Elemente de conținut precum tehnologiile Web 2.

0 pentru învățare

Web 2.0

Web 2.0 este un termen care desemnează o multitudine de aspecte interactive și colaborative ale
Internetului, și în special ale World Wide Web, apărute prin anii 2004-2005. Termenul Web 2.0 nu face referire
la versiunea a doua a unui software sau a unei tehnici web. Inventatorul și promotorul termenului Web 2.0 este
Tim O'Reilly. Pentru diferențiere, tehnologiile web tradiționale care existau până la apariția Web 2.0 sunt
numite, tot simbolic, Web 1.0.
Deși nu a fost evidențiată, a existat o tranziție de la web 1.0 la web 2.0, iar tranziția a depins de o multitudine de
factori. Când web-ul a devenit comercial, la începutul anilor ’90, s-a înregistrat o explozie a Internetului,
volumul de informații disponibile pe Web luând proporții impresionante. În acea perioadă majoritatea paginilor
erau în general statice. Această perioadă a fost denumită ulterior web 1.0.
În era dotcom-ului (.com) s-au diversificat serviciile oferite, au apărut milioane de pagini cu știri care erau
actualizate des. Au devenit necesare CMS-urile – sisteme de management al conținutului (Content Management
System). Oricine putea să-și creeze propria pagină web pe care o concepea personal sau cu ajutorul CMS-urilor
gratuite sau open source, existând și posibilitatea găzduirii gratuite. Aceasta este cunoscuta ca fiind perioada
web1.5.
Web 2.0 desemnează noi căi de a implementa și exploata posibilitățile organizatoare ale web-ului. Conform
acestora, conținutul și informația din web nu mai e oferită vizitatorilor numai de către mass media, guverne și
companii particulare, ci și de către persoane particulare, legate între ele prin rețele informale bazate pe Internet și
care contribuie și participă activ la punerea la dispoziție și răspândirea informațiilor pe întregul glob. Exemple
tipice pentru acest nou aspect sunt așa numitele wiki-uri, weblogs sau mai simplificat blogurile, precum și
portalurile și bursele de schimb de imagini, muzică, filme/video și software din Internet. De asemenea, tot aici se
încadrează și așa numitele „rețele sociale”, cum ar fi Facebook sau Twitter.
Mediile din întreaga lume au reacționat intens la aceste puncte de vedere noi, bănuindu-se chiar că ele vor avea
efecte sociale și economice directe. Există însă și voci critice care, conștiente că în spatele lui Web 2.0 nu stă
nici o tehnologie nouă, acuză faptul că termenul nu e definit exact și poate fi deci exploatat de către unele
companii după propriile lor interese - de exemplu cu scopuri publicitare sau economice sau chiar pentru trafic de
influență. Un exemplu pozitiv sunt activitățile de marketing ale unor companii care încearcă să-și convingă
clienții să participe activ ei înșiși la proiectarea și realizarea paginilor web oferite de firma respectivă. Deci, în
loc de metoda „push” (paginile web ale firmei trebuie să-i împingă pe clienți să cumpere), se încearcă principiul
„pull” (clienții potențiali sunt atrași să participe la crearea paginilor web ale firmei, dar bineînțeles tot cu scopul
de a-i determina să cumpere).
O descriere a Web 2.0 s-ar putea face prin următoarele caracteristici:
 include o paletă foarte largă de aplicații și servicii care folosesc Web-ul ca platformă unitară și
organizată de comunicare;
 este construit pe baza unei arhitecturi care încurajează participarea activă a utilizatorilor;
 permite interacțiunea facilă între utilizatorii care au aceleași interese;
 oferă o experiență mult mai apropiată de aplicațiile desktop, cu interfețe grafice intuitive, plăcute,
programabile și, mai ales, transparente;
  are abilitatea de a conecta între ele diverse aplicații sau servicii și de a agrega date din diverse surse –
RSS, bloguri;
 sindicalizare – RSS și structuri de tag-uri: eliminarea clasificărilor tip arbore și aplicarea de etichete
astfel încât un anumit lucru nu mai e strict descendent dintr-un altul ci poate face parte din mai multe
categorii;
 democratizarea conținutului și distribuția acestuia (conținut creat de utilizator și distribuit liber).
Începând cu anul 2005 însă, unii specialiști afirmă că Internetul oferă din ce în ce mai des o nouă calitate
prin folosirea cât mai frecventă a noilor termeni specifici pentru Web 2.0:
 Stocarea datelor utilizatorilor care avea loc în primul rând pe calculatorul local urmând să fie publicate
în web abia ulterior, se face acum în primul rând direct în web (de exemplu pentru fotografiile private
ș.a.). Programele locale accesează din ce în ce mai des aplicațiile web deoarece se pleacă de la ipoteza
unei legături permanente cu web-ul. Unele motoare de căutare web sunt capabile să acceseze și datele
locale ale utilizatorului.
 Diferențele între aplicațiile locale și cele Web se atenuează. Multe programe se actualizează singure
luând legătura cu site-ul autorului lor în mod automat, uneori chiar pe ascuns. Rolul browser-ului
devine din ce în ce mai important, deoarece cu ajutorul lui pot fi implementate azi aplicații web extrem
de complexe (vezi Dynamic HTML). Practic vorbind, browserul devine cel mai important program al
utilizatorului.
 Rolurile de „creator” și „consumator” de pagini web încep să se suprapună, deoarece „consumatorii”
de până acum încep să contribuie activ la crearea de noi conținuturi, cum se întâmplă de exemplu cu
așa-numitele bloguri. Mulți utilizatori își mută sfera lor privată de la echipamentul local (PC-ul
propriu), la web transformând-o astfel în semipublică sau chiar publică.
 Mashup este tendința de a accesa simultan și a cupla unele cu altele mai multe servicii web de la
ofertanți diverși, rezultatul însă apărând ca fiind „dintr-o bucată”, fără întreruperi sau alte dezavantaje.
 Noile aplicații bazate pe web au ca efect principal faptul că utilizatorii, chiar și atunci când nu au
abilități tehnice, participă direct la răspândirea prin web a informațiilor și opiniilor.
 Toate aceste fațete recente ale web-ului sunt ocazional desemnate drept „software social”.

Profesor în era Web 2.0

Referindu-ne la rolul profesorului în era Web 2.0 putem spune, fără nici o urmă de îndoială, că acesta
este într-un proces continuu de transformare. Prin natura meseriei alese, profesorul trebuie să mijlocească şi să
faciliteze procesul de cunoaştere şi de instruire a elevului și studentului, dar fără a neglija aspecte precum:
dezvoltarea gândirii critice, impulsionarea comunicării şi relaţionării cu ceilalţi colegi, dar şi munca în
colaborare.
Dacă ar fi să suprapunem toate aceste aspecte cu caracteristicile lui Web 2.0, putem observa că, în mare
măsură, acestea sunt compatibile. Cu alte cuvinte, prin intermediul tehnologiilor, aplicaţiilor şi serviciilor Web
2.0 procesul educaţional poate beneficia de elementele de bază ce caracterizează Web-ul 2.0, şi anume:
interacţiunea şi comunicarea dintre utilizatori, partajarea şi colaborarea ce se poate stabili între mai mulţi
utilizatori, dar şi procesul de informare şi instruire.
Astfel, pentru a se folosi la maximum de aceste beneficii în cadrul procesului educaţional, profesorul
trebuie să cunoască, să se familiarizeze şi să fie capabil să exploateze aplicaţiile, serviciile şi tehnologiile Web
2.0. Fie că este vorba de wiki-uri, bloguri, podcast-uri, reţele sociale, instrumente pentru însemnarea, etichetarea
sau adnotarea socială a site-urilor, procedee de sindicare a informaţiilor, motoare de căutare specializate, widget-
uri/gadget-uri etc., ele pot fi extrem de utile dascălilor în procesul de instruire a cursanţilor.
Problema majoră care împiedică generalizarea utilizării acestor instrumente de către profesori în
procesul educaţional este lipsa timpului necesar unei instruiri adecvate. Cu puţine excepţii, care nu sunt
caracteristice educaţiei din România, profesorii (indiferent ce materie predau) nu beneficiază de ajutorul unor
persoane calificate şi abilitate în pregătirea şi utilizarea acestor instrumente. Aşadar, volumul de muncă depus de
către un dascăl ar trebui să fie imens, în detrimentul efectuării altor sarcini. La fel de adevărat este şi faptul că
beneficiile şi gradul de mulţumire sunt pe măsură astfel încât, pe măsura posibilităților, dascălii nu trebuie să
precupeţească nici un efort în a se instrui corespunzător și a deveni mai competitivi.
Un profesor în era Web 2.0 trebuie să înţeleagă că studentul este în centrul procesului de instruire, iar el,
ca dascăl, trebuie să faciliteze toate acestea, să creeze mediul educaţional pentru ca elevul să poată să aibă acces
la aplicaţiile, serviciile şi tehnologiile Web 2.0 care se pliază procesului educaţional. Rolul profesorului este de
asemenea de a ghida elevii și studenţii, de a-i îndemna să se angajeze în conversaţii, fie ele virtuale sau reale,
atât cu colegii, cât şi cu profesorii, rolul profesor-elev fiind adesea inversat. Profesorul trebuie astfel să înţeleagă
că are de câştigat din experienţele de învăţare ale elevilor, că împreună merg pe acest drum al diminuării
graniţelor fizice ale unei săli de clasă.
Mai mult ca niciodată, profesorul trebuie să-i ghideze pe elevi în înţelegerea şi analiza critică, din
punctul de vedere al calităţii şi acurateței, a conţinutului informaţional accesat, mai ales că volumul de informaţii
creşte adesea necontrolat.
De asemenea, profesorul trebuie să fie pe lângă mentor, ghid şi tutore virtual şi sfătuitor al elevilor, fiind
foarte important ca acesta să semnaleze şi potenţialele riscuri şi pericole la care toţi utilizatorii de Web 2.0 se
expun, mai ales că elevii și studenţii, datorită entuziasmului specific vârstei, tind să observe mai ales beneficiile
şi oportunităţile.
Aşadar, dincolo de procesul de instruire continuă relativ la disciplina de studiu predată, profesorii
mileniului al III-lea trebuie să aibă şi competenţe digitale, pe care trebuie să şi le reînnoiască mereu. Sintetizând,
se poate face următoarea descriere a profilului unui profesor în era Web 2.0, care trebuie:
 să colaboreze cu colegii sau cu comunitatea profesorilor de profil, fie în mod sincron (documente
online colaborative, chat, mesagerie instantanee, telefonie prin Internet etc.), fie asincron (prin
intermediul wiki-urilor, a email-urilor, a PLE etc.);
 să realizeze şi să menţină o platformă Web 2.0 (blog, wiki, reţea socială, podcast etc.) prin intermediul
căreia să caute şi să disemineze soluţii pentru problemele specifice materiei, să creeze un mediu care să
faciliteze implicarea elevilor, comunicarea şi partajarea de informaţii între aceştia, dar şi între alţi
membrii ai comunităţii;
 să se instruiască, să beneficieze de sprijinul şi feedback-ul comunităţii de profil, pentru a fi apoi capabil
să progreseze, să devină un profesor mai bun;
 să realizeze un curriculum care să poată fi partajat, editat şi reprodus, conform licenţelor de tip
Creative Commons specifice Web-ului 2.0, curriculum care să poată fi eventual decis şi negociat
împreună cu elevii și studenţii;
 să-şi realizeze ePortfolio-ul, care să fie accesibil elevilor și studenţilor.
 Elev și student în era Web 2.0

Elevii din ziua de azi sunt acele persoane care s-au născut şi au crescut înconjuraţi de boom-ul
tehnologic. Ca o consecinţă firească, majoritatea statisticilor din domeniu reflectă atât abilităţile digitale ale
acestora, cât şi înclinaţia spre încercarea tuturor aplicaţiilor, serviciilor sau a tehnologiilor recent apărute şi
insuficient testate, pentru a-şi dovedi atât beneficiile cât şi dezavantajele. Se poate afirma așadar că majoritatea
tinerilor sunt voluntarii/cobaii care testează funcţionalitatea acestor instrumente.
Aceste aspecte nu au scăpat din vederea actorilor educaţionali, ceea ce demonstrează oportunitatea
includerii acestor instrumente în curricula şcolară, cu scopul de a dezvolta atât abilităţile de exploatare, cât şi
gândirea critică şi obiectivă asupra conținutului informaţional accesat.
Tinerii din ziua de astăzi folosesc o bună parte a timpului lor liber pentru acţiuni online cum sunt:
crearea de conţinut digital (prin întreţinerea de bloguri, prin participarea în reţele sociale etc.), comunicarea cu
prietenii/colegii/familia, căutarea de anumite informaţii sau realizarea de materiale educaţionale. În pofida
acestor abilităţi digitale și de comunicare mediată de TIC sau a acțiunilor virtuale destinate recreării şi petrecerii
timpului liber, tinerii sunt destul de slab pregătiți când trebuie să-și folosească aceste abilitaţi pentru scopuri
academice. Când trebuie să realizeze un material educațional, lacunele de selectare şi sintetizare a materialelor
găsite sunt vizibile încă din primul moment. De asemenea, observarea critică din perspectivă comparativă este
un alt element care ar conduce în final la rezultate mai puţin satisfăcătoare.
Aşadar, în pofida timpului petrecut online şi a abilităţilor digitale dobândite, elevii au nevoie să fie
îndrumaţi pe drumul anevoios al însuşirii de cunoştinţe și al dobândirii cunoaşterii.
Munca în colaborare în echipe de lucru este o deprindere pe care aceştia trebuie s-o dobândească, pentru
că şcolarizarea este bazată pe abilitatea acestora de a învăţa în grupuri şi de a contribui la activităţile grupului.
Elevii trebuie să înţeleagă că atât ei și colegii lor, cât şi tutorele sunt de fapt persoane cu aceleaşi
drepturi, care stau la masa rotundă pentru a negocia şi a decide asupra conţinutului informaţional.
De asemenea, ei trebuie îndrumaţi să-şi asume riscuri, să se simtă liberi să încerce idei şi experimente
noi, să inoveze. Chiar şi jocurile, de care ei sunt pasionaţi, pot fi transformate în instrumente active de învăţare.
Aceste jocuri conduc uneori, din păcate, și la dezvoltarea unui limbaj specific care devine din ce în ce mai
familiar ajungându-se în final chiar la schimbări în cadrul indexurilor explicative.
Educaţia modernă trebuie să fie în strânsă legătură cu progresele tehnologice. Profesorii trebuie să fie
conştienţi de necesitatea schimbării vechii paradigme a învăţării care avea ca element central profesorul, într-una
în care elevul este factorul cheie, iar profesorul devine îndrumătorul şi facilitatorul acestui proces de învăţare.
Elevii (principalii beneficiari ai acestui proces) trebuie să primească educaţia corespunzătoare societăţii
actuale, care este dominată de serviciile, tehnologiile şi aplicaţiile Web 2.0.
Pentru a deveni cât mai competitivi în această lume globală a forţei de muncă, ei au nevoie de o instruire
temeinică, care să le asigure bazele unei gândiri sănătoase şi critice deopotrivă, care să-i determine să devină
cetăţeni activi şi responsabili în societatea de mâine.

Utilizarea Browser-elor

Un browser sau un navigator (numit și browser Internet, browser web, navigator web sau explorator
web) este o aplicație software ce permite utilizatorilor să afișeze text, grafică, video, muzică și alte informații
situate pe o pagină din World Wide Web, dar și să comunice atât cu furnizorul informațiilor, cât și ei între ei.
Prin browser se înțelege un program de „navigare” (virtuală) în web. De aceea, în loc de cuvântul „browser” se
poate folosi și termenul general „navigator” (a nu se confunda cu aplicația browser a companiei Netscape,
numită tot „Navigator”, acum învechit și nefolosit).
Unele dintre cele mai cunoscute aplicații browser sunt Microsoft Internet Explorer, Mozilla Firefox,
Apple Safari, Google Chrome, Mozilla Camino, Opera, Nintendo DS browser și Flock.
Istoria browser-elor web începe în 1991, când o varietate de tehnologii i-au permis lui Tim Berners-Lee
să pună fundația primului browser web. Conceptul de hyperlink fusese deja introdus de Ted Nelson și Douglas
Engelbart cu mult înainte de Tim Berners-Lee și de CERN.
Apariția primelor browsere grafice precum NSCA Mosaic au dus la o explozie a noii tehnologii. Marc
Andreessen, liderul echipei Mosaic de la NSCA, și-a format rapid propria companie numită Netscape care a adus
pe piață browserul Netscape Navigator în anul 1994. Acesta a devenit în scurt timp cel mai popular browser din
lume, ajungând să fie folosit pe web în proporție de peste 90 %.
Reacția firmei Microsoft nu a întârziat, și a constat în apariția browser-ului Internet Explorer în anul
1995, inițiind ceea ce azi se numește "primul război al browser-elor". Prin includerea implicită a browser-ului în
sistemul de operare Windows, Microsoft a ajuns să controleze, în anul 2002, 95% din piața browser-elor. În
aprilie 2010, potrivit datelor Net Applicațion, Internet Explorer deținea încă 60% din piață.
Browserul Opera a apărut în 1996 și a atins o cotă de 2% a pieței în aprilie 2010. Este un browser foarte
popular în piața telefoanelor mobile, fiind preinstalat pe mai mult de 40 de milioane de telefoane mobile. Este de
asemenea disponibil într-un număr de dispozitive înglobate (embedded), inclusiv consola de jocuri Nintendo
Wii.
În 1998 Netscape a lansat ceea ce avea să devină Fundația Mozilla, într-un efort de a aduce pe piață un
browser de tip open source. Browserul se va materializa în cele din urmă în browserul Firefox. În aprile 2010
Firefox avea o cotă de piață de 25%.
Apple Safari este browserul principal folosit în dispozitivele firmei Apple și avea o cotă de piață de sub
5% în aprilie 2010. Este un browser bazat pe WebKit.
Cel mai nou participant pe piața browser-elor este Google Chrome, cu o piață de 7% în aprilie 2010.
Acest browser este bazat tot pe pe WebKit.
În 1996, Netscape Navigator deținea 86% din piața web browser-elor, iar 10% erau deținute de
Microsoft. Deoarece majoritatea oamenilor aveau ca sistem de operare Microsoft Windows, Microsoft a decis ca
o dată ce este cumpărat sistemul de operare, acesta să vină deja echipat cu Internet Explorer, web browserul
Microsoft. Netscape Navigator a început să scadă în popularitate deoarece oamenii, cumpărând Windows,
primeau și o versiune gratuită a lui Internet Explorer. Astfel, după ce Netscape a decăzut extrem de mult,
compania care l-a produs, adică Netscape Communications, a hotărât să ofere codul sursă. Astfel a luat naștere
Firefox, creat de Mozilla.
Browser-ele web funcționează pe baza anumitor protocoale care îl leagă pe utilizator de paginile web
stocate pe servere web specializate. Protocoalele web cele mai des folosite sunt: HTTP, HTTPS și FTP.
Un browser este alcătuit dintr-un set de programe care permit afișarea și manevrarea informațiilor bazate
pe text, imagini și sunet, dar și rularea unor programe pe care site-urile web și documentele le pot include
(applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o casetă de text unde utilizatorul poate introduce adresa documentului
sau a site-ului dorit, adresă care este unică în lume (univocă), numită (Uniform Resource Locator sau URL). În
cazul în care utilizatorul nu cunoaște adresa exactă, el poate introduce drept "cheie de căutare" o porțiune mică
de text specific pe care documentul ar trebui să îl conțină. Browserul transmite acest text unor aplicații speciale
din web numite motoare de căutare. Acestea caută în multitudinea de documente sau site-uri respectivul text
oferind apoi ca rezultat o listă de adrese care conțin textul căutat. În realitate această listă de adrese poate fi
uneori extrem de lungă, de ordinul sutelor de mii de linii sau chiar și mai lungă, caz în care este nevoie de o
strategie de căutare mai exactă.
În general, documentele și paginile web pe care le afișează browser-ele sunt interconectate prin
tehnologia Hipertext, care permite saltul simplu de la un document sau de la un site la altul, printr-o simplă
apăsare pe mouse.
Procesul de selectare a unui browser stabil și care să aibă cât mai puține erori posibile este un proces
dificil pentru utilizatorii de Internet. In februarie 2014, conform Net Market Share, cel mai utilizat browser la
nivel mondial este Internet Explorer, care este folosit de 59,19% dintre utilizatori. Versiunea Internet Explorer
11 lansată în octombrie 2013 împreună cu sistemul de operare Windows 8.1, a ajuns pe locul doi în topul
browser-elor, potrivit Neowin. Statisticile s-au realizat pe baza datelor colectate de la 160 de milioane de
utilizatori unici de pe 40.000 de site-uri, din februarie 2014.
Astfel, dintre versiunile browser-ului Internet Explorer pe primul loc se situează IE 8, care este acceptat
de sistemele Windows XP, 7 și 8 cu 21,73%, urmat de IE 11 cu 12,8%, IE 9 cu 8,8% și IE 10 cu 8,04%. Pe locul
doi în topul mondial al browser-elor se afla Firefox cu 17,68%, urmat de Chrome cu 16,84%. Pe poziția a patra
se situează browser-ul celor de la Apple, Safari cu 5,67%, iar pe locul al cincilea Opera cu doar 1,23%. Dintre
browser-ele de la Google, Chrome 32 se găsește pe treapta a treia a topului tuturor versiunilor, cu 9,86%, iar
ultimul Chrome 33 are 3,7% din piață. Ultimele versiuni ale celor de la Mozilla, Firefox 27 are 7,9%, iar Firefox
26 doar 5,78%.

Utilizarea Wikispaces

Wikispace-urile sunt aplicaţii web ce permit utilizatorilor să adauge conţinut şi să păstreze propriile lor
versiuni succesive. De asemenea, permite oricărui alt utilizator să editeze și să modifice conţinutul. Termenul
Wiki definește şi software-ul colaborativ folosit pentru crearea unui asemenea site web.
Primul site wiki a fost publicat de către Ward Cunningham, în 1995. El a dorit să creeze un sistem
simplu de baze de date, care să îi dea posibilitatea să lucreze cu parteneri internaţionali şi să permită echipei,
formată din proiectanţi aflați în diferite locații geografice, să colaboreze. A dorit să creeze o modalitate rapidă de
publicare colaborativă a informațiilor pe web.
Un wiki (cuvânt care în hawaiană înseamnă “repede”) este un mediu ce permite crearea de conținut în
mod colaborativ de către mai mulţi utilizatori, permiţând stocarea unei cantităţi mari de date create de către
aceştia.
Cel mai cunoscut exemplu de wiki, la ora actuală, este Wikipedia, enciclopedia on-line care a devenit
una dintre sursele primare de informaţii din Internet. Wikipedia este un proiect de enciclopedie, în mai multe
limbi, având conţinut deschis tuturor, dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane şi
administrată de fundaţia non-profit Wikimedia.
Ediţia în limba engleză, cea mai dezvoltată dintre versiuni, a depăşit în anul 2007 pragul de 2 milioane
de articole, iar numărul de articole în toate limbile a depăşit 9 milioane. Ediţia în limba română are în prezent
aproximativ 107.000 articole. Pe lângă proiectul Wikipedia, fundaţia Wikimedia a mai creat şi Wiktionary,
Wikiquote, Wikibooks, Wikisource, Wikinews, Nupedia şi Meta-Wikipedia - locul pentru discuţii referitoare la
proiectele de mai sus.
 Aplicaţia de tip wiki dă posibilitatea oricărui utilizator să schimbe conţinutul unei pagini în mod
instantaneu. Această facilitate de editare, deschisă oricărui utilizator, este principalul avantaj al wiki-urilor. A
doua trăsătură este „controlul sofisticat al versiunilor care le îngăduie utilizatorilor să vizualizeze schimbările
recente şi istoria modificărilor unei pagini web”.
Această funcţie permite utilizatorilor să implementeze şi să urmărească procesele de editare, corectând
„erorile” şi urmărind adăugirile care sunt „inexacte” sau perimate. Pe scurt, wiki-urile pot fi definite ca „pagini
web deschise, unde orice utilizator înregistrat poate publica, sau le poate îmbunătăţi ori schimba”. În mod
evident, aceasta generează o suită de întrebări referitoare la coeficientul de încredere şi autoritate a informaţiilor
şi a conţinutului. Editarea deschisă înseamnă că aceste site-uri sunt vulnerabile la vandalism şi acţiuni
subversive.
Aplicaţiile ce pot fi construite pe software-uri de tip wiki sunt variate şi pot lua o mulţime de forme,
rezultând instrumente de lucru utile fie profesorilor (intern), fie utilizatorilor (extern).
 depozit intern de referinţe pentru cele mai frecvente întrebări;
 depozit de referinţe bibliografice pentru subiectele (temele) abordate frecvent;
 depozit de referinţe bibliografice pentru solicitările ce necesită cunoştinţe specializate în domeniu. În
acest fel profesorii cu specializări diferite pot contribui, în timp şi din locaţii fizice diferite, la crearea şi
actualizarea acestor bibliografii.
 depozite colaborative de conţinut sau cunoştinţe. Suportul pe care îl pot oferi utilizatorii externi nu
trebuie neglijat. Trecând printr-o filtrare, informaţiile furnizate de aceştia se pot dovedi deosebit de
valoroase. Utilizatorii externi pot avea cunoştinţe şi competenţe profesionale, în domenii sau
specializări diverse, pe care profesorii nu le pot acumula, prin urmare aceştia pot adăuga, pot face
modificări sau comentarii pertinente şi valoroase.
Pentru a vă putea crea propriul wiki, intrați pe adresa URL http://www.wikispaces.com și veți avea la
dispoziție o interfață ce vă permite crearea unui cont pe platforma wikispace.com.
Aplicaţiile de tip wiki încurajează crearea continuă de conţinut, într-un mod descentralizat, precum şi partajarea
acestuia.
 După ce ați ales să vă creați un cont (ca și profesor sau elev), veți primi un email în care vi se comunică
numele de utilizator cu care aveți acces ca administrator al noului site creat și vi se cere confirmarea pentru
crearea wiki-ului.
 După crearea wikispace-ului, puteți să adăugați câte pagini doriți. Selectați opțiunea Page, specificați un
titlul pentru pagina curentă, iar apoi apăsați butonul Create. După crearea paginii, apare un editor în care puteți
adăuga conținutul dorit paginii curente. Când creaţi o nouă pagină în wiki, veţi dori să creaţi o legătură la acea
pagină. Pentru a crea o astfel de legătură, selectați textul pe care doriți sa-l transformați în link și alegeți
pictograma corespunzătoare din bara de instrumente.

Din meniul Manage wiki→Content→Files puteţi vedea ce fişiere sunt create în wiki sau puteți să creați
fişiere noi pentru a dezvolta pagina. În calitate de administrator, puteţi de asemenea redenumi sau şterge fișiere.

Wikipedia.com oferă un serviciu prin care puteți crea conturi multiple. În meniul Manage
wiki→People→Invite people scrieți adresele de e-mail, separate printr-un spațiu, ale persoanelor pe care doriți
să le invitați.
 Sensul comunicării într-o aplicaţie de tip wiki este many-to-many, iar principalul aspect asupra căruia se
concentrează eforturile emiţătorului este cel de creare de conţinut, ceea ce presupune competenţe
comunicaţionale sporite (abilităţi lingvistice, selectarea limbajului adecvat, gândire sistemică şi gândire critică,
capacitate de sinteză).

Utilizarea WordPress

WordPress este o platformă foarte simplă utilizată în gestionarea site-urilor și a blogurilor

(www.wordpress.com). WordPress a apărut prima dată în 2003 ca precursor al b2/cafelog, care era utilizat de 2
000 de bloguri la acea vreme.
Platforma WordPress este scrisă în limbajul PHP, folosind pentru gestionarea bazelor de date sistemul
MySQL. Dispune de un sistem de șabloane scrise în limbajele HTML și CSS. Avantajele majore prezentate de
WordPress sunt simplitatea și numeroasele plugin-uri create de către comunitate care pot modifica
funcționalitatea WordPress-ului tranformându-l în aproape orice tip de site web. De asemenea, interfața poate fi
schimbată foarte ușor, cu doar un clic, cu ajutorul multitudinii de teme gratuite sau premium.
 După ce este configurat corect, un site care utilizează WordPress este mai ușor de folosit chiar și decât
clasicul Word. De altfel, cineva care se pricepe la mediul online atât cât să trimită un e-mail, va ști să folosească
și un site care se bazează pe funcționalitatea WordPress.
WordPress este considerat a fi o platformă prietenoasă pentru site-uri și bloguri din două motive: este
accesibilă celui care o folosește și este prietenoasă cu motoarele de căutare. Astfel, un site sau un blog care
folosește WordPress ca platformă are șanse mai mari să fie bine poziționat în motoarele de căutare decât unul
care preferă alte sisteme.
WordPress oferă siguranță site-urilor care folosesc această platformă. Din punctul de vedere al securității
datelor, o platformă WordPress bine configurată este extrem de sigură. De altfel, WordPress este considerat în
acest moment printre cele mai sigure CMS-uri din mediul online.
Doctor Blogus deține licența de developer Thesis, asta înseamnă că poate folosi framework-ul Thesis
pentru site-ul sau blogul creat de un utilizator. Thesis este în opinia multor dezvoltatori de site-uri și bloguri cel
mai bun framework WordPress existent la ora actuală. Bine instalat și customizat îmbunătățește considerabil
performanța site-ului sau a blogului în motoarele de căutare. De asemenea, Thesis are performanțe remarcabile
din perspective pur funcționale și ale capacităților de dezvoltare vizuală.
Website-urile dezvoltate în platforma WordPress oferă mult mai mult decât cele cinci - zece beneficii
comune tuturor platformelor de acest tip. Un site web creat cu un software de blogging reprezintă noua evoluție
în privința modalității în care site-urile web sunt acum construite.
Un blog este un website. Un website este un blog. Nu exista nici o diferență. Blog-urile pot oferi mult
mai multe funcționalități decât un website obișnuit. La nivel global, website-urile WordPress sunt chiar inima
tuturor acțiunilor și inițiativelor de marketing.
Prezentăm în continuare câteva motive pentru care website-urile construite în WordPress sunt mai bune
decât website-urile tradiționale pentru scriitori, jurnaliști, formatori de opinie, lideri, oameni de afaceri,
companii, corporații etc., într-o economie de piață foarte solicitantă.
1. Cost mai scăzut
Nu mai este necesară trimiterea celor mai mici schimbări de text către designer-ul web, sau solicitarea
acestuia pentru adăugarea unei pagini noi website-ului. Toate aceste modificări pot fi efectuate direct de
 către proprietarul website-ului, economisind astfel prețul pe care ar fi trebuit să-l plătească webdesigner-
ului pentru aceste modificări. Chiar și în cazul apelării la un webdesigner, prețurile pentru întreținerea
unui website creat în WordPress sunt mult mai mici decât pentru un website clasic.
2. Accesibilitate eficientizată
Platforma WordPress permite editarea unui website de la orice calculator din lume care are o conexiune
la internet și un browser instalat, fără a mai fi nevoie de software adițional sau de setări complicate.
3. Viteza comunicării
Deoarece proprietarul însuși poate modifica oricând conținutul site-ului, se elimină timpul de așteptare
necesar până când un webdesigner să efectueze actualizările site-ului. Astfel, un website creat cu
WordPress va oferi întotdeauna vizitatorilor săi conținut și informații în timp real.
4. Consistență
Indiferent de câte pagini sunt adăugate website-ului, formatul prestabilit al WordPress oferă o structură
intuitivă pentru vizitatori, ușor de urmărit.
5. Management eficient al timpului
Conținutul adăugat în WordPress poate fi programat pentru publicare în orice zi și la orice oră. Astfel, o
informație, un articol, un produs promoțional poate fi deja implementat în website și programat pentru
publicare în momentul cel mai oportun. Spre exemplu, profesorul ar putea scrie în întregime un curs
online de 12 săptămâni într-o singură zi, apoi ar putea să-l împartă în 12 părți și să le programeze să fie
publicate, câte una, în fiecare săptămână, în aceeași zi și mereu la aceeași oră.
6. Înscrierea membrilor este foarte ușoară
Cu ajutorul câtorva module, un website dezvoltat în WordPress poate evolua într-o platformă full-service
cu membri înscriși, pe cate niveluri dorește proprietarul website-ului.
7. Prietenos cu Networking-ul Social
Postările și articolele de pe site-urile WordPress pot fi integrate automat în platformele Social Media –
precum Facebook, Google+, Twitter, LinkedIn etc. – eliminând efortul pe care ar trebui să-l facă
proprietarul site-ului de a se loga în fiecare din rețelele sociale și de a posta acolo anunțuri despre noile
articole publicate pe website-ul tău.
8. Încorporarea elementelor media online – Mainstream Media
Adăugarea elementelor audio și video este realizată cu mare ușurință în website-urile WordPress.
9. Pagini de prezentare creative
Integrarea oricărui design se realizează cu o foarte mare rapiditate în comparație cu alte platforme CMS
(Content Management System), în cazul majorității acestora din urmă existând dezavantajul restricțiilor
de design.
10. Implementare SEO optimă și eficientă
Codul de programare al platformei WordPress este coerent, logic și prietenos, fără prea mult cod HTML,
avantaje pe care Google le consideră foarte atrăgătoare pentru o indexare eficientă. In plus, cu setările
adecvate, WordPress permite personalizarea fiecărei pagini sau postări, pentru a obține cea mai înaltă
probabilitate ca website-ul să fie plasat în primele poziții din rezultatele motoarelor de căutare.
11. Magnet pentru motoarele de căutare
Prin postările și articolele publicate des, frecvența acestor contribuții vor atrage agenții de indexare ai
Google și ai altor motoare de căutare precum un magnet. Agenții de indexare vizitează website-urile
WordPress în fiecare zi în căutare de articole noi, de pagini noi și de conținut nou pe care să-l indexeze.
 În WordPress, paginile sunt indexate în ore, sau chiar în minute, spre deosebire de website-urile
tradiționale, unde această indexare poate dura zile până la săptămâni.
12. Securitate eficientă.
O implementare adecvată a website-ului construit în WordPress elimină riscurile atacurilor informatice
până aproape de zero, devenind astfel mult mai securizat decât website-urile tradiționale. Sistemul
WordPress este în continuă “întărire” în fața breșelor de securitate, iar website-urile construite în
sistemul WordPress beneficiază de aceste îmbunătățiri în timp real.
13. Timp mic de încărcare
Paginile create în WordPress sunt comprimate și conțin foarte puțin cod HTML, un beneficiu ce se
traduce în timpi foarte mici de încărcare. Astfel, vizitatorii primesc informațiile căutate instantaneu,
satisfacția acestora traducându-se în rata de revenire pe același website. Mulți vizitatori nu se mai întorc
pe un website pentru care au așteptat un timp îndelungat să se încarce.
14. Ușor de urmărit
Website-urile construite în WordPress beneficiază de unelte simple și eficiente, pentru a facilita
vizitatorilor urmărirea acestora. RSS-ul (Real Simple Syndication), notificările automate prin care se
anunță publicarea unui nou articol și abonarea prin e-mail, conectează website-urile cu vizitatorii imediat
pe PC, laptop, tabletă sau telefon mobil.
15. Comunicare bilaterală cu vizitatorii
Prin utilizarea comentariilor direct în articole, WordPress elimină restricționarea “externă” a
vizitatorilor, așa cum se întâmplă cu website-urile tradiționale. Comunicarea bilaterală presupune, față
de website-urile tradiționale, dialoguri instant între vizitatori și deținătorul website-ului în WordPress. și,
ori de câte ori cineva face un comentariu la articolele publicate, includerea conținutului acestor
comentarii, pline de cuvinte cheie (keywords) și fraze cheie ajută website-ul și paginile acestuia să urce
în poziționarea în motoarele de căutare. Practic, website-ul beneficiază de ajutor SEO gratuit din partea
publicului general.
16. Creșterea percepției autorității industriei sau sectorului reprezentat
Platforma WordPress oferă un imens potențial când vine vorba de stabilirea relațiilor cu vizitatorii, spre
deosebire de website-urile tradiționale. De ce așa o diferență? Pentru că la website-urile tradiționale
durează foarte mult formatarea informațiilor și a integrării elementelor comunitare. Chiar dacă, să zicem,
se deschide Dreamweaver și se copiază o pagină deja existentă pentru a crea una nouă, e necesar un timp
de așteptare până când tot conținutul se procesează și se formatează, apoi trebuie urcată pagina în
directorul corespunzător, trebuie configurate permisiunile, trebuie editată navigarea și schema website-
ului. Un website construit în WordPress permite adăugarea paginilor în mai puțin de cinci secunde, iar
pagina respectivă poate fi setată să apară în întregul website cu un simplu click. Pur și simplu, se
economisește timpul necesar efectuării unei multitudini de setări pe care WordPress le face automat și
intuitiv. Ceea ce website-urile construite în mod tradițional nu pot face. Când ne raportăm la dezvoltarea
industriei website-urilor, în general, viteza este esențială.
17. Brand Awareness (conștientizare de brand) îmbunătățit
Pentru că tendința generală pentru website-uri, mai ales pentru cele de companie sau corporative, este
aceea de a oferi resurse de prezentare, WordPress permite crearea de sute, chiar mii de pagini de
conținut. Identitatea de brand a produsului/serviciului este multiplicată astfel exponențial față de
website-urilor tradiționale care au 10, maxim 30 de pagini.
18. Identificare imediată de către audiență a subiectelor de succes
Dacă se publică 10 articole și se primesc unul, două comentarii și apoi, dintr-o dată, se publică un articol
ce atrage 20 de comentarii, iese imediat în evidență interesul publicului pentru subiectul respectiv.
Aceasta este o oportunitate foarte importantă de identificare a interesului publicului care nu se poate
observa în cazul website-urilor tradiționale, decât dacă se plătește programare adițională pentru a crea
sondaje de opinie și formulare.
19. Ancore eficiente pentru articole originale
Atunci când sunt publicate articole în directoare și în rețele de blog, ele sunt oglinda articolelor deja
publicate în website-ul WordPress. În comparație cu un website tradițional, un website WordPress
arhivează automat articolelor din fiecare categorie.
20. Sindicalizarea automatizată
Postările din website-urile WordPress pot fi convertite automat în feed-uri RSS și sindicalizate în
directoare de website-uri, precum și în website-urile altor persoane.
21. Înscrieri gratuite în directoarele Yahoo!
Când feed-urile RSS sunt înscrise manual în Yahoo!, nu mai este nevoie de plata acestui serviciu
(aproximativ $300), pentru că website-ul WordPress va fi indexat în mod gratuit.
22. Listare în Bing/MSN în 24 de ore
Adăugarea feed-urilor RSS în Bing/MSN reprezintă cea mai rapidă cale de a avea website-ul indexat și,
de cele mai multe ori, website-urile WordPress nou înființate apar în rezultate în 24 de ore, folosind
această metodă.
23. Control asupra discuțiilor
În website-urile tradiționale, metodele “învechite” de comunicare cu vizitatorii însemnă adăugarea unui
forum, sau a unei camere de chat. Problema cu aceste metode o constituie nevoia de mententanță și
protejare împotriva spamm-erilor și eliminarea discuțiilor care sunt dăunătoare integrității afacerii
dezvoltate. Website-urile WordPress au rezolvat această problemă. Proprietarul website-ului poate alege
să aprobe orice comentariu făcut de vizitatori la articolele publicate, înainte să le vadă oricine altcineva.
Există astfel un control total asupra elementelor ce ar putea dăuna afacerii.
24. Nu există limite de resurse în platforma WordPress
Customizare, conținut, implicare și interacțiune, toate acestea și multe alte elemente de majoră
importanță sunt ușor și rentabil de implementat.
25. Utilizatori și administratori multipli
Companiile mari, cu diverse departamente (ex.: marketing), pot oferi acces către anumite porțiuni și
sectoare ale website-ului, către diverși administratori, cu permisiuni de editare, modificare sau doar
citire, în funcție de preferințe.
26. Upgrade-uri gratuite
Platforma WordPress și implicit toate website-urile construite pe această platformă se upgradează gratuit
și automat, printr-un singur clic în interfața de administrare.
27. Platformă universală
Website-urile în WordPress sunt foarte ușor de convertit astfel încât ele pot fi mutate, dacă este nevoie,
oriunde.
28. Funcționalitate crescută și costuri mai mici
 Mii de programe numite “plugin-uri” (sau module), deja scrise, pot să îmbunătățească orice website
construit în WordPress, la costuri minime, sau chiar gratuit. Website-urile tradiționale cer ca totul să fie
programat pe loc. Modulele WordPress, în schimb, presupun doar câteva clicuri.
29. Prospețime
Felul în care apare website-ul, culorile, segmentele, galeriile foto – totul poate fi schimbat. Funcție foarte
utilă atunci când customizările sunt necesare pentru o perioadă anume, cum sunt sărbătorile de iarna, sau
schimbările de sezon.
30. Maleabilitatea website-urilor WordPress în afișarea pe dispozitive mobile
Nu mai este nevoie de crearea unui website secundar care să apară pe dispozitivele mobile așa cum se
procedează în website-urile tradiționale. Website-urile WordPress, în majoritatea lor, prin setările
corespunzătoare, se pliază automat pentru afișarea în dispozitivele mobile.