1. Cum mă pot contamina cu CPE?

Întrucât aceste bacterii se găsesc pentru o perioadă nedefinită de timp în intestinul

uman, fără a determina semne de boală, nu putem şti când s-a colonizat o persoană.
De cele mai multe ori această colonizare se produce în timpul unei internări într-un
spital în care există pacienţi sau personal contaminat/infectat cu CPE, dar uneori şi în
afara spitalului când s-a produs un contact direct cu un purtător de CPE (igiena mâinilor
are un rol foarte important mai ales după utilizarea toaletei sau înainte de mese).

2. Cum se desfăşoară testarea pentru portajul CPE și care sunt consecinţele

sale?

Veţi fi internat în spital într-o rezervă cu toaletă proprie. Vi se vor recolta mai multe
probe pe timpul spitalizării pentru a se testa dacă mai sunteţi purtător (cel mai adesea
săptămânal): materii fecale, urină (dacă aveţi sondă urinară), secreţii de pe tuburile de
dren (dacă aveţi). De regulă, rezultatul acestor teste va fi gata în 1-3 zile. Dacă
rezultatul este negativ, el va fi reverificat încă de două ori înainte de a trece într-un
salon obişnuit al secţiei. Dacă rezultatul este pozitiv, veţi rămâne izolat în rezerva
respectivă. Toată această verificare a portajului CPE nu va influenţa în niciun fel restul
îngrijirilor medicale de care beneficiaţi.

3. Portaiul de CPE trebuie tratat?

Nu, persoanele care sunt purtătoare nu trebuie tratate cu antibiotice. în schimb, dacă
CPE produc infecţii (manifestări de boală) atunci tratamentul devine necesar.

1. Cum se depistează portajul de MRSA?

Se recoltează probe cu un tampon steril de la nivelul foselor nazale, de la nivelul

faringelui şi uneori de pe tegumente din diverse zone ale corpului. Analiza se
efectuează în laboratoarele de bacteriologie, în general durează 48-72 de ore.

1. De ce este utilă depistarea portajului de MRSA la unii pacienţi internaţi?

MRSA se poate răspândi cu uşurinţă în mediul spitalicesc. Prevenirea contaminării

implică:

 depistarea portajului de MRSA la unii dintre pacienţii nou-internaţi, iar în cazul

unui rezultat pozitiv se poate recurge la izolarea pacientului în salon separat sau
special dedicat pacienţilor colonizaţi-infectaţi cu MRSA;
 măsuri pentru eliminarea portajului (aplicaţii de unguente antiseptice, toaleta
generală cu soluţii antiseptice) – mai ales dacă necesită intervenţii chirurgicale
majore, implantare de proteze sau internări repetate cu tratamente antibiotice
sau imunosupresoare.
Persoana purtătoare reprezintă un risc potenţial pentru ceilalţi pacienţi care suferă de
boli grave. Pe de altă parte, însăși persoana purtătoare se poate îmbolnăvi pe durata
spitalizării.

1. Cine poate dezvolta infecţie (boala) cu MRSA?

 frecvent pacienţii cu spitalizări prelungite;

 persoanele internate cu boli grave sau cele cu leziuni cutanate pe care se poate
grefa MRSA (inclusivplăgi operatorii, arsuri, escare). MRSA se poate răspândi în
organism, cauzând infecţii severe.
 uneori și persoanele din afara mediului de spital pot dezvolta infecţii cu MRSA.

Ordin 916/2006 - https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/74963

Articolul 7 Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului

ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale
acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea
individuală sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

I. Criteriile de definire a infecţiei nosocomiale

Infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de
stat şi private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic
şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în
timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie
bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită
activităţii sale şi este legată prin incubaţie de perioada asistării medicale în unitatea
respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.
Fiecare caz de infecţie nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau
îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubaţie sau
în faza de debut/evoluţie clinică în momentul internării/actului medical/manevrei
medicale.

Unităţile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control

al infecţiilor nosocomiale cu personal vor contracta serviciile specifice acestei
structuri cu autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti,
care îşi asumă responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile
contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale.

Orice pacient sau aparţinător al unui pacient care știe că a suferit o infecţie

nosocomială, poate să solicite despăgubiri materiale și/sau morale (spre
exemplu, pentru sindrom posttraumatic), dând în judecată spitalul. Diagnosticul se
realizează într-un laborator de microbiologie, dar și că se poate solicita de
asemenea opinia unui expert recomandat, care emite o opinie expertală în acest
sens.

Remediul juridic aflat la dispoziția pacienților este reprezentat de demararea

unei acțiuni în răspundere civilă delictuală. Iar definitoriu din punct de vedere
legal este raportul de expertiză medico-legală. În acest sens, doar instanța de
judecată va dispune efectuarea expertizei la institutul de medicină legală
competent. Costurile vor fi suportate de reclamant, dar acesta își va recupera
sumele aferente, alături de eventualul onorariu plătit avocatului său, prin solicitarea
într-un petit accesoriu a tuturor cheltuielilor de judecată de la pârâtul căzut în
pretenţii.

Este imperios necesar ca pacientul reclamant să aibă dosarul medical complet,

din care să rezulte în primul rând legatura de cauzalitate între culpa medicală și
prejudiciul suferit. Potrivit art. 644 din Legea nr. 95/2006, odată ce instanța sesizată
cere efectuarea expertizei medico-legale, concluziile raportului medico-
legal reprezintă dovadă faptului că pe timpul internării la unitatea spitalicească
reclamantul a contractat o infecție nosocomială.