Genul dramatic

31.10.2022

A. Definiție:
Genul dramatic cuprinde creațiile literare realizate cu scopul de a fi reprezentate
pe scenă.

B. Specii literare:
➢ Comedia
➢ Drama
➢ Tragedia

C. Caracteristici ale genului dramatic:

• Este scris pentru a putea fi prezentat pe scenă;
• Acțiunea limitată în timp și spațiu,se desfășoară în jurul unui pretext,
• Înfățișează un conflict puternic între personaje, între concepțiile și atitudinile lor;
• Textul dramatic are următoarele subdiviziuni: actul, scena, indicațiile scenice și
replicile personajelor;
• Opera dramatică este formată din textul literar pripriu-zis: (dialogul și monologul
personajelor), dar și din indicațiile scenice, decoruri, costume, mimica și gesturile
personajelor.
• Are numeroase personaje, iar acțiunea se concentrează în jurul acestora
• Personajele dramatice
• Modul principal de expunere este dialogul și monologul dramatic.

D. Elemente definitorii ale genului dramatic:

I .Compoziţia textului dramatic( act, scenă, tablou, replică, indicaţii scenice)

ACTUL-este o subdiviziune formală a unei piese de teatru ce cuprinde mai multe scene

SCENA- o subdiviziune a actului delimitată prin intrarea sau ieşirea din scenă a unui personaj sau prin
modificarea locului sau a timpului acțiunii.

TABLOUL- este o parte a unui act şi presupune, ca şi actul, desfăşurarea în diferite locuri( schimbarea
decorurilor în trecerea de la un tablou la altul).Deosebirea de un act constă şi în faptul că între tablouri nu
se fac pauze, în cadrul spectacolului.

REPLICA- reprezintă fiecare intervenţie a unui personaj în textul dramatic.Înşiruirea de replici poate lua
forma dialogului sau a monologului( solilocviu)

1
INDICAŢIILE SCENICE/ DIDASCALII formează partea iniţială a operei( cuprinzând sugestiile pe
care autorul le face privind decorul sau jocul de scenă al actorilor) ori introduc replici ale personajelor din
cadrul dialogului..

II. Construcţia subiectului dramatic(conflict dramatic, intrigă, relaţii temporale şi

spaţiale)
-CONSTRUCŢIA SUBIECTULUI( acţiunea) se caracterizează , de regulă, prin existenţa unui singur
conflict( datorită dimensiunii reduse a textului).

-MOMENTELE SUBIECTULUI- corespund celor din textul narativ( expoziţiunea, intriga, desfăşurarea
acţiunii, punctul culminant şi deznodământul). Deoarece opera dramatică are un final moralizator mai
pronunţat decât al operei epice, desfâşurarea subiectului se încheie , de obicei, cu o scenă simbolică,
educativă.

-CONFLICTUL DRAMATIC-
Conflictul exterior este întotdeauna dublat de un conflict interior ( între tendinţele opuse din sufletul
aceluiaşi personaj) ,deoarece viaţa psihică implică tendinţe contadictorii.

REPERELE SPAŢIO-TEMPORALE sunt fixate în indicaţiile scenice prezente la începutul fiecărui

act.

PERSONAJUL DRAMATIC este conceput, de regulă, pe o singură dimensiune, formă de existenţă

sufletească, spre deosebire de cele din textul narativ, el nu este surprins în evoluţie, nu devine altul pe
parcursul conflictului, chiar dacă îşi recunoaşte( în dramă şi tragedie) greşelile comise.
- personajul dramatic are o valoare simbolică, deoarece textul dramatic îşi propune să moralizeze, să
educe publicul, să îl informeze în legătură cu opiniile autorului.

Modalităţi de caracterizare:
-directă- făcută de narator-în cadrul indicaţiilor de regie , unde se menţionează aspectul personajelor şi
starea lor sufletească aşa cum apare din aspectul exterior( ex. Suflete tari de Camil Petrescu)
-făcută de alte personaje –poate fi obiectivă sau subiectivă, în funcţie de natura personajului
care o face şi de dispoziţia sa momentană.
-autocaracterizarea făcută de personaj în cadrul dialogului, vorbind despre sine, sau în
monologul său. Autocaracterizarea poate cuprinde o imagine obiectivă sau una subiectivă, marcată de
individualitatea personajului şi de interesele sale.
-indirectă –prin comportament, gesturi, fapte, menţionate în indicaţiile de regie ori amintite de către
personajul care le-a făcut ori de alt personaj în nararea unor evenimente( ex. Ghiţă Pristanda- spionarea
casei)
-prin mediul în care trăiesc personajele, realizată în cadrul indicaţiilor de regie, prin
gesturile şi cuvintele personajului
-din limbaj- ( modul în care vorbeşte personajul) greşelile de limbaj, semnificative pentru
condiţia lor socială şi culturală.
-prin nume, semnificativ pentru natura lui, pentru structura lui psihică.