MICROISTORIE A LITERATURII ROMÂNE

1. Literatura populară: - mituri – George Călinescu

- trăsăturile literaturii populare
- balada (Mioriţa, Meşterul Manole)
- basmul (Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte)
2. Cultura şi literatura română veche (Umanismul) - (1600-1770):
- Grigore Ureche
- Miron Costin
- Ion Neculce
- Dimitrie Cantemir – prima personalitate de tip enciclopedic – 1705 – „Istoria ieroglifică” –
primul roman alegoric.
3. Cultura şi literatura română între 1780-1830 (Iluminismul)
- Şcoala Ardeleană: Gheorghe Şincai, Samuel Micu, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu
4. Literatura română de la 1848 (1830-1860)
- Dacia literară (Romantismul) – 1840, la Iaşi, sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu: Ion
Heliade-Rădulescu („Zburătorul”), Gheorghe Asachi, Vasile Cârlova, Andrei Mureşanu, Dimitrie
Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Costache Negruzzi, Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, A. Russo,
Vasile Alecsandri.
5. Literatura română după 1848:
- Nicolae Filimon
- Alexandru Odobescu
- Bogdan Petriceicu-Hasdeu
6. Epoca marilor clasici (1860-1890):
- Junimea, Convorbiri literare, Titu Maiorescu
- Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici.
7. Literatura română de la sf. sec. 19
– încep. sec. XX (1890-1900):
- Barbu Ştefănescu-Delavrancea, George Coşbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski,
Duiliu Zamfirescu.
8. Literatura interbelică (1920-1945):
- Sburătorul - Eugen Lovinescu
- Gândirea - N. Crainic
- reviste avangardiste;
- George Bacovia, Tudor Arghezi, L. Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat Bengescu,
L. Blaga, I. Barbu, Mihail Sadoveanu, Ion Pillat, Mateiu Caragiale, George Călinescu, Mircea
Eliade, Vasile Voiculescu
9. Literatura română după al II-lea război mondial:
- Marin Preda, Nichita Stănescu, Marin Sorescu.

CURENTE CULTURALE ŞI LITERARE

Cultura = presupune datini, obiceiuri, filosofia, ştiinţa şi artele omenirii.

Literatura = artă; face parte din sfera culturii.
Literatura universală = reprezintă creaţiile de valoare deosebită ale popoarelor în domeniul artei
cuvântului. Ea reuneşte valorile superioare ale literaturii naţionale.
Începuturile literaturii sunt greu de delimitat din cauza caracterului oral şi anonim. Cea mai veche
operă literară fixată în scris este: „Epopeea lui Ghilgameş” - creaţie a sumero - babilonienilor, de la
începutul mileniului III î.Hr.
1. Pt. perioadele vechi în literatura universală predomină criteriul de clasificare geografic:
a) Literatura orientală:
- sumero-babiloniană: „Epopeea lui Ghilgameş”
- egipteană: „Imnul lui Ekhnaton”
 - ebraică: „Vechiul Testament”
- indiană: „Rig – Veda”, „Mahabharata”, „Ramayana”
- chineză: „Cartea Cântecelor”
- persană: „Avesta”, „Cartea regilor”
- arabă: „Halima – O mie şi una de nopţi”
b) Literatura europeană:
- greacă: - Homer: „Iliada”, „Odiseea”
- Eschil: Orestia, Cei 7 contra Tebei, Perşii
- Sofocle: Electra, Antigona, Oedip rege
- Euripide: Hecuba, Medeea, Andromaca
- latină: - Ovidiu: Tristele, Ponticele, Metamorfozele
- Virgiliu: Eneida, Bucolicele, Georgicele
- Lucretiu: Despre natura lucrurilor
- Fedru: Fabule
2. Evul Mediu se caracterizează prin predilecţia pt. vastele poeme epice şi poezia trubadurilor
(Fr. Villon: Micul testament, Marele testament).
Poeme epice: - în lit. germană – Cântecul Nibelungilor
- în lit. spaniola – Cântecul Cidului
- în lit. franceză – Cântecul lui Roland
- în lit. rusă – Cântecul oastei lui Igor
3. Literatura modernă şi contemporană = se utilizează drept criterii integratoare: curentul
cultural, curentul literar şi şcoala literară cu orientări şi tendinţe specifice.
Scriitorii dintr-o anumită perioadă care împărtăşesc aceleaşi principii estetice, preferă anumite genuri
şi specii literare şi utilizează modalităţi artistice similare formează un curent literar.
Un concept mai larg – curentul cultural – se referă la oameni de cultură (filosofi, savanţi, scriitori,
artişti) uniţi de o ideologie şi de scopuri social - politice şi culturale comune.
Curente culturale: - umanism (Renaştere)
- iluminism
Curente literare: - clasicism
- romantism
- realism
- naturalism
- parnasianism
- simbolism
- expresionism
Umanismul
- curent cultural dezvoltat în Renaştere (sec. 14-16)
- are 2 sensuri: - larg = dragoste faţă de oameni
- restrâns = interes faţă de valorile antichităţii greco-romane.
Caracteristici:
- încrederea în libertatea, demnitatea şi perfecţiunea fiinţei umane
- încrederea în raţiune
- omul universal (multilateral dezvoltat: fizic şi intelectual)
- armonia dintre om şi natură
- admiraţia faţă de antichitate.
Reprezentanţi: Petrarca, Boccaccio, Rabelais, Pierre de Ronsard, Th. Morus, Erasmus de
Rotherdam, W. Shakspeare, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Martin Luther.

În cultura română corespunde Epoca veche (sec 16 - 18) care se întinde până în primele decenii
ale sec. 19 când încep să se facă simţite ideile iluministe.
Caracteristici:
- scrieri bisericeşti, religioase
- apariţia lucrărilor literare o dată cu inventarea tiparului (primele încercări de stilizare a limbii)
 - primele documente în limba română 1521: “Scrisoarea lui Neacşu”
Reprezentanţi: Nicolaus Olahus, Ştefan cel Mare, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu,
Udrişte Năsturel, Nicolae Milescu Spătaru, Simion Ştefan, Dosoftei, Coresi, Antim Ivireanul
- cronicari moldoveni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce.
- cronicari munteni: stolnicul Constantin Cantacuzino, Radu Popescu, Radu Greceanu.
- Dimitrie Cantemir face trecerea spre opera literară propriu-zisă
Ideile susţinute de cronicari:
- etnogeneza română
- lupta pt. independenţa naţională
- originea limbii române
- unitatea românilor
Clasicismul
- curent literar, a apărut în Franţa în sec. 17 - 18
- s-a extins repede în întreaga Europă
- s-a manifestat în toate artele: literatură, pictură, muzică, arhitectură.
Caracteristici:
- curent raţional
- interesul acordat naturii umane
- ordine, armonie, echilibru, rigoare
- puritatea genurilor şi a speciilor: tragedia, comedia, epistola, satira, fabula
- sobrietatea stilistică
- cultivă curajul, vitejia, generozitatea şi ironizează laşitatea, avariţia, naivitatea
- personajul este reprezentant al nobilimii
- creează tipuri general umane
- regula celor 3 unităţi în tragedie: de timp, de loc, de acţiune
Reprezentanţi: Boileau („Ars poetica”), Corneille, Racine, Molière, La Fontaine.
În literatura română clasicii întârziaţi fac occidentalizarea literaturii: Ienăchiţă, Văcărescu, Iancu V.,
Alecu V., Nicolae V., Dinicu Golescu, C. Conachi, Gh. Asachi (aduce nou - elemente de satiră şi
fabulă)
Clasicii: - Vasile Alecsandri (dramaturg) – Pasteluri
- Grigore Alexandrescu – poezie
- Ion Heliade-Rădulescu – Zburătorul, satire
- Alecu Donici – fabulist
Iluminismul = epoca luminilor
- curent cultural, apărut în sec.18 în Anglia şi Franţa
Caracteristici:
- raţionalismul excesiv
- spiritul laic, anticlerical
- toleranţa religioasă
- combaterea fanatismului şi a dogmatismului
- emanciparea popoarelor prin cultură şi educaţie
- egalitatea şi dreptul natural
- suveranitatea popoarelor
Reprezentanţi: Montesquieu, Voltaire, Diderot, Beaumarchais, Defoe, Swift, Lessing, Carlo
Goldoni, Radiscev
Şcoala Ardeleană: Gheorghe Lazăr, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, Gheorghe Şincai, Samuel
Micu.
Idei: - unitatea şi originea poporului român
- continuitatea poporului şi a limbii române
- înfiinţarea de şcoli, manuale şi cărţi.
Romantismul
- curent literar apărut la începutul sec. 19 în Anglia, Germania, Franţa
- el exprimă atitudinea estetică caracterizată prin relevarea aspectelor concrete, istorice - opuse
timpurilor eterne ale clasicismului
Caracteristici:
- curent anticlasicist
- cultivă fantezia creatoare
- se afirmă factorul emoţional al imaginaţiei, al sensibilităţii, al subiectivităţii, al spontaneităţii, cu
tendinţa de evaziune în vis, în trecut, în exotism
- complexitatea personalităţii umane (înger - demon)
- contemplarea naturii
- interes pt. folclor
- personaje din toate mediile sociale
- eroi excepţionali în împrejurări excepţionale
- libertatea totală în creaţie
- introduce noi categorii estetice: urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul
- se introduc noi specii: drama romantică, meditaţia, poemul filosofic, nuvela istorică
- cultivarea specificului naţional, culoarea locală
- folosirea antitezei în poezie şi în construcţia pers
- geniul
Reprezentanţi:
- Victor Hugo (prefaţa la drama „Cromwell” - 1827), Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset,
Nerval, Schiller, Heinrich Heine, fraţii Grimm, Byron, Shelley, Walter Scott, Manzoni, Leopardi,
Puşkin, Lermontov, E. A. Poe, Novalis, Hoffman
În literatura română = 3 etape: - preromantism
- romantism
- postromantism
1. Preromantismul paşoptist (1830-1860): Dacia literară
- romanticii ruinelor: Vasile Cârlova, Ion Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu
- romantismul mesianic: Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, A. Russo, Costache
Negruzzi
- romanticii macabri şi exotici: D. Bolintineanu, Cezar Bolliac
- romanticii patrioţi şi unionişti: C. Bolliac, Andrei Mureşanu, Vasile Alecsandri, Al. Sihleanu
- proza: Ion Ghica, I. Al. Brătescu-Voineşti
- dramaturgie: B. P. Hasdeu
2. Romantismul eminescian = considerat ca ultima etapă a romantismului european
3. Romantismul posteminescian identificabil în simbolism şi sămănătorism:
- George Coşbuc, George Topârceanu, B. Şt. Delavrancea, Emil Gârleanu, I. Al. Brătescu-
Voineşti
Realismul
- curent literar apărut în Franţa, la mijlocul sec.19 ca o reacţie antiromantică
- Jules Hussan – considerat teoreticianul realismului
Caracteristici:
- obiectivitate
- tipicul (împrejurări tipice, personaje tipice)
- tendinţă critică
- personaje realiste complexe: arivistul, sceleratul, inocentul
- lipsa idealizării
- stil solemn, impersonal
- preocuparea pt. social
Reprezentanţi: Balzac, P. Merimėe, Stendhal, Flaubert, Ch. Dickens, Tolstoi, Dovstoienski, Ibsen,
Gogol
În literatura română: Nicolae Filimon, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Slavici, Delavrancea, Goga,
realiştii întârziaţi: Sadoveanu, Rebreanu, Hortensia Papadat - Bengescu, Camil Petrescu, Constantin
Stere, Garabet Ibrăileanu, Marin Preda, George Călinescu

În literatura română:
Poporanismul = mişcare ideologică apărută în sec. 20
Caracteristici: (din articolele lui Constantin Stere)
- iubirea nemărginită pt. popor
- apărarea devotată a intereselor lui
- numai poporul are dreptate
Este susţinut de revista „Viaţa românească” a lui Garabet Ibrăileanu
Reprezentanţi: Garabet Ibrăileanu, Constantin Stere, Ion Călugaru, Sadoveanu, Hogaş, Jean Bart,
Ionel Teodoreanu, Gala Galaction

Sămănătorismul = mişcare ideologică apărută la începutul sec. 20

Caracteristici:
- solidaritatea naţională
- tradiţia şi exaltarea păturii rurale
- conceperea artei în funcţie de naţiune, de ţărănime
- confundă etnicul cu esteticul
- dragoste pt. trecut
- dragoste pt. ţărani
Revista „Sămănătorul” condusă de Iorga, Vlahuţă, Coşbuc
Reprezentanţi: Octavian Goga, Şt. O. Iosif, Hogaş, Sadoveanu, Cezar Petrescu, Agârbiceanu
Naturalismul
- curent literar constituit în Franţa ca o prelungire a realismului (1860-1880) sub influenţa lui
Flaubert şi a pozitivismului lui Taine
- teoretizat de Zola în „Romanul experimental” - 1880
Caracteristici:
- foloseşte metode de investigare proprii ştiinţelor exacte
- observarea minuţioasă
- reproducerea totală a realităţii, a naturii umane primare: ereditatea, mediul
- personajele în relaţie cu ereditatea bolii, cu instinctele
- aspecte sumbre, crude
- utilizarea tuturor domeniilor limbajului
Reprezentanţi: Zola, Guy de Maupassant, A. Daudet, R. Martin du Gard, G. Hauptmann, Caragiale,
Delavrancea, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu.
Parnasianismul
- fr. parnassien <- Parnas, munte în Focida, consacrat lui Apollo şi muzelor din mitologia greacă
- curent literar apărut în Franţa la mijlocul sec. 19, ca o reacţie faţă de romantism. Numele e dat de
publicaţia antologică „Parnasul Contemporan”
Particularităţi:
- construcţie savantă, impersonală, obiectivă
- imagism rafinat
- virtuozitatea formei, poezie picturală, rece
- subiectivitatea este redusă
- sonoritatea cuvintelor
- primează perfecţiunea formei: se cultivă poezia cu formă fixă: rondelul, sonetul
Reprezentanţi: Th. Gautier, Leconte de Lisle, Charles Baudelaire, Iuliu Cezar Săvescu, Şt. Petică,
Al. Macedonski, Ion Barbu (I-a etapă a creaţiei)
Simbolismul <- gr. symbolon
- curent literar – artistic apărut în Franţa la sfârşitul sec.19 ca o reacţie faţă de parnasianism
- Jean Moreas dă numele curentului prin articolul: „Le Symbolisme”.
- precursorul este Charles Baudelaire: „Corespunderi”
- Paul Verlaine: „Arta poetică”: „Muzica înainte de toate”
Caracteristici:
- recurge la valenţele muzicale ale cuvintelor: cadenţă, ritm lăuntric, repetiţii, refrene, armonii
- foloseşte simboluri
- preferinţa pt. imagini vagi, fără contur
 - cultivă versul liber
- teme noi: taverna, spleenul, nevrozele, nostalgia plecării, melancoliile autumnale
- obsesia culorilor: alb, violet, galben, negru, gri etc.
- obsesia instrumentelor ale căror sunete exprimă stări sufleteşti: clavirul, vioara, fluierul, armonica,
pianul, harpa
- cultivă: corespondenţa, sinestezia
- motive: singurătatea, evadarea, ploaia
- respinge retorismul romantic şi naturalist
Reprezentanţi: Mallarmè, Rimbaud, Verlaine, Laforgue, Rilke, Th. Elliot, Essenin, B. Pasternak
În literatura română:
1. teoria estetică: Al. Macedonski: „Poezia viitorului”, „Arta versurilor”, Dimitrie Anghel
2. direcţia pseudosimbolistă: „Viaţa nouă”- teoretician Ovidiu Densusianu, Mihail Cruceanu, Mia
Frolo
3. simbolismul exterior, minulescian: Ion Minulescu
4. simbolismul autentic, bacovian: George Bacovia, Elena Farago, Felix Aderca
Literatura sec. 20 - în literatura română
⮚ Tradiţionalismul - ortodoxiştii (gândiriştii): N. Crainic, V. Voiculescu, Lucian Blaga
⮚ Modernismul: E. Lovinescu: „Sburătorul”, T. Arghezi, L. Blaga, D. Botez, O. Cazimir, Camil
Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu Caragiale
⮚ Suprarealismul, avangardişti, constructivişti, dadaişti: Tristan Tzara, Urmuz, Ilarie Voronca, Barbu
Fundoianu, Gellu Naum, Saşa Pană
⮚ Noua generaţie: Nae Ionescu, E. Cioran, M. Eliade, A. Holban, M. Sebastian. Critica literară: G.
Călinescu, P. Constantinescu, E. Simion, N. Manolescu
⮚ Generaţia postbelică:
- poezia: Gruparea „Albatros”: Geo Dumitrescu, Şt. Augustin Doinaş, Dinu Pillat, Ion Caraion,
Radu Stanca, Nicolae Labiş, Cezar Baltag, Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Marin Sorescu, Mircea
Ivănescu, Lucian Avramescu, Nina Cassian, Ana Blandiana, Constanţa Buzea, Adrian Păunescu
- proza: Marin Preda, Eugen Barbu, Titus Popovici, Laurenţiu Fulga, D. R. Popescu, Ştefan
Bănulescu, Constantin Ţoiu, Dinu Săraru
- dramaturgie: Aurel Baranga, Horia Lovinescu, Paul Everac, Theodor Mazilu, Ion Băieşu
- criticii: Al. Piru, Ov. S. Crohmălniceanu, Ion Negoiţescu, Mircea Zaciu, D. Micu, Eugen
Simion, N. Manolescu, Ion Dodu Bălan, Constantin Ciopraga, Adrian Marino
Expresionismul
- curent artistic apărut în Germania în sec.20
- s-a impus nu numai în literatură, ci şi în pictură, sculptură, cinematografie, teatru
Caracteristici:
- se afirmă prin opoziţie cu simbolismul
- creează imagini puternice, intense, exprimând elanul vital, impulsul interior sau tulburătoarea
nelinişte filozofică a întrebărilor grave asupra existenţei şi a sensului ei
- se revoltă împotriva unei civilizaţii care striveşte omenescul
- prezintă ca ideal întoarcerea la sufletul primar, fie al copilului, fie al celui aflat sub impresia
puternică a miturilor şi misterelor
- ca şi suprarealiştii, expresioniştii sondează subconştientul
- îi preocupă esenţele, nu aparenţele, latura tainică şi obscură a lucrurilor
- acordă prioritate metaforei care are rol de cunoaştere
Reprezentanţi: G. Trakl, Ştefan George, F. Werfel, Lucian Blaga, Al. Philippide
Ermetismul
- expresie a unei tendinţe de ascundere, încifrare a sensului poeziei printr-o exprimare dificilă care
presupune, spre a fi înţeleasă, o iniţiere
- tinde către formula obscură prin care încearcă să pătrundă într-o presupusă lume transcendentă
- solicită intelectul şi mai puţin afectivitatea
Reprezentanţi: St. Mallarmè, P. Valery, Ion Barbu
Dadaismul
- neagă orice raport dintre gândire şi expresie, dintre logică şi poezie
 - concepe poezia ca operă a hazardului (cuvinte luate la întâmplare din dicţionare sau ziare)
Reprezentanţi: Tristan Tzara, Saşa Pană
Futurismul
- apare la începutul sec. 20 în Italia
- protestează împotriva romantismului şi tradiţionalismului
- înlătură regulile sintactice
- intenţiona să fie: „o poezie a viitorului”
Reprezentant: F. Marinetti - teoretician

Suprarealismul
- se inspiră din subconştient şi vis
- dicteul automat, lipsa controlului raţiunii
Reprezentanţi: A. Breton, P. Eluard