INITIATIVE STRATEGICE DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR

DE MUNCA SI BOLILOR PROFESIONALE : 2006 – 2008

I. RISCUL FACE PARTE DIN VIATA

PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE este singura cale pentru imbunatatirea

conditiilor de securitate si sanatate ale participantilor la procesul de munca – ca factor
potential ce influenteaza reducerea costurilor si cresterea productivitatii sociale.
Astazi, sunt inca putini manageri care se mobilizeaza cotidian pentru aceasta miza umana
si financiara.
Misiunea acestora – destul de clar perevazuta in legislatia de specialitate armonizata cu
DIRECTIVELE EUROPENE – este de a pune diferitii actori din intreprindere (incepand
cu conducatorii locurilor de munca,responsabili cu securitatea si sanatatea, personalului
tehnic de supraveghere),in situatia de a actiona direct si sistematic pentru a lua in sarcina,
propria lor sanatate si securitate.
Aceasta noua abordare a prevenirii riscurilor profesionale devine o REALITATE intarita
prin directivele CEE si transpuse in dreptul romanesc prin legi privind securitatea si
sanatatea in munca, asigurarea la accidente de munca si boli profesionale precum si in
codul muncii.

II . SECURITATEA SOCIALA – poate dispune -in interiorul ei- de mai multe forte
care, prin unirea competentelor, concura la prevenirea riscurilor profesionale in functie de
specificul si mijloacele de actiune a fiecareia din acestea.
Aceste forte se regasesc in:
 INSPECTIA MUNCII
 SISTEMUL DE ASIGURARE LA ACCIDENTE DE MUNCA si BOLI
PROFESIONALE
 ASOCIATII, FUNDATII cu obiect de activitate PREVENIREA RISCURILOR
PROFESIONALE SI/SAU ASIGURAREA LA ACCIDENTE DE MUNCA si
BOLI PROFESIONALE
 INSTITUTE DE SPECIALITATE (I.N.C.D.P.M, I.N.S.E.M.E.X)
 ORGANISME SI UNITATI DE MEDICINA MUNCII
 REVISTA OBIECTIV
 EXPERTI IN PREVENIRE – persoane juridice sau fizice, autorizati potrivit legii
 COMITETELE DE SECURITATE SI SANATATE DIN INTREPRINDERI/
UNITATI/LOCURI DE MUNCA
 In interiorul acestor instante se regasesc sau ar trebui sa se regaseasca,
competente, mijloace si pârghii care, coroborate intre ele ar putea creiona
imaginea unei STRATEGII DE PREVENIRE bine articulate capabile sa
raspunda atât aspiratiilor oamenilor pentru propria lor securitate si sanatate cat si
imperativului unei economii mondializate expusa la concurenta pe piata interna si
mai ales, pe piata externa.
PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE, NECESITA:

III. O POLITICA DE SECURITATE SI SANATATE:

 TOTDEAUNA NOUA – REINNOITA, deoarece trebuie sa fie in pas cu:

< Dezvoltarea si complexitatea proceselor de munca, aceasta fiind legata in
mod direct de evolutia tehnicilor si tehnologiilor de lucru care determina
schimbari profunde atat in procesele de munca, cat si in evolutia demografica a
intreprinderilor in care marimea si durata de viata a acesteia, au din ce in ce mai
mult o tendinta de scadere.
< Schimbarile ce intervin in mediul industrial si social; Astfel anumite
sectoare/subsectoare de activitatte sunt in crestere(comertul, serviciile, textilele,
constructiile), altele sunt stabile (petrol, gaze, metalurgie) iar restul in scadere.
Aceste miscari, antreneaza de fapt si transferuri de riscuri intre sectoare de
activitate care se amplifica cu cât introducerea noilor forme de organizare da
nastere, pe deoparte la cresterea intreprinderilor exterioare pe de alta parte la
inmultirea numarului de posturi de munca temporarare.
< Orientarile lumii economice si sociale ca rezultat al impactului activitatii
economice si sociale cu nivelurile de risc profesional care de asemenea este
strans legat de productivitatea muncii, formarea personalului si rezultatele
economico financiare ale intreprinderilor. In acest sens, mediul economic si
social va trebui sa fie considerat ca principalul factor in elaborarea actiunilor
destinate prevenirii riscurilor profesionale.

 INDRAZNEATA, PERSEVERENTA SI TENACE, care sa tina seama

de evolutiile sociale, tehnologice si economice a tarii si anume de
< dinamica accidentelor si bolilor profesionale in ultimii ani;
< efectele financiare a accidentelor de munca, incidentelor, maladiilor
profesionale care au anulat practic cresterile economice obtinute in anii de
referinta.
< efecte sociale a rezultatelor accidentelor de munca si bolilor profesionale
< natura muncilor prestate de forta de munca activa si a riscurilor pe care le
antreneaza

 GLOBALA SI COERENTA
Faptul ca activitatile umane ce se reflecta in toate domeniile comporta riscuri de
accidente, necesita abordarea unei politici de prevenire globala care vizeaza
combaterea cauzelor care conduc la aparitia accidentelor de munca/maladiilor
profesionale, actionand asupra tuturor domeniilor de activitate in care se regasesc
oamenii si munca lor.
< Prevenirea globala, inseamna ca fiecare din actiunile initiate, in domeniile de
activitate respective, permite sa concure pentru realizarea aceluiasi scop in cadrul
unor masuri coordonate.
 Aceasta abordare intervine in etapa in care ne gasim, respectiv atunci cand
Institutia de Prevenire este ,, saraca” in mijloace de prevenire si nu-si poate sa-si
permita dispersarea fortelor si asa minime dupa cum se constata.
Spre exemplu, pot fi luate in considerare mari actiuni de prevenire care sa
trateze subiecte diferite si destul de ,,fierbinti” cum ar fi: zgomote, noxe,
accidente de circulatie, in care diferiti ,,actori”ar putea gasi solutii rationale
rezultate din cunostiinte si experiente comune.
Este deasemenea si cazul intreprinderilor ale caror riscuri sunt legate de
relatiile cu alte unitati ce ar reprezenta clientii si furnizorii, in vederea stabilirii de
masuri care sa evite ca aceste relatii sa genereze noi riscuri profesionale rezultate
din interferenta intre activitati, echipamente tehnice, oameni si materiale.
Aceste actiuni ar putea fi declansate direct de catre cei ce au sau isi preiau
sarcini de prevenire, cu ocazia interventiilor in intreprindere sau indirect prin
punerea la dispozitie a solutiilor si mijloacelor adecvate de prevenire.
 EDIFICATA PE CONCEPTUL DE GESTIONARE A RISCURILOR
PROFESIONALE
Gestionarea riscurilor ramane o activitate complexa in cadrul unei
intreprinderi/unitati, deoarece ea nu se mai limiteaza numai la punerea in
practica a masurilor ce permit reducerea numarului de accidente de munca/
maladii profesionale ci se merge mai departe de cat simpla corectie a acestor
riscuri, astfel incat acestea sa fie eliminate.
Prin gestionarea riscurilor profesionale se urmareste practic
INTEGRAREA PREVENIRII IN;

< MIJLOACE DE PRODUCTIE;

< ORGANIZAREA MUNCII;
< CONSTIINTA PERSONALULUI (FACTORULUI UMAN)
 GESTIONAREA riscurilor profesionale se concretizeaza prin,
urmatoarele actiuni definitorii:
 ASIGURAREA BAZEI LOGISTICE NECESARE INFORMATIZARII
SI FORMARII IN PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE A:

< Echipei de conducere din intreprindere;

< Personalului atributii cu atributii si responsabilitati specifice
- compartiment de securitate a muncii
- compartiment responsabil de medicina muncii
< Comitetului de securitate si sanatate in munca
< Personalului lucrator, in functie de meserii, responsabilitati si
compatibilitati.

 ANALIZA RISCURILOR PROFESIONALE SI A COSTURILOR CE

ANTRENEAZA PRODUCEREA LOR
 SUPRIMAREA RISCURILOR PROFESIONALE SI INLOCUIREA
MUNCILOR PERICULOASE CU ACTIVITATI SIGURE PE BAZA
DE SOLUTII NOI CORECTIVE
  EVALUAREA CONSECINTELOR RISCURILOR NESUPRIMATE
INTEGRAL, CONTINUAREA INVESTIGATIILOR SI PUNEREA IN
PRACTICA A SOLUTIILOR CORECTIVE.
 INTEGRAREA PREVENIRII IN ACTIVITATEA COTIDIANA A
INTREPRINDERII

IV. STRATEGII

CONCEPTUL DE PREVENIRE PRIN GESTIONAREA RISCURILOR PROFESIONALE,

IMPLICA ABORDAREA UNOR STRATEGII ADECVATE in timp si spatiu.
Caracteristicile politicii de prevenire a riscurilor profesionale sunt evident legate de
evolutia activitatii economice si sociale.
Deasemenea, mediul economic si social va trebui sa fie considerat de aici inainte ca un
factor important in adaptarea conceptului de prevenire in mijloacele utilizate si in
evolutia lor.
Politica de prevenire considera astfel ca necesara adoptarea in primul rand a unei strategii
de anticipare a riscurilor profesionale pentru a realiza o mai buna gestionare a acestora.

IV. 1 ANTICIPAREA RISCURILOR

Anticiparea riscurilor profesionale inseamna practic evaluarea riscurilor si integrarea

securitatii in produse, masini si organizarea muncii inca in stadiul de conceptie dar si in
mentalitatea si comportamentul uman.
Anticiparea riscurilor profesionale, pentru o reala gestionare a lor presupune:
 O dezvoltare a evaluarii apriori a riscurilor;
 Promovarea unor echipamente, tehnologii si produse sigure sau mai sigure;
 O mai buna organizare a muncii;
 O imbunatatire a conceptiei privind locurile de munca
 A oferi oamenilor cunostintele necesare pentru a stapaniri riscurile profesionale

IV. 2 INTEGRAREA PREVNIRII IN GESTIUNEA ECONOMICA

INTREPRINDERII

Integrarea prevenirii riscurilor profesionale in gestiunea economica a

intreprinderii implica: reliefarea incidentei riscurilor profesionale asupra vietii
sociale din intreprindere, existenta legaturii intre calitatea muncii si securitatea ei,
pentru a se ajunge la o reala gestionare a costurilor.
Institutia de Prevenire va trebui ca in viitorii 3 ani sa promoveze integrarea
prevenirii riscurilor profesionale ca element de gestiune a intreprinderii.

IV. 3 CENTRAREA ACTIUNILOR DE PREVENIRE PE INTREPRINDERI

Având in vedere ca activitatile umane care se regasesc in domeniul muncii

comporta riscul de accidente sau atingerea sanatatii ca rezultate a unor combinatii de
cauze in care se interfereaza mai multi componenti sau factori de risc, un nou concept de
prevenire globala isi face loc in procedurile de gestionare a riscurilor.
Conceptul de prevenire globala se inscrie in acel demers in care fiecare actiune in
domeniul său de competentă, permite a concura pentru acelasi scop in cadrul unei actiuni
coordonate in cadrul unei intreprinderi.

V. STRATEGIA DE ANTICIPARE A RISCURILOR PROFESIONALE

1. PRIN DEZVOLTAREA EVALUARII A PRIORI A RISCURILOR

PROFESIONALE
 Legislatia privind securitatea si sanatatea in munca, prevede ca obligatie de baza
a conducatorului de intreprindere de a organiza in unitatea sa evaluarea riscurilor
 Evaluarea a priori a riscurilor profesionale constituie o faza indispensabila in
demersul de gestionare a acestor riscuri deoarece este necesar a identifica
riscurile si a masura consecintele lor inainte de a defini masurile de prevenire
necsare a fi luate
 Se considera fundamental aportul Institutiei de Prevenire in punerea in aplicare
a ,,evaluarii a priori a riscului’’ deoarece de calitatea analizei de risc va
depinde eficacitatea masurilor de prevenire
 In acest scop, Institutia de Prevenire trebuie sa-si intensifice, respectiv sa-si
dezvolte rolul sau de coordinator, stabilit de lege prin consilierea
intreprinderilor si elaborarea unor metodologii si proceduri
corespunzatoare pentru a ajuta unitatile de a pune in aplicare un proiect de
prevenire a riscurilor profesionale , plecand de la reglementarile de baza
adaptate specific la propriile riscuri profesionale si la diversitatea situatiilor
intalnite.
 Aceste proceduri/instrumente/metodologii pot fi de natura diferita functie de
obiectivul stabilit astfel:
- pentru analiza riscurilor commune tuturor activitatilor sau grupelor de
activitati;
- pentru analiza riscurilor proprii la o activitate sau un sector/ subesctor de
activitate.

Multiplicitatea metodelor /procedurilor pleaca de la unele practici empirice pana

la cele mai diversificate si complexe.
In cadrul acestor proceduri se observa nu mai putin si o complementaritate in
utilizarea lor in functie de nivelul de securitate deja atins si de complexitatea procesului
tehnologic in cauza:

Se pot distinge 3 mari tipuri de metode de analiza a riscurilor:

 CONTROL SI VERIFICARE
 METODE REZULTATE DIN ADAPTAREA ERGONOMICA:

- analiza unui post de munca in scopul identificarii riscurilor profesionale

 -
adaptarea sistemului socio ethnic pentru identioficarea riscurilor
profesionale
METODE CARE EXPRIMA ANALIZA SECURITATII SISTEMELOR:
- analiza preliminara a riscurilor (APR)
- analiza modurilor de defect si efectele sale (AMDE)
- analiza prin arborele de eveniment
- analiza arborelui de defecte (AOD)

2 PRIN PROMOVAREA DE ECHIPAMENTE, TEHNOLOGII, PROCEDURI

MAI SIGURE

In ultimii ani, se observa un progres in domeniul securitatii echipamentelor

tehnice, materialelor EIP,…etc in special in cazul importurilor acestora ca urmare a
cerintelor impuse de certificarea pentru conformitate
Nivelul de securitate atins insa nu este nici pe departe sufficient mai ales in cazul
productiei interne.
Institutia de prevenire se poate implica in aceasta situatie intervenind asupra
urmatoarelor aspecte:
 INTEGRAREA PREVENIRII PLECAND DE LA CONCEPEREA MASINILOR
Ex. DE NECESITATE: Se observa ca efectele zgomotului lao masina in care sunt
depasite limitele sonore sunt cu mult mai mari decat valoarea cercetarilor pentru a
concepe o masina mai silentioasa.
 SPRIJINIRE A PUNERII IN APLICARE A ACESTOR CORECTII
Expertii profesionisti din cadrul institutelor de specialitate sau din asociatii de securitate
si sanatate pot pune la dispozitia intreprinderilor ghiduri care sa le permita acestora sa
aprecieze riscurile legate de produsul lor si sa preconizeze masuri de siguranta necesare
si corespunzatoare.
Pot fi elaborate in acest scop 2 categorii de ghiduri:
a. care sunt proprii unei familii de echipament, material
b. specifice unei masini, material
O atentie deosebita va trebui sa fie acordata aspectului care se refera la necesitatea de a
asigura echipamentelor existente raspunsurile practice la cerintele ce rezulta din
certificare potrivit legii.

3. PROPUNAND O MAI BUNA ORGANIZARE A MUNCII

Activitea economica este marcata printr-o dezvoltare a recurgerii la

subcontractanti si a utilizarii ,, intreprinderilor exterioare’’ in procesul de fabricatie in
special pentru realizarea unor sarcini conexe sau cateodata pentru activitati cu grad inalt
de risc.
 Institutia de Prevenire ar putea actiona in aceasta directie prin sensibilizarea
intreprinderilor pentru a fi interesate ca in girarea relatiilor lor cu alte
intreprinderi sa tina seama nu numai de interesele lor economice ci si de aspectele
umane si de incidenta riscurilor profesionale asupra calitatii serviciului facut.
Expertii in prevenire pot sa isi aduc aportul in cazul intreprinderilor mari, in
adoptarea acestui demers pentru a fi cunoscute mai bine riscurile ce decurg din aceste noi
forme de munca.
In acest caz analiza riscurilor ar putea fi facuta folosind – procedura denumita ,,
securitatea sistemelor’’.

4. IMBUNATATIND CONCEPTIA PRIVIND LOCUL DE MUNCA

Actiunile intreprinderii care sa asigure integrarea prevenirii in conceptia locurilor

de munca au facilitat determinarea sau mai bine zis materializarea masurilor care permit
realizarea lucrarilor, utilizarea mijloacelor si mentenanta acestora in bune conditii de
securitate si sanatate pentru salariatii ce au intervenit succesiv in aceste activitati.
Pentru a se dezvolta aceast demers, Institutia de Prevenire va trebui sa se implice
prin adaptarea unor ghiduri metodologice prin care sa aprofundeze caile de urmat a
celor ce concep locurile de munca prin integrarea securitatii si santatii in
construirea noilor lucrari.
Un exemplu de astfel de actiuni il reprezinta interesul pentru limitarea riscului
legat de MANUTANTA.
Riscurile legate de manutanta si manipulare constituie prima cauza a accidentelor
de munca.
Institutia de prevenire va trebui sa coordoneze practic o astfel de activitate in
urmatorii 3 ani- care sa vizeze reducerea acestor riscuri.
Aceasta actiune se propune a lua forma unei campanii de informare tehnica
si organizatorica avand ca obiect sensibilizarea, motivarea si convingerea
intreprinderilor de a pune in aplicare masurile si solutiile adoptate in acest capitol.

5. A DA OAMENILOR MIJLOACELE DE GESTIONARE A RISCURILOR

PROFESIONALE

Oamenii sunt actorii ,, desemnati’’a gestiona riscurile si efortul principal este

concentant spre a li se da lor capacitatea lor reala de a le stapani.
 A INFORMA PENTRU A FACE CUNOSCUT RISCUL
- Un om in procesul de munca nu poate lua in considerare decat riscul pe care il cunoaste
- Riscurile sunt adesea necunoscute de catre seful de intreprindere si mai ales de catre
salariati chiardaca aceste riscuri sunt prezente in jurul lor.
- Sunt si cazuri in care riscurile desi ,, sunt cunoscute’’ ele sunt subestimate.
- INSTITUTIA DE PREVENIRE VA TREBUI – ASADAR SA-SI
INDREPTE ATENTIA SPRE MODALITATEA IN CARE VA
INFORMA ,,ACTORII’’ DESPRE RISCURILE CE-I INCONJOARA,
CONSECINTELE MATERIALIZARII LOR PRECUM SI DESPRE
MODALITATILE SI MIJLOACELE DE PREVENIRE
- Se stie insa ca nu e suficient a difuza astfel de mesaje pentru a se imbunatati conditiile
de munca si mai ales comportamentele actorilor.
Trebuie sa actionezi de asa natura incat sa obtii adeziunea voluntara si motivata a
conducatorului unitatii si a celorlalti participanti la procesul de munca pentru cresterea
gradului de siguranta la locul de munca.
Tot ce constituie o schimbare intr-o anumita ordine iata, implica un efort.
Natura umana fiind putin dispusa a parasi caile obisnuite, o modificare de comportament
care nu a fost inteleasa sau acceptata poate provoca o reactie de contestare sau respingere
totala.

5.2 DE AICI CONCLUZIA CA, INFORMATIA TRANSMISA DE CATRE

INSTITUTIA DE PREVENIRE PRIN COMUNICARE, VA TREBUI SA
RESPECTE TREI FAZE :

Stiinta = a face cunoscut

Vointa = a face si a adera la
Puterea = a face, sa actioneze

Aceasta actiune a Institutiei nu va putea deveni suficienta pentru a modifica durabil

comportamentele daca toti ,, actorii’’ prevenirii riscurilor in special asociatiile
profesionale, CSSM-urile, nu se angajeaza sa fie active in materie de informare.
 A FORMA PENTRU A GESTIONA RISCURILE
a. Printr-o formare profesionala initiala de sensibilizare se poate gandi legitim ca
nevoile de informare asupra riscurilor profesionale ar putea fi mai mici daca
actorii ar fi parcurs in prealabil o forma de invatamant profesional si tehnic cu o
problematica generala de riscuri profesionale.
OBIECTIVUL ESTE ASADAR DE A FACE DIN GESTIUNEA RISCURILOR
PROFESIONALE O COMPONENTA A CALIFICARII PROFESIONALE
Legislatia privind securitatea si sanatatea, prevede aceasta forma de invatamant si ea
ar trebui sa fie aplicata si dezvoltata pe toate treptele respectiv de la clasa ucenicilor
si pana la cea de masterat.
b. PRINTR-O FORMARE PROFESIONALA CONTINUA LA RISCURILE
PARTICULARE ALE PROFESIEI:
Dispozitivul de formare continua:
- serviciul de formare interna a intreprinderii;
- organisme externe de formare continua, au un rol important de jucat in
formarea personalului pentru gestionarea riscurilor.
In aceasta perspectiva, institutia de prevenire va trebui sa urmareasca ca
formarea in prevenirea riscurilor profesionale sa fie integrata in PROGRAME
DE FORMARE PROFESIONALA CONTINUA.
Aceasta formare profesionala trebuie sa confere personalului capacitatea de a stapani
riscurile si sa devina astfel un element de baza al calificarii profesionale.
Aportul Institutiei de Prevenire, reprezentata in acest capitol de catre, institutele de
securitate si de sanatate precum si de asociatiile de securitate si sanatate,va putea
consta in :
- definirea programelor de formare;
 - conceperea procedurilor si mijloacelor didactice necesare formarii;
- elaborarea de ghiduri;
- organizarea de cursuri pentru formarea formatorilor;
- sprijin in crearea locurilor de formare in parteneriat cu profesia(activitatea
CAEN)

V. 2. STRATEGIA DE INTEGRARE A PREVENIRII RISCURILOR

PROFESIONALE IN GESTIUNEA INTREPRINDERII
 Functia de securitate si sanatate la locurile de munca va trebui inscrisa alaturi de
celelalte functii de baza in cadrul intreprinderi, fiind calificata ca o functie
permanenta si esentiala intr-o gestiune
 Institutia de prevenire, trebuie sa intervina –printr-o politica perseverenta si
tenace, pentru promovarea integrarii prevenirii riscurilor profesionale ca element
de gestiune in cadrul unei intreprinderi, deoarece prevenirea riscurilor
profesionale contribuie la cresterea nivelului de competitivitate a acesteia ca sursa
potentiala pentru reducerea cheltuielilor de productie, cresterea productivitatii
muncii si a calitatii proceselor rezultate din munca.
 Luarea in considerare, de catre conducatorii intreprinderii a problemelor ce se
refera la gestionarea riscurilor profesionale nu se va efectua in mod satisfacator si
durabil decat daca notiunea de gestiune a riscurilor profesionale va fi integrata in
TABLOUL DE BORD al intreprinderii.
In majoritatea cazurilor, accidentele de munca/maladiile profesionale
constituie un semn de disfunctionalitate a intreprinderii sau simptome ale unui
proces de munca neadaptat corespunzator care antreneaza consecinte
costisitoare care pot depasi uneori limitele bugetare.

1. INFLUENTA RISCULUI LA NIVEL SOCIAL SI UMAN

Drama umana care reprezinta accidentul fie el mortal sau grav va fi de nesuportat
pentru familie deoarece creeaza bulversarea acesteia si genereaza pentru societate
luarea in sarcina a unor cheltuieli cu titlu de solidaritate.
Accidentele grave, mortale si colective au pentru intreprindere si societate consecinte
din cele mai grave cu urmari importante la locurile de munca la care s-au produs, nu
numai asupra climatului social din interiorul intreprinderii dar si asupra imaginii ei
vis a vis de clientela sa.
 La nivelul calitatii activitatii si a costului de gestiune:
Ideea unei incidente pozitive a investitiilor consacrate riscurilor profesionale
asupra calitatii produselor si asupra echilibrului financiar a intreprinderii
incepe sa capete o dimensiune acceptabila in cazul unor intreprinderi noi cu
capital strain.
O parte din aceaste unitati au interesul pentru luarea in considerare a
prevenirii riscurilor profesionale si anume ca gestionarea acestora nu poate fi
disociata de demersul calitatii.
 Ele au pus, asadar in practica, indicatori integrati in tabloul de bord din
care rezulta elementele necesare a gestionarii riscurilor profesionale.
Acesti indicatori ar putea cuprinde urmatoarele elemente:
  Accidente de munca

INDICATORI:

numar frecventa Gravitate

ITM
Grave
Mortale
colective

- durata medie de incapacitate temporara

- numar de zile pierdute cu IT / 1000 salariati
- taxa medie a unei incapacitati permanente
 maladii profesionale numar/categorii
 costul riscurilor profesionale: in cazul lor, costul total al accidentelor de
munca au doua parti :
() COSTUL DIRECT - reprezinta costul cu repararea vatamarilor, pagubelor
suferite de salariati, victime ale accidentelor de munca si a bolilor
profesionale
Acestea sunt luate in sarcina securitatii sociale si reprezinta pretul legat de
recuperarea medicala, profesionala si sociala, indemnizatii pentru ITM, pensii
de invaliditate in caz de incapacitate permanenta, alte prestatii in speta, si
cheltuieli de natura tehnica.
() COSTUL INDIRECT reprezinta:
- salarii corespunzatoare costului timpului pierdut ca urmare a
accidentului
- costul repunerii in stare de functionare a locului de munca
- costul deteriorarii climatului social la nivelul intreprinderii
- pierderile de castig rezultate din perderile de productie
- alte pierderi specifice accidentului cum ar fi: - cheltuieli pentru pregatirea
profesionala a noilor angajati la postul de munca ramas disponibil prin
accident grav sau mortal.
Acest ansamblu de pierderi si lipsuri ale castigurilor se poate denumi – cost
indirect.
Evaluarea sa devine insa incerta mai ales cand aceasta se refera la efectul
deasemenea dificil de apreciat privind determinarea climatului social al
intreprinderii sau imaginii de marca a acesteia.
() COSTUL TOTAL :
Diversi autori si analisti dupa ce au estimat costurile directe si indirecte au
calculat raportul :
R % = costul indirect /costul indirect x 100%
Luand in considerare valoarea cea mai scazuta a costului total se poate spune
ca costul total al accidentelor de munca ar putea fi egal cu doua costuri
directe.[ se considera ca valorile gasite ale lui R merg de la 1 la 4.]
 o INSTITUTIA DE PREVENIRE TREBUIE SA PUNA CAT
MAI RAPID CU PUTINA LA DISPOZITIE
INTREPRINDERII ARGUMENTELE SI PARGHIILE
NECESARE PENTRU A-I CONVINGE PE ACESTIA DE
INTERESUL MARE CE TREBUIE ATRIBUIT
GESTIONARII RISCURILOR PROFESIONALE.
o FARA ARGUMENTE SI FARA PARGHII SI/SAU
PROCEDURI ADAPTATE ACESTUI DOMENIU ORI
ACTIVITATE SI ANALIZA, NU VOM PUTEA DEVENI
NICI CREDIBILI SI NICI INTELESI.
o Este important de asemenea de a pune in evidenta
ASPECTELE COMUNE ALE GESTIONARII CALITATII
SI A GESTIONARII SECURITATII, DE A ANALIZA
POSIBILITATEA INTEGRARII SECURITATII IN
SISTEMELE DE CALITATE –ALE INTREPRINDERILOR
SI DE A DESPRINDE METODE DE IMBUNATATIREA
CALITATII SI INDIRECT PRIN CRESTEREA
SECURITATII

Modificarea profundă a unui sistem de protecţie va trebui să devină o importantă

ocazie pentru o bună integrare a securităţii la toate nivelurile sistemului.
Un rezultat semnificativ în prevenirea riscului profesional va fi obţinut atunci
când întreprinderile nu vor mai trata punctual aspectele privind modul în care vor putea
gestiona riscurile, deoarece ele vor avea deja integrat acest demers în activitatea
cotidiană.

2. INVESTIREA IN PREVENIRE SI IMBUNATATIREA RENTABILITATII

ACESTOR INVESTITII

 Promovarea prevenirii conferă asigurării la accidente de muncă şi

boli profesionale un caracter proactiv, deaorece prin dezvoltarea
prestaţiilor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă se reduc
simţitor efectele economice şi sociale ale acestor situaţii periculoase.
Aplicarea acestui principiu creează premizele declanşării
mecanismului care integrează motivaţia economică a angajatorului în direcţia
intensificării măsurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de realizare a procesului de
muncă.
CONTRIBUTII - Considerentele de mai sus conturează şi promovează criteriul de
determinare diferenţiată a contribuţiilor de asigurare la accidente de muncă şi boli
profesionale în funcţie de:

 Nivelul de risc profesional la care angajatorul expune salariaţii în procesul de

muncă
 Mărimea unităţii de producţie reflectată în numărul de participanţi la procesul de
muncă şi masa fondului de salarii
 Risc profesional – clasificare

Determinarea şi clasificarea riscurilor profesionale reprezintă un punct cheie în

aplicarea unei politici de prevenire bine ancorată în realităţile întreprinderilor

Clasa de risc: reprezintă în fapt o grupare de activităţi în funcţie de indicatorii ce

caracterizează potenţialul accidentogen şi de periclitare a stării de
sănătate a salariaţilor, ca urmare a specificului activităţii şi
condiţiilor de muncă.
Indicatorii care condiţionează încadrarea într-o clasă sau alta de risc trebuie să
exprime cât mai fidel realitatea din punct de vedere al prezenţei şi efectului riscurilor
profesionale.
Prin utilizarea clasificării riscurilor profesionale toate cele patru componente ale
procesului de muncă:
- executant,
- mijloace de producţie,
- sarcini de muncă,
- mediul de muncă,
vor fi caracterizate din punct de vedere al riscului de accidentare sau îmbolnăvire
profesională, urmând ca pe viitor, identificarea şi evaluarea corectă a riscurilor
profesionale să conducă la poziţionarea întreprinderii într-o clasă de risc superioară sau
inferioară.
Clasele de risc se vor calcula la nivel de întreprindere, subsector şi sector de
activitate în conformitate cu prescripţiile din CAEN.
În ceea ce priveşte o detaliere viitoare, institutiile de prevenire trebuie să ţină
seama cât mai curând posibil de unele deosebiri evidente în unele cazuri între activităţile
şi deci şi riscurile din cadrul unor diviziuni sau grupe.
În astfel de cazuri, detalierea trebuie să meargă până la nivel de grupă sau clasă
de activitate CAEN.
Abordând aceste principii şi reguli fixate practic prin directivele Uniunii
Europene, întreprinderea este considerată ca o UNITATE DE RISC,iar CLASA DE
RISC a întreprinderii reprezintă valoarea riscului exprimată în funcţie de indicatorii ce
carcaterizează condiţiile de muncă din întreprindere
CLASA DE RISC – permite repartizarea costurilor riscurilor profesionale pe
sectoare/subsectoare , grupa/clasa de activitate CAEN, respectiv pe intreprinderi (unitati
de risc)
COSTURI SI CONTRIBUTII DE ASIGURARE LA ACCIDENTE DE MUNCA SI
BOLI PROFESIONALE
Categoriile de costuri pe care trebuie sa le acopere contributiile de asigurare la accidente
de munca si boli profesionale reprezinta;
a. Costuri care sa acopere prestatiile necesare pentru reabilitarea medicala,
profesionala si sociala a victimelor accidentelor de munca si bolilor profesionale,
inclusiv compensate sau despagubiri denumita COSTURI DE RISC
b. Costuri care sa acopere prestatiile pentru reabilitarea victimelor accidentelor de
traseu.
 c. COSTURI NECESARE APLICARII UNOR STRATEGII DE PREVENIRE
d. COSTURI CARE ACOPERA cheltuielile cu organizarea si functionarea
sistemului de asigurare la accidente de munca si boli profesionale.
e. COSTURI care sa acopere eventuale cazuri de situatii accidentogene.
CONTRIBUTIA [C] = a+ b+c+d+e
Contributia se stabileste in final printr-un TARIF NET atribuit fiecarei intreprinderi
care se reprezinta:
TN[%] = COSTURI DE RISC / FOND DE SALARII x 100% + Tb[%] + Tc[%]
+Td[%] + Te[%]
Contributia asa cum se constata este in relatie directa cu marimea cu masa salariala si
clasa de risc a unei unitati de risc:
C= TN x FS / 100
Sistemul actual de calcul a contributiei asigura, in prima faza, o finantare aproape
echilibrata a riscului ,, accidenente de munca si boli profesionale’’ incitand intr-o faza
incipienta – intreprinderile pentru prevenirea riscurilor profesionale
Pentru a asigura insa o motivatie corespunzatoare este necesara si introducerea in
legislatie a urmatoarelor imbunatatiri cu privire la stabilirea cuantumului contributiei:
a/elaborarea unor NORME DE CLASAMENT în scopul: garantării egalităţii de
tratament a întreprinderilor de acelaşi gen de activitate şi clase de risc .
CLASAMENTUL reprezintă încadrarea într-o clasă de risc a sectoarelor
/subsectoarelor de activitate ale economiei naţionale şi ale întreprinderilor /subunităţilor,
respectiv atribuirea unui TARIF NET corespunzător acestei clase de risc.
La elaborarea normelor de clasament trebuie să se aibă în vedere următoarele
principii şi reguli de clasament:
- Fixarea contribuţiilor de asigurare la accidente de muncă şi
boli profesionale să fie proporţională cu masa salarială
supusă asigurării
- La încadrarea întreprinderilor în unul din sectoarele
/subsectoarele de activitate, se va ţine seama de natura
întreprinderii, de condiţiile proprii de muncă cât şi de
nivelul riscurilor profesionale şi stadiul aplicării politicii de
securitate şi sănătate .
Cu alte cuvinte, va trebui să se prevadă tarifele nete pentru o unitate de risc
(sectoare/subsectoare de activitate ), să poată acoperi costurile probabile ale
accidentelor de muncă şi bolilor profesionale înregistrate în sectorul/subsectorul
(întreprinderea respectivă).
- Posibilitatea de a clasa salariaţii unei întreprinderi
/subunităţi în subsectoare de activitate (diviziuni, grupe,
clase), creându-se astfel, parti ”de întreprindere” cu clase
de risc diferite.
- „Clasarea unităţilor de risc „ într-o clasă de risc superioară
decât clasa de risc a sectorului/subsectorului de activitate
din care face parte şi atribuirea tarifului net detrminat
corespunzător cu rezultatele înregistrate cu privire la
accidentele de muncă şi bolile profesionale.
 - Refacerea clasamentului unei intreprinderi/subunitati, in
cazul unor schimbari importante in structura
activitatii si.sau in conditiile de exploatare.

Reguli de clasament

Regulile de clasament vor trebui sa se refere la definirea sectoarelor/subsectoarelor de

activitate la care pot fi atribuite intreprinderile/subunitatile.
Aceste reguli ar contine urmatoarele:
 Clasamentul unei unitati de risc este stabilit, in principiu, in functie de
caracteristicile activitatilor economice desfasurate.
 Clasarea unei unitati de risc presupune ca au fost luate- de catre angajator-
toate masurile de prevenire a accidentelor de munca si a bolilor
profesionale posibile la momentul inregistrarii declaratiei anuale privind
situatia securitatii si sanatatii din unitate.
 In cazul de deficiente constatate in gestionarea riscurilor profesonale,
TARIFUL NET al intreprinderii/subunitatii poate fi majorat de catre
asigurator ca pana la 75%.
 In cazul in care eficienta masurilor de prevenire luate de catre
angajator se materializeaza in reduceri semnificative de accidente de
munca si boli profesionale. TARIFUL NET poate fi redus pana la
25%, iar fondul corespunzator acestor reduceri se vor intoarce la
angajator pentru A FI INVESTIT IN PREVENIRE .
 Daca exista conditii de exploatare particulare, cand unitatea de risc
prezinta caracteristici specifice mai mult or subsectoare de activitate, iar
fiecare caracteristica are o pondere importanta in fondul de salarii,
unitatea de risc va fi atribuita unui subsector de activitate in care
caracteristicile specifice corespund cel mai bine caracteristicilor sale
principale.
 Partile de întreprindere nu se despart in cazul in care acestea corespund
unui singur sector de activitate.

Normativ de clasament

In baza principiilor si a regulilor de clasament propuse se va putea

realiza/intocmi ,,NORMATIVUL DE CLASAMENT AL ACTIVITATILOR DIN
ECONOMIA NATIONALA PENTRU ASIGURARE LA ACCIDENTE DE
MUNCA SI BOLI PROFESIONALE’’ (vezi macheta)
Acest normativ va contine un set de fise de clasament intocmite pentru fiecare sector
de activitate.
La elaborarea ,,Normativului de clasament’’ vor trebui utilizate urmatoarele date:
- sectoarele/subsectoarele de activitate CAEN pentru care se vor stabili
contributii de asigurare la accidente de munca si boli profesionale.
- Incadrarea sectoarelor/subsectoarelor de activitate in clase de risc pe baza
datelor statistice din anii 2003, 2004, 2005 (pentru anii 2003/2004 se vor
 utiliza date privind situatia AM si BP de la Inspectia muncii pentru accidente
de munca si Institutul de Sanatate Publica pentru Boli profesionale)
- Tarifele de risc pe sectoare/subsectoate de activitate calculate pe anul 2005 si
2006
- Grila pe sectoare/subsectoare de activitate, pentru stabilirea tarifului net pe
baza clasei de risc
- Criteriile de clasificare ale sectoarelor/subunitatilor de activitate
- Conditii de conditii de exploatare ale sectoarelor/subunitatilor de activitate
Prin ceea ce contine, asa cum am vazut mai sus,,Normativul de clasament’’ va
reprezenta baza legala prin care asiguratorul va stabili, prin comparatia cu
date prezentate de angajator marimea contributiei de asigurare la accidente
de munca si boli profesionale.
Consideram necesar de a pune rapid in practica aceste mijloace de motivare a
masurilor de prevenire prin tarifarea accidentelor de munca si a maladiilor
profesionale.
Aceasta propunere constituie un prim pas pentru a realiza o modulare clara
si suficient de motivata a cotizatiei in functie de clasa de risc efectiv din
întreprindere care va permite un nivel corespunzator de integrare a
prevenirii,compensarea in timp a investitiilor efectuate in beneficiul securitatii si
sanatatii precum si asigurarrea unui echilibru financiar al unitatii in cazuri grave.

Aplicarea unei politici pentru motivarea financiara a prevenirii poate

fi realizata independent de aplicarea sistemului de tarifare la accidente de
munca si boli profesionale.
Intreprinderile cu mai putin de 250 salariati sunt cele mai expuse la accidente de
munca si boli profesionale si nu dispun, in mare parte ca in marile intreprinderi,
de structuri proprii pentru a lupta contra riscurilor profesionale.
Formula contractuala care ar raspunde unui dublu nivel de concertare prin
CONVENTII DE OBIECTIV incheiate la nivel la nivel national sau teritorial
intre Institutia de Prevenire si bransele profesionale apoi pe plan local prin
semnarea unor CONTRACTE DE PREVENIRE incheiate intre Institutia de
Prevenire si intreprinderile prevazute in conventiile de obiectiv, ar constitui baza
succesului acestei abordari a prevenirii care sa fie urmarita in perioada 2006-
2008.La pregatirea, elaborarea, incheierea si realizarea conventiilor obiectiv si a
contractelor de prevenire, vor participa prin aportul său de consiliere in functie de
competenta si posibilitati de rezolvare a situatiilor de prevenire, Asociatia
Romana pentru Securitate si Sanatate in munca precum si Institutele de
profil(INCDPM si INSEMEX).
Pentru acesta, este necesara activarea aportului partenerilor sociali in realizarea
prevenirii respectiv a Patronatelor si Sindicatelor la nivel national si teritorial,
respectiv CSSM la nivel local, deoarece de reusita rationalizarii demersului
conventiilor de obiectiv si a contractelor de prevenire va depinde eficacitatea
actiunilor in acest domeniu.
 Analiza riscurilor in cadrul intreprinderilor si definirea in comun a unui
plan de actiuni pe perioada 2007-2008, axat pe contractele de prevenire,
nu trebuie sa se concretizeze prin simple masuri de corectie punctuala a
 riscurilor de prevenire, ci sa scoata in evidenta solutiile cele mai eficiente
de prevenire care sa se finalizeze prin cresteri de productivitati si productii
precum si pe reduceri semnificative a costurilor de productie.
Aceste masuri necesita insa eforturi financiare si umane care se vor
amortiza in timp prin imbunatatirile aduse.
Pentru pregatirea unei astfel de politici, Institutia de Prevenire ar putea sa
finanteze o campanie de instruire si formare a personalului cu atributii de
conducere a unitatilor precum si a responsabililor cu securitatea muncii, a
personalului insarcinat cu monitorizarea sanatatii in munca precum si a
membrilor CSSM din unitati.
Acoperirea acestei activitati se poate face prin implicarea ARSSM si filialele
sale.
 O ALTA DIRECTIE IN CARE INSTITUTIA DE PREVENIRE
TREBUIE SA ACTIONEYE SE REFERA LA ,, DEFINIREA LEGALA
A UNUI CADRU INSTITUTIONAL DE MOTIVATIE FINANCIARA
CARE SA PERMITA PRODUCATORILOR DE ECHIPAMENTE
TEHNICE SA PUNA PE PIATA PRODUSE MAI SIGURE DECAT
CELE CERTIFICATE INITIAL.

IV. CENTRAREA ACTIUNILOR DE PREVENIRE PE INTREPRINDERI

Legislatia privind securitatea si sanatatea in munca defineste campul de actiuni

ale prevenirii accidentelor de munca si bolilor profesionale.
Plecand de la faptul ca activitatile umane care se regasesc in domeniul muncii, in
deplasari si viata in sine, comporta riscuri de accidente sau atingere a sanatatii care sunt
rezultatele unor combinatii de cauze in care mai multe componente ale muncii se
interfereaza, se considera necesara abordarea unei noi conceptii de prevenire si
anume prevenirea globala.
Prevenirea globala vizeaza combaterea cauzelor de atingerea sanatatii
actionand asupra tuturor domeniilor in care omul evolueaza in procesul muncii.
Dar, mai curand de a ne lansa intr-o prevenire globala, mai bine va trebui sa ne inscriem
intr-un demers global de prevenire in care actiunea fiecaruia in domeniul său de
competenta ar permite sa concure in acelasi scop, in cadrul unei actiuni coordonate.
Spre exemplu, pot fi organizate campanii de prevenire ce trateaza subiecte ca:
zgomote, accidente de circulatie, in care diversi actori specializati in acest domeniu ar
schimba cunostintele lor in vederea coordonarii unei actiuni strans legate care s-ar
desfasura in fiecare din campul de care operatorul raspunde.
In acest sens, nu trebuie sa ne gandim la faptul ca numarul insuficient al specialistilor in
prevenire si mijloacele aproape inexistente de care ei dispun, face ca sa nu ne dispersam
fortele ci sa existe o cooperare optima intre acestia.
Este asadar necesar ca prevenirea sa ramana centrata pe intreprinderile care
constituie campul nostru de actiuni recunoscute prin legislatia in vigoare.
De asemenea, prevenirea la nivel de întreprindere trebuie sa se inteleaga in
sensul ca se actioneaza asupra tuturor participantilor la procesul de munca inclusiv asupra
celor ce „graviteaza” in jurul acesteia.
 In acest cadru trebuie sa fie sensibilizate intreprinderile la riscurile profesionale
legate de relatiile cu alte intreprinderi (exterioare) cum ar fi: clienti, furnizori,
intreprinderi, in scopul de a evita ca aceste relatii sa genereze noi riscuri profesionale
rezultate din interferente intre activitati, instalatii si materiale.
Astfel de actiuni pot sa fie desfasurate:
- direct cu ocazia interventiei in intreprinderesau
- indirect, invitand intreprinderile- prin mijloace adecvate- sa ia in considerare
si in sarcina relatiile lor.
In acest demers, un rol activ il poate juca CSSM din întreprindere, care poate
actiona nu numai in cadrul strict de prevenire cat si in domenii ce pot avea
incidente cu acesta, cum ar fi:
- formarea initiala profesionala
- formarea continua profesionala
O atentie deosebita trebuie data sectoarelor cu niveluri de risc ridicat.
Acum cand trebuie sa tinem cont de evolutia rezultatelor accidentelor de munca si
bolilor profesionale, posibilitatile noastre mici in efective si mijloace financiare
de prevenire, devine o necesitate ca prevenirea sa ofere prioritate sectoarelor
profesionale(CAEN)si geografice (ex. Valea Jiului)cu niveluri de risc ridicate,
astfel incat recuperarea investitiilor in materie de riscuri profesionale sa se faca
intr-un timp cat mai scurt.
Alegerea acestor sectoare va fi stabilită prin acte normative la propunerea
MMSSF si partenerilor sociali, tinand cont de urmatoarele criterii:
- nivel ridicat de risc
- riscuri reale de atingera sanatatii la posturile de munca
- evolutii posibile in tehnologii si organizarea muncii
- capacitatea de initiativa si vointa de a actiona a organizatiilor
profesionale(patronate, sindicate) si CSSM.
Actiunea se poate desfasura in patru faze:
1. Cercetarea metodelor de evaluarea riscurilor si a necesitatilor de prevenire a
intreprinderilor ce compun sectorul de activitate:
2. Prin metodele de analiza adaptate se culeg necesitatile participantilor la
procesul muncii din intreprinderile ce compun bransă
3. Definirea obiectivelor aplicabile la toate intreprinderile din branse in materie
de:
- actiuni de prevenire;
- studii de cercetare;
- formare profesionala;
- informare.
4. Punerea in aplicare a obiectivelor retinute
Acest tip de demers va trebui sa fortifice capacitatile institutiei de prevenire, in
special prin: ARSSM si alte persoane juridice pentru punctele 1-4.
Institutiile de cercetare de profil(INCPD si INSEMEX)pentru:
- studii si cercetari
- solutii tehnice de prevenire
- formare
Actiunile de acest gen vor trebui sa fie limitate ca numar si selectionate.
Obiectivul final al acestui demers va fi gestionarea riscurilor profesionale proprii
branselor respective.
 Eficacitatea actiunilor va depinde insa de modul in care Asociatia Romana
pentru Securitate si Sanatate in Munca impreuna cu membrii asociati ai
sai, precum si INCPDM si INSEMEX isi vor organiza activitatea care in
prezent lasa loc suficient pentru a fi perfectibila.
 Tinand cont de orientarile definite mai sus, este necesar de a avea expresia
fortei partenerilor sociali in cadrul instantelor competente ale Institutiei de
Prevenire localizata prin lege la MMSSF prin ,, siatemul de asigurare la
accidente de munca si boli profesionale, Inspectia Muncii.,,
 In acest sens, Consiliul tripartit la nivel de institutie si la nivel teritorial
trebuie sa fie in masura sa joace un rol activ in prevenirea desfasurata in
fiecare sector de activitate (CAEN) retinut pentru analiza.
 O intarire a puterii de decizie si a capacitatii de actiune a partenerilor
sociali pot fi obtinute numai prin adaptarea structurilor la misiuni.
 In primul rand ar fi necesara o imbunatatire a coeziunii la nivel decizional
al organismelor prevazute.
 In al doilea rand este de dorit a se da Consiliului tripartit pentru prevenirea
accidentelor de munca si bolile profesionale din cadrul sistemului de
asigurare la accidente de munca si boli profesionale, o baza solida de
reglementare si o mai buna precizare a rolului si misiunii sale, in special in
cadrul pregatirii politicii nationale.
 Consililiile tripartite la nivel teritorial trebuie sa aiba o structura si un
camp de actiune care sa le permita o mai buna exercitare a rolului lor de
consiliere asupra Consiliilor de Administratie a Intreprinderilor prin
creearea de comisii specializate cu participarea expertilor in prevenire
pentru pregatirea planurior de prevenire in bransele cu riscuri elevate,
reorganizarea aportului partenerilor sociali.
 Actiunile prevazute in programul national, trebuie sa fie puse in aplicare la
nivel teritorial. Aceste actiuni trebuie sa se inscrie numai ca durata ci
trebuie sa fie programata pe timp de executie pentru a nu fi disipate
energiile.
 Trebuie de asemenea, incurajate dezvoltarea actiunilor teritoriale in
interteritoriale pentru a acoperi nevoile din teren neluate in considerare la
nivel national.
 Este totodata necesar de a coordona si evalua aceste actiuni astfel incat pe
de o parte sa se asigure ca ele nu sunt in contradictie cu strategia
dezvoltata la nivel national dar pe de alta parte in unele judete nu se
dezvolta acelasi tip de actiuni fara a lua la cunostinta de eventualele
programe similare dezvoltate in alte judete.
 Este necesara de asemenea, de a ne pronunta asupra eficacitatii orientarilor
teritoriale de prevenire in raport cu orientarile nationale si a unei mai bune
planificari a orientarilor Consiliului Tripartit in probleme de prevenire prin
programe pe timp mediu(2-3 ani).
 Aceste orientari nationale trebuie sa fie tratate sub forma de programe
nationale in domeniile:
- formare profesionala in prevenire
- interventii in unitati
- informare si comunicare
- asistenta
Aceasta faza va permite punerea la punct a programarii conditiilor necesare a
conduce aceste actiuni.
 Proiectele institutionalizate pentru prevenire vor trebui aduse la zi
deoarece punerea la punct a mijloacelor de realizare nu vor fi optime
decat daca toate specialitatile si toate competentele in relatie indirecta
cu terenul sunt solicitate si confruntate cu experienta si cunostintele lor
de rezolvare.
Pentru anii viitori, pentru a mentine o capacitate semnificativa de reactie a
Institutiei de Prevenire, va trebui ca analizele prospective sa se centreze
mai mult pe evolutia conditiilor tehnice si organizationale a muncii la fel
ca si la noile produse.
Astfel de reflexii vor permite de a anticipa asupra nevoilor viitoare in
cunostintele tehnice si si stiintifice stabilite si in programrea cercetarilor
corespunzatoare in cadrul unui plan de cercetare pe termen mediu.
In acest domeniu ne putem gandi deja la un plan de cercetare pe termen
mediu, care sa permita identificarea unor prioritati cum ar fi cele
referitoare la:
- prevenirea colectiva si individuala a maladiilor
- prevenirea colectiva a accidentelor de munca(factori organizationali, interfete
oameni/masini, conceptia materialelor)
- componente profesionale ale patologului(interactiunea intre factori
profesionali si extraprofesionali, riscuri biologice)
- factori individuali si alterarea capacitatilor functionale ale
salariatilor(capacitate functionala individuala, predispozitia individuala)
- evaluarea eficacitatii masurilor de prevenire si motivatia prevenirii
Organizarea unui sistem informational fiabil
Informatica va trebui sa fie orientata spre punerea in aplicare in cadrul Institutiei
de Prevenire(Inspectia muncii si ANAB)a unor structuri de INFOCENTRU SAU
INFOSERVICE care sa poata permite o mai buna cunoastere a accidentelor de
munca si a maladiilor profesionale in scopul stabilirii unor solutii eficace si
rationale de prevenire la nivel teritorial.
Pentru aceasta, va trebui ca Institutia de Prevenire sa dispuna pentru a decide
actiuni ce trebuie sa conduca la o veritabila politica de prevenire de mijloace
adecvate de ,, pilotaj” si urmarire.
In consecinta, un fisier national a Accidentelor de Munca si Bolilor Profesionale
ce consolideaza principalele date a fisierelor teritoriale trebuie sa permita
efectuarea a numeroase simulari si studii asupra riscurilor profesionale si in
special al accidentelor de munca si bolilor profesionale.
Paralel cu aceste aspecte informatice, va fi indispensabila fiabilizarea si
rationalizarea ansamblului circuitelor care trebuie sa existe cu ,, actorii”
sistemului de informare accidente de munca si boli profesionale, prentru a permite
o veritabila gestionare a riscurilor.
In final, va fi necesara o mai buna adaptare a publicatiilor(statistici financiare,
statistici tehnologice, rapoarte de activitate ale IM si ANAB) pentru a oferi o mai
buna si mai completa analiza a evolutiei accidentelor de munca si bolilor
profesionale si a activitatii de prevenire a riscurilor.
 Asigurarea unei legaturi intre mijloace si gestiunea riscului, cresterea
in numar si in complexitate a actiunilor de prevenire necesita in mod
corespunzator o crestere a efortului financiar din ce in ce mai mult.
Expansiunea continua si sustinuta a mijloacelor financiare nu este mai
abila daca ea nu este acompaniata de o baza practica si semnificativa a
riscurilor tratate, gratie unor mijloace puse in aplicare.
Apare asadar necesar o punere in opera, in cursul programului pe termen
mediu, a unui sistem de dotare care sa asigure, din plecare, o veritabila
legatura intre mijloacele financiare si evolutia costurilor riscurilor de
accidente de munca si boli profesionale.