IUS BĂRCUTEANU

STATUL ŞI POLITICA. ROMÂNIA POSTBELICĂ. STALINISM,

NAŢIONAL-COMUNISM ŞI DISIDENŢĂ ANTICOMUNISTĂ

A. INSTAURAREA REGIMULUI COMUNIST

a. Premise (factori, cauze):

 Actul de la 23 august 1944
- România se alătură Naţiunilor Unite în al doilea război mondial;
- începutul ascensiunii Partidului Comunist din România, partid care era în ilegalitate şi care nu avea
mai mult de 1000 de membrii în anul 1944.
 Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944
- este impusă de Uniunea Sovietică;
- întreţinerea armatei sovietice de ocupaţie – Armata Roşie;
- plata unor uriaşe despăgubiri de război;
- graniţa româno-sovietică pe Prut;
- trecerea N-V Transilvaniei sub administraţia Armatei Roşii, cu promisiunea retrocedării în
schimbul unei guvernări „democratice”.
 Acordul de procentaje de la Moscova din octombrie 1944
- întâlnire între Churchill şi Stalin în care s-au împărţit sferele de influenţă în Europa de Est.
România intra în sfera de influenţă sovietică (90%).
 Prezenţa Armatei Roşii
- factor de presiune;
- abuzuri asupra populaţiei.

b. Etapele instaurării regimului politic comunist:

b.1. Pătrunderea reprezentanţilor Partidului Comunist în guvernele constituite după 23
august 1944, în posturi foarte importante.
 Guvernul condus de general Constantin Sănătescu (august - decembrie 1944); Posturi cheie
în Ministerul de Interne şi în Ministerul Comunicaţiilor.
 Guvernul condus de general Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944 - 6 martie 1945)
b.2. Constituirea guvernului comunist condus de Petru Groza – 6 martie 1945
 s-a realizat în urma agitaţiilor comuniste din ţară întreţinute de Frontul Naţional Democrat
controlat de Partidul Comunist;
 s-a realizat în urma presiunii şi ameninţărilor lui Andrei Vâşinski, ministrul adjunct de
externe sovietic;
 consecinţa formării guvernului „democratic” a fost reintrarea în posesia statului român a
Transilvaniei de N-V;
 regele Mihai a protestat faţă de abuzurile guvernului Groza prin greva regală din perioada
august-decembrie 1945, care s-a încheiat ca urmare a includerii în guvern a unor
reprezentanţi ai Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal.
1
b.3. Falsificarea alegerilor din noiembrie 1946
 Alegerile au fost câştigate prin fraudă de Blocul Partidelor Democratice format din Partidul
Comunist, Partidul Social-Democrat, Partidul Naţional Liberal – Gh. Tătărăscu şi Partidul
Naţional Ţărănesc – Anton Alexandrescu;
 Partidul Naţional Ţărănesc a fost adevăratul câştigător al alegerilor.
b.4. Anihilarea opoziţiei democratice
 Partidul Naţional Ţărănesc – înscenarea de la Tămădău – acuzaţii de trădare şi de
colaborare cu SUA împotriva guvernului comunist de la Bucureşti;
 Partidul Naţional Liberal – s-a autodizolvat iar liberalii din guvern au fost schimbaţi (Gh.
Tătărăscu este înlocuit la Ministerul de Externe cu Ana Pauker)

b.5. Proclamarea Republicii Populare Române

 Instituţia monarhiei reprezenta ultima instituţie democratică din România;
 La 30 decembrie 1947, Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej i-au cerut regelui Mihai
abdicarea. În aceeaşi zi România a fost proclamată republică.

B. REGIMUL COMUNIST DIN ROMÂNIA ÎNTRE 1948 ŞI 1965 (perioada stalinismului)

Regimul comunist din România în această perioadă s-a caracterizat prin:

 adoptarea unor măsuri specifice regimurilor totalitare comuniste;
 dominaţia sovietică, controlul URSS în toate domeniile vieţii social-economice.

Adoptarea unor măsuri specifice regimurilor comuniste:

 înfiinţarea partidului unic – în februarie 1948 s-a constituit Partidul Muncitoresc
Român (PMR) prin „înghiţirea” PSD de către Partidul Comunist; secretar general al
partidului a devenit Gheorghe Gheorghiu - Dej;
 adoptarea unei constituţii care să creeze baza juridică a regimului – Constituţia din 1948,
urmată de Constituţia din 1952; acestea acordau partidului unic rolul de forţă conducătoare;
 naţionalizarea bunurilor industriale şi bancare – iunie 1948; a însemnat desfiinţarea
proprietăţii private;
 colectivizarea în agricultură (martie 1949-1962); a avut consecinţe grave: distrugerea
satului tradiţional românesc, sărăcirea ţăranului român, creşterea numărului de deţinuţi
politici, migraţia de la sat la oraş;
 industrializarea forţată – investiţii masive mai ales în industria grea, cu efecte negative
pentru economie;
 introducerea planificării în economie – primul plan cincinal a fost 1951-1955;
 introducerea cenzurii în cultură şi învăţământ, scopul fiind crearea omului nou;
 măsuri împotriva Bisericii; Biserica Ortodoxă a fost subordonată statului; Biserica Greco-
Catolică a fost desfiinţată (Legea cultelor din 1948).

Dominaţia Uniunii Sovietice s-a realizat în toate domeniile (pe plan extern):
 politic – prin controlul Partidului Muncitoresc Român;
 economic:
– prin intermediul întreprinderilor mixte româno-sovietice (SOVROM-uri);
– prin aderarea României la Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.),
controlat de URSS (1949).

2
  militar – prin aderarea, în 1955, la Tratatul de la Varşovia, organizaţia militară a statelor
comuniste;
 cultural – are loc un proces de rusificare prin:
- introducerea limbii ruse ca limbă obligatorie în şcoală;
- înfiinţarea de edituri, instituţii, muzee cu profil româno-rus (de ex. Cartea Rusă);
- falsificarea istoriei naţionale prin exagerarea rolului slavilor în etnogeneza românească
şi prin evidenţierea relaţiilor ruso-române.

Începând cu 1958 (are loc şi retragerea trupelor sovietice din ţară), Gheorghe Gheorghiu-Dej
impune „linia naţională”:
 măsuri de derusificare – sunt desfiinţate instituţiile cu profil româno-rus;
 reorientarea politicii externe – legături cu statele comuniste cu care URSS intraseră în
conflict: Albania, Iugoslavia, China;
 încheierea de acorduri economice cu state vest-europene.
Toate aceste măsuri au culminat cu Declaraţia din aprilie 1964 cu privire la poziţia Partidului
Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale prin care se
propuneau principii noi în relaţiile dintre partidele comuniste: egalitate, avantaj reciproc, neamestec
în treburile interne.

C. REGIMUL CEAUŞESCU (1965-1989) (regimul național-comunist)

Venirea lui N. Ceauşescu la putere este iniţial bine primită deoarece se aştepta continuarea
procesului de liberalizare.
Distingem mai multe perioade:
• prima etapă: 1965-1971 - între 1965 – 1968 îşi consolidează puterea prin promovarea unor noi cadre
în structurile de conducere ale partidului şi prin acapararea unor funcţii importante în aparatul de stat (în
1967 - Ceauşescu este ales preşedintele Consiliului de Stat)
 Pe plan intern:
- 1965 - Congresul al IX-lea al partidului (revenit la denumirea de Partidul Comunist Român)
- este adoptată o nouă Constituţie prin care ţara noastră este proclamată Republica Socialistă România
- o politică de destindere şi promovare a unor segmente sociale (intelectuali, tehnocraţi)

 Pe plan extern:
- politică de independenţă faţă de U.R.S.S.
- 1967: reluarea legăturilor diplomatice cu Republica Federală Germania; relaţii bune cu Israelul;
- 1968: opoziţia faţă de invazia sovietică în Cehoslovacia.
- Consecinţe:
- creşterea prestigiului şi a popularităţii lui Nicolae Ceauşescu pe plan intern şi extern;
- consolidarea puterii lui Nicolae Ceauşescu în raport cu adversarii interni;
- Ceauşescu devine pentru ţările occidentale un lider regional important.

• a doua etapă: 1971-1989

- după 1971 - N. Ceauşescu instaurează un regim personal.
- “Tezele" din iulie 1971 - lansează “revoluţia culturală" prin care trebuiau ideologizate toate sectoarele
vieţi sociale.
- se pun bazele dictaturii personale
- în martie 1974 - devine primul preşedinte al Republicii

3
- deţine şi funcţia de secretar general al P.C.R. şi preşedinte al Consiliului de Apărare Naţională
Măsuri:
- reinstaurarea treptată a controlului totalal partidului asupra sferelor politice, culturale, ştiinţifice;
- promovarea cultului personalităţii;
- sistemul rotirii cadrelor pentru a evita consolidarea poziţiilor vreunuia dintre colaboratori;
- marginalizarea grupurilor contestatare din partid şi promovarea politică a rudelor familiei
Ceauşescu;
- promovarea unei politici naţionaliste.

 criza regimului Ceauşescu începe să se manifeste în anii '80 atât pe plan intern, cât şi extern
- Cauze :
- deprecierea condiţiilor de viaţă ale populaţiei;
- punerea în practică a unor proiecte costisitoare, realizate cu mari sacrificii ale populaţiei;
- sistematizarea satelor etc.
- inaugurarea unei politici de reforme de către Mihail Gorbaciov după 1985 pe care Nicolae
Ceauşescu a respins-o;
- hotărârea sa de a izola România pe plan extern => pregătesc terenul pentru evenimentele din 1989.

D. IMPACTUL REGIMULUI COMUNIST ASUPRA SOCIETĂŢII

1. Impactul regimului comunist asupra economiei

a) naţionalizarea industriei
 la 11 iunie 1948, Marea Adunare Naţională a votat legea naţionalizării întreprinderilor
industriale, miniere, bancare, de asigurări şi transporturi (circa 9.000 de întreprinderi)
 în aprilie 1950 este naţionalizată o parte a fondurilor de locuinţe
 economia a fost condusă pe bază de planuri cincinale (primul plan cincinal: 1951-1955).
 s-a creat Comitetul de Stat al Planificării care asigura dezvoltarea economică pe baze
planificate, având la bază centralismul economic.

b) industrializarea forţată
 Industrializarea a fost o problema esenţială a regimului comunist
 industrializarea forţată cu accent pe industria grea.
 direcţiile procesului de industrializare: electrificarea; mecanizarea complexă;
automatizarea complexă; chimizarea; dezvoltarea industriei constructoare de maşini
 s-au utilizat şi actiuni propagandistice: folosirea brigadierilor şi organizarea şantierelor
naţional
 între anii 1945-1964 realizarea industrializării are loc pe cale extensivă => creştere cantitativă în
detrimentul calităţii; economia românească este subordonată intereselor economice sovietice.
 Exploatarea economiei româneşti prin intermediul sovromurilor (societăţi mixte româno-sovietice).
 România devine membră a C.A.E.R. (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc = organizaţie
internaţională de colaborare economică a statelor comuniste, creată în 1949); avea ca scop
satelizarea faţă de Moscova şi plasarea economiilor ţărilor membre într-o totală dependenţă faţă de
economia sovietică.
 În perioada 1964 - 1980 sunt reluate şi intensificate schimburile comerciale cu Occidentul; creşte
nivelul de trai şi ponderea populaţiei urbane.
 După anul 1980 apar primele semne ale crizei economice accentuată de criza petrolului cu efecte asupra
industriei chimice româneşti.
4
 România devine dependentă de importul de combustibil din U.R.S.S.

5
 Investiţiile industriale depăşesc ratele de dezvoltare
normale. Consecinţe:
- eforturi financiare uriaşe
- creşterea rapidă a datoriei externe
- criza economică devine cronică
- economia este supusă unui efort imens pentru achitarea datoriei externe

c) Colectivizarea agriculturii
 Plenara Comitetului Central al P.M.R. din 3-5 martie 1949 a aprobat elaborarea programului
vizând transformarea socialistă a agriculturii prin trecerea agriculturii sub controlul statului.
 Colectivizarea se desfăşoară între 1949-
1962; Etapa I (1949-1953):
 asaltul direct; s-a urmărit distrugerea chiaburilor şi organizarea G.A.C. (Gospodării Agricole
Colective) devenite mai târziu C.A.P. (Cooperative Agricole de Producţie).
 Metode: brutalităţi; confiscări; arestări; corupere; campanii de presă;
izolare. Etapa a II-a (1953-1958):
 politică de transformare graduală;
 trecerea de la gospodăria individuală la cea colectivă prin faza intermediară a ,,întovărăşirilor".
 Obiectiv: mărirea producţiei agricole pentru îmbunătăţirea aprovizionării oraşelor pentru a preveni
revoltele.
 Mijloacele sunt de ordin administrativ, cum ar fi: restricţii comerciale (statul fixa tipurile de culturi
şi preţurile la produse); interdicţii.
Etapa a III-a (1958-1962):
 revenirea în forţă la modelul economic stalinist;
 în 1962, G.A.C.-urile cultivau 96% din pământul arabil; colectivizarea este încheiată

 rezistenţa ţărănească faţă de colectivizare a fost puternică (potrivit datelor oficiale circa 80.000 de
ţărani au fost aruncaţi în închisoare) şi se manifestă prin: răscoale; mişcarea de rezistenţă în munţi;
revolte; refuzul de a preda cotele.
Consecinţele colectivizării:
- agravarea crizei economice (din punct de vedere cantitativ, producţia agricolă este foarte mare, însă din
punct de vedere calitativ, România înregistrează cea mai joasă productivitate pe suprafaţa cultivată din
regiune);
- nivel scăzut de mecanizare a agriculturii;
- distrugerea temeliilor tradiţionale ale satului românesc;
- veniturile mici determină schimbări demografice precum fenomenul migraţiei de la sat la oraş;
- transformarea României într-o ţară cu grave probleme alimentare.

2. Impactul regimului comunist din România asupra culturii

 ideologia dominantă în ţările comuniste a fost marxism-leninismul.

 restructurarea radicală a vechiului sistem de valori şi a instituţiilor culturale avea ca finalitate
construirea ,,omului nou”.
 Mijloace de realizare: .
1. întreruperea legăturilor cu Europa Occidentală;
2. în 1948:
- este desfiinţată Academia Română şi înlocuită cu una nouă (Academia Republicii Populare
Române) subordonată politicii partidului.

6
 - este adoptată Legea învăţământului prin care formele de învăţământ care nu depind direct de stat
erau desfiinţate sau interzise; de asemenea, învăţământul mediu şi superior sunt reorganizate după modelul
sovietic.
- este adoptată Legea cultelor prin care este desfiinţată (prin unirea forţată cu Biserica Ortodoxă)
şi pusă sub interdicţie Biserica Greco-Catolică, unul dintre cultele tradiţionale ale ţării cu rol major
în istoria şi cultura naţională.
3. folosirea cenzurii, având ca scop scoaterea din circuitul public a oricăror informaţii, cărţi sau idei
care ar fi putut să contrazică orientarea oficială. Autorii şi titlurile interzise se regăsesc într-un volum
intitulat Publicaţii interzise (în 1948 erau peste 8000 de titluri şi reviste interzise).

 Au existat mai multe etape cu trăsături distincte în care s-a manifestat monopolul ideologic
comunist: I. 1948-1958
 campanie activă de rusificare:
- este rescrisă Istoria României (Mihail Roller - 1947) care revizuia complet trecutul ţării, ideea naţională
şi conceptul de patriotism.
- cultura română devine o anexă a culturii sovietice (sunt înfiinţate edituri, instituţii, biblioteci, muzee cu
profil româno-rus).
- limba rusă devine materie obligatorie în şcoli.
 proletcultismul = orientare culturală care avea ca scop să asigure alianţa dintre cele două clase
principale ale societăţii româneşti - clasa muncitoare şi ţărănimea - şi să redea principiile de viaţă şi
modelele umane îmbrăţişate de acestea).
II. 1958-1965
 ,,linia naţională” impusă de Dej are efecte şi pe plan cultural (sunt redescoperite valorile naţionale; are
loc un proces de derusificare care culminează în 1963 cu închiderea Institutului ,,Maxim Gorki”, a
Muzeului Româno-Rus, a editurilor şi librăriilor (Cartea Rusă), a bibliotecilor.
III. 1965-1974
 perioada cea mai prielnică pentru viaţa culturală.
 învăţământul cunoaşte o perioadă de modernizare şi deschidere (scade importanţa marxismului, creşte
ponderea disciplinelor exacte şi tehnice, reabilitarea sociologiei, istoria este rescrisă pe alte coordonate).
IV. 1974-1989
 perioadă nefastă pentru cultura română.
 “cultul personalităţii” se impune în toate domeniile culturii (= orientarea activităţii sociale şi culturale
spre preamarirea cuplului prezidenţial);
 istoria este aservită acestei practici (se ajunge la situaţia în care lui Nicolae Ceauşescu îi este găsită o
genealogie ce ajunge până la Burebista);
 este înfiinţată Academia ”Ştefan Gheorghiu” prin care partidul a acaparat domenii importante ale
învăţământului universitar tradiţional şi cercetării ştiinţifice; de asemenea, monopolizează sociologia,
ştiinţele politice, jurnalistica.

3. Impactul regimului comunist asupra vieţii private şi a valorilor umane

Unul din obiectivele neostalinismului românesc a fost şi centralizarea şi planificarea tuturor aspectelor
existenţei umane:
 alimentaţia raţională
 suprimarea drepturilor şi libertăţilor omului:
- ,,legarea” cetăţenilor de locul de muncă
- îngreunarea mişcării populaţiei de la oraş
- problema mâinii de lucru în agricultură rezolvată cu elevi, studenţi, funcţionari şi soldaţi
- interzicerea avorturilor
7
- subordonarea vieţii intelectuale directivelor de partid

8
 - suspiciunea faţă de străini
- închiderea unor case memoriale
- restrângerea spaţiului de locuit la 8 mp de persoană (cu excepţia activiştilor de partid)
- raţionalizarea progresivă a consumului de electricitate, gaze naturale
- înregistrarea caracterelor maşinilor de scris
 sistematizarea localităţilor - reconstrucţia oraşelor în proporţie de 90%, demolarea de
biserici, construcţii faraonice: Casa Poporului din Bucureşti, Canalul Dunăre-Marea Neagră
şi Canalul Dunăre-Bucureşti.

E. DISIDENŢA ANTICOMUNISTĂ

 Protestul contra regimului s-a produs şi prin:

• emigrarea intelectualilor (Paul Goma, Gh. Calciu-Dumitreasa, Vlad Georgescu etc.);
• mişcarea disidenţilor (Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Gabriel Andreescu,
Aurel Dragoş Munteanu etc.)
 Faţă de rezistenţa şi opoziţia anilor 1940-1950, disidenţa prezintă deosebiri de tactică şi obiectiv:
• în anii 1940-1950 membrii rezistenţei nădăjduiau în răsturnarea comunismului, convinşi de
inevitabila intervenţie occidentală şi prăbuşirea regimului impus de Moscova.
• în anii destinderii şi în condiţiile semnării acordului de la Helsinki în 1975, speranţele erau
îndreptate spre posibilitatea reformării structurii existente
 Disidenţa românească a acţionat prin scrisori deschise şi texte ale disidenţilor religioşi (predicile
părintelui Gh. Calciu Dumitreasa din 1979)
 toate aceste scrieri erau critice la adresa cultului personalitatii şi la adresa socialismului dinastic
 în ele se solicita respectarea drepturilor cetăţeneşti şi reforme de structură
 disidenţa în interiorul nomenclaturii: în 1989, şase foşti activişti ai PCR (Corneliu Mănescu,
Alexandru Bârlădeanu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu, Silviu Brucan, Gheorghe
Apostol) au redactat o scrisoare adresată lui Nicolae Ceauşescu ,,Scrisoarea celor şase”, prin care
cereau:
- respectarea drepturilor omului şi a Constituţiei
- încetarea ,,sistematizării” teritoriului şi a exportului de alimente
- restabilirea prestigiului internaţional al României
 Acţiuni de protest contra regimului:
- greva minerilor din Valea Jiului (1977)
- manifestaţia studenţilor ieşeni (1987)
- demonstraţia muncitorilor braşoveni (1987)