Isaac Newton, născut pe 4 Ianuarie 1643 in Colsterworth, Anglia a murit la vârsta
de 84 de ani pe 31 Martie 1727 și a fost înmormantat la Catedrala Westminster. Acesta este inventatorul multor teorii științifice care au revoluționat domeniul științei în domeniile opticii, matematicii și în special mecanicii. Acesta și-a urmat studiile Universare la The King’s school Grantham, Trinity College și în universitatea Cambridge și in 1705 a fost premiat de catre monarhul Angliei, Regina Anna cu Knight Bachelor. O lucrare intitulată Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, pe care a publicat-o în 1687, descrie legea atracției universale și, din studiul legilor masei și mișcării, au apărut fundamentele mecanicii clasice. Contribuțiile lui, împreună cu cele a lui Gottfried Wilhelm von Leibniz, sunt în mare măsură atribuite fundației și dezvoltării calculului diferențial și integral. Fiind primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea suprafeței Pământului, cât și mișcarea altor corpuri din univers, Newton a ajuns să realizeze că orbitele nu sunt doar forme eliptice, ci și forme hiperbolice și parabolice. Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaș a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele au fost inventate de el însuși. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică și matematică a activității sale, ci a rămas de preferință fizician. În aceasta constă neobișnuita tenacitate și economia gândirii sale. Până la Newton, după el și până în prezent, omenirea nu a cunoscut o manifestare a geniului științific de o forță și o durată mai mare. Spencer comunica următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea”.