Herta Muller- prima scriitoare română laureată a Premiului Nobil pentru Literatură.

Juriul Academiei din Stockholm şi-a motivat decizia de a-i acorda acest merit pentru
„densitatea poeziei şi sinceritatea prozei în care a descris plastic universul dezmoşteniţilor”.
Născută în 1953 într-un sat din Banat. Ambii părinți au suferit din cauza regimului comunist:
tatăl a fost lipsit de toată averea, iar mama a fost deportată pentru 5 ani într-un lagăr de
muncă forțată din Uniunea Sovietică.
A studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, lucrând apoi ca traducătoare
într-o fabrică şi ca profesoară.
Volumul de debut, „Ținuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu
cenzura care i-a „defrișat” simțitor manuscrisul. Fiind constrânsă de Securitate Herta Müller
a emigrat în Germania, la vârsta de treizeci şi patru de ani.
În 1992 apare romanul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul care este o cronică-
radiografie a unei societăţi totalitare în care Sistemul a ros şi ultimele fărâme de umanitate.
1997 publică în Germania romanul autobiografic Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine
însămi
Alte volume: Patria mea era un sâmbure de măr, Regele se-nchină şi ucide (eseuri, 2005),
Animalul inimii (roman, 2006), În coc locuieşte o damă (versuri, Ed. Vinea, 2006).
În romanul său (Leagănul respirației), publicat la München în anul 2009, Herta Müller a
prelucrat aspecte privind deportarea germanilor originari din România.
Crezul vieții sale este Adevărul. Lupta contra mutilării oamenilor de regimul totalitar
comunist.
Printre curiozități: a fost alungată din România de N. Ceaușescu, iar astăzi oamenii de
cultură discută aprins despre faptul, dacă Herta Muller este scriitoare română sau
germană, deorece majoritatea cărților au fost scrise în limba germană. Rolul său constă în
lupta pentru promovarea păcii și dreptății. (Ceban Carolina)