RANDAMENTUL ȘCOLAR ȘI FACTORII CARE ÎL

INFLUENȚEAZĂ
-referat-
Evaluarea şi analiza randamentului şcolar au un rol deosebit de important în atingerea
calităţii învăţământului, în creşterea a eficienţei acestuia. Termenul de “randament”, preluat
din economie şi tehnică, exprimă “raportul dintre efectul obţinut şi efortul depus într-o
activitate”. Randamentul şcolar echivalează cu produsul şcolar, cu rezultatele elevului la
învăţătură, materializate în note, deşi el nu se poate reduce la calificative şi nu este numai
rezultatul elevului. Randamentul este definit şi prin termenul de “performanţă” şi exprimă
rezultatele optime într-un timp optim în condiţii normale de activitate, obţinute de un elev
dotat cu abilităţile necesare pentru activitatea de a învăţa. Randamentul şcolar este mai bun
sau mai slab, în funcţie de o seamă de factori (anatemo-fiziologici, temperamentali,
inteligenţă, caracter, mediul social şi şcolar, pregătirea şi metodele profesorului, ajutorul dat
de părinţi) care intervin cu ponderi diferite asupra rezultatelor obţinute de elevi la învăţătura şi
în comportamentul acestora. Evaluarea reprezintă mijlocul prin care se obţin informaţii asupra
condiţiilor şi a modului în care se desfăşoară procesul de instruire şi educare, pe baza cărora
se adoptă apoi decizii pentru ca activitatea să fie eficientă. În procesul instructiv-educativ,
randamentul şcolar depinde de calitatea factorilor care interacţionează: elevii, profesorii,
mijloacele materiale, instrumentele de lucru. De aici rezultă două probleme importante în
desfăşurarea actului pedagogic:
1)caracteristicile elevului, trăsăturile lui individuale, nivelul de cunoştinţe acumulate
anterior, capacităţile de care dispune (atitudini, interese, motivaţii), modul în care se
integrează în activitatea de învăţare;
2) conceperea programului de instruire şi educaţie,condiţiile de participare a elevului
la programul de instruire. Evaluarea rezultatelor şcolare presupune o bună cunoaştere a
elevului, a trăsăturilor sale individuale: capacitatea individuală, capacitatea de efort, nivelul
de pregătire, trăsăturile de personalitate (motivaţia învăţării, capacitatea de muncă
independentă, de autocontrol şi autoapreciere).Un anumit grad de dezvoltare a inteligenţei
este o condiţie necesară pentru obţinerea randamentului scontat, căci elevii aflaţi sub nivelul
cerut de dezvoltare intelectuală pot obţine cu greu performanţa cerută, uneori e imposibil s-o
realizeze. Motivarea pentru învăţare este o componentă importantă a dispoziţiei de muncă a
elevului. Succesul unei acţiuni depinde de motivarea interioară, de sârguinţă, de
conștiinciozitate, de capacitatea generală pentru învăţare, de aptitudinile personale. Educarea
elevului trebuie să vizeze dezvoltarea acestor calităţi voliţionale care îl fac să dirijeze în mod
conştient activitatea de asimilare a cunoştinţelor. Elevii cu ritm lent de învăţare nu vor ţine
pasul cu ceilalţi elevi, vor acumula lacune în cunoştinţe, de la o zi la alta, activitatea lor
viitoare va fi sortită eşecului, căci la un moment dat nu-şi vor mai putea însuşi volumul mare
de cunoştinţe prevăzut de programa şcolară. De aceea, ei trebuie ajutaţi suplimentar prin
şedinţe individuale, prin muncă independentă ca să-şi poată însuşi noţiunile de bază absolut
necesare în înţelegerea celor ce se vor preda ulterior. În orice moment al activităţii de
instruire, pregătirea elevului se bazează pe o anumită pregătire anterioară. Prin promovarea
elevului dintr-o clasă într-alta sau în ciclul următor de instruire se confirmă aptitudinea
acestuia pentru a continua programul de instruire, faptul că el şi-a însuşit cunoştinţele
necesare. Cu toate acestea, practica şcolară oferă numeroase neajunsuri: nu toţi copiii care vin
la şcoală au o pregătire anterioară prin frecventarea grădiniţei; nivelul cultural scăzut din
unele familii va influenţa negativ pregătirea elevilor; unii elevi conținutul activitatea de
învăţare şi în vacanţe, se pregătesc suplimentar prin şedinţe individuale cu alţi profesori ceea
ce face ca la început de an şcolar să se constate diferenţe de pregătire între elevi faţă de
rezultatele înregistrate la sfârşitul anului şcolar precedent; nivelul de pregătire al unor elevi
poate fi mai scăzut decât cel scontat datorită unei activităţi nesatisfăcătoare în anul precedent
(a învăţat cu alt profesor, etc.); între elevii proveniţi din diferite şcoli, la începerea ciclului
gimnazial, de pildă, deşi au avut aceleaşi calificative, se constată diferenţe sensibile de
pregătire. Toate acestea demonstrează necesitatea cunoaşterii de către profesor, la
începutul programului de instruire, a nivelului de pregătire al elevilor. Testele de evaluare
iniţială aplicate elevilor la începutul anului şcolar ajută profesorul să depisteze lacunele din
cunoştinţele elevilor în vederea sprijinirii celor în cauză prin muncă independentă şi
suplimentară, dar şi pentru a depista elevii capabili de performanţe superioare. Acestea permit
cunoaşterea nivelului clasei, iar prin testele de progres si sumative la sfârşitul unei unităţi de
învăţare sau la sfârşit de semestru se poate constata progresul realizat de către elevi în
activitatea de învăţare. Randamentul şcolar este influenţat şi de starea sănătăţii elevilor, de o
dezvoltare fizică şi psihică normală. Copiii sănătoşi, cu un psihic sănătos, vor putea munci şi
obţine rezultate bune, pe când cei subdezvoltaţi fizic sau intelectual, cei emotivi, timizi nu
obţin întotdeauna rezultatele dorite şi meritate de ei, se adaptează mai greu la noile condiţii de
învăţare şi într-o perioadă mai lungă de timp. În acest sens, profesorul trebuie să
cunoască particularităţile individuale ale fiecărui elev, să-i trateze pe cei emotivi cu răbdare
şi blândeţe, încurajându-i pentru a căpăta încredere în forţele lor. Alt factor deloc neglijabil
care influenţează randamentul este oboseala (fizică, psihică, auditivă sau vizuală). În cazul
oboselii apar tulburări ale coordonării mişcărilor,atenţia şi capacitatea de concentrare scad,
gândirea devine lentă, superficială; elevii obosiţi sunt irascibili şi indiferenţi, manifestă o
slăbiciune generală şi doresc să întrerupă activitatea de învăţare. În scopul evitării instalării
oboselii, profesorul va ţine cont de următoarele aspecte: dozarea efortului să se facă în raport
cu particularităţile de vârstă ale elevilor,respectând principiul de la uşor la greu; să evite
supraîncărcarea elevilor prin teme lungi pentru acasă; să respecte regimul zilnic de muncă şi
odihnă al elevului; orarul şcolar să ţină cont de curba de efort a elevilor; să asigure o motivaţie
superioară a activităţii de învăţare. De asemenea, cunoaşterea trăsăturilor de personalitate ale
elevilor prezintă o importanţă pentru rezultatele activităţii acestora. Motivaţia învăţării şcolare
este una dintre trăsăturile personalităţii care influenţează randamentul şcolar. Se cunoaşte
funcţia educativă a aprecierilor, faptul că un sistem de evaluare poate stimula sau poate frâna
dezvoltarea unei motivaţii puternice faţă de învăţătură. Interesul elevului pentru o activitate
generează o atitudine caracterizată prin plăcerea de o realiza şi amplifică sentimentul de
satisfacţie pentru rezultatele obţinute
De aceea, este necesar ca profesorul să dezvolte la elevi acele trăsături voliţionale care să-i
facă să asimileze în mod conştient cunoştinţele. Mediul şcolar, climatul statornicit în
colectivul clasei, natura relaţiilor dintre elevi, dintre profesori şi elevi influenţează
randamentul şcolar, exprimarea dorinţei de ase autodepăşi a elevilor. Un climat adecvat de
muncă, cooperarea profesorilor cu elevii,încrederea lor manifestată faţă de elevi, şi exprimată
în nivelul solicitărilor, atitudinea apropiată şi în acelaşi timp exigentă a profesorului, sunt
elemente care favorizează reaşezarea unui randament ridicat. Din cele arătate rezultă că
asupra randamentului şcolar acţionează mai mulţi factori care condiţionează succesele şi
insuccesele elevilor. Ritmul lent de învăţare,regimul zilnic defectuos, lipsa motivaţiei învăţării
şi a controlului din partea părinţilor duc adesea la insuccese şcolare. Pentru obţinerea
succeselor şcolare este necesară activizarea elevilor, pe măsura posibilităţilor fiecăruia, la
activitatea de învăţare, centrarea activităţii de învăţare pe elev din partea profesorilor,
acordarea unei atenţii sporite elevilor cu ritm de muncă mai scăzut (muncă independentă,
consultaţii), astfel încât fiecare elev să devină un participant activ la propria sa formare.
Dreptul la învăţătură al tuturor elevilor justifică efortul de care este nevoie pentru instruirea şi
educarea lor, în vederea creşterii randamentului şcolar, a valorificării aptitudinilor fiecăruia,
potrivit posibilităţilor şi intereselor sale.

Prof. Baltac Alexandru Constantin