
x ZZ1 AA0 M 1 M2
= = =
ha AZ1 AZ1 a
x a 1 M 1 M2 a 1
şi deoarece ha = a 1 +b 1 +c 1 , rezult¼
a a = a 1 +b 1 +c 1 ; adic¼
a
1
M1 M 2 = 1 1 1
:
a +b +c
1
Analog se arat¼
a c¼
a M3 M 4 M 5 M6 = a 1 +b 1 +c 1 : Din asem¼
anarea triunghiurilor
ABC şi M3 BM4 rezult¼a:
a BZ2 a 1 +b 1 +c 1
= 0
= 1
BM4 BB b
ab 1 ac 1
de unde BM4 = a 1 +b 1 +c 1 : Analog se arat¼
a c¼
a CM5 = a 1 +b 1 +c 1 ; de unde rezult¼
a
c¼
a
ab 1 ac 1 1
M 4 M5 = a 1 1 1 1 1 1
= 1 1 1
:
a +b +c a +b +c a +b +c
1
Analog, se arat¼
a c¼
a M1 M6 M2 M 3 = a 1 +b 1 +c 1 ; deci hexagonul M1 M2 M3 M4 M5 M6
este regulat.
2.17 SIMEDIANE. PUNCTUL LUI LEMOINE
„Matematica nu este un edi…ciu ancorat undeva într-o absolut¼a soliditate, ci o construcţie aeri-
an¼
a care rezist¼
a ca prin minune.., matematica reprezint¼
a cea mai îndr¼azneaţ¼a şi mai neverosi-
mil¼
a aventur¼a a spiritului.” –F. Gouseth
Numim simediana a unui triunghi izogonala medianei. Dac¼ a AA0 este bisec-
toarea interioar¼ \ a triunghiului ABC, atunci simetrica medianei
a a unghiului BAC
AMa ,(Ma 2 BC) faţ¼ a de bisectoarea AA0 este simediana corespunzatoare laturii BC.
Analog se de…nesc şi simedianele corespunzatoare laturilor CA şi AB.
Teorema 801 (Teorema lui Grebe25 ) Simediana este locul geometric al punctelor
a caror distanţe la laturile adiacente sunt proporţionale cu lungimile acestor laturi.
0
Demonstraţie. Fie P un punct pe AKa , P şi P 00 proiecţiile lui P pe AB, respectiv
0 00
AC; Ma mijlocul laturii BC, Ma , Ma proiecţiile lui Ma pe AB; respectiv AC (Figura
0 0 00
2.77). Evident, Ma Ma P P = Ma Ma P P 00 (i). Cum triunghiurile ABMa şi ACMa
Figura 2.77: Teorema lui Grebe
0 00
a Ma Ma AB = Ma Ma AC (ii). Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
au aceeaşi arie rezult¼ a
0
PP PP"
AB = AC .
Teorema 802 Dac¼a P Q (P 2 AB; Q 2 AC) este o antiparalel¼a la latura BC a

triunghiului ABC, atunci simediana din A determin¼a pe antiparalel¼a dou¼a segmente
congruente.
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul laturii BC, Ka piciorul simedianei din A, fT g =

P Q \ AKa (Figura 2.78). Din asemanarea triunghiurilor AP T cu ABMa rezult¼ a:
25
Ernst Wilhelm Grebe (1804-1874) - matematician german, contribuţii în geometrie
Figura 2.78: Segmente congruente
AT TQ
AMa = MPaTC , respectiv AT
AMa = BMa , de unde ţinând cont c¼
a BMa = Ma C, rezult¼
a
P T = T Q.
Observaţia 803 Rezultatul de mai sus poate … reformulat astfel: locul geometric al
mijloacelor antiparalelelor la una din laturile unui triunghi îl reprezint¼a simediana ce
pleac¼a din vârful opus acelei laturi (Teorema lui Lhuilier26 ).
Teorema 804 Simediana corespunzatoare unei laturi împarte latura respectiv¼a într-
un raport egal cu p¼atratul raportului lungimilor celorlalte dou¼a laturi ale triunghiului.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie Ma mijlocul laturii BC a triunghiului ABC, A0

piciorul bisectoarei din A pe latura BC, AKa simediana din A, Ka 2 BC (Figura
2.78). Avem :
Ka B A[ABKa ] AB AKa sin ^BAKa
= =
Ka C A[ACKa ] AC AKa sin ^Ka AC
AB 2 AC AMa sin ^BAKa
=
AC 2 AB AMa sin ^Ma AC
AB 2 A[ACMa ] AB 2
= = ;
AC 2 A[ABMa ] AC
Ka B AB 2
deci Ka C = AC .
c2
aK
Soluţia 2. Din teorema lui Steiner (vezi „Drepte izogonale”) rezult¼ aB
Ka C
Ma B
Ma C = b2
,
Ka B c 2
cum Ma B = Ma C, rezult¼
a Ka C = b :
26
Simon Lhuilier (1750-1840) –matematician elveţian, membru al Academiei din Berlin, contribuţii
în geometrie
Observaţia 805 Dac¼a Kb ,Kc sunt picioarele simedianelor corespunzatoare laturilor

a 2 2
AC; respectiv AB atunci: KbC
Kb A = c
Kc A
şi KcB
= ab .
Teorema 806 Fie ma ; mb ; mc lungimile medianelor triunghiului ABC, iar sa ; sb ; sc

lungimile simedianelor corespunz¼atoare. Atunci:
2bc 2ca 2ab
sa = ma ; sb = 2 mb ; sc = 2 mc :
b2+c 2 c +a 2 a + b2
2 ac2 ab2
Demonstraţie. Din K aB c
Ka C = b2 , rezult¼
a BKa = b2 +c2
şi Ka C = b2 +c2
. Din relaţia
lui Stewart aplicata în triunghiul ABC rezult¼ a:
AB 2 Ka C + AC 2 BKa BC BKa CKa = AKa2 BC;
adic¼
a
b2 c2
AKa2 = 2(b2 + c2 ) a2 ;
(b2 + c2 )2
de unde sa = b22bc +c2
ma , unde am utilizat formula medianei. Prin permutari circulare
se obţin relaţiile ce dau lungimile celorlalte dou¼
a simediane.
Teorema 807 Lungimea simedianei duse din A este mai mic¼a sau egal¼a decât lungimea
medianei duse din acelaşi vârf.
2bc 2bc
Demonstraţie. Deoarece sa = b2 +c2
ma şi b2 +c2
1, rezult¼
a sa ma , cu egalitate
dac¼
a b = c.
Figura 2.79: Concurenţa simedianelor

Teorema 808 Într-un triunghi simedianele sunt concurente.

Demonstraţie.Dac¼ a AKa , BKb , CKc sunt simedianele triunghiului ABC (Figura
2.79) atunci,
Ka B Kb C Kc A c2 a2 b2
= 2 2 =1
K a C Kb A Kc B b c a2
a ca simedianele sunt concurente.
Punctul de concurenţa al simedianelor K, se numeşte punct simedian sau
punctul lui Lemoine27 .
Teorema 809 Centrul de greutate al unui triunghi şi punctul lui Lemoine al triunghiu-
lui sunt puncte izogonale.
a datorit¼
a propriet¼
aţii precedente.
Teorema 810 Dac¼a K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC şi Ka Kb Kc
triunghiul s¼au cevian, atunci
AK b2 + c2 BK c2 + a2 AK a2 + b2
= ; = ; = :
KKa a2 KKb b2 KKc c2
a
AK AKb AKc c2 b2 c2 + b2
= + = 2+ 2 = :
KKa Kb C Kc B a a a2
Analog se arat¼
a egalit¼
aţi.
(b2 + c2 )sa (c2 + a2 )sb (a2 + b2 )sc
AK = ; BK = ; CK = :
a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2
AK b2 +c2 AK (b2 +c2 )
Demonstraţie. Din egalitatea KKa = a2
; rezult¼
a AKa = a2 +b2 +c2
şi de aici
concluzia.
Teorema 812 Dac¼a K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, atunci pentru
orice punct M din planul triunghiului ABC este adev¼arat¼a relaţia:
! a2 ! b2 ! c2 !
MK = M A + M B + M C:
a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2
AK b2 +c2 Ka B c2
Demonstraţie. Din teorema 810 avem: KKa = a2
şi Ka C = b2
; de unde rezult¼
a
! 2 2 ! ! !
! M A + b a+c
2 M Ka a2 M A + (b2 + c2 )M Ka
MK = 2 2 = ;
1 + b a+c
2
a2 + b2 + c2
respectiv
! 2 ! ! !
! M B + cb2 M C b2 M B + c2 M C
M Ka = 2 =
1 + cb2 b2 + c2
de unde rezult¼
a concluzia.
27
Teorema 813 Coordonatele baricentrice ale punctului lui Lemoine al unui triunghi
ABC sunt:
a2 b2 c2
K ; ; :
a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2 a2 + b2 + c2
Demonstraţie. Vezi proprietatea precedent¼
a.
Teorema 814 Fie zA ; zB ; zC a…xele vârfurilor triunghiului ABC. A…xul punctului
lui Lemoine al triunghiului ABC este egal cu
a2 b2 c2
zK = zA + 2 zB + 2 zC :
a2 2
+b +c2 2
a +b +c2 a + b2 + c2
Teorema 815 Distanţele de la punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC la laturile
acestuia sunt proporţionale cu lungimile laturilor triunghiului.
Demonstraţie. Dac¼ a x; y şi z sunt lungimile distanţelor de la punctul K la laturile
BC; CA, respectiv AB atunci, xa = yb ; yb = zc şi zc = xa de unde rezult¼
a:
x y z
= = :
a b c
Teorema 816 Suma p¼atratelor distanţelor de la punctul lui Lemoine al triunghiului

ABC la laturile acestuia este minim¼a.
Demonstraţie. Fie x; y; z distanţele de la un punct K la laturile BC, CA; respec-
tiv AB. Din identitatea lui Lagrange rezult¼ a:
(x2 + y 2 + z 2 )(a2 + b2 + c2 ) (ax + by + cz)2 = (bz cy)2 + (cx az)2 + (ay bx)2 :
Cum ax + by + cz = 2 A[ABC] ; rezult¼ a suma x2 + y 2 + z 2 este minim¼
a c¼ a când membrul
x y z
al doilea se anuleaz¼
a, adic¼
a a = b = c , deci când K este punctul lui Lemoine al
triunghiului ABC.
Teorema 817 Triunghiul tangenţial al triunghiului ABC este triunghiul anticevian
al punctului lui Lemoine al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie TA TB TC triunghiul tangenţial al triunghiului ABC. Dreptele
ATA ,BTB ,CTC sunt concurente (vezi [12, § III.8]) şi …e K punctul lor de concurenţ¼
a
(Figura 2.80).
Ar¼at¼
am c¼ a K este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC. Prin TA ducem
antiparalela P Q la BC, P 2 AB şi Q 2 AC. Din
m(^P BTA ) = m(ÂBTC ) = m(ÂCB) = m(^BP TA )
rezult¼
a c¼
a triunghiul BTA P este isoscel şi analog triunghiul CTA Q este isoscel, deci
BTA = TA P şi CTA = TA Q:
Cum TA B = TA C rezult¼ a TA P = TA Q, deci punctul TA se a‡a¼ pe simediana din A a
triunghiului ABC. Analog se arat¼ a c¼
a BTB este simedian¼a, deci K este punctul lui
Lemoine al triunghiului ABC.
Figura 2.80: Triunghiul tangenţial
Observaţia 818 Triunghiul ABC şi triunghiul sau tangenţial TA TB TC sunt omolo -
gice, centrul de omologie …ind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC; iar axa de
omologie este dreapta lui Lemoine (vezi „Dreapta lui Lemoine):
Observaţia 819 Din aplicaţia precedent¼a rezult¼a un procedeu simplu de construcţie al

simedianelor: simediana din A uneşte acest punct cu punctul de întâlnire al tangentelor
în B şi C la cercul circumscris triunghiului ABC:
Teorema 820 Fie K1 K2 K3 triunghiul podar al punctului lui Lemoine K. Medianele

AMa ; BMb ; CMc sunt perpendiculare pe dreptele K2 K3 ; K3 K1 ; respectiv K1 K2 :
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul segmentului BC şi A0 simetricul lui A faţ¼

a de
Ma (Figura 2.81). Dar AMa şi AK1 sunt simediane, deci
^BAK1 ^Ma AC:
Din patrulaterul inscriptibil KK3 AK2 rezult¼

a
^K3 K2 A ÂKK3 ;
de unde obţinem:
m(^Ma AK2 ) + m(ÂK2 K3 ) = m(^K1 AK3 ) + m(ÂKK3 ) = 90 ;
a AA0 ?K2 K3 . Analog se arat¼

adic¼ a c¼
a BMb ?K2 K1 şi CMc ?K1 K3 .
Figura 2.81: Triunghiul podar al punctului lui Lemoine
Teorema 821 (Teorema lui Lemoine) Fie K1 K2 K3 triunghiul podar al punctului

lui Lemoine K: Punctul K este centrul de greutate al triunghiului K1 K2 K3 .
Demonstraţie. Fie Ma mijlocul segmentului BC şi A0 simetricul lui A faţ¼

a de
0 a ÂA C ^K3 AA . Atunci
Ma (Figura 2.81). Din CA k AB rezult¼ 0 0
m(ÂA0 C) = 90 m(ÂK3 K2 ) = m(^KK3 K2 ): (i)
Dar
^K3 K2 K ^KAK3 Â0 AC: (ii)
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ a triunghiurile KK3 K2 şi CA0 A sunt asemenea (iii). Fie
a c¼
fM g = K1 K \ K2 K3 . Patrulaterele KK2 CK1 şi KK1 BK3 …ind inscriptibile rezult¼ a:
^M KC ÂCB şi ^M KK3 ÂBC ^BCA0 : (iv)
Din relaţiile (iii) şi (iv) rezult¼

a c¼
a prin asemanarea dat¼ a, punctului M 2 K2 K3 îi
corespunde punctul Ma 2 AA0 . Cum Ma este mijlocul segmentului AA0 rezult¼ a c¼a
M este mijlocul segmentului K2 K3 , adic¼ a KKa este median¼ a în triunghiul K1 K2 K3 .
Analog se arat¼ a c¼
a KK2 este median¼ a, deci K este centrul de greutate al triunghiului
K1 K 2 K3 .
Teorema 822 Dintre toate triunghiurile înscrise într-un triunghi ABC, triunghiul
podar al punctului lui Lemoine K are suma p¼atratelor laturilor minim¼a.
Demonstraţie. Fie K1 K2 K3 triunghiul podar al punctului K în raport cu tri-

unghiul ABC şi x,y,z distanţele de la K la laturile BC, CA; respectiv AC. Din
teorema 816 rezult¼ a suma x2 + y 2 + z 2 este minim¼
a c¼ a. Utilizând problema precedent¼
a
şi teorema medianei:
2 0 0 0 2 0 0 0 2 0 0 0
3x 2(b 2 + c 2 ) a2 3y 2(a 2 + c 2 ) b2 3z 2(b 2 + c 2 ) c2
= ; = ; =
2 4 2 4 2 4
(unde am notat cu a0 ,b0 ,c0 lungimile segmentelor K2 K3 , K1 K3 , respectiv K1 K2 ).

Sumând relaţiile precedente rezult¼
a
x2 + y 2 + z 2
a02 + b02 + c02 =
3
a deoarece x2 + y 2 + z 2 este minim¼
suma …ind minim¼ a.
Teorema 823 Triunghiul podar al punctului lui Lemoine şi triunghiul podar al cen-
trului de greutate sunt înscrise în acelaşi cerc.
Demonstraţie. Vezi „Triunghiul podar”.
Teorema 824 Antiparalele duse prin punctul lui Lemoine la laturile triunghiului ABC
sunt egale între ele.
Demonstraţie. Fie P1 P2 şi Q1 Q2 antiparalelele duse prin punctul lui Lemoine

K la laturile BC; respectiv AB (Figura 2.82): Atunci ^KP2 Q2 ^KQ2 P2 , deci
Figura 2.82: Antiparale egale între ele
KP2 KQ2 . Cum K se a‡a¼ la mijlocul …ecarei antiparalele rezult¼

a P1 P2 = Q1 Q2 .
Teorema 825 Patrulaterul P1 Q1 P2 Q2 este un dreptunghi cu centrul în punctul lui

Lemoine K şi P1 Q1 k AC:

Figura 2.83: Construcţia punctului lui Lemoine
Proposition 826 Construcţia punctului lui Lemoine.
Fie A0 şi B 0 punctele de intersecţie dintre medianele duse din A şi B ale triunghiului
ABC şi cercul circumscris triunghiului ABC. Fie A00 şi B 00 punctele de intersecţie
dintre paralelele duse din A0 şi B 0 la laturile BC, respectiv AC cu cercul circumscris
triunghiului ABC. Vom ar¼ ata ca punctul lui Lemoine se a‡a¼ la intersecţia dreptelor
AA00 şi BB 00 . Deoarece A0 A00 k BC rezult¼ a Â0 A00 C Â00 CB (i) (alterne interne).
Dar
1 [
m(Â00 CB) = m(Â00 AB) = m(A 00 B) (ii)
2
şi
1 d
m(^CA00 A0 ) = m(Â0 AC) = m(A 0 C) (iii)
2
a m(Â00 AB) = m(Â0 AC), adic¼
Din relaţiile (i) - (3) rezult¼ a dreptele AA0 şi AA00 sunt
izogonale. Analog, se arat¼ a c¼ 0 00
a BB şi BB sunt izogonale, deci punctul lui Lemoine
este dat de intersecţia dreptelor AA00 şi BB 00 (Figura 2.83).
Teorema 827 (Teorema lui Schömilch) Dreptele care unesc mijloacele laturilor cu
mijloacele înalţimilor respective se întâlnesc în punctul lui Lemoine al triunghiului.
Demonstraţie. Vom demontra mai întîi lema: Locul geometric al centrelor drep-
tunghiurilor avand o latur¼a paralel¼a cu una din laturile unui triunghi dat şi înscris în
acel triunghi este o dreapt¼a ce uneşte mijlocul laturii şi mijlocul înalţimii perpendicu-
lare pe latur¼a.
Demonstraţie. Fie AHa dreptunghiul înscris în triunghiul ABC şi fLg = P R \

SQ, SR k BC. Când SR se deplaseaz¼ a astfel încât tinde spre BC, centrul dreptunghiu-
lui tinde c¼
atre mijlocul Ma al lui BC. Dar RQ se deplaseaz¼ a astfel încat tinde c¼
atre
înalţimea AHa , atunci L tinde c¼
atre M; mijlocul în¼ alţimii. Cum variaţia uneia dintre
cele dou¼a laturi SR sau RQ implic¼ a variaţia celeilalte, rezult¼
a c¼
a locul geometric este
segmentul (M Ma ).
Figura 2.84: Teorema lui Schömilch
Demonstraţia teoremei. Dac¼ a P1 P2 şi Q1 Q2 sunt dou¼a antiparalele ce trec

prin K (Figura 2.84), atunci conform proprietaţii precedente, rezult¼ a c¼
a patrulaterul
P1 Q1 P2 Q2 este un dreptunghi înscris în triunghiul ABC şi P2 Q1 k AB. Conform
lemei, centrul dreptunghiului (punctul lui Lemoine K) aparţine segmentului ce uneşte
mijlocul laturii AB şi mijlocul înalţimii din C. Analog se arat¼
a c¼
a K aparţine şi celor-
lalte dou¼a drepte ce unesc mijloacele laturilor cu mijloacele înalţimilor triunghiului.
Observaţia 828 Dreptele ce unesc mijloacele laturilor cu mijloacele înalţimilor co -

respunzatoare se numesc dreptele lui Schwatt.
Consecinţa 829 Punctul lui Lemoine şi centrul cercului circumscris unui triunghi
ABC sunt dou¼a puncte izotomice în raport cu triunghiul median al triunghiului ABC.
Consecinţa 830 Punctul lui Lemoine al unui triunghi dreptunghic este mijlocul în¼al-
ţimii corespunzatoare ipotenuzei.
\
Teorema 831 În triunghiul ABC; …e AD bisectoarea interioar¼a a unghiu-lui BAC;
D 2 (BC). Simediana din B a triunghiului ABD intersecteaz¼a simediana din C a
triunghiului ADC într-un punct P situat pe (AD).
Demonstraţie. Fie P şi P 0 picioarele simedianelor duse din B; respectiv C în
AB 2 0
triunghiurile ABD; respectiv ACD (Figura 2.85). Avem PAP D = BD şi PAP
0D =
AC 2 BD AB BD 2 AB 2
DC . Din teorema bisectoarei rezult¼
a DC = AC , de unde DC = AC , relaţie
AB 2 AC 2 AP AP 0
echivalent¼
a cu BD = DC , adic¼
a PD = P 0D , deci P P 0.
Figura 2.85: Bisectoare - Simedian¼

a
Teorema 832 În triunghiul ABC; …e AD (D 2 (BC)) bisectoarea interioar¼a a unghiu-

\ Simediana din C a triunghiului ADC intersecteaz¼a AB în E şi simediana
lui BAC.
din B a triunghiului ABD intersecteaz¼a AC în F: Dreapta EF trece prin punctul lui
Demonstraţie. Conform aplicaţiei precedente dreptele AD; BF şi CE sunt con-

curente într-un punct P (Figura 2.86).
Figura 2.86: K 2 EF
BD
Avem: DC = cb , de unde BD
a = c
b+c , BD = ac
b+c ; iar
2 2
AP AB b+c
= = :
PD BD a
Teorema lui Menelaus aplicat¼
a în triunghiul ABD pentru transversala EC d¼
a:
EB P D BC a2
= = :
EA AP DC b(b + c)
FC a2
Analog se obţine relaţia FA = c(b+c) . Atunci,
EB FC a2 b + a2 c
b2 + c2 = = a2 ;
EA FA b+c
relaţie care arat¼
a c¼a punctul lui Lemoine al triunghiului ABC aparţine dreptei EF
(vezi [12, § II.15]).
Teorema 833 Într-un triunghi ABC, punctul lui Lemoine (K) este coliniar cu izo -
gonalele punctului lui Gergonne ( ) şi centrului antibisector (Z).
Teorema 834 În triunghiul ascuţitunghic neisoscel ABC, …e în¼alţimea AHa , medi-

ana AMa şi simediana AKa , (Ha ; Ma ; Ka 2 BC). Atunci,
K a Ma a2
= 2 :
Ha Ka b + c2 a2
Demonstraţie. F¼ar¼a a restrânge generalitatea, putem presupune c¼a b > c (Figura
Ka C b2 a b2
2.87). Din teorema lui Steiner avem Ka B = c2 , de unde Ka C = b2 +c2 . Atunci,
Figura 2.87: În¼

alţime - Median¼
a - Simedian¼
a
ab2 a a(b2 c2 )
K a Ma = K a C Ma C = = (i)
b2 + c2 2 2(b2 + c2 )
2 +b2 c2 a2 +b2 c2
Deoarece Ha C = b cos C şi cos C = a 2ab , deci Ha C = 2a . Cum Ha Ka =
Ha C Ka C rezult¼a:
(b2 c2 )(b2 + c2 a2 )
Ha Ka = (ii)
2a(b2 + c2 )
Ka Ma a2
Din relaţiile (i) şi (ii) se obţine: Ha Ka = b2 +c2 a2
.
Teorema 835 Dac¼a A0 este simetricul lui A faţ¼a de latura BC a triunghiului ascuţit-
unghic neisoscel ABC şi L este proiecţia ortocentrului H al triunghiului ABC pe
mediana AMa , iar AKa este simedian¼a, atunci punctele A0 ,Ka ,L sunt coliniare.
Demonstraţie. Dac¼
a L este proiecţia ortocentrului triunghiului ABC pe mediana
Figura 2.88: Ha K Q
AMa şi L1 este simetricul lui L faţ¼

a de Ma , atunci L1 aparţine cercului circumscris
triunghiului ABC (vezi „Ortocentrul unui triunghi”), deci Ma L Ma L1 . Din puterea
2
a de cercul circumscris triunghiului ABC, avem AMa Ma L1 = a4 sau
punctului M faţ¼
2 2 2 2
AMa Ma L = a4 (Figura 2.88). Deoarece AMa AL = b +c2 a ; (AMa Ma L = AL),
de unde
AL 2(b2 + c2 a2 )
= :
Ma L a2
A0 Ha
Deoarece A0 A = 12 , rezult¼
a
AL N Ma A0 Ha 2(b2 + c2 a2 ) a2 1
= =1
LMa Ha N A0 A a2 b2 + c2 a2 2
şi conform reciprocei teoremei lui Menelaus, rezult¼ a punctele A0 ; Ka ; L sunt coli-
a c¼
niare.
Teorema 836 În triunghiul ascuţitunghic neisoscel ABC, …e L proiecţia ortocentrului

H al triunghiului pe mediana AMa , Ha piciorul în¼alţimii duse din A pe BC, K punctul
lui Lemoine al triunghiului ABC, fB 0 g = AC \ BL, fC 0 g = AB \ CL şi fQg =
AMa \ B 0 C 0 . Atunci, punctele Ha ,K şi Q sunt coliniare.
AQ B0A
Demonstraţie.Avem: QMa = B 0 C (i). Teorema lui Menelaus aplicat¼
a în tri-
0
B A LMa BC 0
BA LA 1
unghiul AMa C (Figura 2.88) ne d¼
a: B 0C LA BMa = 1; de unde B 0 C = LMa 2,
egalitate care cu relaţia (i) ne d¼
a:
AL 2 AQ 2(b2 + c2 a2 )
= =
LMa QMa a2
(am utilizat proprietatea precedent¼

a), de unde
AQ b2 + c2 a2
= :
QMa a2
Ha Ka b2 +c2 a2
Deoarece K este punctul de intersecţie al simedianelor, rezult¼
a: Ha Ma = b2 +c2
:
Astfel avem:
QMa AK Ha Ka a2 b2 + c2 b2 + c2 a2
= 2 = 1;
QA KN H a Ma b + c2 a2 a2 b2 + c2
adic¼
a punctele Ha ,K şi Q sunt coliniare.
Observaţia 837 Punctul de intersecţie al simedianelor K se g¼aseşte la intersecţia lui

AKa cu Ha Q.
AQ Ha N b2 +c2 a2
Observaţia 838 QN k AHa şi QN ?BC, deoarece QMa = N Ma = a2
.
Teorema 839 Fie ABCD un patrulater inscriptibil şi P punctul de intersecţie al

diagonalelor. Dac¼a AP este simedian¼a în triunghiul ABD, atunci BD este simedian¼a
în triunghiul ABC:

anarea triunghiurilor BP C şi AP D (Figura 2.89)
Figura 2.89: Patrulater inscriptibil - Simedian¼

a
BP PC BC
rezult¼
a AP = PD = AD ; deci
2
BP P C BC
= : (i)
AP P D AD
Deoarece AP este simedian¼

a în triunghiul ABD; rezult¼
a
2
BP AB
= (ii)
PD AD
BC 2
a PP C
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ A = AB ; deci BP este simedian¼
a în triunghiul ABC:
Observaţia 840 Cercurile lui Apollonius intersecteaz¼a cercul circumscris dup¼a sime-
dianele triunghiului.
Observaţia 841 Triunghiul tangenţial este omologic cu triunghiul dat centru de omolo-
gie …ind punctul lui Lemoine, iar ax¼a de omologie este dreapta lui Lemoine (dreapta
lui Lemoine este deci polara triliniar¼a a punctului lui Lemoine).
Teorema 842 Fie a; b; c lungimile laturilor unui triunghi neisoscel ABC. Dac¼a cer-
cul ce trece prin picioarele simedianelor triunghiului ABC este tangent unei laturi a
acestuia, atunci cantit¼aţile b2 + c2 ; c2 + a2 ; a2 + b2 - considerate într-o anumit¼a ordine
- sunt termenii consecutivi ai unei progresii geometrice.
Demonstraţie. Fie c¼ a cercul circumscris triunghiului simedian Ka Kb Kc este tan-

gent laturii BC în Ka şi intersecteaz¼a a doua oar¼a laturile CA şi AB în M; respectiv
N . Avem:
Figura 2.90: Lungimi a‡ate în progresie geometric¼

a
BKa c2 CKb a2 AKc b2

= 2; = 2; = 2;
Ka C b Kb A c Kc B a
2 2
de unde Ka C = b2ab+c2 , Ka B = b2ac+c2 şi relaţii omoloage pentru CKb ; Kb A; AKc şi Kc B.
Din puterea unui punct faţ¼ a de un cerc rezult¼ a BN BKc = BKa2 ; CM CKb = Ka C 2
iar din AN = AB N B şi AM = AC M C avem:
c(c4 + b2 c2 + c4 c2 a2 ) b(b4 + b2 c2 + c4 a2 b2 )
AN = şi AM =
(b2 + c2 )2 b2 + c2
(Figura 2.90). Din AKb AM = AKc AN rezult¼

a:
(b2 + c2 )2 = (b2 c2 )(b2 + a2 )(a2 + c2 )
şi cum triunghiul ABC nu este isoscel, avem: (b2 + c2 )2 = (b2 + a2 )(a2 + c2 ).
Teorema 843 Punctul lui Lemoine al triunghiului anticomplementar al unui triunghi

ABC coincide cu retrocentrul triunghiului ABC.
Teorema 844 Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC. Simetricele K1 ; K2 ; K3

în raport cu punctul lui Lemoine al triunghiului ABC ale proiecţiilor lui K pe laturile
triunghiului ABC sunt punctele lui Lemoine ale triunghiurilor AHb Hc ; BHc Ha ; res-
pectiv CHa Hb .
Demonstraţie. Fie A0 mijlocul segmentului AHa , Ma mijlocul laturii BC, Ka
Figura 2.91: Proiecţiile lui K pe laturile triunghiului

0
piciorul simedianei din A, K1 piciorul perpendicularei din K pe BC (Figura 2.91).
0
Din teorema lui Schömilch rezult¼ a K 2 A0 Ma , iar cum K1 K1 k AHa , rezult¼
a c¼ a c¼
a
00
punctul K1 aparţine medianei AMa . Simediana AKa trece prin punctul A - mijlocul
0
antiparalelei Hb Hc , iar AMa este simedian¼
a în triunghiul AHb Hc şi …e fKa g = AMa \
Hb Hc . Deoarece
Â00 AHc ^Ma AC; ÂHc Hb ÂCB
rezult¼
a c¼
a
0
m(ÂA00 Ka ) = m(Â00 AB) + m(ÂHc A00 )
0
= m(^Ma AC) + m(ÂCMa ) = m(^Ka Ma Ka );
0 0 0
deci ÂA00 Ka ^Ka Ma Ka , relaţie ce arat¼ a patrulaterul A00 Ka Ma Ka este ins-
a c¼
0 0 0
criptibil. Întrucât Ma A00 ?Hb Hc rezult¼a Ka Ka ?BC, deci Ka Ka k K1 K1 ; astfel punctele
0
K şi K1 împart în acelaşi raport simedianele AKa şi AKa ale triunghiurilor aseme-
nea ABC, AHb Hc , deci K1 este punctul lui Lemoine al triunghiului AHb Hc . Analog,
se arat¼
a c¼ a punctele K2 şi K3 sunt punctele lui Lemoine ale triunghiurilor BHc Ha ,
respectiv CHa Hb .
Teorema 845 Fie A1 ; B1 ; C1 simetricele vârfurilor A; B; C ale unui triunghi ABC

în raport cu punctele C; A; respectiv B. Tangentele duse în A; B; C la cercurile cir-
cumscrise triunghiurilor AB1 C; BC1 A; respectiv CA1 B sunt concurente în punctul lui
Demonstraţie. Fie M punctul diametral opus lui A în cercul circumscris triun -

ghiului AB1 C, D un punct oarecare pe tangenta în A la cercul circumscris triunghiului
AB1 C, E şi F proiecţiile lui D pe dreptele AC; respectiv AB (Figura 2.92). Deoarece
Figura 2.92: Tangentele concurente în punctul lui Lemoine

^B1 AM ÂDF; ÂB1 M ÂF D rezult¼

a c¼
a triunghiurile AB1 M şi DF A sunt
asemenea, deci
AM AB1
= : (i)
AD DF
Deoarece ÂCM ^DEA; ÂM C ^DAE rezult¼ a c¼
a triunghiurile M AC şi AED
sunt asemenea, de unde
AM AC
= : (ii)
AD DE
a
AB1 DF
= ;
AC DE
adic¼a
AB DF
= ;
AC DE
relaţie ce arat¼a c¼ a punctul D aparţine simedianei vârfului A al triunghiului ABC.
Analog, se arat¼ a c¼ a tangentele în B şi C la cercurile circumscrise triunghiurilor BC1 A,
respectiv CA1 B sunt simedianele vârfurilor B respectiv C, adic¼ a tangentele sunt con-
curente în punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Teorema 846 Dreptele care unesc vârfurile unui triunghi ABC cu mijloacele cores-
punz¼atoare ale laturilor triunghiului s¼au ortic, sunt concurente în punctul lui Lemoine
al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie M1 ; M2 ; M3 mijloacele segmentelor Hb Hc ; Hc Ha ; respectiv

Ha Hb (Figura 2.93). Deoarece Hb Hc este o antiparalel¼
a la latura BC rezult¼
a c¼
a M1
Figura 2.93: Drepte concurente în K
aparţine simedianei din A a triunghiului ABC. Analog, punctele M2 şi M3 aparţin

simedianelor vârfurilor B, respectiv C, deci dreptele AM1 ; BM2 ; CM3 sunt concurente
în punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Observaţia 847 Punctul lui Lemoine al triunghiului ABC este centrul de omologie
dintre triunghiul ABC şi triunghiul median al triunghiului ortic corespunz¼ator tri-
unghiului ABC.
Teorema 848 Paralelele la laturile unui triunghi ABC duse prin punctul lui Lemoine
al triunghiului ABC intersecteaz¼a laturile triunghiului s¼au ortic în puncte izotomice.
Demonstraţie. Deoarece Hb Hc este antiparalel¼a laturii BC rezult¼

a c¼
a mijlocul M1
al segmentului Hb Hc aparţine simedianei din A, deci AM1 este median¼ a în triunghiul
AHb Hc (Figura 2.94). Atunci paralelele duse din K, punct al medianei AM1 la laturile
Figura 2.94: Paralele la laturi prin K
AHb ; AHc intersecteaz¼

a latura Hb Hc în punctele A1 şi A2 , egal dep¼
artate de punctul
M1 , adic¼
a punctele A1 şi A2 sunt izotomice.
Teorema 849 Fie K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC, O centrul cercului
circumscris triunghiului ABC; R raza cercului circumscris triunghiului ABC. Atunci
2 b2 c2
OK 2 = R2 (a23a +b2 +c2 )2
, unde a; b; c sunt lungimile laturilor AB; AC; BC:
Demonstraţie. În relaţia:
a2 M A2 + bM B 2 + cM C 2 3a2 b2 c2
M K2 =
a2 + b2 + c2 (a2 + b2 + c2 )2
valabil¼
a pentru orice punct din planul triunghiului ABC( vezi [12, § II.15]), pentru
M O rezult¼ a concluzia.
Teorema 850 Fie M; N puncte pe laturile AB; AC ale triunghiului ABC. Dreapta
M N trece prin punctul lui Lemoine al triunghiului ABC dac¼a şi numai dac¼a b2 M B
MA +
2 NC 2
c N A = a , unde a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA, respectiv AB:

Teorema 851 Triunghiul circumpedal al punctului lui Lemoine al unui triunghi ABC
are acelaşi punct simedian ca şi triunghiul ABC.
Teorema 852 Dreapta care uneşte izotomicul punctului lui Lemoine al unui triunghi
ABC cu ortocentrul (H) triunghiului ABC este paralel¼a cu dreapta care uneşte punctul
lui Lemoine (K) cu centrul cercului circumscris (O) al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie A0 B 0 C 0 triunghiul anticomplementar al triunghiului ABC
Figura 2.95: HK1 k KO
şi TA TB TC triunghiul tangenţial corespunz¼ ator triunghiului A0 B 0 C 0 : Atunci, TA A0 \

TB B 0 \ TC C 0 = fK 0 g; K 0 …ind punctul lui Lemoine al triunghiului A0 B 0 C 0 : Deoarece
triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt omotetice, centrul de omotetie …ind centrul de
greutate (G) al triunghiului ABC şi raportul de omotetie …ind egal cu 2, rezult¼ a
K 0 H k KO (1) şi H este centrul cercului circumscris triunghiului A0 B 0 C 0 (Figura

2.95):
Fie fXg = B 0 TB \ CA şi fY g = C 0 TC \ AB; fX 0 g = BK \ CA; fY 0 g = CK \ AB
şi fK1 g = BX \ CY: Deoarece punctul lui Lemoine al unui triunghi şi centrul cercului
circumscris al triunghiului sunt puncte izotomice în raport cu triunghiul median al
triunghiului dat, rezult¼ a punctele K 0 şi H sunt puncte izotomice în raport cu
a c¼
triunghiul ABC: Deoarece B 0 K 0 este simedian¼ a rezult¼a
2 2
CX B0C AB AX 0
= = = ; (i)
XA B0A BC X 0C
deci punctele X şi X 0 sunt izotomice faţ¼

a de mijlocul segmentului AC: Analog, punctele
Y şi Y 0 sunt izotomice faţ¼a de mijlocul segmentului AB, de unde rezult¼ a c¼
a K1 este
punctul izotomic al punctului lui Lemoine (K). Fie fZg = XY \ BC şi fZ 0 g =
TB TC \ BC: Din teorema lui Menelaus aplicat¼ a în triunghiurile ABC şi BCH t¼ aiate
de transversalele XY Z; respectiv TB TC Z 0 rezult¼ a
2
ZC CX AY AB
= = (ii)
ZB AX BY BC
şi
Z 0C TC C HTB
0
= (iii)
ZB TC H TB B
Din asemanarea triunghiurilor dreptunghice CA0 TC şi A0 HTC rezult¼
a:
TC C CA0
= ; (iv)
A0 T C A0 H
anarea triunghiurilor dreptunghice CA0 H şi A0 HTC rezult¼
iar din asem¼ a
TC H A0 H
= : (v)
A0 T C CA0
2
CA0
a TTCC H
Din relaţiile (iv) şi (v) rezult¼ C
= A0 H (vi): Analog, din asem¼
anarea triunghiu-
2
TB H A0 H
rilor dreptunghice BA0 TB ; A0 HTB şi BA0 H; A0 HTB rezult¼
a TB B = BA0 (vii): Din
relaţiile (iii), (vi) şi (vii) rezult¼
a
2 2
Z 0C CA0 AB
= = : (viii)
Z 0B BA0 AC
ZC 0
Z C
Din relaţiile (ii) şi (viii) rezult¼
a ZB =Z a punctele Z şi Z 0 coincid. Atunci, din
0 B ; adic¼
teorema lui Desargues rezult¼ a c¼a dreptele BX; CY şi HK 0 sunt concurente şi punctele
0
H; K şi K1 sunt coliniare. Conform relaţiei (i) rezult¼ a atunci c¼ a HK1 k KO:
Teorema 853 Pe laturile unui triunghi ABC; se construiesc în exterior p¼atrate. La-
turile acestor p¼atrate opuse laturilor triunghiului formeaz¼a un triunghi A0 B 0 C 0 omotetic
cu ABC, centrul de omotetie …ind punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Teorema 854 Axa radical¼a a unui cerc Apollonius corespunz¼ator unui vârf al tri-
unghiului ABC şi a cercului circumscris triunghiului ABC este simediana corespun-
z¼atoare vârfului comun celor dou¼a cercuri.
Teorema 855 Punctul lui Lemoine are puteri egale faţ¼a de cercurile lui Apollonius.
2.18 DREAPTA LUI HOUSEL
a nu ştiu nimic” - Socrate28

„Ştiu c¼
Dreapta care uneşte centrul cercului înscris (I) într-un triunghi ABC cu centrul
cercului înscris (Im ) în triunghiul s¼
au median Ma Mb Mc se numeşte dreapta lui
Housel (h):
Teorema 856 În triunghiul ABC sunt adev¼arate relaţiile:

AI k Ma Im ; BI k Mb Im ; CI k Mc Im :
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul AMc Ma Mb este paralelogram (Figura 2.96),
Figura 2.96: Dreapta lui Housel
rezult¼a M\b AMc M\ 1 \ 1 \ \

b Ma Mc , deci 2 m(Mb AMc ) = 2 m(Mb Ma Mc ) sau m(IAMc ) =
m(Im\ Ma Mb ) şi cum Mc A k Ma Mb rezult¼a AI k Ma Im : Analog se arat¼
a c¼
a BI k Mb Im
şi CI k Mc Im .
28
Socrate (470 -399 î.H.) – …losof al Greciei antice
Figura 2.97: Simediana exterioar¼

a
2.19 ¼
SIMEDIANA EXTERIOARA
„Dac¼ a geometria doreşte s¼a devin¼a o adev¼

arat¼
a ştiinţ¼
a deductiv¼
a, este esenţial ca modul prin
care sunt obţinute deducţiile s¼a …e complet independent de semni…caţia conceptelor geometrice
ca şi de …guri; tot ceea ce este necesar sunt relaţiile între conceptele geometrice a…rmate prin
propoziţii şi de…niţii” - Moritz Pasch29
Se numeşte simediana exterioara a unui vârf al triunghiului ABC, locul geo-

metric al punctelor exterioare triunghiului ale c¼
aror distanţ¼
a la laturile adiacente ale
triunghiului sunt proporţionale cu lungimile acestor laturi.
Teorema 857 Simediana exterioar¼a a vârfului A este tangent¼a în A la cercul circum-

scris triunghiului ABC.
Demonstraţie.Fie M un punct pe tangenta în A la cercul circumscris triunghiului

ABC, iar M 0 şi M 00 proiecţiile lui M pe laturile AC respectiv AB (Figura 2.97). Avem
^M 0 AM ÂBC şi ^M AM 00 ÂCB. Din triunghiurile dreptunghice M AM 0 şi
00 MM0 sin B b
M AM rezult¼ a M M = AM sin B şi M M 00 = AM sin C, de unde M
0
M 00 = sin C = c .
Teorema 858 Dou¼a simediane exterioare şi o simedian¼a interioar¼a ale unui triunghi
sunt concurente.
Demonstraţie. Fie TA punctul de intersecţie al simedianelor exterioare duse în

B, respectiv C. Prin TA ducem antiparalela P Q la BC,P 2 AB; Q 2 AC (Figura
2.98). Din
1 d
m(^P BTA ) = m(AB) = m(ÂCB) = m(^BP TA )
2
rezult¼
a c¼
a triunghiul BTA P este isoscel, deci P TA = BTA ; analog, triunghiul CTA Q
este isoscel cu TA C = TA Q, de unde rezult¼ a c¼
a P TA = TA Q, adic¼ a TA aparţine
simedianei din A:
29
Moritz Pasch (1843-1930) – matematician german, profesor universitar la Gissen, contribuţii im-
portante în geometrie
Figura 2.98: Simediane exterioare concurente
Observaţia 859 O simedian¼a interioar¼a trece prin punctul de întâlnire al tangentelor

la cercul circumscris, duse prin celelalte dou¼a vârfuri ale triunghiului.
Observaţia 860 Punctul TA aparţine cercului circumscris triunghiului BOC; deoarece

patrulaterul OBTA C este inscriptibil.
Teorema 861 Dac¼a A0 este piciorul simedianei exterioare pe dreapta BC, atunci
A0 B c 2
A0 C = b .
Demonstraţie. Triunghiurile A0 AB şi A0 AC (Figura 2.99) sunt asemenea deoarece
A0 B c 2
Figura 2.99: A0 C = b
A0 B A0 A
au unghiul A0 comun şi Â0 AB ÂCA0 , deci A0 C = AB
AC = A0 C , de unde rezult¼
a
A0 B AB 2 c 2
A0 C = AC = b :
Observaţia 862 Dac¼a B 0 ; C 0 sunt punctele de intersecţie dintre simedianele exte-

0C a 2 C0A b 2
rioare ale vârfurilor B; C ale triunghiului ABC, atunci B
B 0 A = c şi C 0 B = a .
Observaţia 863 Punctele A0 ; B 0 ; C 0 aparţin dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC.

Capitolul 3
CERCURI REMARCABILE
3.1 CERCUL LUI EULER
„Citiţi pe Euler! Citiţi pe Euler, el este Maestrul nostru, al tuturor.” - P. S. Laplace1
Teorema 864 În triunghiul ABC; …e Ha ; Hb ; Hc picioarele în¼alţimilor, Ma ; Mb ; Mc

mijloacele laturilor BC; CA; respectiv AB şi A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH;
respectiv CH: Punctele Ha ; Hb ; Hc ; Ma ; Mb ; Mc ; A0 ; B 0 ; C 0 sunt conciclice.
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic AHa B, Ha C este median¼

a, deci Ha Mc =
AB
2 (i); Ma Mb este linie mijlocie în triunghiul ABC; rezult¼
a:
AB
Ma M b = (ii)
2
(Figura 3.1). Din (i) şi (ii) rezult¼
a c¼
a Ma Mb = Ha Mc şi cum Mc Mb k BC (deoarece
Mc Mb este linie mijlocie în triunghiul ABC) rezult¼ a c¼a patrulaterul Mc Ha Ma Mb este
trapez isoscel, deci punctele Ma ; Mb ; Mc şi Ha aparţin unui cerc }. Analog, se arat¼a
c¼ 0
a punctele Hb şi Hc aparţin cercului. În triunghiul BHC, Ma C este linie mijlocie,
deci Ma C 0 k BH;de unde
^HBC ^C 0 Ma C: (iii)
Patrulaterul BHa HHc …ind inscriptibil
m(^BHa H) + m(^BHc H) = 180
rezult¼ a ^HBHa
a c¼ ^HHc Ha (iv). Din relaţiile (iii) şi (iv) rezult¼ a ^C 0 Ma C
a c¼
^Ha Hc H; adic¼ 0 0
a patrulaterul C Ma Ha Hc este inscriptibil, deci C aparţine cercului }:
Analog, se demonstreaz¼ a punctele A0 şi B 0 sunt pe cercul }.
a c¼
1
P. S. Laplace (1749-1827) – matematician şi astronom francez , contribuţii în algebr¼
a şi analiz¼
a
316
CERCURI REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI 317
Figura 3.1: Cercul lui Euler
Observaţia 865
i) Cercul pe care se g¼ asesc cele nou¼ a puncte Ha ; Hb ; Hc ; Ma ; Mb ; Mc ; A0 ; B 0 ; C 0 se

numeşte cercul lui Euler 2 sau cercul celor noua puncte sau cerc medial.
ii) Centrul cercului lui Euler îl vom nota în continuare cu O9 .
iii) Punctele A0 ; B 0 ; C 0 - mijloacele segmentelor AH; BH; CH –se numesc punctele
euleriene ale triunghiului ABC:
iv) Faptul c¼a punctele A0 ; B 0 ; C 0 aparţin cercului lui Euler poate … ar¼ atat şi astfel:
AH HHa = BH HHb = CH HHc
(vezi [12, § III.1]) sau
AH BH CH
HHa = HHb = HHc ;
2 2 2
de unde
A0 H HHa = B 0 H HHb = C 0 H HHc :
Teorema 866 Într-un triunghi, dreptele care unesc mijloacele laturilor, respectiv cu
punctele euleriene ale în¼alţimilor ce pleac¼a din v¼arfurile opuse sunt diametre în cercul
lui Euler al triunghiului.
Demonstraţie. Din teorema 864, rezult¼

a concluzia.
2
Leonhard Euler (1707-1783) – matematician elveţian, profesor la Universitatea din Petesburg,
contribuţii fundamentale în toate ramurile matematicii
Teorema 867 Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmentu-
lui OH, unde O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, iar H ortocentrul
acestuia.
Demonstraţie. Deoarece OMa ?BC rezult¼ a OMa k HHa ; adic¼ a patrulaterul

HOMa Ha este trapez, perpendicularele ridicate din mijloacele coardelor Ha Ma ; Hb Mb
şi Hc Mc ale cercului lui Euler trec prin mijlocul segmentului OH, deci prin O9 .
Observaţia 868 Perpendicularele ridicate pe laturile unui triunghi în mijloacele seg-

mentelor cuprinse între picioarele în¼alţimilor şi mijloacele laturilor, sunt concurente
în centrul cercului lui Euler al triunghiului.
Teorema 869 Centrul de greutate G al triunghiului ABC se a‡¼a pe dreapta lui Euler
a triunghiului ABC şi GH = 2OG:
Demonstraţie. Vezi "Dreapta lui Euler".
Teorema 870 Fie H ortocentrul triunghiului ABC: Triunghiurile ABC; BHC; CHA
şi AHB au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC; BHC; CHA şi AHB au acelaşi tri-
unghi ortic (vezi [12, § III.1]) rezult¼
a, c¼
a ele au acelaşi cerc al lui Euler.
Teorema 871 Fie H ortocentrul triunghiului ABC: Dreptele lui Euler ale triunghiu-
rilor ABC; BHC; CHA şi AHB sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC; AHC; AHB şi BHC au acelaşi cerc
medial, atunci dreptele lui Euler ale acestor triunghiuri trec prin punctul O9 (centrul
cercului lui Euler).
Teorema 872 Raza cercului lui Euler a triunghiului ABC are lungimea egal¼a cu
jum¼atate din lungimea razei cercului circumscris a triunghiului ABC:
Demonstraţie. Din teorema 869 avem OMa = 21 AH = A0 H (A0 - mijlocul seg-

mentului AH) şi cum OMa k A0 H rezult¼ a patrulaterul A0 HMa O este paralelogram.
a c¼
Astfel, A0 Ma trece prin O9 mijlocul segmentului OH, adic¼ a prin centrul cercului lui
a A0 Ma = 12 AA" = R;
Euler. Cum în triunghiul AHA00 ; A0 Ma este linie mijlocie, rezult¼
0
de unde A0 O9 = A 2Ma = 12 R:
Teorema 873 Punctele H; O9 ; G şi O determin¼a o diviziune armonic¼a.
Demonstraţie. Deoarece HO HO =
9 1
2 = GO9
GO rezult¼
a c¼
a punctele H; O9 ; G şi O
formeaz¼
a.
Teorema 874 Diametrele cercului lui Euler al triunghiului ABC care trec prin punctele
lui Euler sunt mediatoarele laturilor triunghiului ortic corespunz¼ator triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece patrulaterul OMa HA0 este paralelogram, rezult¼ a c¼

a
A0 M
a este diametru în cercul lui Euler corespunz¼
a tor triunghiului ABC şi A 0 M k AO:
a
Cum AO?Hb Hc (vezi „Triunghiul ortic”) rezult¼ a A0 Ma ?Hb Hc :
Teorema 875 Diametrele cercului lui Euler al triunghiului ABC care trec prin mij-
loacele laturilor triunghiului sunt paralele cu razele cercului circumscris ce trec prin
vârfurile opuse laturilor considerate.
Demonstraţie. Dac¼ a A0 ; B 0 ; C 0 sunt punctele euleriene, atunci OMa k AA0 şi

OMa AA0 , deci patrulaterul AA0 Ma O este paralelogram, de unde rezult¼ a A0 Ma k
a c¼
AO:
Teorema 876 Tangentele în punctele euleriene la cercul lui Euler a triunghiului ABC
sunt antiparalele cu laturile triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece Hb Hc este antiparalel¼ a cu BC şi tangenta în A0 la cercul

lui Euler este paralel¼
a cu Hb Hc ; rezult¼ a tangenta în A0 este paralel¼
a c¼ a cu Hb Hc :
Teorema 877 Perpendicularele duse din mijloacele laturilor unui triunghi, respectiv
pe laturile triunghiului ortic sunt concurente în centrul cercului celor dou¼a puncte ale
triunghiului dat.
Teorema 878 Într-un cerc dat se pot înscrie o in…nitate de triunghiuri care s¼a aib¼a
acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Deoarece într-un cerc dat se pot înscrie o in…nitate de triunghiuri

care s¼
a aib¼a acelaşi ortocentru H (vezi „Ortocentrul unui triunghi”), iar centrul cer-
cului este punctul …x O, atunci mijlocul segmentului OH –punctul O9 - este centrul
cercului lui Euler corespunz¼ ator triunghiurilor înscrise în cercul, având ortocentrul H,
raza acestui cerc având lungimea egal¼ a cu jum¼ atate din lungimea razei cercului .
Teorema 879 Cercul lui Euler al unui triunghi dreptunghic trece prin vârful care are
m¼asura de 90 şi este tangent în acest punct cercului circumscris.
Demonstraţie. Deoarece ortocentrul triunghiului dreptunghic ABC este chiar

vârful A (m(Â) = 90 ) rezult¼ a c¼
a centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este
mijlocul medianei AO (O …ind centrul cercului circumscris triunghiului ABC), deci A
este punct pe cercul lui Euler al triunghiului ABC. Avem AO9 = AO R
2 = 2 = O9 O;
deci cercul lui Euler al triunghiului ABC este tangent interior cercului circumscris
triunghiului ABC:
Teorema 880 Cercul lui Euler al unui triunghi ABC este locul geometric al mij-
loacelor segmentelor HM , când M parcurge cercul circumscris triunghiului ABC (unde
H este ortocentrul triunghiului ABC):
Figura 3.2: Cercul lui Euler ca şi loc geometric
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC, O9 centrul

cercului lui Euler al triunghiului ABC; M un punct pe cercul C(O; R); iar P mijlocul
segmentului HM (Figura 3.2). Cum O9 este mijlocul segmentului HO, atunci O9 P
este linie mijlocie în triunghiul HOM , deci
OM 1
O9 P = = R;
2 2
adic¼
a P aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC: Reciproc, dac¼ a P este un
punct pe cercul lui Euler al triunghiului ABC şi M este punctul de intersecţie dintre
HP cu cercul circumscris triunghiului ABC; atunci O9 P = R2 = OM 2 ; deci P este
mijlocul segmentului HM .
Teorema 881 Triunghiurile dreptunghice înscrise într-un cerc C(O; R) având vârful
unghiului drept …x şi ipotenuza variabil¼a, au acelaşi cerc medial.
Demonstraţie. Cercurile lui Euler corespunz¼ atoare triunghiurilor dreptunghice

au acelaşi centru O9 –mijlocul medianei AO şi aceeaşi raz¼ a cu R2 :
a egal¼
Teorema 882 Fie Ma mijlocul laturii BC a triunghiului ABC: Prin inversiunea de

centru Ma şi raport k 2 R cercul lui Euler (f¼ar¼a punctul Ma ) se transform¼a într-o
dreapt¼a paralel¼a cu BC:
Demonstraţie. Fie O9 centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC şi A punctul
diametral opus lui A în cercul circumscris (Figura 3.3). Prin inversiunea I(Ma ; k) cer-
Figura 3.3: Inversiune
cul lui Euler se transform¼

a într-o dreapt¼
a d perpendicular¼
a pe dreapta Ma O9 : Deoarece
Ma O9 k AA şi d?Ma O9 rezult¼ a c¼
a d?AA . Fie D punctul de intersecţie dintre AB
şi tangenta în A la cercul circumscris triunghiului ABC. Atunci, d k DA : Avem:
m(ÂDA ) = 90 m(Â AD) = m(ÂA B) = m(ÂCB);
adic¼
a dreptele BC şi A O sunt antiparalele, de unde rezult¼
a c¼
a dreptele d şi BC sunt
antiparalele.
Teorema 883 Fie A1 ; B1 ; C1 mijloacele segmentelor AO; BO, respectiv CO –unde O

este centrul cercului circumscris unui triunghi ABC: Centrul cercului lui Euler (O9 )
al triunghiului ABC este ortocentrul triunghiului A1 B1 C1 .
Demonstraţie. Fie AHa în¼ alţimea triunghiului ABC şi A1 A00 k AHa (A00 2 BC)
(Figura 3.4). Deoarece B1 C1 k BC rezult¼ a c¼ a A1 A00 ?B1 C1 şi A00 este mijlocul seg-
mentului Ha Ma; ceea ce arat¼ a c¼a O9 - centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC
00
aparţine dreptei A1 A : Deci, O9 aparţine în¼alţimii din A1 a triunghiului A1 B1 C1 : Ana-
log se arat¼a c¼
a O9 aparţine şi în¼
alţimii din B1 a triunghiului A1 B1 C1 , deci O9 este
ortocentrul triunghiului A1 B1 C1 .
Figura 3.4: O9 este ortocentrul triunghiului A1 B1 C1
Teorema 884 Dac¼a O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, atunci
dreptele ce unesc mijloacele segmentelor OA; OB; OC cu Ma ; Mb ; Mc mijloacele la-
turilor BC; CA; respectiv AB - sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor Mb OMc ;
Mc OMa ;respectiv Ma OMb :
Demonstraţie. Vezi "Dreapta lui Euler":
Observaţia 885 Dreptele A0 Ma , B 0 Mb şi C 0 Mc sunt concurente în centrul cercului lui

Euler al triunghiului median, deoarece dreptele lui Euler ale unui patrupunct ortocentric
(patru puncte în care …ecare punct este ortocentrul triunghiului determinat de celelalte
trei puncte) sunt concurente, punctul de concurenţ¼a …ind centrul cercului lui Euler al
triunghiului Ma Mb Mc .
Teorema 886 Cercul circumscris unui triunghi este cercul celor nou¼a puncte al tri-
unghiului anticomplementar.
Demonstraţie. Triunghiul ABC este triunghiul anticomplementar al triunghiului

median Ma Mb Mc :
Teorema 887 Cercul circumscris unui triunghi ABC şi cercul lui Euler al acestui
triunghi sunt omotetice.
Demonstraţie. Dac¼ a A0 ; B 0 ; C 0 sunt punctele lui Euler al triunghiului ABC,

atunci A0 B 0 ; B 0 C 0 ; C 0 A0 sunt linii mijlocii în triunghiurile ABH; BHC, respectiv CHA;
deci A0 B 0 k AB; B 0 C 0 k BC; C 0 A0 k CA şi AA0 \ BB 0 \ CC 0 = fHg; adic¼ a tri-

unghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 sunt omotetice, de unde rezult¼a c¼
a cercurile circumscrise
triunghiurilor ABC şi A0 B 0 C 0 sunt omotetice, centrul de omotetie …ind ortocentrul
triunghiului ABC.
Observaţia 888 Deoarece triunghiul ABC are cu triunghiul A0 B 0 C 0 în¼alţimile co-

mune, iar cu triunghiul median Ma Mb Mc medianele comune rezult¼a c¼a G este centrul
de omotetie invers dintre triunghiul ABC şi Ma Mb Mc , deci G este centrul de omotetie
invers dintre cercul circumscris triunghiului ABC şi cercul circumscris triunghiului
Ma Mb Mc - adic¼a cercul lui Euler al triunghiului ABC:
Teorema 889 Triunghiurile echilaterale înscrise într-un cerc dat au acelaşi cerc al
lui Euler.
Demonstraţie. Într-un triunghi echilateral ABC picioarele în¼ alţimilor coincid cu

mijloacele laturilor, deci cercul lui Euler este cercul înscris în triunghiul ABC: Deoarece
triunghiurile echilaterale înscrise într-un cerc au acelaşi cerc înscris, concluzia este
evident¼
a.
Teorema 890 Fie triunghiul dreptunghic ABC (m(^BAC) = 90 ) şi M un punct pe

cercul circumscris triunghiului ABC astfel încât A şi M se a‡¼a în semicercuri diferite
determinate de diametrul BC: Triunghiurile AM B şi AM C au cercurile lui Euler
tangente.
Demonstraţie. Fie O1 şi O2 centrele cercurilor lui Euler ale triunghiurilor AM B

şi AM C, iar P mijlocul segmentului AM (Figura 3.5). Tangenta (T ) în P la cercul lui
Figura 3.5: Triunghiurile AM B şi AM C au cercurile lui Euler tangente
Euler al triunghiului AM B este paralel¼ a cu tangenta (T1 ) în B la cercul circumscris

triunghiului ABM , iar tangenta în P la cercul lui Euler al triunghiului AM C este
paralel¼
a cu tangenta (T2 ) în C la cercul circumscris triunghiului AM C. Cum BC
este diametru în cercul circumscris triunghiului ABC rezult¼ a c¼
a BT1 k CT2 de unde
P T k BT1 k CT2 ; adic¼
a cercurile lui Euler sunt tangente exterior în punctul P:
Observaţia 891 Patrulaterele BOO2 O1 şi COO1 O2 sunt paralelograme, deoarece O1 P +

P O2 = R2 + R2 = R = BO şi OB k P O1 :
Teorema 892 Fie ; ; punctele diametral opuse vârfurilor A; B; C ale triunghiului

ABC în cercul circumscris acestui triunghi. Cercurile lui Euler ale triunghiurilor
BC; AC şi AB sunt tangente cercului lui Euler al triunghiului ABC:

a utilizând teorema 890.
Teorema 893 Raza cercului lui Euler a unui triunghi ABC este media geometric¼a
între raza cercului circumscris şi raza cercului lui Euler al triunghiului s¼au ortic.
Demonstraţie. Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC; R1 şi R2 razele

cercurilor lui Euler ale triunghiurilor ABC şi Ha Hb Hc (triunghiul ortic al triunghiului
ABC). Avem RR1 = 12 şi R 1 2
R2 = 2 ; de unde R1 = R R2 :
1
Teorema 894 Raza cercului lui Euler a triunghiului ortic al unui triunghi ABC este
medie geometric¼a între razele cercurilor lui Euler ale triunghiului ABC şi cea a tri-
unghiului median.
Demonstraţie. Fie R1 ; R2 ; R3 razele cercurilor lui Euler ale triunghiurilor ABC,

Ha Hb Hc (triunghiul ortic al triunghiului ABC), respectiv H1 H2 H3 (triunghiul ortic
R1 R2
al triunghiului median). Avem R 2
= 12 şi R 3
= 12 ; de unde R12 = R1 R3 .
Teorema 895 Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi A1 ; B1 ; C1

punctele de intersecţie dintre AO; BO; CO cu BC; CA respectiv AB: Cercurile având
diametrele AA1 ; BB1 ; CC1 sunt tangente cercului circumscris triunghiului ABC şi cer-
cului lui Euler al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece punctele A; O şi A1 sunt coliniare rezult¼ a c¼

a cercul cir-
cumscris triunghiului ABC şi cercul de diametru AA1 sunt tangente interior. Deoarece
punctele Ha ; O9 şi sunt coliniare ( …ind centrul cercului de diametru AA1 şi O9
centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC) rezult¼
a c¼
a cercul lui Euler şi cercul de
diametru AA1 sunt tangente interior în punctul Ha :
Teorema 896 Axa radical¼a a cercurilor circumscris şi a celor dou¼a puncte ale unui
triunghi ABC este axa ortic¼a a triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vezi „Axa ortic¼

a”.
Teorema 897 Cercul circumscris unui triunghi ABC este cercul lui Euler al triunghiu-
lui antisuplementar Ia Ib Ic al triunghiului ABC:
Teorema 898 Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic şi Ma Mb Mc triunghiul median al tri-

unghiului ABC, O centrul cercului circumscris triunghiului ABC; f g = AO \ Mb Mc ;
f g = BO \ Ma Mc ; f g = CO \ Ma Mb : Dreptele Ha ; Hb şi Hc sunt concurente
în centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Figura 3.6: Dreptele concurente în centrul cercului lui Euler
Demonstraţie. Fie A1 ; B1 ; C1 punctele de intersecţie dintre AO; BO; CO cu BC;

CA; respectiv AB şi A0 mijlocul segmentului AH (Figura 3.6). În triunghiul drept-
unghic AHa A1 ; Ha este median¼ a, iar în triunghiul A0 Ha Ma ; Ha O9 este median¼a (O9
…ind centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC). Deoarece AO k A0 Ma (patru-
laterul AOMa A0 …ind paralelogram) rezult¼ a c¼
a punctele Ha ; O9 şi sunt coliniare.
Analog se arat¼
a c¼
a dreptele Hb şi Hc trec prin O9 :
Teorema 899 În triunghiul ABC; …e Ha Hb Hc triunghiul ortic şi Ca Cb Cc triunghiul

de contact. Triunghiul Ca Cb Cc şi triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor
înscrise în triunghiurile AHb Hc ; BHc Ha ; CHa Hb au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Fie I 0 ; I 00 ; I 000 centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AHb Hc ;

BHc Ha respectiv CHa Hb . Punctele I 0 ; I 00 ; I 000 sunt simetricele centrului cercului înscris
în triunghiul ABC faţ¼ a de laturile triunghiului de contact (vezi [12, § III.38]) şi cum I
este centrul cercului circumscris triunghiului Ca Cb Cc rezult¼ a I 0 ; I 00 ; I 000 sunt centrele
a c¼
cercurilor lui Carnot ale triunghiului Ca Cb Cc , deci triunghiurile I 0 ; I 00 ; I 000 şi Ca Cb Cc
au acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi dreapt¼ a a lui Euler (vezi [12, § III.38].
Teorema 900 Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele de intersecţie ale bisectoarelor interioare ale

unghiurilor A; B; C ale unui triunghi ABC cu cercul circumscris acestuia şi A00 ; B 00 ; C 00
punctele unde perpendicularele din I – centrul cercului înscris în triunghiul ABC –
pe laturile BC; CA; AB intersecteaz¼a a doua oar¼a cercurile circumscrise triunghiurilor
AIO; BIO; CIO: Triunghiurile A0 B 0 C 0 şi A00 B 00 C 00 au acelaşi cerc al lui Euler.
Demonstraţie. Punctele A00 ; B 00 ; C 00 sunt centrele cercurilor lui Carnot ale tri-
unghiului A0 B 0 C 0 (vezi „Punctul lui Karyia”) şi cum triunghiul lui Carnot al unui
triunghi dat şi triunghiul dat au acelaşi cerc al lui Euler (vezi [12, § III.38]) rezult¼
a
concluzia.
Teorema 901 Într-un triunghi ABC se proiectez¼a dou¼a vârfuri pe bisectoarea inte-
rioar¼a a celui de-al doilea vârf şi pe bisectoarea unghiului format de în¼alţimile ce pleac¼a
din primele dou¼a vârfuri; cele patru puncte obţinute aparţin unui cerc cu centrul pe
cercul lui Euler al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie D şi E respectiv D0 şi E 0 proiecţiile punctelor B şi C pe bi-

\ respectiv BHC
sectoarele unghiurilor BAC, \ (Figura 3.7). Avem m(^BHC) = 180
Figura 3.7: Cerc cu centrul pe cercul lui Euler
1
m(Â) (AHc HHb …ind patrulater inscriptibil), deci m(^BHD0 = 90 2 m(Â): Fie
fT g = BH \ AD: Atunci,
1
m(ÂT Hb ) = m(^BT D) = 90 m(Â);
2
de unde ^BHD0 ^BT D; deci HD0 k AD: Atunci, patrulaterul DD0 E 0 E este drept-
unghi şi …e F centrul acestuia. Ar¼
at¼
am c¼a F aparţine cercului lui Euler al triunghi-
ului ABC. Fie A mijlocul lui AH şi Ma mijlocul lui BC. În trapezul AHD0 A0 F
0
este linie mijlocie, deci A0 F k AE: Din trapezul BDCE 0 rezult¼ a F Ma k CE: Cum
CE?AE rezult¼ a AF ?F Ma ; deci m(ÂF Ma ) = 90 ; adic¼ a F aparţine cercului Euler
al triunghiului ABC:
Observaţia 902 Proprietatea de mai sus r¼amâne adev¼arat¼a şi pentru bisectoarele ex-
terioare.
Teorema 903 Într-un triunghi oarecare, cercul lui Euler este tangent cercului înscris
şi cercurilor exînscrise corespunz¼atoare.

Teorema 904 Fie H ortocentrul unui triunghi ABC: Triunghiurile ABC; HAB;
HBC; HCA au acelaşi cerc al lui Euler tangent celor 16 cercuri înscrise sau exîn-
scrise acestor patru triunghiuri.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile ABC; HAB; HBC; HCA au acelaşi cerc al

lui Euler rezult¼
a c¼
a cercul lui Euler - conform teoremei lui Feuerbach – este tangent
celor 4 cercuri înscrise în aceste triunghiuri şi celor 12 cercuri exînscrise corespunz¼
a-
toare celor patru triunghiuri.
Teorema 905 Dreptele lui Euler ale celor patru triunghiuri ale unui patrupunct or-
tocentric sunt concurente.
Demonstraţie. Din faptul c¼ a cele patru triunghiuri considerate au acelaşi cerc

al lui Euler, dreptele lui Euler ale lor sunt concurente în centrul cercului lui Euler al
triunghiului dat.
Teorema 906 Fie H ortocentrul unui triunghi ABC şi Ha Hb Hc triunghiul ortic al
acestuia. Cercul lui Euler al triunghiului ABC se obţine prin inversiunea de centru
H şi raport HHa HA a cercului circumscris triunghiului ABC:
Demonstraţie. Din egalitatea HHa HA = HHb HB = HHc HC = k (vezi

[12, § III.1]) rezult¼
a c¼
a punctele A; B; C se obţin din Ha ; Hb ; Hc prin inversiunea de
centru H şi raport k, deci prin inversiunea (H; k) cercurile circumscrise acestor
triunghiuri se corespund, adic¼a cercul lui Euler se obţine prin inversiunea (H; k) a
cercului circumscris triunghiului ABC.
Teorema 907 Fie O9 centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC. Atunci:
Rp
AO9 = 1 + 8 cos A sin B sin C;
2
unde R este lungimea razei cercului circumscris triunghiului ABC:
Demonstraţie. În triunghiul AHO, AO9 este median¼

a. Din teorema medianei
2 2(AO2 +AH 2 ) OH 2
avem: AO9 = 4 : Dar,
AO = R; AH = 2R cos A; OH 2 = R2 (1 8 cos A cos B cos C)
(vezi „Centrul cercului circumscris unui triunghi”), de unde rezult¼

a:
R2
AO92 = [1 + 8 cos A( cos (B + C) + cos B cos C)]
4
R2
p
sau AO92 = 4 (1 + 8 cos A sin B sin C) ; deci AO9 = R2 1 + 8 cos A sin B sin C:
Observaţia 908
i) Ţinând cont c¼a raza cercului Ha - exînscris corespunz¼

ator triunghiului ortic al
triunghiului ascuţitunghic ABC este a = 2R cos A sin B sin C (vezi [12, § III.1]) putem
scrie p
R p
AO9 = R + 4 a:
2
ii) Din cele de mai sus rezult¼
a
1 Rp
OO9 = OH = 1 8 cos A cos B cos C:
2 2
iii) Aplicând teorema cosinusului în triunghiul OAO9 obţinem:
AO92 AO2 OO92 1 + 2 cos A (sin B sin C + cos B cos C)

cos ÔAO9 = = p
2AO9 AO 1 + 8 cos A sin B sin C
1 + 2 cos A cos(B C) cos B 2 C [2 cos A + 1]
= p =p :
1 + 8 cos A sin B sin C 1 + 8 cos A sin B sin C
iv) Din formula fundamental¼
a a trigonometriei rezult¼
a:
4 cos2 A [1 cos2 (B C)]

sin2 OAO
\9 = 1 cos2 OAO
\9 = ;
1 + 8 cos A sin B sin C
deci
2 cos A sin (B C)
sin ÔAO9 = p :
Teorema 909 Fie O9 şi I centrul cercului lui Euler, respectiv centrul cercului înscris
în triunghiul ABC. Atunci,
R 2r
O9 I = ;
2
unde R şi r sunt razele cercurilor circumscris, respectiv înscris în triunghiul ABC:
Demonstraţie. Din teorema cosinusului aplicat¼

a în triunghiul IAO9 rezult¼
a:
O9 I 2 = AO92 + AI 2 2AO9 AI cos Ô9 AI (i)
Ţinând cont c¼
a
Rp B C
AO9 = 1 + 8 cos A sin B sin C; AI = 4R sin sin
2 2 2
(vezi „Cercul înscris”) şi
cos B 2 C [2 cos A + 1]
cos Ô9 AI = p
relaţia (i) devine:
R2 B C
O9 I 2 = 1 + 8 cos A sin B sin C + 64 sin2 sin2
4 2 2
B C B C B C
2 16 cos A sin sin cos cos + sin sin
2 2 2 2 2 2
B C B C B C
16 sin2 sin2 + 16 sin sin cos cos
2 2 2 2 2 2
R2 B C A B C
O9 I 2 = 1 + 48 sin2 cos sin2 32 1 2 sin2 sin2 sin2
4 2 2 2 2 2
B C B C
16 sin sin cos cos
2 2 2 2
sau
R2 A B C B C B C B C
O9 I 2 = 1 + 64 sin2 sin2 sin2 + 16 sin sin sin sin cos cos ;
4 2 2 2 2 2 2 2 2 2
de unde
R2 A B C A B C
O9 I 2 = 1 16 sin sin sin + 64 sin2 sin2 sin2
4 2 2 2 2 2 2
şi de aici rezult¼

a c¼
a:
2 2
R2 A B C R2 2r
O9 I 2 = 1 8 sin sin sin = 1
4 2 2 2 4 R
R
de unde O9 I = 2 r:
Observaţia 910
i) Ţinând cont c¼
a raza cercului lui Euler este egal¼ a cu R2 şi R2 R
2 r = r rezult¼ a
c¼
a cercurile lui Euler şi cel înscris în triunghiul ABC sunt tangente interior.
ii) Deoarece Ô9 AI Ô9 AIa (punctele A; I şi Ia - centrul cercului A –exînscris
a cos Ô9 AI = cos Ô9 AIa şi ţinând cont c¼
…ind coliniare) rezult¼ a AIa = 4R cos B2 cos C2
(vezi „Cercurile exînscrise”) printr-o demonstraţie analoag¼ a celei mai de sus se obţine
O9 Ia = R2 + ra : Întrucât R2 + ra R
2 = r a rezult¼
a c¼a cercurile lui Euler şi cel A –
exînscris corespunz¼ atoare triunghiului ABC sunt tangente exterior.
iii) Din cele de mai sus rezult¼ a o demonstraţie trigonometric¼ a a teoremei lui Feuer-
bach.
Teorema 911 Cercul lui Euler al triunghiului ABC şi cercul circumscris triunghiului
tangenţial al triunghiului ABC se corespund prin inversiunea de centru O şi centru
R2 .
Teorema 912 Fie un triunghi ABC înscris în cercul de centru O. Dac¼a Oa ; Ob ; Oc

sunt simetricele lui O faţ¼a de BC; CA; respectiv AB, s¼a se arate c¼a dreptele AOa ;
BOb ; COc sunt concurente în O9 ; centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Figura 3.8: AOa ; BOb ; COc sunt concurente în O9
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie D punctul diametral opus lui A în cercul circumscris

triunghiului ABC, H ortocentrul triunghiului (Ha ; Hb ; Hc sunt picioarele perpendicu-
larelor coborâte din vârfurile A; respectiv B; C), iar Ma ; Mb şi Mc mijloacele laturilor
BC; AC; respectiv AB (Figura 3.8).
DA …ind diametru, rezult¼ a c¼
a BD?AB şi DC?AC. Deoarece BHb ?AC şi CHc ?AB
rezult¼
a c¼a BHb k DC şi CHc k BD, deci BDCH este paralelogram; atunci diagonala
DH trece prin mijlocul Ma al lui BC (deci BC \ HD = fMa g). Cum O este punc-
tul de intersecţie al mediatoarelor triunghiului ABC, rezult¼a c¼a OMa ?BC; AH?BC,
deci AH k OOA . Deoarece AO OD, rezult¼a c¼
a OMa este linie mijlocie în tri-
unghiul AHD; de aici avem OMa = AH 2 , adic¼
a OO A = 2OMa = AH. Patrulaterul
AHOA O …ind paralelogram diagonalele HO şi AOA se înjum¼ at¼ aţesc, deci AOA \OH =
fO9 g. Analog se demonstreaz¼ a c¼a BOB \ OH = fO9 g şi COC \ OH = fO9 g; deci
AOA \ BOB \ COC = fO9 g.
Soluţia 2. Not¼ am mijloacele segmentelor AOA ; BOB ; COC ; BC,OH respectiv cu
A ; B ; C ;Ma ,O9 : Din relaţia lui Sylvester avem:
! ! ! !
OH = OA + OB + OC;
! ! ! !
a OO9 = OA+OB+
rezult¼ 2
OC
. Întrucât BMa = Ma C; Ma O = OA Ma , rezult¼ a c¼
a
! ! !
BOCOA este paralelogram, deci OOA = OB = OC; A …ind mijlocul lui AOA , avem
! ! ! ! !
! OA + OOA AO + OB + OC
OA = = :
2 2
! ! ! !
OA+OB+OC ! ! ! !
OA+OB+OC
Analog, obţinem OB = 2 şi OC = 2 . Deci,
! ! !
! ! ! ! OA + OB + OC
OO9 = OA = OB = OC = :
2
De aici deducem O9 = A = B = C şi prin urmare OA A \ OB B \ OC C = fO9 g:
Teorema 913 Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul segmen-
tului ce uneşte punctele lui Hexyl şi Prasolov.
Teorema 914 Fie M un punct pe un cerc {(O; R); H simetricul lui O faţ¼a de M şi P
un punct arbitrar ales pe cercul C 0 (M; R=2), dar a‡at în interiorul discului D(O; R):
Dac¼a fAg = { \ HP , iar perpendiculara pe dreapta HP în P intersecteaz¼a cercul
{ în punctele B şi C; atunci punctul M este centrul cercului celor nou¼a puncte al
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Evident O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC

(Figura 3.9).
Figura 3.9: M un punct pe un cerc {(O; R)
Fie Ma mijlocul segmentului BC. Atunci OMa ?BC; OMa k HP: În trapezul
OMa HP , M este mijlocul diagonalei OH; deci perpendiculara dus¼ a din M pe P Ma
cade în mijlocul segmentului P Ma ; de unde rezult¼ a c¼a PM M Ma = R2 ; adic¼ a
punctul Ma 2 C 0 . Atunci cercul C 0 ce trece prin piciorul în¼alţimii din A, prin mij-
locul laturii BC şi are raza jum¼
atate din raza cercului circumscris triunghiului ABC
este cercul lui Euler al triunghiului ABC, deci M este centrul cercului lui Euler al
triunghiului ABC:
Teorema 915 Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului ABC, X 2 (BC); Y 2

(CA); Z 2 (AB) astfel încât Ma X = 2da tg(B C); Mb Y = 2db tg(C A);
Mc Z = 2dc tg(A B); da ; db ; dc …ind distanţele de la centrul cercului lui Euler al
triunghiului ABC la laturile BC; CA, respectiv AB. Dreptele AX; BZ şi CY sunt
concurente.
Figura 3.10: AX; BZ şi CY sunt concurente
Demonstraţie. Fie Ha Hb Hc triunghiul ortic al triunghiului ABC şi O9 centrul

cercului circumscris triunghiului ABC şi P proiecţia lui O9 pe BC (Figura 3.10).
Avem, Ma Ha = BHa BMa = c cos B a2 : Din triunghiul O9 P Ma avem:
2
R (c cos B a=2)2 R2 [2R sin C cos B R sin(B + C)]2
d2a = =
2 4 4 4
R2 R2 [sin C cos B sin B cos C]2 R2 R2 sin2 (B C) R2
= = = cos2 (B C);
4 4 4 4 4
R
de unde rezult¼
a da = 2 cos(B C): Atunci,
a
XB = BMa Ma X = R sin(B C)
2
= R sin A R sin(B C) = 2R cos B sin C:
BX tgB tgC
Analog se arat¼
a c¼
a XC = 2R cos C sin B; deci CX = tgC : Analog se arat¼ a YY C
a c¼ A = tgA
ZA tgA
şi ZB = tgB ; de unde BX Y C ZA
CX Y A ZB = 1; iar din reciproca teoremei lui Ceva rezult¼
a c¼
a
dreptele AX; BY şi CZ sunt concurente.
Teorema 916 Fie triunghiul ABC şi punctul M situat pe cercul circumscris triunghiu-
lui ABC. S¼a se arate c¼a triunghiul ale c¼arui vârfuri sunt centrele cercurilor lui Euler
corespunz¼atoare triunghiurilor M AB; M BC şi respectiv M CA este asemenea cu tri-
unghiul ABC:
Demonstraţie. Not¼ am cu litere mici a…xele punctelor corespunz¼ atoare şi …e O91 ;
O92 ; O93 centrele cercurilor lui Euler ale triunghiurilor M AB; M BC şi respectiv M CA.
A…xele punctelor O91 ; O92 ; O93 sunt: ! 1 = m+a+b
2 ; ! 2 = m+b+c
2 ; ! 3 = m+a+c
2 . Atunci,
a c 1 2 AC jb aj 2 3 AB
j! 1 ! 2 j = 2 sau O9 O9 = 2 , j! 2 ! 3 j = 2 sau O9 O9 = 2 şi j! 3 ! 1 j =
jc bj
2 sau O91 O93 = BC
2 . Avem:
O91 O92 O2 O3 O3 O1 1
= 9 9 = 9 9 = ;
CA AB BC 2
deci triunghiurile O91 O92 O93 şi ABC sunt asemenea.
Teorema 917 Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu laturile
triunghiului ABC sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului circumscris tri-
unghiului ABC.
Teorema 918 Simetricele dreptei lui Euler a unui triunghi ABC în raport cu la-
turile triunghiului având vârfurile în punctele euleriene ale triunghiului ABC sunt
concurente într-un punct ce aparţine cercului lui Euler al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH, respectiv CH. Punc-
tul H este şi ortocentrul triunghiului A0 B 0 C 0 , iar centrul cercului circumscris triunghi-
ului A0 B 0 C 0 este O9 (centrul cercului lui Euler), deci dreapta lui Euler a triunghiului
A0 B 0 C 0 este HO9 , adic¼ a tocmai dreapta lui Euler a triunghiului ABC: Conform teo-
remei precedente rezult¼ a simetricele dreptei lui Euler triunghiului A0 B 0 C 0 în raport
a c¼
cu laturile acestuia sunt concurente într-un punct ce aparţine cercului lui Euler al
triunghiului A0 B 0 C 0 , adic¼
a tocmai cercul lui Euler al triunghiului ABC:
Teorema 919 Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al unui triunghi ABC: Dreapta lui
Euler a triunghiului Ca Cb Cc trece prin centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC:
Teorema 920 Fie Ma Mb Mc triunghiul median corespunz¼ator unui triunghi ABC şi
G centrul de greutate al triunghiului ABC, iar Pa ; Pb ; Pc al doilea punct de intersecţie
al dreptelor AMa ,BMb , respectiv CMc cu cercul lui Euler corespunz¼ator triunghiului
ABC. S¼a se arate c¼a
GPa ma = GPb mb = GPc mc
(unde cu ma am notat lungimea medianei AMa ).
alţimilor, A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele seg-
Demonstraţie. Fie Ha ; Hb ; Hc picioarele în¼
mentelor AH; BH, respectiv CH. Din puterea punctului A faţ¼ a de cercul lui Euler
a AA0 AHa = APa AMa sau
rezult¼
AA0 AHa Rha cos A bc cos A
APa = = = :
AMa ma 2ma
Astfel,
4m2a 3bc cos A a2 + b2 + c2
GPa = GA APa = = :
6ma 12ma
a2 +b2 +c2
Analog se arat¼
a c¼
a GPb mb = GPc mc = 12 .
Teorema 921 Într-un triunghi ABC cevienele concurente în centrul cercului lui Euler
al triunghiului sunt dreptele lui Euler ale triunghiurilor extangentice ale triunghiului
ortic al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exîn-
scrise corespunz¼
atoare triunghiului ortic al triunghiului ABC, iar centrul cercului lui
Euler al triunghiului ABC este centrul cercului circumscris al triunghiului ortic, teo-
rema este o consecinţ¼
a a teoremei precedente.
3.2 CERCURI EXÎNSCRISE
„Natura vorbeşte în limbajul matematicii: literele acestei limbi sunt cercuri, triunghiuri şi alte
…guri geometrice.” –Galileo Galilei3
Teorema 922 Dou¼a bisectoare exterioare şi una interioar¼a, trecând …ecare prin câte
un vârf al triunghiului sunt concurente.
Demonstraţie. Fie Ia este punctul de concurenţ¼

a dintre bisectoarele exterioare
Figura 3.11: Cercuri exînscrise
ale unghiurilor B şi C (Figura 3.11), atunci punctul Ia este egal dep¼ artat de laturile
BC şi AB, respectiv de laturile BC şi AC; deci el este egal dep¼
artat şi de laturile AB
şi AC, adic¼
a Ia aparţine bisectoarei interioare a unghiului A.
Observaţia 923 Punctul Ia …ind situat la aceeaşi distanţ¼a – notat¼a cu ra - faţ¼a de

laturile triunghiului ABC este centrul unui cerc tangent exterior laturii BC şi prelun-
girilor laturilor AB şi AC:
3
Galileo Galilei (1564-1642) – matematician, …zician şi astronom italian, profesor la Universitatea
din Padova, contribuţii remarcabile în …zic¼
a şi astronomie
Un cerc care este tangent la o latur¼ a a unui triunghi şi la prelungirile celorlalte
dou¼a laturi ale triunghiului se numeşte cerc ex^
{nscris al triunghiului. Evident, un
triunghi are trei cercuri exînscrise
Observaţia 924 Cercurile exînscrise şi cercul înscris corespunz¼atoare unui triunghi
se mai numesc cercuri tritangente. Not¼am cu A-exînscris, cercul exînscris tangent la-
turii BC a triunghiului ABC; analog se noteaz¼a cu B-exînscris şi C-exînscris celelalte
dou¼a cercuri exînscrise; Ia ; Ib ; Ic sunt centrele cercurilor exînscrise corespunz¼atoare şi
not¼am cu ra ; rb ;respectiv rc razele corespunz¼atoare cercurilor exînscrise (Figura 3.11):
Triunghiul Ia Ib Ic se numeşte triunghiul antisuplementar corespunz¼ator triunghiu-
lui ABC:
Teorema 925 Vârfurile triunghiului ABC aparţin laturilor triunghiului antisuple-

mentar.

a.
Teorema 926 Distanţele la laturile triunghiului ABC ale punctului Ia sunt egale cu
ra .
Teorema 927 Distanţele de la punctul Ia la vârfurile triunghiului ABC sunt egale

cu:
ra ra ra
AIa = A
; BIa = B
; CIa = :
sin 2 cos 2 cos C2
Demonstraţie. Fie Da ; Db ; Dc proiecţiile lui Ia pe laturile BC; CA, respectiv

AB: Din triunghiul dreptunghic Dc Ia A rezult¼ a ra = AIa sin A2 , iar din triunghiurile
dreptunghice: BIa Dc şi CIa Db avem
B C
ra = BIa sin( =2 B=2) = BIa cos şi ra = CIa cos :
2 2
Teorema 928 Distanţele de la centrele cercurilor exînscrise respectiv la vârfurile tri-

unghiului ABC sunt egale cu:
A B C
AIa = p cos ; BIb = p cos ; CIc = p cos :
2 2 2
ADb p
a cos A2 =
Demonstraţie. Din triunghiul dreptunghic AIa Db rezult¼ AIa = AIa , de
unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 929 Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului Ia Ib Ic .
Demonstraţie. Evident m(Îc AIa ) = m(Îc AB) + m(^BAIa ) = 90 ; deci bi-

sectoarea AIa este în¼
alţime în triunghiul Ia Ib Ic . Analog, BIb ?Ia Ic şi CIc ?Ia Ib ; deci
ABC este triunghiul ortic al triunghiului Ia Ib Ic .
Teorema 930 Centrul cercului înscris în triunghiul ABC este ortocentrul triunghiu-
lui Ia Ib Ic .
Teorema 931 În¼alţimile unui triunghi sunt bisectoarele triunghiului ortic al triunghiu-
lui dat.
Teorema 932 Fie Da ; Db ; Dc ;Ea ; Eb ; Ec ; Fa ; Fb ; Fc punctele de contact dintre cer-

curile A –exînscris, B –exînscris, respectiv C –exînscris cu dreptele BC; CA şi AB.
Atunci, ADc = ADb = p; BDa = BDc = p c şi CDa = CDb = p b, unde p este
semiperimetrul triunghiului ABC:
Demonstraţie. Avem: ADc = AB+BDc = c+BDc ; ADb = AC +CDb = b+CDb

(i) (Figura 3.12). Sumând relaţiile precedente şi ţinând cont c¼
a ADb = ADc ; BDa =
Figura 3.12: Distanţe
BDc ; CDa = CDb rezult¼

a 2ADc = b + c + a = 2p; adic¼
a ADc = p: Analog se arat¼
a
c¼
a BEa = BEc = p şi CFa = CFb = p: Din relaţiile (i) rezult¼
a BDc = p c şi
CDb = p b:
Observaţia 933 Analog CEa = CEb = p a şi AEc = AEb = p c:

Teorema 934 Distanţele dintre punctele de contact a‡ate în prelungirea aceeaşi laturi
determinate de câte dou¼a cercuri exînscrise sunt egale cu a + b; b + c; respectiv c + a:
Demonstraţie. Avem Ea Fa = Ea C +CB +BFa = p a+a+p a =2p a = b+c:

Analog, Db Fb = a + c şi Ec Dc = a + b:
Teorema 935 Distanţa între punctele interioare Ca şi Da este egal¼a cu diferenţa
celorlalte laturi.
Demonstraţie. Avem: Da Ca = CDa CCa = (p b) (p c) = c b: Analog

se arat¼
a c¼
a Eb Cb = ja cj şi Fc Cc = ja bj :
Teorema 936 Distanţa de la punctul de contact Ca al cercului înscris la punctele

exterioare Ea şi Fa sunt respectiv egale cu b şi c:
Demonstraţie. Avem, Ca Ea = Ca C + CEa = (p c) (p a) = b şi analog

Ca Fa = c:
Teorema 937 (Teorema lui Nagel) Perpendicularele pe laturile unui triunghi duse
din centrele cercurilor exînscrise sunt concurente.
Demonstraţie. Soluţia 1. Deoarece perpendicularele duse din vârfurile unui tri-

unghi ABC pe laturile triunghiului ortic corespunz¼ ator sunt concurente în centrul
cercului circumscris triunghiului ABC , rezult¼ a c¼
a perpendicularele duse din centrele
cercurilor exînscrise Ia ; Ib ; Ic pe laturile BC; CA; respectiv AB sunt concurente în
centrul cercului circumscris triunghiului Ia Ib Ic .
Soluţia 2. Triunghiul ABC este triunghiul ortic al triunghiului Ia Ib Ic (Figura 3.12).
Fie Da ; Eb ; Fc proiecţiile punctelor Ia ; Ib , respectiv Ic pe laturile BC; AC, respectiv
AB. Atunci, BDa = p c; CDa = p b; AFc = p b; BFc = p a;AEb = p c;CEb =
p a, de unde rezult¼ a c¼ a
BDa2 + CEb2 + AFc2 = (p c)2 + (p a)2 + (p b)2 = AEb2 + BFc2 + CDa2
şi din teorema lui Carnot rezult¼

a c¼
a dreptele Ia Da ; Ib Eb şi Ic Fc sunt concurente.
Teorema 938 Dac¼a O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC; R şi ra
razele cercului circumscris, respectiv A-exînscris în triunghiul ABC, atunci:
OIa2 = R2 + 2Rra :
Demonstraţie. Fie A00 cel de-al doilea punct în care dreapta AIa intersecteaz¼
a
cercul circumscris triunghiului ABC. Utilizând puterea punctului Ia faţ¼
a de cercul
circumscris triunghiului ABC obţinem:
OIa2 R2 = AIa A00 Ia (i)

ra ra
În triunghiul AIa Ac ; sin A2 = AIa sau AIa = sin A (ii) iar în triunghiul ABA00 din
2
BA00
teorema sinusurilor rezult¼ a sin A = 2R, adic¼a BA00 = 2R sin A2 = A00 Ia (iii). Din
2
a OIa2 R2 = 2Rra ; de unde OIa2
relaţiile (i) - (iii) rezult¼ = R2 + 2Rra :
Observaţia 939 OIa2 = R2 + 2Rra este relaţia lui Euler.
Teorema 940 Patrulaterele BICIa ; AICIb şi AIBIc sunt inscriptibile.
Demonstraţie. Deoarece m(Îa BI) = m(Îa CI) = 90 rezult¼

a
m(Îa BI) + m(Îa CI) = 180 ;
adic¼
a patrulaterul BICIa este inscriptibil. Analog, se arat¼
a patrulaterele AICIb şi
AIBIc sunt inscriptibile.
Teorema 941 Centrul cercului circumscris patrulaterului BICIa este mijlocul seg-
mentului IIa :
Demonstraţie. Evident, deoarece m(ÎBIa ) = 90 rezult¼

a c¼
a IIa este diametru
în cercul circumscris patrulaterului BICIa :
Teorema 942 (Teorema lui Beltrami) Mijlocul segmentului IIa aparţine cercului
circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A00 cel de-al doilea punct de intersecţie dintre IIa şi cercul
circumscris triunghiului ABC (Figura 3.13). Cum
Figura 3.13: Teorema lui Beltrami
1 1
m(Â00 IB) = m(ÎAB) + m(ÎBA) = m(Â) + m(^B)
2 2
şi
1 1
m(ÎBA00 ) = m(ÎBC) + m(^CBA00 ) = m(^B) + m(Â)
2 2
rezult¼ a triunghiul IA B este isoscel, deci A I = A B: Analog, IA00 = A00 C, adic¼
a c¼ 00 00 00 a
00
A este centrul cercului circumscris patrulaterului BICIa :
Teorema 943 Unghiul ^BIa C are m¼asura egal¼a cu 90 1

2 m(^BAC):
Demonstraţie. Deoarece m(^BIC) = 90 + 21 m(Â) şi patrulaterul BICIa este

inscriptibil rezult¼
a
1
m(^BIa C) = 180 m(^BIC) = 90 m(Â)
2
1
Observaţia 944 Analog, m(^CIb A) = 90 2 m(ÂBC) şi m(ÂIc B) = 90
1
2 m(ÂCB):
Teorema 945 Axa radical¼a a cercurilor înscris în triunghiul ABC şi A – exînscris
corespunz¼ator triunghiului ABC este bisectoarea exterioar¼a a vârfului Ma a triunghiu-
lui median al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece Fa Da este tangenta comun¼ a (diferit¼a de laturile tri-

unghiului) cercurilor înscris şi A –exînscris, rezult¼
a c¼
a axa radical¼ a trece prin mijlocul
segmentului Fa Da , adic¼a prin Ma mijlocul laturii BC. Cum axa radical¼ a este perpen-
dicular¼
a pe linia centrelor IIa rezult¼
a c¼
a este perpendicular¼a şi pe bisectoarea interioar¼
a
a mijlocului ^Mc Ma Mb , adic¼ a axa radical¼
a este bisectoarea exterioar¼ a a vârfului Ma
a triunghiului median Mc Ma Mb .
Observaţia 946 Centrele radicale ale cercurilor înscris, A –exînscris, B –exînscris

şi C – exînscris sunt centrele cercurilor înscrise şi exînscrise în triunghiul median al
triunghiului ABC:
Teorema 947 Axa radical¼a dintre cercurile B –exînscris şi C –exînscris ale triunghiu-
lui ABC este bisectoarea interioar¼a a vârfului Ma a triunghiului medial al triunghiului
ABC:
Demonstraţie. Deoarece Ea Fa este tangenta exterioar¼ a comun¼a cercurilor B –

exînscris şi C –exînscris, rezult¼a c¼
a axa radical¼
a a acestor dou¼
a cercuri trece prin mij-
locul segmentului Ea Fa , adic¼ a în punctul Ma şi este perpendicular¼a pe linia centrelor
Ib Ic ; deci axa radical¼
a este paralel¼
a cu bisectoarea unghiului A, adic¼
a este bisectoarea
unghiului ^Mc Ma Mb :
Observaţia 948 Analog, axele radicale dintre perechile de cercuri (C – exînscris, A

- exînscris) şi (A – exînscris, B - exînscris) sunt bisectoarele interioare ale vârfurilor
Mb , respectiv Mc ale triunghiului median.
Teorema 949 Cercurile circumscrise triunghiurilor IIa Ib ; IIb Ic şi IIc Ia sunt congru-
ente.
Demonstraţie. Deoarece I este ortocentrul triunghiului Ia Ib Ic (vezi [12, § III.10])

rezult¼
a concluzia (vezi „Ortocentrul unui triunghi”).
Teorema 950 Centrul radical al cercurilor exînscrise este centrul cercului înscris în
triunghiul median.

a.
Teorema 951 Distanţele dintre centrele cercurilor exînscrise şi centrul cercului în-
scris într-un triunghi ABC sunt egale cu:
a A b B c C
IIa = A
= 4R sin ; IIb = B
= 4R sin ; IIc = C
= 4R sin :
cos 2 2 cos 2 2 cos 2 2

a c¼
a
A A
IIa = 2IA00 = 2BA00 = 2 2R sin = 4R sin :
2 2
sin A
Dar, 4R sin A2 = 2R cos A =
a
cos A
, de unde rezult¼
a concluzia.
2 2
Teorema 952 Distanţele dintre centrele cercurilor exînscrise într-un triunghi ABC
sunt egale cu:
A B C
Ib Ic = 4R cos ; Ic Ia = 4R cos ; Ia Ib = 4R cos :
2 2 2
Demonstraţie. Deoarece m¼ asurile unghiurilor triunghiului antisuplementar Ia Ib Ic
sunt egale cu:
1 1 1
90 m(Â); 90 m(^B); 90 m(^C)
2 2 2
şi raza cercului circumscris acestui triunghi este 2R (vezi [12, § III.10]) din teorema
sinusurilor rezult¼a
Ib Ic Ic Ia Ia Ib
= = = 2 2R
sin(90 A=2) sin(90 B=2) sin(90 C=2)
sau
A B C
Ib Ic = 4R cos ; Ic Ia = 4R cos ; Ia Ib = 4R cos :
2 2 2
Teorema 953 Punctele I; Ia ; A0 ; A formeaz¼a o diviziune armonic¼a, unde fA0 g = IIa \

BC:
A0 I r AI p a
Demonstraţie. Deoarece A0 Ia = ra şi AIa = p , iar A[ABC] = pr = (p a)ra ,
A0 I AI
rezult¼
a A0 Ia = AIa , deci punctele I; Ia ; A0 ; A formeaz¼
a.
Teorema 954 Punctele de contact Ca şi Da sunt conjugate armonic în raport cu

picioarele bisectoarei interioare (A0 ) şi a în¼alţimii din A (Ha ).
Demonstraţie. Deoarece punctele I; Ia ; A0 ; A formeaz¼ a o diviziune armonic¼

a, rezult¼
a
a şi proiecţiile lor Ca ,Da , A0 , respectiv Ha formeaz¼
c¼ a o diviziune armonic¼a.
Teorema 955 Punctele Ib ; Ic ; A; P formeaz¼a o diviziune armonic¼a, unde fP g = Ib Ic \

BC:
AIb p c P Ib rb
Demonstraţie. Deoarece AIc = p b şi P Ic = rc , iar A[ABC] = (p c)rc = (p b)rb ,
AIb P Ib
rezult¼
a AIc = P Ic .
Teorema 956 Punctele B; C; A0 ; P formeaz¼a o diviziune armonic¼a, unde fP g = Ib Ic \

BC:
A0 B PB AB
Demonstraţie. Avem: A0 C = PC = AC , deci punctele B; C; A0 ; P formeaz¼
a o
diviziune armonic¼
a
Teorema 957 Aria unui triunghi ABC este egal¼a cu

p
A[ABC] = pr = (p a)ra = (p b)rb = (p c)rc = rra rb rc ;
unde p este semiperimetrul triunghiului, r este raza cercului înscris, iar ra ; rb ; rc sunt
razele cercurilor exînscrise.
Teorema 958 Lungimile razelor cercurilor tritangente corespunz¼atoare triunghiului

ABC sunt egale cu:
A B C A B C A B C
ra = 4R sin cos cos ; rb = 4R cos sin cos ; rc = 4R cos cos sin :
2 2 2 2 2 2 2 2 2
A[ABC] 2R2 sin A sin B sin C
ra = =
p a 4R cos A2 sin B2 sin C2
de unde rezult¼
a
R (2 sin A2 cos A2 ) (2 sin B2 cos B2 ) (2 sin C2 cos C2 ) A B C
ra = A B C
= 4R sin cos cos :
2R cos 2 sin 2 sin 2
2 2 2
Analog se arat¼
a egalit¼
aţi.
Teorema 959 În orice triunghi ABC sunt adev¼arate egalit¼aţile:

i) ra + rb + rc = r + 4R;
1 1 1 1
ii) + + = :
r a rb r c r
abc A[ABC] A[ABC] A[ABC]
Demonstraţie. i) Avem: R = 4 A[ABC] , r= p , ra = p a , rb = p b si
A[ABC] a+b+c
rc = p c , unde p = 2 , deci
2p3 ap2 bp2 cp2 + abc p2 [2p (a + b + c)] + abc abc

ra +rb +rc r = = = = 4R:
Analog se arat¼
a ii).
Observaţia 960 Ecuaţia ra + rb + rc = r + 4R se numeşte relaţia lui Steiner.
OI 2 + OIa2 + OIb2 + OIc2 = 12R2 :
Demonstraţie. Din relaţiile lui Euler avem OI 2 = R2 2Rr, OIa2 = R2 + 2Rra ,

şi analoagele. Avem:
OI 2 + OIa2 + OIb2 + OIc2 = 4R2 + 2R(ra + rb + rc r)
= 4R2 + 2R 4R = 12R2 ;
unde am utilizat relaţia ra + rb + rc = 4R + r.
1) r a r b + rb r c + r c ra = p 2 ;
2) (ra + rb )(rb + rc )(rc + ra ) = 2Rp2 ;
3) r(ra rb )(rb rc )(rc ra ) = p(a b)(b c)(c a);
4) (ra r)(rb r)(rc r) = 4Rr2 ;
aA
5) ra r = p(p[ABC] a) ;
6) (ra +r)(rbr+r)(rc +r) = (a+b)(b+c)(c+a)
p
7) ra rb = p(p c);
2 2 +c2
8) r12 + r12 + r12 + r12 = aA+b2 ;
a b c [ABC]
1 1 1 1
9) r2 ra2 rb2 rc2
= rr12R
a rb rc
a2 b2 c2
10) ra (rb +rc ) + rb (ra +rc ) + rc (ra +rb )
= 2;
11) ra (rb + rc ) + rb (rc + ra ) + rc (ra + rb ) = 2p2 :
Demonstraţie. Se utilizeaz¼ a egalit¼aţile A[ABC] = pr = (p a)ra = (p b)rb =
p
(p c)rc = rra rb rc .

A B C
p = ra ctg = rb ctg = rc ctg :
2 2 2
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic AIa Dc , avem imediat p = ra ctg A2 : Ana-

log se obţin celelalte egalit¼
aţi.

C B A B C
p a = rb tg = rc tg = ra ctg tg tg ;
2 2 2 2 2
C A B C A
p b = ra tg = rc tg = rb ctg tg tg ;
2 2 2 2 2
B A C A C
p c = ra tg = rb tg = rc ctg tg tg :
2 2 2 2 2
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic BIa Dc ; de exemplu, avem: BIa = p

c = ra ctg(90 B=2) = ra tg B2 : Pentru urm¼
atoarele relaţii:
A B C A B C
p+p b+p c = ra ctg + tg B + tg = ra ctg tg tg :
2 2 2 2 2 2
Analog se arat¼
a celelalte egalit¼
aţi.
Teorema 965 În orice triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia 1=r 1=ra = 2=ha , unde
ha reprezint¼a lungimea în¼altimii duse din vârful A:
Demonstraţie. Avem 1=r 1=ra = p=S (p a)=S = a=S = 2=ha , unde S

reprezint¼
a aria triunghiului ABC.
Teorema 966 În orice triunghi ABC sunt adev¼arate relaţiile:
1 r=ra 1 r=rb 1 r=rc 1

1) = = = ;
a b c p
2) (ha + hb )=rc + (hb + hc )=ra + (hc + ha )=rb = 6:

Demonstraţie. Se utilizeaz¼
a relaţia 1=r 1=ra = 2=ha şi analoagele.
rrb + rrc + rb rc = p2 a2 ; rrc + rra + rc ra = p2 b2 ; rra + rrb + ra rb = p2 c2 :
Demonstraţie.
rrb + rrc + rb rc = (p a)(p c) + (p a)(p b) + p(p a)

2 2
= (p a)(p + a) = p a :
ar = (p a)(ra r) şi ara = p(ra r):

a A[ABC] ar ara
Demonstraţie. Avem ra r= p(p a) = p a = p :
Teorema 969 În orice triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia
ara + brb + crc = 2p(R r):
Demonstraţie. Se utilizeaz¼
a teorema precedent¼
a.
3.3 CERCURILE LUI LEMOINE
„Matematica este nici mai mult, nici mai puţin decât partea exact¼
a a gândirii noastre.” – L.
Brower4
Teorema 970 Punctele de intersecţie dintre laturile triunghiului ABC şi paralelele
duse la laturile triunghiului prin punctul s¼au simedian aparţin unui cerc.
Demonstraţie. Fie M; N; P; Q; R; S punctele de intersecţie (Figura 3.14) şi K
Figura 3.14: Cercurile lui Lemoine
punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.

Deoarece ARKQ este paralelogram rezult¼ a c¼
a mijlocul diagonalei RQ aparţine
simedianei AK, deci RQ este antiparalel¼a cu BC. Analog, dreptele SM şi N P sunt
[
antiparalele cu laturile AC, respectiv AB: Atunci, ARQ \
ACB \ şi cum
BSM
M Q k AB rezult¼ a c¼
a patrulaterul SM QR este trapez isoscel, deci punctele S; M; Q; R
sunt pe un cerc L. Din RN k AC rezult¼ a ^BRN ^BAC (i); din M QkAB rezult¼ a
^QM C ÂBC (ii) şi ^BSM ^SM Q ÂCB (iii). Din relaţiile (i), (ii) şi (iii)
rezult¼
a
m(^SRN ) + m(^SM N ) = m(^BAC) + m(ÂBC) + m(BCA) = 180 ;
adic¼
a patrulaterul SM N R este inscriptibil, deci punctul N 2 L. Analog, patrulaterul
SM N P este trapez isoscel, deci şi P 2 L. Astfel punctele M; N; P; Q; R; S sunt
conciclice.
4
L. Brower (1881-1966) – matematician danez, contribuţii în logica matematic¼
a
Observaţia 971 Cercul L se numeşte primul cerc al lui Lemoine5 . Paralelele

duse prin punctul lui Lemoine la laturile triunghiului ABC se numesc paralelele lui
Lemoine.
Teorema 972 Centrul primului cerc al lui Lemoine este mijlocul segmentului OK (O
este centrul cercului circumscris triunghiului ABC).
Demonstraţie. Fie V şi L mijloacele segmentelor RQ, respectiv KO. Atunci

V L este linia mijlocie în triunghiul AKO, deci V L k AO şi V O = AO=2 = R=2:
Deoarece AO?RQ rezult¼ a V L?RQ, deci triunghiul RLQ este isoscel, de unde RL
LQ: Analog, se arat¼ a c¼
a LS LM LN LP LR, adica mijlocul segmentului
KO este centrul primului cerc al lui Lemoine al triunghiului ABC.
Teorema 973 Primul cerc al lui Lemoine şi cercul lui Brocard sunt concentrice.
Demonstraţie. Ambele cercuri au centrul în mijlocul segmentului OK:
Teorema 974 Primul cerc al lui Lemoine determin¼a pe laturile triunghiului ABC
segmente proporţionale cu p¼atratul lungimilor laturilor triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie a; b; c lungimile laturilor BC, CA; respectiv AB. Avem:

BM RK c2
= = 2;
MN KN a
a2
deoarece (M K k BR) sau BM c2
= Ma2N (i) şi M N
NC =
KM
KQ = b2
, adic¼
a MN
a2
= NC
b2
(ii).
a Ma2N = Nb2C = BM
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ c2
:
Teorema 975 Coardele M N , P Q şi RS sunt proporţionale cu a3 ; b3 , respectiv c3 :

a avem
MN NC BM M N + N C + BM a
2
= 2 = 2 = 2 2 2
= 2 ;
a b c a +b +c a + b2 + c2
a3 b3 c3 MN
de unde M N = a2 +b2 +c2
. Analog, P Q = a2 +b2 +c2
şi RS = a2 +b2 +c2
, deci a3
=
PQ
b3
= RS
c3
.
Teorema 976 Triunghiurile RM P şi SN Q sunt congruente şi asemenea cu tri-

unghiul ABC.
\ 1 \ \ \
m(M RP ) = m(M N P ) = m(M SP ) = m(BAC);
2
\ 1 \ \ ) = m(ACB);
\
m(M P R) = m(RSM ) = m(RQM
2
deci triunghiurile RM P şi ABC sunt asemenea. Analog se arat¼a c¼
a triunghiurile QSN
şi ABC sunt asemenea. Deoarece SN M P (ca diagonale într-un trapez isoscel) şi
SQ RM rezult¼ a c¼
a triunghiurile RM P şi SN Q sunt congruente.
5
Teorema 977 Antiparalelele RQ,SM şi N P sunt congruente.
Demonstraţie. Deoarece patrulaterele SM N P şi N P QR sunt trapeze isoscele,

rezult¼
a c¼
a RQ SM N P:
Teorema 978 Primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tucker.
Demonstraţie. Vezi „Cercurile Tucker”.
Teorema 979 Punctele de intersecţie dintre antiparalelele la laturile unui triunghi

duse prin punctul lui Lemoine al triunghiului sunt şase puncte conciclice.
Demonstraţie. Fie S 0 P 0 ; R0 N 0 şi M 0 Q0 antiparalele duse la laturile BC, CA
Figura 3.15: Al doilea cerc al lui Lemoine
respectiv AB prin punctul K al lui Lemoine al triunghiului ABC (Figura 3.15).

Atunci, K este mijlocul segmentelor S 0 P 0 ; R0 N 0 ; M 0 Q0 . Dar
ÂBC ^S 0 P 0 Q0 ^M 0 Q0 C;
deci triunghiul KP 0 Q0 este isoscel. Astfel, KP 0 KQ0 adic¼ a S0P 0 M 0 Q0 : Analog,

MQ0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
R N ; deci antiparalelele S P ; R N şi M Q sunt congruente şi au acelaşi
mijloc K. Atunci, punctele M 0 ; N 0 ; P 0 ; Q0 ; R0 ; S 0 aparţin unui cerc L’.
Observaţia 980 Cercul L’ este al doilea cerc al lui Lemoine. Centrul cercului
L’ este punctul lui Lemoine al triunghiului ABC.
Teorema 981 Coardele M 0 N 0 ; P 0 Q0 şi R0 S 0 sunt proporţionale cu cos A; cos B; cos C:

Demonstraţie. Din triunghiul KM 0 N 0 rezult¼

a
M 0N 0
cos KM 0 N 0 = cos A = ;
2 KN 0
sau
M 0N 0
= 2KN 0 = 2 0
cos A
0 P 0 Q0 R0 S 0
(unde este raza celui de al doilea cerc Lemoine). Analog, cos B = cos C = 2 0.
Observaţia 982 Al doilea cerc al lui Lemoine dotorit¼a propriet¼aţii precedente se mai
numeşte cercul cosinus.
Teorema 983 Triunghiurile R0 M 0 P 0 şi Q0 S 0 N 0 au laturile paralele dou¼a câte dou¼a şi
perpendiculare pe laturile triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece R0 N 0 şi M 0 Q0 sunt diametre în cercul L0 rezult¼

a c¼
a
m(^R0 M 0 N 0 ) = m(Q0 N 0 M 0 ) = 90 ;
deci R0 M 0 k Q0 N 0 şi R0 M 0 ?BC, N 0 Q0 ?BC: Analog, pentru celelalte perechi de laturi.
Observaţia 984 Deoarece patrulaterele B 0 N 0 Q0 R0 ; N 0 P 0 R0 S 0 şi S 0 M 0 P 0 Q0 sunt drept-

unghiuri, rezult¼a c¼a R0 Q0 k BC; N 0 P 0 k AB şi S 0 M 0 k AC:
Teorema 985 Triunghiurile R0 M 0 P 0 şi Q0 S 0 N 0 sunt congruente şi asemenea cu tri-

unghiul ABC.
m(^S 0 N 0 Q0 ) = m(^S 0 P 0 Q0 ) = m(^B);

m(^M 0 R0 P 0 ) = m(^M 0 Q0 P 0 ) = m(^B);
deci S\0 N 0 Q0 M\0 R0 P 0 . Deoarece M 0 R0 k N 0 Q0 şi M 0 R0 ?BC; N 0 Q0 ?BC rezult¼

a c¼
a
0 0 0 0
patrulaterul M N Q R este dreptunghi, R M 0 0 0 0
N Q : Analog, R P0 0 0 0
S N , de unde
rezult¼
a c¼a triunghiurile R0 M 0 P 0 şi N 0 Q0 S 0 sunt congruente şi asemenea cu triunghiul
BCA:
Teorema 986 Într-un triunghi ABC, dreapta KH care uneşte punctul lui Lemoine cu
ortocentrul triunghiului ABC este paralel¼a cu dreapta LO9 care uneşte centrul primului
cerc al lui Lemoine cu centrul cercului celor nou¼a puncte al triunghiului ABC şi KH =
2LO9 :
Demonstraţie. Deoarece L şi O9 sunt mijloacele segmentelor OK, respectiv OH,

rezult¼
a c¼
a segmentul LO9 este linie mijlocie în triunghiul OHK, deci KH k LO9 şi
KH = 2LO9 :
3.4 CERCUL LUI TAYLOR
a drumuri speciale pentru regi.” - Euclid6

„În geometrie nu exist¼
Teorema 987 Proiecţiile pe laturile unui triunghi ABC ale picioarelor în¼alţimilor
triunghiului ABC sunt situate pe acelaşi cerc.
0 00
Demonstraţie. Fie Ha , Hb , Hc picioarele în¼ alţimilor triunghiului ABC şi Ha ; Ha ;
0 00 0 00
Hb ;Hb ; Hc ; Hc proiecţiile punctelor, Ha , Hb , Hc pe laturile triunghiului ABC (Figura
0 00 0 00 0 00 0
3.16) (Ha ; Ha 2 BC; Hb ; Hb 2 AC; Hc ; H 00 2 AB). Patrulaterul AHa Ha Ha …ind ins-
Figura 3.16: Cercul lui Taylor
00 0 0 0
a ÂHa Ha
criptibil rezult¼ ÂHa Ha , dar ^Ha AHa ÂCB (…ind complemente
00 0 0 00
ale unghiului ^Ha AC), deci ÂHa Ha ÂCB, adic¼ a patrulaterul CHa Ha B este
0 0
inscriptibil, de unde rezult¼ a Ha" aparţine cercului circumscris triunghiului Hc Hb" Ha .
a c¼
0
Analog, se arat¼ a punctele Hb şi Hc" aparţin aceluiaşi cerc.
a c¼
0 00 0 00 0
Observaţia 988 Cercul pe care se g¼asesc punctele Ha ; Ha ; Hb ; Hb ; Hc ; Hc" se numeşte
cercul lui Taylor7 al triunghiului ABC. Not¼am centrul cercului lui Taylor cu Y .
0 00 0 00 0 00
Teorema 989 Dreptele Ha Hb , Hb Hc , Hc Ha sunt paralele cu laturile AB; BC; res-
pectiv CA ale triunghiului ABC.
6
7
Brook Taylor (1685-1731) – matematician englez, profesor la Universitatea din Cambridge, con-
tribuţii importante în analiza matematic¼
a şi geometrie
0 00
a cu BC, iar Ha Hb este antiparalel¼
Demonstraţie. Deoarece Ha Hb este antiparalel¼ a
00 00 00 00 00 00
cu Ha Hb rezult¼ a Ha Hb k AB. Analog se arat¼
a c¼ a c¼a Hb Hc k BC şi Ha Hc k CA.
00 00 00 0 0 0
Teorema 990 Triunghiurile Ha Hb Hc şi Ha Hb Hc sunt asemenea cu triunghiul ABC.
0 00 00 0 00
Demonstraţie. Deoarece Ha Ha este antiparalel¼ a ^Ha Ha Hc
a cu rezult¼ ÂBC.
00 00 00 0 0 00 00 00
În cercul lui Taylor avem ^Ha Hb H 00 ^Ha Ha Hc , de unde rezult¼a ^Ha Hb Hc
00 00 00 00 00 00
ÂBC. Analog ^Ha Hc Hb ÂBC, deci triunghiurile ABC şi Ha Hb Hc sunt
0 0 0 00 00 0 0 0 0
asemenea. Analog se arat¼ a c¼ a ^Hb Hc Ha ^Hb Ha Ha ÂBC şi ^Ha Hb Hc
0 0 0
ÂBC, adic¼ a triunghiurile Ha Hb Hc şi ABC sunt asemenea .
00 00 00 0 0 0
Teorema 991 Triunghiurile Ha Hb Hc şi Ha Hb Hc sunt congruente.
0 00 0 00 0 00
Demonstraţie. Deoarece punctele Ha ; Ha ; Hb ; Hb ; Hc ; Hc aparţin cercului lui
0 0 0 00 00 0 0 0
Taylor şi triunghiurile Ha Hb Hc şi Ha Hb Hc00 sunt asemenea, atunci din ^Hc Ha Hb
00 00 00 0 00 00 0 00 00
^Hc Ha Hb rezult¼ a triunghiurile Ha Hb Hc00
a congruenţa coardelor Hb Hc şi Hb Hc , adic¼
0 0 0
şi Ha Hb Hc sunt congruente.
Teorema 992 Centrul cercului lui Taylor (Y ) al triunghiului ascuţitunghic ABC este
centrul cercului înscris în triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele laturilor Hb Hc ; Ha Hc ; Ha Hb ale triunghiu-

0 00 0 00
lui ortic. Deoarece dreptele Hb Hb şi Hc Hc trec prin A0 ; C 0 , respectiv A0 ; B 0 (vezi [12,
0 00 0 00 0 00
§ III.1]) iar coardele Hb Hc şi Hc Hb sunt paralele, rezult¼ a c¼ a triunghiurile A0 Hb Hc şi
0 00 0 00
A0 Hc Hb sunt isoscele, deci bisectoarea unghiului ^Hb A0 Hc - adic¼ a bisectoarea unghi-
0 00
ului ^B 0 A0 C 0 - este perpendicular¼ a pe mijlocul coardei Hb Hc , ceea ce arat¼ a c¼
a bisec-
toarea unghiului ^B A C trece prin centrul cercului lui Taylor. Analog se arat¼
0 0 0 a c¼a
bisectoarea unghiului Â0 B 0 C 0 trece prin centrul cercului lui Taylor, deci centrul cer-
cului înscris în triunghiul median al triunghiului ortic al triunghiului ABC este centrul
cercului lui Taylor (Y ) al triunghiuluiABC.
Observaţia 993 Centrul cercului lui Taylor (Y ) al triunghiului ascuţitunghic ABC

este punctul lui Spieker al triunghiului ortic al triunghiului ABC.
Teorema 994 Sunt adev¼arate relaţiile: Y A0 ?BC; Y B 0 ?CA şi Y C 0 ?AB:
a a unghiului B\
Demonstraţie. Deoarece Y A0 este bisectoarea interioar¼ 0 A0 C 0 , pa-
trulaterul A B Ha C este paralalogram şi AHa bisectoarea unghiului B\

0 0 0 0 Ha C 0 , rezult¼ a
c¼ 0
a Y A k AHa . Dar AHa ?BC , de unde rezult¼ a c¼ 0
a Y A ?BC:
Teorema 995 Fie H1 ; H2 ; H3 ortocentrele triunghiurilor AHb Hc ; BHc Ha ; respectiv

CHa Hb . Triunghiurile Y B 0 C 0 ; Y C 0 A0 ; Y A0 B 0 sunt respectiv omotetice cu triunghiurile
H1 H b H c ; H 2 H c Ha ; H 3 Ha Hb :
Demonstraţie. Deoarece Y B 0 k Hc H1 , Y C 0 k Hb H1 şi Hb Hc k B 0 C 0 , rezult¼

a c¼
a
0 0
triunghiurile H1 Hb Hc şi Y B C sunt omotetice, raportul de omotetie …ind 1=2 deoarece
B0C 0 1
Hb Hc = 2 .
Teorema 996 Centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC este mijlocul seg-
mentelor Ha H1 ; Hb H2 şi Hc H3 .
0 Ha B 0
Demonstraţie. Deoarece HYcBH1 = 12 şi Ha Hc
= 12 , rezult¼ a triunghiurile Ha Y B 0
a c¼
şi Ha H1 Hc sunt omotetice, raportul de omotetie …ind 1=2, deci prin aceast¼ a omotetie
punctele Ha ; Y; H1 sunt coliniare şi Ha Y Y H1 . Analog se arat¼ a c¼a Y este mijlocul
segmentelor Hb H2 şi Hc H3 .
Teorema 997 Triunghiurile H1 H2 H3 şi Ha Hb Hc sunt congruente.
Demonstraţie. Deoarece Y este mijlocul segmentelor Ha H1 ; Hb H2 rezult¼ a c¼
a pa-
trulaterul Ha Hb H1 H2 este paralelogram, deci Ha Hb H1 H2 . Analog se arat¼ a c¼
a
Hb Hc H2 H3 şi Hc Ha H3 H1 , de unde rezult¼ a c¼
a H1 H2 H3 H a Hb Hc :
Teorema 998 Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este un cerc Tücker.
0 00 0 00 0 00
Demonstraţie. Deoarece antiparalelele Ha Ha , Hb Hb şi Hc Hc (vezi [12, § III.1])
sunt congruente, rezult¼
a c¼
a cercul lui Taylor este un cerc Tücker.
Teorema 999 Raza cercului lui Taylor are lungimea egal¼a cu
p
RT = R sin2 A sin2 B sin2 C + cos2 A cos2 B cos2 B:
0 00
Demonstraţie. Fie P proiecţia lui Y pe dreapta Ha Ha , atunci Y P este raza cercu-
lui înscris în triunghiul median al triunghiului ortic Ha Hb Hc , deci are lungimea jum¼ a-
tate din lungimea razei cercului înscris în triunghiul ortic, astfel Y P = R cos A cos B cos C
0 00
(vezi [12, § III.1]). Deoarece Ha Ha = 2R sin A sin B sin C (vezi [12, § III.1]), din tri-
0
unghiul dreptunghic Y Ha P rezult¼ a concluzia.
Teorema 1000 Dreptele lui Simson ale punctelor A0 ; B 0 ; C 0 , mijloacele segmentelor
AH; BH; respectiv CH; unde H este ortocentrul triunghiului ABC, în raport cu tri-
unghiul Ha Hb Hc determin¼a un triunghi S1 S2 S3 . Centrul cercului lui Taylor al tri-
unghiului ABC este ortocentrul triunghiului S1 S2 S3 .
Teorema 1001 Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este ortogonal cercurilor exîn-
scrise triunghiului ortic al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vârfurile triunghiului ABC sunt centrele cercurilor exînscrise
0
corespunz¼
atoare triunghiului ortic Ha Hb Hc . Din triunghiurile AHa Ha şi AHa C rezult¼
a
0 2 00 00
AHa = AHa sin C = b sin C, iar din triunghiurile AHc Hc şi ACHc rezult¼ a AHc =
AHc cos A = b cos2 A. Atunci,
0 00
AHa AHc = b2 sin2 C cos2 A = 4R2 sin2 B sin2 C cos2 A
şi ţinând cont c¼
a
AHb = c cos A = 2R sin C cos A
0 00
a AHa AHc = AHb sin2 B = AZ 2 , unde Z este proiecţia lui A pe Hb Hc (adic¼
rezult¼ 2 a
p¼
atratul razei cercului Ha - exînscris), deci cercul lui Taylor este ortogonal cercului Ha -
exînscris; analog se arat¼
a şi ortogonalitatea celorlalte cercuri exînscrise cu cercul lui
Taylor.

al unui triunghi ABC. Dreptele lui Simson ale punctelor Ma ; Mb ; Mc în raport cu
triunghiul Ha Hb Hc sunt concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC.

al unui triunghi ABC.
Figura 3.17: Drepte ale lui Simson concurente în centrul cercului lui Taylor
Demonstraţie. Fie D; E; F proiecţiile punctului Ha pe dreptele Ma Mb ; Mb Mc ,

respectiv Ma Mc (Figura 3.17). Centrul cercului circumscris triunghiului ABC este
ortocentrul triunghiului median Ma Mb Mc , deci dreapta DE trece prin punctul Q -
mijlocul segmentului OHa (vezi - „Dreapta lui Simson”) şi deoarece AE EHa ;
rezult¼a c¼
a EQ este linie mijlocie în triunghiul AHa O.
Cum ortocentrul triunghiului AHb Hc - punctul H1 - aparţine dreptei AO (deoarece
AO?Hb Hc - vezi [12, § III.1]) rezult¼ a c¼
a mijlocul segmentului Ha H1 - adic¼ a centrul
cercului lui Taylor corespunz¼ator triunghiului ABC –aparţine liniei mijlocii EQ, adic¼a
dreptei lui Simson a punctului Ha în raport cu triunghiul median. Analog se arat¼ a
c¼
a şi dreptele lui Simson ale punctelor Hb ; Hc în raport cu triunghiul Ma Mb Mc sunt
concurente în centrul cercului lui Taylor al triunghiului ABC:
3.5 CERCUL LUI TÜCKER
„Un matematician încearc¼ a în opera sa aceeaşi pl¼

acere ca şi un artist; pl¼
acerea este tot atât
de mare şi de aceeaşi natur¼
a. –Henri Poincaré 8
Numim antiparalela a laturii BC a triunghiului ABC, o dreapt¼

a paralel¼
a cu
tangenta în vârful A la cercul circumscris triunghiului ABC.
Teorema 1004 Dac¼a A1 A2 ; B1 B2 ; C1 C2 sunt trei antiparalele la laturile BC; CA,

respectiv AB, (A1 ; B2 2 AB; B1 ; C2 2 BC; C1 ; A2 2 CA), ale triunghiului ABC,
astfel încât A1 A2 B1 B2 C1 C2 , atunci punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ; C2 sunt conci-
clice.
Demonstraţie. Avem: ÂA1 A2 ÂCB ^B1 B2 B şi A1 A2 B1 B2 , deci
Figura 3.18: Cercul lui Tücker
patrulaterul A1 A2 B1 B2 este trapez isoscel (Figura 3.18), deci punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2

sunt conciclice.
Analog, C2 C1 A2 A1 este trapez isoscel, de unde rezult¼a A1 C2 jjA2 C1 şi de aici
A\
1 C2 B
\
ACB \
BB2 B1 ;
8
adic¼
a patrulaterul A1 B2 B1 C2 este inscriptibil, deci punctul C2 aparţine cercului cir-
cumscris patrulaterului A1 A2 B1 B2 . Analog se arat¼ a c¼
a C1 este punct pe acest cerc,
deci punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ; C2 sunt conciclice.
•cker 9 .
Cercul determinat de punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ; C2 se numeşte cercul lui T u
Teorema 1005 Dac¼a ; ; sunt mijloacele antiparalelor A1 A2 , B1 B2 ; respectiv C1 C2 ,

atunci triunghiurile şi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Dreptele A , B si C sunt simedianele triunghiului ABC, deci

sunt concurente în punctul lui Lemoine (K) al triunghiului ABC (vezi „Punctul lui
Lemoine”). Atunci, , şi sunt linii mijlocii în trapezele A1 A2 B1 B2 , B1 B2 C1 C2 ,
respectiv C1 A2 A1 C2 , deci
jjAB; jjBC; jjCA;
deci triunghiurile şi ABC sunt omotetice, centrul de omotetie …ind punctul lui
Lemoine K al triunghiului ABC.
Teorema 1006 Centrul cercului lui Tücker aparţine dreptei lui Brocard.
Demonstraţie. Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Deoarece

A1 A2 , B1 B2 şi C1 C2 sunt antiparalele la laturile triunghiului ABC, rezult¼
a c¼
a perpen-
dicularele duse din vârfurile A; B; respectiv C pe acestea sunt concurente în O (vezi
„Drepte izogonale”).
Deoarece triunghiurile şi ABC sunt omotetice rezult¼ a c¼
a perpendicularele duse
din ; ; pe dreptele A1 A2 , B1 B2 , respectiv C1 C2 sunt concurente într-un punct U •
care aparţine dreptei OK. Cum U • aparţine mediatoarelor segmentelor A1 A2 , B1 B2 şi
C1 C2 ; rezult¼
a c¼ •
a U este centrul cercului lui Tücker.
Teorema 1007 Centrul cercului lui Tücker este centrul cercului circumscris triunghiu-
lui .
Demonstraţie. Evident, deoarece U • se a‡a¼ la egale distanţe de coardele A1 A2 ,

B1 B2 şi C1 C2 în cercul lui Tücker.
Teorema 1008 Triunghiurile A1 B1 C1 şi A2 B2 C2 sunt congruente.
Demonstraţie. Avem A1 B1 A2 B2 , B1 C1 B2 C2 , C1 A1 C2 A2 ca diagonale

în trapeze isoscele, deci triunghiurile A1 B1 C1 şi A2 B2 C2 sunt congruente.
Teorema 1009 Triunghiurile A1 B1 C1 şi A2 B2 C2 sunt asemenea cu triunghiul ABC.
Â1 B1 C1 Â1 B2 C1 ÂBC;

^B1 C1 A1 ^B1 C2 A1 ÂCB;
rezult¼
a c¼
a triunghiurile ABC şi A1 B1 C1 sunt asemenea. Analog se arat¼
a c¼
a triunghiu-
rile ABC şi A2 B2 C2 sunt asemenea.
9
Robert Tücker (1832-1905) – matematician englez, contribuţii în geometrie
Teorema 1010 Un cerc Tücker determin¼a cu laturile triunghiului ABC trei coarde
paralele şi trei coarde antiparalele laturilor triunghiului ABC.
Demonstraţie. Evident A1 A2 , B1 B2 , C1 C2 sunt antiparalele laturilor BC; CA,

respectiv AB, iar B2 C1 jjBC, C2 A1 jjCA, A2 B1 jjAB:
Teorema 1011 Fie fA0 g = A1 C2 \A2 B1 ; fB 0 g = B2 C1 \A2 B1 ; fC 0 g = B2 C1 \A1 C2 .

Triunghiurile A0 B 0 C 0 şi ABC:
Demonstraţie. Patrulaterul AA1 A0 A2 este paralelogram, deci AA0 trece prin

mijlocul segmentului A1 A2 , deci este simedian¼ a. Atunci, dreptele AA0 ; BB 0 ; CC 0
sunt concurente în punctul lui Lemoine K al triunghiului ABC. Evident A0 B 0 jjAB;
B 0 C 0 jjBC; C 0 A0 jjCA, deci triunghiurile A0 B 0 C 0 şi ABC sunt omotetice.
Teorema 1012 Primul cerc al lui Lemoine este un cerc Tücker.
Demonstraţie. Antiparalelele A1 A2 ; B1 B2 ; C1 C2 sunt congruente în cercul lui

Lemoine (vezi „Cercul lui Lemoine”), deci primul cerc al lui Lemoine este un cerc
Tücker.
Observaţia 1013 În acest caz triunghiul • este

se reduce la punctul K, iar U
mijlocul segmentului OK.
Teorema 1014 Al doilea cerc al lui Lemoine este un cerc Tücker.
Demonstraţie. Antiparalelele A1 A2 ; B1 B2 ; C1 C2 …ind congruente în cercul L’

rezult¼
a c¼
a L’este un cerc Tücker (vezi „Cercul lui Lemoine”).
Observaţia 1015 Al doilea cerc al lui Lemoine este cercul Tücker în care antiparalelele
sunt congruente şi concurente.
Teorema 1016 Cercul lui Taylor al triunghiului ABC este un cerc Tücker.
Demonstraţie. Vezi „Cercul lui Taylor”.

3.6 CERCURILE LUI LUCAS
„Universul este un cerc al c¼

arui centru este pretutindeni, iar circumferinţa nic¼
aieri.” – Blaise
Pascal10
Teorema 1017 S¼a se arate c¼a exist¼a trei cercuri C1 ; C2 ; C3 tangente interior la cercul
circumscris triunghiului ABC în vârfurile A; B; C şi tangente între ele dou¼a câte dou¼a.
Demonstraţie. Presupunem cercurile construite, …e C1 (L1 ; l1 ); C2 (L2 ; l2 ); C3 (L3 ; l3 )

(Figura 3.19): Deoarece cercurile sunt tangente interior cercului circumscris al triunghiu-
Figura 3.19: Cercurile lui Lucas
lui ABC rezult¼a c¼

a L1 2 OA; L2 2 OB; L3 2 OC (unde O este centrul cercului cir-
cumscris triunghiului ABC). Teorema cosinusului aplicat¼
a în triunghiurile L2 L3 O şi
OBC ne d¼ a: cos ^L2 OL3 = cos ^BOC sau
(R l2 )2 + (R l3 )2 (l2 + l3 )2 R2 + R2 a2
=
2(R l2 )(R l3 ) 2R2
de unde
4R2 l2 l3 = a2 (R l2 )(R l3 ): (i)
10
Blaise Pascal (1623 – 1662) – matematician, …zician şi …losof francez, contribuţii în geometria
proiectiv¼
a, algebr¼
a şi teoria probabilit¼
aţilor
Analog, se demonstreaz¼ a 4R2 l1 l3 = b2 (R l1 )(R l3 ) şi 4R2 l1 l2 = c2 (R

a c¼ l1 )(R
l2 ) (ii): Înmulţind membru cu membru relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a
8R3 l1 l2 l3 = abc(R l1 )(R l2 )(R l3 ) (iii)
sau
4R2 l1 l2 l3 = aha (R l1 )(R l2 )(R l3 ) (iv)
ha (R l1 ) hb (R l2 )
Relaţile (iii) şi (iv) prin împ¼
arţire dau l1 = a şi analog l2 = b , l3 =
hc (R l3 )
c ; de unde se obţine
Rha Rhb Rhc

l1 = ; l2 = ; l3 = ;
a + ha b + hb c + hc
(unde ha ; hb ; hc sunt lungimile în¼
alţimilor triunghiului ABC). Deci, cercurile având
centrele pe razele OA; OB, respectiv OC şi razele AL1 = l1 ; BL2 = l2 şi CL3 sunt
cercurile c¼
autate.
Observaţia 1018
1) Cercurile C1 (L1 ; l1 ); C2 (L2 ; l2 ); C3 (L3 ; l3 ) se numesc cercurile Lucas interioare

ale triunghiului ABC.
2) Razele cercurilor Lucas interioare au lungimile
Rha Rhb Rhc
l1 = ; l2 = ; l3 =
a + ha b + hb c + hc
(unde ha ; hb ; hc sunt lungimile în¼alţimilor triunghiului ABC, iar R raza cercului cir-
cumscris triunghiului ABC).
3) Deoarece ha = bc sin a
A bc
= 2R , rezult¼a
Rbc Rca Rab

l1 = ; l2 = ; l3 = :
bc + 2aR ca + 2bR ab + 2cR
4) Laturile triunghiului L1 L2 L3 au lungimile egale cu
L1 L2 = l1 + l2 ; L2 L3 = l2 + l3 ; L3 L1 = l3 + l1
Teorema 1019 Dac¼a l1 ; l2 ; l3 sunt razele cercurilor Lucas interioare, atunci
1 1 1 3 2(a2 + b2 + c2 )
+ + = + :
l1 l2 l3 R abc
Demonstraţie. A…rmaţia rezult¼
a imediat utilizând observaţia 1018.
2aR 2bR 2cR
Teorema 1020 Sunt adev¼arate relaţiile: OL1 = bc l1 ; OL2 = ca l2 ; OL3 = ab l3 .
2aR
Demonstraţie. Avem OL1 = OA AL1 = R l1 = bc l1 .
0 0 0
Teorema 1021 S¼a se arate c¼a exist¼a trei cercuri C1 ; C2 ; C3 tangente exterior la cercul
circumscris triunghiului ABC şi tangente între ele, dou¼a câte dou¼a.
Figura 3.20: Cercurile Lucas exterioare
0 0 0
Demonstraţie. Presupunem cercurile construite. Fie L1 ; L2 ; L3 centrele lor şi
0 0 0
l1 ; l2 , respectiv l3 razele acestor cercuri (Figura 3.20). Printr-un raţionament analog
celui precedent se determin¼ a razele acestor cercuri ca …ind
0 Rha 0 Rhb 0 Rhc
l1 = ;l = ;l = ;
ja ha j 2 jb hb j 3 jc hc j
(unde ha ; hb ; hc sunt lungimile în¼

alţimilor triunghiului ABC, deci cele trei cercuri pot
0 0 0
… construite, având centrele pe semidreptele (OA; (OB; (OC şi razele AL1 = l1 ; BL2 =
0 0 0
l2 , respectiv CL3 = l3 ).
Observaţia 1022
0 0 0 0 0 0 0 0 0
1) Cercurile C1 (L1 ; l1 ); C2 (L2 ; l2 ); C3 (L3 ; l3 ) se numesc cercurile Lucas exterioare:
0 0 0
2) Razele cercurilor Lucas au lungimile: l1 = jaRhhaa j ; l2 = jbRhhbb j ; l3 = jcRhhcc j :
0 0 0
Teorema 1023 Cercurile Lucas C1 ; C2 ; C3 ,C1 ; C2 ; C3 sunt tangente la cercurile Apo-
llonius ale vârfurilor triunghiului ABC:
Demonstraţie. Ţinând cont c¼

a cercurile Apollonius corespunz¼
atoare vârfurilor tri-
unghiului ABC sunt ortogonale cercului circumscris triunghiului ABC; demonstraţia
este evident¼
a.
3.7 CERCURILE LUI APOLLONIUS
„Demonstraţia este idolul în faţa c¼

aruia matematicianul pur se tortureaz¼
a.” - Arthur Edding-
ton11
Teorema 1024 Locul geometric al punctelor pentru care raportul distanţelor la dou¼a
puncte …xe este o constant¼a k 6= 1 este un cerc.
Demonstraţie. Fie A şi B punctele …xe şi P un punct ce aparţine locului geome -
a PP B
tric, adic¼ A
= k 6= 1: Fie C şi D sunt picioarele bisectoarelor interioare şi exterioare
a unghiului ÂP B: Din teorema bisectoarei rezult¼ a
PA CA DA
= = = k;
PB CB DB
deci punctele C şi D aparţin locului geometric. Deoarece m(^CP D) = 90 , rezult¼
a
c¼
a punctul P aparţine cercului de diametru CD unde punctele C şi D sunt punctele
…xe determinate mai sus (Figura 3.21). Fie C; D 2 AB astfel încât
Figura 3.21: Cerc al lui Apollonius corespunz¼

ator vârfului A
CA DA
= =k (i)
CD DB
şi P un punct pe cercul de diametru CD. Vom ar¼ a PP B
ata c¼ A
= k, deci locul geometric
va … cercul de diametru CD. Fie BE k P C şi BF k P D, E; F 2 AP: Atunci, din
teorema lui Thales rezult¼a:
PA DA P A CA
= ; =
PF DB P E CB
11
Arthur Eddington (1882-1944) – astro…zician englez, contribuţii importante în teoria relativit¼
aţii
care împreun¼ a cu relaţia (i) dau PP FA = PP E

A
şi de aici P F = P E: Deoarece m(^CP D) =
90 şi BE k P C, BE k P C rezult¼ a m(^F BE) = 90, adic¼ a P B este median¼ a în tri-
unghiul F BE; deci m(^P BF ) = m(^P F B) (ii). Dar m(^P BF ) = m(^BP D) (iii)
(unghiuri alterne interne), iar m(ÊP D) = m(ÊP B) (iv) (unghiuri corespondente).
Din relaţiile (ii), (iii) şi (iv) rezult¼
a c¼
a m(^BP D) = m(ÊP D), adic¼ a P D este bisec-
toarea exterioar¼ a a unghiului ÂP B şi din teorema bisectoarei rezult¼ a PP B
A DA
= DB = k,
ceea ce arat¼ a c¼a locul geometric c¼ autat este cercul de diametru CD.
Fiind dat triunghiul ABC, se numeşte cerc al lui Apollonius12 corespunz¼ ator
vârfului A, cercul loc geometric al punctelor P din planul triunghiului ABC pentru
care bP B = cP C (unde b, c sunt lungimile laturilor AC, respectiv AB). Analog, se
de…neşte cercul lui Apollonius corespunz¼ ator vârfului B (respectiv C) ca …ind locul
geometric al punctelor P din planul triunghiului ABC pentru care PP C a
A = c (respectiv
PA b
P B = a ). Cercul lui Apollonius corespunz¼ ator vârfului A, conţine punctul A şi are ca
diametru segmentul determinat de picioarele bisectoarelor interioare şi exterioare ale
unghiului A.
Teorema 1025 Centrele cercurilor lui Apollonius corespunz¼atoare vârfurilor triunghiu-

lui ABC sunt punctele de intersecţie ale dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC cu
laturile acestui triunghi.
Demonstraţie. Fie D1 şi D2 picioarele bisectoarelor interioare, respectiv exte-

rioare ale unghiului Â şi M mijlocul segmentului D1 D2 , adic¼a centrul cercului lui
Apollonius corespunz¼ator vârfului A (Figura 3.22). Deoarece D1 A?D2 A avem La A =
Figura 3.22: Dreapta lui Lemoine
La D1 = La D2 şi de aici rezult¼

a c¼
a m(^D2 ALa ) = m(^La AD2 ) şi m(^La AD1 ) =
m(^La D1 A). Atunci,
m(ÂCB) = m(^La D1 A) m(^D1 AC)
= m(^La AD1 ) m(^BAD1 ) = m(^La AB);

12
Apollonius (262-190 î.H.) – matematician grec, contribuţii fundamentale în geometrie
ceea ce arat¼
a c¼ a dreapta La A este tangent¼a în A la cercul circumscris triunghiului
ABC, adic¼ a punctul La aparţine dreptei lui Lemoine a triunghiului ABC. Analog,
se arat¼
a c¼
a şi centrele celorlalte dou¼
a cercuri ale lui Apollonius aparţin dreptei lui
Lemoine.
Observaţia 1026 Centrele cercurilor lui Apollonius aparţin dreptei lui Lemoine al
triunghiului.
Teorema 1027 Cercurile lui Apollonius corespunz¼atoare vârfurilor triunghiului sunt

ortogonale cercului circumscris.

a (de exemplu pentru cercul A-Apollonius
avem La A?OA).
Teorema 1028 Dac¼a S este un punct comun cercurilor lui Apollonius corespunz¼ator
vârfurilor A şi B ale unui triunghi ABC, atunci punctul S aparţine şi cercului lui
Apollonius corespunz¼ator vârfului C.
Demonstraţie. Deoarece S este un punct comun cercurilor lui Apollonius cores-

punz¼ atoare vârfurilor A şi B, avem: bSB = cSC şi respectiv aSA = cSC, de unde
rezult¼ a aSA = bSB, adic¼ a punctul S aparţine şi cercului lui Apollonius corespunz¼
ator
vârfului C.
Punctul S din planul triunghiului ABC pentru care aSA = bSB = cSC (unde
a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA, respectiv AB) se numeşte punct izodinamic
Teorema 1029 Raza cercului lui Apollonius corespunz¼ator vârfului A al unui triunghi
ABC este egal¼a cu RA = jb2abcc2 j .
Demonstraţie. F¼ ar¼
a a restrânge generalitatea presupunem c¼ a AC > AB(b > c)
(Figura 3.22). Folosind teorema bisectoarei şi proporţiile derivate din aceasta rezult¼a
ac ac 2abc
BD1 = b+c şi D2 B = b c . Atunci, D1 D2 = D1 B + BD2 dau D1 D2 = 2RA = b2 c2 ,
de unde RA = b2abcc2 .
Observaţia 1030 Analog se arat¼a c¼a razele cercurilor lui Apollonius corespunz¼atoare
vârfurilor B şi C sunt RB = ja2abcc2 j , respectiv RC = jb2abca2 j .
Teorema 1031 Axa radical¼a a unui cerc Apollonius corespunz¼ator unui vârf al tri-
unghiului ABC şi a cercului circumscris triunghiului ABC este simediana corespun-
z¼atoare vârfului comun celor dou¼a cercuri.
Demonstraţie. Fie T al doilea punct de intersecţie dintre cercul lui Apollonius

corespunz¼
ator vârfului A şi cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 3.23). Atunci
b T B = c T C, iar din teorema sinusurilor
T B = 2R sin(^BAT ); T C = 2R sin(^T AC);

Figura 3.23: Axa radical¼

a a unui cerc Apollonius
deci b sin(^BAT ) = c sin(^T AC). Dac¼ a T1 şi T2 sunt proiecţiile lui T dreptele AB,
respectiv AC, atunci sin(^T AB) = AT şi sin(^T AC) = TAT
T1 T T2
: Relaţia precedent¼
a
devine:
b c
= ;
T T2 T T1
adic¼a distanţele de la punctul T la laturile AB, respectiv AC sunt respectiv pro-
porţionale cu lungimile acestora. Atunci, AT este simediana din A; adic¼ a axa radical¼
a
a cercului lui Apollonius corespunz¼ator vârfului A şi a cercului circumscris triunghiului
ABC este simediana din A:
Observaţia 1032 Cercurile lui Apollonius intersecteaz¼a cercul circumscris dup¼a si-
medianele triunghiului.
Teorema 1033 Punctul lui Lemoine are puteri egale faţ¼a de cercurile lui Apollonius.
Demonstraţie. Punctul lui Lemoine este punctul de intersecţie al simedianelor –

privite ca axe radicale pentru cercurile lui Apollonius şi cercul circumscris triunghiului.
Teorema 1034 Dreapta OK este axa radical¼a a cercurilor lui Apollonius corespun-
z¼atoare vârfurilor triunghiului ABC:
Demonstraţie. Deoarece cercurile lui Apollonius corespunz¼ atoare vârfurilor tri-

unghiului ABC sunt ortogonale cercului circumscris triunghiului ABC; rezult¼ a c¼
a pu-
terea lui O faţ¼
a de cercurile lui Apollonius este egal¼ 2
a cu R , deci O aparţine axei rad-
icale a cercurilor lui Apollonius. Cum şi punctul lui Lemoine K aparţine acestei axe
rezult¼
a c¼
a OK este axa radical¼
a a cercurilor lui Apollonius corespunz¼
atoare vârfurilor
triunghiului ABC.
Teorema 1035 Fie P şi P 0 dou¼a puncte, simetrice faţ¼a de BC, ale cercului lui Apo-
llonius corespunz¼ator vârfului A al triunghiului ABC. Dreptele P A şi P 0 A sunt izog-
onale.
Demonstraţie. Fie P şi P 0 puncte ce aparţin cercului lui Apollonius corespunz¼

ator
vârfului A şi aparţin discului având centrul în centrul circumscris triunghiului ABC
şi raza egal¼
a cu raza cercului circumscris triunghiului ABC, iar D1 şi D2 picioarele
bisectoarelor interioare, respectiv exterioare ce pleac¼ a din A. (Figura 3.24). Deoarece
Figura 3.24: Dreptele P A şi P 0 A sunt izogonale
0
m(P[ D1 ) = m(P[0 D ) rezult¼
1 a m(^D1 AP ) = ma (^P AD1 ) adic¼ a dreptele AP şi AP 0
sunt izogonale. Dac¼ 0
a punctele P şi P sunt în exteriorul discului considerat anterior,
0
atunci AP şi AP sunt izogonale faţ¼a de bisectoarea exterioar¼
a a unghiului A.
Teorema 1036 Triunghiul podar al unui punct P de pe un cerc al lui Apollonius, în

raport cu triunghiul ABC este isoscel.
Demonstraţie. Fie Pa Pb Pc triunghiul podar al punctului P situat pe cercul lui

Apollonius al punctului A (Figura 3.25): Patrulaterele P Pb CPa şi P Pa BPc …ind ins-
criptibile rezult¼
a:
m(^Pa P Pb ) = 180 m(ÂCB) şi m(^Pa P Pc ) = m(ÂBC);
de unde obţinem Pa Pb = CP sin(^C) şi Pa Pc = BP sin(^B). Cum
BP c sin C
= = ;
CP b sin B
Figura 3.25: Triunghiul podar al unui punct P de pe un cerc al lui Apollonius
rezult¼
a Pa Pb = Pa Pc , adic¼
a triunghiul Pa Pb Pc este isoscel.
Teorema 1037 Dac¼a La este centrul cercului lui Apollonius corespunz¼ator vârfului
AB 2
A al triunghiului ABC, atunci LaB
La C = AC .
Demonstraţie. Deoarece La A este tangent¼ a la cercul circumscris triunghiului

ABC şi m(^La AB) = m(ÂCLa ) rezult¼ a c¼
a triunghiurile La AB şi La AC sunt aseme-
nea deci, LaB
La A = AB
AC = La A
La C , de unde rezult¼
a
La B La A AB AB
= ;
La A La C AC AC
La B AB 2
deci La C = AC :
de intersecţie dintre dreapta OK şi cercurile lui Apollonius.
Teorema 1039 Cercurile Lucas sunt tangente la cercurile Apollonius ale vârfurilor
triunghiului ABC:
Demonstraţie. Vezi „Cercurile lui Lucas”.

3.8 CERCURILE ADJUNCTE
„Poezia este o ştiinţ¼ a ca şi geometria.”- Gustave Flaubert13

a la fel de exact¼
Un cerc ce trece prin dou¼ a vârfuri ale unui triunghi şi este tangent la una din
laturile triunghiului se numeste cerc adjunct. Unui triunghi îi corespund şase cercuri
adjuncte. Not¼ am, de exemplu, cercul adjunct ce trece prin C şi este tangent în A la AB
cu CA. Atunci, cercurile adjuncte CA; AB; BC trec prin primul punct al lui Brocard
( ) - …e OA ; OB , respectiv OC centrele lor - iar cercurile adjuncte AC;CB; BA trec
0 0
prin al doilea punct al lui Brocard (vezi „Punctele lui Brocard”) - …e OC ; OB ; respectiv
0
OA centrele lor.
Teorema 1040 Fie R raza cercului circumscris triunghiului ABC. Razele cercurilor
adjuncte corespunz¼atoare triunghiului ABC sunt egale cu R cb ; R cb ; R ac ; R ac ; R ab ; R ab
(unde a; b; c sunt lungimile laturilor BC; CA; respectiv AB).
0
Demonstraţie. Fie RB şi RC razele cercurilor adjuncte AB, respectiv AC, iar
0
O centrul cercului circumscris triunghiului ABC (Figura 3.26). În triunghiul OOC C
Figura 3.26: Cercurile adjuncte
\
avem OO
0
\ având laturile respectiv perpendiculare, iar O\
0
\ = 1 m(AOC)
[ ,
CC ACB, C OC ABC 2
0
0 R 0
deci triunghiurile ABC şi OOC C sunt asemenea, de unde bC = Rc , adic¼ a RC = R b
c
şi analog RB = R cb . Analog se determin¼
a razele celorlalte patru cercuri adjuncte.
Observaţia 1041 Aplicaţia de mai sus ne permite s¼a determin¼am razele cercurilor
adjuncte atunci când cunoaştem laturile triunghiului şi raza cercului circumscris aces-
tuia.
13
1Gustave Flaubert (1821-1880) – scriitor francez
Teorema 1042 Raza cercului circumscris unui triunghi este medie geometric¼a a razelor
a dou¼a cercuri tangente la aceeaşi latur¼a a triunghiului.
c 0 b 0
Demonstraţie. Din RB = R şi RC = R a RB RC = R2 , adic¼
rezult¼ a
q b c
0
R = RB RC .
Teorema 1043 Cubul razei cercului circumscris triunghiului ABC este egal cu pro-
dusul razelor cercurilor adjuncte care trec prin acelaşi punct Brocard.
b c
Demonstraţie. Avem RA = R a, RB = R b; RC = ac ; R0 A = R c
a; R0 B = R a
b;
R C = R cb de unde
0
0 0 0
R 3 = R A RB RC = RA RB RC :
Teorema 1044 Linia centrelor a dou¼a cercuri adjuncte, tangente la aceeaşi latur¼a a
triunghiului, intersecteaz¼a latura în acelaşi punct cu simediana exterioar¼a a vârfului
opus acestei laturi.
0
Demonstraţie. Fie fA0 g = OB OC \ BC: Din asem¼ anarea triunghiurilor OBBA0
0
şi OC CA0 rezult¼
a
0
A0 C RC b 2
= = ;
A0 B RB c
deci A0 coincide cu punctul în care simediana exterioar¼
a a vârfului A intersecteaz¼
a
dreapta BC (vezi „Simediane exterioare”).
Teorema 1045 Punctele de intersecţie dintre dreptele ce unesc centrele perechilor
de cercuri adjuncte, tangente la aceeaşi latur¼a a triunghiului, şi laturile respective
coliniare.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele c¼
autate. Conform propriet¼
aţii precedente
avem:
A0 B c 2 B0C a 2 C 0A b 2
= ; = ; =
A0 C b B0A c C 0B a
0 0 0
de unde A B BC C A
A0 C B 0 A C 0 B = 1 şi din reciproca teoremei lui Menelaus rezult¼
a c¼
a punctele
0 0 0
A ; B ; C sunt coliniare.
0 0 0
Teorema 1046 Triunghiurile OA OB OC şi OA OB OC sunt asemenea cu triunghiul
ABC:
Demonstraţie. Dac¼ a este primul punct Brocard, atunci m(Â B) = 180
m(ÂBC); m(^B C) = 180 m(ÂCB); m(^C A) = 180 m(^BAC) (vezi
„Punctele lui Brocard”). Fie fM g = OA OB \ A şi fN g = OA OC \ C. Cum
OA OB ?A şi OA OC ? C rezult¼a c¼
a patrulaterul OA M N este inscriptibil, deci
m(^N OA M ) = 180 m(^M N ) = m(^BAC);
de unde ÔB OA OC ^BAC. Analog se arat¼ a ÔA OB OC
a c¼ ÂBC, deci
triunghiurile OA OB OC şi ABC sunt asemenea. Analog se arat¼
a c¼
a triunghiurile
0 0 0
OA OB OC şi ABC sunt asemenea.
0 0 0
Teorema 1047 Triunghiurile OA OB OC şi OA OB OC au acelaşi unghi Brocard.
Demonstraţie. Vezi proprietatea precedent¼

a.
Teorema 1048 Centrul cercului circumscris triunghiului ABC este un punct Brocard
0 0 0
pentru triunghiurile OA OB OC şi OA OB OC .
Demonstraţie. Avem OOA ?AC; OOA ?OC OA , iar m(^ CA) = !, de unde
rezult¼
a c¼ \
a m(OOA OC ) = !. Analog
m(ÔOB OA ) = m(ÔOC OB ) = !;
deci O este punct Brocard în triunghiul OA OB OC . Analog se arat¼

a c¼
a O este punct
0 0 0
Brocard şi în triunghiul OA OB OC .
Teorema 1049 Primul punct Brocard al triunghiului ABC este primul punct Brocard
şi în triunghiul OA OB OC .
Demonstraţie. Fie fP g = OB OC \ AB: Deoarece P M este linie mijlocie în tri-

unghiul AB rezult¼
a P M k AB, de unde
m(^P M ) = m(^BA ) = !:
a ^P OB
Din patrulaterul inscriptibil OB P M rezult¼ ^P M , deci m(^P OB ) =
!: Analog,
m(^ OC OA ) = m(^ OA OB ) = !;
deci este primul punct Brocard al triunghiului OA OB OC .
Teorema 1050 Al doilea punct Brocard 0 al triunghiului ABC este al doilea punct
0 0 0
Brocard şi în triunghiului OA OB OC .

a cu cea precedent¼
a.
Observaţia 1051 i) Din cele prezentate mai sus rezult¼a c¼a în triunghiul OA OB OC
primul punct Brocard este şi al doilea punct Brocard este O - centrul cercului cir-
0 0 0
cumscris triunghiului ABC: ii) În triunghiul OA OB OC primul punct Brocard este O,
centrul cercului circumscris triunghiului ABC;şi al doilea punct Brocard este 0 (al
doilea punct Brocard al triunghiului ABC).
Teorema 1052 Fie raza cercului circumscris triunghiului OA OB OC . Este ade-

varat¼a relaţia:
3
OOA OOB OOC = 8 sin3 !:
Demonstraţie. Din formula cunoscut¼ a A B C = 8R3 sin3 ! (vezi “Punctele

lui Brocard”) şi asem¼
anarea triunghiurilor OA OB OC şi ABC rezult¼
a concluzia.
Teorema 1053 Dac¼a este raza cercului circumscris triunghiului OA OB OC , atunci

R = 2 sin !.
0 0 0
Demonstraţie. Din paralelogramul OOB BOB rezult¼ a OOB = BOB = RB = R ab .
Analog, OOA = R ac şi OOC = R cb . Utilizând relaţia
3
OOA OOB OOC = 8 sin3 !
a R3 = 8
rezult¼ 3 sin3 !, de unde R = 2 sin !.
Observaţia 1054 i) Relaţia R = 2 sin ! este echivalent¼a cu R = 2 sin ! şi cum

triunghiurile ABC şi OA OB OC sunt asemenea rezult¼a c¼a raportul de asem¼anare dintre
acestea este egal cu 2 sin !. ii) Deoarece unghiul lui Brocard este acelaşi şi pentru
0 0 0
triunghiul OA OB OC rezult¼a c¼a raportul de asem¼anare dintre triunghiurile ABC şi
0 0 0
OA OB OC este egal tot cu 2 sin !, de unde rezult¼a c¼a triunghiurile asemenea OA OB OC
0 0 0
şi OA OB OC sunt congruente.
Teorema 1055 Dac¼a A2 este punctul de intersecţie dintre cercurile adjuncte CA şi
BA, atunci punctul A2 aparţine cercului circumscris triunghiului BOC.
Teorema 1056 Vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard al triunghiului ABC sunt
intersecţiile dintre cercurile adjuncte corespunz¼atoare vârfurilor A; B respectiv C:
Teorema 1057 Axa radical¼a dintre dou¼a cercuri adjuncte tangente, în acelaşi vârf,
a dou¼a laturi ale triunghiului ABC este simediana acestui vârf.
Teorema 1058 Axa radical¼a dintre dou¼a cercuri adjuncte ce trec prin acelaşi vârf şi
sunt tangente la aceeaşi latur¼a unui triunghi este mediana ce pleac¼a din vârful conside-
rat.
Demonstraţie. Fie La punctul de intersecţie dintre cercurile adjuncte ce trec prin

A şi sunt tangete în B, respectiv în C la BC; iar fMa g = ALa \ BC: Din puterea
punctului Ma faţ¼
a de cele dou¼
a cercuri rezult¼
a
0
Ma B 2 = Ma La Ma A = Ma C 2 ;
de unde Ma B Ma C, deci AMa este median¼

a în triunghiul ABC:
Observaţia 1059 Punctul La aparţine cercului ortocentroidal al triunghiului ABC

(vezi “Cercul ortocentroidal”):
3.9 CERCUL ORTOCENTROIDAL
„Fiecare posed¼ a un anumit orizont. Când se îngusteaz¼a şi devine in…nit de mic el se transform¼
a
în punct şi atunci zice: Acesta este punctul meu de vedere.” - David Hilbert14
Prin vârful A al triunghiului ABC se duc dou¼ a cercuri tangente la latura BC

în vârfurile B; respectiv C şi …e La al doilea punct de întâlnire al lor. Analog, se
obţin punctele Lb şi Lc . Cercul circumscris triunghiului La Lb Lc se numeşte cercul
ortocentroidal al triunghiuluiABC:
Teorema 1060 Punctele La ; Lb ; Lc aparţin medianelor triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie fMa g = ALa \ BC (Figura 3.27). Din puterea punctului Ma
Figura 3.27: Cercul ortocentroidal
faţ¼
a de cele dou¼
a cercuri rezult¼
a:
Ma B 2 = Ma La Ma A = Ma C 2 ;
sau Ma B = Ma C, adic¼ a AMa este median¼ a în triunghiul ABC: Analog se demon-

streaz¼
a c¼
a punctele Lb şi Lc aparţin medianelor BMb şi CMc ale triunghiului ABC:
Teorema 1061 Punctele La ; Lb ; Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor BHC;

AHC; respectiv AHB, unde H este ortocentrul triunghiului ABC:
14
David Hilbert (1962-1943) – matematician german, profesor la Universitatea din Göttingen, con-
tribuţii remarcabile în geometrie şi analiza matematic¼
a
Demonstraţie. Din m(^La BC) = m(^BALa ) şi m(^La CB) = m(^La AC)
rezult¼
a: m(^La BC) + m(^La CB) = m(Â): Atunci
m(^BLa C) = 180 m(^La BC) m(^La CB) = 180 m(Â):
Cum m(^BHC) = 180 m(Â); rezult¼ a ^La CB ^BHC; adic¼ a punctul La

aparţine cercului circumscris triunghiului BHC: Analog, Lb şi Lc aparţin cercurilor
circumscrise triunghiurilor AHC, respectiv AHB:
Teorema 1062 Fie fB1 g = BLa \ AC şi fC1 g = CLa \ AB. Patrulaterul AB1 La C1
este inscriptibil
Demonstraţie. Din
Figura 3.28: Patrulaterul AB1 La C1 este inscriptibil
m(^BLa C) = m(^B1 La C1 ) = 180 m(Â)
rezult¼
a c¼
a patrulaterul AB1 La C1 este inscriptibil (Figura 3.28).
Teorema 1063 Punctele La ; Lb ; Lc aparţin cercului de diametru HG, unde H este

ortocentrul şi G centrul de greutate al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie BB1 ?AC; B1 2 AC: Patrulaterul BHLa C …ind inscriptibil

rezult¼a ^BCLa ^B1 HLa :Dar ^BCLa ^La AC;de unde ^La HB1 ^La AB1
adic¼a patrulaterul HLa B1 A este inscriptibil, deci m(^HB1 A) = m(^HLa A) = 90
rezult¼ a m(^HLa G) = 90 (deoarece La aparţine medianei AA0 ). Am demonstrat c¼
a c¼ a
punctul La aparţine cercului de diametru HG. Analog, se demonstreaz¼
a c¼
a şi punctele
Lb şi Lc aparţin acestui cerc.
Observaţia 1064 Cercul ortocentroidal al triunghiului ABC mai poate … de…nit ca

…ind cercul având diametrul segmentul HG, unde H este ortocentrul, iar G centrul de
greutate al triunghiului ABC:
Teorema 1065 Punctele La ; Lb ; Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor ce

au ca vârfuri mijloacele segmentelor AH; BH; respectiv CH, mijloacele segmentelor
Hb Hc ; Ha Hc respectiv Ha Hb şi punctele A; B, respectiv C (Ha ; Hb ; Hc sunt picioarele
în¼alţimilor triunghiului ABC).

a din teorema 1063.
Teorema 1066 Punctele La Lb ; Lc aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor ce

conţin ortocentrul triunghiului şi mijloacele în¼alţimilor duse din vârfurile B şi C; A şi
C; respectiv B şi A:

a din teorema 1063.
Teorema 1067 Punctul La aparţine arcurilor AB1 C1 ; A0 BC10 ; A0 A1 H; A0 C 0 B 00 şi A0 B 0 C 00

(B 00 şi C 00 …ind intersecţiile cercului BHC cu laturile AB şi AC):

a din teorema 1063.
Teorema 1068 Dac¼a Ka este punctul în care axa ortic¼a a triunghiului ABC inter-
secteaz¼a latura BC atunci cercurile circumscrise triunghiurilor Ka C1 C şi Ka B1 B se
întâlnesc în punctul La .
Demonstraţie. Punctele B şi B1 sunt inversele punctelor C şi C1 în inversiunea

de centru Ka şi raport Ka B, respectiv Ka C: Astfel, dreptele BB1 şi CC1 sunt inversele
cercurilor Ka C1 C, respectiv Ka B1 B: Dar dreptele BB1 şi CC1 sunt concurente în H
care este inversul lui La , de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 1069 Fie H ortocentrul şi O centrul cercului circumscris triunghiului ABC,
B1 piciorul în¼alţimii din B şi fB2 g = CO \BB1 : Cercurile circumscrise triunghiurilor
AB2 B şi BHC se intersecteaz¼a în punctul La al cercului ortocentroidal.
m(ÂOB) = m(^HAC)
= m(^HBC)
= 90 m(ÂCB);
ceea ce arat¼a c¼
a cercul circumscris triunghiului AB2 B este tangent laturii BC în B.
Punctul de intersecţie La dintre cercurile circumscrise triunghiurilor ABB2 şi BHC
se a‡a¼ pe cercul ortocentroidal dup¼a cum s-a de…nit acest cerc.
3.10 CERCURILE LUI NEUBERG
„Pythagoras a sacri…cat pe altarul lui Zeus o sut¼ a de boi şi acesta numai pentru un singur
adev¼
ar geometric. Dar dac¼ a în zilele noastre am proceda în acelaşi fel, este puţin probabil c¼
a
am putea g¼
asi atâtea vite cornute pe întreg globul p¼amântesc.” - M. V. Lomonosov 15
Teorema 1070 Fie un triunghi ABC cu baza …x¼a BC. S¼a se determine locul geo-
metric al vârfului A, dac¼a unghiul lui Brocard al triunghiului ABC este constant.
Demonstraţie.
Figura 3.29: Cercurile lui Neuberg
Fie M punctul de intersecţie dintre paralela prin A la BC şi mediatoarea segmen-

tului BC (Figura 3.29). Din teorema medianei rezult¼ a b2 + c2 = 2m2a + 21 a2 . Utilizând
egalitatea
a2 + b2 + c2 3a2 + 4m2a
ctg! = =
4 A[ABC] 4a M Ma
(Ma …ind mijlocul laturii BC) obţinem
3
m2a a M Ma ctg! + a2 = 0:
4
15
Mihail Lomonosov (1711-1765) – savant, poet şi …lolog rus
am punctul Na pe M Ma astfel încât Na Ma = 21 a ctg! şi astfel ^BNa Ma =

Consider¼
^CNa Ma = !. Din teorema lui Pitagora generalizat¼
a rezult¼
a:
Na A2 = AMa2 + Na Ma2 2Na Ma M Ma

2
1 1 3a2 + 4m2a
= m2a + actg! 2 actg!
2 2 4actg!
1 2
= a (ctg 2 ! 3) = k:
4
Egalitatea precedent¼a arat¼a c¼
a locul geometric
p c¼ autat este un cerc (N a) cu centrul
a cu na = 21 a ctg 2 ! 3:
a‡at în punctul Na şi raza egal¼
Observaţia 1071
1) Analog, pe laturile AC şi AB se construiesc triunghiurile cu acelaşi unghi Bro-

card ca şi celp
al triughiului ABC, vârful liber
p va descrie câte un cerc (N b) şi (N c), de
1 1
raze nb = 2 b ctg ! 3, respectiv nc = 2 c ctg 2 ! 3.
2
2) Cercurile (N a); (N b) şi (N c) se numesc cercurile lui N euberg 16 .

3) Triunghiul Na Nb Nc ale carui vârfuri sunt centrele cercurilor lui Neuberg se
numeşte triunghiul lui N euberg:
Teorema 1072 Razele cercurilor lui Neuberg, ale unui triunghi ABC sunt proporţionale
cu lungimile laturilor triunghiului ABC:
Demonstraţie. Evident, deoarece

na nb nc 1p 2
= = = ctg ! 3:
a b c 2
Teorema 1073 Ecuaţia cartezian¼a a cercului lui Neuberg (N a) în raport cu latura

BC şi mediatoarea sa este:
3a2
x2 + y 2 ayctg! + = 0:
4
Demonstraţie. Consider¼ am un reper cartezian cu centrul în mijlocul segmentului
BC; axa absciselor …ind dreapta BC. Atunci, Na 0; 21 ctg! , deci ecuaţia cercului cu
p
a 12 a ctg 2 ! 3 este
centrul în punctul Na şi raz¼
2
2 1 1
(x 0) + y actg! = a2 (ctg 2 ! 3)
2 4
3a2
sau x2 + y 2 ayctg! + 4 = 0:
16
Joseph Neuberg (1840-1926) – matematician luxemburghez, preşedinte al Academiei Regale Bel-
giene, contribuţii importante în geometrie
Teorema 1074 Distanţele de la centrele cercurilor lui Neuberg la centrul circum-

scris triunghiului ABC sunt proporţionale cu cuburile lungimilor laturilor triunghiului
ABC.
ONa
Demonstraţie. Din teorema sinusurilor în triunghiul ONa B rezult¼
a sin(A !) =
R
sin ! ; de unde
sin(A !) a2
ONa = R =R = a3 A[ABC] :
sin ! bc
Analog, ONb = b3 A[ABC] ; ONc = c3 A[ABC] .
Teorema 1075 Este adev¼arat¼a egalitatea: ONa ONb ONc = R3 :

a.
Teorema 1076 Cercul lui Neuberg (N a) este ortogonal cercurilor cu centrele în punctele
B şi C:
Demonstraţie. Din teorema lui Pitagora în triunghiul Na Ma B avem:
a2
Na2 B = Na Ma2 + BMa2 = (ctg 2 ! + 1) = a2 + n2a ;
4
deci cercul (N a) şi cercurile având centrele în B şi C sunt ortogonale.
Observaţia 1077 Propriet¼aţi analoge se obţin pentru cercurile (N b) şi (N c):
Teorema 1078 Fie D şi D0 puncte pe mediatoarea laturii BC a triunghiului ABC,

astfel încât triunghiurile BCD şi BCD0 sunt echilaterale. Pentru diferite valori ale
unghiului lui Brocard al triunghiului ABC cercurile lui Neuberg au pe BC drept ax¼a
radical¼a.
Demonstraţie. Fie A1 ; A2 punctele de intersecţie dintre Ma D şi cercul (N a), iar

fT1 g = CA1 \ (N a). Avem:
3
Ma A1 Ma A2 = Ma Na2 n2a = a2 = Ma D2
4
şi
CA1 CT1 = CNa2 n2a = a2 = CB 2 = CD2 ;
adic¼
a triunghiurile CBA1 şi CBT1 sunt asemenea, deci
BT1 BC
= :
BA1 A1 C
Cum A1 B A1 C; rezult¼ a BT1 BC BD, deci BT1 este tangent¼ a cercului (N a) în
punctul T1 . Analog, dac¼
a fT2 g = BA2 \ (N a), atunci CT2 este tangent cercului (N a)
în punctul T2 .
Teorema 1079 Dac¼a A1 ; A2 sunt punctele de intersecţie dintre mediatoarea laturii

BC a triunghiului ABC cu cercul lui Neuberg (N a), atunci
sin('1 + !) sin('2 + !)
= 2 şi = 2;
sin ! sin !
unde '1 = m(^BA1 C) şi '2 = m(^BA2 C).
a ^T1 BC
Demonstraţie. Din asemanarea triunghiurilor BA1 C şi T1 BC rezult¼
^BA1 C: Din patrulaterul inscriptibil BT1 Na Ma rezult¼
a ^BT1 Ma ^BNa Ma (= !):
Unghiul ^T1 Ma C …ind exterior triunghiului T1 Ma B rezult¼
a:
m(^T1 Ma C) = m(^BT1 Ma ) + m(^T1 BMa ) = ! + m(^BA1 C);
de unde
sin('1 + !) sin(^T1 Ma C) BT1 BC
= = = = 2:
sin ! sin(^BT1 Ma ) BMa BMa
sin('2 +!)
Analog se arat¼
a c¼
a sin ! = 2.
Teorema 1080 Dac¼a A1 ; A2 sunt punctele de intersecţie dintre mediatoarea laturii

BC a triunghiului ABC cu cercul lui Neuberg (N a) , atunci
' p
ctg 1 = ctg! ctg 2 ! 3;
2
' p
ctg 2 = ctg! + ctg 2 ! 3;
2
unde '1 = m(^BA1 C) şi '2 = m(^BA2 C).
A1 M a Ma N a N a A1
=
Ma B Ma B Ma B
sau p
'1
ctg = ctg! ctg 2 ! 3
2
p
şi analog A2 Ma
Ma B = M a Na
Ma B + Na A2
Ma B sau ctg '22 = ctg! + ctg 2 ! 3:
'1 '2
Observaţia 1081 Unghiurile 2 şi 2 se numesc unghiurile lui Steiner.
Teorema 1082 Dreptele ANa ; BNb ; CNc sunt concurente.
Demonstraţie. Lem¼a : Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior

(sau în interior) triunghiurile BC 0 A; AB 0 C; BA0 C isoscele şi asemenea. Dreptele
AA0 ; BB 0 ; CC 0 sunt concurente.
Demonstraţie. Fie fA00 g = AA0 \ BC; fB 00 g = BB 0 \ AC; fC 00 g = CC 0 \
AB şi m(Â0 BC) = m(Â0 CB) = m(^B 0 CA) = m(^B 0 AC) = m(^C 0 AB) =
m(^C 0 BA) = (Figura 3.30): Avem:
A00 B A[ABA0 ] AB A0 B sin(B + ) AB sin(B + )
00
= = 0
= :
B A A[ACA0 ] AC A C sin(C + ) AC sin(C + )
Figura 3.30: Dreptele ANa ; BNb ; CNc sunt concurente
B 00 C BC sin(C+ ) C 00 A CA sin(A+ )
Analog se arat¼
a c¼
a B 00 A = BA sin(A+ ) şi C 00 B = CB sin(B+ ) , de unde rezult¼
a c¼
a
A00 B B 00 C C 00 A
=1
A00 C B 00 A C 00 B
a c¼a dreptele AA0 ; BB 0 ; CC 0 sunt concurente.
Demonstraţia teoremei. Deoarece triunghiurile BCNa ; CANa ; ABNa sunt isoscele,
având unghiurile de la baz¼ a egale cu 90 !, atunci rezult¼a c¼a dreptele ANa ; BNb ; CNc
sunt concurente conform lemei.
Teorema 1083 Triunghiul lui Neuberg Na Nb Nc şi triunghiul ABC au acelaşi centru
de greutate.
Demonstraţie.Lem¼a : Pe laturile triunghiului ABC se construiesc în exterior
(sau în interior) triunghiurile BC 0 A; AB 0 C; BA0 C isoscele şi asemenea. Triunghiurile
ABC şi A0 B 0 C 0 au acelaşi centru de greutate.
Demonstraţie. Not¼ am cu litere mici a…xele punctelor corespunz¼ atoare şi =
0 0
m(Â BC). Punctul B se obţine prin rotaţia de centru A şi unghi (180 2 ) a
punctului C, deci b = a0 + k(c a0 ), unde k = cos( 2 ) + i sin( 2 ) şi de aici
rezult¼
a
b kc
a0 = :
1 k
Analog obţinem relaţiile: b0 = c1 ka 0 a kb
k şi c = 1 k . A…xul centrului de greutate al
triunghiului A0 B 0 C 0 este egal cu:
a0 + b0 + c0 a+b+c
g0 = = = g;
3 3
deci G0 G:
Demonstraţia teoremei rezult¼
a din lema de mai sus.
3.11 CERCUL LUI VAN LAMOEN
„Cu intuiţia descoperi, cu logica stabileşti.” J. Hadamard17
Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului ABC; G centrul de greutate al

triunghiului ABC, A+ ; A ; B+ ; B ; C+ ; C centrele cercurilor circumscrise triunghiu-
rilor GCMb ; GMc B; GAMc ; GMa C; GBMa ; respectiv GMb A şi P mijlocul segmentului
C+ C (Figura 3.31).
Figura 3.31: Cercul lui Van Lamoen
Teorema 1084 Fie fDg = B+ C \ C+ A şi fEg = A+ C \ C+ B : Patrulaterul

DC+ EC este paralelogram.
Demonstraţie. Deoarece DC este mediatoarea segmentului AG rezult¼

a DC ?AMa
şi C+ E este mediatoarea segmentului GMa rezult¼a C+ E?AMa ; deci DC k C+ E:
Analog se arat¼a c¼
a DC+ k C E;deci patrulaterul DC+ EC este paralelogram.
17
J. Hadamard (1865-1963) – academician francez , profesor la Collége de France, contribuţii im-
portante în analiz¼
a şi geometrie
Teorema 1085 Punctele D; P; G şi E sunt coliniare.
Demonstraţie. Fie A1 ; A2 ; B1 ; B2 mijloacele segmentelor AG; GMa ; BG; respec-

tiv GMb : Atunci A1 B1 k AB; Ma Mb k AB; A2 B2 k Ma Mb (A1 B1 ; Ma Mb şi A2 A2 …ind
linii mijlocii), de unde rezult¼
a A1 B1 k A2 B2 ; deci triunghiurile DA1 B1 şi EA2 B2 sunt
omotetice, fGg = B1 B2 \ A1 A2 …ind centrul omotetiei. Atunci, punctele D; G şi E
sunt coliniare.
Teorema 1086 Dreapta DG trece prin mijlocul segmentului C+ C :
Demonstraţie. Deoarece DA1 şi DB1 sunt mediatoarele segmentelor AG, respec-
tiv BG rezult¼
a concluzia.
Observaţia 1087 Punctul D aparţine mediatoarei segmentului AB:
Teorema 1088 Dreapta Mc D este simediana unghiului ^C+ DC :
Demonstraţie. Deoarece AB k C+ C şi DMc ?AB rezult¼ a DMc ?C+ C : Deoarece

GA1 ?DC ; GB1 ?DC+ şi DMc ?C+ C rezult¼ a c¼
a dreptele DG şi DMc sunt izogonale
(vezi „Drepte izogonale”). Cum DP este median¼ a în triunghiul DC+ C rezult¼ a c¼
a
DMc este simediana corespunz¼atoare ^C+ DC :
Teorema 1089 Dreapta DMc trece prin mijlocul segmentului A B+ :
Demonstraţie. Fie C1 şi C2 cercurile circumscrise triunghiurilor GMc B; respec-

tiv GAMc ; fQg = DMc \ A B+ : Fie A A0 ?AB şi B B 0 ?AB, deci A0 A k B 0 B+ :
Deoarece triunghiurile BMc A şi AMc B+ sunt isoscele rezult¼a BA0 A0 Mc şi Mc B 0
0
B A; cum BMc Mc A rezult¼ 0 0
a A Mc Mc B : Deoarece Mc Q?AB, obţinem Mc Q k
A A ;deci Mc Q este linie mijlocie în trapezul A0 A B+ B 0 adic¼
0 a Q este mijlocul seg-
mentului A B+ :
Observaţia 1090 Deoarece DMc este simedian¼a în triunghiul DC+ C şi Q este
mijlocul segmentului A B+ rezult¼a c¼a A B+ este antiparalel¼a dreptei C+ C (vezi
„Simediane”).
Teorema 1091 Punctele A ; B+ ; C+ şi C sunt conciclice.
Demonstraţie. Cum A B+ este antiparalela dreptei C+ C ; rezult¼ a c¼a patru-

laterul A B+ C C+ este inscriptibil, deci punctele A ; B+ ; C ; C+ aparţin unui cerc
( ):
Teorema 1092 Punctele B ; C+ ; A+ ; A ; respectiv C ; A+ ; B+ ; B sunt conciclice.
Demonstraţie. Soluţie analoag¼ a cu precedenta.

Fie ( ) şi ( ) cercurile circumscrise patrulaterelor B A+ C+ A , respectiv C B A+ A :
Teorema 1093 (Teorema lui Van Lamoen) Punctele A+ ; A ; B+ ; B ; C+ ; C

sunt conciclice.
Demonstraţie. Deoarece axele radicale A C+ ; A+ B şi B+ C ale perechilor de

cercuri considerate mai sus nu sunt concurente, rezult¼ a c¼a cercurile ( ); ( ) şi ( )
coincid, deci punctele A+ ; A ; B+ ; B ; C+ ; C sunt conciclice.
Observaţia 1094 Cercul ce trece prin punctele A+ ; A ; B+ ; B ; C+ ; C se numeşte

cercul lui Van Lamoen.
3.12 CERCUL LUI CONWAY
„Se deseneaz¼ a pe nisip un cerc/dup¼ a care se taie în dou¼a,

cu acelaşi b¼ aţ de alun se taie în dou¼
a./Dup¼ a aceea se cade în genunchi,
dup¼ a aceea se cade în brânci./Dup¼ a aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare cercului./Atât.” –Nichita St¼ anescu 18
Teorema 1095 În prelungirea laturilor triunghiului ABC se construiesc segmentele

AA1 AA2 BC; BB1 BB2 AC; CC1 CC2 AB: Punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ;
C2 sunt conciclice.
Demonstraţie. Fie m(Â) = ; m(^B) = ; m(^C) = şi a; b; c lungimile

laturilor BC; CA; respectiv AB. Deoarece BC2 = BA1 = a + c rezult¼ a c¼
a triunghiul
BA1 C2 este isoscel, deci m(^BC2 A1 ) = 1802 : Deoarece CA2 = CB1 = b + c rezult¼a
180
c¼
a triunghiul CBA2 este isoscel, deci m(^CA2 B1 ) = 2 : Triunghiul AA2 A1 …ind
180
isoscel rezult¼
a m(ÂA2 A1 ) = 2 : Atunci,
180 180 180
m(^B1 C2 A1 ) + m(^B1 A2 A1 ) = + + = 180 ;
2 2 2
deoarece + + = 180 , deci patrulaterul B1 C2 A1 A2 este inscriptibil. Analog, se
arat¼
a c¼
a patrulaterul A2 B1 B2 C1 este inscriptibil, deci punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ; C2
sunt conciclice (Figura 3.32).
Observaţia 1096 Cercul pe care se a‡¼a punctele A1 ; A2 ; B1 ; B2 ; C1 ; C2 se numeşte

cercul lui Conway corespunz¼ator triunghiului ABC:
Teorema 1097 Centrul cercului lui Conway este punctul I – centrul cercului înscris
în triunghiul ABC:
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile AB2 C1 şi A1 BC2 sunt isoscele rezult¼ a c¼a
bisectoarele AI; respectiv BI sunt şi mediatoarele segmentelor B2 C1 ; respectiv A1 C2 ;
deci I – centrul cercului înscris în triunghiul ABC – este centrul cercului Conway
corespunz¼ator triunghiului ABC:
18
Nichita St¼
Figura 3.32: Cercul lui Conway
Teorema 1098 Sunt adev¼arate relaţiile: A1 A2 k B2 C1 ; B1 B2 k C2 A1 ; C1 C2 k A2 B1 :
Demonstraţie. Deoarece AI?A1 A2 şi AI?B2 C1 rezult¼

a A1 A2 k B2 C1 : Analog
B1 B2 k C2 A1 ; C1 C2 k A2 B1 :
Teorema 1099 Dac¼a r este raza cercului înscris în triunghiul ABC

p şi p semiperimetrul
triunghiului ABC, atunci raza cercului Conway este egal¼a cu r + p2 :
2
Demonstraţie. În triunghiul isoscel B2 IA1 (IA1 = IB2 = RC - raza Conway), …e

P proiecţia lui I pe A1 B2 ; deci IP = r: Avem: IB22 = IP 2 + P B22 adic¼ 2 = r 2 + p2 ;
a RC
de unde p
R C = r 2 + p2
(deoarece P B2 = 12 A1 B2 = 21 (a + b + c) = p).
Teorema 1100 Intersecţiile dreptelor A1 A2 ; B1 B2 ; C1 C2 determin¼a un triunghi omotetic

cu triunghiul de contact Ca Cb Cc al triunghiului ABC, centrul de omotetie …ind punctul
lui Gergonne al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie fA0 g = B1 B2 \ C1 C2 ; fB 0 g = A1 A2 \ C1 C2 ; fC 0 g = A1 A2 \

B1 B2 : Deoarece triunghiul ACa Cb este isoscel rezult¼
a c¼
a
180 m(Â)
m(ÂCc Cb ) = ;
2
deci Â2 A1 A ÂCc Cb ; de unde A1 A2 k Cc Cb : Analog se arat¼ a c¼

a B1 B2 k Ca Cc
şi C1 C2 k Ca Cb ; deci triunghiurile Ca Cb Cc şi A0 B 0 C 0 sunt omotetice. Fie fDg =
ACa \ B2 C1 : În triunghiul AB2 C1 ; considerând ceviana AD şi secanta BC avem:
AB AC1 Ca C DB2
=1
AB2 AC Ca B DC1
(p b) b
(vezi [12, § II.15]) de unde DB
DC1 = (p c) c (i) (am ţinut cont c¼
2
a AB2 = AC1 = b +
0
c; Ca C = p c şi Ca B = p b). Fie fD1 g = A Ca \ B2 C1 : Avem:
A0 B2 A0 C2 D1 C1 Ca B1
= 1: (ii)
A0 B1 A0 C1 D1 B1 Ca C1
A B1 0
a triunghiurilor Ca Cb Cc şi A0 B1 C2 rezult¼
Din teorema sinusurilor aplicat¼ a sin(90 C
)
=
2
A0 C2 Ca Cc C a Cb
sin(90 B
)
şi sin ^Ca Cb Cc = sin ^Ca Cc Cb de unde:
2
A0 B1 cos C2 Ca Cc cos B2
= şi = (iii)
A0 C2 cos B2 Ca Cb cos C2
0 0 0
a A
Deoarece B1 C1 k Ca Cb k B 0 C 0 rezult¼ B2 AC Ca C c
A0 C1 = A0 B 0 = Ca Cb (iv): Din relaţiile (ii) - (iv)
rezult¼
a:
A0 B2 A0 C2 Ca B1 D1 B2
0 0
=
A C1 A B1 Ca C2 D1 C1
adic¼
a
cos B2 cos B2 p D1 B2
C C
=
cos 2 cos 2
p D1 C1
şi de aici !2 p(p b)
D1 B2 cos B2 ac (p b)b
= C
= p(p c)
= : (v)
D1 C2 cos 2
(p c)c
ab
a DB
Din relaţiile (i) şi (v) rezult¼ D1 B2
DC1 = D1 C2 ; adic¼
2
a D D1 : Astfel, punctele A; Ca ; D şi
A0 sunt coliniare. Analog, se arat¼ a B; Cb şi B 0 respectiv C; Cc şi C 0 sunt coliniare,
a c¼
deci centrul de omotetie este punctul de intersecţie al dreptelor ACa ; BCb şi CCc -
adic¼
a punctul lui Gergonne.
Teorema 1101 Intersecţiile dreptelor A1 A2 ; B1 B2 ; C1 C2 determin¼a un triunghi omo-

logic cu triunghiul ABC, centrul de omologie …ind punctul lui Gergonne al triunghiului
ABC:
Demonstraţie. Proprietatea este o consecinţ¼

a a aplicaţiei precedente.
3.13 CERCUL LUI ADAMS
„Gândirea este o pas¼are a în¼

alţimilor care, în colivia cuvintelor, izbuteşte doar s¼
a-şi desf¼
aşoare
aripile, dar nu poate zbura.” - Kahlil Gibran19
Teorema 1102 (Teorema lui Adams20 ) Fie Ca ; Cb ; Cc punctele de tangenţ¼a ale

cercului înscris în triunghiul ABC cu laturile BC; CA; respectiv AB: Dreptele ACa ; BCb ;
CCc sunt concurente în punctul (punctul lui Gergonne): Prin punctul se duc
paralele la laturile triunghiului Ca Cb Cc care intersecteaz¼a laturile triunghiului ABC
în punctele P; Q; R; S; T; U . Punctele P; Q; R; S; T; U aparţin unui cerc concentric cu
cercul înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Vom ar¼ ata c¼a
punctele P; Q; R; S; T; U se a‡a¼ la aceeaşi distanţa faţ¼
a de I. Cum Ca ; Cb ; Cc sunt
punctele podare ale lui I r¼
amâne s¼
a demonstr¼ am c¼a segmentele Ca P; Ca Q; Cb R; Cb S; Cc T;
Cc U au aceeaşi lungime (Figura 3.33). Cum ACb şi ACc sunt tangente la cercul înscris
Figura 3.33: Cercul lui Adams
rezult¼
a ACb ACc , adic¼a triunghiul ACb Cc este isoscel. Cum Cb Cc k U R rezult¼ a
U A RA, adic¼ a Cc U Cb R; analog se arat¼a c¼a Ca Q Cb T şi Ca P Cb S. Ducem
prin A o paralel¼
a d la BC şi …e fXg = Ca Cb \d; fY g = Cc Ca \d; fZg = P S \d; fW g =
T Q \ d: Atunci, triunghiurile ACb X şi Ca Cb C sunt asemenea, de unde rezult¼ a c¼a
ACb AX şi analog se arat¼ a c¼
a AY ACc . Cum Ca Y k W şi Ca X k Z rezult¼ a
AW AZ, de unde W Y ZX, sau Ca Q Ca P ceea ce completeaz¼ a demonstraţia.
Cercul circumscris celor şase puncte se numeşte cercul lui Adams corespunz¼
ator
triunghiului ABC:
19
Kahlil Gibran (1883-1931) – poet libanez
20
Edwin Adams (1878-1956) - matematician ceh, profesor la Princeton, contribuţii în geometrie
Teorema 1103 Centrul cercului Adams este centrul cercului înscris în triunghiul
ABC:
Demonstraţie. Din congruenţa triunghiurilor ICa P; ICa Q; ICb R; ICb S; ICc U;

ICc T rezult¼
a
IP IQ IR IS IT IU;
deci centrul cercului înscris în triunghiul ABC este centrul cercului lui Adams.
Teorema 1104 Sunt adev¼arate relaţiile: U R?AI; T Q?BI; P S?CI:
Demonstraţie. Deoarece triunghiul AU R este isoscel, iar dreptele AR şi AU sunt

tangente cercului înscris în triunghiul ABC, rezult¼
a c¼
a U R?AI; analog se arat¼ a c¼
a
T Q?BI; P S?CI:
3.14 CERCUL LUI BROCARD
„Operele matematice robesc şi încânt¼

a tocmai ca operele pasiunii şi imaginaţiei.”- Ion Barbu
Fie K punctul lui Lemoine al triunghiului ABC. Paralele duse prin K la laturile
BC; CA; AB intersecteaz¼ a mediatoarele acestor laturi în punctele A1 ; B1 ; respectiv C1 :
Triunghiul A1 B1 C1 se numeşte primul triunghi al lui Brocard21 . Fie A2 ; B2 ; C2
proiecţiile punctului O-centrul cercului circumscris triunghiuluiABC- pe simedianele
duse din vârfurile A; B; C. Triunghiul A2 B2 C2 se numeşte al doilea triunghi al lui
Brocard. Cercul având diametru segmentul OK se numeşte cercul lui Brocard
(Figura 3.34).
Observaţia 1105 Dou¼a triunghiuri care au acelaşi unghi Brocard se numesc echibro-
cardiene. Bisectoarele interioare şi exterioare ale unghiurilor AGA1 ; BGB1 ; CGC1 se
numesc axele lui Steiner (G …ind centrul de greutate al triunghiului ABC):
Teorema 1106 Cercul lui Brocard este circumscris triunghiurilor lui Brocard.
Demonstraţie. Deoarece m(^KA1 O) = m(^KB1 O) = m(^KC1 O) = 90 ;

rezult¼
a c¼a punctele A1 ; B1 ; C1 aparţin cercului lui Brocard. Analog pentru punctele
A2 ; B2 ; C2 .
Teorema 1107 Triunghiurile AB1 C; BC1 A; CA1 B sunt isoscele şi asemenea.
21
Figura 3.34: Cercul lui Brocard
Demonstraţie.Deoarece punctele A1 ; B1 ; C1 aparţin mediatoarelor laturilor tri-

unghiului ABC, rezult¼ a c¼
a triunghiurile AB1 C; BC1 A; CA1 B sunt isoscele. Deoarece
A1 Ma ; B1 Mb ; C1 Mc sunt egale cu distanţele de la K la laturile BC; CA; AB, rezult¼
a
A1 M a B1 Mb C1 Mc
= =
a b c
B1 Mb
a ABM
(unde Ma ; Mb ; Mc sunt mijloacele laturilor BC; CA; AB), adic¼ 1 Ma
a
= CMb = C1 M c
AMa
şi cum
m(^BMa A1 ) = m(^CMb B1 ) = m(ÂMc C1 ) = 90 ;
rezult¼
a c¼
a triunghiurile BMa A1 , CMb A şi AMc C1 sunt asemenea. Atunci, triunghiurile
BA1 C; CB1 A şi AC1 B sunt asemenea.
Teorema 1108 Dreptele A1 B; B1 C şi C1 A sunt concurente într-un punct Brocard.
Demonstraţie. În triunghiul BA1 Ma avem:

A1 M a KK1
tg(Â1 BMa ) = = = tg!;
BMa BC=2
(unde K1 este proiecţia lui K pe BC), deci Â1 BMa este egal cu unghiul lui Brocard
!, de unde rezult¼
a c¼
a A1 B; B1 C; C1 A sunt ceviene ce determin¼
a unul dintre punctele
lui Brocard.
Teorema 1109 Dreptele AB1 ; BC1 ; CA1 sunt concurente într-un punct Brocard.
Demonstraţie.În triunghiul AB1 Mb avem: tg(^B1 AMb ) = BAM 1 Mb

b
KK2
= AC=2 = tg!
(unde K2 este proiecţia lui K pe AC), deci ^B1 AC este egal cu unghiul lui Brocard,
adic¼
a A1 B; B1 C; C1 A sunt ceviene ce determin¼
a unul din punctele lui Brocard.
Observaţia 1110 Dac¼a f g = A1 B \ B1 C \ C1 A, atunci f 0 g = A1 B \ B1 C \ C1 A;

dac¼a f g = A1 B \ B1 C \ C1 A; atunci f 0 g = A1 B \ B1 C \ C1 A:
Teorema 1111 Dreptele AA1 ; BB1 ; CC1 sunt concurente.
Demonstraţie.Fie fB 0 g = KA1 \ AC; fC 0 g = KA1 \ AB, L mijlocul segmentului

OK: Deoarece punctele B 0 şi C 0 sunt puncte pe al doilea cerc al lui Lemoine (cu centrul
în punctul L) rezult¼a c¼a proiecţia lui L pe coarda B 0 C 0 este punctul A"- mijlocul acestui
segment (i). În triunghiul dreptunghic KOA1 , (m(^KA1 O) = 90 ), LA00 este linie
mijlocie, deci A00 este şi mijlocul segmentului KA1 (ii). Din relaţiile (i) şi (ii) obţinem
a C 0 K = A1 B 0 , deci dreapta AA1 este dreapta izotomic¼
c¼ a simedianei AK. Analog
se arat¼a c¼
a BB1 şi CC1 sunt izotomicele simedianelor concurente în punctul izotomic
punctului lui Lemoine 00 .
Observaţia 1112
i) Punctul de concurenţ¼
a al dreptelor AA1 ; BB1 ; CC1 se numeşte al treilea punct
al lui Brocard corespunz¼ ator triunghiului ABC.
ii) Din cele prezentate mai sus se poate spune c¼ a primul triunghi al lui Brocard
A1 B1 C1 este triomologic cu triunghiul ABC, centrele de omologie …ind punctele lui
Brocard ; 0 şi izotomicul punctului lui Lemoine (al treilea punct al lui Brocard 00 ).
iii) 0 se numeşte dreapta lui Brocard.
Consecinţa 1113 Vârfurile primului triunghi al lui Brocard A1 B1 C1 se g¼asesc pe

dreptele izotomice ale simedianelor triunghiului ABC.
Teorema 1114 Primul triunghi Brocard A1 B1 C1 al triunghiului ABC este asemenea

cu triunghiul ABC.
Demonstraţie. Avem m(Â B) = 180 m(^B) (vezi „Punctele lui Brocard”),

deci m(^C1 A1 ) = m(^C1 B1 A1 ) = m(^B) (i); m(^B C) = 180 m(^C); de unde:
m(^B1 A1 ) = m(^B1 C1 A1 ) = m(^C): (ii)

a c¼
a triunghiurile ABC şi A1 B1 C1 sunt asemenea.
Teorema 1115 Primul triunghi al lui Brocard al unui triunghi ABC, triunghiul 0 00
şi triunghiul ABC au acelaşi centru de greutate.
Teorema 1116 Cercul lui Brocard trece prin punctele Brocard şi 0 ale triunghiului
ABC.
Figura 3.35: Punctele lui Brocard
Demonstraţie. Din proprietatea 1107 rezult¼

a c¼
a triunghiul A1 Ma C şi B1 Mb A
sunt asemenea, astfel
^Ma A1 C ^Mb B1 A ÔB1 0 ;
deci patrulaterul A1 OB1 0 este inscriptibil. Atunci, 0 aparţine cercului lui Brocard.
Analog, se arat¼
a c¼
a aparţine cercului lui Brocard.
Teorema 1117 Punctele lui Brocard şi 0 ale triunghiului ABC sunt simetrice faţ¼a
de diametrul OK.
1 \
m(^ OK) = m(^ B1 K) = m(KA2 )
2
şi deoarece KB1 k AC rezult¼a m(^ B1 K) = m(^ CA) = !, deci m(^ OK) = !
(Figura 3.35). Analog, m(^ OK) = m(^ 0 A1 K) = m(^ 0 CB) = !, deci ^ OK
0
^ 0 OK, adic¼ a punctele şi 0 sunt simetrice faţ¼

a de dreapta OK.
Teorema 1118 Raza cercului lui Brocard este egal¼a cu

p
R 1 4 sin2 !
R! = :
2 cos !
Demonstraţie. În triunghiul dreptunghic K O avem:

p
O R 1 4 sin2 !
KO = = = 2R! ;
cos ! cos !
p
2!
a cu R! = R 21 cos4 sin
de unde raza cercului Brocard este egal¼ ! .
Teorema 1119 Raza cercului lui Brocard este egal¼a cu

s
1 3a2 b2 c2
R! = R2 :
2 (a2 + b2 + c2 )2
3a2 b2 c2
Demonstraţie. Deoarece OK 2 = R2 (a2 +b2 +c2 )2
(vezi „Punctul lui Lemoine”),
q
2 b2 c2
a R! = 21 R2 (a23a
rezult¼ +b2 +c2 )2
.
Teorema 1120 Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi 00 al treilea punct al lui Bro-
card al triunghiului ABC: Atunci, H 00 k OK:
Demonstraţie. FiefZg = 0 \ OK (Figura 3.35). Deoarece G este centrul de

OG
greutate al triunghiurilor ABC şi 0 00 rezult¼
a GH = 12 şi GGZ00 = 21 , de unde obţinem
H 00 k OK:
Teorema 1121 Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi 00 al treilea punct al lui Bro-
card al triunghiului ABC. Atunci,
p
H 00 = 2R cos ! 1 4 sin2 !:
Demonstraţie. FiefZg = 0 \OK. Din triunghiul O Z rezult¼

a OZ = O cos ! =
p p
2 00 2
R cos ! 1 4 sin !, deci H = 2OZ = 2R cos ! 1 4 sin !.
Teorema 1122 Ortocentrul primului triunghi Brocard aparţine dreptei H 00 :
Demonstraţie.Fie L centrul cercului lui Brocard şi fH1 g = LG \ H 00 . Deoarece

L este centrul cercului circumscris triunghiului A1 B1 C1 şi G centrul s¼
au de greutate
rezult¼
a c¼
a dreapta LG este dreapta lui Euler a primului triunghi Brocard. Cum
OG 1 LG
= = ;
GH 2 GH1
rezult¼
a c¼
a H1 este ortocentrul primului triunghi al lui Brocard A1 B1 C1 .
Consecinţa 1123 Patrulaterul KOH1 H este paralelogram.
Demonstraţie. Deoarece HH1 k OK şi HH1 = 2LO = OK rezult¼

a c¼
a KOH1 H
este paralelogram.
Consecinţa 1124 Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC aparţine dreptei
KH1 .
Demonstraţie.Deoarece într-un paralelogram diagonalele se înjum¼

at¼
aţesc rezult¼
a
concluzia.
Teorema 1125 Punctul lui Tarry, centrul de greutate şi centrul cercului lui Brocard
corespunz¼ator unui triunghi ABC sunt coliniare.
Demonstraţie. Din asem¼ anarea poligoanelor T ACSB şi OA1 C1 KB1 (vezi „Punc-
tul lui Tarry”), punctele G; O; T se corespund cu punctele G; L; respectiv O şi de aici
rezult¼ [
a OGT [ deci punctele T; L; G sunt coliniare.
LGO,
Teorema 1126 Fie L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate, T punctul
lui Tarry şi O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci,
OG2 = GL GT:
Demonstraţie. Deoarece punctele G; O; T respectiv G; L; O formeaz¼

a …guri omoloage,
a GO
rezult¼ GL = GT
GO , de unde OG2 = GL GT:
Teorema 1127 Fie L centrul cercului lui Brocard, G centrul de greutate, T punctul
lui Tarry şi O centrul cercului circumscris unui triunghi ABC. Atunci,
R cos !
GT = p GO:
1 4 sin2 !

anarea triunghiurilor GLO şi GOT rezult¼
a
GO GL LO R!
= = = ;
GT GO OT R
R
deci GT = R! GO = p R cos !2 GO:
1 4 sin !
Teorema 1128 Al treilea punct Brocard 00 aparţine dreptei ce uneşte punctele lui
Steiner şi Tarry corespunz¼atoare unui triunghi ABC.
Demonstraţie. Fie H1 ortocentrul primului triunghi al lui Brocard şi fZg =

0
\ OK (Figura 3.35). Atunci,
H1 00 H1 G
= = 2;
ZL GL
iar
ZL = OZ OL
p
p R 1 4 sin2 !
2
= R cos ! 1 4 sin !
p 2 cos !
2
R 1 4 sin !
= cos 2!
2 cos !
şi de aici H1 00 = 2LZ. Avem:

H1 T T G + 2GL
= ;
LT GT LG
GT R2
din GL = 2 ;
R!
rezult¼
a
T G + 2GL R2 + 2R!2
=
GL R!2
şi
T G GL R2 R!2
= ;
GL R!2
de unde
H1 T R2 + 2R!2
= 2 = 2 cos 2!:
LT R R!2
00 H1 00
Dar HLO
1
= 2 cos 2!, deci LO = H1 T
LT şi cum H1 00 k LO rezult¼
a c¼
a 00 aparţine
dreptei T O.
Teorema 1129 Fie O centrul cercului circumscris triunghiului ABC şi 00 al treilea
punct al lui Brocard al triunghiului ABC. Atunci, O 00 = R(2 cos 2! 1):
T 00
Demonstraţie. Din asem¼ anarea triunghiurilor 00 H1 T şi OLT rezult¼
a TO =
H1 T T 00 TO 00
LT = 2 cos 2! şi de aici TO = 2 cos 2! 1 sau O = R(2 cos 2! 1):
Teorema 1130 Dreapta O este tangent¼a cercului circumscris triunghiului S 00 ,
unde S este punctul lui Steiner corespunz¼ator triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din O 00 OS = R2 (2 cos 2! 1) = O 2; rezult¼

a concluzia.
Teorema 1131 Dreapta O 0 este tangent¼a cercului circumscris triunghiului S 0 00 ,
unde S este punctul lui Steiner corespunz¼ator triunghiului ABC.
Demonstraţie. Din O 00 OS = R2 (2 cos 2! 1) = O 02 rezult¼

a concluzia.
Teorema 1132 Punctele A2 ; B2 ; C2 aparţin cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC;

COA; AOB.
Demonstraţie. Deoarece dou¼ a simediane exterioare şi o simediana interioar¼a ale

unui triunghi sunt concurente (vezi „Simediana exterioar¼ a”), atunci simediana AK şi
tangentele în B, respectiv C la cercul circumscris triunghiului ABC sunt concurente în
punctul TA (Figura 3.36). Deoarece m(ÔCTA ) = 90 rezult¼ a c¼a OTA este diametru în
cercul circumscris triunghiului BOC. Deoarece OA2 ?ATA rezult¼ a m(ÔA2 TA ) = 90 ,
adic¼
a A2 este punct pe cercul circumscris triunghiului BOC. Analog se arat¼ a c¼
a B2 şi
C2 sunt pe cercurile circumscrise triunghiurilor COA, respectiv AOB:
Observaţia 1133 Un cerc care trece prin dou¼a vârfuri ale unui triunghi şi este tan-
gent la una din laturile triunghiului se numeşte cerc adjunct.
Figura 3.36: Cerc adjunct
Teorema 1134 Punctul A2 se a‡¼a la intersecţia cercurilor adjuncte vârfului A.

Demonstraţie. Deoarece ^BA2 TA ^BCTA ^BAC rezult¼ a c¼
a cercul cir-
cumscris triunghiului BA2 A este tangent în A laturii AC. Analog, cercul circumscris
triunghiului CA2 A este tangent în A laturii AB.
Observaţia 1135 Punctele B2 şi C2 se a‡¼a la intersecţia cercurilor adjuncte vâr-
furilor B, respectiv C: Vârfurile celui de-al doilea triunghi Brocard al triunghiului
ABC sunt intersecţiile dintre cercurile adjuncte corespunz¼atoare vârfurilor A; B; C.
Teorema 1136 Coordonatele unghiulare ale vârfurilor celui de al doilea triunghi Bro-
card A2 B2 C2 sunt:
(180 m(Â); 2m(Â); 180 m(Â));
((180 m(^B); 180 m(^B); 2m(^B));
(2m(^C); 180 m(^C); 180 m(^C)):
m(^BA2 A) = 180 m(^BA2 TA ) = 180 m(Â); m(^CA2 A)
= 180 m(^TA A2 C) = 180 m(Â);
iar m(^BA2 C) = 360 [m(^BA2 A) + m(^CA2 A)] = 2m(Â): Analog se determin¼
a
coordonatele unghiulare ale vârfurilor B2 şi C2 :
Teorema 1137 Cercul Brocard şi primul cerc Lemoine sunt concentrice.
Demonstraţie. Deoarece ambele cercuri au centrul în punctul L, mijlocul seg-
mentului OK; rezult¼
a concluzia.
3.15 CERCURILE ŢIŢEICA - CARNOT
„Geometria este limbajul omului... de la naşterea sa, omul nu a acţionat decât pe fundamentul
geometriei, pe care a p¼
atruns-o cu atâta claritate încât putem admite c¼ a ea este aceea care ne
a.” - Charles le Corbusier22
condiţioneaz¼
Fie H ortocentrul triunghiului ABC şi Oa ; Ob ; Oc centrele cercurilor circumscrise

triunghiurilor BCH; ACH; ABH. Oa Ob Oc se numeşte triunghiul Ţiţeica-Carnot, iar
cercurile circumscrise triunghiurilor BHC; AHC; AHB se numesc cercurile Ţiţeica-
Carnot 23 - ( a ), ( b ), ( c ).
Teorema 1138 Cercurile circumscrise triunghiurilor BHC, AHC şi AHB sunt con-
gruente cu cercul circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele segmentelor AH; BH; CH; Ha ; Hb ; Hc
Figura 3.37: Cercurile lui Ţiţeica
picioarele înalţimilor triunghiului ABC; O centrul cercului circumscris triunghiului

22
Charles le Corbusier (1877-1965) – arhitect, pictor francez de origine elveţian¼
a
23
Lazare Carnot (1753-1823) – matematician şi inginer francez
0 0 0
ABC şi Oa simetricul lui O faţ¼
a de BC (Figura 3.37): Atunci, AH OOa şi AH k OOa
0
de unde rezult¼
a c¼
a patrulaterul OOa HA este paralelogram. Deci, HOa OA(= R)
(i) şi cum OCOa B este romb rezult¼ a c¼
a
0 0
Oa C = Oa B = OC = OB(= R): (ii)

a c¼
a
0 0 0
Oa C = Oa B = Oa H (= R);
0 0
deci Oa este centrul cercului circumscris triunghiului BHC, adic¼ a Oa Oa . Ana-
log, Ob şi Oc sunt simetricele lui O în raport cu laturile AC, respectiv AB. Cercul
circumscris triunghiului BHC este congruent cu cercul circumscris ABC. Analog, cer-
curile circumscrise triunghiurilor AHC şi AHB sunt congruente cu cercul circumscris
triunghiului ABC.
Observaţia 1139
1) Laturile triunghiului Ţiţeica-Carnot conţin punctele lui Euler (A0 ; B 0 ; C 0 ) ale

triunghiului ABC.
2) Distanţele de la centrul cercului circumscris triunghiului ABC la centrele Oa ; Ob ; Oc
sunt egale cu AH; BH; respectiv CH.
3) Centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot sunt simetricele centrului cercului circumscris
(O) al triunghiului ABC faţ¼ a de laturile triunghiului ABC.
4) Punctul H este centrul cercului circumscris triunghiului Ţiţeica-Carnot.
Teorema 1140 Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt congruente.
Demonstraţie. Cum BOa CO şi AOCOb sunt romburi rezult¼ a: BOa k OC k AOb
şi BOa = OC = AOb (= R), deci patrulaterul ABOa Ob este paralelogram, adic¼ a
AB = Oa Ob : Analog, AC = Oa Oc şi BC = Ob Oc , triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt
congruente.
Teorema 1141 Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC sunt omotetice.
Demonstraţie. Soluţia 1. Fie O9 mijlocul segmentului OH. Atunci, triunghiul

Oa Ob Oc se obţine prin omotetia de centru O9 şi raport -1, a triunghiului ABC:
Soluţia 2. Deoarece Oa Ob jjAB; Ob Oc jjBC şi Oa Oc jjAC, iar triunghiul ABC şi
Oa Ob Oc sunt congruente, rezult¼ a c¼a triunghiurile sunt omotetice. Alegem un reper
complex cu originea în centrul cercului circumscris triunghiului ABC, O(0). Not¼ am cu
a; b; c; h; o1 ; o2 ; o3; o9 a…xele punctelor A; B; C; H; Oa ; Ob ; respectiv Oc : Atunci, H(a +
b + c), iar centrul cercului lui Euler O9 a+b+c 2 . Patrulaterele AOc HOb ; BOa HOc ;
COb HOa …ind paralelograme rezult¼ a a + h = o3 + o2 ; b + h = o1 + o3 ; c + h = o1 + o2 ,
de unde o1 + o2 + o3 = 2(a + b + c) = 4o9 , o1 = 4o9 (a + 2o9 ) = 2o9 a = b + c,
o2 = 2o9 b = a + c, o3 = 2o9 c = a + b. Deoarece oa1 oo99 = 1 2 R rezult¼ a ca
punctele A; O9 ; O1 sunt coliniare. Analog, B; O9 ; O2 şi C; O9 ; O3 sunt coliniare, deci
centrul de omotetie dintre triunghiurile ABC, O1 O2 O3 este centrul lui Euler.
Teorema 1142 Centrul cercului lui Euler al triunghiului ABC este mijlocul seg-
mentelor AOa ; BOb ; COc .
Demonstraţie. Din oaa1 oo99 = 1 rezult¼

a ja o9 j = joa o9 j adic¼
a AO9 O9 Oa .
Analog, BO9 O9 Ob şi CO9 O9 Oc :
Teorema 1143 Triunghiurile Oa Ob Oc şi ABC au acelaşi cerc al lui Euler şi aceeaşi
dreapt¼a a lui Euler.
Demonstraţie. În triunghiul Oa Ob Oc , O este ortocentrul s¼

au, iar H este centrul
cercului circumscris, deci are aceeaşi dreapt¼
a Euler cu triunghiul ABC şi evident
acelaşi cerc al lui Euler.
Teorema 1144 Cercurile lui Ţiţeica-Carnot sunt simetrice cercului circumscris tri-
unghiului dat în raport cu laturile corespunzatoare.
Demonstraţie. Deoarece H aparţine cercului circumscris triunghiului BHC; si-

metricul lui H faţ¼
a de BC aparţine cercului circumscris triunghiului ABC; iar cercurile
circumscrise triunghiurilor BHC şi ABC sunt congruente, rezult¼ a c¼a cele dou¼
a cercuri
sunt simetrice faţ¼
a de BC:
Teorema 1145 Fie A1 ; B1 ; C1 punctele de intersecţie dintre bisectoarele interioare

ale triunghiurilor A, B, respectiv C cu cercul circumscris triunghiului ABC. Triunghiul
O1 O2 O3 , având vârfurile în centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot ale triunghiului A1 B1 C1
este omologic cu triunghiul ABC, centrul de omologie …ind un punct al lui Kariya al
triunghiului ABC.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kariya”.
Teorema 1146 Fie H ortocentrul unui triunghi ABC,( a ); ( b ); ( c ) cercurile Ţiţeica-

Carnot corespunz¼atoare triunghiului ABC, iar Ab şi Ac al doilea punct de intersecţie
dintre cercul ( a ) cu laturile AC respectiv AB. Analog se de…nesc punctele Bc şi Ba ,
respectiv Ca şi Cb determinate de intersecţiile cercurilor ( b ); respectiv ( c ) cu laturile
corespunzatoare ale triunghiului ABC. Ortocentrul triunghiului ABC este centrul cer-
curilor circumscrise triunghiurilor AAb Ac ,BBc Ba ,CCa Cb .
Demonstraţie.Avem
\c ) = 90
m(HAH \
m(H c HA) = 90
\
m(H \
a HC) = m(HCHa ) (i)
În cercul ( a );
1 _
m(BA\ \
c H) = m(HCB) = m(BH) (ii)
2
Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼ \
a HAB \
AA c H, deci triunghiul AHAc este isoscel, de
unde AH HAc (iii). Analog se arat¼ a c¼
a AH HAb (iv). Din relatiile (iii) şi (iv)
rezult¼
a
AH HAc HAb ;
deci H este centrul cercului circumscris triunghiului AAb Ac . Analog, se arat¼ a c¼
aH
este centrul cercului circumscris triunghiurilor BBc Ba şi CCa Cb (Figura 3.38).
Figura 3.38: H este centrul cercului circumscris triunghiului AAb Ac
Teorema 1147 Fie Oa centrul cercului Ţiţeica-Carnot ( a ) şi Ha Hb Hc triunghiul

ortic al triunghiului ABC. Atunci: BOa ?Ha Hb şi COa ?Ha Hc .
Demonstraţie. Dac¼ a O este centrul cercului circumscris triunghiului ABC, atunci

OC?Ha Hb (i) (vezi [12, § III.1]) (Figura 3.38). Patrulaterul BOCOa …ind un romb -
datorit¼ a faptului c¼ a Oa este simetricul lui O faţ¼
a de BC - rezult¼a BOa k OC (ii). Din
relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a c¼
a BOa ?Ha Hb . Analog, se arat¼ a COa ?Ha Hc .
Observaţia 1148 Analog se arat¼a c¼a AOb ?Hb Ha , COb ?Hb Hc , AOc ?Hc Ha , BOc ?Hc Hb .
Teorema 1149 Tangentele duse în ortocentrul H al unui triunghi ABC la cercurile

Ţiţeica-Carnot ( a ); ( b ); ( c ) intersecteaz¼a laturile BC, CA, respectiv AB în trei puncte
coliniare.
Demonstraţie. Fie A0 ; B 0 ; C 0 punctele determinate de intersecţiile dintre tangen-

tele şi laturile triunghiului, iar A00 ; B 00 ; C 00 al doilea punct de intersecţie dintre dreptele
AH; BH; CH cu cercul circumscris triunghiului ABC (Figura 3.39). Avem
1 _
m(^BCC 00 ) = m(^BB 00 C 00 ) = m(BC 00 )
2
şi cum A0 H este tangent¼ a cercului (Ca) rezult¼a m(Â0 HB) = m(^HCB), de unde
Â HB ^C B B, deci dreptele A H şi B C sunt paralele. Fie fM g = B 00 C 00 \BC.
0 00 00 0 00 00
A0 B
Din asemanarea triunghiurilorA0 BH cu M BB 00 şi A0 HC cu M CC 00 rezult¼ a: M A0 =
BH A0 C HC
HB 00 şi M A0 = HC 00 , de unde
A0 B BH HC 00
0
= :
AC HC HB 00
Figura 3.39: Tangente în H la cercurile lui Ţiţeica
Analog, se arat¼
a c¼
a
B0C CH HA00 C 0A AH HB 00
0
= 00
şi 0
= :
BA HA HC CB HB HA00
A0 B B0C C0A
Atunci A0 C B0A C0B = 1, deci punctele A0 ; B 0 ; C 0 sunt coliniare.
Teorema 1150 Fie Ca Cb Cc triunghiul de contact al triunghiului ABC. Ortocentrele

triunghiurilor ACb Cc , BCa Cc , CCa Cb sunt centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot ale tri-
unghiului Ca Cb Cc .
0 0
Demonstraţie. Fie Cc Cc şi Cb Cb înalţimi în triunghiul ACb Cc şi H1 ortocentrul
0 0
triunghiului ACb Cc . Atunci Cc Cc k ICb şi Cb Cb k ICc , deci patrulaterul ICb H1 Cc este
paralelogram (Figura 3.40). Cum ICc ICb rezult¼a c¼a patrulaterul ICb H1 Cc este
romb, deci H1 este simetricul centrului cercului circumscris triunghiului de contact
faţ¼
a de latura Cb Cc , ceea ce arat¼a c¼
a H1 este centrul cercului Carnot corespunzator
laturii Cb Cc . Analog, se arat¼ a c¼a ortocentrele triunghiurilor BCa Cc şi CCa Cb sunt
centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot corespunzatoare laturilor Ca Cc ; respectiv Cb Ca .
Teorema 1151 Fie H ortocentrul unui triunghi ABC, Ha Hb Hc triunghiul ortic fH1 g =
AHa \ Hb Hc ,fH2 g = BHb \ Ha Hc ,fH3 g = CHc \ Ha Hb . Dreptele H2 H3 ; H3 H1 ; H1 H2
sunt axele radicale dintre cercul lui Euler al triunghiului ABC şi respectiv cercurile
Ţiţeica-Carnot ( a ); ( b ); ( c ):

Figura 3.40: Centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot ale triunghiului Ca Cb Cc .
Teorema 1152 Triunghiul având vârfurile în centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot şi

triunghiurile având vârfurile în punctele unde în¼alţimea triunghiului dat intersecteaz¼a
cercul s¼au circumscris sunt omologice, centrul de omologie aparţinând acestui cerc
ciscumscris.
Demonstraţie. Vezi „Punctul lui Kariya”.
Teorema 1153 Fie I centrul cercului înscris într-un triunghi ABC şi Ha Hb Hc tri-
unghiul s¼au ortic. Centrele cercurilor înscrise în triunghiurile AHb Hc , BHc Ha , CHa Hb
sunt centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot corespunz¼atoare triunghiului de contact Ca Cb Cc
al triunghiului ABC:
Demonstraţie. Fie M proiecţia lui B pe bisectoarea CI şi fA1 g = Hc M \ AI.

Avem:
\ \ şi M \ \ 1 \
AH c Hb ACB Hc A M CB(= m(ACB))
2
(deoarece patrulaterele Hc Hb CB şi Hc M CB sunt inscriptibile) (Figura 3.41) de unde
rezult¼
a c¼
a
\ \ 1 \
m(AH c A1 ) = m(AHc M ) = m(AHc Hb );
2
\
deci Hc A1 este bisectoarea unghiului AH c Hb . Cum AA1 este bisectoarea unghiului A,
rezult¼
a c¼
a A1 este centrul cercului înscris în triunghiul AHc Hb :Dar
\ \ \ 1 ^ 1 ^
m(IA 1 M ) = m(A1 AHc ) + m(A1 Hc A) = m(A) + m(C)
2 2
şi
m(M\ \
IA1 ) = m(M [ = 1 m(A)
[ + m(ICA)
IA) = m(IAC) ^ + 1 m(C);
^
2 2
de unde rezult¼
a c¼
a
\
IA 1M
\
M IA1 :
Figura 3.41: Centrele cercurilor Ţiţeica-Carnot corespunz¼

atoare triunghiului Ca Cb Cc
Ar¼
at¼
am c¼
a punctul M aparţine dreptei Cc Cb : Fie fM1 g = CI \ Cc Cb : Avem:
\1 ) = 1 [m(B)
m(BIM b + m(C)]
b
2
(ca unghi exterior triunghiului BIC), m(BIM\1 ) = 90 1 m(A). ^ Patrulaterul ICc ACb
2
\
este inscriptibil, deci m(IC 1 ^ \ 1 ^
c Cb ) = 2 m(A), de unde m(BCc M1 ) = 90 + 2 m(A): Astfel,
\
m(BC \
c M1 ) + m(M IB) = 180 ;
adic¼
a patrulaterul BCc M1 I este inscriptibil, deci
\
m(BM \
1 I) = m(BCc I) = 90 ;
de unde rezult¼ a c¼
a M1 este proiecţia lui B pe bisectoarea C1 , adic¼
a M1 M: Deoarece
AI?Cb Cc , M 2 Cb Cc şi triunghiul M A1 I este isoscel, rezult¼ a c¼
a punctele A1 şi I sunt
simetrice faţ¼
a de latura Cc Cb , deci A1 este centrul cercului Ţiţeica-Carnot corespun-
z¼
ator laturii Cc Cb a triunghiului de contact.
3.16 CERCURILE LUI LUCAS
„Matematica reprezint¼
a în sine o colecţie de rezultate, care pot … aplicate la orice.”- Bertrand
Russell24
Pe latura BC a triunghiului ABC în exterior se construieşte p¼ atratul BCC1 B1 :

Fie fM g = AB1 \ BC şi fN g = AC1 \ BC: Fie P şi Q punctele de intersecţie dintre
perpendicularele ridicate din N şi M pe latura BC şi laturile AC, respectiv AB.
Teorema 1154 Patrulaterul MNPQ este p¼atrat.

an¼
arile triunghiurilor AQM şiABB1 ; AP N şi ACC1 ;
Figura 3.42: Cercul lui Lucas
AP N şi AB1 C1 rezult¼

a:
AM MQ AQ AN NP AP M N AM AN
= = ; = = ; = = ; (i)
AB1 BB1 AB AC1 CC1 AC B1 C1 AB1 AC1
MQ NP
de unde BB 1
= CC 1
şi cum BB1 = CC1 ; rezult¼
a M Q = N P (Figura 3.42): Deoarece
M Q k N P şi M Q?BC; N P ?BC rezult¼ a c¼
a patrulaterul M N P Q este dreptunghi.
Atunci, P Q k BC şi P Q M N (ii): Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼
a
AQ QP MN QM
= = =
AB BC BC BB1
(şi cum BC BB1 ), de unde M N = QM; deci patrulaterul M N P Q este p¼
atrat.
24
a
Observaţia 1155 Cercul circumscris triunghiului APQ se numeşte A –Lucas. Ana-

log, se de…nesc cercurile B – Lucas şi C – Lucas. Fie LA ; LB ; LC centrele cer-
curilor Lucas. Triunghiul LA LB LC se numeşte triunghiul lui Lucas25 .
Teorema 1156 Fie a, b, c lungimile laturilor triunghiului ABC şi R raza cercului
circumscris acestui triunghi. P¼atratul MNPQ are latura de lungime egal¼a cu
a
:
1 + 2aR
bc
Demonstraţie. Fie A0 piciorul în¼

alţimii duse din A. Din asem¼
anarea triunghiu-
rilor AQP şi ABC rezult¼
a:
AQ AP QP
= = ;
c b a
c b
de unde AQ = a l; AP = a l, (P Q =c l), iar din asem¼
anarea triunghiurilor BQM şi
BQ QM c al
BAA0 rezult¼
a AB = AA0 ; de unde c = hla şi de aici
a ha
l= :
a + ha
2 A[ABC] 2 abc bc a
Dar ha = a = a 4R = 2R ; de unde rezult¼
al= 1+ 2aR
:
bc
Teorema 1157 Razele cercurilor A – Lucas, B – Lucas şi C – Lucas sunt egale cu:
RA = 1+R2aR , RB = 1+R2bR , respectiv RC = 1+R2cR :
bc ac ab
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile AP Q şi ABC sunt omotetice, centrul omotetiei

…ind punctul A şi raportul de omotetie …ind egal cu al = 1+12aR (conform propriet¼
aţii
bc
RA
precedente) rezult¼
a c¼
a R = al ; de unde RA = R
1+ 2aR
: Analog se determin¼
a lungimile
bc
celorlalte dou¼
a raze.
Teorema 1158 Cercul circumscris triunghiului ABC şi cercurile lui Lucas sunt tan-
gente interior.
Demonstraţie. Deoarece triunghiurile AQP şi ABC sunt omotetice, prin omote-
tia de centru A şi raport 1+12aR rezult¼
a c¼
a cercurile circumscrise acestor dou¼
a tri-
bc
unghiuri se corespund prin omotetia considerat¼
a, deci cercurile sunt tangente interior
(Figura 3.43).
Observaţia 1159 Raportul de omotetie poate … considerat şi sub forma RRA : Analog
se arat¼a c¼a cercurile B –Lucas şi C –Lucas sunt tangente interior cercului circumscris
triunghiului ABC.
Teorema 1160 Cercurile lui Lucas sunt tangente dou¼a câte dou¼a.
25
Francois Lucas (1842-1891) – mathematician francez, contribuţii în teoria numerelor
Figura 3.43: C(O; R) şi cercurile Lucas sunt tangente interior
Demonstraţie. Avem: OLB = OB LB B = R RB ; OLC = R RC şi

m(^BOC) = 2m(^BAC): Aplicând teorema cosinusului în triunghiul OLB LC rezult¼
a:
LB L2C = OL2B + OL2C 2OLB OLC cos(^LB OLC ):

R R
Cum OLB = R 1+ 2bR
; OLC = R 1+ 2cR
şi
ac ab
cos(^LB OLC ) = cos 2A b

c = 2 cos2 A 1
2
b +c2 a2
= 2 1
2bc
rezult¼
a
2R(abc + b2 R + c2 R) a
LB LC = = RB + RC ;
(ac + 2bR)(ab + 2cR)
deci cercurile B –Lucas şi C –Lucas sunt tangente. Analog, se arat¼
a c¼
a cercurile A –
Lucas şi C –Lucas respectiv B –Lucas şi A –Lucas sunt tangente.
Teorema 1161 Laturile triunghiului Lucas au lungimile RA +RB ; RB +RC ; RC +RA :
Demonstraţie.Vezi teorema precedent¼

a.
Observaţia 1162 Fie TA ; TB ; TC punctele de tangenţ¼a dintre cercurile lui Lucas. Tri-
unghiul TA TB TC se numeşte triunghiul tangentelor Lucas. Cercul circumscris
triunghiului TA TB TC se numeşte cercul radical al cercurilor Lucas.
3.17 CERCUL LUI FUHRMANN
„Dac¼a cineva vrea s¼

a determine cu un cuvânt laconic şi expresiv despre esenţa matematicii,
acela trebuie s¼
a spun¼
a, c¼ a despre in…nit.” - Henri Poincaré26
a este o ştiinţ¼
Fie (C) cercul circumscris triunghiului ABC. T riunghiul lui F uhrmann al

triunghiului ABC este triunghiul FA FB FC ale carui vârfuri sunt simetricele mijloacelor
_ _ _
arcelor BC; CA; respectiv AB, considerate în cercul (C), faţ¼
a de laturile triunghiu-
lui ABC (Figura 3.44). Cercul circumscris triunghiului lui Fuhrmann se numeşte
Figura 3.44: Cercul lui Fuhrmann
cercul lui F uhrmann. Centrul cercului lui Fuhrmann (z) se numeşte punctul lui
_ _ _
F uhrmann (F). Fie A0 ; B 0 ; C 0 mijloacele arcelor BC; CA; respectiv AB şi Ma ; Mb ,
Mc mijloacele laturilor triunghiului ABC, iar O centrul cercului circumscris triunghiu-
lui ABC.
Teorema 1163 Dreptele A0 FA ; B 0 FB ; C 0 FC sunt concurente în centrul cercului cir-

cumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece OA0 ?BC rezult¼ a FA A0 ?BC, deci O 2 A0 FA . Analog,

a c¼
0 0
O 2 B FB şi O 2 C FC .
26
Teorema 1164 Triunghiul ABC şi triunghiul Fuhrmann FA FB FC al triunghiului

ABC sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece FA A0 ?BC; FB B 0 ?AC şi FC C 0 ?AB iar FA A0 ; FB B 0 ; FC C 0

sunt concurente în centrul cercului circumscris triunghiului ABC; rezult¼
a c¼
a triunghiul
FA FB FC este ortologic cu triunghiul ABC.
Teorema 1165 Perpendicularele duse din A, B şi C pe laturile FB FC , FA FC respectiv

FB FA ale triunghiului Fuhrmann sunt concurente.
Demonstraţie. Deoarece relaţia de ortologie dintre dou¼ a triunghiuri este sime-

tric¼
a, rezult¼
a (conform propriet¼
aţii precedente) c¼
a triunghiul ABC este ortologic cu
triunghiul Fuhrmann, deci perpendicularele duse din A; B şi C pe laturile FB FC ,
FA FC ; respectiv FB FA sunt concurente într-un punct P .
Teorema 1166 Cercurile având centrele în vârfurile FA ; FB ; FC şi trec prin punctele
B şi C, C şi A, respectiv A şi B sunt concurente în punctul P.
Demonstraţie. Fie I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Fie a; b; c
Figura 3.45: Cercurile având centrele în vârfurile FA ; FB ; FC

0 0 0
cercurile circumscrise triunghiurilor BIC,CIA respectiv AIB, iar a ; b ; c cercurile
având centrele în punctele FA ; FB ; FC şi trec prin punctele B şi C, C şi A, respectiv
A şi B (Figura 3.45). Conform teoremei lui Catalan, centrele cercurilor a ; b ; c sunt
_ _ _
mijloacele arcelor BC; CA; respectiv AB ale cercului circumscris triunghiului ABC.
0 0
Cercurile a şi a sunt simetrice faţ¼ a de BC; b şi b sunt simetrice faţ¼ a de CA; c şi
0 0 0 0
a de AB: Atunci conform teoremei lui Schoute cercurile a ; b ; c
c sunt simetrice faţ¼
sunt concurente într-un punct Q, linia centrelor …ind perpendicular¼ a pe axa radical¼ aa
cercurilor; rezult¼
a c¼
a FC FB ; FA FC ; FA FB sunt mediatoarele segmentelor AQ; BQ; CQ
0 0 0
şi conform propriet¼
aţii 1165, rezult¼ a punctele P şi Q coincid, deci cercurile a ; b ; c
a c¼
sunt concurente în punctul P .
Teorema 1167 Fie Ia centrul cercului A -exînscris corespunz¼ator triunghiului ABC,

0
Ia simetricul lui Ia faţ¼a de BC. Dac¼a P este punctul de concurenţ¼a al cercurilor
0 0 0
a ; b ; c (având centrele în vârfurile triunghiului Fuhrmann şi trec prin punctele (B; C),
0
(C; A) respectiv (A; B)); atunci punctele P, A şi Ia sunt coliniare.
_
Demonstraţie. Fie A0 mijlocul arcului BC al cercului circumscris triunghiului
ABC şi I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Punctele A; I; A0 şi Ia sunt
coliniare (vezi “Cercurile exînscrise”) iar A0 este centrul cercului circumscris patru-
0
laterului BICIa (adic¼ a cercul a (Figura 3.45). Cum cercurile a şi a sunt simetrice
0 0
faţ¼
a de latura BC rezult¼ a c¼
a punctul Ia aparţine cercului a . Fie HA şi HC ortocen-
trele triunghiurilor IBC, respectiv IAB, iar A00 al doilea punct de intersecţie dintre
0
cercul c şi dreapta BC. Conform propriet¼ aţii prin care simetricele ortocentrului unui
triunghi faţ¼
a de laturile acestuia aparţin cercului circumscris triunghiului (vezi „Orto-
centrul unui triunghi”) rezult¼ a c¼
a simetricul lui HA faţ¼a de BC aparţine lui a şi deci
0 0
HA aparţine lui a . Analog Hc 2 c . Evident I este ortocentrul triunghiului AHc B.
0
Simetricul s¼au faţ¼
a de AB aparţine cercului c . Avem:
00 1 \
ÂHc B ÂA B = m(AP B) ; (i)
2
iar unghiurile ÂHc B şi ÂIB sunt suplementare (I …ind ortocentrul lui AHc B).
0
Datorit¼ a Îa CB ^BCIa , iar în a avem:
a simetriei rezult¼
^BCIa ^BIIa ; (ii)
0
de unde ^BCIa ^BIIa . Cum m(ÂHc B) + m(ÂIB) = 180 şi m(^BIA) +
m(^BIIa ) = 180 rezult¼
a m(ÂHc B) = m(^BIIa ), adic¼
a
ÂHc B ^BIIa (iii)
0 0
a ÂA"B
Din relaţiile (i), (ii) şi (iii) rezult¼ ^BCIa , adic¼ a AA" k CIa , relaţie care
0 0 0
arat¼
a c¼
a punctele P; A şi Ia sunt coliniare (deoarece în c şi a avem
m(^BP A) = 180 m(^BA"A)
= 180 m(^BCIa )
0
= m(^BP Ia );
0 0
cum A şi Ia se a‡a¼ în acelaşi semiplan faţ¼
a de P B rezult¼
a P; A şi Ia coliniare).
0 0
Observaţia 1168 Analog se arat¼a c¼a simetricele Ib şi Ic ale centrelor cercurilor B-
exînscris, respectiv C- exînscris faţ¼a de CA şi AB sunt coliniare cu punctele P şi B,
respectiv P şi C.
Teorema 1169 (Teorema lui Stevanovic) Ortocentrul triunghiului lui Fuhrmann cores-
punz¼ator triunghiului ABC este centrul cercului înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie.P¼ astrând notaţiile de mai sus, …e fA1 g = AIa \ BC, Ma mijlocul

0
laturii BC şi fDa g = Ia Ia \ BC (Figura 3.45). Datorit¼ a simetriei faţ¼
a de BC, rezult¼
a
0
c¼
a punctele A1 , FA şi Ia sunt coliniare. Dar IMa k ADa (vezi „Punctul lui Gergonne”-
0
teorema lui Poncelet) şi Ma FA k Da Ia . Din reciproca teoremei lui Desargues aplicat¼ a
0 0
triunghiurilor IFA Ma şi AIa Da având centrul de omologie A1 - rezult¼ a AIa k IFA .
0
Conform propriet¼ aţii 1165 rezult¼a P Ia ?FB FC , adic¼
a IFA ?FB FC , analog IFB ?FA FC ,
deci I este ortocentrul triunghiului lui Fuhrmann.
Teorema 1170 Dac¼a a…xul cercului circumscris triunghiului ABC este în originea
reperului complex , atunci a…xul punctului lui Fuhrmann este egal cu
zA (2p a) + zB (2p b) + zC (2p c)

zF = :
2p
am cu zX a…xul punctului X. A…xul centrului cercului A-

Demonstraţie.Not¼
exînscris este
c(a + b)zC + (b a)[azA + bzB ]
zIa = (i)
(a + b)(b + c a)
(vezi [12, § III.5]), iar a…xul centrului cercului înscris în triunghiul ABC este
azA + bzB + czC

zI = : (ii)
a+b+c
Deoarece A0 este mijlocul segmentului IIa (vezi „Cercurile exînscrise”) rezult¼
a
zI + zIa
zA0 = (iii)
2
Cum Ma este mijlocul segmentului A0 FA rezult¼
a
zI + zIa
zFA = 2zMA zA0 = zB + zC :
2
Analog se determin¼ a a…xele punctelor FB şi FC , de unde rezult¼
a a…xul centrului de
greutate al triunghiului FA FB FC :
z F A + zF B + zF C
zGF =
3
zA (4p a) + zB (4p b) + zC (4p c)
= :
6p
Deoarece I este ortocentrul triunghiului FA FB FC rezult¼ a IGF = 2GF F (unde F este

centrul cercului lui Fuhrmann), deci zGF = zI +2z
3
F
, de unde rezult¼
a concluzia.
Teorema 1171 Centrul cercului lui Fuhrmann corespunz¼ator unui triunghi ABC este
mijlocul segmentului HN , unde H şi N sunt ortocentrul, respectiv punctul lui Nagel
Demonstraţie. Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circum-

scris triunghiului ABC. Atunci,
zH = zA + zB + zC ;
zA (2p a) + zB (2p b) + zC (2p c)
zF = ;
2p
zA (p a) + zB (p b) + zC (p c)
zN = :
p
zH +zN
Deoarece 2 = zF rezult¼
a concluzia.
Teorema 1172 Punctul lui Nagel şi ortocentrul unui triunghi ABC aparţin cercului
lui Fuhrmann corespunz¼ator triunghiului ABC.
Demonstraţie.Deoarece
jzH zF j = jzN zF j = jzF zF A j ;
adic¼
a HF = N F = F FA ; rezult¼
a c¼
a H şi N aparţin cercului lui Fuhrmann.
Observaţia 1173 Punctele H şi N sunt diametral opuse în cercul lui Fuhrmann.
Teorema 1174 Raza cercului lui Fuhrmann corespunz¼ator triunghiului ABCare lungimea
egal¼a cu lungimea segmentului OI, unde O şi I sunt centrele cercurilor circumscris,
respectiv înscris în triunghiul ABC.
Demonstraţie. Deoarece HN k OI şi HN = 2OI (vezi„Punctul lui Nagel”),

rezult¼
a p
1
RF = HN = OI = R2 2Rr:
2
Consecinţa 1175 Patrulaterul ION F este paralelogram.
Teorema 1176 Centrele cercurilor lui Euler ale triunghiului ABC şi triunghiului lui
Fuhrmann coincid.
Demonstraţie.Alegem un reper complex cu originea în centrul cercului circum-

scris triunghiului ABC , deci zO = 0. Atunci, a…xul centrului cercului lui Euler al
triunghiului ABC este
z H + zO zA + z B + zC
zO9 = = :
2 2
A…xul centrului lui Euler al triunghiului lui Fuhrmann este
zI + z F z A + zB + zC
zO F = = :
9 2 2
Consecinţa 1177 Raza cercului lui Euler a triunghiului lui Fuhrmann este egal¼a cu
jum¼atate din lungimea segmentului OI.
Teorema 1178 Fie FA FB FC triunghiul lui Fuhrmann corespunz¼ator unui triunghi

ABC. Cercurile circumscrise triunghiurilor FA BC, FB CA, FC AB, FA FB FC sunt
concurente în ortocentrul triunghiului ABC.
Demonstraţie. Fie H1 simetricul ortocentrului H faţ¼

a de BC (Figura 3.46);
Figura 3.46: Cercuri concurente în H
punctul H1 aparţine cercului circumscris triunghiului ABC. Deoarece patrulaterele

BHFA C şi BH1 A0 C sunt congruente, iar BHA0 C este inscriptibil rezult¼a c¼
a şi patru-
laterul BHFA C este inscriptibil, H aparţine cercului circumscris triunghiului FA BC.
Analog se arat¼
a c¼
a H aparţine cercurilor circumscrise triunghiurilor FB CA şi FC AB.
Cum H aparţine şi triunghiului FA FB FC , rezult¼
a concluzia.
Teorema 1179 Simetricul centrului cercului circumscris unui triunghi ABC faţ¼a de
punctul lui Spieker al triunghiului ABC este punctul lui Furhmann.
Demonstraţie.Vezi „Punctul lui Spieker”.

3.18 CERCUL LUI LIONNET
„Ştiinţele matematice, ştiinţele naturale şi ştiinţele umanitare pot … numite, respectiv şi ştiinţe
supranaturale, ştiinţe naturale şi ştiinţe nenaturale.” - L. D. Landau27
Teorema 1180 Pe laturile unui triunghi ABC se construiesc în exterior triunghiurile

A0 BC; AB 0 C; ABC 0 asemenea cu ABC. Cercurile circumscrise acestor triunghiuri au
un punct comun D.
Demonstraţie. Din condiţia de asem¼ a m(^BA0 C) = m(^BAC);

anare rezult¼
Figura 3.47: Cercul Lionnet
m(^CBA0 ) = m(^CBA); m(ÂCB) = m(ÂC 0 B). Fie D punctul de intersecţie

dintre cercurile circumscrise triunghiurilor ABC 0 şi AB 0 C (Figura 3.47). Atunci,
m(ÂDB) = 180 m(^C); m(ÂDC) = 180 m(^B)
m(^BDC) = 360 [180 m(^C) + 180 m(^B)]

= m(^B) + m(^C) = 180 m(Â) = 180 m(^BA0 C);
deci punctul D aparţine cercului circumscris triunghiului BA0 C.

Fie L1 ; L2 ; L3 centrele cercurilor circumscrise triunghiurilor A0 BC; AB 0 C; ABC 0 .
Triunghiul L1 L2 L3 se numeşte triunghiul lui Lionnet corespunz¼ ator triunghiului
ABC. Cercul circumscris triunghiului L1 L2 L3 se numeşte cercul lui Lionnet.
27
L. D. Landau (1908-1968) –…zician rus, laureat al Premiului Nobel pentru Fizic¼
a în anul 1962
Teorema 1181 Triunghiurile A0 B 0 C 0 şi L1 L2 L3 sunt omologice.
m(^BDA) = 180 m(^C);

m(^BDA ) = m(^BCA0 ) = m(^C)
0
rezult¼ a m(^BDA) + m(^BDA0 ) = 180 , deci punctele A; D; A0 sunt coliniare.

a c¼
Analog se arat¼
a c¼a B; D; B 0 ; respectiv C; D; C 0 sunt coliniare, deci D este centrul de
omologie dintre triunghiurile ABC şi A0 B 0 C 0 .
Teorema 1182 Triunghiurile A0 B 0 C 0 şi L1 L2 L3 sunt ortologice.
Demonstraţie. Deoarece AD este axa radical¼ a a cercurilor circumscrise triunghi-

urilor AB 0 C şi ABC 0 rezult¼
a AD?L2 L3 deci AA0 ?L2 L3 : Analog, BB 0 ?L1 L3 şi CC 0 ?L1 L2 ,
iar cum AA0 \ BB 0 \ CC 0 = fDg, rezult¼ a c¼
a D este un centru de ortologie, cel¼ alalt
…ind centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Teorema 1183 Triunghiului lui Lionnet L1 L2 L3 este asemenea cu triunghiul A0 B 0 C 0 .
Demonstraţie.Deoarece BD?L1 L3 , CD?L1 L2 rezult¼

a c¼
a
m(L\
2 L1 L3 ) = 180
\
m(BDC)
\
= m(BA0 C) = m(B\0 A0 C 0 )
\
= m(BAC);
şi analog m(L\ \

0 0 0 0 0 0
1 L2 L3 ) = m(A B C ), deci triunghiurile A B C şi L1 L2 L3 sunt aseme-
nea.
Teorema 1184 Triunghiul lui Lionnet L1 L2 L3 este asemenea cu triunghiul ABC:
Demonstraţie.Din teorema precedent¼

a rezult¼
a concluzia.
Teorema 1185 Punctele D şi O sunt izogonale în triunghiul lui Lionnet, unde O este
centrul cercului circumscris triunghiului ABC.
Demonstraţie. Deoarece DL1 şi perpendiculara din D pe BC sunt drepte izogo-

nale în raport cu unghiul ^BDC, (m(L\ 1 DB) = 90
\
m(BCD)), rezult¼
a c¼a DL1 şi
L1 O sunt izogonale în raport cu unghiul L\3 L1 L2 (BD?L1 L3 , CD?L1 L2 ).
Bibliogra…e
[1] ADLER, C. F., Modern geometry, Mc. Graw-Hill, New York, 1958.
[2] ALASIA, C., Geometria del triangolo, Citta di Castello, 1900.
[3] ALBU, A.C., ş.a., Geometrie pentru perfecţionarea profesorilor, E.D.P., Bu-
cureşti, 1983.
[4] ANDRICA, D., ANDREESCU, T., Complex number from A to..Z, Birkhauser,
Boston-Basel-Berlin, 2006.
[5] ANDRICA, D., O inegalitate în triunghi şi aplicaţiile acesteia, Gazeta Matem-
atic¼
a, Seria B, Bucureşti, no. 1, 1986, 2-4.
[6] ANDRICA, D., BARBU, C., A geometric proof to Blundon’s inequalities, Jour-
nal of Inequalities and Applications, 15 (2012), No. 2, 361-370.
[7] ANDRICA, D., BARBU, C., The natural approach of Blundon - Wu inequalities,
Journal of Inequalities and Applications (submitted).
[8] ANDRICA, D., BARBU, C., MINCULETE, N., A geometric way to generate
Blundon type inequalities, Acta Universitatis Apulensis, 31 (2012), 96-106.
[9] ANDRICA, D., BARBU, C., LUPESCU, A, Note on the adjoint Spieker points,
International Journal of Geometry, 6 (2017), No. 1, 61-66.
[10] ANDRICA, D., ş.a., A note on the Nagel and Gergonne points, Creative Math.&
Inf., 17 (2008).
[11] BARBILIAN, D., Opera didactic¼

a, Ed. Tehnic¼
a, Bucureşti, 1958.
[12] BARBU, C., Teoreme fundamentale din geometria triunghiului, Ed. Unique,
Bac¼
au, 2008.
[13] BARBU, C., MINCULETE, N., Cevians of rank (k; l; m) in a triangle, Interna-
tional Journal of Geometry, Vol.1, No. 2, 67- 79, 2012.
[14] BARBU, C., MINCULETE, N., About the area of triangle determined by cevians
of rank (k; l; m), Scienti…c Studies and Research Bacau, 21 (1), 2011, 139-148.
[15] BARBU, C., Numere complexe, Ed. Gra…t, Bac¼

au, 2005.
408
BIBLIOGRAFIE 409
¼
[16] BARBU, C., PATRAŞCU, I., Some properties of the Newton-Gauss line, Forum
Geometricorum, 12 (2012), 149-152.
¼
[17] BALUN ¼ M., ş.a., Zece lecţii alese de matematic¼
A, a elementar¼
a, Ed. S.S.M.,
Bucureşti, 1998.
[18] BECHEANU, M., ş.a., Probleme de algebr¼

a, analiz¼
a şi geometrie, Ed. Cartea
Româneasc¼
[19] BOTEZ, Şt., Probleme de geometrie, Ed. Tehnic¼

[20] BOTTEMA, O., Topics in elementary geometry, Springer, New York, 2008
[21] BOTTEMA, O., On the area of a triangle in barycentric coordinates, Crux.

Math., 8 (1982), 228-231.
[22] BRADLEY, C.J., The algebra of geometry: Cartesian, areal and projective co-
ordinates, Bath: Highperception, 2007.
[23] BRÂNZEI, D., Geometrie circumstanţial¼

a, Ed. Junimea, Iaşi, 1984.
[24] BRÂNZEI, D., Bazele raţionamentului geometric, Ed. Academiei, Bucureşti,

1983.
[25] BRÂNZEI, D., ş.a., Competenţ¼

a şi performanţ¼
a în geometrie, Ed. Paralela 45,
Piteşti, 1999 (vol I, II).
[26] BRÂNZEI, D., ş.a., Geometrie, Ed. Paralela 45, Piteşti, 1997.
[27] BRÂNZEI, D., M¼

asuri în geometrie,Univ. A.I. Cuza, Iaşi, 2002.
[28] CALVET, R.G., Treatise of plane geometry through geometric algebra, electronic
edition, 2001.
[29] CASEY, J., A Treatise on the analytical geometry, Ed. Hodges & Figgis, Dublin,
1893.
[30] CINDREA, I., Matematica de drag, Ed. Compania, Bucureşti, 2003.
[31] COANDA, ¼ C., Geometrie analitic¼

a în coordonate baricentrice, Ed. Reprograph,
Craiova, 2005.
[32] COCEA, C., 200 de probleme din geometria triunghiului echilateral, Ed. Gh.
Asachi, Iaşi, 1992.
[33] COOLIDGE, D., A Treatise on the circle and the sphere, Clarendon Press,
Oxford, 1916.
[34] COURT, N.A., Modern pure solid geometry, Chelsea Publishing Company,
Bronx, New-York, 1964.
¼ C., Coordonnées barycentriques, Librairie Vuibert, Paris, 1941.
[35] COŞNIŢA,
BIBLIOGRAFIE 410
[36] COXETER, H., Introduction to geometry, 2nd ed., Willey & Sons, New York
1969.
[37] COXETER, H., Geometry revisited, Random House, New York 1967.
[38] CUCOANEŞ, M., A new proof to the theorem of Coşniţ¼

a, IJG, Vol 6 (2017),
No. 1, 24-26.
[39] DEAU, R., Compléments de géométrie plane, Maison d’Edition A De Boeck 265,
Bruxelles, 1945
[40] DEAUX, R., Introduction to the geometry of complex numbers, Dover Publica-
tions, New York, 2008
[41] DUPUIS, F., Elementary synthetic geometry of the point, line and circle in the
plane, Mac Millan and Co., New York, 1889.
[42] DURELL, C., Modern geometry, London, 1920.
[43] EFREMOV, D., A new geometry of triangle, Odesa, 1902.
[44] EULER, L., Solutio facilis problematum quorundam geometricorum di¢ cillimo-
rum, Novi Comm. Acad. Scie. Petropolitanae, 11(1765), 139-157.
[45] FLOREA, C., Abordare global¼

a a geometriei triunghiului cu implicaţii creative,
Ed. ALL, Bucureşti, 1996.
[46] GALLATY, W., Modern geometry of the triangle, Ed. Francis Hosgson, Londra,
1889.
[47] GODFREY, Ch., Modern geometry, University Press, Cambridge, 1908.
[48] GUICHARD, C., Traité de géométrie, Librairie Vuibert, Paris, 1923.
[49] HADAMARD, J., Lecţii de geometrie plan¼

a, Ed. Tehnic¼
[50] HAHN, L., Complex numbers and geometry, Library of Congress, Washinton,
1994.
[51] HARDY, G., A course of pure mathematics, Ed. University Press, Cambridge,
1921.
[52] HONSBERGER, R., Episodes in nineteenth and twentieth century Euclidean

geometry, Washinton, 1995.
[53] IANUŞ, S., Probleme de geometrie şi trigonometrie, E.D.P., Bucureşti, 1983.
[54] JOHNSON, R., Advanced Euclidian geometry, Dover, 1971.
[55] KIMBERLING, C., Encyclopedia of triangle center, 2008
[56] LALESCU, T., Geometria triunghiului, Ed, Tineretului, Bucureşti, 1958.

BIBLIOGRAFIE 411
[57] LEGENDRE, M., Eléménts de géométrie, Librairie de Firmin, Paris, 1849.
[58] LONEY, S.L., The elements of coordinate geometry, London, Macmillan, 1962.
[59] MICULIŢA, M., ş.a., Analogii triunghi – tetraedru, Ed. Paralela 45, Piteşti,
2000.
[60] MIHALESCU, C., Geometria elementelor remarcabile, Ed. Tehnic¼

a, Bucureşti,
1959.
¼
[61] MIHAILEANU, N.N., Complemente de geometrie sintetic¼
a, E.D.P., Bucureşti,
1965.
¼
[62] MIHAILEANU, N.N., Lecţii complementare de geometrie, E.D.P., Bucureşti,
1970.
¼
[63] MIHAILEANU, N.N., Utilizarea numerelor complexe în geometrie, Ed. Tehnic¼
a,
Bucureşti, 1968
[64] MINCULETE, N., Teoreme şi probleme speci…ce de geometrie, Editura Euro-
carpatica, Sfântu Gheorghe, 2007.
[65] MIRON, R., ş. a., Fundamentele aritmeticii şi geometriei, Ed. Academiei, Bu-
cureşti, 1983.
[66] MOISE, E., Geometrie elementar¼

a din punct de vedere superior, E.D.P., Bu-
cureşti, 1980.
[67] MORTICI, C., Sfaturi matematice, Ed. Minus, Târgovişte, 2007.
[68] NEAGU, Gh., Metode de rezolvare a problemelor de matematic¼

a şcolar¼
a, Ed.
Plumb, Bac¼
au, 1997.
[69] NICOLESCU, L., ş. a. –Probleme practice de geometrie, Ed. Tehnic¼

a, Bucureşti,
1990.
[70] NICULA, V., Geometrie plan¼

a, Ed. Gil, Zal¼
au, 2002.
[71] NICULA, V., ş.a., Diviziune armonic¼

a, Ed. Gil, Zal¼
au, 2007.
[72] ONISORU, I, Omotetia şi inversiunea, 2008.
[73] PANAITOPOL, M., ş. a., Probleme de geometrie rezolvate trigonometric, Ed.
Gil, Zal¼
au, 1994.
[74] PANAITOPOL, L., Probleme calitative de geometrie plan¼

a, Ed. Gil, Zal¼
au, 1996.
¼
[75] PATRAŞCU, E., Probleme de concurenţ¼
a şi coliniaritate, Ed. Neuron, Focşani,
1995.
[76] PEDOE, D., A course of geometry, Univ. Press, Cambridge, 1970.
[77] PRASOLOV,V., Problems in plane and solid geometry, Nauka, Moscow, 2001
BIBLIOGRAFIE 412
[78] ROUCHÉ, E., Elements de géométrie, Gauthier-Villars, Paris, 1912.
[79] RUSU, E., Vectori, Ed. Albatros, Bucureşti, 1976.
[80] SASTRY, K., A Gergonne analogue of Steiner - Lehmus theorem, Forum Geo-
metricorum, 5 (2005), 191-195.
[81] SCOTT, J.A., Some examples of the use of areal coordinates in triangle geometry,
The Mathematical Gazette, 11 (1999), 472-477.
[82] SIMIONESCU,Gh., Probleme de sintez¼

a de geometrie plan¼
a şi în spaţiu, Ed.
Tehnic¼
[83] SMARANDA, D., ş. a., Transform¼

ari geometrice, Ed. Academiei, Bucureşti,
1988.
[84] SMITH, W., Introductory modern geometry of point, ray, and circle, Ed.
Macmillan, New York, 1892.
[85] TANNER, H.W., Areal coordinates, The Mathematical Gazette, 28 (1901).
[86] ŢIŢEICA, Gh., Culegere de probleme de geometrie, Ed. Tehnic¼

a, Bucureşti,
1965.
[87] ŢIU, C.I., Aplicaţii în trigonometrie, Ed. Academiei, Bucureşti, 1992.

¼ Gh., Triunghiul cu trei colţuri, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979.
[88] VODA,
¼ Gh., Vraja geometriei demodate, Ed. Albatros, Bucureşti, 1983.
[89] VODA,
[90] WU, S., A sharpened version of the fundamental triangle inequality, Math. In-
equalities Appl., 11 (3), 2008, 477-482.
[91] YIU, P., Introduction to the geometry of the triangle, Florida University, 2001.
[92] YIU, P., The uses of homogeneous barycentric coordinates in plane Euclidean
geometry, Internat. J. Math. Ed. Sci. Tech., 31(2000), 569-578.
[93] * * * - Gazeta matematic¼

a, Bucureşti.
[94] * * * - American Mathematical Monthly.
[95] * * * - Revista matematic¼

a din Timişoara.
[96] * * * - Recreaţii matematice, Iaşi.
[97] * * * - Cardinal, Craiova.
[98] * * * - S¼
a înţelegem matematica, Bac¼
au.
[99] * * * - Forum Geometricorum
[100] * * * - Crux Mathematicorum

BIBLIOGRAFIE 413
[101] * * * - Bulletin de la S. M. F.
[102] * * * - Mathesis
[103] http:// pagesperso-orange.fr

Puncte Drepte Si Cercuri Remarcabile 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Puncte Drepte Si Cercuri Remarcabile 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CĂTĂLIN BARBU

PUNCTE, DREPTE ŞI CERCURI

Coperta: GELU AMBĂRUŞ

Prof. univ. dr. DORIN ANDRICA – Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

Prof. univ. dr. CORNEL BERCEANU – Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău

PUNCTE, DREPTE ŞI CERCURI

ASOCIATE UNUI TRIUNGHI

1 PUNCTE REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . . .1

1.1 CENTRUL DE GREUTATE AL UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1

2 DREPTE REMARCABILE ASOCIATE UNUI TRIUNGHI . . . . . . . . . . . . .208

2.1 DREAPTA LUI EULER. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .208

3.1 CERCUL LUI EULER . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316

Profunzimea rezultatelor conţinute, varietatea acestora,

prezentarea gradată şi intr-o manieră concisă, sunt elementele care

contribuie la reuşita volumului Puncte, drepte şi cercuri remarcabile asociate

unui triunghi, având ca autor pe distinsul dr. Cătalin Barbu. Prezentul

volum este de mare interes atât pentru profesorii de matematică în

pregătirea activităţilor didactice sau de perfecţionare, pentru elevii care

se antrenează în vederea participării la diferite concursuri şcolare, dar şi

pentru studenţii şi cercetătorii care doresc să aprofundeze această

sublimă construcţie care este Geometria.

Prof. univ. dr. Dorin Andrica

Prof. univ. dr. Cornel Berceanu

1.1 CENTRUL DE GREUTATE AL UNUI TRIUNGHI

Punctul de concurenţ¼ a al medianelor unui triunghi ABC se numeşte centrul de

Teorema 1 Centrul de greutate al unui triunghi se a‡¼a pe …ecare median¼a la o treime

Demonstraţie. Fie Ma Mb Mc triunghiul median al triunghiului ABC (Figura

Figura 1.1: Centrul de greutate al unui triunghi

Teorema 2 Distanţelep de la centrul de pgreutate al unui triunghi

Demonstraţie. Deoarece GA = 32 AMa , rezult¼

Teorema 3 Distanţele de la centrul de greutate al unui triunghi la laturile triunghiului

Demonstraţie. Fie Ga şi Ha proiecţiile punctelor G, respectiv A pe BC. Din

Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.

Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Nagel”.

Teorema 11 Coordonatele baricentrice absolute ale centrului de greutate al unui tri-

Teorema 12 A…xul centrului de greutate al unui triunghi ABC este egal cu

Teorema 14 În orice triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia:

Teorema 15 În orice triunghi ABC este adev¼arat¼a relaţia:

B; Ma ; C; respectiv A pe dreapta d (Figura 1.2).

Teorema 17 Fie P un punct în interiorul triunghiului ABC: Prin punctul P ducem

Demonstraţie. Fie fL0 g = P L \ AC (Figura 1.3). Atunci,

Figura 1.3: A[BP L] = A[CP M ] = A[CP L0 ]

A[BP L] = A[CP M ] = A[CP L0 ] :

Cum LL0 k BC; rezult¼ a c¼

1.2 CENTRUL CERCULUI CIRCUMSCRIS UNUI TRI-

Punctul de intersecţie al mediatoarelor laturilor unui triunghi ABC se numeşte

Figura 1.4: O 2 Int( ABC)

iii) Centrul cercului circumscris unui triunghi obtuzunghic se a‡a¼ în exteriorul

Figura 1.6: O 2 Ext( ABC)

Observaţia 18 Triunghiul podar al centrului cercului circumscris unui triunghi ABC

Teorema 19 Fie A0 B 0 C 0 triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului

Figura 1.7: Triunghiul pedal al lui O

m(^C) şi m(^CAA0 ) = m(^CAO) = 90 m(^B) (Figura 1.7).

Teorema 20 Fie A0 B 0 C 0 triunghiul pedal al centrului cercului circumscris triunghiului

Din relaţiile (i) şi (ii) rezult¼

Observaţia 22 Ţinând cont de identitatea

Demonstraţie. Din teorema 21 rezult¼

Teorema 24 Fie zA ; zB ; zC a…xele vârfurilor unui triunghi ABC. A…xul centrului

Teorema 25 Coordonatele unghiulare ale centrului cercului circumscris unui triunghi

Demonstraţie. Soluţia este evident¼ \ este unghi

Demonstraţie. Vezi [12, § II.61].

Teorema 28 Distanţele de la centrul cercului circumscris unui triunghi ascuţitunghic

Demonstraţie. Vezi „Dreapta lui Euler”.