Textul narativ. Trăsături.

Tehnici narative

Epicul este arta narațiunii. Subtilul talent de a recompune, din frânturi de viață, cu
înţelepciune şi cuvinte atent alese, întâmplări care au marcat destinele atâtor personaje. Așa se
întâmplă în cărți.

Textul narativ este: textul literar în care viziunea unui autor asupra temei abordate se
dezvăluie prin intermediul naratorului, al personajelor și al acțiunii. Într-un text narativ
sunt relatate întâmplări imaginare, circumscrise spatio-temporal, desfășurate într-o
succesiune logică sau cronologică, puse pe seama unor personaje – agenți ai acțiunii.

Care sunt trăsăturile textului literar?

1. Acţiunea se organizează într-o succesiune de întâmplări ce formează subiectul operei; Din
clasele mici, ne amintim că acesta poate fi segmentat în momente ale subiectului. De
exemplu, subiectul basmului „Prâslea cel voinic și merele de aur”, care este prin excelență
un text narativ, ar putea fi împărțit astfel:
a. Expoziţiunea sau situaţia iniţială, în cadrul căreia se precizează timpul și locul
desfășurării acțiunii și se introduc personajele; Acțiunea are loc într-un timp fabulos, mitic
(illo tempore), la curtea unui împărat care avea trei feciori. Împăratul avea în grădină un
măr care făcea mere de aur, dar niciodată nu reușise să guste din ele;
b. Intriga  sau cauza care declanşează acţiunea: Împăratul îi aduce pe cei mai viteji oameni
din împărăție să păzească pomul. Cum nimeni nu reușește, nici măcar fiul cel mare și cel
mijlociu, împăratul hotărăște să taie mărul.
c.  Desfăşurarea acţiunii, adică partea cea mai amplă a textului: Prâslea cere să fie lăsat să
își încerce și el norocul, reușește să-l rănească pe hoț, pornește în căutarea lui, le salvează
pe fetele de împărat, învingându-i pe zmei.
d. Punctul culminant sau momentul de maximă tensiune al acțiunii. De obicei, eroul este
supus acum unei probe aparent de netrecut. Dacă am asocia punctul culminant cu un moment
din film, probabil că ar fi acela în care eroul e la un pas să piară, iar voi stați cu sufletul la
gură, trăind efectiv momentul: În basm, Prâslea este părăsit de frații săi, dar reușește să se
întoarcă pe târâmul oamenilor cu ajutorul zgripsoroaicei…
e.  Deznodământul sau situaţia finală: Ajuns la curtea tatălui său, Prâslea se căsătorește cu
fata cea mică a împăratului, iar frații își primesc pedeapsa pentru relele săvârșite.

2. Acţiunea poate fi relatată cronologic, prin înlănţuire şi alternanţă, sau cu întoarceri în timp
şi rememorări, prin inserţie;

3. Acțiunea este plasată într-un context spaţio-temporal; de aici prezenţa unor indici spaţiali şi
temporali (adverbe şi locuţiuni adverbiale de loc şi de timp, substantive care exprimă
circumstanţe temporale sau spaţiale, nume de locuri, etc.);

4. Acţiunea este pusă în mişcare de un conflict, care reprezintă o ciocnire de interese, valori,
atitudini între personaje (conflict exterior) sau în sufletul unui personaj (conflict interior);

5. Într-un text narativ sunt recognoscibile instanțele comunicării narative:

a. Autorul – persoana reală care imaginează și scrie opera;

b. Naratorul – o convenţie textuală, vocea care relatează întâmplări, fie la persoana a III – a
(narator obiectiv, impersonal, omniscient), fie la persoana I (narator subiectiv, implicat ca
personaj sau ca martor)

c. Personajele – existenţe fictive, create după modelul realităţii sau plăsmuite în fantezia
scriitorului; personajele participă la acţiune în diferite grade (principale, secundare, episodice,
figurante) şi sunt individuale sau colective; după natura faptelor săvârşite, pot fi pozitive sau
negative;

6. Modul de expunere dominant este naraţiunea, dar în mod obişnuit ea se împleteşte cu

descrierea, dialogul şi monologul;

7. Sunt recognoscibile mărcile lingvistice specifice narațiunii: reperele spațio-temporale și

timpurile verbale ce semnalează relația cronologică dintre diversele momente ale acțiunii.

8. Atitudinea naratorului față de acțiune și față de personaje poate fi:

 detașată, prezentând punctul de vedere al unui observator neimplicat în acțiune;

 marcată afectiv prin faptul că naratorul este și personaj, fiind astfel implicat în acțiune;
 marcată afectiv prin simpatia/antipatia cu care sunt prezentate anumite personaje.
Povești în jurul focului. Sursa imaginii: www.elegantthemes.com
 Cum povestim?
Într-un text literar, naratorul ar putea să ne povestească întâmplările așa cum le-a ținut el
minte, la întâmplare, fără să fie atent la ordinea desfășurării lor. Dar atunci n-am mai înțelege
mare lucru din textul lui, nu-i așa?

De aceea, arta narațiunii are la bază câteva tehnici menite să-i dea textului fluență și coerență.
Secvențele trebuie legate între ele cumva, pentru ca faptele să „se lege”, să aibă sens. Pentru
asta este nevoie de înlănțuire.
De asemenea, este nevoie de un procedeu atunci când naratorul vrea să ne povestească două
lucruri diferite, petrecute în același timp. De exemplu, în textul „Cum e lumea” de Veronica
Niculescu, naratorul ne povestește, inițial, aventura puiului de urs, după care o introduce în
poveste pe Mara Dumitrescu, aparent fără nicio legătură. Apoi, atenția este mutată din nou, de
pe Mara Dumitrescu pe Bianca și pe aventura ei urbană. Această schimbare permanentă a
firelor narative, exact cum se schimbă decorul de la teatru după fiecare coborâre a cortinei, se
numește alternanță.

Înlănțuirea este procedeul de juxtapunere, de legare între ele a secvențelor aceluiași fir

narativ într-o ordine cronologică a întâmplărilor. Trecerea de la o secvență la alta se poate
face prin alăturare sau prin utilizarea unor cuvinte, expresii, formule care asigură
continuitatea: apoi, când, după aceea, după un timp, imediat după, la un moment dat, în cele
din urmă etc.
Alternanța  este procedeul prin care două fire narative sunt prezentate ca desfășurându-se în
paralel. Naratorul împletește cele două șiruri de întâmplări, întrerupând un fir narativ,
pentru a-l continua pe celălalt. În trecerea de la un fir narativ la altul, naratorul poate utiliza
unele cuvinte, expresii sau formule specifice: apoi, după un timp, în acest timp, în același
timp, pe când se întâmplau acestea etc.