Anul II No.

6 BOTOȘANI i Octombrie 1022

REVlSTA MOLDOVEI
APARE LUNAR

S
eric it colt de rugă și de .liniște a mai ales maica
Olimpiada, acum 137 ai«i (1785) pe locul unde
moș Tudose Crudu înfipsese cat i oilor în noap­
tea în care au venit amândoi să asculte cântă­
rile îngerești ce se auzeau în văzduh, deasupra
unui tapșan verde, pe care se află și azi biserica
cea veche a Sf. Ion din Văratec ! Fericit colt
pentru un sălaș călugăresc 1 Nici o mănăstire din Moldova ori
din (ara Românească nu are frumusețile atrăgătoare și variate
ale Văratecului. Numai cine a venit un șir întreg de ani pe a-
cesie locuri, numai cine a f>ătut cu piciorul toate drumurile
văilor, toate cărările culmilor și potecile munților, numai acela
e în stare să-și deie seama de feluritele înfățișări ale împreju­
rimilor Văratecului pe care, din această pricină, marele nostru
istoric -- A. D. Xenopol — îl numea în glumă, 'Variatlcul 1
In adevăr, aici chiar sufletul cel mai greoiu și pretențios poate
fi împăcat. Vrea cineva mijntș cu brad vechiu, râșinos? N’are
de cât să apuce pe albia pârâului din stânga mănăstirei, să
yrce în șuș la umbră spre poiana Țigăncii și, de acolo, mai
sus spre Ciungi, unde se desfășoară cea mai pitorească pri­
veliște a munților, deasupra cărora tronează, piscurile pietroase
ale Ceahlăului — cetatea îu ruină a Carpaților Moldovei. Tot
deacolo de sus 1e uiți la mănăstire ca în podul palmei, sau ca
în fundul șlrachinei. Vrea altcineva brad tânăr, verde, frumos
ca o oaste așezată în front spre defilare, n’are de cât să apuce

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 I
2 Revista Moldovei

drumul Valea Săcei spre M igazia, Semideica și Cracăul Negru [

In această parte, pe lângă poienc încântătoare și brad de un
verde crud, mii vezi înainte vatra munților dinspre Horaița a-
șezați în amfiteatru, în spatele cărora se aburcă încet ridicân-
du-și fruntea, vârful Horăicioarei !
Cui nu-i place drumul plin de urcuș și coborâș al mun­
telui sau mirosul prea tare al bradului, poate să iasă liniștit pe
cele d uă dealuri ce mărginesc Văratecul : Dealul Filiorului—
un ariciu uriaș împetrit în coasta mănăstirei — acoperit numai
cu stejir închircit și înconjurat de fânețe pline cu mure și flori .
Dealul Arinilor, o risipă bogată de poieni cu mesteacăn și ari-
niș, ce se coboară îndrăznețe până în șosea de o parte și
Valea Seacă de alta.
Iar. cine nu vrea să se oboseassă de loc, fiind bătrân sau
greoiu, coboară fin prin poarta mănăstirei, trece poarta țărinei,
primăria, ocolul silvic și se oprește pe șes, în poghiazul de
mestccăniș care e o adevărată podoabă a locului. Copacii sunt
înalți, drept», pletoși, cu coaja albă cenușie, par’că ar fi toți
niște flăcăi de munte, cu ițărași strânși pe vână și cu bondițe
brumării pe umeri ce stau, la sfat în preajma mănăstirei. Cum
se vede Văratecul are de toate . în spate muntele negru de
brazi, la dreaptă și la stânga dealurile cu fânețe. iar în față șe­
sul cu holde, Ș3suî întreg al Moldovei, întrerupt la mijloc de
Boiștea Topoliței și închis în fund cu dealurile Homiței și
Pașcanilor.
Fiecare alege prin urmare ce vrea, potrivit gustului și
potrivit puterilor. Acesta e farmecul Varatecului, că poți să va-
riezi după vârstă, după vreme și după dispoziție. Aici nu te
plictisești de monotonia aceleiași Agapia, Neamț»
naturi ca la
Secu ori aiurea. Aici schimbi când vrai. Și. ce e plăcut, oriunde
apuci, la dreapta ori la stânga, înainte sau înapoi, pretutindeni
găsești, locușoare și cărărui, izvoare și poienițe, care sunt o
drăgălășenie pentru suflet și o desfătare pentru ochi.
In pădure mai ales, avem drumul bătut ce duce la poiana
Țigăncii, care înainte de a ajunge acolo, are un zid de brazi

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Avista MoJdovei 5
tineri pe demărgini, ce-1 împodobesc în chip unic; iar cărarea
ce apucă spre Magazia după ce lași în dreapta drumul Ciun­
gilor și în stânga drumul V ilea-Săcef, este așa d-s vrăjită și de
pitorească, mai cu seamă în faptul dimineții când e polietă cu
soare. în cât noi am botezat-o: poteca îndrăgostîților! Aici
mintea, parcă stă pe loc aiurită. Numai piciorul merge și inima
bate. Chiar de-ai ft singur, ești cu cineva ! D’apui șoseua pără­
sită ce duce la Agapia prin poiana lui Constantin, învelită cu
mușchiu și verdeață ? Are părți ce iscodesc sufletul și pun la
încercare toate credințele sfinte.
Și ca priveliște deschisă, 1 argă, plină de lumină și măre­
ție, ai valea ce se așterne înaintea ochiului de pe dealul Vă-
ratecului. Nicăieri aiurea nu poți găsi îmbinarea meșteșugită a
naturii pe care- o vezi de aici în fața ta. .
Ochiul trece ușor, atingând turnurile cenușii ale bisericilor
mănăstirii din vale, aleargă iuti pe dealul Cioarei, înconjoară
Boiștea, rade Humuleștii și Tg. Neamț, prinde masivul păduros
pe culmile căruia se află cetatea Neamțului și se perde în za­
rea fumurie a albiei Moldovei cu Timișeșiii, Coverca și Cris-
leștii ei! De înclini puțin la dreapta vezi valea Cracăului și tot
lungul șoselei ce duce la Piatra. E atâta frământare și ondu­
lare de teren, atâția stropi de copaci răsăriți pe tot întinsul,
atâtea lăicere vărgate cu hdlde, atâta bogăție de culori, în care
verdele se răsfață sub toate nuanțele Iui închipuite, în cât sufle­
tul fermecat se înseninează, se liniștește, ori cât de învolburat
ar fi. Mai ales spre sară, acest peisaj prinde- viață din bătaia
soarelui care se duce, țintuîndu-te ceasuri întregi cu ochii la
dânsul! ' *
Aceasta este minunea naturii Văratecului.
Dar mănăstirea/locupând un loc central în munte, poate
sluji.ca punct de plecare pentru o mulțime de excursii ce se
fac fără multă greutate. Afară de schitul Durăului și de Ceahlău
unde trebuiesc cel puțin trei zile de mers, încolo pretutindeni
poți să. te duci dimineața și să te întorci sara. Așa se vizi-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 4 Revisia Moldovei

tează ușor, prin Bălțăteșli și Crăcăoaili, mănăstirea «Horaița»

ce se ridică mereau prin gospodăria bună a starețului de acolo,
precum și Horăicioara din deal, o bisericuță aibă, într’o minune
de poiană, ștrăjuită de păduri seculare și acoperită cu fânețe
pline cu flori și cosași săritori.
Lângă Tg.-Neamț se pot vedea băile Oglinzi și Cetatea
Neamțului, frumoasa ruină medievală ce stăruie încă deasupra
văii Nemțișorului și, Ozanei lui Ion Creangă.
In sus, spre munte, găsești vechea mănăstire a Neamțului,
unde se păstrează urmele glorioase ale trecutului, dându-se nă­
dejdi .pentru viitor prin reînființarea tipografiei bisericești de odi­
nioară, după stăruința d-lui N. lorga, sprijinul Mitropolitului
Pimeri și munca starețului de acolo.
La țrâțiva chilomețri dc Neamț, trecând pe lângă Cerbdr'ia
Statului șe află mănăstirea Secului,. ce-și păstrează încă bine
zidurile cu metereze și. turnurile .înalțe, mărturisind zilele de
cumpănii .prin care a trecut, împreună cu boierii cari se refu
gi,m acolo, în vreme de prieaz pentru țară. Aici se păstrează
neatin^.-pdoarele ^bișerjgești și epitaful de fir și mătase al
Mifyofanei Ureche fiindcă starețul, om mai cloforos, le-a îngro­
pat-, în pămânț (în, timpul războiului, nevoind să le deie spre
cruțare-în Moșoova Rusiei țariste, cum din nenorocire a făcut
ftâățnă.sțțrea Ncamți|(ui, ;cu obiectele ei cele mai de preț.
j r.iucMai îsus.e Săhăstria Secului, însemnătate și vechime.
j De pe -Ciungi, mergând spre apus dai de Sihla cea stân-
coasă,. schit îp părăsire, cu un singur călugăr buhos și sălbatec,
ce nu poate, nici' nu pricepe să-ție în viață bisericuța și chiliile
care se duc. Acoloj;în spatele schitului, printre stânci uriașe cu
viziuni d?Jțară . ascupșe de lumina zilei, să găsește peștera sfin-
tej Teodora și. fâițtănjța ei cu apă rece. E tot ce poate fi mai
Impunător,, dar fiprps prin șălbăiăcie și singurătate.—Aprope de
yăr^q, țla uji; ceas bun cu trăsura, spre apus și miazănoapte,
este mănăstirea, Agapia, pitit^ între munți cari o înădușă, închi-

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 5

zându-i vederile și luându-i repede lumina soarelui. Careul chi­

liilor noi, din jurul bisericii zugrăvite de maestrul Origorescu,
e tot ce are mai original și frumos. De aceia nu se' poate ase­
mănă de loc cu sora ei, dinspre miazăzi, ce se răsfață pururi
în soarele dimineții zimbind din vârful crucildr aurite.
Acesta e Varatecul și împrejurimile lui pitorești.
In sinul unei astfel de naturi variate și vesele, lumea îm­
prumută veselia locului. Nicăieri nu se vede o mai puternică
înfrățire între om și natura în care sălășluește. Aici nu sunt
frtThți încrețite și ochi încruntați pentru că nici n’ău de ce să fie.
De cum să desprimăvărează, maicele, ca niște albine lucră­
toare ce sunt, muncesc cu zor să-și curățe casele, gândind la
musafirii ce aduc veselie și bănet. Cu cât vremea trece și se
*
apropie vara, deci <sozonul>, cum zic ele, dunga de lumina și
nădejde ce h fulgeră ochii, să mărește, ie învăluie fața1; le cu­
prinde făptura întreagă, făcându-le să alerge voioase după tre­
buri și să calce, din pricina grabei, de două ori într’unToc!
Cele bătrâne, care abeâ se mișcă, visează în scaunul lor de spri­
jin, tutun regal și cafeluțe cu rom ori un păhărel de vinvechiu,
după sardelele de cutie și nisetru mărinat, bunătăți pământești
pe care le gustă așa de rar în cât le pomenesc cu ânif!u Și au
dreptate, căci ele, sărmanele, nu și le pot îngădui niciodată să
le cumpere, cu restrânsele lor mijloace de traiu. Măicuțele între
două vârste oftează tainic după trecut, iar cele tinere de tot
după viitor! E ceva omenesc de care poate nici Durhnezeu nu
fine samă, aruncând în foc răbojul păcatelor gândite iar nu
săvârșite!
Surorile mai deochiate, pe care le «strălucește diaVoîul»
sunt rânduite la case cu frica Iui Dumnezeu și cu rușine față
de oameni! In <Vale> unde e atâta lume mireană, nu Se Vede
trup călugăresc de cât doar la cor și la ateliere, unde ființele
apar și dispar ca niște umbre pline de mister.
O bună cuviință șl o măsură la vorbă și port, domnește
în tot sufletul măicesc, ceia ce te mulțămește adânc, și te face

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 6 Revista Moldovei

să g ndești că nu In zădar te afli în lăcaș de mănăstire sfântă

unde voile să frâng și să cântăresc graiurile!
Casele, curat văruite, și paturi’e primenite, așteaptă râzând
oaspeții ce nu întârzie să vie.
Aceștia au dreptul lor ca să fie veseli. Vin doar la repaos»
la aer curai, la liniște, la preumblări! Nădejdea împlinirii tuturor
acestora le dă o înfățișare plină de inulfămiret de fericire, ce
să cuprinde în strigătul voios : <Ah, bine c’am sosit! Ce fru­
mos și ce bine e aici» !
Negustorii sunt și ei veseli, poate cei mai veseli, căci au
prilej să învârtească afaceri bune. Ei fac chiar pe dracul în
patru .și-l vând musafirilor în poarta mănăstire!, num J să t .să
parale I Dar vina nu e a lor, care vând, ci a celora cari cumpără!
Birjarii, veseli, căci adună o groază de bumăști cu picioa­
rele și spetele căiuților sărmani, căzufi de oboseJă și alergătură.
Femeile și felele din satele vecine, își astupă gura cu tul­
panul să nu le vezi zirnbetul viclean, când li se .dă prețul așa
de pipărat, pe ouă, pui, brânză ori smântână. Copiii sar în sus
de bucurie, când câștigă lei vechi pe marfă nouă, compusă din
mure, afine, zmeură, alune, nuci ori pere mălăetei
Chiar bolnavii aici sunt vfcseli, nădăjduind în grabnica lor
însănătoșire, respirând aerul duice și ușor de la poalele
munților!
Cei mai veseli însă, de bună samă, sunt tinerii de ambș
sexe. Aceștia nu mai au astâmpăr. Gem drumurile de ei, pădu­
rile foesc, poienile cântă și fânetele cosite reînfloresc în valu.
rile de culori ale hainJdr, ale ochilor și ale gurilor râzânde
Pretutindeni pâlcuii, pâlcuri. Cam zece fete gălăgioase ș’un flă­
cău tăcut. Și toți îmbrâcati cum nu se poate mai felurit. Dom­
nișoarele încep a-și arătă costumele străvezii și călcâiele înalte
ce se potrivesc numai pe Calea Victoriei și sfârșesc prin a
imită perfect {igâncușele sglobii, îmbrăcând cămeși de noapte
bărbătești și resfirându-și părul negru în cârlăonti, de jur îm­
prejurul gâtului alb și descheiat. Cavalerii și ei, cei mai mulfi

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 7

poartă haine croite după modă, iar, cei putini, mai blazați,
umblă’n fală cu haine boțite de doc, cu picioarele goale în san­
dale, cu fes roș pe cap ori pălării pleoștite. Râsetul și vorba
nu mai au sfârșit. Atenția se concentrează totuși în jurul vre­
unei brunete mijlocii, mlădiță de-a vechilor ceauși, cu ochi
negri ce strălucesc de fiorii vieții noi ce simte venind, înspăi­
mântând o, sau a vreunei blondine pale, ce-și mărește ochii
visători-albaștri, spre a fi și mai mari !
Printre tineretul acesta gălăgios dar stângaciu, să rătăcește
adesa și câte-un holteiu tomnatec mai îndrăzneț sau câte-o co-
piiă’mbătrânită ce-și caută zădarnic norocul ‘vieții ce fuge ne-
băgată’n samă. Fiecare dintre ei crede că va găsi acest noroc,
poate, cu ajutorul lui Dumnezeu în umbra mănăstirei, fără să-ș,
deie samă sărăcit că, nici Dumnezeu, nici mănăstirea, nu întinde
mâna norocului, aceluia ce-1 caută anume. Mamele voioase
urmăresc cu ochii umezi fetele sprințare ce ’nadins să depăr­
tează ca să scape de supraveghere, iar bărbați cuminți, caută
galeș la^ fructele coapte ale vrâstei crude, puindu-și singuri
proprire pe tainica poftă a inimii lor. Moșnegii cu vorba'n cân­
tar și babele cârtitoare stau Ia sfat pe băncile de supt umbrare.
Ei privesc aproape de dânșii, vorbesc încetișor, laudă lumea de
ieri, judecă aspru lumea de azi, râd de ea și la urma râsului
nedrept, dau într’o tusa care-i înădușă cumplit și, speriați că
mor, cu atâta s’aleg!
Culmea hazului e spre sară când vine poștașul. De de­
parte, de cum coboară dealul Gioarei, el începe a suna din
trâmbiță și lumea auzindu-l, să adună cu grabă în ograda pri­
măriei. Copiii însă îi ies înainte șî se urcă’n căruță, agățân-
du-se de el, de scaunul lui, de draghini, de leuci, de fundatori,
de pretutindeni de unde o mână se poate ținea, — părând de
departe un stol de rândunele ostenite care se lasă peguraune1
fântâni deschise. Și omul, vesel de-atâta dragoste copilărea scă’
merge îucet cu calul ca să nu-și răstoarne povara scumpă ce-1
trage în toate părțile,

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 8 Revista Moldovei

Când apucă spre podul primării, el e ciucur de copii șj

căruță vârfuită. Odată ajuns în ogradă, e luat cu asalt de lumea
ce să ’ngrămădește nerăbdătoare, așa că Suru nu mai poate
face-un pas înainte. Copiii să descarcă repede iar d. Câmpeanu,
puțin afumat, începe a citi pe nas adresele musafirilor. Și așa
de bine stâlcește fiece nume, în cât râsul e la culme, r umai
ce-auzi: d-șoara Halicea Tăcu, Elisaveta Chințoin, Elena Moale,
Costicuță Ispir, Căpitan Vârtejanu, domnii general Oherăscu,
N. lutiș, V. Budiș, Turcin, studenția arhondoric, d-1 Fortreflichi,
etc. Iar când tăcerea e mu mare și atenția mai încordată, Surul
așezându-și măruntaile răscolite de drum, răsuflă uneori, de
otrăvește lumea ’nfuriatăl Alte dăți, când îi mai obosit, se în­
tărește cu picioarele de dinainte, își îndepărtează picioarele de
dinapoi, și, fără jenă, inundă pământul de supt el, făcând să
țipe și să blastăme tot cuconăritul ce are pantofi albi și rochii
deschise, aproape de nerușinatul dobitoc.
Dar incidentele rădicate de bietul Suru, se acopăr în vol­
bura de râs a celor ce strigă pentru împăcare că «cele natu­
rale nu-s rușinoase» șip împărțirea scrisorilor continuă până
noaptea târziu. .
Așâ se petrec zilele’n Varatec, cu veselie multă și scârbă
puțină. Singura ființă mai năcăjită pare a fi cuvioasa maica sta-
riță, Zanaida Racleș, care, cu slabele venituri ce are Ia înde­
mână nu poate întreținea, cum dorește, toate clădirile mănăstire!:
în biserici apa picură, în atelierul de covoară plouă deăbînelea,
la țesătorie lipsesc giamuriie, la broderie se ghesuiesc maicele
’ntr’o singură cameră, pentru cor. nu-i loc de > repetiție, iar con­
ductele de ciment prin-care d-1 Pârvulescu să trudește să aducă
apă bună de băut, crapă mereu ! Atâtea ș’atâtea griji care, fără
voie, întunecă fruntea senină a acesteL arhimandrite vrednice
de locul pe care-1 ocupă, știind să fie bună și blândă, hotărîtă
și impunătoare, după împrejurări; Dacă alături de sf.-sa ar avea
și administrația comunală care să se intereseze mai deaproape
de mănăstire și drumurile ei, tare-ar fl bine< D’apor plânțațw

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 9

frumoase ce s’ar puteă face deoparte și de alta a șoselei ce

duce din poarta țarinei și până’n poarta mănăstirei, așa cum să
începuse odată I Pentru aceast i însă trebuie un suflet înțelegă­
tor al podoabelor naturii, care din nefericire la Varatec lipsește.
De aceia plantațiile vechi sunt părăsite, de aceia aleile de plopi
și cireși ce duc spre Bălțătcști se usucă și alți copaci în loc nu
se pun. Poarta țarinei cade, gardurile să dărâmă, cerdacul pri­
măriei însă-și putrezește, lăsându ți impresia tristă a unei gos­
podării pustiite! Nădăjduim că măcar noul șef al ocolului si’vic,
d-l Cerne.scu—ce stă în coasta primăriei, înconjurat de-un parc
feeric, va avea conștiința datoriei de a contribui, după putere
la înfrumusețarea cu pomi și brazi a Intrării ce duce’n mănăs­
tire. O minte înțelegătoare și o mână harnică, poate face mi-
, nuni. Și ce teren bun de lucru și de punere ’n vedeală ar avea
cineva aici în Varatec, unde vine atâta lume 1 Să lipsească oare
sufletul și dorul de muncă ?
Unii mi-au spus că înadins nu se face nimic pentru că și
a așa vine prea rrultă lume și, dacă ar avea toate îndămânările,
ar veni și mai multă. Eu nu cred să fie aceasta o pricină. Nu,
căci oaspeții care vin, aduc și venituri frumoase comunei și
mănăstirei. Că să grămădesc prea mulți bolnavi care prefac
mănăstirea în Sanatorium ? E prea adevărat, dar vina nu e a
lor cari aleargă aici, vina e a maicelor care-i primesc în casă,
fără frică de molipsire și, vina mai mare e că, apoi, să închi-
riează aceste case, în mod inconștient, altora sănătoși, cari astfel
pot să se nenorocească I De aceia bolnavii, sărmanii de ei,
sunt azi pacostea mănăstirei, care curând va fi piefăcută într’un
cuib de ftizie^ dacă nu se vor luă cu grabă măsuri serioase de
izolare și dezinfecție.
Și, fîind-câ a venit vorba de bolnavi, ce bina » s’ar puteă
instala un sanatoriu, în afară de mănăstire, pe tăpșanul dinspre
<Oropi>, unde e locul mereu expus soarelui, lipsit de curente
mari, cu aer de brad tânăr și cu priveliști de munți fermecă­
tori ! Ar scăpă mănăstirea de oftigoși și musafirii teferi de grijă»

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 10 Revista Moldovei

rămânând ca Varatecuî să fie un loc de recreație și de întâi-

nire a intelectualilor Moldovei, în timpul vacanției și a căldu­
rilor zăpușitoare ale verii.
Orice am spune însă de tine sau de rău, Varatecuî e
fiică sănătos și vesel, cu toată lipsa de grijă a celor ce-1 stă
*
pânesc vremelnic, fără să-și deie samă îndeajuns (de frumuse­
țile lui veșnice și neschimbătoare ! El râde în soare de cusu­
rurile pe care noi, oamenii, i I? găsim, și care nu sunt ale lui,
ci toi ale păcatelor noastre!
Tiberiu Crudu.

*
)
FANTOME
Intunecata~mi inimă e-o raclă :
în ea culc amintirile ce mor....
când însă prin văzduh livida-i faclă
și-o poartă-al lunii spectru călător, —
învie moartele~amintiri pe rând
și urcă lin în veșteda lumină —
și — ’n șoptit nespus de trist și blând —
cu chipul plâns — în jurul meu suspină..-

QEORGE VOEV1DCA.

•) Diu volumul Turnuri, care va apare în curând în Editura < Viata

Românească».

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 li Wiiii (ii îtoala di Mi de la mani.
Odinioară și azi —

tâkfg
* ntr’un chip puțintel cam silit — și nu dela
S’ne’ ca °dini°arâ se încearcă în clipele
de Ma o îmbunătățire a stării mănăstirilor.
La Cinica s’au pus temeliile unei tipografii,
care. e 0 a tipografiei oficiale-biseri-
cești dela București din str. Principatele-Unite.
Gândul este ca peste câtva timp să ajungă
această tipografie să se tină pe picioare ■ singură — ceia
ce este o mare întrebare pentru cine știe că acolo au
mai fost începuturi de tipografie în vremuri de acestea
anemice pentru'cultura bisericească. La Căldărușani am
văzut însumi pe d. Secretar-Oeneral dela Cultei, venit îm-
prună cu d. pictor Satmary însemnând acolo locul (ca și
odinioară Ștefan cu arcul) pentru așezarea, unei școli de
pictură bisericească pentru frații monahi din toate mă­
năstirile de azi D-l V. Oh Ispir este un om de inimă,
are o cultură bună (la Oxford) și nu se va lăsă să nu
înfăptuiască ceva pentru mănăstiri, mai cu seamă că
despre aceasta a scris o lucrare care e numai acțiune.
Totuși....
La m-rea Neamț .cunoaștem cu to(ii acum, din zia­
rul «Mișcarea", că s'a inaugurat cu mari nădejdi tipo­
grafia și școala monahală. Acel ziar din Iași scrie pe -o
coloană cuvinte entusiaste despre cele două rinstituții, iar
pe altă coloană execută cu putere pe păr. arhimandrit
Scriban, care, din păcate, este profesorul cel mai de
seamă al... școlii monahale dela Neamț, și —firește—nu e
bun de Arhiereu în Țara Românească...
Toate acestea, la.care se adaogă extraordinara lipsă
de oameni întru cele bisericești, cum și faptul că dau-
k

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 12 Revista Moldovei

uăzi, la m-rea Căldărușani, am avut prilejul să constat

mâhnirea, împotrivirea călugărilor de acolo, față de o
școală ce s’ar întemeiâ printre ei — mi au amintit cele
petrecute, acum 70 de ani în urmă, cu vestitele școli dela
mănăstirea Neamțului, înființate în urma evenimentelor
dela 1848.
Din cauza lipsei de oameni,—ce s'a ales din aceste
școli ? Aproape nimic. Voiu arătă aiurea câte planuri,
câte speranțe fură puse în aceste așezăminte I Acum voiu
arăta un singur lucru: monahii tocali s'au împotrivit sis­
tematic școlilor înființate printre ei și am pierdut atunci
un moment însemnat pentru zidirile de școli și îndru­
marea satelor subt conducerea Bisericii străbune.
Iată o broșură rară, ou titlul «Acte oficiale dovedi­
toare stării de astăzi a mănăstirilor Neamțul și Secul",
lași, (1858), din care vedem, între altele, cele ce urmează:
Ministerul „Cultului și al învățăturii Publice" tri-
mete la aceste mănăstiri, în 1858, o comisiune compusă
din Vornicii V. Sturza și Anastasie Panu, cum și Colo­
nelul A. Mavrodi, și aceștia arată că încă din 1848 s'a
pus chestia înființării unor școale speciale la Neamț.
Mănăstirea caută mereu a se feri de ele (p. 6). Ea zicea
că, mai bine dorește să contribuie cu 50.000 de lei a-
nual pentru Seminarul din Socola, decât să fie supărată
cu școli înlăuntrul ei—băni pe care nu i-a dat niciodată.
Așă că, în 28 Maiu 1855, prin hrisovul 3016, Domni­
torul Origore Ghica obligă mănăstirea a înființă zisele
școale: o școală primară cu 4 clase, un gimnaziu (liceu)
cu 8 clase și o Facultate de Teologie „cu 4 clase" (ani),
o grădină botanică și pomologie — și o „fermă model"
(p. 7). Poate fi un plan mai frumos, chiar pentru azi?!
Și totuși... Dacă un locotenent de stareț de atunci
(Dionișie, din neamul Codreniior dela Bârlad) a admis
lucrul în principiu — prin furnalul din 5 Iunie 1865 —
propunerea sa a fost ca școala primară și liceul să fie
așezate în Târgul Neamțului (ceia ce denotă perfect ju­
decata soborului cart se împotriviă I) — urmând ca în
m re să funcționeze facultatea teologică. Prin hrisovul
1274 din 1856, Domnitorul a întărit definitiv această

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 13

B propunere, hotărând ca profesorii (cum am zice azi :

0■ oamenii) să fie rânduiți de Minister și plătiți de m-re,
fe ■ Anul școlar 1855/58 dădu «rezultat îndestul de mtilță-
a I mitoriu" — ucu toate greutățile ce adese se ivesc în că-
r I păfarea lor
*. Care greutăți ? Monahii se uitau rău...
Dovada o avem imediat: Odată cu schimbarea
j I Domnitorului, care avea idei atât de mărețe, soborul în­
cepe tânguirile catră Mitropolit și < aimacam, că m-rea
I 1. este (cu atâtea fonduri și moșii!) „în neînchipuire bă­
nească" de a ținea școalele.
Urmează „reducerea programului seminarie(i) din
m-re" (nu mai e facultate teologică, ci seminarie!), pe
baza „ arătărilor monahilor11. Așa că în 1858, corni si un ea
vede la Neamț, „o simplă școală primară în Tg.-Neam­
țului și o umbră de seminariu în m-re". lată unde duce
lipsa de oameni, sau, mai bine zis, nenorocirea Bisericii
noastre de-a nu i se da forțe culturale de seamă, încu-
rajandu-se indivizii retrograzi a ajunge în locurile cele
înalte. Ministerul trimetea doar un Delegat al său la
examene.... Soborul stărue mereu să scape de școala teo­
logică din m-re, „cu o îndărătnicie de necrezut" (p. 9).
A ș scăpat în curând, căci școala s’a desființat și apare
doar azi, în 1922, cu nădejdi mari.
Fără îndoială, între starețul Qherasim din 1858 și
Guvern eră un conflict Nu e mai puțin adevărat însă
I că existau între laicii de atunci mulți oameni de bine
cari doriau din suflet o îndreptare, o înălțare a stării
clerului, un rol însemnat al Bisericii, care nu putea și
I nu trebuia să rămână nepăsătoare în fața curentului pen­
tru luminarea poporului, curent manifestat prin întemeeri
de școli Iată ce scrie acelaș Minister al „Cultului și în­
vățăturii Publice", cătră starețul m rii Neamț, cu data de
10 April 1858: „Așa dară se crede :ă acele mănăstiri
nu vor întârzia a îndaton pe posesori in deobște, că să
facă pe moșii case de școală, după planul trimes de mai
înainte, prin organul Prea Sfințitului Mitropolit, să deie
dela deschiderea lor câte un om de slujbă, să le ție cu
luminare și încălzire, și să plătească un onorar de două

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 14 Revista Moldovei

mii patru sute lei profesorului ce s'ar numi, onorar însă

ele care mănăstirea s’ar pute(â) scuti, dacă alegând din
cei mai bătrânk cuvioși și cu știință de carte, s’ar tri.
mete învățători la școalele acestea, ca să deprindă pe
fiii sătenilor în cetire, scriere socotele și în principiile
sfintei noastre religii. Departamentul încă odată mai re-
petează că împlinește o datorie din cele mai'sfinte, pro­
punând soborului trebuința grabnicei înființări a școa-
lelor acestora".
încheie că poporul, din ce îri ce mai mult (cum și
este, fapt, cu toată neglijența noastră și — mai cu seamă—
cu toată reaua îndrumare a învățământului nostru, cu în­
vățători și învățătoare avânck mai mult minte și forme
decăt inimă și credință pentru popor — „cere luminarea
și ajutorul moral".
Frumoase și bune cuvinte: luminarea și ajutorul
moral! Câți «dascăli" astăzi, la adunările lor învățăto-
rești cum și în școală, accentuiază și ajutorul moral!
Un Mihaiu Lupescu dela Bogdănești și un N. Stoleriu
și atți fruntași, așa, au zis și așa au lucrat Cum este
însă curentul obștesc? Și oare acest curent — al congre­
selor care nu s'au sfiit în fața marelui Andreiu Bărseanu,
la lași, să arate că religia trebuie răstrânsă în învățământ;
a Ministerului care nu admite pe seminariști a fi și în­
vățători sătești —- oare acest curent, zic, ar fi existat azi,
dacă Biserica ar fi lucrat atunci altfel ?
In sfârșit, aceiaș adresă a Departamentului încheie:
«Soborul (rn rii Neamțului) nu trebuie să uite cuvântul
Mântuitorului : «Mergând, învățați toate neamurile", și
«voi sunteți lumina și sarea pământului". Semnat Prințul
Dim. A. Cantacuzino.
Din această prețioasă adresă mai tragem următoarele
concluzii :
1) Dacă am fi avut oameni prin m-ri, pela 1860,
toate moșiile mănăstirilor ar fi obținut clădiri de școli,
cu un preț de nimic. N'am fi cheltuit astăzi miliarde,
într'o lucrare care se face târziu și— din nefericire—cu
prea puțin caracter bisericesc, Biserica având legătură cu

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 15

aceste construcții de ^coli, dar prin munca și devota

mental personal al cutărui preot de inimă,. ori prin ca­
zuri (care nu lipsesc) de preoți cari au zidit școli din
banii for.
2) In 1858, Guvernul ne rugă pe noi preoții, ca să
fim învățătorii poporului, și am și fost pe ici pe colo ;
azi îl rugăm noi, prin petiții colective, prin memorii
susținute de ,,Noug Revistă Bisericească" ș. a., dar Pe­
dagogia se scoate din seminarii și -încet-încet—preoții
sunt înlăturafi din învățământ, fiind înlocuiți cu fetite
cari au 2—3 clase secundare și o groaznică mentalitate
despre om, lume și Dumnezeu.
3) «Principiile sfintei noastre religii» cum s'ar fi
putut predă în șcpale, dacă, atunci, când proprietarii erau
subt directa înrâurire â preoților,—ar fi zidit școale ne­
cesare satelor! A trebuit să vie debiâ în 1918 legea
d-lui S, Mehedinți, cu eforiile școlare, ca să ceară pro­
prietarilor să stea în .fruntea comitetelor de construcție,
sâ facă satul cetace nu poate Stațul; să dea proprietarii
conacuri pentru școli secundare (gimnazii de țară) ș. a.;
și astăzi, în 1922, subt d. ministru Anghelescu, se înfăp-
tuește cu sacrificii enorme o operă care puteă să fie în
cea maf bună parte a Bisericii naționale.
De ce să nu spunem adevărul întreg?
începuturile școalelor monahale de astăzi, în tn rile
N°amf, Cernica și Căldărușani, —, vor întâmpină greu­
tăți mari.
Pe de altă parte, în ceia ce privește sarcina preoțimii
zilelor de acum, răspunderea, îndreptare? relelor trecute,
lupta împotriva curentelor negative, zidirea unei opere
pozitive—trecutul ne învață și este absolut sigur că nu
e pna mare numărul celor cari înțeleg durerea noastră
și pun umărul să ne ajute.
Econom D. Furtună
Directorul Gimnaziului „Grigore Ghica“ V. V.
Dorohoi

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 PASTEL.

Amurg de vară, văluri de vise fluturând,

sărută blând blajinul cătun pitit în vale...
Distrașii pași mă poartă pe uliță agale...
Sub streșini roze roșii se cațără râzând...
Ca o surdină'n preajmă se lasă umbra vagă.
...Printr-o fereastră,scundă adie trist, umil —
ca pe'nserate plânsul unui pribeag copil —
o aue veche și nespus de dragă...

Ascult... și cântecul umbrii de jale

din treacăt o sglobie boare
îl ia pe aripioare...
Și fragedele rozelor petale
cad tremurând...
și duc cântând prin bălsămala înserare
a unei doine 'ndurerată lăcrimare...
George Voevidca.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Originalul poesiei „Fatma“
de COȘBUC.

6
n *„Flacăra An. VII 1921 — 1922 pag. 220-
221 arătam că și „Fatma" trebue adăogată
acelei serii de poesii ale lui Coșbuc, cari
sub raportul fondului nu-ijaparțin lui Coș­
buc, ci sânt numai împrumuturi de la alții 1)‘
Arătam, zic, că „Fatma
** e numai o tradu­
cere din poetul ungur Săndor Endrodi (năs­
cut 1850). Stabiliam atunci această identificare a poesiei
lui Coșbuc numai în baza traducerii germane „Haide"
a lui Ladislus Neugebauer publicată în Demetrius Schrutz,
Deklamatorium fiir und Welt, eLeipzig, editura
Max Hesse, pag. 95. Mulțumită concursului colegului
meu prof. Dr. Ermo Kallos aduc astăzi și originalul
unguresc în paralelă cu o foaite literală traducer. româ­
nească (datorită d-lui Traian llcău). !ată-l :

1) Pentru alte identiftficârî similare de poesii ale lui Coșbuc vezi

E, Lovinescu, Critice voi. III și N. Drăganu, G. Coșbuc, poetul liceului gră-
niftrese din Năsăud în rev. „Transilvania* An. 52, 1921 pag. 837-86q.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 lă Revista Moldovei

Haidd.
fes
Haicte, a szultâri szep leânya, Haide, frumoasa copilă a ?
sultanului, I
S6tâl a kerti fâk alatt; Se plimbă pe sub arborii ■ <F
grădinii; ■
Hallgatja : mit zokog a szelld Ea ascultă: Ce oare suspină
zefirul ? B
Es *mit csevega csacska hab ? Și ce șoptește gureșa undă
**
a ap
i?
1

A lombos, ârnyas forduldnăl, La cea cotitură frunzoasă și

umbroasă,
A hogy egy kissă megpihen Cum odihnește puțin —
Valaki gyorsan megcsdkolja Cineva o sărută repede
Es tova tunik hirtelen...: Și dispare subit...

<Hă vakmero, szennyes «A! rob îndrăzneț și nemernici

rabszolga!
Fogjătok el!—kattânja k6k ...»
A hafjsza folveri a kertet
Es a palota belsej£t.
• •
Prindeți-I ! — Caftanul îi e
albastru.» |
Vânătoarea străbate giădina
( Și lăuntrul palatului.

Maga a szultăn, trdnjân iilve, Sultanul însuși, pe tronu-i

șezând,
Iszonyatos haragra gyul! Se aprinde de-o cumplită
mânie. B
<EId, e!6 a nyomorultat «încoace, încoace cu ticălosul
(de rob),
Meglakol irgalmatlanul !> Să ipășească fără de milă !>

Mellette ăll Ieânya, Haide, Alături stă fiică-sa, Haide,

Mikor behozzâk a rabot,: Când mi-l aduc pe rob.
Kaflănja kek,—de szeme părja Caftanul i i albastru,—iar ochii ■
Lobogo, mely tiizben ragyog. Vâlvătaie, fulgerâud de-un
foc mistuitor.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista i Moldovei 10

Kaflânja kek,—deajka kedves Caftanul 1-1 albastru, * iar

ts areza olyan halavâny...
«Ezvolta vakmerd, leănyom?»
«Nemez!» Csâk ennyit mond
a lâny.
buzele dulci
Și atât de palida fata !-.
«Asta mi-a fost cutezătorul,
copila mea ?>
«Nu ăsta!» Atât numai
răspunde copila.

Comparăm acum originalul unguresc cu „Fatma

*
lui Coșbuc și cu amintita traducere germană :

Haide.

Haid6, die schdne Sultanstochter,

Im Palmenhaine sich ergeht,
Wo Wasser plâtschern, Wipfel rauschen,
Und trăumend still der Lotos steht.

In einer Laube lausch’gem Dunkel

Das Moos sie sich zur Rast ersieht
Da rauscht’s im Laub, — es neigt sich jemand
Rasch iiber sie. Kusst sie und flieht..

«Ha, Elender ! Zerlumpter Skiave '

Ihm nach... Fasst ihn! — Sein Fez ist blau.. »
Die Spahis fîiegen, sie durchtdbern
Den Hain und des Paiates Bau.

Der Sultan sitzt auf gold.enem Throne,

Oeschwellt die Știm von Zorneswut :
«Schleppt ihn herbei 1 Er soli mir biissen
Erbarmungslos den Frevelmut!»

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 20 Revista Moldovei

Haidă lehnt an des Throns Pil.ister,

Als inan den Tăier bringt herein :
Sein Fez ist blau, — sein Auge aber
Das flammt wie ddstrer Feuerschein ;

Sein Fez ist blau, — sein Mund ist aber

So siiss... so bleich sein Angesicht —
«Ist das der Frevler, meine Tochter ?»
— Und Haidg spricht : «Der ist^es nichtl!»

— și precizăm următoare'e :

1) . Traducerea germană copiază, cu destulăf exacti­

tate, în formă și fond, originalul unguresc, dându-ne ca
și acesta, 6 strofe cu aceeași repartisare^a fondului și
introducând doar mici inovațiuni de amănunt, ca :

«Haide lehnt an des Throns Pilaster»

( « Haide se razi ni ă de pilastrul tronului) —
sau :
«Sein Fez ist blau»
(«Fesul i-i albastru) == în loc de «caftanul i-i albastrul.

2) Coșbuc a utilizat evident, nu originalul unguresc

ci traducerea lui Neugehauer, traducere din .care, cum
ar zice d. Lovinescu (Critice voi. III), Coșbuc n'a pre
getat de a împrumuta «amănunte destul de" umile«, ca
d. p.:
«Faima stă răzlnntă de-al tronului pilastru»
- Și <
«El are fes albastru» !
3) . în locul celor 6 strofe de câte 4 versuri ale lui
Endrodi și ale lui Neugebauer, Coșbuc ne dă 4 strofe

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 21

de câte 8 versuri, adecă uu plus de 2 strofe ă 4 versuri,

vădind și’n cazul acesta, aceeași retorică epică și aceeași
mai copioasă desfășurare a verbului, pe care o constatăm
și’n celelalte „traduceri" ale lui Coșbuc.

Leca Morarlo

EPIGRAME
Unul redactor de calendar.

Calendarul anu-acesta
D-ta îl redactesi ? '
înțeleg, — drag de sfinte
Și-al lor nume de botes....

♦ ♦

*).
Unul samsar „umanist"

3ici câ umanismul clasic

Socul sacru ’n om nutrește ?
Casâ’l focului de sacru,
Că la tine — pârjolește!

VICTOR MORAR1U.

O®®

*) E vorba de un „gheșeftar rapace", dascăl de limbile clasice, care

tîae un discurs despre efectele miraculoase ale culturii umanistice.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 22 Revista Moldovei

MĂNĂSTIREA VOHONH'i |
DOCUMENTE
In arhiva mănăstirii Vorona am găsit următoarele
documente :
I.
1504 — 1517. Bogdan Voevod Domnul Moldovei,
fiul lui Ștefan cel Mare întărește lui Eremia Visternicul
dreptul de stăpânire asupra satelor Mitești, cu moară pe
Șiret și Sorocinovsti de sub pădure, pe care le-a dobândit
ca danie de la ruda sa Anușca nepoata Protopopului
Dănilă Harțego, care le cumpărase cu 300 zloți tătă­
rești de la loan Diaconul nepotul aceluiaș Dănilă Pro­
topop.
Din însemnării: ce însoțesc acest' document reese
că, el a fost copiat înr sârbește de Ivancu Diacon, în
Hârlău, la anul 1581 luna Decembre 1, că a fost tălmă’
cit în românește, în Cernăuți, la 1787 de Andrei Dasche-
vici, și că, după copia «cea tălmăcită din sârbește», a
fost copiat, de lordache Popa, care l-a scris, cu litere
cirilice, fără a ârăta anul scrierii.
x Documentul e însemnat, mai ales, prin faptul că, în
el se enumeră fii lui-Bogdan Voevod și toți sfetnicii
Domnitorului. *
Iată textul acestui^Document :
„Cu mila lui Dumnezeu noi Bogdan Voevod Domn
țării Moldovei în știință să fie cu aceasta carte a noastră
tuturor cini vor cauta pre dânsa sau citindusă o vor auzi
precum iată au venît înaintea noastră și înaintea boerilor
noștri, Sluga noastră: loan diacon nepotuf lui Dănilă
1) Vezi „Revista Moldovei", numerele apărute în trecut.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 23

protopop Hăfțega di a sa, bună voie de nime'ne silit nici

asuprit și au vândut a sa dreaptă ocină dintra’l său drept
uric, din uricul moșului său Dănilă protopopul Hărțega;
ce au avut el de la strămoșul nostru Alexandru Vvod pe
acele doau sate pi Săret .anume: Mitești cu moară în
Săret fiind și sub pădure Sorocinovști, și au vândut
rudii sale Anușcăi nepoata lui Dănilă protopop Hărțega
drept 300: de zloți tătărești și au plătit e toți acei mai
sus scriși bani în mâinile slugii noastte loan Diacon ne­
potul lui Dănilă protopop 300 zloți tătărești, către acie-
atunce vini înaintea noastră și înaintea tuturor Moldo­
venilor noștri boeri, mai sus scrisa Anușca nepoata iui
Dănilă protopop Herțăga di a sa bună voie de nimenea
silită nici nevoită și au dat e ale sale mai sus scrise
două sate pă Săret anume Mitești și cu moară în Săret
și supt pădure Sorocinovști ce au răscumpărat e de la
ruda sa loan Diacon nepotul protopopului Harțega drept
300 de zloți tătărești, și-au dat acele două sate pe Săret
anume Mitești și cu moară în Săret și supt pădure So-
rocinovștii rudei sale credinciosului nostru D-sale Erimie
visternicuL Deci vazănd noi a lor bună voie și tocmire
și îndeplină plată și iarăși ace danie ce au dat e rudeniei
sale credinciosului nostru D-lui Erimia Vistirnicului, iar
noi așișdere și de la noi am dat și am întărit credincio­
sului nostru D-sale Erimia vistirnicul acele di mai înainte
zisă două sate pe Săret anume Mitești și cu moară ce
este în Săret și sub pădure Sorocinovști pentru ca să-i
fie lui de la noi uric și cu tot venitul, lui și copiilor lui
și nepoților Iui și strănepoților lui și pre strenepoților
lui și la tot neamul lui cine îi va fi mai de aproape ne­
strămutat nici odinioară în veci. Iar hotarul acelor două
sate anume Mitești și cu moară în Săret și sub pădure
Sorocinovști fie cu toate bătrâne hotare pre unde din

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 24 Revistă Moldovei

viac sau stăpânit iar spre aciasta este credința Domniei

mele de mai sus scrisul noi Bogdan Voevoda și credința
prea iubiților fii Domniei mele Ștefan și Petre, credința
D-sale Petre Vornicul, credința D-sale Șandru, a D sale
Negrită a D-sale Jojmie, a D-sale Pincovici, a D-sale Tălabă
pârcălabul Hotinului, a D-sale Coste, a D-sale Condre
parcalabilor de Neamț, a D-sale Petrică, a D-sale Toadir
pârcălabilor Novogradului; a D-sale .... portarie Suce­
vei, a D-sale Hrana pitariul, a D-sale Jojină Carte post
a D-sale Saculesc pah. a D-sale Stârce Stolnicul, a D-sale
Tomica Țălinchi comisul și credința tuturora boerilor
noștri Moldovenești celor mari și mici. Iar după viața
noastră cine va fi domn țării noastre a Moldovei din
fii noștri sau din neamul nostru sau pe ori cine îl va
alege Dumnezeu a fi Domn pământului nostru a Mol­
dovei acela să nu clătească a noastră dame și întâritură,
ci ca să-i întărească fui și să învârtoșeze de vreme ce
i-am dat și i-am întărit noi pentru a lui dreaptă și cre­
dincioasă slujbă și penbu că i-au dat E mai sus zăsele
sate de a sa bună voie, iar spre mai mare tărie și întă
ritură la cele mai sus scrise poruncitam credinciosului
nostru TroHișan logofătul a scrie și a noastră pecete să
o pue cu legătură eătre această carte a noastră.
*
* *
Au scris Jvancujrdieacon în Hârlău în anul 7089=
1581 luna Dec. 1.
Copie aceasta de pe uricul scris sărbește sau scos
de mine prin dreapta tălmăcire și (poslenduindusă) din
cuvânt în cuvânt sau aflat asemenea mărturisesc cu a
mea iscălitură. \Andrei Dașchevici în Cernăuți 1787,
Oct 9.
Această copie s’au scos din cuvânt în£ cuvânt ase­
menea de pe copiea cea tălmăcită din sărbește"...
lordache Popa.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 25

II.

Huș 1555. Alexandra Lăpușneanu, Domnul Mol­

dovei, fiul lui Bodgan cel Orb dăruește „Sfântului lăcaș
ot Moldovita" cu hramul „Buna Vestire• Satele Miteștii
și Sorocinești de pe Șiret, pe care le-a cumpărat de la
Turcul Sugleri, cu 1200 zloți tătărești.
însemnările, de pe acest document, ne arată că, el a
fost scris, în sârbește, că a fost tradus îh românește, de
Andrei Daschevici, în Cernăuți, la anul 1787, și că, după
copia, scrisă dc Andrei Daschevici, s’a scos o altă copie,
cu litere cirilice, fără dată, de către lordache Popa.
Textul acestui document e următorul :
«Alexandru Voevod din mila lui .Dumnezeu Domn
țării Moldovei precum bine am voit domniea mea și am
dat și am miluit al nostru sfântul lăcaș ot Moldovița
unde este hramul Buna Vestire și unde este egumen ru­
gătorul nostru Efrem igiimenul cu .unite sate anume
Mitești și Saracinești pe Săret și cu mori în Săret di
vreme ce am cumpărat Domnia mea aceste sate de ia
turcul Sulgeri drept una mie două sute de zolți tătărești
pentru ca să fie dar și de la noi și cu tot venitul. Drept
aceia altul să nu sc amestece împotriva aceștia cărți a
noastră. S’an scris în Huș în anul 7063 (1555) Mai 17
♦
!ii *

Copia aceasta de pe ispisocul sârbesc prin tălmăcire

sau scos de mine de asemenea de pe matca ei, în Cer­
năuți leat 1787 Oct. 9. Andrei Daschevici.
Aceasta copie sau scos din cuvânt în cuvânt ase­
menea de pe copie cea tălmăcită din sărbie".
lordache Popa.

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 26 Revista Moldovei

111

Scobinți. 1757. Octonibre 10. Sandu Ilie Postelnicul,

Constantin Bașotă Viv-el ban și Constantin Pârvul Șat:
dau mărturie cum că m-rea Vorona și-a dobândit, parte
prin dauie, parte prin cumpărare, întreagaa moșie leu-
șenu, care a avut odinioară ca proprietari pe soția lui
Ilie Pitarul Hora], pe Radu și surorile lui Maria și
Anița și pe loan Vârhav Vameș.
lată textul acestui document :
«Încredințez cu această scrisoare a me la mâna pă­
rinților de Ie Schit Vorona precum sa se știe, trăind
încă răpăusata mamă me, și au vândut o păreche de
brățeri, în patru sute de lei și au făcut pomană la acel
Schit mai sus pomenit, pe moșie Ecușeni, pe o a patra
parte, care parte au fost venii în parte tătănemeu lui
Ilie Pit. feciorul Paraschivii sora lui Toadir Pârvul și a
lai Costandin Pârvul viv : vel : șet ; măcar că jumătate
de sat de Ecușenii era dată danie de la Ștefan feciorul
lui Qheorghe, dar Radu și surorile lui fiind verii cei pre
mari, la socoteală au luat jumătate din jumătate, și de
și cu cale era să deie și partea lor la sfânta biserică,
dar din neajunsurile lor n’au putut să deie, ci o1 vinde
partea, și mie£încă nedâncT mâna ca să o cumpăr am
chemat pe părinții călugări de la Schit și am zis să cum­
pere la Schit acea parte de moșie și părinții neavând a-
tâta putere zăcând cum că ei sunt ruși, oameni streini
temându-se să nu-i scoată cineva la urmă de la Schit,
din rudele noastre, eu am încredințat pe părinți, fiindcă
și răpăusata mama mea, la vreme de moarte, m’au chie-
mat și foarte ne-au pofit pe noi pe noi pentru acel
Schit șl pentru acei călugări ruși, să nu să ispitească

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revista Moldovei 27

cineva a scoate de la Schit, încă scrie și în dieată să

nu aibă călugăriri ațele supărări despre cineva, fiindcă
din început ruși s’au așezat la Schit și ei au deschis și
au adus odoarele Fa biserică, și încredințând eu pe părinții
i călugări mi-au dat șapte zeci de lei, călugării au vândut
r niște cărți de a lor și de unde au putut și au dat acești
bani am cumpărat ace parte de moșie mai sus pomenită
de la Rudu și de la surorile lui Maria și Anița. Am
dat- Radului două zeci și cinci de lei și surorilor lui cinci zeci
de lei, făcând și zapis de cumpărătură, care am dat zapis
părinților la Schit, și cu această parte ce am cumpăiat
| sau închiet o jumătate de sat din Ecușeni, la care ju-
| mătate de sat Ecușeni să nu-i supere nimeni pe părinți,
' ci să vie la noi și vom răspunde noi. Iară ceialaltă parte
jumătate de sat de Ecușeni, parte ce din sus, au fost a
Dumisale loan Vârnav vameș ce au avut cumpărătură
de la Miron Vârnav, feciorul lui Pavel Vârnav med. iară
părinții de la Schitul nostru au fost cumpărat jumătate
de sat Prăștești lațânutul Hârlăului,dela Dionisie ieromonah
Hudici, au dat lui Dionisie Hudici pe ntru acea jumătate
de sat șapte zeci de galbeni bani gata și un clopot au
dat în cincizeci de lei care clopot au fost adus cu dân­
șii din'nuntru, și au cumpărat așa moșia aceasta Prâșteșți
cu banii lor cum au putut, dară cu hotărârea această
ee au avut cu noi acei părinți ruși ’cum că și după
moartea lor să nu fie volnic nimenia a-i scoate pe ruși
din Schitul acesta până’n veci, subt mare blestem, nici
pe nacealnic străin să nu să' ispitească cineva fără voia
lor cari vor locui acolo, ci să-și aleagă ei dintre dânșii
pe care vor socot și cu blagoslovenia Părintelui Mitro­
polit we. va fi încă să fie cu știre fiind cap bisericii dar
să nu aibă voie nimeni a pune pe om strein nici de

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 28 Revista Moldovei

cum, ci să fie tot dintre dânșii pânâ’n veac și cu a I'

ceasta hotărâre ău pus silință acei părinți ruși și au K1
cumpărat moșie cu banii lor, și au făcut schimb cu ■'
Dumnealui Ivan Vârnav, au schimbat, au dat jumătate [*
de sat de Prăstești.și au luat jumătate de șal de Ecușcnii tI
și s’au închiet satu întreg Ecușenii la Schit. Drept a» II|
ceasta să cade așa să fie așa să fie cum s’au scris mai I /
sus. Cu a lor silință s’au făcut și s’au întărit Schit și o I /
întărim și noi după cum s’au scris măi sus sub mare I| <
blestem și am dat această scrisoare și arn iscălit, poftind I
și pe iudele noastre și cine ar fi ctitori să se iscălească, II 4
In Scobinți 7265 Oct. 16=1757".

Sandul Ilie Postelnicul

It <
Constandin Bașotă Viv vel ban
Constantin Pârvul Sat :
■ I *
JV ' ll d

I d
1764. Ilie Postelnicul, fiul lui Grigcre Zmulțilă Spa- I ! c
tar, dă o scrisoare, de mărturie, la măna părintelui Aia- I
nasie și a tot Soborul, de la Schitul Moronii, cu privire I
la hotarele moșiei Icușenilor.
Documentul e acesta :
«Ilie pos. săn Grigore zmultâlă spat: facem știre cui
«adevărată scrisoare me 1a mâna sfinției sale părintelui I
«Aftanasie și Ia tot soborul de la Schit de la Poiana Ecu- 1
«șenilor pentru pricina hotarului Ecusenilor, precum știu, I
«că au stăpânit moșii și părinții mei și eu până când I
«au fost moșia sub stăpânirea mea. Stăpânit-au din cub I
«mea dealului cum se începe despre Balta arsă, toată I
«culmea până ce ese în Poiana Lungă în capul iazului, |

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Is,a Moldo
’q j
Revista Moldovei 50
veac și ClJ
inii ruși și * «efte o piatră și din capul iazului la deal și prin pădure
:ut schimb J «până la fântâna rece și de acolo varatecu la vale până’n
dat iumău «chiua Nemțanului, încă și chiua Nemțanului au stricat
at de EcUș, j
«moșul meu Savin Banul fiindcă era pe locul Ecușenilor
«și de acolo peste Vorona, drept supt deal este și fân-
bit. Drept,
«tănă și din fântână în părăul ce vine pe deasupra casei
>’au scris mai'
«Nemtanului pe unde au fost și casele unchiului meu lui
rit Schit și Q
,<Stamate și de acolo până în drumul lui Perde-vară, se
sus sub marț
«întâlnește cu hotarul Tudoriei și așa știu că au stăpânit
iscălit, poftind ♦moșii și părinții mei și am stăpânit și eu până la o
1 se iscălească «vreme, iar, de la o vreme, lipsind eu, s’au sculat Thoa-
«der feciorul Nemtanului ce și au pus nume Arbore și
«au impresurat o bucată de loc pe unde sunt casile lui
Inicul «Arbore și eu ce am știut cu sufletul meu că am stă-
i Viv vel ban «pânit din moși și din părinții mei mărturisesc înaintea
I Sat: «lui Dumnezeu și a tot județul și pentru credință am
«iscălit : Leat 7272 (1764).
Și eu lordache Eșanu am scris cu mâna mea și
după cum au mărturisit acest boieriu Ilie Zmulțălă în
divanul Măriei Sale lui Vodă.'Înaintea noastră vornicilor
^rnulțilă Spăl
de poartă după cum arată mai sus. Noi încâ pentru
irintelui //a-
credință am iscălit"
ii, cu priviri [ loan . . . Vornic.
Lupu ■ . . Vornic de poartă.

(Va urma) Iconom Hi Simionescu

cert» știre col
le părintelui
Poiana Ecu-
precum știu,
_i. * -u'

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 30 Revista Moldovei

NOTE.
A murit un necunoscut. — *
Odat mâi mult se ade­
verește trista constatare că la noi trebuie să mori ca să se
știe că ai existat sau că ai fost cineva. Câți dintre noi, cei
din Botoșani, ca să mărginim cadrul indiferenților, au auzi)
pomenindu-se numele Arhimandritului Isopescul ?

Descendent al unei vechi familii românești bucovinene,

arhimandritul Silvestru Octavian Isopescul era nu numai o
cuvioasă fața a bisericii românești din Bucovina, y nu numai
un învățat profesor la Univers tatea din Cernăuți dar, mai
ales, uu bun Român, în înțelesul cel mai larg al cuvântului.
N
Posesorul unei vaste culturi generale, cunoscător a nouă
rotn2
limbi, vechi și nouă, a desfășurat o bogată activitate în do­
meniul cultural-literar ; cea mai însemnată opera a sa este
Fă
traducerea Coranului, direct după textul original.
încă
mai
Când s’a început războiul, mânat de o caldă dragoste
puți
pentru neamul său și partizan convins al realizării idealului
inter
nostru național, Arhimandritul Isopescul a venit la Iași unde a
său
fost unul din apostolii cauzei noastre sfinte. Is’a dat imediat
desp
o catedră la Universitatea din Iași. Acolo, la biserică și pre­
noaș
tutindeni, a fost un propovăduitor asiduu al iubirei de neam
și țară. Nu era manifestație patriotică în bătrâna Capitala a
Se
de
Moldovei, fără ca el să nu f.te partaș, fără ca cuvântul său
viaț2
înțelept, blând și curgător să nu răsune și să nu meargă
Turc
drept în sufletul celor ce
l
* ascultau. Nu voiu uîtâ nici odată
sic.
accentele de cald patriotism care au presărat discursul C®
l-a rostit de pe soclul statuiei lui Vodă-Cuza cu prilejul unei atât
manifestețiuni organizate de studențimea ieșana pentru re­ în r,
vendicarea integrității Banatului românesc. cont
După ce a avut fericirea să-și vadă realizat visul slu kșit
cea

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 Revsta Moldovei/ 31

și al tuturora, n’a îmi voit să părăsească Moldova și lașul

lui iubit, unde a tâmas acelaș suflet ales, dj bun Român
și distins cărturar până mai zilele trecute, când a trecut in
împărăția lui Dumnezeu.
Cel puțin acum, când numai e între noi, să știm cu toții
că u murit un vrednic moldovan.
Eug. Neculau,

RECENZII

I N Bațaria, Sărmana Leita, fiecare pas, ascunzișurile unei

roman—192.2.
Făurind o intrigă care nu e
încă «roman», și care adeseor,
mat ales câtră sfârșit, e prea
puț n verosimilă, — fecundul și
interesantul scriitor dă în noul
său volum pagini evocative
despre o viața pe" care o cu­
noaștem puțin și neexact.
Se zugrăvește, între altele,
de omul care a cunoscut-o,
viața clasei «superioare», din
Turcia, cu orientalismul ei cla­
sic, cu fanatismul ei religios,
cu ipocrizia ei conservativă și
atât de necesară acolo. Se scoate
în re'ief despotismul bărbătesc,
contrastând cu sclavia femeii,
lașitatea, și cea masculină, și
cea femenină, ce se vădește la
vieți în aparența virtuoase, mâr-
ginitul orizont al sufletelor îm­
bâcsite de un atavisnr greu de
înlăturat.
Se pare că autorul a voit să
pună față în față două lumi :
aceasta â Turcilor și aceia a
Europei celeilalte, apusene. A
văzut, în aceasta din urmă
însă, nu numai ce are ea înalt
și admirabil, ci mai mult, ceia
ce ar înjosi-o : un fanatism re­
ligios, mai rafinat, mai ascuns,
dar tot fanatism, și alături de
el, un fanatism național, pe
care nu-1 găsești la Turci.
Ne sunt Turcii superiori prin
aceasta ? D. Bațaria pare a
crede ca da*
De cât, oare- D-sa nu exa­

BOTOSANIUL DE ODINIOARA
 32
gerează ? Daca r cunoscut bine
lumea turcească, oare a cunos­
cut tot așa de complect și A-
pusul, — desigur cu scăderile,
dar și cu aspectele cari-1 fac
sa nu fie așa cum îl crede d.
Bațaria ? Și dacă, în cazuri
izolate, poți Întâlni în Europa
pilde de fanatism religios, nu
se poate spune ca toată cul­
tura Europei sufere de aceasta,
din potriva, s’av putea ades
spune ca e prea multa îngă­
duință în ce privește religiunea
și libertatea credinței, lucru
care, pentru • cultură și viață,
nu este un bine.
Dar fanatism național ? Sa
fie oare credința d-sale aceasta?
In lucrarea sa o sprijină slab:
în prigoana Europenilor împo­
triva turcoaicei Leila, ceia ce
lipsește, e tocmai verosimilita­
tea cazului. Nu se poate acuza
Apusul de fanatism național
numai pe asemenea temei.
BOTOSANIUL DE ODINIOARA
Revista Moldovei
Dar d. Eațaria a volt ca
Leila sa fie sărmană: ea este
astfel prin viața pe care o
duce în Turcia (partea l-a a
«romanului») și trebuia să fie
astfel și mâi departe (partea
Il-a). Din acest motiv, figura
ei e tot mai artificială, finalul
melodramatic și neverosimil.
Cu toate acestea, lucrarea
d-lui Bațaria se cetește cu in­
teres : d-sa este un cunoscător
așa de bun al vieței turcești
în toate aspectele ei, în cât
tot ce spune în privința aceasta,
e un lucru nou, care lămurește
și unele stări de la noi, nu de
mult dispărute, ba pe alocurea
și astăzi în ființă.
In această privință, lucrarea
aceasta e o însemnată între­
gire a tot ce am putut cu­
noaște prin cysera d-sale, refe­
ritor la viața turcească.
*
N. N. Râutu.