Identificarea și exemplificarea elementelor constructive pentru 

accesorii , utilaje de stingere și aparate de protecție a efectivului.

Masca contra fumului şi gazelor prin modul de realizare asigură: -

etanşare principală la periferia feţei şi etanşare secundară nas-gură
(semimască interioară); - vizibilitate bioculară – câmp vizual relativ – 85 %;
- protecţia vizoarelor împotriva aburirii; - volum redus al aerului respirat. Se
compune din următoarele părţi: 1) masca exterioară, care este executată din
cauciuc rezistent la acţiunea substanţelor toxice. Are o formă ce permite
mularea şi etanşarea perfectă pe cap. Etanşarea este asigurată şi de o ramă de
cauciuc care urmăreşte conturul feţei. Pe masca exterioară sunt montate:
masca interioară, blocul supapei de inspiraţie, blocul supapei de expiraţie,
vizoarele, cordelele şi cataramele de fixare şi cordeaua de purtare;

cartuşul filtrant contra oxidului de carbon, de formă cilindrică, cu

inscripţia „CO”, şi cartuşul filtrant polivalent, tot de formă cilindrică, menit
să asigure protecţia organelor respiratorii contra fumului, aerosolilor şi a
unor noxe diverse (acid cianhidric, clor, oxizi de azot, oxizi de sulf ş.a.). De
menţionat că acest tip de cartuş nu reţine monoxidul de carbon;
sacul port-mască, confecţionat din material textil cu compartimente pentru
masca exterioară şi cartuşele filtrante. Este prevăzut cu o cordea de susţinere,
o bentiţă cu carabinieră şi o etichetă pentru scrierea numelui. Pentru folosirea
măştii se racordează cartuşul filtrant la blocul supapei de inspiraţie. Dacă se
lucrează în mediu cu monoxid de 10 carbon se racordează mai întâi cartuşul
filtrant pentru oxid de carbon „CO”, iar la acesta – cartuşul filtrant
polivalent.

1
Aparatele izolante se clasifică în: - aparate izolante cu oxigen; - aparate
izolante cu aer comprimat.Aparatele izolante cu oxigen realizează purificarea
aerului expirat de bioxidul de carbon şi de vaporii de apă, prin intermediul
unui material absorbant,precum şi îmbogăţirea lui cu oxigen în raport de
efortul depus pe timpul lucrului.
Se utilizează în medii în care procentul de oxigen este mai mic de 17 %,
când concentraţia substanţelor toxice este mare, iar cartuşul filtrant şi masca
nu pot asigura protecţia decât un timp foarte scurt sau când se lucrează în
atmosferă viciată cu vapori de substanţe pe care cartuşul filtrant al măştii nu
le poate reţine.
Dintre măştile de gaze contemporane, cea mai largă răspândire în cadrul
serviciului de pompieri, au căpătat-o măştile de tipul KIP–8 (Anexa 5). Acest
aparat izolant se referă la tipul aparatelor regeneratoare cu ciclu închis al
procesului de respiraţie, când aerul expirat se curăţă cu ajutorul unor anumite
substanţe de bioxidul de carbon şi vaporii de apă.
Aparatul KIP–8 se compune din următoarele subansambluri (părţi): 1)
carcasa aparatului – confecţionată din tablă de aluminiu sau din material
plastic presat cu fibre de sticlă pe o plasă din sârmă şi serveşte pentru fixarea
tuturor subansamblurilor din aparat, precum şi la protejarea acestora de
influenţe mecanice; 2) butelia de oxigen care conţine, sub presiune, oxigenul
necesar regenerării aerului expirat şi este confecţionată din oţel aliat 11 sau
din duraluminiu,are formă cilindrică, bombată la ambele capete, cu o
prelungire filetată interior pentru fixarea robinetului buteliei; 3) reductorul de
presiune, acesta are funcţiile de a reduce presiunea din butelie la presiunea de
lucru şi dozarea cantităţii de oxigen pentru regenerarea aerului expirat.

2
 Dintre toate echipamentele de stingere a incendiilor, pompele sunt cele mai
importante și mai complexe.Pompele, care funcționează conform unor principii
diferite, sunt utilizate în diverse vehicule de stingere a incendiilor. Acestea sunt
utilizate pentri alimentarea cu apă și de stingerea incendiilor. Aceștia asigură
funcționarea completă a mașinilor complexe, cum ar fi scările și macaralele. De
asemenea, acestea sunt utilizate în multe sisteme auxiliare. O cunoaștere
aprofundată nu numai a construcției acestora, ci și a performanțelor și a
modurilor de funcționare asigură utilizarea lor eficientă în lupta împotriva
incendiilor.

Pompe cu jet
Acest tip de pompă este clasificat în două tipuri:
Pompe cu jet de apă. Fiecare mașină specială este echipată cu aceste unități.
Acestea permit extragerea apei din corpurile de apă, chiar și din malurile
acoperite de vegetație acvatică, și, de asemenea, elimină apa din încăperi după
un incendiu. Acestea sunt echipamente de tip ejector, în care potențialul este
transformat în energie cinetică.
Pompe cu jet de gaz. Unitățile sunt utilizate pentru umplerea unităților
centrifuge și a conductelor de aspirație. Folosește gazele de eșapament ale unui
motor cu ardere internă. Trecând prin carcasă, mediul de lucru creează o zonă
de descărcare care îndeplinește funcția.

Pompă de deplasare pozitivă

Mișcarea mediului într-o astfel de unitate se efectuează prin schimbarea
volumului compartimentului intern. Dispozitivele volumetrice sunt clasificate
în mai multe grupe:
Cu piston. În astfel de modificări, transformarea volumului se realizează prin
intermediul mișcărilor elementului pistonului. Avantajele lor sunt în eficiență
ridicată, aspirație excelentă, iar dezavantajul este că aprovizionarea este slabă
și nu poate fi reglementată.

3
 Cu plastine. Aici lama rotorului funcționează, rotindu-se, este presată pe
manșon și formează cavități care schimbă volumul camerei de lucru. Cavitățile
se mișcă în direcția ieșirii, împingând lichidul spre ea.
Cu roată dințată. În astfel de pompe, lucrarea se efectuează cu ajutorul a două
roți, dintre care una se mișcă forțat, a doua - în cuplarea cu ea în mod liber.
Cu inel de apă. Modificările în spațiul camerei sunt efectuate de rotor,
volumul său este transformat de până la 2 ori. Acest tip se caracterizează printr-
o eficiență scăzută, iar înainte de a începe lucrul, lichidul trebuie să fie curbat
în pompă.

Pompă centrifugă
Pompele centrifuge sunt instalate pe diferite tipuri de echipamente de
incendiu. Setările de tip consolă cu rotație corectă sunt cele mai solicitate.
Unitățile centrifuge diferă în ceea ce privește presiunea:
până la 2,0 MPa;
până la 5,0 MPa;
agregate capabile să creeze ambele presiuni.
Acest tip de pompe este de obicei clasificat în funcție de mai mulți parametri:
După numărul de roți. Pompele sunt în 1 etapă, în 2 etape și cu un număr mare
de roți.
Locația arborelui. Elementul poate fi poziționat într-un unghi, vertical sau
orizontal.
 4
Capul maxim. Această caracteristică poate fi normală - până la 100 de metri,
înaltă - până la 300 de metri, combinate - instalații capabile să creeze atât capul
normal, cât și cel înalt.
Plasarea într-o mașină specială. Unitatea poate fi plasată în mașină în față, în
mijloc și în spate.
În interiorul corpului pompei centrifuge există o roată care, atunci când se
rotește, transferă energie lichidului, cu o creștere a vitezei, presiunea crește.
"Dintele" direcționează apa în difuzor. Deci, la intrare se formează o zonă
evacuată, iar la ieșire - cu presiune excesivă. Răsucirea lichidului este oprită de
separatoare.
Parametrii tehnici ai P.I.
Clasificarea pompelor de incendiu presupune că fiecare tip de dispozitiv are
anumite caracteristici tehnice. Atunci când alegeți un model, ar trebui să luați
în considerare astfel de caracteristici de performanță:

 alimentarea cu combustibil a agentului de stingere a incendiilor;

 cap în modul de funcționare;
 nivelul de dozare a spumei anterioare;
 putere în modul de funcționare;
 cea mai mare hrană;
 parametrii de eficiență;
 stoc de cavitație;
 intervalul de temperatură al mediului de lucru;
 dimensiunea maximă și concentrația substanțelor solide;
 viteza de funcționare a arborelui de antrenare;
 timpul necesar pentru ca pompa să fie umplută cu mediul de lucru;
 dimensiuni și greutate;
 Echipament.
5