1.

La circ, în Târgul Moşilor,

5. Colegii  lui Apolodor
Pe gheaţa unui răcitor,
S-au dus atunci la dirijor. Jelania lui Apolodor la Capul Nord
Trăia voios şi zâmbitor 
Un piguin din Labrador
Maestrul Domilasolfa, 8. „O, fraţii mei din Labrador,
Cu nume falnic şi sonor.
În haina lui de catifea  Adio vouă, tuturor!
I-a ascultat şi, gânditor, Pesemne că mi-e dat să mor
- Cum se numea? – Apolodor.
S-a aşezat  pe-o canapea Aici la ţărmul mărilor...
- Şi ce făcea? – Cânta la cor.
Oftând – Sărmanul meu tenor Şi ce păcat! Eram tenor,
Deci, nu era nici scamator, 
Se poate prăpădi de dor! Cântam frumos, cântam la cor,
Nici acrobat, nici dansator;
Să plece , deci, spre Labrador... O, fraţii mei din Labrador,
Făcea şi el ce-i mai uşor:
Şi a plecat Apolodor... O, fraţii mei din Labrador
Cânta la cor. (Era tenor.)

6. La început a fost uşor: De-acuma, apele, de vor,

Grăsuţ, curat, atrăgător
L-a dus spre nord l-a dus în zbor Îmi vor aşterne un covor
În fracul lui strălucitor, 
Un avion, un bimotor. Peste nisipul de la fund
Aşa era Apolodor...
Şi stând picior peste picior Legănător şi sclipitor,
Cânta, cânta Apolodor La sânul lor să mă ascund,
2. Dar într-o zi, Apolodor,
Cânta cu glasu-i de tenor Să dorm pe veci să dorm profund,
Spre deznădejdea tuturor,
Plimbându-se din nor în nor... O, fraţii mei din Labrador,
A spus aşa: - Sunt foarte trist!
O, fraţii mei din Labrador!”
Îmi place viaţa de corist, 
Dar între timp înflăcărându-l
Dar ce să fac? Mi-e dor, mi-e dor
Ameţitorul peisaj 9. Stătea pe ţărm Apolodor
De fraţii mei din Labrador...
Sări pe-o aripă cu gândul Posomorât şi gânditor...
O de-aş putea un ceas măcar
Să dea dovadă de curaj. Dar iată iată un vapor!
Să stau cu ei pe un gheţar!...
E pescadorul METEOR
Apoi a plâns Apolodor...
Apoi cu paraşuta-n spate Cel mai de frunte pescador
Se zbengui Apolodor Din Baltica în Labrador.
3. Când l-a văzut pisoiul Tiţ
Când agăţându-se de roate,
Plângând cu hohot şi sughiţ
Când stând călare pe motor. Sirena şuieră de zor:
- Heei! Cine eşti? – Un călător.
I-a spus: -  Prietene aş da
Aşa, cu zboru-i acrobatic, - Cum te numeşti? – Apolodor.
Mustaţa şi codiţa mea,,
Ar fi ajuns în Labrador, - Şi încotro? – Spre Labrador.
Aş da o litră de caimac,
Dar l-a izbit un nor zănatic - De ce jeleşti? – Păi simt că mor
Aş da orice să te împac.
Şi a căzut Apolodor... Uitat şi fără ajutor...
Zău, nu mai plânge! Te implor...

7. La Capul Nord, la Capul Nord, 10. Şi i-au strigat atunci în cor,

Dar el plângea: - Mi-e dor, mi-e dor
Adăpostit într-un fiord Matrozii de pe METEOR:
De fraţii mei din Labrador...
Şedea pe ţărm Apolodor
Posomorât şi gânditor. „Noi te luăm, Apolodor
4. Şi-au încercat să-l mai împace
Că vasul nostru METEOR
Ariciul dăruindu-i ace,
Şedea pe ţărm tăcut şi trist E MARE ŞI ÎNCĂPĂTOR.
Şi ursul cu un pumn de mure
Acest tenor acest corist, Ai drum ceva mai ocolit
Atunci culese din pădure,
Şedea cu paraşuta spartă, Mergând cu noi spre răsărit,
Şi iepurele Buză-Lată
Fără busolă fără hartă. Dar tot ajungi în Labrador.
Cu fruncte dulci şi cu salată
Hai urcă-te pe pescador.. ”
(Colegi de-ai lui Apolodor,
În larg vuia clocotitor, Înveselit, Apolodor
maeştri-cântăreţi la cor).
Întreg potopul apelor Şi-a luat suindu-se pe bord,
Adio de la CAPUL NORD.
Dar el plângea: - Mi-e dor, mi-e dor
Şi se jelea Apolodor...
De fraţii mei din Labrador...
11. A fost un drum fermecător:
În zare nici un fir de nor,
Doar culmile gheţarilor
Şi pescăruşi, rotind în zbor,
Şi apa unduind uşor,
Şi vântul lin, ca un fior...
Plutea vaporul METEOR  Acuma, după câte-aud
Încetişor, încetişor,
Plutea pe-o luminoasă cale
De aurore boreale,
Plutea pe unde de fosfor,
Şi-l străjuia, ocrotitor,
Înaltul cer multicolor.
Plutea vaporul METEOR  Pe documente ştampilate.
Încetişor, încetişor,
Matrozii toţi cântau în cor,
Şi pe deasupra tuturor,
Îşi risipea Apolodor
Superba voce de tenor
Spre desfătarea focilor..
A fost un drum fermecător.
12. Dar, pân-la urmă se opri
În port vaporul METEOR
Şi debarcă Apolodor
La Behring, într-o bună zi...
Apoi trecând peste strâmtoare
Cu luntrea unui eschimos
Porni spre Labrador, pe jos
Porni cu mare nerăbdare...
Pe unde-a fost, nu se prea ştie
Dar, după câte-am priceput,
Se pare că a străbătut
Alaska rece şi pustie...
13. Ieraţi-mă că par uituc,
Dar s-au păstrat puţine file 
Şi-n cronica acelor zile
Sunt scrişi doar: munţii
Tinkmerkpuk,
Un râu, o vale sau un sat
Şi-un nume : Castorul Bursuk
(De două ori subliniat)
Apoi caietul e pătat...
14. Ce noutăţi? Pe cât de pare
I-a  spus Bursuk: „În Labrador
Ai fost născut din întâmplare,
Căci nu-i picior de pinguin;
Familia Apolodor
A stat şi ea forte puţin
(Venise numai în plimbare).
s-a stabilit la Polul Sud
pe gheaţa Golfului Terror...”
Bursuk era convingător:
Se bizuia pe vechi tratate,
Pe tomurile studiate,
Pe manuscrise, pe citate,
Avea, în orice caz, dreptate.
Deci, l-a crezut Apolodor
Şi n-a mai mers spre Labrador... Mergând spre Sud, mergând spre
15. Cu mare caznă descifrez
Ce scrie , printre ştersături:
„... Străbat Canada , prin
păduri....”
„... Popas la tribul irochez...”
Apoi un rând mai înţeleg:
„... Plutim pe lacul Winnipeg... ”
Şi iar e manuscrisul ud,
Pătat, murdar, îngrozitor...
(În orice caz Apolodor
E clar că a pornit spre sud.)
16. Si iată cum, pe negândite,
S-a pomenit Apolodor
De data asta călător
De-a lungul Statelor Unite.
Iar cronica, de la-nceput
Notează speriată: „Vai,
Se ţine după mine scai, 
Tâlharul din Connecticut...
Alaltăieri, când l-am văzut
Umbla cu barbă şi mascat
Şi sta ursuz şi încruntat
17. Apolodor, ştiu, n-ar fi vrut,
Dar eu am cercetat şi-am scris
Ce i-a făcut şi ce i-a zis
Tâlharul din Connecticut.
Era în tren. Cum sta tăcut
Şi singur cuc Apolodor
S-a mai urcat un călător:
Tâlharul din Connecticut.
 
Lăsându-l gol, într-un minut, 
I-a spus apoi netam-nesam:
- Aşa... Acum te-arunc pe geam...
şi cum a zis, a şi făcut
Tâlharul din Connecticut...
18. O, ştiu!... A fost îngrozitor...
Dar n-a pierit Apolodor, 
Ci, iată-l, istovit şi gol,
Pol...
Şi-a mers aşa, ceas după ceas,
Oftând la fiecare pas...
Departe fremăta uşor
Înalta boltă a pădurii:
Şi-a poposit Apolodor
În valea râului Missouri...
19. Cu glasul lui răsunător
Se jeluia Apolodor:
„Ce mi-a făcut, ce mi-a făcut
Tâlharul din Connecticut...
Aşa, cu vânătăi şi gol
Nu cred să mai ajung la Pol,
Nu cred să mai ajung la Pol...”
Missouri clipocea, uşor,
Şi el plângea, plângea de zor...
20. Iar când tăcu Apolodor
I-aduse vântul la urechi
Un huruit asurzitor:
Pocnind amarnic din motor
Un camion cu fiare vechi, 
Firesc ar fi şi necesar,
Să-l întrebăm pe cronicar
De câte-a trebuit să-nfrunte
Şi să ne dea, în plus, măcar
O serie de amănunte:
De pildă, foarte însemnate
Sunt noutăţile aflate
Pe când vorbea la telefon
În nu ştiu ce localitate,
Pe malul fluviului Yukon.
Tâlharul din Connecticut...
Mai răpănos ca o cămilă,
Iar ca să fie mai temut Venea pe drum încetişor.
Purta perucă bicoloră.
Şi l-a luat cu el, de milă,
Şi împuşca un om pe oră Şoferul binevoitor..
Tâlharul din Connecticut...”

Acestea nu pot fi uitate...

21. Aşa porni Apolodor,
Murdar de praf şi de rugină, Primarul Bigg, din Saint-Louis:
Sub soarele dogoritor,
Urcat pe fiare, în maşină...
Şi cum se văieta de zor:
Vai! N-am să pot ajunge  gol,  În centrul pieţei o baracă.
În gerurile de la Pol
(Deşi aici e zăpuşeală),
Văzu pe maldărul de fier
O platoşă medievală
Şi-o chivără de cavaler
Croite parcă, pe măsură.
Şi-a îmbrăcat Apolodor
Această falnică armură.
22. Dar, după câteva
secunde,
Un uragan îngrozitor
Se abătu de nu ştiu unde
Şi-atunci cumplita vijelie
L-a smuls în drumul ei din
zbor,
Şi l-a purtat din nor în nor
Ca pe un fulg de păpădie.
Ia el gândea: „Acuma mor...” Şi tot aşa e clar de tot  Când uşa a sărit în sus
23. Apoi stă scris în
manuscris
Că a picat plocon, de sus,
Stârnind o zarvă de nespus,
Pe străzile din Saint-Louis.
Întâiul care l-a zărit
(Savantul  Fergus Mac-
Piggot)
A dat de veste peste tot:
- Un satelit! Un satelit!...
Dar, sfătuindu-se, de-o parte, Toţi marţienii au pe ei
Cu creierul automat,
Savantul a rectificat:
- Nu-i satelit: e om din
Marte!...
La care adunaţi în cor
25. Şi-atunci s-a ridicar şi-a zis
„Noi, care ne aflăm de faţă,
Am hotărât să ni se facă
Din nylon pur, cusut cu aţă
În ea, pe-un soclu de granit
Pictat cu stele pe o parte,
Va sta în lanţuri, fericit,
Acest străin, picat din Marte.
Şi, după cum m-aţi cunoscut
(Părinte pentru fiecare)
Fireşte că am prevăzut  Volumul până l-am închis..
Şi-o mică taxă la intrare...”
Iar după asta a tăcut.
Şi s-a făcut precum a zis
Primarul Bigg, din saint-Louis...
26. Cât a durat nu ştiu precis
  Dar nici o îndoială nu e
Că în oraşul Saint-Louis
Apolodor a fost statuie.
Că după ce l-a studiat,
Savantul Fergus Mac-Piggott
A scris faimosul lui tratat
Cu titlul : „Oamenii din Marte”
(Din care dau mai jos o parte).
OAMENII DIN MARTE DE FERGUS MAC-
PIGGOTT
Capitolul I
O sumedenie de piei
Din care , una, minerală,
Aduce , după cum s-a spus,  Legat cu funii de bumbac,
A platoşă medievală.
(Modele noi cu preţ redus,
Capitolul III
...De-aceea mă ridic şi strig
ca orice bun american:
Cine e dornic de câştig
Să-şi facă rost de-un marţian!
(Votaţi-l pe primarul Bigg!)
capitolul IV
Cu geniul şi ştiinţa mea...
(etcetera, etcetera...)
28. De multe ori am recitit
Dar să vedem ce-a mai păţit
Apolodor în Saint-Louis...
............................................
Pornise vânt dinspre apus
Prin noaptea rece şi posacă,
Iar el şedea în lanţuri pus,
Pe soclul rece, în baracă.
Şedea cuminte şi supus
Şedea în beznă şi tăcere,
Şi-au năvăli în încăpere
Vreo patruzeci de inşi mascaţi,
Tâlhari şi ucigaşi cu leafă:
Toţi câinii ăştia blestemaţi
Rânjeau cu gura pân` la ceafă.
Şi-n fruntea lor venea tăcut 
Tâlharul din Connecticut...
29. Apoi s-au năpustit vreo trei
Şi l-au răpit pe- Apolodor
Pe când ceilalţi răcneau la ei:
- Nu staţi! Mai repede ! Daţi
zor!...
Vârât în fundul unui sac,
Aşa l-au dus, pe rând, în spate,
Prin uliţe întortocheate,
Vreo patreuzeci de gură-
cască Prin străzi cu nume deocheate.
Strigară: „Uraaa! Să trăiască!” găsiţi la „Pielea ideală”)...
30. Şi s-au oprit cumpliţii zbiri
Şi auzind urarea lor, Capitolul II La ora unu jumătate, 
S-a bucurat Apolodor... În faţa unei vechi clădiri.
Din studii şi măsurători 
24. Şi-au început să se Reiese că planeta Marte Era o casă mare, mare, 
tocmească E undeva foate departe , Cu geamurile ferecate,
În jurul lui Apolodor Iar marţieni sunt tenori. Cu poarta prinsă în zăvoare,
 Cei patruzeci de gură-cască: Şi pomenesc de Capul Nord Cu sonerii automate,
Sau de Alaska uneori. Şi, chiar deasupra, la intrare,
- Ce-ar fi să-l facem Se vede că de-acolo vin... Scrisese cineva, cu cretă:
senator?..
- De box nu-i bun că e firav... (La orice mare magazin   Amicii armei nucleare 
- Să-l punem la Academie... găsiţi produse marca Ford.)
- Ca general ar fi grozav... Asociaţie secretă.
- Să-l facem şef de puşcărie...
31. Şi ca un stol de lilieci
În beznele întunecate
s-au risipit cei patruzeci,
Iar pragul uşii l-a trecut
Doar unul, cu povara-n spate:
Tâlharul din Connecticut...
32. Şi s-a trezit Apolodor
Că-i scos din sac şi aruncat
Pe florile unui covor
Din „Marea sală pentru sfat”.
Erau acolo adunaţi
Cei mai bogaţi dintre bogaţi,
Stăpânii marilor averi,
Un amiral, veo trei bancheri,
Şi fabricanţi nu mai ştiu câţi,
„Amicii armei nucleare”.
Şi îl priveau posomorâţi,
Şezând cu nasul în pahare...
33. Fireşte că întreaga noapte
S-au sfătuit, încet, încet,
Mai mult prin semne şi prin şoapte;
Iar sfatul a rămas secret.
De-aceea am puţine date
(Şi poate nu destul de clare)
În mare parte copiate
Din HOTĂRÂREA următoare:
Hotărârea Asociaţiei „Amicii armei
nucleare”
Punctul unu
Noi, adunaţi în Saint-Louis
Cu toată graba necesară
Ne-am sfătuit şi am decis:
Acest străin va fi trimis
s-arunce-n fiecare ţară
O mică bombă nucleară.
Punctul doi  Şi-i murmură şi-i cântă cui
În misiunea lui secretă
Va fi trimis cu o rachetă.
36. Târziu, când şi-a venit în fire,
Cum sta aşa Apolodor
Văzu butonul de pornire
(Pe care scrie: pentru zbor),
Şi-l apăsă încetişor...
Ce s-a-ntâmplat, e de mirare,
De-aceea m-am simţit dator
Să copiez de prin ziare
Întreg pasajul următor:
Explozie la Saint-Louis
La ora cinci şi cinci , precis,
 Prin telegraf ni s-a transmis
Că în oraşul Saint-Louis
Pe strda X, la 6 bis,
Un marţian s-a sinucis
Lăsând un robinet deschis..
Explozia a mai ucis
Trei amirali şi opt bancheri:
Aceştia, după cât se spune,
Se adunaseră de ieri
Şi se aflau la rugăciune.
(Acum sunt toţi în paradis.)
Pe străzile din Saint-Louis
Emoţia-i de nedescris...
Savantul Fergus Mac-Piggott,
La faţa locului venit
A declarat: „E clar de tot
Că marţianul a murit...”
(Savantul are păr pe frunte)
Vom reveni cu amănunte...
38. Pe Missisippi, într-un bac,
De ce zâmbesc mereu şi tac
Şi negrul Jim şi negru Jack?
Pluteşte bacul printre cioate
De sălcii vechi şi fărâmate
Puhoiul apelor gălbui?
De ce zâmbesc mereu şi tac
39. Şi iar lipsesc vreo şapte file
Din cronica acelor zile..
Cât o fi mers Apolodor
Şi ce s-o fi ales din bac?
Pe unde-i Jim? Pe unde-i Jack?
Nu ştiu nimic de soarta lor...
Atâta am: un colţişor
O bucăţică de hârtie,
Un peticel, pe care scrie:
„Zăceam în portul New-Orleans
Zăceam pe un maldăr de catran,
Iar căpitanul CyrusSmith,
Un beţivan şi-un adormit,
Beteag de şale, slut şi chior
Mi-a zis: - Te iau ca ajutor.
Am de cărat nişte susan
(Fireşte, nu-ţi dau nici un ban)...
Nu te uita cât sunt de slut:
Am fost un falnic căpitan,
Un lup de mare cunoscut,
Dar m-a pocit acum un an
Cu latul unui iatagan,
Când navigam spre yukatan
Tâlharul din Connecticut...
De-atunci, să ştii că-i sunt
duşman”...
„Şi am plecat din New-Orleans;
Acuma stau lângă cazan;
E tare cald şi eu asud,
Dar mergem, mergem către
sud...”
40. Şi, rătăcind mai multe zile
În largul Mărilor Antile
A navigat Apolodor
Prin Marea Caraibelor...
Era un cer ca de smarald,
Un cer înmiresmat şi cald
Şi-n valuri străvezii
Sclipeau meduze, mii şi mii...
Iar căpitanul Cyrus Smith
Punctul trei
De va ieşi, cumva, război,
Suntem nevinovaţi, fireşte:
Străinul nu e de la noi;
Ce face el, nu ne priveşte...
Punctul patru
Vom da la vremea cuvenită,
Anunţ că Banca împrumută
Oricare ţară pustiită
(Dobândă: nouăzeci la sută).
35. În zori, porniră doi sau trei
(Cei mai de seamă dintre ei)
Trimişi s-aducă, fiecare,
 Mai multe bombe nucleare.
Şi tot cu ei porni tăcut
Tâlharul din Connecticut...
Într-o maşină violetă.
Apoi, după plecarea lor,
A fost târât Apolodor
În camera-laborator
Şi încuiat într-o rachetă.
Dormea şi sforăia cumplit.
Şi negrul Jim şi negru Jack?
Dormea adânc, dormea tihnit,
Lăsându-l pe Apolodor
Au lângă ei un călător
Să vadă singur de vapor....
(L-au scos din apă gol şi ud;
Picase nu ştiu cum, din zbor,
41. Şi lunecau uşor , uşor,
Şi-atât spunea : „Spre sud... spre
Pe unde moi şi străvezii
sud...”)
De-a lungul apelor pustii...
Acum bătrânul negru Jack
Era frumos, era frumos!...
Îşi umple pipa cu tabac,
(O cum rotea un albatros
Iar Jim întreabă zâmbitor:
În larg  la sud de Barbados
- Cum te numeşti? – Apolodor...
Şi cum, tăind în apă vad,
Treceau rechini spre
Şi-i dau din prânzul lor sărac,
Trinidad!... )
Şi-i dau o haină de bumbac,
Şi îl privesc zâmbind şi tac
Iar căpitanul Cyrus Smith
Şi negrul Jim şi negru Jack...
Dormea şi sforăia cumplit..
42. Au dat apoi în calea lor 47. Şi iar lipsesc mai multe file 51. Pe gheaţa Golfului Terror...
De un zăduf ca de cuptor : Din cronica acelor zile.. Ofta , ofta Apolodor,
Nici pic de vânt, nici fir de nor Dar se găsesc în Uruguai Iar tata, Apolodorel,
(Pluteau, acum, pe-Ecuator...) O sumedenie de cai Şi unchiul, Apolodorini,
Şi n-ar fi lucru de mirare Şi neamurile, şi vecinii
Şi admira Apolodor Să fi pornit Apolodor Şedeau grămadă lângă el
Culoarea serii, de aramă, Spre sud, pe-un cal de soi, călare. Şi-l îmbiau c-un sac de peşti:
Când a primit o telegramă - Ia-i, dragă, dacă ne iubeşti...
Având cuprinsul următor: Că n-avem ştiri din partea lor - Nu mai fi trist Apolodor...
Fireşte, calul poartă vina... - Ţi-i dăm pe toţi, dacă zâmbeşti...
Telegramă (prin radio)
„Hei, căpitane Cyrus Smith, 48. A fost sau nu obositor? Dar el ofta, ofta de zor:
ce naiba faci? Ai adormit? Au zăbovit în Argentina? „Aş vrea să plec la Bucureşti...”
Întroarce-te spre punctul trei, S-au mai oprit să cerceteze
Că punctul doi s-a potolit; Câmpiile patagoneze? 52. Şi-a stat de-a chibzuit puţin
Laşi toate armele la ei. Pe unde au mai făcut popas? Bunicul Apolodorin
Aici sunt eu...ai priceput? Au sta să-şi spună bun rămas (Cel mai în vârstă pinguin)
Amicul  din Connecticut...” La Capul Horn? În altă parte? Apoi a spus: „Eu nu te ţin,
A izbutit Apolodor
Dar căpitanul Cyrus Smith Să mai găsească un vapor Că dorul e amar şi chin...
Dormea mereu, dormea tihnit Şi să pornească mai departe?... Decât să stai şi să jeleşti 
Dormea şi sforăia cumplit... Aicea, mistuit de dor,
Atâta ştiu: era în marte... Mai bine pleci la Bucureşti...”
44. Deci, pricepând Apolodor Bătea un vânt de vreme rea
Că e stăpân peste vapor Şi-n lagul mării viscolea Şi a plecat Apolodor... 
Duşmanul lui cel mai temut,  Cu fulgi de gheaţă reci şi tari
Tâlharul din Connecticut, Când a zărit Apolodor 53. Pe unde a trecut şi cum
Că vor cârmi, poate, spre Antarctica printre gheţari. A străbătut atâta drum?
nord,
Că beţivanul chior şi slut Şi-a debarcat triumfător,  O fi trecut peste ocean,
E mincinos şi prefăcut, Pe gheaţa Golfului Terror... Pe urmele lui Magellan,
Că nu duceau cu ei pe bord Plutind pe vechiul drum naval
Nici pomeneală de susan, 49. Pe gheaţa Golfului Terror... Din emisferul austral?
Ci numai pulbere şi arme, S-a adunat cu mic cu mare Sau (după cum mai e un zvon)
S-a dus întins la căpitan Tot neamul lui Apolodor. O fi pornit în avoin
Ştia în ce cabină doarme – Şi-a rătăcit, apoi, un an,
Şi scos din fie s-a răstit : Şi l-au primit la debarcare, Prin continentul african?
- Tâlhar ce eşti, m-ai păcălit! Bunicu Apoloririn
(cel mai în vârstă pinguin Din Kamerun şi din Gabon
Dar căpitanul Cyrus Smith Şi mama Apolodorica Există două ilustrate:
Dormea şi sforăia cumplit, (o  pinguină atâtica Doi albi cu puştile la spate
Dormea mereu, dormea tihnit Şi tata Apolodorel Şi scrie dedesubtul lor:
Şi nici măcar n-a tresărit... (Un pinguin , mărunt şi chel) „Călăi şi zbiri ai negrilor”
Şi unchiul Apolodorini Le-o fi trimis Apolodor?...
45. O, ce păcat, o, ce păcat Şi neamurile, şi vecinii...
Că n-a fost fotografiat S-o fi oprit în statul Ghana?
Acel moment înălţător Şi au cântat cu toţi în cor, A străbătut Mediterana?
 O fi trecut pe la Bosfor?...

Iar pe deasupra tuturor

Când, singur cuc, Apolodor Sunt pagini goale-n manuscris
Şi-a risipit Apolodor
A găurit cu un topor Şi n-aş vrea să înşir poveşti. 
În triluri lungi, răsunătoare,
Pereţii marelui vapor!..
Superba-i voce de tenor.
Şi iar de şapte ori păcat Un singur lucru e precis:
Că n-a fost imortalizat Că într-o zi, Apolodor
A fost o zi de sărbătoare
Munitul tragic şi solemn S-a reîntors la Bucureşti. 
Pe coasta Golfului Terror...
Când nava s-a cutremurat
Din toţi pereţii ei de lemn, 54. Era sătul de pribegie...
50. Cum s-a simţit Apolodor
Apoi, domol s-a scufundat Şi l-au primit, cu bucurie,
Pe gheaţa Golfului Terror ?
Ca un rechin înjungheat... Maestrul Doremilasolfa
În haina lui de catifea,
Era un frig îngrozitor,
...................................... Şi iepurele Buză-Lată
Mai frig ca-n orice răcitor,
Cu fructe dulci şi cu salată,
Un ger tăios ca un cuţit
Iar căpitanul Cyrus Smith Şi Ursul, aducându-i mure
Şi-un viscol nemaipomenit,
În clipa când a răposat Atunci culese din pădure,
Dar el se prăpădea de dor;
Se spune că dormea ,tihnit Şi l-a primit pisoiul Tiţ
Dormea şi sforăia cumplit. Plângând cu hohot şi sughiţ.
Îşi amintea Apolodor
Şi toţi cântau cântau în cor
De foştii lui colegi de cor
O, ce păcat, o, ce păcat Urările prieteneşti:
Şi parcă îi vedea în faţă:
Că n-a fost fotografiat!... „Bine-ai venit, Apolodor”
Da, iepurele Buză-Lată
Îl îmbia cu o salată
46. Ceva mai jos de Ecuator Iar el ofta , încetişor:
Şi Tiţ zâmbea pe sub mustaţă,
Plutea, plutea Apolodor, - Ce bine e la Bucueşti!
Iar ursul adusese mure
Plutea călare pe-un colac
Atunci culese din pădure,
Şi-ar fi plutit aşa un veac, 55. De-atunci, voios şi zâmbitor
Şi îi dădea Ariciul ace
Dar l-au cules cu chiu cu vai Stă iar la circ Apolodor 
Şi ghemotoace să se joace...
Nişte pescari din Uruguai... Pe gheaţa unui răcitor;
Dar nu în Târgul Moşilor.
Şi parcă i se năzărea
Și, cum era flămând și ud, Pe cât se pare s-a mutat, 
Că mai încolo, pe gheţar,
L-au luat spre casă, către sud, Voi însă îl găsiţi uşor:
Maestrul Domilasolfa,
L-au luat pe vasul lor sărac, E foarte simplu de aflat
În haina lui de catifea,
I-au dat si buruieni de leac Adresa Circului de Stat.
Cu notele în buzunar,
(Fiindcă prinsese guturai)
Şedea întins pe canapea 
Și l-au ținut într-un hamac Acolo cântă. E tenor.
Şi îi zâmbea şi-l întreba:
Pân-au ajuns în Uruguai...
- „Ţi-e dor de noi, Apolodor? ”...
Şi vreau să-mi scriţi, neapărat,
Cum v-a primit Apolodor.

Povesti de: FRATII GRIMM     CREANGA     EMINESCU     SLAVICI     ANDERSEN     ISPIRESCU   

DELAVRANCEA     FILIMON     TOLSTOI     GÂRLEANU     MITRU