Proiect

la
Elev-Stoianof Amira
biologie-
Profesor coordonator-Mogoș Cătălin

Clasa
Clasa- a IX-a E

Definiție-Aves
Clasa Aves cuprinde vertebrate care au
membrele anterioare transformate în aripi.
Caractere generale
 Corpul are forma aerodinamică și este acoperit de
pene, fulgi și puf (penajul)
 Temperatura corpului este constanta(42 grade C),
sunt vertebrate homeoterme
 Membrele anterioare transformate în aripi
 Membrele posterioare au 4 degete și servesc la mers,
înot, agățat, scurmat
 Oasele sunt pneumatice (pline cu aer) la păsările
bune zburatoare
 Sternul prezintă carenă pe care se prind mușchii
aripilor
 Epiderma produce formațiuni cornoase ca: solzii de
pe picioare, ciocul, ghearele, penele, fulgii și puful

În functie de ecosistemele si habitatele pe care le populeaza,

pasarile pot fi grupate
astfel:
-pasari acvatice
-pasari de mlastina
-pasari de stepa si desert
-pasari de padure si tufisuri
-pasari adaptate la viata aeriana
-pasari sinantrope (care se răspândesc spontan în teritoriile
locuite, fiind favorizate de coexistența cu omul).

Zborul este caracteristic tuturor celor peste 9000 de specii de pasari, cu

excepţia unor grupe ca manşoţii şi struţii şi a câtorva specii dintre
carenate.

In acelasi timp, pasarile sunt adaptate la mers, alergat, sărit, scurmat,

mers pe frunzele plutitoare, imobilizat prada etc.

O clasificare generala dupa modul de deplasare ar imparti pasarile in:

- pasari zburatoare

- pasari nezburatoare (ratitele)- strutii, emu, nandu;

- pasari inotatoare/scufundatoare(pinguinii)

Ca să zboare, păsările au făcut multe adaptări: forma corpului

este aerodinamica, membrele anterioare au fost transformate în aripi, a
fost redusă masa oaselor și numărul lor (păsările au între 11 și 20 de
vertebre, în funcție de specie). A aparut carena, ce asigură o mișcare mai
bună a aripilor. În urma adaptării, scheletul păsării a devenit atât de ușor,
încât nu cântărește mai mult de 5% din corpul oricărei păsări. Acest
schelet este destul de elastic, păsările putând să-și întoarcă capul la un
unghi de până la 180 de grade. Capul are în partea anterioară ciocul
acoperit de un înveliş cornos (ramfoteca), în care se deschid, de regulă,
narinele. Păsările fosile aveau dinţi fixaţi pe maxilare; cele actuale sunt
lipsite de dinţi.

Înmulţirea se face prin ouă,  din care după o perioadă de incubaţie, ies

puii; aceştia pot părăsi cuibul de îndată ce au ieşit din ou şi s-au uscat
sau rămân în cuib până la completa dezvoltare, când sunt în stare şi să
zboare. Cu mici excepţii (ex. Cucul), toate păsările îşi clocesc singure
ouăle. Grija pentru perpetuarea speciei se manifestă prin aptitudini
diferite privind construcţia cuiburilor, clocirea ouălor, hrănirea, ocrotirea
şi educarea puilor. Nevoia multor specii de a-şi delimita şi păzi o
anumită suprafaţă de teren pentru instalarea cuibului şi creşterea puilor,
a dus la elaborarea unui simţ teritorial specific, caracterizat inclusiv
printr-o semnalizare optică şi acustică. Păsările practica jocuri nupţiale
originale, caracterizate prin cântece şi comportamente caracteristice, de
regulă variate şi complicate.  Penajul viu colorat, mai ales al
masculilor  şi glasul ce poate ajunge la trilurile cele mai melodioase,
specifice tot acestui sex, sunt tot consecinţa adaptarilor legate de
perpetuarea speciei.
Deşi unele pasari sunt considerate dăunătoare pentru culturile agricole,
din punct de vedere economic păsările deţin un rol important
economic si ecologic.

Multe specii de păsări sunt vânate sau crescute pentru consum - carne,
pene, dar şi pentru recreere.

De asemenea sunt considerate „gardieni de sănătate” deaorece consumă

un număr mare de insecte şi rozătoare dăunătoare agriculturii. Din
punct de vedere ecologic păsările, în special vulturii, joacă un rol esenţial
în ceea ce priveşte circuitul nutrienţilor în natură fiind mari consumatori
de materii moarte. Prezenta pasarilor de apa migratoare reprezinta si o
atractie turistica in multe zone.