Extra-text 

 
Mărturisirea lui Liviu Rebreanu ar fi putut fi rostită într-o atmosferă romantică, într-un părculeț, stând pe
un pod deasupra unui lac. 
Linia melodică fiind una liniștitoarea, aceasta oferind starea de pace și de iubire.  
Fiind seară, atmosfera este mult mai romantică, felinarele sunt aprinse, lumina lunii se așează minunat
pe chipul iubitei, aceasta fiind încântată de tot ceea ce se întâmplă și totodată surprinsă. 
Pentru început, iubita, este surprinsă, habar nu are de ceea ce se va întâmpla. Pe parcurs se gândește la
o mie de lucruri minunate legate de ‘’iubirea vieții ei’’ și despre cât de minunat este, începe să plângă de
entuziasm și iubirea pentru el crește, poate într-un mod obsesiv. Se lasă liniște, aceasta fiind cea mai
bună parte, se aude doar muzica, câteva foșnete și vântul ușor de vară.