Boboc Cristina-Paula, RO-ENG, L111.

Etnologia și folclorul. Aspecte generale. Conceptul de ritual;sacru; profan. Necesitatea jertfei.

Deși există numeroase definiții pentru concepul de etnologie mă voi opri asupra
definiției date de Romulus Vuia deoarece o consider cea mai clară si
concisă: ,,Etnologia este știința care studiază din punct de vedere general și unitar
elementele vieții economice, sociale și culturale la toate popoarele. Deoarece cu
diferitele ramuri din viața popoarelor și mai ales ale celor civilizate se ocupă în mod
special și alte științe, ca istoria culturală, sociologia, științele economice etc, etnologia
are ca obiect special al cercetărilor sale studiul comparat al vieții și civilizației
popoarelor primitive, semicivilizate și aspectul popular al grupărilor etnice civilizate,
deci a popoarelor sau straturilor care și-au păstrat încă individualitatea etnică față de
curentul nivelator al civilizației moderne.”1

Dacă ar fi să definesc folclorul așa cum eu l-am perceput definiția ar fi simplă: deși
este un fenomen complex, dacă pornim în căutarea sa, îl vom regăsi în popor, în datini
și obiceiuri. Acolo unde există tradiții transmise din generație în generație, acolo unde
a pătruns istoria , acolo unde oamenii își cunosc rădăcinile și trecutul, pe care îl
exteriorizează sub diferite forme. ,,Între ce este și ce a fost, mintea noastră trebuie să
întindă mereu punți de lumină- și numai cine înțelege aceasta este adevărat om de
știință; ceilalți, care nu văd decât o parte mică din infinitatea de fapte, care iau în
seamă ori numai prezentul ori numai trecutul- aceia sunt « jumătate- învățați», ca «
jumătate- oameni», despre care vorbesc basmele.”2

Dacă ne raportăm la omul primitiv, în fiecare comunitate a sa, avem două domenii
clare de studiu și anume: domeniul magiei și religiei și domeniul științei; ideea de sacru și
profan. Știinta se naște din experiență, magia este făcută prin tradiție, știința este deschisă
magia este ocultă. 3
Pe deasupra, societățile ,,primitive”, ca și tradițiile ,,folclorice”,
constituiau subiecte de studiu care nu aparțineau universului de valori exemplare întreupate în
cultura occidentală - adică într-o cultură definită de creații înregistrate într-un timp istoric

1
Romulus Vuia, Studii de etnografie și folclor, vol. 1, Editura Minerva, București, 1975, p. 12.
2
Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Folclorul, cum trebuie înțeles, Editura pentru
Literatură, București, 1966, p. 56.
3
Bronislaw Malinowski, Magic, Science and Religion and Other Essays, THE FREE PRESS: GLENCOE,
ILUNOIS, 1948
Boboc Cristina-Paula, RO-ENG, L111.

literar.4 Din fericire, cu trecerea timpului s-au realizat progrese în cunoașterea

culturilor ,,primitive”.
Lucian Blaga, nota Ernest Bernea, numește cadrul inconștient al vieții
noastre ,,spațiu mioritic”. Aceasta afirmă că : ,,cultura românească populară posedă o viziune
spațială specifică, care ia formă determinată.” El își susține aceste păreri plecând de la ideea
conform căreia 5,,inconștientul posedă orizonturi proprii’’. De asemenea, întreg studiul lui
Ernest Bernea în lucrarea sa : ,,Spațiu, timp și cauzalitate la poprul român”, se centrează în
jurul spațiului, care este un fenomen foarte important în înțelegerea modului de a gândi al
poporului român. Autorul îl descrie ca fiind din punct de vedere existențial ,,un dat elementar
al naturii și al condiției noastre umane”, iar din punct de vedere al cunoașterii ca fiind : ,,o
constantă a unui mod de a concepe lumea și de a o reprezenta.” ,,Spațiul ca și timpul este
solidar cu întreaga făptură creată de la început.”6
În cele ce urmează doresc să aduc în eseul meu diferite informații cu privirea la
conceptul de ritual, sacru, profan.
Așa cum am citit în lucrarea lui Gail Kligman, tradițiile rituale nu mai sunt
semnificative în mare parte din România, însă le regăsim încă în Maramureș. Ritualul poate fi
definit ca o formă dramatică de interacțiune simbolică, articulând un raport între un nivel de
înțelesuri construite simbolic și un sistem de relații interpersonale și instituțîonale.”7
,,Ritualul, ca model simbolic al ordinii sociale, care încearcă să fie și un mijlo efectiv
de reglare a acelei ordini, se întemeiază pe aceleași principii structurale și dinamice ca și
societatea însăși. Ritualurile sînt capabile să transforme evenimentele în realități
inteligibile”.8
Personal, conceptul de sacru mă conduce către o idee generală de ,, religie, sfințenie,
puritate.” Autorul mai sus citat explică mult mai clar, adăugând anumite detalii pentru
facilitarea înțelegerii conceptului. ,,Conceptele de sacru și profan, de puritate și impuritate
sînt folosite pentru a ,,explica” și pune în legătură categorii de relații cum sînt cele dintre
sexe(masculin, feminin), specii (animal,om), ordine (natură, cultură) și activități (domestice,
agricole/pastorale). Predominația religiei este recunoscută în distincțiile ierarhice dintre sacru
și secular.”9

4
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ghenghis Han, Editura Humanitas, 1995, p. 9.
5
Ernest Bernea, Spațiu timp și cauzalitate la poporul român, Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1980, p.17.
6
Ibidem, p. 122.
7
Gail Kligman, Nunta mortului-Ritual, poetică și cultură populară în Transilvania, Editura Polirom, 1998, p. 14.
8
Ibidem, p.14.
9
Ibidem p.54.
Boboc Cristina-Paula, RO-ENG, L111.

În finlul tezei sale, autorul ne dezvălui o informație importantă și anume: ,, Împreună,

ciclurile rituale religioase și cele seculare du sens, la nivel simbolic, contradicțiilor
experienței umane.” 10

Nu în ultimul rând, voi sublinia necesitatea jertfei în studiul lui Rene Girard, în
lucrarea ,,Țapul ispășitor”. În a două parte a cărții autorul face o paralelă intre mitologie și
evanghelie, înclinând balanța către mitologie, fără de care nu poate exista nici ritual nici
sacrificiu.

,, Ca să existe sacru în sens mitologic, e necesar ca glorificarea victimei să se efectueze

chiar pe baza persecuției.”11 Mecanismul țapului ispășitor este declanșat de mulțime, care
are de fiecare dată un rol dominant. Atunci când alegem un ,,țap ispășitor, alegem pe
cineva care să devină direct răspunzător pentru acțiunile unei întregi mulțimi. În
creștinătate întâlnim acest model, însă sub numele de ,,miel al Domnului:”.

,,Firește că expresia țap ispășitor nu figurează ca atare, însă Evangheliile folosesc o alta
care o înlocuiește în mod profitabil și ea este mielul Domnului. Ca și expresia țap
ispășitor, ea afirmă înlocuirea tuturor victimelor printr-una singură, dar înlocuind
conotațiile respingătoare și urât mirositoare ale țapului cu acelea, întru totul pozitive, ale
mielului, exprimă mai bine inocența acestei victime, caracterul nedrept al condamnării ei,
lipsa de temei a urii care o vizează.” 12

În concluzie, etnologia este o ramură complexă, aflată în strânsă legătură cu folclorul, care
e aflat în strânsă legatură cu istoria, tradiția; cu alte cuvinte aceste discipline au ca și scop
central ,,omul”. Cunoașterea și aprofundarea lor, ne poartă cât mai aproape de ceea ce
putem numi ,,Căutarea și descoperirea sinelui.” Voi încheia lucrarea mea așa cum și-a
încheiat și René Girard cartea, cu următorul citat care mi-a atras atenția : ,,A venit ceasul să
ne iertăm unii pe alții. Dacă mai zăbovim, s-ar putea să fie prea târziu.” 13

10
Ibidem p. 57.
11
René Girard, Țapul ispășitor, traducere din limba franceză și note de Theodor Rogin, Editura Nemira,
București, 2000, p. 253.
12
Ibidem, p. 152.
13
Ibidem, p. 270.
 Boboc Cristina-Paula, RO-ENG, L111.

Bibliografie :

1. Bronislaw Malinowski, Magic, Science and Religion and Other Essays, THE FREE PRESS: GLENCOE,
ILUNOIS, 1948.
2. Ernest Bernea, Spațiu timp și cauzalitate la poporul român, Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1980.
3. Gail Kligman, Nunta mortului-Ritual, poetică și cultură populară în Transilvania, Editura Polirom,
1998.
4. Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ghenghis Han, Editura Humanitas, 1995.
5. Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Folclorul, cum trebuie înțeles, Editura pentru
Literatură, București, 1966.
6. Țapul ispășitor, traducere din limba franceză și note de Theodor Rogin, Editura Nemira, București,
2000.

7. Romulus Vuia, Studii de etnografie și folclor, vol. 1, Editura Minerva, București, 1975.