Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Particularitățile de construcție ale unui text poetic aparținând lui Nichita stănescu
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui text
poetic studiat, aparţinând lui Nichita Stănescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă,
într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;
– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de
exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de
prozodie etc.).
Notă
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conţinutul eseului, vei
primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerinţă/reper).
Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere,
cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3
puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia – 2 puncte; așezarea în
pagină, lizibilitatea – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de
cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.
Evidenţierea a La momentul debutului în volum al lui Nichita Stănescu, mai exact între deceniile 60-
două trăsături 80, în literatura română începe să se afirme o nouă orientare literară cunoscută sub
care permit denumirea de neomodernistă, pentru că acum se reafirmă o generație de poeți ( Ana
încadrarea Blandiana, Marin Sorescu, Cezar Baltag), care va reînnoda firele cu marea poezie
textului poetic interbelică.
studiat într-o Estetica neomodernismului ar putea fi caracterizată prin câteva trăsături: revenirea la
perioadă, într- lirismul poeziei moderniste din perioada interbelică, cultivarea marilor teme
un curent existențiale, intelectualismul, reflecția filozofică, lirismul abstract, ambiguitatea
cultural/literar limbajului și insolitul metaforelor, elemente care se regăsesc și în poemul
sau într-o „Adolescenți pe mare”.
orientare
tematică;
Precizarea La o primă lectură a poemului, tema acestuia ar fi adolescența, sugerată prin titlu și
temei susținută de motivul mării ca metaforă a vieții.
Comentarea a În straturile sale de profunzime însă, descoperim și alte teme specifice liricii
două nichitastănesciene: infinitul, condiția umană.
imagini/idei Viziunea poetică se schimbă acum, Nichita Stănescu optând pentru o poezie de
poetice cunoaștere cu caracter filosofic, meditativ, printr-o formulă originală în
relevante reinterpretarea miturilor.
pentru tema La nivel compozițional, poezia are o structură modernă, gen monobloc, în care este
textului poetic prezentă tehnica ingambamentului, versurile continuându-și ideea din unele în altele
studiat; și scrise cu literă minusculă: Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect/ şi îi
contemplu ca la o debarcare/o flotă infinită de yole. Imaginea adolescenților deschide
și închide textul liric, cuprinzând, la mijloc, pe cea a eului liric.
Plutirea lină, calmă, pe mare, ca un dans cosmic, sub semnul elementelor primordiale:
soarele și marea, conferă acestui poem o importanță pregnantă. Adolescenții, cei care
ies din copilărie, sunt văzuți ca niște năluci ieșite din apă, esența vieții.
În prim-planul poemului se află, pe de o parte, imaginea adolescenților, angajați în
lupta lor cu marea, iar pe de altă parte, imaginea eului liric, în ipostaza
contemplatorului, care-i privește de pe țărm, așteptând parcă o greșeală a lor.
Marea este viața cu valurile ei, îi primește pe ,,adolescenți”, sunt asemenea unor
Mesia demni, curajoși, puri ,,învață mersul în picioare”, sunt acum la vârsta la care se
înalță verticali. ,,Mersul” întâmpină ,,curenți” -ademeniri, devieri, încă sunt cruzi,
neinițiați și caută sprijin, reazem în adevăruri, în lumini, simboluri ale învierii, ale
nemuririi. Cele două verbe sinonime au sensul de a rezista, ei, învățăceii, doresc să
cunoască forța emoțională, ajung să cunoască extazul, transformă concretul în
imponderabil.
Poetul (eul ) îi admiră de ,, pe plaja-ntinsă”, locul unde are o stare emoțională,
unde-și duce traiul, este terenul vieții, locul stabil, îi contemplă ,,ca la o debarcare” –
comparație ce accentuează coborârea din copilărie, din flota ,,yolelor”, din viața lipsită
de griji. Poetul este omul care trăiește ,,-n unghi perfect”, dar neîncrezător, urmărind
lucid minunea transformării, așteptându-se la ,,un pas greșit...o alunecare”, o greșeală
în valurile ușoare, diafane ale vieții, ale tentațiilor. Epitetul „lenta înaintare” semnifică
plutirea lină, calmă, pe mare, ca un dans cosmic, sunt adolescenții cuprinși de
elanuri impetuoase, impulsionați spre descoperire, cunoaștere de sine, împlinire și
desăvârșire a ființei.