PROGRAMA ANALITICA

SEXOLOGIE MEDICALĂ
“PULSIUNILE ANIMALE DEVIN INSTINCTE UMANE SUB
INFLUENȚA RELAȚIEI EXTERIOARE”–HERBERT MARCUSE
Sexologia trebuie abordată astăzi prin prisma unei perspective
interdisciplinare, precum: biologia, antropologia, genetica, anatomia
și fiziologia, psihologia, istoria, sociologia, economia, sistemul
artelor, dreptul, morala, religia,etc.
Conf.dr.Mariana Stuparu-Cretu
1.1. Dezvoltarea sexologiei medicale ca știință multidisciplinară
Anatomia sexuală feminină si masculină .Fiziologia ap.genital
uman ♂ si ♀
2.SEXUALITATEA NORMALA
2.1.Determinismul comportamentului sexual(genetic,hormonal, educațional) .
Procesul de sexualizare normală. Etape de dezvoltare si regres ale
sexualității
2.2.Fiziologia actului sexual. Ciclul de răspuns sexual normal(la ♂ si la ♀).
Actul sexual in stări fiziologice. Eupareunia
2.3.Contracepția și contragestia. Counseling-ul contraceptiv , metode
contraceptive. Igiena sexuală. I.T.S.
3.SEXUALITATEA PATOLOGICA
3.1.Tulburările sexualității: la ♂ (tulb. ale dinamicii sexuale , impotența ,
sterilitatea masculină); la ♀ (frigiditatea, dispareunia, tulb.libidoului,
vaginismul, sterilitatea feminină)
3.2.Comportamentul sexual perturbat . Intersexualitatea organică. Parafiliile.
Homosexualitatea.
3.3.Implicațiile medico-legale ale sexualității. Violul,incestul, prostituția .
Gelozia. Aspecte moral-religioase. Probleme bioetice

1.1 DEZVOLTAREA SEXOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ MULTIDISCIPLINARĂ ISTORIA SEXOLOGIEI

Fascinatia lui Leonardo da
ISTORIA SEXOLOGIEI
Vinci pentru studiul anatomiei se
Cunoștințele despre sexualitatea umană au existat inscrie in spiritul artistic al
de foartă multă vreme, fiind abordate de către religie, vremii. Introducand principiile
morală, medicină, psihologie, psihanaliză,etc., geometriei in problema corpului
principalul subiect fiind instinctul sexual și uman, Leonardo arăta că,
comportamentele legate de el. proportiile ideale ale trupului
Omul Vitruvian corespund cercului si patratului.
Istoria medicinii înregistrează multe
preocupări legate de anatomia și fiziologia Leonardo a realizat mai
organelor sexuale în perioada antichității - mult de 240 de desene
primul tratat european despre artă și însoțite de note ce cuprind și
seducție este al lui Ovidiu “Ars Amatoria” peste 13.000 de cuvinte.
Acestea se regăsesc în
In China Evului Mediu apărea un prim „Manuscrisul Anatomic A”,
tratat de sexologie =“Su-Nui-Jing”, iar in păstrat în Colecția Regală.
Tunisia a apărut un manual al dragostei, Documentul este plin de informații logice privind
echivalentul arab al Kamasutrei. anatomia funcțională a corpului uman, inclusiv anatomia
organelor de reproducere.

1

DEZVOLTAREA SEXOLOGIEI CA ȘTIINŢĂ MULTIDISCIPLINARĂ
Ca artist, Leonardo a studiat efectele
emoționale asupra fizionomiei, descriind în
special efectele furiei. De asemenea, a
studiat și desenat diformități ale feței și
semne ale nebuniei.
În aceeași perioadă cu da Vinci, au fost
descrise organe care și astăzi poartă numele
descoperitorilor: foliculii de Graaf; Glandele
lui Bartholin; glandele lui Cowper.
In 1642= primul manual de cazuistică a disfuncțiilor
sexuale, scris de abatele de Brantonne: “Viața doamnelor
galante”
= in Italia, Sinibaldus scria un manual despre
anatomie si stimulare erotică.
ISTORIA SEXOLOGIEI
In 1822- prima campanie pentru contracepție - Francis
Place
Primele studii știintifice au fost realizate de S.Freud
(1856-1939). El suprapunea Instinctul sexual pulsiunii
vieții, numindu- l Eros, și îl opunea instinctului morții,
denumit Thanatos. S.Freud descria dezvoltarea
sexualității umane și perversiunile.
Impulsurile sexuale nu sunt întotdeauna raționale, ele pot
părea complet misterioase pentru oamenii lipsiți de
sensibilitate. Mândria și rușinea sunt implicate. În timpul
epocii victoriene, când Freud și-a construit teoria, cultura
europeană avea tendința de a evita discuțiile sincere despre
sexualitate.
Toate acestea l-au făcut pe Freud senzațional, când a
decis că sexul se afla în centrul tuturor lucrurilor. El a
devenit notoriu, în același timp disprețuit și admirat.
ISTORIA SEXOLOGIEI
In 1735 Karl von Linne (botanist suedez) clasifică
plantele dupa nr.de structuri reproductive- sistem atacat de
biserică, deoarece se considera că Dumnezeu nu putea
îngădui existența staminei și pistilului în aceeași floare.
Samuel Tissot publică “Onanismul”,
descriind posibilele pericole ale masturbării;
ca urmare ~150 de ani urma să dăinue teama
de “nebunia masturbării”, care a rămas o tema
dominantă a educației sexuale până astăzi.
Marchizul de Sade (intemnițat la
Bastilia din motive de moralitate), scria
fantezii bizare despre masturbare și
artificii ale plăcerii, luând în derâdere
raționamentul uman în comportamentul
oamenilor.
ISTORIA SEXOLOGIEI
Freud a insistat că teoria sa sexuală se aplică tuturor
bolilor mintale. Freud însuși și-a asociat teoria sexuală cu
toată popularitatea "unui perete proaspăt pictat".
Din concepția sa reținem și noțiunea de libidou,
considerat energia sexuală a vieții, și care conturează 5
stadii de dezvoltare și maturizare a pulsiunii sexuale,
ducând la modelarea personalității umane .
S.Freud descria atât dezvoltarea sexualității umane cât și
perversiunile, teoria sa fiind bazată pe doctrinele
psihanalitice.
Între 1896-1963 = apare psihosexologia- știință medico-
psihologica.;
 prima organizație ptr.drepturile homosexualilor ;
 Societatea ptr.lupta împotriva bolilor venerice
(Germania,1902)
2

ISTORIA SEXOLOGIEI
Psihosexologia - are ca scop cunoaşterea
particularităţilor comportamentale ale celor două
sexe în stabilirea, funcționarea si dezvoltarea relațiilor
interpersonale – erotico-sexuale, interactive si de
intercunoaștere (Psihologia vieții de cuplu, 2002).
Un merit important îl are și medicul englez Henry
H.Ellis (1859-1939), care a încercat să compileze mai
multe studii asupra sexualității.
Publică in 1896 “Studii in psihologia sexului”,
considerând femeile ființe sexuale, ca și barbații. El a
arătat deschidere și față de deviațiile sexuale,
considerându-le inofensive.
ISTORIA SEXOLOGIEI
In 1938-este fondat Institutul de cercetare a sexualității
la Universitatea Indiana –SUA de către Alfred Kinsey,
considerat părintele sexologiei. El a publicat 2 cărți
importante: ”Comportamentul sexual al masculului
uman” si “Comportamentul sexual al femelei umane”
In 1966 - Master si Jonson publică în studiul
“Răspunsul sexual uman“ conceptul de
model al răspunsului sexual (în 4 faze : excitație
/ platou / orgasm / rezoluție ), care se menține
si astăzi ca model de referință. Ei explorează și
disfuncțiile sexuale, pentru care elaborează
tehnici terapeutice.
In 1974 -prima întâlnire a psihosexologilor organizată de OMS,
urmată de un raport privind educația și tratamentul în sexualitatea
umană. Au urmat conferințe internaționale de sexologie, s-au
constituit asociații de psihosexologie în toată lumea.
ISTORIA SEXOLOGIEI
In 1907, Iwan Bloch afirma că sexologia trebuie să devină
o disciplină de sine stătătoare
In 1908-apare prima revista de sexologie
In Germania, Richard von Krafft Ebing a studiat patologiile
sexuale, dar nu s-a putut menține obiectiv sau înțelegător ;
Magnus Hirschfeld (1868-1935) are merite deosebite în
studiile despre sexualitate.
El a fondat în 1919 primul institut de sexologie
din lume (cu secții de ajutor medical, consiliere
psihologică, departament de etnologie,
consiliere conjugală și sexuală. Au fost făcute
primele operații de schimbare de sex. A fost
închis în 1933 și redeschis in 1996.
A fost un pionier al sexologiei și un susținător al
homosexualilor.
ISTORIA SEXOLOGIEI
In 1977 –la Congresul internațional de sexologie din
Spania a fost adoptată “declarația drepturilor sexuale”
In 1997, F.Macnab reconsideră ciclul de răspuns
sexual, dpdv.al psihosexologiei, ca având 6 faze: dorința
sexuală, trezirea sexuală, excitarea sexuală, orgasmul,
satisfacția și postludiul.
Au luat ființă:
Asociația internațională de Sexologie; Federația
Europeană de sexologie ; Federația asiatică de sexologie
Consiliul American de Sexologie, alte asociații locale.
Exista si Asociatia pentru medicina sexualității din
România, inființată în 2000 și afiliata la ESSM din 2005.
3
 2.1 ANATOMIA SEXUALĂ FEMININĂ ȘI MASCULINĂ
FIZIOLOGIA AP.GENITAL UMAN ♂ (ejacularea, erectia) si
♀ (ciclul menstrual, procreatia)

Din considerente didactice vom face acest studiu ptr. APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
perioada adultă a ♂ si ♀ , termenul de “anatomie sexuală”
fiind unul socio-cultural.
Acesta cuprinde atât organele de reproducere, cât și acele
părți ale corpului cărora în cursul actului sexual li se
conferă o importanță diferită, în funcție de comportamentul
sexual al fiecărui individ.

APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN

Organele reproductive masculine se dezvoltă în lunile 3-4 sub

acțiunea T si DHT.
Zonele externe vizibile sunt: corpul penisului, care se termină
prin gland, acoperit de un repliu cutanat- prepuțul și scrotul
(conține testicolele)
Corpul penian este format din 3 formațiuni cilindrice
erectile, care dau penisului rigiditatea necesară îndeplinirii
funcției de copulație: 2 corpi cavernoși si corpul spongios al
uretrei (cu o importanță mai redusă pentru rigiditatea
penisului - el protejeaza uretra și o menține deschisă
ptr.ejaculare).
Glandul este o expansiune a tesutului erectil, cu o bogată
inervație senzorială, servind mai mult ca tampon în timpul
intromisiunii.
Corpii cavernoși sunt legați de pubis prin ligamentul suspensor
și sunt acoperiți de muschii bulbo-cavernoși si ischio-cavernoși
(contracția acestora realizează erecția rigidă). Ei sunt acoperiți
de tunica albugineea (colagen si elastină), care fuzioneaza la
nivelul liniei mediane, gradul său de distensie fiind esențial în
menținerea erecției.

4
APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
Corpii cavernoşi sunt formaţi în interior din
țesut spongios (spații sinusoidale interconectate, limitate
de trabecule= fibre musculare netede, cu vase și nervi, fiind
incluși într-o stromă de colagen și elastină).
 KINSEY a efectuat un studiu pe subiecți între
20-59 ani și a arătat că dimensiunile penisului în
flacciditate oscilează între 9,7-15,5cm și în erectie
între 10-19,9 cm.
• După Mahoney, lungimea și circumferința prezintă
și diferențe rasiale.
 PERSAL: ”Penisul este acela din toate organele corpului ale
cărui dimensiuni se raporteaza cel mai puțin la dezvoltarea
fizică generală”
APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
Epididimul este o formațiune tubulară care
pornește de la nivelul ”rete testis”, se continuă
cu canalul deferent ce se deschide în veziculele
seminale, în zona retrovezicală.
Acestea secretă fluidul necesar conservării echilibrului acido-
bazic favorabil spermatozoizilor si fructoza necesară motilității
acestora.
Prostata este o glandă situată imediat sub vezica urinară, ce se
dezvoltă în adolescență sub acțiunea DHT; ea inconjoară prima
parte a uretrei si bulbul uretral. In timpul ejaculării , secretă o
cantitate mică de lichid cu aspect lăptos, cu pH bazic, care ajută
la supraviețuirea spermatozoizilor.
Glandele bulbo-uretrale Cowper sunt situate sub prostată; in
timpul excitației sexuale secretă un fluid lubrefiant alcalin, ce se
poate exterioriza la nivelul meatului(poate conține spermatozoizi
care au rămas pe uretră de la o ejaculare anterioară). Acest fluid
va umecta vârful penisului, ușurând alunecarea lui în timpul
contactului sexual și creind un mediu alcalin favorabil .
APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
Scrotul este o punga musculo-cutanată care
învelește testicolele. Fibrele musculare netede
se contractă la temperatură scăzută și se relaxează la căldură.
In timpul actului sexual, scrotul se contractă, și impreună cu
contracția canalului spermatic ridică testicolele la perineu.
In interiorul testicolului se formează celule sexuale masculine
= spermatozoizii și se secretă testosteronul.
O succesiune de canale (din~1000 tubi seminiferi prin canalele
spermatice trec în veziculele seminale si apoi, prin canalele
ejaculatoare, ajung în uretra posterioară) transportă
spermatozoizii spre exterior, iar penisul ( partea copulativă),
introduce spermatozoizii în vagin.
APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
Activitatea sexuală normală a bărbatului implică 4 componente:
 impulsul sexual,
 erecția ,
 orgasmul si
 ejacularea,
dependente de integritatea morfologică a aparatului genital,
contextul hormonal adecvat si prezenta unui echilibru între
sistemul neurovegetativ simpatic si parasimpatic ;
 deficiențele la un anumit nivel reprezintă disfuncții sexuale
Atât mucoasa glandului cât și prepuțul, mai ales în zona din jurul
frenului, conțin multe terminații nervoase, care excitate, produc
erecția.
Erecția este realizată prin umplerea rapidă cu sânge a vaselor
spongioase și menținerea lui sub presiune prin contractarea
fibrelor musculare netede din jurul sinusurilor venoase.
5
 APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
 Capacitatea unui barbat de a realiza erecție si de a fi pregătit
pentru copulație se numeste potență.
 Penisul erectat = falus.
 Erecția penisului se produce
și spontan, fără excitație specifică
sexuală, dar de cele mai multe
ori, ea are loc în urma unei
excitatii sexuale.
 Erecția si ejacularea se pot
produce și noaptea, involuntar,
mai frecvent în adolescență.
APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN
Intrarea penisului in erecție este un fenomen vascular,
dependent de stimularea fibrelor nervoase parasimpatice care
pleacă din centrul erectiei, sacrat si toraco-lombar = relaxarea
struct. valvulare situate la joncțiunea dintre arteriole si spațiile
vasculare erectile din corpii cavernoși și spongios.
In general, sistemul parasimpatic
acționează în sens proerectil, iar cel
simpatic antierectil.
Formatiunile centrale implicate in controlul
erecției sunt: cortexul cerebral, sistemul
limbic , rinencefalul, cu implicarea unor
neuromediatori și neurotransmțători
(dopamina, ocitocina, serotonina).
Ejacularea reprezintă procesul de
eliminare a lichidului spermatic
(fiziologic în 2 etape) și are loc normal
numai când penisul se află în erecție.

APARATUL REPRODUCTIV MASCULIN

 Sperma are o culoare alb-gălbuie și o consistență gelatinoasă.
Un ejaculat normal elimină 2-3 cmc de spermă,cu un conținut de
200-350 mil. de spermatozoizi și nu conține substanțe nutritive.
Ei răman activi si mobili in fluidul seminal la temperatura camerei
timp de 24 ore după ejaculare , sau 48-72 ore în tractul reproductiv
feminin. Coagulați, pot fi păstrați timp îndelungat, păstrându-și
intactă capacitatea de reproducere. APARATUL REPRODUCTIV FEMININ
In timpul contactului sexual, sunt proiectați în partea de sus a
vaginului, spre orificiul extern al colului. În acest mediu acid,
mulți mor în câteva ore .
Cei rămași încep ascensiunea prin col, corpul uterin, trompe, în
căutarea ovulului, cu ajutorul mișcării cozilor, cu o viteză de
1mm/min (în 4 ore ajung din vagin în trompă, dar rămân doar
~2000, iar scopul nu este atins decât de unul singur).
Posibilitățile lor de deplasare sunt limitate prin epuizare, care
survine după un anumit nr. de ore , nr.lor mare din ejaculat find
considerat o măsură de precauție.

6
 APARATUL REPRODUCTIV FEMININ APARATUL REPRODUCTIV FEMININ

Aparatul genital feminin este format

dintr-o parte externă =vulva = și un  Vulva reprezinta deschiderea în afară
grup de organe interne localizate în a organelor genitale, fiind constituită
pelvis=vaginul, uterul, trompele din mai multe elemente: muntele lui
Faloppe si ovarele. Venus, labiile mari si mici, clitorisul,
 Glandele mamare constituie anexe
himenul, glandele Bertholin si Skene,
ale aparatului genital. Dimensiunile si bulbii vestibulari și perineul.
forma lor constituie adesea un criteriu
de atractie pentru bărbați. Ele sunt  Aparatul erectil este reprezentat de
alcătuite din lobi, lobuli și acini clitoris si bulbii vaginei.
glandulari si au în mijlocul feței
convexe o proeminență ~cilindrică, - Bulbii vaginei sunt 2 formatiuni
numită mamelon,inconjurat de o zonă erectile situate pe părțile laterale ale
mai pigmentată, areola. locului de intrare în orificiul vaginal.
Structura musculonervoasă a acesteia,
permite erecția mamelonului când
este stimulat.

APARATUL REPRODUCTIV FEMININ APARATUL REPRODUCTIV FEMININ

Mucoasa cutanată a vaginului permite
Clitorisul este un organ nepereche mărirea suprafeței de contact în timpul
cilindric, alcătuit din: rădăcină, corp și actului sexual si meținerea lichidului
gland (este omologul penisului, de
spermatic depus. Ea se modifică în raport
dimens.mai reduse).
cu secrețiile de hormoni sexuali.

El este capabil să intre în erecție, stimularea lui ca urmare a
excitației duce la lubrefierea vaginului în 10-30 sec; această
stimulare (direct sau indirect) îl face vasocongestiv si îi dublează
dimensiunile.
● Vaginul este un canal adaptat pentru copulație ( primirea
spermatozoizilor) și pentru trecerea fătului și a anexelor sale în
timpul nașterii.
Are o L ~12cm si diametrul ~ 2cm.
O excitare adecvată alungeste vaginul cu 4-5 cm. și îl dilată cu
aprox.2 cm.
Lubrefierea și lărgirea vaginului indică dorința sexuală.
In 1950 Gräfenberg descrie “punctul G”- o zonă în lungul uretrei,
la~ 5 cm.de la intrarea în vagin (asimilată prostatei masculine),
a cărei stimulare îi crește dimensiunile și este insoțită de senzații
erotice puternice, iar dupa orgasm, din aceasta zonă se elimină
un lichid clar, inodor (0.25-2,5 ml.)

7
 APARATUL REPRODUCTIV FEMININ
 Trompele sunt 2 conducte musculo-
membranoase ce servesc ca loc de
întâlnire a celor 2 celule sexuale (ovulul și
spermatozoidul) și constituirea inițială a
oului.
● Ovarele sunt organe pereche de 5/3/1,5cm. si 6-8 g, cu
functie germinativa (produc ovulele) si hormonală (secretă
hormonii sexuali feminini = E , P si A).
In ovarul fetiței nn se găsesc așa-numiții foliculi primari
(~400.000) purtători ai celulelor sexuale ♀.
APARATUL REPRODUCTIV FEMININ
Uterul este un organ cavitar în formă de
pară, de 6-8/4-5/3 cm. format din 3 tunici:
• seroasa (peritoneu +tes.conjunctiv),
• musculara(miometru, format din 3 straturi de fibre musc.netede),
• mucoasa (endometru, format din epiteliu si corion).
Uterul îndeplineste 3 funcții:
• progestativă (de dezvoltare a oului si embrionului) ,
• gestativă (asigura nidatia si placentatia)
• menstruală .
El are și alte functii secundare:
• secreție externă (produce o secretie mucoasă) ;
• secreție internă (produce Pg,VIP, etc);
• antimicrobiană.
APARATUL REPRODUCTIV FEMININ
De la vârsta de 2-3 ani nu se mai
formează foliculi primari ( ovule),
spre deosebire de spermatozoizi, care
iau naștere în tot cursul vieții la bărbat.
Foliculii cresc, se mută spre suprafața ovarului, și în fiecare
lună unul dintre aceștia (foliculul matur) va pune în libertate un
ovul (cea mai mare celulă a organismului uman = 0,1mm).
Ovulația este independentă de contactul sexual, producându-se
cu aceeasi frecvență la virgine ca și la femeia activă sexual : in
~30 ani fertili, se maturează ~360 ovule.
In faza a doua a ciclului, ovisacul devine corp galben, care
evoluează diferit dacă ovulul este sau nu fecundat.
În lipsa fecundării, el suferă fenomene de fibroză, devenind
”corpus albicans.”
APARATUL REPRODUCTIV FEMININ
Structura si funcțiile uterului sunt influențate
de numeroși hormoni.
● Estrogenii au efect proliferativ asupra musculaturii netede,
cresc sinteza de Pg, care in faza preovulatorie amplifică
inotropismul miometrului, facilitând înaintarea spermatozoizilor
ajunși în uter si a ovulului în trompă. Ei cresc si nr.receptorilor
oxitocinei in miometru.
In timpul actului sexual, eliberarea oxitocinei crește, deci și
intensitatea contracțiilor uterine.
● Progesteronul scade contractilitatea uterină și scade și debitul
sanguin uterin.
8
 CICLURILE SEXUALE (GENITALE)
Odată stabilită la pubertate, viața sexuală se raportează
după o ciclicitate perfectă, cu f.scurte neregularități peri-
pubertare și peri-menopauzice, până la menopauză, activitatea
ritmică a gonadostatului imprimând o activitate ciclică la nivelul
organelor ”țintă”
Se descriu astfel:
• ciclul ovarian (maturarea foliculilor ovarieni=ovulație
/involutie) ;
• ciclul uterin (fazele proliferativă si secretorie a endometrului);
• alte cicluri : -cervical,-vaginal,-tubar,-mamar, precum si
- ciclurile organice generale si psihice.
Apariția ciclică lunară a menarhei este un fenomen dictat de
secvența secretorie ciclică a hormonilor gonadotropi hipofizari
si, consecutiv , a hormonilor ovarieni – estrogeni si progesteron.
CICLURILE SEXUALE (GENITALE)
- Ciclul secretor gonadotrop al FSH si LH la femeie este
înnăscut, fiind programat genetic încă din etapa perinatală.
Această programare își are sediul în
hipotalamus, devine manifestă la
pubertate si depinde de o secreție
ciclică și pulsatilă de Gn-RH prin
mecanisme fiziologice feed-back
pozitive si negative (lungi si scurte).
- Ciclul ovarian este reprezentat de
variațiile sterolilor produși în foliculul
dominant. Scăderea bruscă a valorilor
acestora cu câteva zile înainte de
menstruație va determina apariția
fluxului menstrual. Gametogeneza are
2etape: per.germinativa (formeaza
ovocite de ordin I) si per. de creștere
(formarea ovulului matur din foliculul
de Graaf,cu 23 de cromozomi ).

CICLURILE SEXUALE (GENITALE) CICLURILE SEXUALE (GENITALE)

- Ciclul uterin (menstrual) are mai - Ciclul cervical este reprezentat de modificrile glerei cervicale:

multe faze, în raport cu ritmul de estrogenii îi conferă un aspect translucid si abundent , iar
progesteronul o reduce si îi creste vâscozitatea.
secretie Estrogen / Progesteron :
La ovulație, cantitatea este maximă(120 ml/zi)are pH alcalin, iar
• proliferativă (preovulatorie, uscată cristalizează “in frunza de ferigă”. Ea creează o barieră
foliculară) ; mecanică și chimică ptr.microorganismele din vagin și formează
• intermediară (ovulatorie) ; un mediu favorabil trecerii spermatozoizilor; în 1/3 super. a
• secretorie (luteală, vaginului crează un pH mai alcalin.
postovulatorie); - Ciclul tubar – sub acțiunea E proliferează epiteliul și crește
• menstruația (20-70cmc) contractilitatea musculaturii ;
-Ciclul vaginal este reprezentat de
P crește activitatea secretorie epitelială si scade motilitatea tubei.
Aceste modificări favorizeaza migrația, nidația si clivajul oului
modificările epiteliului (asemănător fecundat.
celui malpighian) sub aspectul - Ciclul mamar - E determină proliferarea canaliculară,
acidofiliei si al proliferarii/ - P adaugă o activitate proliferativă acinoasă.
descuamării straturilor.

9
 CICLURILE SEXUALE (GENITALE)
Alte modificari ciclice pot apare la diverse nivele :
• cardiovascular (permeabilitatea vasculara);
• digestiv ;
• urinar (tonus);
• neuropsihice (migrene);
• cutanate (herpes, foliculita).
Mirosul organelor genitale ale femeii se modifică pe durata
ciclului menstrual. Astfel, mirosul “mai placut”al secrețiilor
vaginale este estrogen-dependent.
• Este știut că mirosul organelor genitale ale femeii sănătoase
declanșează o misterioasă și puternică atracție sexuală pentru
bărbați .
In raport cu fazele cicului menstrual, în secrețiile vaginale apar
acizi organici volatili. Una dintre substanțele odorante din
secreția vaginală degajată preovulator a fost numită ”ëxaltolid”.
PROCREATIA
Este rezultatul formării oului în
procesul fecundării. În timpul coitului,
pH-ul vaginal este puțin ridicat de către
secrețiile alcaline din tractul genital ♀ si
de alcalinitatea lichidului seminal. În
urma ejaculării, în vagin și pe suprafața
colului ajung milioane de spermatozoizi.
Glera cervicală (sub acțiunea E) permite
viabilitatea spermatozoizilor < 7 zile.
Ovulul este captat de pavilionul trompei
si condus apoi spre ampula tubară.
Intâlnirea dintre spermatozoid si ovul are
loc în 1/3 externă a trompei.
Fecundația(concepția)=fenomenul de
fuziune al ovulului cu spermatozoidul și
formarea oului = zigotul, printr-un proces
de citoliză enzimatică.

PROCREATIA
Migratia=transportul oului din trompa uterina in cavitatea uterului.
La 3-4 zile de la fecundare, în faza de morulă, oul trece spre cavitatea
uterină. El prezintă 2 categorii de celule: periferic trofoblastul,
central embrionul.
Nidația=implantarea produsului de concepție
în endometru, la aproximativ 21 zile de la
menstruatie.
Trofoblastul fuzionează cu epiteliul uterin prin liza celulelor In primele 3 luni produsul de
endometriale învecinate și va forma viitoarea placentă. Ea este un concepție se numește embrion,
adevărat organ endocrin, va secreta gonadotrofine coriale, apoi devine făt.
E, P, TSH, ACTH, STH, PRL, somatomamotrofina corionică. Sarcina la termen are o durată de
280 de zile, dar viabilitatea
produsului de concepție este
posibilă mai devreme.

10
 BIBLIOGRAFIE :

-T.Stoica :” Sexologie si educatie sexuala”; Editura “R” ,Bucuresti,1993

-I.Gh.Totoianu : “Sexualitatea umana” ;Casa de editura”Mures”;Tg.Mures,1996

-V.Mogos:”Disfunctii sexuale masculine”;Editura”Gr.T.Popa”,Iasi2007

-C.Enachescu:”Tratat de psihosexologie”,Editura Polirom,Iasi, 2003

-M.Coculescu:”Endocrinologie clinica”;note de curs,Ed.Medicala Bucuresti,

1996
-C.Parvu:”Sexualitatea umana si sanatatea”,Ed.Tehnica,Bucuresti2000

-World Health Organization:”Sanatatea reproducerii,un concept modern”

S.E.C.S.,Bucuresti,1997
-Robert Hatcher&co.:”Ghid pentru managementul contraceptiei”Editia 2005-
2007, USAID/JSI/SECS

11