AVANTAJELE UTILIZĂRII METODELOR INTERACTIVE LA

VÂRSTA PREȘCOLARĂ
Prof. înv. preșcolar POP ALINA CRISTINA
Școala Gimnazială Recea, structura Grădinița Săsar Vamă

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre
mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate
evidente. Interactivitatea presupune atât cooperarea-definită drept forma motivațională a afirmării
de sine, incluzând activitatea de avansare proprie, în care individual rivalizează cu ceilalți pentru
dobândirea unei situații sociale sau a superiorității, cât și competiția care este o activitate orientată
social, în cadrul căreia individual colaborează cu ceilalți pentru atingerea unui țel comun. Ambele
implică un anumit grad de interacțiune, în opoziție cu comportamentul individual. Interacțiunea
stimulează efortul și productivitatea individului și este important pentru autodescoperirea propriilor
capacități și limite, pentru autoevaluare. În acest fel se dezvoltă capacitățile copiilor de a lucre
împreună ce se constituie într-o component important pentru viață și pentru activitatea lor
profesională viitoare.
Avantajele interacțiunii:
 în condițiile îndeplinirii unor sarcini simple, activitatea de grup este stimulativă, generând
un comportament contagios și o strădanie competitivă;
 în rezolvarea sarcinilor complexe, rezolvarea de problem, obținerea soluției corecte e
facilitată de emiterea de ipoteze multiple și variate;
 stimulează efortul și productivitatea individului;
 este important pentru autodescoperirea propriilor capacități și limite, pentru autoevaluare;
 există o dinamică intergrupală cu influențe favorabile în planul personalității;
 subiecții care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în
moduri variate și complexe, învățând în același timp mai temeinic decât în cazul lucrului
individual;
 dezvoltă capacitățile copiilor de a lucre împreună – component important pentru viață și
pentru activitatea lor profesională viitoare;
 dezvoltă inteligențele multiple (lingvistică, logico-matematică, spațială, interpersonal,
intrapersonală, naturalist, morală)
 stimulează și dezvoltă capacități cognitive complexe (gândirea divergent, gândirea critic,
gândirea lateral – capacitatea de a privi și a cerceta lucrurile în alt mod, de a relaxa controlul
gândirii);
  munca în grup permite împărțirea sarcinilor și responsabilităților în părți mult mai ușor de
realizat;
 timpul de soluționare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în cazul lucrului în
grup decât atunci când se încearcă găsirea rezolvărilor pe cont propriu;
 cu o dirijare adecvată, învățarea prin cooperare dezvoltă și diversifică priceperile,
capacitățile și deprinderile sociale ale copiilor;
 interrelațiile dintre membrii grupului, emulația, sporește interesul pentru o temă sau o
sarcină dată, motivând copiii pentru învățare;
 lucrul în echipă oferă copiilor posibilitatea de a-și împărtăși părerile, experința, ideile,
strategiile personale de lucru, informațiile;
 se reduce la minim fenomenul blocajului emoțional al creativității;
 grupul dă un sentiment de încredere, de siguranță, antrenare reciprocă a membrilor ce duce
la dispariția fricii de eșec și curajul de a-și asuma riscul;
 interacțiunea colectivă are ca effect și educarea stăpânirii de sine și a unui comportament
tolerant față de opiniile celorlalți, înfrângerea subiectivismului și acceptarea gândirii
colective.
„În activitatea didactică la nivelul învățământului preșcolar, nu trebuie să lipsească metode
ca explicația, conversația, demonstrația, exercițiul, având în vedere nivelul vârstei preșcolarilor.
Însă toate metodele de mai sus pot fi utilizate cu succes în măsura în care ele sunt îmbinate cu
metodele interactive.” (Kelemen 2009:163)
Avantajele utilizării metodelor interactive la preșcolari constau în faptul că au un caracter
formative, valorifică experiența proprie a copiilor, îi determină să caute și să dezvolte soluții pentru
diferite problem, le dezvoltă răspunderea individual și de grup, echilibrează efortul cadrului didactic
și al copilului favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, dezvoltă gândirea critic, logică și
independent, solicitându-i pe copii să facă reflecții și judecăți de valoare, să compare și să analizeze
situațiile date.
Ca urmare a aplicării metodelor interactive, copiii devin dornici de perfecționare, își asumă
responsabilități, vor avea posibilitatea de a înțelege unde au greșit și de a-și corecta greșelile, învață
să abordeze corect subiectele din diverse domenii, să ia atitudine, să facă observații în cunoștință de
cauză, să nu se exprime când nu știu sau nu au nimic de spus, să fie conștienți că pentru realizarea
unor sarcini de grup au nevoie unii de alții.
Prin folosirea acestor tehnici, cadrul didactic câștigă: satisfacție profesională; încrederea că
poate face lucruri mai bune; câștigă un anume tip de experiență; are capacitatea de a reflecta la ceea
ce se întâmplă în timpul programului, la felul cum predă și cum evaluează, reflecția fiind extrem de
importantă pentru procesul de autoreglare a predării și învățării; învață să realizeze conexiuni între
experiențele de la grupă și cele din viața personală a copiilor; să le acorde considerație pentru
efortul depus, încurajându-i prin aprecieri verbale.

BIBLIOGRAFIE

Ardelean, D. M., (2016), Educația integrată în grădiniță. Ghid de bune practici, Editura
Eurotrip, Baia Mare
Cerghit, I., (2005), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București
Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, ediția a IV-a, Ediura Polirom, Iași
Cucoș, C., (2009), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași
Ionescu, M., Chiș, V., (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca
Kelemen, G., (2009), Metodica activitățiilor instructiv-educative în grădiniță de copii,
Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad
Oprea, C. L., (2008), Strategii didactice și interactive, Editura Didactică și Pedagogică,
București
Todoran, D., (1964), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București