Subiectul II

Rolul notațiilor autorului - șablon

Indicațiile scenice sau didascaliile sunt instrucțiunile autorului unei piese de teatru,
realizate în vederea unei interpretări corespunzătoare a operei pe scenă. Notațiile
autorului coordonează actorul/cititorul, fixându-i cadrul imaginar și de interpretare.
Didascaliile oferă informații privitoare la:
a. timpul și locul acțiunii; elemente de decor specifice unei epoci
b. personaje (vestimentație, comportament, atitudine, mimică, intonație, ritm al
vorbirii, deplasare în spațiul scenic, direcție a adresării, stări sufletești, relații dintre
personaje) În acest caz, didascaliile reprezintă un mijloc de carcterizare a
personajelor.
Didascaliile oferă îndrumări esențiale pentru transpunerea textului în spectacol,
sprijinind jocul actorilor. Notațiile autorului ajută cititorul să-și reprezinte mental
evenimentele și personajele.

Genul liric - șablon

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice
Poezia....scrisă de... este o poezie pe tema naturii/ iubirii/ singurătății/ tristeții/
prieteniei/ călătoriei/familiei etc. Motivele literare....(enumerați câteva) justifică
încadrarea poeziei în tema.... .
Apoi, analizați câteva figuri de stil!!!
Metafora/ Epitetul cromatic/ personificator/ Antiteza/ Enumerația/ Hiperbola/
Comparația/ Personificarea....(scrieți citatul pentru fiecare figură de stil) redă/ sugerează/
exprimă/ înfățișează/ traduce/ descrie/ prezintă/ trimite la/ rezonează cu/ amintește de
(puteți folosi aceste verbe de legătură). Trebuie să scrieți ce exprimă figurile de stil/ să le
comentați.
Prin intermediul mijloacelor artistice mai sus menționate, eul liric/ subiectul liric
transmite viziunea sa despre lume....(precizați care este viziunea sa despre lume).

PERSPECTIVA NARATIVĂ
Introducere:
Perspecriva narativă (punct de vedere naratorial/ focalizare/ viziune) reprezintă
poziția din care se produce enunțarea. Perspectiva narativă se află într-o relație de
interdependență cu tipul de narator și cu felul narațiunii.
 1. Perspectiva narativă obiectivă presupune viziunea „din spate” și focalizare
zero. Perspectiva narativă obiectivă este viziunea în care naratorul cunoaște mai mult
decât personajul. Așadar, o primă trăsătură a acestui tip de perspectivă este
omnisciența narativă. Omnisciența narativă presupune un narator care cunoaște totul
despre personajele sale (ce fac, ce gândesc, ce simt, unde se află) + exemple concrete
din fragment: ce fac, ce simt, ce gândesc personajele
Perspectivei narative obiective îi este îi este caracteristică relatarea la persoana
a III-a. + exemple concrete din fragment (verbe la persoana a III-a).
Perspectiva narativă obiectivă este creditabilă. Cititorul nu se poate îndoi de ceea
ce comunică naratorul, întrucât acesta prezintă totul cu detașare.
2. Perspectiva narativă subiectivă presupune viziunea „împreună cu”/ focalizare
internă, naratorul știind tot atât cât personajul. Într-un text cu perspectivă narativă
subiectivă, naratorul este totodată și personaj + exemplu concret din fragment. Așadar,
două instanțe ale comunicării narative, naratorul și personajul sunt identice. Naratorul
subiectiv descrie ceea ce face, ce simte, ce gândește. + exemple concrete din fragment
Perspectivei narative subiective îi este caracteristică relatarea la persoana întâi. +
exemple concrete din fragment (verbe la persoana I, pronume personale, pronume și adj.
pronominale posesive la persoana I).
Perspectiva narativă subiectivă este necreditabilă. Cititorului i se oferă un punct de
vedere unic și subiectiv, cel al naratorului-personaj. Cititorul percepe personajele și
întâmplările prin filtrul subiectiv al personajului-narator.