Vulcanul 

este formațiunea geologică de formă conică formată din acumularea materialelor rezultate
din erupția magmei dintr-un focar situat la adâncime în manta sau scoarța unui corp ceresc (precum
planeta Terra), printr-o deschizătura a scoarței denumită ventră vulcanică. Magma este un amestec
lichid compus din diferite minerale care se află în stare topită, gaze și bucăți solide de diferite roci.

Geneză[modificare | modificare sursă]

Formarea unui vulcan la marginea plăcilor continentale

Globul terestru are mai multe straturi. Profunzimea fiecărui strat geologic este determinată de
greutatea specifică a rocilor componente. Astfel în centru (miezul Terrei) se găsesc cele mai grele
elemente care, prin procese fizico-chimice exoterme, ajung la temperaturi foarte ridicate (mii de
grade Celsius), fapt ce determină topirea rocilor cu formare de gaze. Acest fenomen cauzează
presiuni deosebit de mari, gazele cautând sa străpungă straturile de la suprafața Pământului. Rocile
vecine magmei suferă procese de transformare, fiind numite roci metamorfice.
Un vulcan se formează prin ridicarea scoarței, alcătuind „conul vulcanului”, sub presiunea gazelor și
magmei (rocile topite). Materiile incandescente ies la suprafață printr-un crater (deschidere cu forme
si diametre diferite). Un crater puțin adânc se numește pateră.[1][este de încredere?]
Cu toate că vulcanii sunt în general asociați cu fenomenul de distrugere, ei au și unele efecte
pozitive: minerale din adâncul Terrei fac ca solul din jurul multor vulcani să fie foarte fertil; ei creează
noi forme de teren pe fundul mărilor, iar studiul vulcanilor contribuie în mod semnificativ la
înțelegerea noastră cu privire la interiorul Terrei.