Curs 2

Sistemul Imun Nespecific

SI nespecific. Componente
I. BARIERE
a. Bariere anatomice
• Pielea
• Mucoasele
b. Bariere fiziologice
• acțiunea structurilor anatomice: tuse, strănut, lăcrimare,
peristaltism
• fluidele organismului
• temperatura fiziologică
• presiunea parțială a oxigenului
• antagonism bacterian
SI nespecific. Componente
II. CELULE
- Fagocite profesioniste: Mo, MAC, PMN
- Eo, Ba, Mastocit
- ILC (Innate Lymphoid Cells)

III. MOLECULE
- Interferoni
- Proteine de fază acută
- Sistemul Complement
I. Bariere anatomice
a. PIELEA intactă
- Structura: 3 straturi (epiderm, derm,
hipoderm)
- Epiderm: strat de keratină impermeabil;
keratinocitele se descuamează și prin
îndepărtarea lor antrenează si posibilele
microorganisme patogene atașate.
- Derm: pH acid 4.5-5 (glande sebacee &
sudoripare)
- Hipoderm: strat de grăsime suplimentar
I. Bariere anatomice
b. MUCOASELE
• Mucus
• Mișcarea cililor (epiteliul bronșic),
peristaltism
• Bacteriile comensale: eliberează
substanțe antibacteriene
(colicine) toxice pentru patogeni
(depolarizarea membranei
bacteriene, activitate DNA-ase &
RNA-ase.
II. MOLECULE. Interferoni
Tipul I:
- IFN – α (leucocite)
- IFN – β (fibroblasti)

Tipul II (imun):
- IFN – γ (limfocite T, celule NK)

Tipul III – generate de 3 gene IFN-λ

(numite IL-28A, IL-28B, IL-29)

ISRE = Interferon-Stimulated Response Elements

GAS = Gamma-Activated Sequences
 II. Interferoni tip I
- IFN – α (leucocite)
- IFN – β (fibroblaști)
• pot fi secretați de multe tipuri celulare; o sursă majoră –
CD plasmacitoidă, frecvent ca răspuns la infecția virală
(exprimă TLR7 și TLR9)
• eliberați extracelular – funcții la nivelul celulelor
învecinate celei infectate (exprimă receptori pentru IFN)
→ căi de semnalizare ce conduc la transcripția anumitor
gene (generic – ISG – interferon stimulated genes) – unele
proteine codate interferă cu replicarea virală (enzime care
degradează ARN-ul viral, blochează transcripția genelor
virale sau translația ARN și sinteza proteică).
 II. Interferoni tip I
Funcții:
- activitate anti-virală directă și indirectă (prin ↑
potențialul litic al NK) - folosiți ca agenți
terapeutici în infectii virale ca hepatitele B și C
- ↑ capacitatea MΦ de a funcționa ca APC prin ↑
expresiei MHC
- efect antiproliferativ (agenți terapeutici în
unele neoplazii – mielom multiplu, sarcom
Kaposi, leucemia mieloida cronică, leucemia cu
celule păroase, limfoame non-Hodgkin, limfom
cutanat T)
 II. Interferoni tip II
IFN – γ (limfocite T, celule NK)
Funcții:
• activator al fagocitelor;
• amplifică expresia MHC (activează APC-uri);
• rol în diferențierea Ly T efector (diferențiere funcțională către Th1);
• acționează asupra Ly B → switch (comutare) de clasă;
• stimulează activitatea celulelor NK.
 II. Interferoni tip II
IFN – γ (limfocite T, celule NK)
Funcții:
• activator al fagocitelor;
• amplifică expresia MHC (activează APC-uri);
• rol în diferențierea Ly T efector (diferențiere funcțională);
• acționează asupra Ly B → switch (comutare) de clasă;
• stimulează activitatea celulelor NK.
 II. Proteine de fază acută
= sunt proteine produse de
hepatocite când acestea sunt
stimulate de citokinele
proinflamatorii eliberate de
macrofage.
Exemple: CRP, fibrinogen,
ceruloplasmina, serum-amiloid A,
α1-antitripsina, α2-macroglobulina
Funcții. Ex. CRP opsonizează și
activează SC
III. CELULE
Fagocite profesioniste: Mo/MAC, PMN.
- modalitatea de ucidere a patogenului: intracelular, prin
mecanisme de internalizare.

ENDOCITOZĂ FAGOCITOZĂ MACROPINOCITOZĂ

 III. CELULE
Fagocite profesioniste: Mo/MAC, PMN.
- modalitatea de ucidere a patogenului: intracelular, prin
mecanisme de internalizare.

MACROPINOCITOZĂ ENDOCITOZĂ FAGOCITOZĂ

• internalizare de lichid extracelular
cu formarea unei vezicule –
macropinosom (0,2-0,5 µm)
- procesul - maniera eficienta de
„testare” a mediului extracelular.
 III. CELULE
Fagocite profesioniste: Mo/MAC, PMN.
- modalitatea de ucidere a patogenului: intracelular, prin
mecanisme de internalizare.

MACROPINOCITOZĂ ENDOCITOZĂ FAGOCITOZĂ

• internalizare de lichid extracelular
cu formarea unei vezicule –
macropinosom (0,2-0,5 µm)
- procesul - maniera eficienta de
„testare” a mediului extracelular.
 Mecanisme de internalizare
ENDOCITOZĂ
• internalizare a macromoleculelor extracelulare
- dependent de interacțiunea MM cu receptori de pe
suprafața celulelor endocitice
- legarea MM la receptori → polimerizarea clathrinei
- proteină a rețelei de microtubuli, localizată la
partea intracitoplasmatică a membranei
- invaginarea membranei tapetată cu clathrină
(clathrin coated pits) → internalizarea complexului
receptor-ligand
 Mecanisme de internalizare
FAGOCITOZĂ
• ingestie a particulelor cu diametrul > 0,5 µm
- este inițiată când multipli receptori de suprafața celulei se leagă secvențial
la liganzi de pe suprafața particulei, mecanism de „fermoar”
- interacțiunile receptori - liganzi induc polimerizarea actinei, proteină a
scheletului celular → invaginarea membranei plasmatice → vezicule mari -
fagozomi
 ENDOCITOZĂ
• componentele membranare ale sistemului
endocitic fuzionează constant unele cu
altele, amestecându-și porțiuni ale
conținutului - proces ce conduce la
scăderea progresivă a pH-ului.
• veziculele ce conțin proteine hidrolitice și
alte molecule necesare pentru ucidere și
digestie se desprind de complexul Golgi și
fuzionează cu compartimentele
endocitice, modificând suplimentar
micromediul intern al acestora.
 ENDOCITOZĂ
• vezicula tapetată cu clathrină (conține
macromoleculele internalizate), fuzionează
cu endozomul precoce (pH acid moderat
(~6,5) - permite disocierea receptorilor de
pe molecula internalizată
• receptorii – colectați de o extensie tubulară
a endosomului (endosomul de reciclare) și
reciclați către suprafața
• macromoleculele rămân în endosomul
tardiv - va fuziona cu alți endosomi și cu
vezicule din aparatul Golgi - scade
suplimentar pH-ul și se declanșează digestia
macromoleculelor
 ENDOCITOZĂ
• degradarea completă - apare când
endozomii fuzionează cu lizozomii –
endolizozomi (pH ~5, contin enzime
(proteaze, lipaze, nucleaze) - degradează
macromoleculele la componentele
fundamentale: aminoacizi, acizi grași,
nucleotide
• produșii de digestie – colectați in vezicule
exocitice desprinse din endolizozomi sau
eliberați în citosol prin fenomenul de
lysosomal leakage.
 FAGOCITOZĂ
• Pentru formarea fagozomului: polimerizarea
actinei (după internalizarea particulei, actina
este depolimerizată)
• fagozomii utilizează sistemul microtubulilor
și evoluează - endozom precoce, tardiv si
fagolizozom (proces de maturare - implică
evenimente de fuziune cu diferite vezicule
desprinse din aparatul Golgi, vacuole
intracelulare, compartimente endozomale si
lizozomi)
• amestecul conținutului tuturor acestor
vezicule - scăderea pH-ului (4.5 - 5)
 FAGOCITOZĂ
• când particula internalizată este un microb –
uciderea și digestia prin mecanismele de
distrucție intracelulară
a. oxidarea letală a lipidelor și a proteinelor
bacteriene, eliberarea de oxid nitric
(mecanisme oxigen-dependente de ucidere)
b. enzimele lizozomale (mecanisme oxigen-
independente de digestie)

!!! Patogenii dezvoltă mecanisme de evaziune:

supraviețuiesc în interiorul veziculelor,
evadează din interiorul acestora (Listeria
monocytogenes), sau împiedică fuziunea
fagozomilor cu alte vezicule (Mycobacterium
tuberculosis).
 I. Mecanisme O2-dependente
• Declanșate în momentul fagocitozei.
1. creșterea activității șuntului hexoz-
monofosfaților – se generează NADPH
(nicotinamid-adenine-dinucleotide-
phosphate):
Glucoza + NADP → NADPH + pentoz-fosfat
 fagozom

I. Mecanisme O2-dependente
citosol

• Declanșate în momentul fagocitozei.

1. creșterea activității șuntului hexoz-
monofosfaților – se generează NADPH
(nicotinamid-adenine-dinucleotide-
phosphate):
Glucoza + NADP → NADPH + pentoz-fosfat
2. NADPH-oxidaza se asamblează în
membrana fagozomului și se activează pe
parcursul procesului: facilitează trecerea
electronilor de pe NAPDH pe o
flavoproteină membranară (FAD) a
citocromului b558 ce permite în final
reducerea O2 direct la anion superoxid
NADPH + O2 → NADP+ + .O2-
(catalizată de NADPH-oxidaza)
 I. Mecanisme O2-dependente
3. două molecule de anion superoxid
interacționează spontan (dismutare) sau
sub influența superoxid dismutazei -
generează apă oxigenată si oxigen
singlet
2.O2- + 2H+ → (superoxid
dismutaza/dismutare spontana)
H2O2 + 1O2 (oxigen singlet)
4. anionul superoxid reacționează cu apa
oxigenată - radicali hidroxil si O singlet.
.O2 + H2O2 → .OH + OH- + 1O2

!!! anionul superoxid, apa oxigenată, O

singlet și radicalii hidroxil – agenți
microbicizi foarte puternici (specii reactive
ale oxigenului = ROS)!!!
 I. Mecanisme O2-dependente
5. combinația apa oxigenată,
mieloperoxidază, ioni de halogen - sistem
halogenat capabil sa ucidă bacterii și
virusuri.
H2O2 +Cl- → (mieloperoxidaza) H2O + OCl-
Oxidul nitric
• activitate antimicrobiană foarte puternică
• potențial de inhibare a sintezei de ADN
(potențial anti-proliferativ important în
apărarea anti-tumorală)

6. macrofage - activate de compuși ai

peretelui bacterian (LPS, MDP - muramyl
dipeptid - micobacterii) + IFNγ → expresie
↑ de NOS (nitric oxide synthetase)
NOS oxidează L-arginina → citrulină și oxid
nitric (NO)
L-arginina + O2 + NADPH →
L-citrulina + NO + NADP+
 II. Mecanisme O2-independente
• în țesuturile unde presiunea O2 este ↓ și arderile respiratorii nu pot avea loc.
• diferite enzime intră în acțiune în funcție de pH-ul fagolizozomului:
 II. Mecanisme O2-independente
• în țesuturile unde presiunea O2 este ↓ și arderile respiratorii nu pot avea loc.
• diferite enzime intră în acțiune în funcție de pH-ul fagolizozomului:
- defensinele - proteine cationice (GM~3,5-4
kDa), bogate în arginină și cisteină; ajung la
concentrații mari (20-100 mg/ml);
- au structura amfipatică - se inseră în
membrana microbiană și formează canale
ionice reglate de voltaj, destabilizatoare
pentru bacterie;
- la concentrație de 10-100 µg/ml –
dezinfectanți împotriva multor bacterii
Gram-pozitive și negative, fungi, virusuri
cu anvelopa;
- prezintă selectivitate - fac diferența față
de celulele self în funcție de conținutul în
lipide.
 II. Mecanisme O2-independente
• în țesuturile unde presiunea O2 este ↓ și arderile respiratorii nu pot avea loc.
• diferite enzime intră în acțiune în funcție de pH-ul fagolizozomului:
- pH neutru - proteinaze neutre (catepsina G) –
acționează atât direct asupra membranei
bacteriene, cât și indirect prin transferul unei
proteine BP1 (bactericidal/permeability-
increasing protein), care determină creșterea
permeabilitatii bacteriene.
- pH scazut, lizozimul și lactoferina - factori
bactericizi/bacteriostatici importanți
- microorganismele sunt ucise și de enzime
hidrolitice
 Fagocite profesioniste
• Microfagocite: PMN neutrofil

• Macrofagocite: Mo/ MAC (!!! sunt și APC-uri profesioniste)

 Fagocite profesioniste
• Microfagocite: PMN neutrofil

• Macrofagocite: Mo/ MAC (!!! sunt și APC-uri profesioniste)

APC profesionist:
• Mo/MAC
• DC
• B cells
 Fagocite profesioniste
• Microfagocite: PMN neutrofil
• Macrofagocite: Mo/ MAC (!!! sunt și APC-uri profesioniste)

- Exprimă receptori membranari:

1. R pentru factori chemotactici (NCFR- receptor for neutrophil chemotactic factor)
2. molecule de adeziune – selectine, integrine – LFA-1 (leukocyte function
associated-1
3. R pentru componentele matricii extracelulare (laminina, fibronectina, etc)
4. R ce recunosc patogenii (PRR – pathogen recognition receptors)
5. R pentru componente ale SC (C3b, iC3b, C4b)
6. R pentru Ig (IgG- FcγR)
 Fagocite profesioniste
• Microfagocite: PMN neutrofil
• Macrofagocite: Mo/ MAC (!!! sunt și APC-uri profesioniste)

- Exprimă receptori membranari:

1. R pentru factori chemotactici
Chemotactism = migrarea
leucocitelor în gradient de
concentrație a factorilor
chemotactici
 Fagocite profesioniste
• Microfagocite: PMN neutrofil
• Macrofagocite: Mo/ MAC (
https://www.youtube.com/watch?v=9wxK6oLA5oc&t=15s
• !!! sunt și APC-uri profesioniste)
- Exprimă receptori membranari:
2. molecule de adeziune
– Syalyl-LewisX – leagă
selectinele E și P
- integrine precum LFA-1
(leukocyte function
associated-1) – leagă ICAM-1
 Opsonizare cu elemente ale SC
Fagocite profesioniste
• Microfagocite: PMN neutrofil
• Macrofagocite: Mo/ MAC (
• !!! sunt și APC-uri profesioniste)
- Exprimă receptori membranari:
• R pentru SC (C3b, iC3b, C4b)
• R pentru Ig (IgG- FcγR)
!!! Opsonizare favorizează
fagocitoza !!!

Opsonizare cu Ac
 Reacția inflamatorie acută
Factori interni - necroza tisulară, fracturi osoase
Factori externi – lezări/ leziuni
- mecanice (plăgi)
- fizice (arsuri)
- chimice (substanțe corozive)
- biologice (infecții)
- imunologice (HS)
Cuprinde:
- reactii locale (5 semne clinice – Celsus)

- reactii sistemice
 Reacția inflamatorie acută
Factori interni - necroza tisulară, fracturi osoase
Factori externi – lezări/ leziuni
- mecanice (plăgi)
- fizice (arsuri)
- chimice (substanțe corozive)
- biologice (infecții)
- imunologice (HS)
Cuprinde:
- reacții locale (5 semne clinice – Celsus)
calor, rubor, tumor, dolor, functio laesa
- reacții sistemice
 Reacția inflamatorie acută
Factori interni - necroza tisulară, fracturi osoase
Factori externi – lezări/ leziuni
- mecanice (plăgi)
- fizice (arsuri)
- chimice (substanțe corozive)
- biologice (infecții)
- imunologice (HS)
Cuprinde:
- reacții locale (5 semne clinice – Celsus)

- reacții sistemice
Funcțiile MAC
Alte celule inflamatorii
Eozinofil
- Mecanism de ucidere preponderent
extracelular:
• Paraziți mari opsonizați cu IgE (conține
substanțe capabile să perforeze
membranele - perforin-like)
• Receptori pentru IgE de afinitate medie
(FcεR II)

- Capacitate fagocitică ↓ (ucidere

intracelulară cu metaboliți toxici
ai O2)
Alte celule inflamatorii
Eozinofil
- Nucleu bilobat
- Granulațiile specifice conțin proteine
bazice evidențiate coloranți acizi

Pre-formed factors Newly synthesized factors

Eosinophilic cationic protein (ECP) Leukotrienes (LTs): LTC4
Eosinophilic-derived neurotoxin (EDN) Tromboxans (TXs): TXB2
Eosinophilic peroxiadse (EPO) Prostaglandins (PGs): PGD2
Major basic protein (MBP) 15-HETE, (15-hydroxyeicosatetraenoic acid)

Lysosomal enzymes (colagenase, elastase, Platelet-activating factor (PAF)

phosphatase), citokine, chemokine
 Alte celule inflamatoriiNewly synthesized factors
Pre-formed factors
Eozinofil
Eosinophilic cationic protein (ECP) Leukotrienes (LTs): LTC4
Eozinofil
Eosinophilic-derived neurotoxin (EDN) Tromboxans (TXs): TXB2

- Nucleu bilobat
Eosinophilic peroxiadse (EPO) Prostaglandins (PGs): PGD2
Major basic protein
- Granulațiile (MBP)
specifice 15-HETE, (15-hydroxyeicosatetraenoic acid)
conțin proteine
bazice evidențiate coloranți acizi
Lysosomal enzymes (colagenase, elastase, Platelet-activating factor (PAF)
phosphatase), citokine, chemokine

Arachinodic acid
Calea ciclo-oxigenazei
Alte celule inflamatorii
Bazofil (circulant)/ Mastocit (tisular)
- Nucleu trilobat (Ba)
- Granulațiile specifice conțin proteine acide
evidențiate coloranți bazici
- Mecanisme de ucidere extracelulară
(degranulare)

Pre-formed factors Newly synthesized factors

Histamine
Heparin (+ other proteoglycans)
Serotonin
Chemokine: NCF, ECF
Citokine (TNF-alpha, IL-1, IL-6/ GM-CSF, IL-
3,IL-4,IL-5,IL-10)
Lysosomal enzymes (arylsulfatases, β-
hexosaminidase, β-glucuronidase)
Leukotrienes (LTs): LTC4
Tromboxans (TXs): TXB2
Prostaglandins (PGs): PGD2
15-HETE, (15-hydroxyeicosatetraenoic acid)
Platelet-activating factor (PAF)
Mastocit
Bazofil (circulant)/ Mastocit (tisular)
- Nucleu trilobat (Ba)
- Granulațiile specifice conțin proteine acide
evidențiate coloranți bazici
- Mecanisme de ucidere extracelulară
(degranulare)

- Vasodilatație
- Creșterea permeabilității vasculare
- Contracția musculaturii netede
 Celule inflamatorii
Bazofil (circulant)/ Mastocit (tisular – MMC/ CTMC)
- Nucleu trilobat (Ba)
- Granulațiile specifice conțin proteine acide evidențiate
coloranți bazici
- Mecanisme de ucidere extracelulară (degranulare)

Mediază alergiile:
- Au receptori pentru IgE de mare afinitate (FcεR I)
- Au receptori pentru anafilatoxine
Mastocit - alergie
Hematopoieza
HSC

Myeloid lineage Mast cells Lymphoid lineage

• Monocytes (Mo) • T cells (Th, Tc)
• Macrophages (Mac) • B cells
• Neutrophils (Neu) • Natural killer T cells (NKT)
• Eosinophils (Eo) • Natural killer cells (NK)
• Basophils (Bas) • ILC

• Dendritic cells (DCs)

• Erythrocytes
• Megakaryocytes/ Platelets
Hematopoieza
HSC

Myeloid lineage Lymphoid lineage Mast cells

• Neutrophils (Neu)
• Basophils (Bas)
• Eosinophils (Eo)
• Monocytes (Mo)
• Macrophages (Mac)
• T cells (Th, Tc)
• B cells
• Natural killer T cells (NKT)
• Natural killer cells (NK)
• ILC

• Dendritic cells (DCs)

• Erythrocytes
• Megakaryocytes/ Plateles
Innate Lymphoid Cells
 ILC vs. Th
Paralela funcțională a
limfocitelor:
NK și ILC1, ILC2, ILC3
vs.
Tc și Th1, Th2, Th17
Self vs. Non-self
Strategiile SI nespecific de recunoaștere a
non-self-ului
3 strategii:
• recunoașterea non-self-ului (microbian): recunoașterea de
structuri moleculare caracteristice doar microorganismelor;
• recunoașterea structurilor eliberate de celule self alterate;
• recunoașterea „missing self-ului”: recunoașterea de structuri
moleculare exprimate doar de celulele normale ale gazdei (nu
sunt produse de către microorganisme); aceste structuri sunt
recunoscute de receptori inhibitori sau de proteine care inhibă
activarea mecanismelor efectorii ale imunității înnăscute.
Recunoașterea non-self-ului
• Țintele recunoașterii – PAMP (pathogen associated molecular patterns)
• Receptorii care recunosc aceste molecule PAMP - PRR (pattern recognition
receptor) sau PRM (pattern recognition molecules) – exprimați de către
diferite tipuri celulare (macrofage, neutrofile, NK, etc).
Cele mai cunoscute exemple de PAMP:
• LPS-ul bacteriilor Gram negative
• Acidul lipoteichoic (LTA) al bacteriilor Gram pozitive
• Peptidoglicani
• Lipoarabinomanan (glucan – micobacterii)
• ARN dublu catenar/ monocatenar - virusuri
• β-glucani si manani - fungi
PAMP-uri caracteristici comune:
- sunt produse numai de microorganisme, niciodata de organismul uman
- sunt invariabile între patogenii dintr-o anumită clasă; un număr limitat
de PRR pot face față unui număr mare de microbi
- îndeplinesc adesea funcții fiziologice pentru patogenul respectiv -
pierderea sau mutațiile acestor molecule pot fi dezavantajoase sau
letale pentru bacterie. În acest fel, evitarea recunoașterii PAMP-urilor
prin mutații sau prin pierderea expresiei, în scopul evitării recunoașterii
SI nespecific nu este practic posibilă pentru microorganisme
- sunt produse de patogeni și de comensali; SI nespecific nu poate
distinge între microorganisme patogene și cele ne-patogene.
Mecanismele prin care SI nespecific nu distruge microorganismele
comensale nu sunt încă pe deplin înțelese. Sunt incriminate citokine
anti-inflamatorii sau compartimentalizarea.
PAMP-uri caracteristici comune:
- sunt produse numai de microorganisme, niciodata de organismul uman
- sunt invariabile între patogenii dintr-o anumită clasă; un număr limitat
de PRR pot face față unui număr mare de microbi
- îndeplinesc adesea funcții fiziologice pentru patogenul respectiv -
pierderea sau mutațiile acestor molecule pot fi dezavantajoase sau
letale pentru bacterie. În acest fel, evitarea recunoașterii PAMP-urilor
prin mutații sau prin pierderea expresiei, în scopul evitării recunoașterii
SI nespecific nu este practic posibilă pentru microorganisme.
- sunt produse de patogeni și de comensali; SI nespecific nu poate
distinge între microorganisme patogene și cele ne-patogene.
Mecanismele prin care SI nespecific nu distruge microorganismele
comensale nu sunt încă pe deplin înțelese. Sunt incriminate citokine
anti-inflamatorii sau compartimentalizarea.
PAMP-uri caracteristici comune:
- sunt produse numai de microorganisme, niciodata de organismul uman
- sunt invariabile între patogenii dintr-o anumită clasă; un număr limitat
de PRR pot face față unui număr mare de microbi
- îndeplinesc adesea funcții fiziologice pentru patogenul respectiv -
pierderea sau mutațiile acestor molecule pot fi dezavantajoase sau
letale pentru bacterie. În acest fel, evitarea recunoașterii PAMP-urilor
prin mutații sau prin pierderea expresiei, în scopul evitării recunoașterii
SI nespecific nu este practic posibilă pentru microorganisme
- sunt produse de patogeni și de comensali; SI nespecific nu poate
distinge între microorganisme patogene și cele ne-patogene.
Mecanismele prin care SI nespecific nu distruge microorganismele
comensale nu sunt încă pe deplin înțelese. Sunt incriminate citokine
anti-inflamatorii sau compartimentalizarea.
PRR – 3 clase funcționale
1. PRR care semnalizează infecția
1. membranari: TLR (Toll-like receptors) & CLR (C-type lectine
receptors)
2. citosolici: NLR (NOD-like receptors)& RLR (RIG-I-like receptors)
2. PRR fagocitici sau endocitici
3. PRR secretate
1. Colectine
2. Proteinele de fază acută
3. Ac. naturali
 1. PRR de semnalizare
1. Receptori membranari:
- TLR - Toll-like receptors
- CLR – C-type lectin
receptors
2. Receptori intracelulari:
- NLR – NOD-like receptors
- RLR – RIG-I-like receptors
NOD – Nucleotide binding
Oligomerization Domain
RIG - Retinoic acid-Inducible
Gene
1. PRR de semnalizare
• Prin legarea la PAMP - activarea de căi de
semnalizare - activarea de gene și sinteza
proteică:
a) proteine cu efect antimicrobial direct
(defensine);
b) citokine inflamatorii si chemokine (TNF-
α, IL-1, IL-6, IL-8, IL-12) – reacții
necesare pentru combaterea infecțiilor;
c) produși care controlează activarea RI
adaptative: MHC II, CD80, CD86
d) activarea nitric oxid sintetazei (induce
producția de compuși activi ai azotului
la nivelul macrofagelor)
 TLR (Toll-like receptors)
• O familie de R membranari (membrana plasmatică, endozomi) • expresie ↑:
ce conțin motive de leucină in porțiunea extracelulară și
domeniu intracelular cu homologie cu cel al familiei IL-1R. • Mo, MΦ, PMN
• cel putin 11 TLR (mamifere)
- exprimați pe un nr. mare de leucocite/alte tipuri celulare • expresie ↓:
• DC imature, NK,
subseturi de Ly B/T
 TLR (Toll-like receptors) • TLR2+ TLR1 si TLR2 + TLR6:
• peptidoglicani
• lipoproteine
- unii TLR recunosc mai mult de un ligand (foarte diferiți) • lipoarabinomanan (glicolipid
– M. Tuberculosis)
- unii TLR trebuie să se asocieze; asocierea determină • zymozan (glucan - fungi)
legarea unor anumite PAMP-uri (liganzi). • TLR3 – recunoaște ARN viral -
dublu catenar
- unii TLR utilizează molecule accesorii pentru • TLR4 – exprimat de multe tipuri
recunoașterea ligandului celulare: MΦ , DC, PMN, Ma, Ly B,
celule endoteliale, celule musculare
– recunoaște LPS (BGN)
• TLR5 – flagelina (proteina din
filamentele bacteriilor cu flageli)
• TLR7 & TLR8 – ARN viral -
monocatenar
• TLR9 – ADN bacterian sau viral
(motive de dinucleotide nemetilate -
CpG (cytidine-phosphate-guanosine
- citozina legata la guanina)
• TLR10 – funcție înrudită cu a lui
TLR9
• TLR11 – receptor orfan
1. PRR de semnalizare
 TLR4
• exprimat de multe tipuri celulare: Mo,
MΦ, PMN, DC, Ma, Ly B, celule
endoteliale, celule musculare
• recunoaște LPS-ul de pe suprafața
bacteriilor Gram negative;
• mecanism de recunoaștere complex -
necesită mai multe molecule accesorii:
1. LBP (LPS-binding protein) – proteina
serică leagă monomerii de LPS și ii
transfera la
2. CD14, proteina de pe suprafața
celulelor (MΦ , DC), legata la GPI
(Glycosyl Phosphatidylinositol)
3. TLR4 leagă proteina accesorie MD-2,
necesară și ea pentru recunoașterea LPS
 NLR
= Nucleotide-binding Oligomerization
Domain-like Receptors)
- molecule intracitoplasmatice care
detectează PAMP-urile patogenilor
intracelulari; înrudite structural cu
TLR-urile, dar se leagă la structuri
bacteriene derivate din
peptidoglicani (TLR-urile nu le
recunosc)
- legarea NOD → semnalizare
intracelulară → secreție citokine -
IL-1, IL-8, TNF și interferoni α/ β
(proces inflamator).
 NLR
- Semnalizează infecția (leagă PAMP-
uri) și stresul (prin DAMP-uri). Rol în
medierea inflamației, autofagiei și a
morții celulare.
- 22 NLRs (mamifere)
• 4 grupuri de NLR:
1. NLRA
2. NLRB
3. NLRC (NOD1, NOD2)
4. NLRP
 NLR
• 4 tipuri de domenii N-terminale
efectorii:
1. CARDs (caspase activation and
recruitment domains)
2. AD (transactivator domain)
3. BIR (baculoviral inhibitor of
apoptosis repeat)
4. PYDs (pyrin domains)
 NLR
• 4 tipuri de domenii N-terminale
efectorii:
1. CARDs (caspase activation and
recruitment domains)
2. AD (transactivator domain)
3. BIR (baculoviral inhibitor of
apoptosis repeat)
4. PYDs (pyrin domains)
 NODs
• NOD1 și NOD2: conțin 1,
NOD2 NOD1
respectiv 2 domenii CARD
• Recunosc motive de peptidoglican
(PGN) diferite.
NOD1: recunoaște iE-DPA (D-γ-
BGP BGN
glutamyl-meso-DAP dipeptide – PGN
al BGN)
NOD2: recunoaste MDP (muramyl
dipeptide: PGN la toate bacteriile)
 NODs
• NOD1 și NOD2: conțin 1,
respectiv 2 domenii CARD
• Recunosc motive de peptidoglican
(PGN) diferite.
NOD1: recunoaște iE-DPA (D-γ-
glutamyl-meso-DAP dipeptide – PGN
al BGN)
NOD2: recunoaste MDP (muramyl
dipeptide: PGN la toate bacteriile)
 NLR - inflamazom
Inflamazomul = complex de proteine formate
din 3 componente principale:
• Un senzor (NLRP1/ NLRP3/ NLRC4)
• O proteină adaptor
• Caspaze (caspaza 1): activează IL-1β, IL-18
 RIG-like receptors
= retinoic acid-inducible gene-
I-like receptors
• RIG-I
• MDA5
- recunosc virusuri (ARN
mono/dublu-catenar)
 RIG-like receptors
= retinoic acid-inducible gene-
I-like receptors
• RIG-I
• MDA5
- recunosc virusuri (ARN
mono/dublu-catenar)
- semnalizarea duce la sinteza
de interferoni
2. PRR fagocitici/
endocitici
• Prin legarea la PAMP (liganzi glucidici/
lipidici) – mediază internalizarea
patogenului.
• Se găsesc pe suprafața:
MΦ , DC, PMN
• Microorganismele fagocitate – ajung în
compartimentul endozomal - ucise.
În APC-uri, internalizarea → procesare și
prezentare
2. PRR fagocitici/ DECTINA 1

endocitici
a. Receptori lectine de tip C:
• Dectina 1
• MR (receptorul pentru manoză al
macrofagului)
- conțin domenii de tip CRD
(carbohydrate-recognition domain)
2. PRR fagocitici/ MR

endocitici
a. Receptori lectine de tip C:
• Dectina 1
• MR (receptorul pentru manoză al
macrofagului)
- conțin domenii de tip CRD
(carbohydrate-recognition domain)
2. PRR fagocitici/ Domeniu de tip SRCR (Scavenger Receptor Cysterine-Rich)

endocitici
a. Receptori lectine de tip C:
• Dectina 1
• MR (receptorul pentru manoză al
macrofagului)
b. Receptori de tip scavenger:
- de tip A (SRCR 6xCys)- 5 subfamilii (SR-A,
MARCO – macrophage receptor with
collagenous structure – recunosc anioni
polimerici și lipoproteine acetilate sau
oxidate cu densitate mică)
- de tip B (SRCR 8xCys) – leagă lipoproteine cu
densitate mare; internalizează lipide - SRCR
2. PRR fagocitici/ Domeniu de tip SRCR (Scavenger Receptor Cysterine-Rich)

endocitici
!!!!!! Recunosc leziuni tisulare și mediază
fagocitarea debris-urilor celulare ale
gazdei:
• celulele alterate (senescente sau
apoptotice) suferă modificări la nivel
membranar - sunt expuse fosfolipide
interne (DAMP-damage-associated
molecular pattern)
3. PRR secretate
• mediază 3 categorii de funcții: 3.1. COLECTNE
1. activează sistemul 3.2. PROTEINELE DE FAZĂ ACUTĂ
complement
3.3. Ac NATURALI
2. opsonizează microorganismele
3. funcționează ca molecule
accesorii pentru recunoașterea
PAMP-ului de către receptori
transmembranari – TLR
3.1 Colectine
- Localizare: sânge, lichide interstițiale
- alcătuite dintr-un domeniu de colagen legat la o
lectină → pot astfel recunoaște pattern-uri
diferite de structuri glucidice de pe suprafața
microbiana;
- mediază îndepărtarea patogenului prin
opsonizare (favorizează fagocitarea), activarea SC
sau prin agregarea (aglutinarea) bacteriilor.
ex. MBL (mannan binding lectin) - declanșează
calea lectinelor de activare a SC.
 CRP - pentamer ciclic (pentraxină)

3.2 Proteinele de fază acută

- produse in principal de hepatocitele stimulate de
citokinele pro-inflamatorii secretate de celule
precum macrofagele.
CRP (proteină pentamerică) se leagă la o varietate
de bacterii și fungi prin recunoașterea unor molecule
de tip PAMP, dar leagă și DAMP - lizinfosfatidilcolina
(suprafața celulelor apoptotice).
- activează SC
- funcționează ca opsonină, activând fagocitoza
3.3 Anticorpii naturali
- molecule secretate de subgrup particular de
LyB (B1, CD5+), fără stimulare antigenică.
- majoritatea lor sunt IgM
- nu sunt strict specifici, ci polispecifici
(reactivitate încrucișată)
Funcții:
• Activează SC pe calea clasică
• Favorizează opsonizarea