UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENT FINANȚE ȘI BĂNCI

CELAC OLGA

ISTORIA CRIZELOR ECONOMICE

STUDIU INDIVIDUAL

Conducător științific: Carp Elena,

asist. univ.

Chişinău, 2022
 Cuprins
Actualitatea și importanța temei......................................................................................................3
I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CRIZELE ECONOMICE...............................................4
1.1. Conceptul de criză economică..............................................................................................4
1.2. Istoria crizelor economice în secolele XX şi XXI................................................................5
1.3. Impactul pandemiei asupra economiei mondiale..................................................................7
II. CRIZA ECONOMICĂ – IMPACT ȘI MĂSURI DE RĂSPUNS..............................................9
2.1. Rezumat economic al Republicii Moldova...........................................................................9
2.2. Sectorul energetic şi implicaţiile majorării tarifelor din sector...........................................10
2.3. Investiţiile – soluţia ieşirii din criză....................................................................................12
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI..............................................................................................13
Bibliografie....................................................................................................................................14

2
Actualitatea și importanța temei:
Criza este percepută de oameni ca un concept ce descrie o stare de
anormalitate, nu este percepută ca începutul unei schimbări. Economiştii percep criza
ca pe o fază de tranziţie între două cicluri economice, adică punctual de plecare al
unei noi perioade de creştere sau de recesiune.
După cum reiese din istoria crizelor economice mondiale, statele lumii sunt
interconectate şi o criză nu loveşte doar o ţară, ci afectează mult mai multe ţări şi sectoare
ale economiei mondiale. Fiecare criză e diferită în felul ei şi fiecare criză a „provocat”
economia unei naţiuni sau chiar mondială să treacă la un alt nivel de dezvoltare şi de
„derulare”.
Criza economică poate afecta orice regiune, țară sau întreaga lume. Ele au avut
loc în diferite perioade de dezvoltare economică și încă o să mai existe în viitor, deoarece
acestea reprezintă efectul a mai multor probleme declanșatoare. Aspectele acesteia diferă
de la o țară la alta, dar totuși există anumite trăsături specifice prin care aceste a se
asemănă: scăderea generală a prețurilor, dezechilibrul în toate ramurile de stat, reducerea
poulației.
Scopul urmărit:
La scrierea acestei lucrări scopul principal a fost de a stabili conceptul de criz ă
economică, necesitatea existenţei unui cadru legislativ pentru reglementarea acestui
fenomen, de a stabili importanţa şi efectele crizelor economice în cadrul economiei
naționale şi mondiale.
Obiectivele:

 definirea conceptului de criză economică;

 identificarea celor mai mari crize economice din istore ;
 prezentarea evoluţiei acestui fenomen;
 stabilirea cauzelor și consecințelor crizelor asupra societății.
Obiectul:
Obiectul studiului dat îl reprezintă economia statelor, precum şi echilibrul
economic al acestora.
Metodele:
Metodele utilizate în cadrul lucrării de față sunt abstracția științifică, care constă
în concentrarea atenției unui singur aspect pentru a-l analiza, de asemenea am folosit
metoda analizei, cercetând minuțios conceptul de criză economică, și sinteza.

3
Cuvinte-cheie: criză economică, inflație, piață, falimet, investiții, economie mondială.

I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CRIZELE ECONOMICE

1.1. Conceptul de criză economică
Criza – reprezintă o perturbare bruscă a echilibrului economic de amlploare în
desfășurarea activității economice și inversarea tendinețelor ascendente prin tendințe
descendente în activitatea economică, find exprimată prin creșterea stocurilor de
produse nevîndute și prin scăderea producției, prin diminuarea prețurilor, prin șomaj și
scăderea cursurilor bursiere.
Există patru interpretări ale crizelor economice:

 Interpretarea liberală – piaţa se autoreglează. Criza se datorează unei

intervenţiiexterioare (statul) care perturbă piaţa. Anularea crizei se realizează în
momentul încare este eliminată cauza externă.
 Interpretarea keynesistă – piaţa nu are un rol autoreglator. Investiţiile
suntimprevizibile şi prociclice. Keynes subliniază importanţa statului, care
poatereglementa piaţa.
 Interpretarea schumpeteriană – economia este ciclică, trecând prin faze de
avânteconomic sau de recesiune.
 Interpretarea marxistă – criza este un element inerent capitalismului, iar ea
faceparte din mecanismul său. Ea provine din caracterul anarhic şi inegal al
producţiei. Anarhic deoarece fiecare întreprindere doreşte creşterea producţiei
pentru a-şi mări rata profitului. Inegal, deoarece deţinătorii de capital se
îmbogăţesc comparativ cu muncitorii. Aşadar, producţia creşte, însă nu în
aceeaşi măsură cu consumul. Acest fapt duce la declanşarea crizei prin
supraproducţie.
Existenţa unei economii de piaţă funcţionale presupune liberalizarea preţurilor şi
a schimburilor comerciale, precum şi instituirea unui sistem juridic care să fie efectiv
pus în aplicare, inclusiv în ceea ce priveşte drepturile de proprietate. Stabilitatea
macroecnomică şi consensul asupra politicii economice măresc performanţele unei
economii de piaţă. Un sector financiar bine dezvoltat, precum şi absenţa oricăror
obstacole semnificative la intrarea pe piaţă sau la ieşirea de pe piaţă măresc încă şi mai
mult eficienţa economiei.
Principalele progrese economice din ultimii ani sunt:
- stabilizarea macroeconomică şi amplificarea creşterii economice;

4
 - îmbunătăţirea economisirii interne şi creşterea pronunţată a investiţiilor;
- reducerea pronunţată a inflaţiei;
- continuarea accelerată a reformelor structurale.
1.2. Istoria crizelor economice în secolele XX şi XXI
În ultima sută de ani, principalele crize menţionate în literatura de specialitate
sunt următoarele:
1907 – „The 1907 Bankers’ Panic” - Criza de pe piaţa bursieră şi din sistemul bancar
face ca Trezoreria americană să irosească miliarde de dolari din dorinţa de a salva
situaţia. Salvatorul naţiunii avea să fie miliardarul J. Pierpont Morgan. În momentul în
care panica a lovit, acesta se afla la o conferinţă în statul Virginia; se întoarce rapid la
New York, convocând o reuniune a bancherilor chiar la el acasă, unde se decide crearea
unui fond federal de rezervă, care să poată fi folosit de către băncile care se confruntau
cu retrageri masive de numerar. După ce deponenţii au înţeles că îşi vor primi banii
oricând doresc, panica a încetat. În 1913, Congresul SUA a decis transformarea acestui
fond de rezervă în Rezerva (Banca) Federală a SUA (Dobrescu, 2010).
1914 – Criza financiară internaţională provocată de Primul Război Mondial s-a
declanşat în momentul în care guvernele SUA, Marii Britanii, Franţei şi Germaniei au
decis vânzarea titlurilor emitenţilor străini pentru a putea cumpăra echipamente militare.
1929-1933 – Marea Depresiune interbelică - 24.10.1929 sau “joia neagră” a fost
momentul în care începe criza, prin scăderea considerabilă a acţiunilor bursei din New
York. Doar în perioada 29.10.1929 – 13.11.1929 au dispărut de pe bursă 30 de milioane
de dolari. Până în 1932, consumul şi investiţiile s-au prăbuşit, iar acţiunile listate la
bursa din New York au scăzut cu mai mult de 80% din valoarea lor maximă înregistrată
înainte de criză. Redresarea s-a produs abia in 1933. Consecinţele: producţia industrială
s-a redus în SUA, pe perioada crizei, cu 46%, în Marea Britanie cu 24%, în Germania
cu 41% şi in Franţa cu 32%. Potrivit datelor oficiale, în 1933, în 32 de state dezvoltate
numărul şomerilor a atins 30 de milioane de persoane, din care 14 milioane numai în
SUA (Dobrescu, 2010).
1973 – Criza petrolului - A început la data de 15 octombrie 1973 când ţările OAPEC
(Organization of Arab Petroleum Exporting Countries) au decis să stopeze livrările de
petrol către SUA şi alte ţări dezvoltate care au acordat sprijin Israelului în războiul de
Yom Kippur. A fost pentru prima dată când o resursă naturală a fost folosită pe post de
armă, iar ca urmare a embargoului preţul petrolului a urcat extrem de repede de la 3
dolari la 12 dolari pe baril (deci o creştere de 300%) (Velcea, 2010).

5
1982 – Criza bursei Souk Al-Manakh din Kuwait (Aceste date şi următoarele sunt
prelucrate după Dumitru Otovescu, 2010). Această bursă funcţiona în paralel cu cea
oficială şi a cunoscut o creştere accentuată a indicilor bursieri, după explozia preţului
petrolului din 1973. În anul 1977, bursa oficială din Kuwait a clacat, obligând Guvernul
să adopte reguli de tranzacţionare destul de rigide. Această situaţie i-a împins pe jucători
spre bursa neoficială Souk AlManakh, care se situa pe locul 3 în lume în privinţa
capitalizării. Crahul acestei burse a avut ca efect, cu excepţia unei singure bănci
comerciale, falimentul sau naţionalizarea tuturor celorlalte bănci din Kuwait. 1987 -
Lunea neagră - 19 octombrie 1987 - Această dată a rămas în istorie drept ziua cu cele
mai mari scăderi bursiere din istorie. În 1986, economia SUA a început să dea rateuri,
însă cu toate acestea, The Dow Jones Industrial Average (DJIA) şi-a atins maximul în
august 1987 ajungând la un nivel de 2722 de puncte, cu 44% mai mult decât a avut la
sfârşitul lui 1986. În data de 19 octombrie, bursele s-au prăbuşit, iar DJIA a scăzut cu
22,6% într-o singură zi, companiile pierzând $500 de miliarde din capitalizare.
1994 - Criza din Mexic - În anii dinaintea acestei crize, economia mexicană a crescut
foarte mult, iar în condiţiile în care cursul valutar era ţinut strict sub control,
dezechilibrele economice creşteau foarte repede. Cu ceva timp înainte de alegeri,
Administraţia condusă de preşedintele Carlos Salinas de Gortari a decis să injecteze
foarte mulţi bani în economie, în creşterea salariilor şi pensiilor mărind astfel deficitul
bugetar până la un nivel nesustenabil. Gortari a pierdut alegerile, iar noul preşedinte
Ernesto Zedillo a decis că un control strict al cursului valutar este o greşeală şi, prin
urmare, a lăsat moneda naţională să fluctueze liber. Datorită tensiunilor anterioare
acumulate în economie, peso s-a devalorizat cu 80% faţă de dolar în doar o săptămână
(de la 4 la 7,2 peso pe $). SUA a intervenit rapid prin cumpărarea de peso direct din
piaţă şi prin garantarea unui împrumut de $50 miliarde, situaţia revenind la normal peste
trei săptămâni când moneda s-a stabilizat la un nivel de 6 peso/dolar.
1997 – Criza asiatică - investitorii străini s-au retras din statele Asiei. Motivul a fost
devalorizarea principalelor valute regionale. Bath-ul, s-a devalorizat masiv în momentul
în care Guvernul a hotărât să lase cursul liber. Având şi o datorie externă uriaşă,
Thailanda aproape că a intrat în faliment iar această criză s-a răspândit rapid în zonă,
cuprinzând toată Asia de Sud-Est, inclusiv Japonia. Cele mai afectate ţări au fost Coreea
de Sud, Indonezia şi Thailanda, ţări care au fost ajutate de către FMI prin intermediul
unui împrumut în valoare de $40 miliarde.

6
1998 – Criza financiară rusă – Criza financiară din Rusia a fost declanşată iniţial de
criza asiatică ce a generat scăderea preţurilor materiilor prime (petrol, gaz, metale), de al
căror export Rusia era dependentă în proporţie de 80%. Pe fondul scăderii veniturilor,
această ţară s-a văzut în situaţia de a nu îşi mai onora datoriile externe, întrând în
încetare de plăţi. Înainte de 1998, Guvernul a emis bonduri pentru a-şi acoperi
deficitele, iar în momentul în care aceste bonduri ajungeau la maturitate, acestea se
plăteau prin emiterea unor noi bonduri, datoria fiind astfel “rostogolită”. Dobânda
plătită de Guvern pentru aceste bonduri ajunsese la un moment dat la 150% pe an. Toată
această schemă piramidală a căzut în 13 august 1998 când bursa şi cursul valutar s-au
prăbuşit. Economia a început recuperarea în 1999-2000.
1999-2002 - Criza economică din Argentina - În anul 1999 populaţia a început să îşi
retragă masiv banii din bănci, să îi transforme în dolari şi să îi transfere peste graniţă, iar
în momentul în care Guvernul a îngheţat depozitele pentru un an, situaţia a degenerat în
sensul că au avut loc revolte populare extrem de violente, oamenii îndreptându-şi furia
spre bănci şi spre companiile americane şi europene care activau în Argentina. Dacă
înainte de 1999 cursul valutar era fix (1 peso = 1 dolar), în momentul în care a fost
liberalizat, moneda naţională s-a devalorizat de la 1/1 la 4/1. Situaţia s-a normalizat
începând cu 2002/2003.
2008 – Actuala criză financiară, monetară şi bancară a început în SUA în trimestrul al
II-lea 2008, a ajuns în trimestrul al III-lea în Europa de Vest, iar în trimestrul al IV-lea
ajungând în Europa Centrală şi Europa de Est şi în final în Asia. Moduri de manifestare:
lipsa lichidităţilor de pe piaţa financiară şi bancară, scăderea semnificativă a valorilor
acţiunilor pe piaţa bursieră, câteva falimente importante in SUA, urmate de câteva în
Europa. Oricât de lungă şi grea a fost oricare din crizele prin care a trecut economia
mondială, s-a reuşit să se treacă peste ea şi să se înceapă o altă etapă economică pentru
ţara, regiunea respectivă sau chiar pentru lumea întreagă.

1.3. Impactul pandemiei asupra economiei mondiale

Țările în curs de dezvoltare se confruntă cu colapsul comerțului internațional,
scăderea remitențelor, inversări accentuate ale fluxurilor de capital și deprecierea
monedei. Doar politicile îndrăznețe - reducerea datoriilor, finanțarea internațională,
planificarea și multe altele - vor evita o nouă catastrofă.
Există încă multe incertitudini cu privire la pandemia COVID-19: despre
amploarea răspândirii sale, severitatea sa în diferite țări, durata focarului și dacă un
7
declin inițial ar putea fi urmat de o recurență. Dar unele lucruri sunt deja sigure: știm că
impactul economic al acestei pandemii este deja imens, reducând tot ceea ce am
experimentat în memoria vie. Șocul actual al economiei globale este cu siguranță mult
mai mare decât cel al crizei financiare globale din 2008 și este probabil să fie mai sever
decât Marea Depresiune. Chiar și cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea,
deși au perturbat lanțurile de aprovizionare și au devastat infrastructura fizică și
populațiile, nu au implicat restricții privind mobilitatea și activitatea economică care
sunt în vigoare în majoritatea țărilor de astăzi. Prin urmare, aceasta este o provocare
globală fără precedent și necesită răspunsuri fără precedent.
Acest impact economic foarte grav nu provine în mare parte din pandemie în
sine, ci din măsurile adoptate în întreaga lume pentru a o controla, care au variat de la
restricții relativ ușoare la mobilitate și adunări publice până la blocări complete (și
blocaje) care au adus la o oprire a majorității activității economice. Acest lucru a
însemnat un atac simultan asupra cererii și ofertei. În timpul blocărilor, oamenii (în
special cei fără contracte formale de muncă) sunt lipsiți de venituri, iar șomajul crește
drastic, provocând scăderi uriașe ale cererii de consum, care va continua în perioada de
după ridicarea blocării. În același timp, producția și distribuția sunt oprite pentru toate
produsele și serviciile, cu excepția celor esențiale - și chiar și pentru aceste sectoare,
aprovizionarea este grav afectată din cauza problemelor de implementare și a atenției
inadecvate legăturilor de intrare-ieșire care permit producția și distribuția. Crizele
regionale și globale anterioare nu au implicat această aproape încetare a întregii
activități economice. Combinația mortală de prăbușiri atât a cererii, cât și a ofertei este
motivul pentru care acest timp este cu adevărat diferit și trebuie tratat diferit.
În țări, activitatea economică se contractă la ritmuri de neimaginat până acum,
provocând nu numai un colaps dramatic imediat, ci și semințele viitoarei contracții ca
efecte multiplicatoare negative. Numai în Statele Unite, aproximativ 22 de milioane de
persoane și-au pierdut locurile de muncă în patru săptămâni, estimându-se că PIB-ul se
va contracta cu 10-14% din aprilie până în iunie. În altă parte, modelul nu este diferit,
probabil mai rău, deoarece majoritatea țărilor se confruntă cu multiple forțe de declin
economic. FMI a prezis pe 14 aprilie că producția globală va scădea cu 3 la sută în 2020
și până la 4.5 la sută în termeni pe cap de locuitor - și acest lucru se bazează pe cele mai
optimiste proiecții.
Aceste prăbușiri ale activității economice afectează în mod necesar finanțarea
globală, care este, de asemenea, în dezordine. Majoritatea datoriilor sunt în mod clar

8
neplătibile; piețele bursiere se prăbușesc pe măsură ce investitorii își dau seama că
niciuna dintre ipotezele pe care s-au făcut investiții anterioare nu mai este valabilă.
Aceste forțe negative se ridică împreună la pierderi imense care ar putea amenința însăși
viabilitatea ordinii capitaliste globale.

II. CRIZA ECONOMICĂ – IMPACT ȘI MĂSURI DE RĂSPUNS

2.1. Rezumat economic al Republicii Moldova
Economia Republicii Moldova trece printr-o perioadă dificilă de criză,
caracterizată de încetinirea activităților economice, care s-au manifestat prin: reducerea
consumului populației, încetinirea creșterii volumului producției industriale, scăderea
volumului producției agricole și reducerea semnificativă a comerțului extern. Toate
acestea au loc pe fundalul deprecierii valutei naționale, creșterii semnificative a
prețurilor și imposibilitatea angajatorilor de a majora salariile. Toate acestea vor
condiționa scăderea nivelului de trai al populației și contractarea, în continuare, a
activității economice.
Estimările CPE pentru anul 2015:
Evoluția prețurilor +15%
Cursul valutar, media anuală, leu/USD 19,3
lei
Cursul valutar, media anuală, leu/EURO 21,3
lei
Volumul producției agricole -
14%
Volumul producției industriale
+3%
Volumul Comerțului cu amănuntul -
7%
Volumul exporturilor -
10%
Volumul importurilor -
20%
Datoria aferentă consumului de gaze din stânga Nistrului față de Gazprom, mlrd USD
4,7

9
 În T1:15, masa monetară M2 a scăzut puternic, cu circa 10%, parțial asigurând
migrarea resurselor din lei în valută, contribuind, în același timp, la scăderea masei
monetare totale (M3), care s-a contractat cu 2,1%. În T2:15, în mare parte, a fost
recuperată masa monetară M3, dar nu și componentele M1 și M2 în monedă națională.
După modificarea tarifelor la produsele energetice, în pofida politicii anti-inflaționiste
agresive a Băncii Naționale (BNM), inflația va avansa în continuare și se va situa la o
valoare de 2 cifre pentru anul 2015. Așa cum am prognozat la început de an, există
probabilitate înaltă să atingă valoarea de 15%.
Pe fondul scăderii masive a puterii de cumpărare la început de an și a reducerii
drastice a importurilor, cererea de valută în economia reală a scăzut puternic. Prin
urmare, decalajul dintre cerere și ofertă nu s-a aprofundat, ba chiar s-a îmbunătățit spre
mijlocul anului. Astfel, BNM a făcut intervenții ignorabile pe piața valutară.

Figura 1. Evoluția cursului valutar MDL/EUR și MDL/USD în 2015

Pe lângă factorii obiectivi ai economiei reale, operațiunile speculative, exodul de valută
în afara țării, după cum și poziția lungă admisă de băncile sub administrarea BNM, au
creat perturbări masive pe piața valutară, panică și, în consecință, volatilitate înaltă a
cursului valutar. Toate acestea au provocat pierderi participanților neinițiați pe piața
valutară și paralizarea economiei. Chiar dacă indicatorii macroeconomici s-au redus,
echilibrul valutar a fost afectat mai puțin decât ne așteptam. Astfel, se așteaptă o
creștere mai mică a cursului valutar mediu pentru anul 2015, comparativ cu prognozele
noastre de la început de an, 1 USD ≈ 19.3 MDL și 1 EUR ≈ 21.3 MDL.

10
 2.2. Sectorul energetic şi implicaţiile majorării tarifelor din sector
Tradițional, subiectele legate de tarife au fost excesiv politizate, iar politicienii,
în loc să abordeze problemele care țin direct de competența lor (de exemplu, eliminarea
intermediarilor la procurarea energiei electrice), au intervenit prin presiuni asupra
ANRE, atât la nivel declarativ, cât și la nivel practic. Tarifele la gazele naturale au fost
majorate la începutul T3:15. Totuși, tarifele au crescut datorită evoluției celor doi factori
principali – cursul valutar și prețul de achiziție al gazelor naturale de la furnizorul
principal, S.A.D.”Gazprom”. Acesta a scăzut mult sub nivelul prognozat în februarie și
este posibil să ajungă la 260 USD/1000m3 de gaze naturale în calcul mediu anual
(comparativ cu prognoza inițială de 320 USD/1000m3 ). În aceste condiții, tarifele la
gaze naturale au fost majorate în mediu cu 15,4% comparativ cu prognoza de 45%.
Decizia ANRE pe acest subiect a provocat mari controverse, atât din punct de vedere al
procedurii de aprobare, cât și datorită faptului că tarifele publicate în Monitorul Oficial
pe 31 iulie 2015 erau semnificativ mai mari, comparativ cu cele anunțate de ANRE la
ședință publică.
Prognoza privind creșterea tarifului la serviciul de transport al gazelor naturale s-
a confirmat datorită modificării operate la Legea privind gazele naturale în iulie 2014
(acest tarif a crescut de peste 16 ori și ne va costa suplimentar cca 300 milioane lei
anual). S-au confirmat și prognozele în privința livrărilor de gaze naturale prin
gazoductul Ungheni-Iași (volumele livrate au fost nesemnificative). Atenționăm că
soluția care a fost aplicată în privința tarifului pentru transportarea gazelor naturale prin
acest gazoduct (și anume aplicarea tarifului anterior aprobat pentru
S.R.L.”Moldovatransgaz” întreprinderii Î.S.”Vestmoldtransgaz”) va provoca pierderi
operaționale majore, care vor trebui acoperite din bugetul de stat.
În contextul majorării tarifelor la energia electrică, a revenit pe agenda politică
subiectul lipsei interconexiunilor fiabile între R. Moldova și România, prin intermediul
cărora am putea achiziționa energie semnificativ mai ieftină din UE.
Prognozele anterioare privind menținerea aceluiași preț de procurare a energiei
electrice de la producătorul din Cuciurgan s-au confirmat. Însă, în lanțul de furnizare,
între C.T.E. ”Moldovenească” și S.A.”Energocom” (care este 100% în proprietatea
Guvernului R. Moldova) a apărut o companie intermediară, înregistrată în regiunea
transnistreană. Datorită unei devalorizări mai lente a monedei naționale, presiunea pe
tarife a fost mai joasă, iar tarifele au fost majorate cu circa 35% comparativ cu 45%
prognozate la începutul anului. Totodată, s-a confirmat și prognoza privind amânarea

11
parțială a majorării tarifului prin neincluderea în tarif a devierilor financiare acumulate
în special în a doua jumătate a anului 2014 și prima jumătate a lui 2015 – sume ce vor
continua să pună presiuni inflaționiste pe tariful la gaze naturale.
Tarifele la serviciile de alimentare cu energie termică, deocamdată, nu au fost
ajustate. Însă, în urma revizuirii tarifelor la gazele naturale, acestea urmează să crească
cu circa 15-20%. În cazul amânării acestei ajustări tarifare, sectorul termic se va
decapitaliza și îndatora și mai mult. Similar cu situația RED-urilor din proprietatea
statului, într-un asemenea scenariu, CET-urile și tot sectorul termic nu vor putea fi
privatizate la condiții favorabile sau să atragă finanțare externă.
Și sectorul de alimentare cu apă este vulnerabil în fața ingerințelor politice, în
special la nivel local. Mai mult ca atât, deoarece Legea privind serviciul public de
alimentare cu apă și canalizare a intrat în vigoare abia la 14 septembrie 2014, încă nu a
fost finalizată elaborarea și aprobarea tuturor documentelor de reglementare necesare.
2.3. Investiţiile – soluţia ieşirii din criză
Având în vedere nevoia acută de abordare strategică a actualei crize - şi a
crizelor în general – în acest subcapitol se vor analiza investiţiile, ca soluţie pentru
ieşirea din criza economică, de asemenea se vor compara soluţiile oferite de mediul
privat şi, respectiv, de către mediul public. Mediul privat vine cu implicaţii pentru
perspectiva economică pe termen lung, cu soluţii constructive care vizează în primul
rând investiţiile, şi anume, nevoia de investiţii şi tipul de investiţii necesare pentru a se
ieşi din criză. Strategia Guvernului are un caracter reductiv, simplist: soluţiile
guvernamentale, găsite şi aplicate sunt lipsite de orizont, fapt verificat şi de rezultatele
economice slabe de până acum - urmare a acestor politici economice.

Aşa cum în perioada de creştere economică investitorii străini au jucat un rol

important în ceea ce înseamnă investiţii, aşa şi acum avem nevoie de ei pentru a ieşi din
criză şi pentru a începe să avem creştere economică, dar acest lucru se poate realiza doar
dacă statul creează un mediu favorabil pentru investiţiile străine. Statul trebuie să
încurajeze şi să sprijine mediul privat în acţiunile întreprinzătoare vizând investiţiile în
economie.

Există cel puţin trei domenii importante pentru investiţii şi care au efecte
imediate în creşterea economică, acestea sunt: investiţiile în infrastructură, investiţiile în
agricultură şi investiţiile în turism. Moldova poate deveni o ţară importantă în Europa
din punct de vedere economic, dacă ar duce investiţiile în aceste domenii la un nivel
superior de dezvoltare.
12
 Un lucru care poate fi imputat statului este neluarea unei atitudini în momentele
în care economia începuse să o ia pe un drum greşit. Statul are rolul de a pune unele
bariere şi de a ţine economia sub control, pentru a evita producerea unei dezastru, dar
acest lucru nu s-a întâmplat şi măsurile au fost luate prea târziu şi astfel au avut efecte
opuse celor aşteptate.

Unul din factorii care au declanşat această criză mondială a fost nevoia de a
împrumuta bani pentru a cumpăra acţiuni, care să fie vândute după scurt timp şi astfel
din aceste tranzacţii să se obţină profituri uriaşe.

Când se vorbeşte despre investiţii trebuie automat să apară şi „termen lung”,

pentru că dacă nu este vorba despre creşterea activelor fixe, necorporale şi/sau
imobilizări financiare pe termen lung, atunci nu este vorba despre investiţii.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:
Pe măsură ce economiile intră în etapa de redresare economică, va fi important
ca autoritățile din toate țările să elimine treptat, dar cât mai curând posibil,  măsurile
ample de sprijin și să se concentreze pe încurajarea unui mediu de afaceri competitiv,
acesta fiind esențial pentru o redresare puternică, rezistentă la viitoare crize, precum și
pentru o creștere economică durabilă pe termen lung.
Majoritatea țărilor din Europa și Asia Centrală pot îmbunătăți atât cadrul
instituțional, cât și aplicarea legilor pentru un mediu concurențial puternic, inclusiv
reformele în ceea ce privește politicile publice necesare pentru a consolida insolvența și
soluționarea litigiilor, pentru a facilita intrarea pe piață a noilor firme și pentru a
îmbunătăți capacitatea sectorului financiar de a oferi credite pentru sectorul de afaceri.
După cum reiese din istoria crizelor economice mondiale, prezentată în prima
parte, statele lumii sunt interconectate şi o criză nu loveşte doar o ţară, ci afectează mult
mai multe ţări şi sectoare ale economiei mondiale. Fiecare criză e diferită în felul ei şi
fiecare criză a „provocat” economia unei naţiuni sau chiar mondială să treacă la un alt
nivel de dezvoltare şi de „derulare”.
Recomandări:

 Aprobarea și implementarea unui plan de stabilizare financiară și relansare

economică;
 Finalizarea investigațiilor în cazul BEM, Băncii Sociale, Unibank și tragerea la
răspundere a persoanelor responsabile de producerea crizei în sectorul financiar-
bancar;
13
  Accelerarea implementării reformelor, în special a celor prevăzute în Acordul de
Asociere cu UE;
 Elaborarea și aprobarea Codurilor Vamal, Fiscal și Funciar în redacție nouă,
compatibile cu reglementările europene în domeniu;
 Accelerarea și dinamizarea procesului de preluare și aplicare a standardelor
europene și internaționale;
 Elaborarea unor noi strategii de dezvoltare a industriei, de atragere a investițiilor
și promovare a exporturilor, în baza prevederilor Acordului de Asociere.

Bibliografie

Carte cu un autor
1. VASILE TURCU, Macroeconomie, Editura Timişoara, 2006
2. TOMȘA A., coordonator Teorie Economică Tipografia Centrală, Chișinău, 2013
3. DOBRESCU E., 2010, Crizele care ne folosesc, în Cartea Crizelor – O privire optimistă,
Editura Wolters Kluwer, Bucureşti
Carte cu mai mulți autori
1. GHIŢĂ TĂNASE, PAUL, COŞEA, MIRCEA, NIŢESCU, DAN, GAVRILĂ, ILIE,
POPESCU, CONSTANTIN – Economie
2. VIOREL CHIVRIGA, DIANA ENACHI, CORINA GAIBU, SERGIU GAIBU,
TATIANA LARIUȘIN, DIANA LUNGU, VICTOR PARLICOV, ION TORNEA, Criza
economică-impact și măsuri de răspuns, IDIS, Viitorul, 2015
Alte surse
1. The World Bank
2. International Science Council

14